pronumele si adjectivul pronominal
description
Transcript of pronumele si adjectivul pronominal
Definiţie.
Clasificări.
Opoziţii categoriale.
Formele atone.
Funcţiile sintactice ale pronumelor.
Obiective de referinţă
• să motiveze rolul de substitut al numelui;• să stabilească criterii de delimitare a pronumelor de adjectivele pronominale;• să motiveze ortogramele prin prisma principiilor ortografiei române;• să delimiteze formele cazuale omonime;• să demonstreze caracterul sui-generis al categorii gramaticale a numărului;• să construiască formule cazuale omonime;• să construiască enunţuri pentru diverse funcţii sintactice realizate de pronume;
GLOSAR
DEICTIC DEICTIC – clasă de cuvinte şi de forme – clasă de cuvinte şi de forme gramaticale reunind totalitatea mărcilor gramaticale reunind totalitatea mărcilor deixis-ului, clasă omogenă din punct de deixis-ului, clasă omogenă din punct de vedere semantico-funcţional, dar eterogenă vedere semantico-funcţional, dar eterogenă din punct de vedere gramatical. Clasa din punct de vedere gramatical. Clasa deicticilor se constituie pe baza unei deicticilor se constituie pe baza unei caracteristici semantice comune: lipsa caracteristici semantice comune: lipsa referinţei proprii şi modul identic de a şi-o referinţei proprii şi modul identic de a şi-o procura şi pe baza unei funcţii comune: rolul procura şi pe baza unei funcţii comune: rolul deicticului este de a trimite la unul dintre deicticului este de a trimite la unul dintre componentele situaţiei de comunicare: componentele situaţiei de comunicare: emiţător, receptor, timp şi loc în care se emiţător, receptor, timp şi loc în care se produce comunicarea.produce comunicarea.
GLOSAR
LOCUTLOCUTOORR - - cel care vorbeşte cu cineva; cel care vorbeşte cu cineva; vorbitor; cel care emite o comunicare.vorbitor; cel care emite o comunicare.
INTERLOCUTOR - persoană care participă la o conversaţie; om care se întreţine cu cineva; convorbitor.
Pronumele este o clasă lexico-gramaticală preponderent deictică, de natură discursivă. Fixează identitatea constituenţilor principali ai actului lingvistic (protagoniştii comunicării: locutorul şi interlocutorul său) şi modelează identitatea constituenţilor complementari (obiectul comunicării) în funcţie de aceştia. Clasa pronumelor şi a adjectivelor pronominale este reprezentată prin cuvinte substitut, la care prin tradiţie se adaugă, din cauză că principial au acelaşi corp fonetic, şi cuvinte nenoţionale ce transmit informaţie gramaticală de tip determinativ (apropierea sau depărtarea de vorbitor, posesia, cunoaşterea în măsură redusă etc.)
Pronumele poate fi
caracterizat din treiperspective:
semantică – stă în locul numelui sau stă pentru nume
morfologică(marcată
de mai mulţi factori)
sintactică - realizează toate
funcţiile sintactice ale
substantivului
este o clasă închisă cu
deosebiri de la o subclasă la alta
dezvoltă categorii gramaticale comune
substantivului (gen, număr, caz)
şi verbului (persoana)
categoria gramaticalăspecifică a persoanei se atestă cuparadigma completănumai la unele subclase de pronume
este o clasă cu termeni variabili în
funcţie de gen, număr, caz şi persoană
Utilizând drept criteriu existenţa sau inexistenţa categoriei gramaticale a persoanei, distingem pronume şi adjective pronominale care au categoria gramaticală a persoanei.
Pronumele reflexive
Pronumele reflexive
Pronumele şi adjectivelepronominale
posesive
Pronumele şi adjectivelepronominale
posesive
Adjectivele pronominale de întărire
Adjectivele pronominale de întărire
Pronumele personalepropriu-zise
+cele de politeţe
Pronumele personalepropriu-zise
+cele de politeţe
Au categoria gramaticală a persoanei
Au categoria gramaticală a persoanei
Pronumele reflexive
Pronumele reflexive
Pronumele şi adjectivelepronominale
posesive
Pronumele şi adjectivelepronominale
posesive
Adjectivele pronominale de întărire
Adjectivele pronominale de întărire
Pronumele personalepropriu-zise
+cele de politeţe
Pronumele personalepropriu-zise
+cele de politeţe
Au categoria gramaticală a persoanei
Au categoria gramaticală a persoanei
Utilizând drept criteriu existenţa sau inexistenţa categoriei gramaticale a persoanei distingem pronume şi adjective pronominale care nu reacţionează la această categorie.
Pronumele şi adjectivele
pronominale interogative
Pronumele şi adjectivele
pronominale interogative
Pronumele şi adjectivele pronominale nehotărâte
Pronumele şi adjectivele pronominale nehotărâte
Pronumele şi adjectivele
pronominale relative
Pronumele şi adjectivele
pronominale relative
Pronumele şi adjectivele
pronominale demonstrative
Pronumele şi adjectivele
pronominale demonstrative
Nu au categoria gramaticală a persoanei
Nu au categoria gramaticală a persoanei
Este un microsistem alcătuit din cuvinte, considerate global substitute, care indică poziţia în dialog a “persoanelor” (vorbitor, interlocutor, obiectul dialogului); pot avea categoriile gramaticale de persoană, gen, număr şi caz pentru care au forme predominant supletive. Pronumele personale pot îndeplini funcţii sintactice de subiect, atribut şi complement.
categoria gramaticală a persoanei
Persoana III el/ea desemnează obiectul comunicării lingvistice
Persoana I eu desemnează locutorul
Persoana II tudesemnează interlocutorul
Categoria gramaticală a numărului
noi noi
el,ea el,ea
tu tu
eu eu
noi
Categoria gramaticală a numărului
voi voi
el,ea el,ea
tu tu
voi
Categoria gramaticală a genului se manifestă numai la pronumele personale de persoana a III-a din interiorul paradigmei (el, ea, ei, ele) sau exterioare paradigmei (dînsul/însul, dînsa/insa)
La nivelul expresiei atestăm:
forme omonimice:la dativ singularforme atone identicepentru masculin şifeminin- i, îi şi îi masculin, sing., Ac.
redundanţă prinflexiune internăasigurată de articoldînsul/dînsa; dînsului/dînsei
Forma atonă de Ac. -O este întrebuinţată frecvent cu sensneutru: a o lua la sănătoasa
N. el, eaG. lui, eiD. lui, ei, îi, iAc. (pe) el, îl (pe) ea, oV. -
N. el, eaG. lui, eiD. lui, ei, îi, iAc. (pe) el, îl (pe) ea, oV. -
N. EuG. –D. mie, îmi, mi, mi-, -mi,-mi-Ac. (pe) mine, măV. -
N. EuG. –D. mie, îmi, mi, mi-, -mi,-mi-Ac. (pe) mine, măV. -
N. tuG. –D. ţie, îţi, ţi, ţi-, -ţi,-ţi-Ac. (pe) tine, teV. tu!
N. tuG. –D. ţie, îţi, ţi, ţi-, -ţi,-ţi-Ac. (pe) tine, teV. tu!
N. ei, eleG. lor, D. lor, le, liAc. (pe) ei, îi (pe) ele, leV. -
N. ei, eleG. lor, D. lor, le, liAc. (pe) ei, îi (pe) ele, leV. -
N. noiG. –D. nouă, ne, ni Ac. (pe) noi, neV. -
N. noiG. –D. nouă, ne, ni Ac. (pe) noi, neV. -
N. voiG. –D. vouă, vă, vi Ac. (pe) voi, văV. voi!
N. voiG. –D. vouă, vă, vi Ac. (pe) voi, văV. voi!
Funcţii sintactice
Relaţii de interdependenţă
relaţii de dependenţă
Relaţii de incidenţă
subiect
nume predicativ
complement atribut
apoziţie
situează pronumele
în cazul vocativ
Exemple:
Subiect: Numai eu, rămas acelaşi, Bat mereu acelaşi drum.
Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai iveşti!
El tremură ca alte dăţi În codri şi pe dealuri.
Nume predicativ: O, -nchide lungi genele tale, Să pot recunoaşte trăsăturile-ţi pale –
Căci tu – tu eşti el. M. Eminescu
indirect
de agent
circumstanţiale
corelative
de reciprocitate
direct
complement
Exemple:Complement direct:
Dacă boiul mi-l înmlădiu, dacă ochii mei îmi plac,
E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. (M. Eminescu)Complement indirect:
La noi sunt codrii verzi de brad Şi câmpuride mătasă. (O.Goga) Complement de agent:
Zâmbiră între dînşii bătrânii tăi prieteni. (M. Eminescu)
Exemple:
Complement de reciprocitate:
Nimic nu e realizat de ei. Complemente corelative (sociativ, de excepţie, cumulativ):
În afară de mine n-a fost nimeni.
Complemente circumstanţiale:
Fereastra-i deschisă: primăvara plină
Pătrunde printr-însa. (M. Eminescu)
Exemple: Atribut: Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină (M. Eminescu)Apoziţie:
Casa lor, a ei şi a lui Stere, i se păru mai caldă-n seara aceea. (E. Barbu) Pronume în cazul vocativ: Arald, nu vrei tu fruntea pe sânul meu s-o culci?
Tu, zeu cu ochii negri … o ce frumoşi ochi ai! (M. Eminescu)
Dativul posesiv
Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal.
Dativul posesiv determină:un substantiv: mâna-ţi albă un adjectiv: alba-ţi mână un verb: Ţi-am ascultat sfatul.
Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ).Atunci când se leagă prin cratimă de o prepoziţie, are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i.
Dativul eticDativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal.Exemplu:Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti...
Dativul etic nu are funcţie sintactică.
Dativul etic
În limbajul popular, în stilul beletristic şi în limbajul artistic, forma neaccentuată de dativ a pronumelui de persoana I şi a II-a, singular, întrebuinţate separat sau împreună, exprimă în mod frecvent participarea afectivă a locutorului şi interlocutorului la desfăşurarea conţinutului semantic al textului.În aceste contexte, pronumele nu realizează funcţii sintactice, ci dezvoltă doar valori stilistice. De ex.: Mi-au lunecat ciubotele şi am căzut în Ozana, cât mi ţi-i băietul.(I.Creangă)De la Nistru pân-la Tisa/Tot românul plânsu-mi-s-a. (M. Eminescu)
BIBLIOGRAFIE
Dimitriu C. Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia. Iaşi, 1999.
Irimia D. Gramatica limbii române. Iaşi, 1997.***Limba moldovenească literară
contemporană. Morfologia. Red. Dîrul A.M. şi Ciobanu A.I. Chişinău, 1983.
Bărbuţă I., Cicala A., Constantinovici E., ş.a. Gramatica uzuală a limbii române. Chişinău, 2000.
Iordan I., Guţu Romalo V., Niculescu A. Structura morfologică a limbii române contemporane. Bucureşti, 1967.
Toşa A. Elemente de morfologie. Bucureşti, 1983.