CuprinsCuprins.......................................................................................................................1 Date despre Turkmenistan.........................................................................................2 Saparmurat Niazov presedinte pe viata.....................................................................2 Vrstele omului.......................................................................................................3 Lunile anului n turkmen........................................................................................3 Primul scriitor al Turkmenistanului..........................................................................4 Exilul n deert.........................................................................................................4 O ar bogat cu oameni sraci..............................................................................5 Moartea lui Saparmurat Niazov..................................................................................5 Un nou presedinte, acelasi regim...............................................................................6 Gazul dauneaza democratiei?.....................................................................................8 Un nou lider, o noua negociere..............................................................................10 Marele secret turkmen..........................................................................................11 Turkmenistanul, punct de referinta pe harta geopoliticii gazelor naturale............12 Turkmenistan, o republica a gazelor.....................................................................13 Rusia, hegemon, partener si client .......................................................................13 Washintonul sfideaza geografia ............................................................................15 Conducta trans-caspica, sperante si incertitudini..................................................16 Iran, un client deocamdata interzis.......................................................................17 Conducta trans-afgana, in asteptarea pacii...........................................................18 China, un client cu bataie lunga............................................................................18 Concluzii...................................................................................................................19 Bibliografie............................................................................................................... 20

1

Date despre Turkmenistan Turkmenistanul a fost ultimul teritoriu din Asia Centrala cucerit de Rusia la sfarsitul secolului al XIX-lea. Prin tratatul anglo-rus din 1895 s-a fixat actuala granita dintre Turkmenistan, Iran si Afganistan. insa frontiera trasata lasa o numeroasa populatie turkmena in afara granitelor, pe teritoriul Iranului si Afganistanului. Turkmenia (Turkmenistan) a fost proclamata republica a URSS in octombrie 1924, cand Asia Centrala a fost impartita administrativ, cu totul arbitrar, de la Moscova. Inainte de crearea Republicii Sovietice Socialiste, bolsevicii au supus represiunii fortele nationaliste si burgheze din Turkmenistan si clerul musulman. Toate miscarile de opozitie din perioada 1928-1932 au fost curmate cu brutalitate, in 1929 a fost interzis alfabetul arab si inlocuit cu unul latin, pentru ca, in 1940, sa fie inlocuit cu cel chirilic. In ciuda celor peste 70 de ani de regim comunist, fortele dominante din Turkmenistan au ramas tribul, clanul, familia si islamul. Pana si institutiile sovietice au fost acaparate de diferite clanuri si mancate de coruptie, spre dezamagirea CC al PCUS. De altfel, numirea lui Saparmurat Niazov in fruntea Partidului Comunist din Turkmenistan s-a datorat in buna masura faptului ca el nu mai avea rude apropiate pe care sa le promoveze in functii de conducere. Tatal sau murise in razboi, iar mama si cei doi frati in timpul cutremurului din 1948.

Capitala: Ashgabat; Populatia: 4.952.081 locuitori; Suprafata: 488.100 km2; Moneda: 1 Manat Turkmenistan = 100 tenge; Ziua nationala: 27 octombrie; Limba oficiala: turkmena; Forma de guvernamant: republica unipartitista;

Saparmurat Niazov presedinte pe viata Saparmurat Niazov a fost preedinte pe via. El a condus Turkmenistanul din 1985, de cnd ara fcea nc parte din Uniunea Sovietic. Din 1991, cnd ara s i-a declarat independena fa de Uniunea Sovietic, Niazov a dezvoltat n jurul su cultul propriei personaliti.2

Turkmenbai - acesta este titulatura oficial a preedintelui i nseamn printele tuturor turmenilor. Cultul personalitii n piaa principal din Ahabad, statuia conductorului iubit, poleit cu aur, se rotete mereu cu faa spre soare. Cldirile publice sunt decorate cu uriae portrete ale lui Turkmenbai. Prin holurile hotelurilor i prin birouri ofrandele sunt mai mici dar nu mai puin evidente. Prin coli, copii depun unul cte unul jurmnt n faa fotografiei, proclamndu-i dragostea fa de marele fiu al poporului turkmen, politicianul fr pereche al zilelor noastre. Minitrii turkmeni poart insigne cu profilul lui pe piept. Pn i vodka turkmen poart numele lui. Crmaciul s- a aflai in fruntea rii 19 ani, a organizat un referendum care l-a consacrat preedinte pe via i i-a acordat ca fond personal jumtate din veniturile de export ale rii. Un ora, un aerport i chiar un meteorit i poart numele. Vrstele omului Presedintele Niazov la varsta 64 de ani, potrivit unui decret prezidenial, e la vrsta inspiraiei n toate domeniile. Liderul turkmen a hotrt c viaa omului trebuie mprit n perioade de cte 12 ani copilria se ncheie la 12 ani, tinereea merge pn la 37 de ani, iar btrneea ncepe pe la 80. Cine trece de 97 de ani intra n perioada numit post Uzkan, dup numele fondatorului naiunii turkmene. Lunile anului n turkmen Acesta nu este singura inovaie a preedintelui Niazov. Tot prin decret prezidenial, a dat nume noi lunilor anului. Prima lun a anului nu se mai numete ianuarie ci Turkmenbai - adic titlul cu care este numit conductorul, ntiul fiu al rii. Celelalte luni au cptat numele unor eroi naionali, printre care se numr i mama preedintelui, care a murit pe cnd era copil (aprilie a devenit Gurbansoltan in onoarea mamei sale).3

Pentru alte luni, s-au gsit alte nume, cum ar fi "Steagul", "Independena" sau "Neutralitatea". Dar asta nu e totul. Liderul turkmen a botezat i zilele sptmnii. Smbta, de exemplu, este "Ziua Spiritualitii", marea "Ziua Tnr", miercuri avem O zi norocoasa Smbta sau de "Ziua spiritualitii", turkmenii ar trebui s se ngrijeasc de sufletul lor. Adic ar trebui s se duc la teatru, s se abin de la consumul de buturi alcoolice i s citeasc Ruknama - un ghid moral scris pentru turkmeni de preedintele lor.

Primul scriitor al Turkmenistanului Preedintele Turkmenistanului a lansat al doilea volum al crii sale, "Ruknama" sau "Cartea sufletului" pe care fiecare cetean este obligat s o citeasc, pentru ndrumare moral. Prima parte a crii, n care preedintele Niazov face o interpretare filosofic a istoriei Turkmenistanului, este studiat zilnic n coli, iar adulii sunt obligai s o citeasc n fiecare smbt. A doua parte se axeaz pe chestiuni legate de moralitate, dragoste, frie i bun-vecintate. Cartea a fost prezentat Parlamentului ntr-o ceremonie special. Oameni de tiin, scriitori, membri ai guvernului, personaliti ale vieii publice s-au grbit s o laude i s i trimit preedintelui scrisori. El a hotrt ca citatele din "Rukhnama" s fie nscripionate pe frontispiciul unei moschei, alturi de versete din Coran. Moscheea va fi, la cererea liderului turkmen, cea mai mare din Asia. Cartea este obligatorie n coli, chiar e aezat la intrarea n moschei, unde oamenii o ating nainte de a se ruga. Cu puin timp n urm, Parlamentul a decis sa schimbe numele unui vrf de munte. Cel mai nalt versant din Turkmenistan se va numi "Vrful lui Turkmenbai cel mare". i preedintele Saparmurat Niazov nu se oprete aici. El a anunat c vrea s i se construiasc un palat de ghea. Exilul n deert Exilul este pedeapsa obinuit aplicat celor care devin indezirabili n Turkmenistan.

4

"Cei care deranjeaz ordinea public prin purtarea lor nepotrivit", a declarat preedintele Niazov, "vor fi trimii s locuiasc n cele mai ndeprtate i mai srace pri ale rii". ntre personalitile publice care au avut parte de aceast soart se numr un fost ministru al aprrii, un vice prim ministru i un ministru al energiei. Unii dintre exilai au sfrit la pucrie cnd s-a descoperit c angajaser pe alii s munceasc n locul lor pe plantaii. Familiile celor czui n dizgraie sufer aceeai soart vitreg. Cei trimii n exil nu pot cltori pentru c le sunt confiscate actele de identitate. Adesea i proprietile le sunt confiscate. Exilul era aplicat pe scar larg n Uniunea Sovietic n perioada stalinist. Revenirea la aceast practic n Turkmenistan a provocat reacii internaionale: Comisia pentru Drepturile Omului a Naiunilor Unite a adoptat o rezoluie n care cere guvernului turkmen s nceteze aceste practici. O ar bogat cu oameni sraci Turkmenistanul posed cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume, dup Rusia i Iran, dar zcmintele turkmene nu sunt exploatate la deplina capacitate i nici mcar nu s-au fcut prospeciuni n cazul unora dintre ele. Potenialul de export este totui comparabil cu cel al Rusiei. Cu ajutorul unor investiii relativ modeste s-ar putea ajunge din nou la nivelul din perioada sovietic, aproximativ 90 de miliarde de metri cubi anual. Gazul turkmen acoper o mare parte din necesitile de consum intern al Rusiei, fcnd posibil creterea proporiei de gaz rusesc exportat la un pre mult mai mare n Occident. Turkmenistanul este de 12 ori mai intins decat Elvetia. Cu toate acestea, in acest stat nu traiesc mai mult de 6 milioane de oameni. O evaluare a Natiunilor Unite din anul 2003 vorbeste chiar de 4,8 milioane. Tatucul nu si-ar lasa nici un protejat sa scape din imperiu. Pe cei care au reusit totusi sa se indeparteze ii urmareste in strainatate, ii sicaneaza, ii fileaza. Moartea lui Saparmurat Niazov

5

Sapte zile de doliu national in Turkmenistan, dupa ce liderul Saparmurat Niazov, care s-a aflat timp de peste doua decenii la conducerea tarii din Asia Centrala, a decedat in urma unei afectiuni cardiace. Controversatul Saparmurat Niazov a condus Turkmenistanul timp de 20 de ani, perioada in care si-a lasat vizibil amprenta asupra culturii si traditiilor poporului turkmen. El a a interzis baletul, dintii de aur si play-back-ul. O planeta din constelatia Taur, o rasa de cai, orase, aeroporturi, vapoare si copii au fost de asemenea denumite dupa Turkmenbasi. Ca republica sovietica, Turkmenistanul a parcurs un lung proces de europenizare. Populatia majoritar tribala turkmena a fost incurajata sa adopte stilul de viata si imbracaminte al vesticilor, dar si alfabetul chirilic specific popoarelor slave. Cand Uniunea Sovietica s-a dizolvat, in 1991, Turkmenistanul a fost unul dintre ultimele state din URSS care si-au proclamat independenta. Politica tarii s-a schimbat major dupa aceasta, Turkmenistanul devenind "prietenos" cu companiile straine si inregistrand chiar relatii tensionate cu Moscova. "Anticipez o lupta apriga pentru putere in Turkmenistan, care ar putea avea loc intre fortele pro-ruse si pro-americane. Gazele vor deveni principala moneda de schimb. Pe termen scurt nu vor exista probleme in privinta livrarilor catre Rusia, dar pe termen mediu ar putea deveni un cosmar", a declarat o sursa din industria rusa a gazelor pentru International Herald Tribune. In timpul convorbirilor cu Turkmenistanul referitoare la livrarile de gaze, singura persoana care lua decizii era Turkmenbasi. Alte persoane erau complet irelevante, a mai spus sursa citata. Un nou presedinte, acelasi regim Vicepremierul Kurbanguli Berdimukhamedov, care, conform unor apropiati ai presedintiei, ar fi o ruda a defunctului dictator, a fost numit presedinte interimar si, totodata, sef al comisiei mandatate cu organizarea funeraliilor. Conform unei cutume formate in epoca sovietica, responsabilii cu organizarea funeraliilor unui presedinte decedat ii succeda adesea acestuia in functia de sef al statului. Deocamdata, analistii nu au emis nici o prognoza in legatura cu respectarea acestei traditii in cazul de fata. Responsabilii regimului de la Asgabad urmeaza sa-l desemneze pe succesorul lui Niazov in cadrul unei reuniuni programate pentru luni. Cat timp s-a aflat la carma, autocratul, care detinea tot ceea ce inseamna putere intr-o tara fiind atat presedinte cat si premier, comandant suprem al fortelor armate si lider al unicii formatiuni politice oficiale turkmene, Partidul Democratic - nu si-a desemnat vreun succesor. Decesul neasteptat al "tatalui turkmenilor" va genera, cu siguranta, o serie de intrebari in legatura6

cu modalitatea concreta de operare a transferului de putere si cu derularea tranzitiei in statul desertic, ce detine locul cinci in lume in topul tarilor bogate in resurse de gaz natural. Problema succesiunii lui Niazov s-a rezolvat la doar cateva ore dupa moartea sa, intr-o sedinta extraordinara a Consiliului de Securitate. Acolo s-a consumat o veritabila lovitura de stat prin desemnarea ca presedinte interimar a vicepremierului si ministrului Sanatatii, Gurbanguli Berdimuhammedov. Potrivit articolului 60 din Constitutia Turkmenistanului, interimatul la conducerea statului urma sa fie asigurat, timp de doua luni, de presedintele parlamentului, Ovezgheldi Ataev. Presa de la Ashabad chiar apucase sa anunte preluarea functiei de catre Ataev. Insa, la primele ore ale diminetii de 21 decembrie, procuratura a inceput cercetarea penala impotriva lui Ataev, care a fost arestat, in ciuda faptului ca se bucura de imunitate parlamentara. Ataev este invinuit ca a propagat ura fata de alte clanuri, impiedicand casatoria fiului sau cu o tanara dintr-un alt clan. Disperata, tanara a incercat sa se sinucida. Numai ca in Turkmenistan acesta nu e un motiv de ancheta penala. Intr-un exces de imaginatie, complotistii au utilizat o problema de familie drept pretext pentru a-l indeparta pe Ataev de fotoliul prezidential. Succesiunea lui Niazov a fost decisa de serviciile secrete, armata si seful Internelor. Cei mai multi observatori vad in Akmurat Redjepov, seful serviciului de paza al presedintelui Niazov, adevaratul arhitect al transferului de putere. Personaj misterios, Redjepov a stat alaturi de Niazov timp de 20 de ani. Serviciul de paza a asigurat rezerva de cadre a presedintelui, fostii ofiteri ocupand cele mai inalte functii in stat, cum ar fi cea de ministru de Interne, al Apararii sau de ministru al Securitatii Nationale. De aici si influenta foarte mare pe care Redjepov o exercita asupra celor mai importante structuri de putere din Turkmenistan. Berdimuhammedov este o figura de compromis, despre care observatorii afirma ca nu ar fi mai mult decat o marioneta in mana serviciilor secrete. Acest neajuns ar putea fi insa remediat de Berdimuhammedov indata ce-si va consolida puterea. Cu ocazia intrunirii din 26 decembrie a Consiliului Poporului, el a facut deja proba abilitatilor politice. Consiliul Poporului, cea mai inalta institutie in stat, un fel de Soviet Suprem al URSS, garnisit cu traditii turkmene, a fixat data alegerilor prezidentiale la 11 februarie 2007 si a aprobat 6 candidaturi pentru cea mai inalta functie in stat. in afara de Berdimuhammedov, a carui candidatura a fost aprobata in unanimitate de cei peste 2.500 de delegati, ceilalti contracandidati sunt niste functionari anonimi, de rang inferior. Consiliul Poporului a aprobat si legea pentru alegerile prezidentiale si a modificat legislatia pentru a legaliza lovitura de stat. Practic, toate jocurile sunt facute pentru ca Berdimuhammedov sa preia functia de presedinte al Turkmenistanului. De altfel, Berdimuhammedov este creatia lui Niazov. Biografia noului lider de la Ashabad, fie el si interimar, deocamdata, este secreta. De profesie dentist, a facut cariera administrativa sustinut de Niazov, mai intai ca director al unui centru de stomatologie, apoi ca rector al Institutului de Medicina, iar din 1999 ca ministru al Sanatatii. A circulat zvonul, preluat si de presa internationala, ca ar fi copilul din flori al lui Niazov. E greu de crezut ca Niazov ar fi avut un copil, fie si din flori, la 16 ani.7

Gazul dauneaza democratiei? UE , SUA, Rusia, China, Ucraina si Iranul concureaza pentru gazul turkmen. Miza rezervelor de gaz a crescut spectaculos in ultimul an, dupa criza din relatiile ruso-ucrainene, de la inceputul anului. Cu un deceniu in urma, Niazov, dezamagit de pretul mic pe care-l obtine pe gaz, a oprit exporturile si a betonat unele guri de exploatare. Apoi, Ashabad a colaborat cu diversi intermediari, care-i vindeau gazul pe pietele est-europene. La inceput cu Itera, care cumpara cu 10 dolari mia de metri cubi, apoi cu Eural Trans Gas, firma ungureasca care livra gaz pentru Ucraina, iar din 2004 cu RosUkrEnergo, controlat de Gazprombank, care platea 40 de dolari. Razboiul gazului dintre Kiev si Moscova a fost speculat de Niazov, care a crescut pretul gazului exportat. Potrivit datelor oficiale, asupra carora planeaza indoieli datorita faptului ca Ashabadul refuza sa faca publice rezultatele auditului international din 2004, rezervele de gaz se cifreaza la 22,5 trilioane de metri cubi, ceea ce situeaza Turkmenistanul pe locul 5 in lume. Gazpromul este principalul importator al gazului turkmen. in 2006, gigantul rusesc a contractat 12 miliarde de metri cubi. Prin acordul semnat in septembrie de Aleksei Miller si Saparmurat Niazov, in urmatorii trei ani Turkmenistanul va livra Gazpromului 50 de miliarde de metri cubi pe an. In schimb, Moscova a fost obligata sa accepte pretul de 100 de dolari cerut de Niazov pentru mia de metri cubi. in ciuda faptului ca Niazov a declarat, cu ocazia semnarii acordului, ca Ashabadul nu e pregatit sa ia in considerare construirea unor gazoducte prin Marea Caspica spre Turcia si Europa, Turkmenbasi a continuat sa negocieze cu Bruxellesul. De altfel, la 18 decembrie, la Ashabad a sosit reprezentantul special al UE in Asia Centrala, presa turkmena anuntand pregatirea unui acord. De un gazoduct care sa lege Turkmenistanul de Europa, ocolind Rusia, s-a vorbit si cu ocazia vizitei ministrului de Externe al Germanei, Frank Walter Steinmeier, la Ashabad. insa punerea in opera a proiectului Nabucco este intarziata de refuzul Kazahstanului de a participa si de disputele dintre Turkmenistan si Azerbaidjan asupra unor rezerve de hidrocarburi din Marea Caspica. Turkmenistanul ramane deocamdata prizonierul retelelor rusesti de tranzit al gazului. Dar isi pregateste si trasee alternative. in aprilie 2006, Niazov a semnat un contract cu China pentru constructia unui gazoduct, prin care sa exporte anual 30 de miliarde de metri cubi, incepand cu 2009. Turkmenistanul negociaza constructia unei magistrale care sa treaca prin Afganistan catre Pakistan, proiect care are sustinerea SUA. Iar pentru 2007, Ashabadul a promis cresterea exportului de gaz catre Iran, la 14 miliarde de metri cubi, de la 7 miliarde, cat este in prezent.

8

Uriasele rezerve de gaz au facut ca Saparmurat Niazov sa fie unul dintre cei mai curtati lideri politici ai lumii. Si asta in ciuda faptului ca era nu doar un dictator excentric, ci si sangeros. Toate marile cancelarii isi trimiteau emisari la Ashabad, in speranta ca vor izbuti sa obtina incheierea unor contracte. Niazov stia sa negocieze cu toti odata. intotdeauna, insa, loialitatea fata de Moscova era mai presus de orice alte aranjamente. Asta nu-l impiedica sa faca reverente si spre Washington, permitand stabilirea in Turkmenistan a bazei militare americane evacuate din Uzbekistan. Mirajul gazului turkmen i-a facut pe liderii lumii sa treaca cu vederea incalcarile drepturilor omului din Turkmenistan, sa uite ca au de-a face cu o tara fara institutii democratice, unde opozitia politica este interzisa prin lege, iar regimul practica un cult al personalitatii care l-ar face invidios pana si pe Stalin. Tot rezervele de gaz turkmen vor face ca Occidentul sa inchida ochii la viitoarele evolutii nedemocratice de la Ashabad. In fond, atat SUA, cat si tarile UE sunt mai ingrijorate de perspectiva cresterii pretului la gaz, in conditiile instabilitatii politice din Turkmenistan. Continuarea politicii lui Turkmenbasi, insa fara excesele ei pe plan intern, este varianta optima pentru toti actorii din Asia Centrala. Rusia e prima interesata in mentinerea statu quoului, beneficiind pana in 2010 de cea mai mare parte a gazului turkmen. Moscova e dispusa la compromisuri pentru a pastra monopolul tranzitului spre pietele europene. China vrea sa inceapa constructia gazoductului care s-o lege de Turkmenistan. Teheranul nu doreste un regim prooccidental la Ashabad. Iar SUA sunt prea ocupate in Irak si Afganistan ca sa-si dispute cu Rusia influenta asupra Turkmenistanului. Uriasele zacaminte de gaze naturale ale Turkmenistanului - a caror dimensiune ramane, totusi, un mister bine pazit - au transformat fosta republica sovietica de la Marea Caspica intr-o miza importanta in razboiul energetic dintre Rusia si Statele Unite. Batalia de culise pentru favorurile puterii de la Asgabad s-a intensificat odata cu instalarea unui nou presedinte, dupa moartea subita (la 21 decembrie 2006) a lui Saparmurat Niazov, excentricul "Turkmenbasy" care a condus cu puteri absolute, timp de 16 ani, destinele tarii sale. Succesorul lui, Gurbanguli Berdimuhammedov, a jucat pana acum la doua capete, cochetand si cu Rusia si cu Occidentul. Kremlinul vrea, insa, garantii clare ca angajamentele asumate de Niazov vor fi respectate. Si ca Rusia isi va pastra monopolul asupra gazului turkmen. Turkmenistanul ar trebui sa joace un rol-cheie in planurile americane de sabotare a suprematiei energetice ruse din zona Asiei Centrale. Ofensiva diplomatica a Washingtonului s-a intensificat dramatic in ultimele luni. In martie, la Asgabad a sosit adjunctul Condoleezzei Rice pentru relatia cu Asia Centrala si de Sud, Steven R. Mann. Acesta a fost, de altfel, ambasadorul Statelor Unite in Turkmenistan in perioada 1998-2001. Presa rusa a anuntat imediat ca Mann incearca sa-l convinga pe Berdimuhammedov de necesitatea gazoductului transcaspic. Un proiect sustinut intens si de9

premierul georgian Zurab Nogaideli. Dar si de Uniunea Europeana, care s-a oferit sa plateasca 1,7 milioane de euro pentru intocmirea studiului de fezabilitate. Proiectul implica transportarea gazului turkmen spre Europa pe fundul Marii Caspice, prin ocolirea Rusiei, pe ruta Turkmenistan-Azerbaidjan-Georgia-Turcia. Un adevarat cosmar pentru Moscova, care isi vede astfel grav amenintat controlul asupra resurselor energetice din regiune. Ideea, insa, nu este noua. Si raposatul Saparmurat Niazov cochetase cu proiectul gazoductului transcaspic, folosindu-l ca pe un instrument de santaj impotriva Rusiei. Un argument forte in timpul negocierilor cu Gazprom de anul trecut. Asa se face ca Turkmenistanul a obtinut un pret aproape dublu pentru gazele furnizate marii companii rusesti. O majorare fara precedent, cu implicatii uriase. Natalia Grib, experta in probleme energetice, comenteaza pentru "Kommersant": "Cand seful Gazprom, Aleksei Miller, a aprobat personal afacerea cu Saparmurat Niazov - si anume, ca Rusia va cumpara tot exportul turkmen de gaz natural in perioada 2006-2010 - era clar ca Turkmenistanului i-au fost oferite cele mai generoase dividende. Datorita acestui contract, pretul de achizitie al gazului din Asia Centrala a crescut de la 44 dolari per mia de metri cubi (la inceputul anului 2006) la 100 de dolari in a doua jumatate a anului. Inainte de , pretul de achizitie al gazului in Asia Centrala crestea cu 5-10 dolari pe an. Acum, dupa intelegere, nici o tara din regiune nu va fi de acord cu un pret mai mic." Un risc asumat cu buna stiinta de Moscova. De ce? Natalia Grib explica: "Cei 100 de dolari (pe mia de metri cubi de gaze - n.n.) au devenit plata in avans a Rusiei pentru intelelegerea politica de eliminare a Ucrainei de pe piata turkmena a gazului. Cand intelegerea a fost semnata, vicepresedintele Gazprom, Aleksandr Riazanov (care supervizeaza relatia cu CSI), era absent, in vreme ce membri ai staff-ului presedintelui rus erau prezenti. In urma cu sase luni, oamenii de afaceri vorbeau despre realizarile evidente in politica de comert exterior, spunand ca Rusia a cumparat tot ce era necesar pentru a stabili un control asupra exporturilor de gaz din Asia Centrala pentru urmatorii patru ani. Si a platit un pret mai mic decat se astepta." Un nou lider, o noua negociere Decesul lui Saparmurat Niazov a complicat, insa, planurile Moscovei. "Noul presedinte turkmen, Gurbanguli Berdimuhammedov, nu a participat la intelegerea din vara trecuta, si de aceea, formal, nu datoreaza nimic Gazprom", explica Natalia Grib pentru "Kommersant". Kremlinul doreste garantii ferme ca Asgabadul va respecta toate obligatiile asumate anterior fata de Rusia in domeniul gazului natural. Aceasta a fost, in mod evident, principala tema pe agenda vizitei lui Berdimuhammedov la Moscova. "Desi a asigurat ca acordurile anterioare raman in vigoare, presedintele turkmen a decis sa apeleze la arma tactica a predecesorului sau, amintindu-i lui Putin de conducta transcaspica" - noteaza "Vedomosti". Aceeasi publicatie explica:10

"Berdimuhammedov i-a propus lui Vladimir Putin sa studieze problema tranzitului gazului turkmen, luand in considerare varianta transcaspica. Acest scenariu presupune construirea, pe fundul Marii Caspice, a unui gazoduct cu o capacitate de 30 de miliarde metri cubi pe an. Materiile prime transportate prin el ar putea intra apoi in gazoductul Baku-TbilisiErzerum pentru a se indrepta apoi spre Europa, prin conducta Nabucco (ce urmeaza sa fie construita catre 2010). Daca gazoductul transcapic ar fi construit, gazul turkmen ar primi acces la piata europeana ocolind Rusia, si ar face concurenta celui livrat de Gazprom." Putin a propus o alternativa: modernizarea ramificatiei functionale a conductei din Asia Centrala si construirea unui nou tronson prin Kazahstan spre Rusia, de-a lungul coastei de est a Marii Caspice. Kremlinul negociaza pentru pastrarea prioritatii Rusiei la exportul de gaz turkmen dupa 2010, cand Rusia va trebui sa concureze cu Uniunea Europeana - este de parere Natalia Grib, de la "Kommersant". Tratativele se anunta dure. Grib explica: "Berdimuhammedov este un oriental in sensul clasic al cuvantului, asa ca nu exista motive sa speram ca va renunta subit la tocmeala cu cineva, de dragul Rusiei. Ce poate oferi presedintele rus omologului sau turkmen? Investitii. Fonduri mari care sa ridice industria unei tari predominant agrare. Aceasta misiune onorabila revine LUKOIL, Rusal si MTS. Vladimir Putin are o misiune foarte dificila. El trebuie sa dovedeasca noului sau prieten ca aceste mari companii vor lucra absolut onest si transparent, dupa alte principii decat cele dupa care firma Itera cumpara gaz turkmen ieftin si livra in schimb tractoare beloruse la de trei ori pretul lor. Aparent, pretul cerut de Turkmenistan va fi si el diferit." Marele secret turkmen Inainte de a se angaja sa faca investitii consistente in Turkmenistan, Rusia le cere autoritatilor de la Asgabad o proba de sinceritate: sa dezvaluie dimensiunea reala a zacamintelor lor de gaze naturale. Fiindca, in ultimii ani, numerosi experti au avertizat ca declaratiile cu privire la bogatia acestor resurse sunt, de fapt, puternic exagerate. Cu alte cuvinte, oficialitatile turkmene ar cam vinde blana ursului din padure, promitand exporturi mai mari decat vor putea onora. In 2004, doua companii, americane si britanice, au realizat un audit independent al zacamintelor turkmene de gaz, dar rezultatul este tinut secret. Moscova vrea sa vada aceste date pentru a-si putea calibra corect volumul investitiilor. Companiile ruse au deja planuri mari in regiune. Potrivit "Kommersant", LUKOIL vrea sa investeasca serios in sectorul de petrol si gaz, iar Rusal ar dori sa construiasca acolo pentru sectorul de aluminiu si o mare centrala electrica pe gaz. Turkmenistanul este foarte interesat de investitiile rusesti - este de parere Andrei Grozin, director adjunct al departamentului pentru Asia Centrala din cadrul Institutului CSI. El a explicat pentru "Nezavisimaia Gazeta": "Nu cred ca, in pofida tuturor complimentelor, cuvintelor de11

imbarbatare si a promisiunilor lansate de UE in directia Turkmenistanului, companiile europene sunt cu adevarat pregatite sa investeasca bani in realizarea proiectului conductei transcaspice. Asemenea posibilitate detine, in momentul de fata, numai Gazprom." Presa rusa a prezentat vizita lui Gurbanguli Berdimuhammedov la Moscova drept un mare succes al Kremlinului. Aceasta a fost si impresia pe care a dorit sa o lase Vladimir Putin, care a catalogat de trei ori in trei minute relatiile dintre cele doua state drept "calde". Au existat, insa, si observatori care au remarcat ca presedintele turkmen a evitat sa faca vreo promisiune cu privire la abandonarea proiectului transcaspic. Semn ca negocierile nu s-au incheiat. Liderul de la Asgabad si-a prelungit, insa, cu o zi vizita in Rusia, pentru a asista la funeraliile lui Boris Eltin. Turkmenistanul, punct de referinta pe harta geopoliticii gazelor naturale Sosirea presedintelui Vladimir Putin la Kremlin in 2000, va marca o noua faza a politicii Moscovei fata de fostele republici sovietice ale Asiei Centrale. In calitate de arhitect al repozitionarii Rusiei ca mare putere, el se va sprijini pe forta conferita de tratatele bilaterale si pe integrarea regionala promovata de organizatiile in care Rusia detine o deosebita influenta. Localizate intr-o zona tampon de mare importanta strategica, fostele republici sovietice ale Asiei Centrale joaca un rol esential pentru securitatea Rusiei, care urmareste transformarea regiunii intr-o sfera de stabilitate economica, politica si militara pusa sub tutela sa, si totodata mentinerea controlului asupra imenselor resurse energetice de aici. Cu toate avantajele conferite de relatiile strinse pe care le-a intretinut in trecut cu Asia Centrala, nu se poate spune ca scopurile Rusiei sint usor de atins. Emergenta Chinei, incertitudinile provocate de Iran, ambitiile globale ale Americii, competitia pentru energie si pericolul extremismului islamic, nu si-au spus ultimul cuvint. Judecind dupa situtia din prezent, se poate spune ca strategia Moscovei a dat rezultate. Dupa o scurta perioada de orientare pro-occidentala survenita dupa 2001, guvernele din regiune vor reveni la optiunea rusa. Ca urmare, noi tratate si acorduri economice si militare vor asigura o si mai strinsa legatura intre Asia Centrala si Rusia. Pe linga petrol, gazele naturale reprezinta o componenta esentiala a exporturilor tarilor din regiune, fiind totodata un combustibil in cerere pe piata mondiala, intr-o perioada cind ponderea gazelor naturale in consumul energetic global este in ascensiune. Conform raportului International Energy Outlook 2007, publicat de o agentie energetica a SUA, consumul mondial de gaze naturale e prevazut sa creasca de la 100.000 miliarde mc in 2004, la 163.000 miliarde mc in 2030. Izolate din punct de vedere geografic, tarile Asiei Centrale se confrunta cu problema stringenta a lipsei investitiilor si a infrastructurilor de transport a gazelor naturale, in special catre alti clienti decit Rusia, de care depinde si astazi in mare parte. De la darea lui in functiune in12

1974, sistemul de gazoducte cunoscut sub numele de Centrul Asiei Centrale (CAC), aflat in prezent in proprietatea Gazprom, a transportat cu mici intreruperi cvasitotalitatea gazelor din regiune. De-alungul anilor, o intreaga panoplie de interese economice si geopolitice a impiedicat insa materializarea diverselor planuri si acorduri de constructie de noi coridoare energetice directionate spre vest sau sud. In prezent singurele gazoducte care nu trec pe teritoriul rus sint Baku(Azerbaijan)Tbilisi(Georgia)Erzerum(Turcia) si Korpedzhe(TurkmenistanKurt-Ku(Iran) Noile rute ocolitoare ar necesita investitii considerabile pentru prospectiuni, evaluari si extractie, dar si un ansamblu de conditii politice favorabile cooperarii interstatale, de aceea varianta ruseasca va ramine pentru o vreme singura viabila. Turkmenistan, o republica a gazelor Turkmenistanul este tara cu cele mai mari rezerve de gaze din regiune, dupa Rusia. Ele sar ridica la 2 miliarde de metri cubi, conform statisticii publicate in The World Factbook 2007 al CIA, dar dupa date provenind de la guvernul turkmen, ele ar fi de zece ori mai mari. Alte clasamente plaseaza Turkmenistan in primele cinci state din lume detinatoare de gaze naturale. Volumul real al acestor rezerve este insa necunoscut, dar asa cum se va vedea, aceste cifre au o importanta capitala pentru viitorul tarii si chiar al zonei. Turkmenistanul a fost una din cele mai sarace republici sovietice. Caracterizat de o economie centralizata astazi inca subdezvoltata, bazata in exclusivitate pe exportul de gaze naturale, petrol si bumbac, este guvernat de un partid unic in fruntea caruia s-a aflat excentricul Saparmurat Niazov, fost prim secretar de partid comunist, metamorfozat ulterior in dictator de tip stalinist. Dupa decesul subit al acestuia survenit in decembrie 2006, va fi urmat la cirma de Gurbanguli Berdimuhammedov, care de la preluarea functiei supreme, va promova activ iesirea din izolarea practicata de predecesorul sau. In primele noua luni ale lui 2007, noul presedinte calatorea de noua ori in strainatate, in timp ce, in sens invers, 283 delegatii oficiale vizitau Turkmenistanul. Ca urmare, se semnau 35 de acorduri interguvernamentale, se deschideau noi ambasade, inclusiv o reprezentanta a UE. In acest timp, nici economia nu se lasa mai prejos: cu ocazia unei sedinte de guvern din octombrie, se anunta cresterea productiei de gaze de 11 ori fata de aceeasi perioada a anului trecut, precum si alte importante realizari din domeniul bancar si industrial. Rusia, hegemon, partener si client Dupa obtinerea independentei, Turkmenistan devine membru al Comunitatii Statelor Independente, dar mai tirziu, va cauta sa pastreze distanta fata de organizatie, preferind realtiile bilaterale, mai curind decit integrarea in structurile sponsorizate de Rusia. Pastrind aceeasi

13

atitudine rezervata, Niazov nu se va amesteca in conflictele din Tadjikistan, Cecenia si criza constitutionala din Rusia din 1993, iar in 1995 devine stat neutru recunoscut de ONU. Relatiile bilaterale ruso-turkmene au fost in general stabile fara mari turbulente. Rusia nu se va amesteca in politica interna represiva a dictatorului Niazov, inchizind ochii la abuzurile acestuia chiar atunci cind, opozantii lui se vor exila la Moscova in cautarea unui sprijin. Turkmenistanul avea nevoie de Rusia pentru asigurarea securitatii teritoriale si continuitatea schimburilor comerciale. O mostenire a anilor sovietici care persista si in prezent, este dependenta fata de Rusia, care in calitate de proprietar absolut al infrastructurii de transport si dreptului de comercializare a gazelor, detine monopolul exporturilor acestora. Gazele naturale ocupa un loc central in cadrul relatiilor economice dintre Moscova si Ashabad. Rusia, dispune de mari zacaminte de gaze naturale in Siberia, dar se sprijina pe livrarile masive si ieftine ale Turkmenistanului, pentru a-si completa consumul intern, si pentru a le revinde la preturi mari in Occident. Totusi, chiar daca Turkmenistanul depindea de Rusia, Niazov nu se va lasa intimidat. Dindu-si seama de faptul ca Moscova obtine un profit imens din revinzarea gazelor turkmene, el nu va accepta sa joace rolul de vasal energetic pasiv. Dupa ce in 1991, Turkmenistanul acorda Rusiei dreptul de a-i transporta si vinde gazele catre Europa, de unde obtinea valuta forte, doi ani mai tirziu, Moscova intrerupe accesul gazelor turkmene catre vest, pe care le va redirectiona in schimb, spre Ucraina si alte state din Caucaz. In locul acestora, Rusia va exporta gazele proprii, din care obtinea venituri mai mari. In scurt timp, cumparatorii regionali, confruntati cu mari probleme economice, se vor dovedi insolvabili, astfel incit in 1994, Turkmenistanul va fi obligat sa reduca volumul exporturilor de gaze catre Azerbaidjan, Georgia si Ucraina, apoi in 1997, datorita diferendelor legate de pretul de livrare, (care era in acea perioada de 32 dolari / 1.000 mc) si intirzieri la plata, intrerupea pentru doi ani livrarile de gaze catre Rusia. In 1997, Turkmenistanul se afla in pragul colapsului economic din cauza ca tarile membre ale Comunitatii Statelor Independente (CSI) nu-si platisera datoriile pentru importul de gaze turkmene. Dupa negocieri indelungate, in 2003 firmele de stat Turkmenneftgaz(turkmena) si Gazeksport(rusa), semneaza un acord strategic pe 25 de ani, care prevedea cresterea progresiva pina in 2007 a livrarilor de gaze catre Rusia. In Mai 2001 era semnat acordul cu un alt mare partener: Ucraina, al saselea mare consumator de gaze mondial. Din aceasta tranzactie, omniprezentul Gazprom obtinea citeva beneficii importante: primea o cantitate mare gaze naturale ca plata pentru tranzit, putea sa-si14

vinda la pret mai mare propriile gaze naturale catre Europa, si isi micsora riscurile reprezentate de un client dificil ca Ucraina. Totusi in 2005, Turkmenistanul intrerupea livrarea de gaze catre Ucraina, datorita nerespectarii clauzelor contractului. Ele vor fi reluate dupa intense negocieri si reesalonari ale datoriei ucrainiene. In anii care vor urma, Rusia va continua sa se asigure ca gazele turkmene vor curge pe termen lung prin conductele sale. Pe 21 septembrie 2006, dupa ce Gazprom accepta marirea pretului de achizitie de la 65 dolari /1000 mc, la 100 dolari /1000 mc, Turkmenistanul semneaza un acord prin care firmei ruse i se ofera accesul privilegiat la zacamintele de gaze din zona Yolotan, precum si controlul asupra exporturilor Turkmene pina in 2009. Dupa moartea lui Niazov in decembrie 2006, succesorul sau Gurbanguli Berdimuhammedov, va arata mai multe semne de interes pentru investitii occidentale in sectorul energiei, ceea ce, spera el, pe linga avantaje economice, ii vor da mai multa putere de negociere cu Rusia. Presedintele Putin va fi primul sef de stat in vizita la Ashabad dupa intronarea lui Berdimuhammedov, iar ca rezultat, cele doua parti vor anunta acordul pentru constructia unei noi gazoduct caspic pe directia Rusia, precum si alte investitii rusesti in domeniul modernizarii infrastructurii. Seria anunturilor de cooperare va continua, de data aceasta in formula de trio. Pe data de 12 Mai 2007, Rusia, Kazahstan si Turkmenistan conveneau sa semneze in toamna aceluias an acordurile de constructie a unui nou gazoduct caspic cu destinatia Rusia, precum si inceperea lucrarilor de modernizare a gazoductului Centrul Asiei Centrale (CAC) Profitind de acest prilej, presedintele Berdimuhammedov nu pierdea ocazia sa declare ca nu excludea participarea tarii sale la proiectul trans-caspic propus de SUA. Pentru cei mai multi analisti insa, acest acord nu lasa nici o sansa conductei Nabucco, promovata de Uniunea Europeana si SUA. Nu era nici prima si nici ultima data insa, cind Berdimuhammedov da de inteles celor interesati ca nu pune toate ouale(gazele) intr-un singur cos(conducta). Washintonul sfideaza geografia Pentru SUA, disparitia URSS a creat perspectiva diversificarii surselor de energie din bazinul caspic si al Asiei Centrale, dar si a deschiderii unei brese intr-o zona aflata traditional si istoric sub influenta Rusiei. Exprimindu-se clar si deschis, Evan Feigenbaum, asistentul secretarului de stat al SUA pentru Asia Centrala si de Sud, spunea ca "agresivitatea Rusiei in regiune este prima chestiune din cele noua care fac Asia Centrala atit de importanta pentru SUA".

15

Pozitia geostrategica a Asiei Centrale ex sovietice, corelata cu faptul ca e locuita de o populatie majoritar musulmana fara inclinatii extremiste, este vazuta de Washington ca un eventual mare atu in stabilizarea situatiei interne din Afganistan. Dupa ce emergenta Chinei ca mare putere regionala in zona, a devenit o realitate, Washingtonul s-a vazut si mai motivat in a se implanta la granitele acesteia. Nu in ultimul rind, Asia Centrala poate oferi bune oportunitati de afaceri corporatiilor americane, care de altfel nu au intirziat sa initieze afaceri cu fostii sateliti sovietici imediat dupa 1991. Dupa ce SUA a recunoscut independenta Turkmenistanului in 1992, in anul urmator relatiile se racesc, dupa arestarea de catre politia turkmena a patru dizidenti. Cu ajutorul lui Alexander Haig, fost secretar de stat si comandant NATO, devenit om de afaceri, aflat pe post de consultant, Niazov va obtine insa in 1993 statutul de natiune cea mai favorizata conferit de Washington. Cu ocazia razboiului din Afganistan, sprijinul lui Niazov a fost extrem de modest, comparat cu cel al vecinilor, care isi oferisera teritoriul pentru stabilirea de baze americane, el permitind doar realimentarea cu carburant a avioanelor lui US Air Force pe teritoriul turkmen. In scurt timp dupa inscaunarea lui Berdimuhammedov, relatiile bilaterale se vor incalzi in ambele sensuri. In noua luni, 18 delegatii guvernamentale americane, incluzind un amiral, se vor deplasa la Ashabad pentru discutii centrate pe tema gazoductelor si a investitiilor straine. In septembrie, presedintele Berdimuhammedov s-a intilnit cu secretarul de stat american Condoleeza Rice la New York, ocazie cu care se arata deschis investitiilor straine, adaugind cu subinteles dar fara a da amanunte, ca negocierile cu Gazprom cunosteau unele tensiuni. Intors acasa, in octombrie Berdimuhammedov va promulga legi revolutionare prin care investitorilor straini li se acorda dreptul de a infiinta firme si detine proprietati in Turkmenistan. Pentru unii analisti politici, SUA nu are mari sanse de succes in Asia Centrala in fata trioului ruso-sino-persan, care este capabil sa-si depaseasca divergentele in urmarirea unor interese comune. In cazul de fata, SUA indeplineste toate atributele unui inamic indezirabil, care sa justifice mobilizarea individuala sau in grup a celor trei, vizibila in special in cadrul Organizatiei de Cooperare de la Shanghai, unde Rusia si China incearca sa mentina NATO in afara sferei lor de influenta. Aflat in vizita la Teheran in octombrie, cu ocazia reuniunii tarilor riverane Marii Caspice, presedintele Putin obtinea un mare succes in stoparea influentei americane, dupa semnarea unei declaratii comune, in care statele semnatare se angajau sa nu permita atacuri de pe teritoriul lor asupra unui alt stat. Conducta trans-caspica, sperante si incertitudini

16

Implicarea americana in gazo-politica Asiei Centrale cunoaste un moment important in 1996, odata cu lansarea ideii conductei submarine trans caspice intre Turkmenistan, si Azerbaijan. Scopul acesteia era scoaterea de sub tutela rusa a gazelor turkmene si directionarea lor spre Occcident, via Nabucco prin Turcia. Dar evolutiile imprevizibilului Niazov, opozitia Rusiei si a Iranului, precum si lipsa de convergenta intre Turkmenistan, Kazahstan, Azerbaijan, Georgia si Turcia, au impiedicat realizarea proiectului, in care SUA si UE inca isi mai pun sperante. In luna august, Departamentul de Stat anunta acordarea unei subventii de 1.7 milioane de dolari pentru intocmirea unui studiu de fezabilitate a conductei transcaspice si a unei conducte marine de-alungul fundului Marii Caspice, care sa racordeze Kazakhstanul la conducta BakuTbilisi-Ceyhan. Nici Uniunea Europeana la rindul sau, n-a renuntat la idee: pe 10 octombrie presedintele Berdimuhammedov se intilnea cu inaltul reprezentant al UE pentru Politica Externa, Javier Solana cu care discuta sansele realizarii gazoductului submarin. Totusi fara rezolvarea statutului juridic al Marii Caspice, care presupune definirea portiunii de spatiu marin detinut de fiecare stat riveran, este imposibil de avansat intr-un proiect care necesita convergenta si coordonarea tarilor implicate. Conferinta de la Teheran din 16 octombrie la care au participat Rusia, Azerbaidjan, Kazahstan, Iran si Turkmenistan, lasa chestiunea in suspensie, si astfel sansele ca acest proiect sa vada lumina zilei scadeau simtitor. In ceea ce-l priveste, Azerbaidjan, un aliat pe care mizeaza SUA, Israel si UE, nu a renuntat la atragerea Turkmenistanului in proiect, sperind ca reglarea diferendelor teritoriale pe cale bilaterala, sa deschida calea catre constructia gazoductului, fortind astfel mina Rusiei si a Iranului. Iran, un client deocamdata interzis Iranul oferea Turkmenistanului sansa unui client caruia putea sa-i vinda gaze fara intermediari si investitii exorbitante. Teheranul, la rindul sau, avea tot interesul sa intretina bune relatii cu un vecin bogat in gaze, liber de baze militare americane. Fie ca putea cumpara gaze pentru consum intern sau obtine venituri din tranzit, Iranul avea numai de cistigat de pe urma bunelor relatii cu vecinul de la nord. In plus, nici unul din liderii care s-au succedat la Ashabad nu s-a aratat niciodata ofensat de ambitiile Iranului. Dornic sa treaca la actiune, Niazov, sfatuit in acea vreme de noul sau consultant Alexander Haig, anunta semnarea unui acord de construire a unui gazoduct care ar fi trebuit sa treaca prin Iran, Turcia si Bulgaria. Ulterior, costurile ridicate implicate de proiect, opozitia

17

Rusiei si mai ales sanctiunile economice ale SUA impotriva Iranului, vor anula orice sansa de materializare a conductei. In schimb, alt gazoduct, mult mai modest, va fi realizat in decembrie 1997, cind intra in functiune gazoductul Korpheze-Kurt Kui cu o capacitate anuala de 300 miliarde de mc. Era prima data cind un stat din Asia Centrala exporta gaze naturale fara interferenta Rusiei. Acesta era doar primul segment din ceea ce ar fi trebuit sa fie un sistem de gazoducte cu destinatia Turcia si mai departe, Europa. Un alt acord semnat intre Iran, Turkmenistan si Turcia in 1997, care stipula realizarea unei conducte de mare capacitate intre cele trei tari, avea sa esueze la rindul sau din cauza restrictilor SUA. Iranul nu a renuntat la ideea de a deveni un furnizor de gaze al Occidentului. Deocamdata singura tara dispusa sa colaboreze cu Teheranul este Turcia, care a anuntat investitii de 3.5 miliarde de dolari intr-un proiect destinat sa exploateze gazele din sudul regiunii Pars din Iran, care vor fi apoi livrate catre Turcia si mai departe spre Europa. Desi SUA se opun vehement acestui proiect, unul din marii cistigatori ar fi Uniunea Europeana, interesata sa-si diversifice furnizorii de gaze. Conducta trans-afgana, in asteptarea pacii Ideea de a furniza gaze din Turkmenistan catre Pakistan si India a apartinut initial firmei Argentiniene Bridas care propusese proiectul lui Niazov in 1991. Desi proiectul incepuse sa prinda contur, in 1995 Niazov, influentat de firma americana Unocal si cea saudita Delta Oil, va opta pentru proiectul acestora. Situatia politica tulbure din Afganistan si razboiul care a urmat vor ingheta negocierile aflate in curs. In 1998 Unocal se retragea din afacere, platind se pare unele compensatii Turkmenistanului. Proiectul, sustinut de SUA, intersate sa limiteze influenta Rusiei, Iranului si Chinei, va fi revitalizat dupa 2002 de Banca de Dezvoltare a Asiei, dar datorita situatiei inca instabile din Afganistan exista deocamdate putine sanse de realizare a lui. China, un client cu bataie lunga Continuind orientarea spre China a predecesorului sau, care in aprilie 2006 semnase cu presedintele chinez Hu Jintao la Beijing un acord de coperare in domeniul livrarii gazelor naturale, presedintele Berdimuhammedov inaugura la Bagtyarlyk pe 30 august, lucrarile de constructie a gazoductului Turkmenistan-China. Initiat de China si Kazakhstan in 2003, gazoductul va colecta gaze din Turkmenistan, Kazahstan si Uzbekistan dar traseul final nu este inca cunoscut. Cu o lungime record de 7.000

18

km, prevazut sa pompeze timp de 30 de ani, 30 milioane de mc pe an incepind cu 2009, acest gazoduct ar putea deveni cel mai scump din lume: 26 miliarde de dolari. Desi la ora actuala nu exita informatii complete despre clauzele contactuale, se pare ca singurul sau finantator, constructor si furnizor de tehnologie va fi China, ceea ce face pe sceptici sa se intrebe daca ea va avea resursele necesare pentru a realiza acest maret proiect. Tranzactiile din domeniul energiei nu mai au demult un aspect pur economic, astfel incit nici afacerea turkmeno-chineza nu a scapat analizelor geopolitice. De fapt chestiunea centrala este daca Turkmenistanul dispune de suficiente rezerve pentru a exporta o asemenea cantitate uriasa de gaze. Indiferent de cit de mare va fi aceasta, rezultatul este ca Turkmenistanul va sparge monopolul rus, fara indoiala o lovitura greu de inghitit la Moscova, care isi vede puterea de negociere slabita. Exista totusi speculatii ca pretul de vinzare al gazelor turkmene catre China ar fi sub cel oferit de Gazprom, ceea ce ar lasa sperante Rusiei ca Turkmenistanul va continua sa o prefere ca client si pe viitor. Desi conform anunturilor oficiale, zona de exploatare va fi limitata la partea din dreapta a riului Amudaria, si nu va afecta contractele cu Gazprom, o clauza din contract asigura China, ca la nevoie Turkmenistanul poate livra gaze provenind din alte zacaminte. O perspectiva deloc imbucuratoare pentru Europa care, lipsita de alte surse, ar putea fi afectata de o scadere a volumului de gaze exportat de Gazprom. China si-a multiplicat eforturile de aprovizionare cu petrol si gaze din Asia Centrala, nu numai din dorinta de a-si satisface pe termen lung necesarul de combustibili, dar si datorita pozitionarii continentale a exportatorilor, fapt care o face mai putin vulnerabila la riscurile rutelor maritime si asigura preturi mai mici ale infrastructurii de transport. Totodata implicarea economica in regiune ii asigura o influenta "prietenoasa" fara a recurge la tactici care sa-i strice imaginea. Desi Beijingul impartaseste strategia Rusiei de a contracara influenta americana, el nu-si uita propriile interese. Intretinind relatii amicale cu tarile de religie musulmana din zona, conducerea chineza mizeaza pe mentinerea unei zone de stabilitate la granita vestica, unde exista pericolul separatismului Uiguriei. Concluzii Tentat de iesirea din izolarea economica si politica practicata de Niazov, si preocupat de imbunatatirea situatiei economice, Turkmenistanul incearca sa faca pasi in directia marilor puteri. Intr-o perioada de mare competitie si tensiuni geopolitice regionale, presedintele Berdimuhammedov are de luat decizii ale caror efecte pe termen lung vor afecta nu doar tara sa dar totodata balanta de putere din zona si din lume.

19

Dupa subminarea proiectului Nabucco, Rusia instituie monopol si asupra gazelor din Turkmenistan. Monopolul rus Gazprom a ajuns la un acord prin care va plati mai mult cu 50% pentru gazele naturale pe care le importa din Turkmenistan. Rusia obtine in schimb acordul presedintelui turkmen de a construi un gazoduct care rivalizeaza cu proiectul UE-SUA privind o conducta care sa traverseze Marea Caspica, ocolind teritoriul Rusiei in drumul ei spre Europa. O intelegere intre Rusia, Turkmenistan si Kazahstan ar ucide ideea conductei transcaspice, considera atunci Martha Brill Olcott, analist la Fondul Carnegie din Washington. Intelegerea vine la citeva zile de la subminarea de catre Rusia a rutei alternative Nabucco, in urma unui acord cu compania italiana Eni. Acordul cu Turkmenistanul a fost semnat marti de directorul executiv al Gazprom, Aleksei Miller, si prevede majorarea pretului miei de metri cubi de gaze de la 100 la 150 de dolari, incepind din 2008. In acelasi timp, presedintele turkmen Gurbanguli Berdimuhammedov a anuntat ca va lansa constructia unui gazoduct care va urma tarmul Marii Caspice si va transporta gazele din Turkmenistan spre Rusia. Proiectul a fost initiat in luna mai, cind presedintele Vladimir Putin a intreprins o vizita strategica in Turkmenistan si in Kazahstan. Pe linga limitarea rutelor alternative de transport al hidrocarburilor catre Europa, intelegerea dintre Gazprom si Turkmenistan va duce si la cresterea pretului gazelor. Analistii considera ca Ucraina va fi cea mai afectata, urmind sa plateasca 190 de dolari pe mia de metri cubi de gaze, fata de 130 in prezent. Pentru statele UE, pretul urmeaza sa creasca de la media actuala de 250 de dolari la 354 de dolari, a apreciat Aleksei Miller. O ofensiva Gazprom in Turkmenistan este contrazisa de analistii agentiei Stratfor. In calitate de ocupant al locului 5 la rezervele mondiale de gaze naturale, Turkmenistanul nu face decit sa fie deschis cit mai multor oferte, pentru a o alege pe cea mai profitabila. In acest context, proiectele europene de a transporta gazele pe ruta Marea Caspica-Azerbaidjan-Georgia-Turcia, precum si planurile Chinei de a absorbi resursele turkmene ramin valabile. Rusia are insa avantajul de a detine actuala infrastructura de transport si, o data cu ea, cele 50 de miliarde de metri cubi de gaze exportate de Turkmenistan, suficient pentru a satisface necesarul anual al Frantei.

Bibliografie Revista GEO, Septembrie 2006

BBC, 12 Februarie 2007HotNews.ro ; Smbt, 23 decembrie 2006 Revista Capital 23 noiembrie 2007 20

Revista 22; ANUL XV (878) (05 ianuarie - 11 ianuarie 2007) ANUL XV (878) (05 ianuarie - 11 ianuarie 2007)

21