Psihologia desenului la copil
-
Upload
editura-trei-trei -
Category
Documents
-
view
420 -
download
28
description
Transcript of Psihologia desenului la copil
Colecţie coordonată deSimona Reghintovschi
Traduceredinenglezăde
NicolaeBaltă
Psihologia desenului la copil
Philippe Wallon, Anne Cambier, Dominique Engelhart
Editori:Silviu DragomirvaSilE DEm. ZamfirESCu
Director editorial:magDalEna mÃrCulESCu
Coperta:fabEr StuDio
redactor:Corina Cojanu
Director producţie:CriStian ClauDiu Coban
Dtp:ofElia CoØman
Corectură:CĂtĂlina ioanCEa
titlul original: le dessin de l’enfant
Copyright © 1990 Presses universitaires de france
Copyright © Editura trei, 2012
C.P. 27‑0490, bucureştitel./fax: +4 021 300 60 90e‑mail: [email protected]
iSbn: 978‑973‑707‑692‑2
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiWALLON, PHILIPPEPsihologia desenului la copil / Philippe Wallon, anne Cambier, Dominique Engelhart ; trad.: nicolae baltă. ‑ Ed. a 2‑a. ‑ bucureşti : Editura trei, 2012bibliogr.iSbn 978‑973‑707‑692‑2
i. Cambier, anneii. Engelhart, Dominiqueiii. baltă, nicolae (trad.)
159.922.7:741
Cuprins general
7 Avertisment 9 Cuprins 13 Introducere (Philippe Wallon) 21 Capitolul I. Ce înseamnæ sæ desenezi (Anne Cambier) 34 Capitolul II. Aspecte genetice øi culturale (Anne Cambier) 96 Capitolul III. Desen, utilizare clinicæ øi cercetæri (Dominique
Engelhart) 131 Capitolul IV. Activitatea graficæ øi executarea desenului
(Philippe Wallon) 185 Capitolul V. Desenul øi contextul sæu (Philippe Wallon) 207 Capitolul VI. Desen øi inadaptare øi/sau patologie (Philippe
Wallon) 249 Capitolul VII. Desen øi computer (Philippe Wallon) 282 Concluzie (Philippe Wallon) 285 Bibliografie
avertisment
Laceade°adouaediflie,aceastælucrarenuafostdoaradusæla zi din punctul de vedere al bibliografiei, ci a fost complet refæcutæ.Pelângæintroducere,conflinutulultimelorpatrucapitole a fost profund modificat pentru a prezenta re zultatele cercetærilor unuia dintre noi cu privire la studierea øi utilizarea desenului copilului în psihologie. Ca urmare a acestui fapt, numæruldeilustrafliiacrescutsemnificativ.
Avertisment
Cuprins
13 Introducere (Philippe Wallon) 21 Capitolul I. Ce înseamnæ sæ desenezi (Anne Cambier) 21 A/Cæutareaînflelesului 28 B/Constituenfliiactuluigrafic 34 Capitolul II. Aspecte genetice øi culturale (Anne Cambier) 34 A / Introducere 36 B / Limitele metodologice: studiul curentului motivaflional 41 C / Abordarea în termeni de stadii 41 1/PublicafliileluiLuquet 44 2 / Lucrærile lui Lowenfeld 50 D / Lucrærile de dupæ 1960, abordarea de dezvoltare 51 1 / Primele linii 55 2 / Spre vârsta de trei ani 56 3 / În jurul vârstei de patru øi cinci ani 60 4 / Vârstele ulterioare 67 E / Studiul desenului cu temæ, desenul persoanei 68 1 / Limitele abordærii psihometrice 71 2 / Specificitatea temei 73 3 / Primele reprezentæri 76 4 / Studiile longitudinale 80 5/Stilulpersonalalproducfliei 85 6 / Lucrærile complementare 89 7 / Aspectele culturale
Cuprins
Psihologia desenului la copil
10 93 F / Concluzii 96 Capitolul III. Desen, utilizare clinicæ øi cercetæri (Dominique Engelhart) 97 A / Temele clasice 98 1 / Probele de copiere 100 2 / Reprezentarea formei umane 108 3 / Testul familiei 112 4 / Casa 114 5 / Copacul 116 6 / Testul „House°Tree°Person“ 117 7 / Desenul grupului 117 8 / Multiplicitatea temelor 119 B / Încercærile de validare 119 1 / „House°Tree°Person“ 121 2 / Animalul 122 3 / Familia 123 4 / Deseneazæ°te la øcoalæ 124 5 / Desenul corabiei 126 6 / Cubul 127 C / Concluzie 131 Capitolul IV. Activitatea graficæ øi executarea desenului (Philippe Wallon) 132 A / Studiul conturului pe desenul terminat 133 1 / Diferitele forme 138 2 / O „verigæ lipsæ“ 146 3/Evolufliadesenuluilauncopil 149 4 / Ipoteze genetice 153 5/Formeøigriledecotaflie 156 B / Observarea copilului care deseneazæ 156 1/Bogæflieøidificultæflialeobserværiicopilului care deseneazæ 160 2 / Executarea figurilor simple 162 3 / Cercetærile despre desenul personajului 165 C / Analiza executærii personajului
Cuprins
11 165 1 / Aportul informaticii la analiza executærii 168 2/Punctuldeplecarealdesenuluiøidirecflia primei linii 175 3 / Tipuri pentru executarea desenelor 184 D / Concluzii 185 Capitolul V. Desenul øi contextul sæu (Philippe Wallon) 187 A / Alterærile desenului 187 1 / Oboseala copilului 188 2/Absenflamodeluluiintern 189 3/Dificultæfliledeaînflelegemodelulintern 191 4 / Copierea unui model exterior 195 5/Imaginaflia 196 B/Învæflareauneiforme 200 C / Pedagogie øi desen 203 D / Arta infantilæ 207 Capitolul VI. Desen øi inadaptare øi/sau patologie (Philippe Wallon) 208 A/Dificultæflileuneidemonstraflii 209 B / Copilul retardat 213 C / Boli organice (printre care tulburærile neurologice) 214 1 / Tulburæri generale, encefalopatii, encefalite 215 2/Tulburærialefuncfliilor(væz,auz,limbaj) 216 3 / Alte maladii organice 219 D / Boalæ mintalæ øi tulburæri psihologice 220 1 / Tulburæri nevrotice 224 2 / Tulburæri psihotice 232 3 / Traumatisme psihice 233 4 / Alte tulburæri 235 E/Oanchetæîncadruløcolaritæfliiprimare 244 F / Desen øi psihoterapie 249 Capitolul VII. Desen øi computer (Philippe Wallon) 249 A / Computer øi creativitate la copil 263 B / Programe informatice øi desenul copilului
Psihologia desenului la copil
12 263 1 / Material øi metode de prelucrare informaticæ a desenului 270 2 / Analiza automatæ a desenului personajului 275 3 / Analiza automatæ a desenului Figurii complexe a lui Rey 280 4 / Simularea desenului pe computer 282 C / Concluzie 283 Concluzie (Philippe Wallon) 285 Bibliografie
Introducere
introducere
Desenul copilului este, pentru adult, un veønic subiect de curiozitate.Pentrupsiholog,pentrumedic, indiferent cæ epediatru sau psihiatru, desenul continuæ sæ fie încæ un ansamblu de semne foarte misterios. El este un mod de comunicare al copilului care nu stæpâneøte încæ bine limba. Este primul limbaj, celmainatural:urmædirectæauneimiøcæriamâiniiflinândfermcreionul (carioca, creta, pensula…) sau a mâinii înseøi, când copilul deseneazæ cu degetul pe tablæ.
Când se naøte desenul, sub formæ de grifonaj, copilul nu øtie cæ „deseneazæ“, dar nu este totuøi orb. El observæ cu o delectare infinitæ aceastæ urmæ pe care o lasæ pe hârtie. Descoperæ o mi nune: e capabil sæ creeze un „obiect“, un lucru care devine treptat independent de el. Poate continua sæ se miøte, sæ deseneze, øi liniile ræmân neschimbate. Gestul lui, pe mæsuræ ce continuæ, adaugæ (sau chiar ascunde), dar nu modificæ ceea ce a fost fæcut mai înainte. Încetul cu încetul, are loc un schimb, între o mânæ care deseneazæ øi un ochi care observæ. Acest prim contact, actualmentedinceîncemaiprecoce,esteesenflialpentrucopil.Într°adevær,elarepuflinealteocaziideacreaobiecte.Celmaifrecvent, el experimenteazæ propriile sale gesturi, dar acestea sunt efemere. În ceea ce priveøte desenul, acesta e permanent,
Psihologia desenului la copil
14 copilul poate reveni asupra lui dupæ o pauzæ sau îl poate aræta celor din jur.
Noi, psihologii sau psihiatrii, spunem despre copil cæ se expri mæ pringrifonaj.Înaceststadiuiniflial,copilulconstatædoarosenzaflieproprioceptivæ,înparalelcuaceastæurmæpecareoformeazæpuflincâtepuflin.Înacelaøitimp,înmintealuisecreeazæoasociaflie.Elînvaflæsælegeaceastæurmæpecareovededegestulpecareîlresimteprinintermediulkinestezieisale.Repetândexperienflele,constatævariafliunile infinite pe care le poate aplica desenului sæu.De lamiøcarea sacadatæ sau circularæ din primele zile, el progreseazæ construind miøcæri liniare sau puncte (uneori gæuri), lovind cu creionul færæ sæ îl deplaseze. El instaureazæ ceea ce Arno Stern a denumito„gramaticæ“,unansambludemodalitæfligraficepecarele va utiliza încetul cu încetul.
În acest moment intervine adultul: „Ce frumos!“ sau „Nu mai desena pe perefli!“ Grafismul se situeazæ, aproape de la bunînceput, într°un context social, familial, apoi extrafamilial. Acest context nu ocupæ totuøi decât un loc secundar. El nu modificæ natura desenului. Oricât de mult neam întoarce în istorie,desenul copilului nu pare sæ se fi schimbat cu adeværat. Chiar øi utilizarea computerului nu face decât sæ îmbogæfleascæ paletacopilului. Forma generalæ se reîntâlneøte identic sau aproape identic. Desenul copilului constituie un fel de principiu care ignoræ schimbærile, uneori radicale, ale artei adultului. Desenul infantil se bazeazæpe elementele „celemaiprimare“ aledezvoltærii psihologice øi motorii. Aceasta a permis utilizarea sa pe planul psihometric (în termeni de nivel intelec tual, chiar dacæ acest fapt este contestabil1…), proiectiv øi acum genetic (de
1 Desenul nu este cu adeværat corelat cu testele cele mai uzuale (cf. aikmann et al., 1992; abell et al., 1996).
Introducere
15dezvoltare). Ceea ce altereazæ gestul se traduce imediat în desen. Tulburærilecelemaidiverse(obosealæ,excitaflie…),caøibolile,somatice sau psihice, se dezvæluie în acest fel, într°o manieræ evidentæ sau mai subtilæ.
Când copilul creøte, identificæm o temæ în desen, dar aceastæ semnificaflieræmânemultævremesupraadæugatæ,accesorie:uncopil spune: „Fac o corabie!“, se stræduieøte din ræsputeri øi spune apoicubucurie:„Eovacæ!“Absenflacontinuitæfliidintreproiectøi denumirea finalæ este derutantæ pentru adult. Ea nu este însæ øi pentru psiholog, care vede în desen un exercifliu, un joc.Semnificaflianuvinedecâtdupæaceea,easeconstruieøte.Încetulcu încetul, copilul descoperæ cæ gestul lui are un „sens“. Desenul aparedealtfelcaunuldintre fundamenteledescoperirii„sensului“. Foarte devreme, copilul îøi poate numi desenul („câine“, „pisicæ“…), în condifliile în care nu poate desemna încæ nicio altæactivitateasa.Elspunerareoridespresine:„Îmiridicbraflul.“Grafismul este un mijloc de a aborda sensul lucrurilor, oricare ar fi ele…
Uneori, copilul îøi mototoleøte brutal desenul, îl rupe sau îl mâzgæleøte sælbatic. Pe plan artistic, e vorba de o pierdere. Dar pentru copil aceastæ manipulare constituie un principiu fundamental: desenul este cu adeværat un obiect manipulabil. El este deci realmente independent de propriul lui corp. Copilul a dobândit,aøadar,un„statut“,elpoatemodificasauchiardistruge liber ceea ce a construit el însuøi. Desenul se situeazæ într°o interacfliune cu mediul ambiant, el este simbolul controluluimediului, al comunicærii în sens larg. Din toate aceste motive, desenulparticipælaevolufliapsihologicæøimotriceacopilului.Elconstituieprobabililustrareaceamaibogatæaacesteia,alcætuitæ din culori øi vise.
Psihologia desenului la copil
16 Prezenta lucrare se situeazæ în special în cadrul psihologiei genetice.Printr°ofiliafliesubtilæ,aceastæcarteseînscrieîndescendenflacercetærilorluiPaulOsterrieth,careainifliatanalizadedezvoltare a desenului copilului în anii ‘60. Nu ignoræm totuøi celelaltediscipline,pecareceitreiautorilecunoscdinexperienflæ:Anne Cambier øi abordærile culturale, în Africa îndeo sebi, Dominique Engelhart øi psihologia muncii, øi Philippe Wallon øipsihoterapiiledeinspirafliepsihanaliticæ.Dealtfel,desenularpermite aceastædelimitare artificialæ, el care exprimæ fiinfla întotalitatea ei?
Cercetærile asupra desenelor copiilor au fost desfæøurate în direcfliidiferite.Pânælaînceputulacestuisecol,autoriiauoptatpentruoabordaredescriptivæ,operândmaricolecfliidedesene,fæcutedeacelaøicopil(calaLuquet)saudemaimulfli.Înprimatreimeaacestuisecol,s°auconstruitgriledecotaflie,dintrecarecea mai cunoscutæ este lucrarea lui Goodenough despre desenul omuleflului.Aceastæutilizarepsihometricæadesenuluiaapærutca fiind restrictivæ, limitativæ, în chiar timpul în care se dezvolta psihanaliza:abordareaproiectivæ,simbolicæaconstituitdominanta în a doua treime a secolului. Încetul cu încetul, diversitatea interpretæriloraconduslastudiereadesenuluispreenunflurimaistricte, øi astfel psihologia dezvoltærii (prin Osterrieth øi apoi Cambier) a sfârøit prin a se face cunoscutæ.
Succesiune nu înseamnæ excludere: un anumit numær de cotaflii psihometrice au fost dezvoltate în ultimele decenii (înprivinflapersonajului:HarrisøiRoyer,deexemplu).Øianalizaproiectivæ a desenului continuæ sæ se facæ în mod curent, cu mare succes.Prindiversitatealor,abordæriles°auîmbogæflitreciproc.Psihologia dezvoltærii a dus la delimitarea claræ a descrieriidesenului øi a utilizærii sale. Behaviorismul, în ciuda exceselor sale,
Introducere
17ne°a arætat cæ trebuie sæ deosebim, pe cât posibil, observarea unui gest de interpretarea lui. Cea dintâi ar trebui sæ se limiteze la examinarea atentæ a faptelor, având o valoare în sine, independentæ deceade°adoua,caresenaøtedintr°ocomparaflieîntreacestefapteøidateexterioare.Corelafliile,statisticesauintuitive,aducelemente noi, dar este vorba de o a doua etapæ, distinctæ de observaflie. Oricât de artificialæ ar fi aceastæ distincflie, ea nutrebuie uitatæ. Unele lucræri au „îm bætrânit“ prea repede øi øi°au pierdut credibilitatea fiindcæ nu au luat°o în seamæ.
Ampæstratînaceststudiuspecificitæflileautorilor,astfelîncâtfiecareasemnatcapitolulpecarel°acoordonat,chiardacætofliau contribuit, într°un fel sau altul, la redactarea ansamblului. AnneCambieracoordonatastfelprimeledouæcapitole,Dominique Engelhart pe al treilea øi Philippe Wallon pe ultimele patru. Aceastæordine(diferitædeceadinedifliaprecedentæ)nis°apærutmai adecvatæ.
Anne Cambier deschide dezbaterea situând cadrul general al desenului, aldescrierii øi al interpretærii sale.Ea schifleazæuntablougeneralalistorieistudiilordespredesen,arætândevoluflialor pânæ la psihologia dezvoltærii începând din 1960. Ea aratæ construcflia progresivæ a desenului personajului, una dintretemelecelemai instructive, înpofidaaparenteisalebanalitæfli,subliniazæ deficienflele pe care le are o analizæ pur statisticæpentrucunoaøtereaevoluflieirealeadesenuluiøiafirmæinteresuldescrieriipreciseagrafismuluicopilului.AnneCambierabordeazæ, în sfârøit, specificitæflile culturale, care sunt tot atâteaparadoxuri în ceea ce priveøte viziunea noastræ „universalæ“ asupra dezvol tærii copilului.
Dominique Engelhart s°a aplecat asupra utilizærii desenului, analizând probele cele mai clasice øi mai remarcabile. În a doua
Psihologia desenului la copil
18 parte, detaliazæ cercetæri mai recente øi le examineazæ vali ditatea. Ea aratæ cât de mult contribuie aceste cercetæri la cunoaøterea desenului øi a elementelor sale constitutive. Dese nul este un sistem de semne pe care e important sæ îl decodifi cæm. Astfel, vom putea pætrunde în acest mister ce continuæ sæ existe.
În primul capitol, Philippe Wallon examineazæ desenul ca traseu, ca ansamblu de linii, la nivelul desenului terminat øi al executæriidesenului.Eldefineøtecadrulunei„tipologii“adesenului, întemeiatæ pe trei mari tipuri (aditiv, inclus øi cu opriri øi reluæri ale liniilor).Wallonaratædinamica acesteiaprin intermediul unei înregistræri a desenului pe o tablæ de digitali zat conectatæ la un microcomputer. În al doilea capitol, vor beøte despreinteracfliuniledintredesenøicontext,despreacestetulburæri pe care le poate crea anturajul copilului, în mod deli berat sau nu. În al treilea capitol, el studiazæ desenul în relaflie cupatologia mentalæ øi inadaptarea, printr°o examinare atentæ a literaturii øi a lucrærilor personale despre acest subiect. În sfârøit, ultimul capitol se ocupæ de raporturile dintre desen øi computer, nu atât ca joc, cât, mai ales, ca acces la date necunos cute ale executærii desenului. Mai multe studii recente (care nu sunt descriseînedifliaprecedentæ)vorfiastfelprezentate.
O asemenea lucrare nu va putea acoperi ansamblul dese nului copilului. Psihologia dezvoltærii apare drept cea mai inovatoare øimaicapabilædeextinderiîntr°uncadruøtiinflific.Darrigoareaanumitor lucræri cu abordæri cantitative nu va putea ascunde faptulcædesenulesteînaintedetoateunjoc,oartæpentrucopilul care îøi pune toatæ bucuria øi vigoarea în realizarea lui. Trebuiesæfacemoanalizæprecisæadesenuluipentrua°iînflelegesemnificaflia,dar,fæcând°o,trebuiesænedistanflæmdeel.Trebuiesæ ne læsæm privirea sæ se minuneze de aceste linii, uneori
Introducere
19stângace, dar atât de spontane. Sæ pæstræm aceastæ viziune naivæ a lucrurilor sau sæ încercæm sæ o regæsim. Prin ea, copilul ne ajutæ sæconøtientizæmceeaceresimteøiceeacetrebuiesæînflelegemîn mod imperativ.
Philippe Wallon
Ce înseamnæ sæ desenezi
CaPitolul i
Ce înseamnæ sæ desenezi de Anne Cambier
a / Cæutarea înþelesului
În psihologie, demersul de bazæ este acela de a ne face sæ ne punemîntrebæridespresemnificafliasausemnificafliilegesturilor,actelor øi comportamentelor noastre. Ce poate deci sæ însemne pentru fiecare dintre noi faptul de a creiona, de a desena sau de a picta, de a mâzgæli? Pornind de la aceastæ întrebare aparent simplæ øi naivæ, se pot face foarte multe remarci. Ea ne aminteøte, de exemplu, cæ sunt motive de a distinge, pe de o parte, comportamentul grafic øi, pe de alta, produsul lui, desenul, prea adesea studiat independent de con textul sæu originar; ne mai aminteøte øi cæ activitatea graficæ øi produsul ei presupun, în general, doi actori: desenatorul øi publicul lui, chiar dacæ, în multe situaflii, acesta din urmæ este materialmente absent înmomentul realizæriidesenului saudacæ, celmaiadesea,desenatorul øi publicul sunt una øi aceeaøi persoanæ; pe de o parte, existæ cel care traseazæ niøte linii, cel care produce un desen; pe de altæ parte, existæ cel care priveøte desenul øi tofli cei care,imediat sau ulterior, privesc sau vor privi aceste linii øi care, prin
Psihologia desenului la copil
22 privirile lor, le fac sæ fie socialmente semnificante. Deci activitatea graficæ øi produsul ei, desenul, se constituie mai întâi ca niøte conduite complementare, deosebit de complexe, flinând deopotrivæ de domeniul expresiei persoanei, dar øi de comunicarea subiectuluicuelînsuøiøicuceilalfli.
Sæobservæmprefldeoclipæuncopilcaredeseneazæ:aøezatpe scaun, el se apleacæ, se contorsioneazæ, ia o cariocæ, apoi alta, trage niøte linii drepte, linii curbe, le asociazæ unele cu celelalte într°un mod uneori neaøteptat; toatæ persoana lui, atât corpul, cât øi spiritul, se stræduieøte sæ exprime o idee øi participæ la naøterea unui obiect nou: un desen, o picturæ. Oricare ar fi conflinutulacestuidesen,calitateaacesteipicturi,grifonajinformsaureprezentarearealitæflii,estevorbadespreooperæpersonalæcareaparflinea,doarcucâtevaclipeînurmæ,imaginaruluicreatorului sæu. Astfel, aøa cum a afirmat foarte bine Widlöcher, desenulestedeopotrivæsemnalautoruluiluiøisemnalobiectului. Vom adæuga cæ desenul este øi obiect, mai mult, un obiect special, din moment ce poate aduce o mærturie despre persoana meaînafaraprezenfleimele,øisemnificaflialuiesteinfluenflatæsocial.
Din prima perspectivæ, desenul povesteøte ce sunt, deoarece gesturile îmi aparflin øiurmeleastfelproduse sunt expresia øitraducereamomentanæaexistenfleimele,agândiriimele,ainterioritæfliimele.Indiferentcæestevorbadespreurmelelæsatedecineva undeva, despre paøii pe nisipul umed, despre semnele de pe un geam aburit sau despre liniile mâzgælite de copil pe o foaie de hârtie, toate acestea indicæ întotdeauna, mai mult sau mai puflinconvenflional,trecerea,activitateaøigândireaautoruluilor.Oricare ar fi originea urmei, chiar dacæ este vorba de un desen fæcut de un copil la øcoalæ sau de o gravuræ realizatæ de un artist
Ce înseamnæ sæ desenezi
23cunoscut, de fiecare datæ efectul e determinat de miøcæri, de gesturicareaulæsaturme,maimultsaumaipuflinpermanente,maimultsaumaipuflinstructurate.Acesteurmemarcheazæfelulnostrudeafi,deaacfliona,deagândi;elesunt,lapropriuøilafigurat,semnæturaexistenfleinoastre.Aceastæbogæflieexpresivæa desenului este cunoscutæ de foarte multæ vreme de fiecare dintre noi: astfel, când pærinflii ne aratæ cumândrie desenelecopiilor lor, ei nu ne cer doar sæ le privim sau sæ le admiræm pentru valoarea lor plasticæ, ci øi sæ sesizæm, prin intermediul imaginiipecarene°oaratæ,ceestecopilul lor,caresunt„calitæflile“sau„defectele“sale,într°uncuvânt,careestepersonalitatea sa.
Aceastæ valoare a desenului, în calitate de semn øi expresie a persoanei noastre, apropie activitatea graficæ øi produsul ei, desenul, de orice sistem simbolic de comunicare, mediere între ceeaceaparflinesubiectului,întrelumeainterioaræapersoaneiøilumeaexterioaræ,ceaaobiectelor,ceacarenuaparflinesubiectului.Înfleleasæînacestfel,activitateagraficæarfiomanifestarea unei stæri psihice care ar asimila actul de a desena unor conduite de extensie a eului spre o lume simbolicæ; urmele în domeniul vizual, ca øi sunetele øi cuvintele în domeniul verbal, pot în consecinflæsædevinæsuportuluneiînvæflærisocializanteøisæseconstituie în limbaj. Cu toate acestea, reprezentarea graficæ, fiind preapuflin instituflionalizatæ ca sistemde comunicare,pare særæmânæ mai personalæ. Dacæ mai adæugæm cæ ea este un limbaj maipuflinuzualdecâtcuvântul,vomînflelegedecesemnificafliaconflinutuluisæuscapæcelmaiadeseaatâtdesenatoruluiînsuøi,cât øi observatorului.
Dacæ ne gândim bine, fiecare dintre noi îøi va aminti numeroase exemplede situaflii ilustrândvaloarea expresivæ øi
Psihologia desenului la copil
24 comunicativæaunuidesen,materializareaintimitæfliiøiinconøtientuluinostru.Oobservaflie,printrealtele(fig.1),vapermitesæînflelegemmaibinemecanismeleimplicate:întimpcelecereamunortineriadulflisædesenezeofiinflæomeneascæøiulterior îi invitam sæ reflecteze în legæturæ cu desenul lor, sæ încerce sæ îi înfleleagæ semnificaflia, o tânæræ femeie, caredesenaseunadolescentcubraflulîneøarfæ,øi°aamintitbrusccæ,pecânderauncopildeoptani,avusesebraflul înghipspentru o lungæ perioadæ, eveni ment care o afectase profund. Astfel, desenul relateazæ, celui care este capabil sæ conøtientizeze acest lucru, ce sunt în mo mentul prezent, integrând færæ echivoc trecutul øi istoria mea personalæ. Nu e deloc de mirare înconsecinflæcæel reflineatenfliapsihologuluimereupreocupat sæ surprindæ cât mai bine arcanele care vegheazæ la formarea øi adaptarea eului.
În cea de°a doua perspectivæ, desenul povesteøte obiectul; el esteimagineaobiectuluiøiseînscrieprintrenumeroaselemodalitæflialefuncflieisemiotice:acreiona,adesenaînseamnæacreaunînflelescuajutorulunorlinii,aspunecualtesemnesaucuniøte imagini ceea ce este uneori greu de spus în cuvinte. Dar despre ce semne øi imagini este vorba? De o imagine fotograficæ? De un simulacru al obiectului? De o ilustrare sim bolicæ? De un semn iconic? Problema ræmâne deschisæ, øi dupæ pærerea noastræ greøitpusæ,înmæsuraîncareurmelelæsatedescriptoraparflinsuccesiv øi simultan când uneia, când alteia din aceste categorii; desenul este un suport în care se amestecæ øi se intersecteazæ valorile obiectului øi valorile persoanei. El este concretizarea unui dialoginconøtientceurmæreøtesæconciliezeexigenflelesubiectuluiøi ale obiectului, dialog care organizeazæ cunoaøterea øi permite reducerea distanflei dintre eu øi non°eu. Sæ ilustræm afirmaflia
Ce înseamnæ sæ desenezi
25
noastræ printr°un exemplu: cel al lui Martine (6 ani), care, reuøind cu ajutorul unor magicolor un grifonaj deosebit de estetic øi armonios, îøi explicæ øi îøi justificæ desenul declarând cæ este vorbadeunPicasso, conferinduiastfelvaloaredeobiect.Unasemenea demers dovedeøte nece sitatea existentæ pentru fiecare din noi, desenator øi spectator, de a crea un sens cu ajutorul
Fig. 1 — tânær adult — „Desenaþi o fiinþæ omeneascæ“Desen cu creion negru — format a4. — Comentarii ale desenatoarei: „are braþul în bandulieræ, braþul stâng, de ce stângul? am avut braþul stâng în ghips timp de douæ luni, la opt ani, øi operat. bicepsul drept este mai mare (am acelaøi lucru!).“Pe plan grafic, modificare a presiunii liniilor la nivelul braþului în eøarfæ; accen tuarea medianei prin prezenþa cravatei, cataramei curelei øi a øliþului.
Psihologia desenului la copil
26 urmelorproduse,necesitateizvorâtæøialimentatæînmaremæsuræ de mediul nostru sociocultural, dar øi, færæ îndoialæ, de dorinfla de valorizare øi de echilibrare a copilului. Oricum,desenul ne apare cel mai adesea ca transpunerea øi reprezentarea a ceva, a unui obiect sau a unei stæri de spirit, øi trimite deci, întrooarecaremæsuræ,larealitateacucareelstabileøteunmarenumær de raporturi.
Identificareaøilizibilitateaproducflieisuntîngeneraltributareunei asemænæri vizuale, chiar fotografice, cu obiectul; imaginea desenatæaparecaotranscriere,pefoaiadehârtie,acalitæflilorsensibile ale obiectului; ea reduce realul pentru a°l evoca mai bine;eaesteoelaborareoriginalæ,unagregatdesemnificanfli,ale cæror naturæ øi structuræ sunt larg determinate de procese diverse, de naturæ perceptivæ, cognitivæ, sociocul turalæ, procese care, de altfel, stau la baza personalitæflii desenatorului øi oølefuiesc.
Studierea desenului, ca imagine øi obiect produs de un subiect, ridicædeciinevitabilproblemacæutærii„semnelor“øia„unitæflilorsemnificative“ într°o structuræ datæ: cum sæ privim desenul, cum sæ descompunem imaginea, cum sæ o analizæm? Acestea sunt pentrunoichestiuniesenfliale.
Dinpæcate,preaadesea,dincomoditatesauabsenflæaclarviziunii, atitudinea noastræ pragmaticæ ne face sæ uitæm origi nile desenului øi sæ îl consideræm un obiect autonom, færæ a ne preocupamaimult de circumstanflele particulare øi de procedurile care au condus la crearea lui. Fapt øi mai grav, spiritul nostruraflionalistnefacesædescompunemimaginea,sæizolæmcâteva detalii privilegiate, sæ le ierarhizæm øi sæ le atribuim o valoare semnificantæ specificæ. Astfel, pierdem din vedere cæ semnulnuîøidobândeøtesemnificafliadecâtînraporturilesale
Ce înseamnæ sæ desenezi
27cuansamblulcæruiaîiaparfline(Cambier,1973).Acestdemerseste nefast mai ales în cazul desenului copilului, în care adultul eînclinatsæizolezeoseriedeunitæflisemnificative,definitedeoconcepflieaobiectuluicarenucorespundeneapæratconcepflieisincretice a copilului. Ca urmare a acestui fapt, desenul copilului a fost frecvent analizat din perspectiva adultului, fiind pusæ în legæturæ cu o modalitate de a face, valorizatæ de grupul social. Calitateaproducflieigraficeestelegitimatædeodimensiunenormativæøiculturalæ;desenulcopiluluieste,înconsecinflæ,descrisîn termeni negativi, de absenflæ a asemænærii sau a detaliilor. Aøa se întâmplæ în majoritatea scærilor psihometrice în care creøterea numærului de detalii traduce o mai bunæ lizi bili tate a desenului øi apare ca o plusvaloare de ordin intelectual.
A învæfla sæ priveøti un desen într°un mod nerestrictiv, adescoperi ce povesteøte el despre obiect, færæ a te referi totuøi la un sistem normativ øi constrângætor, înseamnæ sæ descoperi deopotrivæ cum percepe desenatorul realitatea øi, în al doilea rând,limbajulsemnelorprincareserealizeazæacestdesen.Lecturadesenuluivaficonsiderabilînlesnitædeexistenflauneigriledeanalizæ,carecælæuzeøte færæcomplezenflæprivirea fiecæruiaprin labirintul reprezentærii,permiflând,deexemplu,observatorului sæ°øi dea seama de dimensiunile neobiønuite ale anu mitor detaliisaudeabsenflalor,sæapreciezeprezenflaunororiginalitæfli,sænotezevreociudæflenie,într°uncuvânt,sæconstatetoatecaracteristicile desenului. Pentru a descifra sistemul de hieroglife utilizat, ni se pare necesar øi indispensabil sæ reflec tæm nu doar la desenul însuøi, ca pânæ acum, desen considerat un obiect independent, ci øi la procesul øi la funcfliile care au permisrealizareasa.Înflelegereadesenuluivaficonsiderabilîmbogæflitæde o abordare dinamicæ axatæ, printre altele, pe momentele de