PROIECT SECTORIAL (4/2011) Evaluarea și prognozarea ... · Matematica si statistica 63727 65547...
Transcript of PROIECT SECTORIAL (4/2011) Evaluarea și prognozarea ... · Matematica si statistica 63727 65547...
1
PROIECT SECTORIAL (4/2011)
Evaluarea și prognozarea cererii de muncă potențiale pentru absolvenții
de învățământ superior, în structură ocupațională, la orizontul anului
2020, în vederea dezvoltării corespunzătoare a politicilor privind
instruirea de nivel universitară
Faza I
Raport preliminar. Metodologie de colectare și analiză corelativă a
datelor privind cererea și oferta de muncă pentru absolvenții de
ănvățământ superior. Elaborarea bazelor de date corespunzătoare
cererii și ofertei
PARTEA A II-A
RAPORT PRELIMINAR
DE ANALIZĂ CORELATIVĂ A CERERII CU OFERTA DE FORȚĂ DE
MUNCĂ PENTRU ABSOLVENȚII DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR
2
CUPRINS
1. Evoluția ocupării în perioada 2000-2010 3
2. Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire 5
3. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară 8
3.1. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată 11
3.2. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată 15
4. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate 18
5. Analiza dinamicii șomerilor cu studii superioare 37
6. Analiza cererii de forță de muncă pentru salariații cu studii universitare 40
7. Studiu de caz privind analiza cererii de forță de muncă pentru salariații tineri 44
8. Analiza dinamicii ofertei forței de muncă 53
8.1 Aspecte generale privind oferta educaţională a învăţământului universitar
românesc 58
8.2 Evoluţia sistemului educaţional după numărul total de absolvenţi din
învăţământul superior în intervalul 1990-2009, pe total şi grupe de
specializare
62
Anexe
3
1. Evoluția ocupării în perioada 2000-2010
a. O analiză comparativă România – UE privind tendințele ocupării în perioada 2000-2010
Ocuparea în România în ultimul deceniu a cunoscut evoluții diferite comparativ cu tendințele
înregistrate la nivelul UE (conform datelor EUROSTAT):
- Cu o rată a ocupării totale de 63% în 2000, România se situa peste media EU-27 de doar
62,2%, însă tendinţa a fost de reducere, iar în anul 2008 valorile ocupării cad sub media
europeană (59% în Romania față de 65,9% în UE 27)
- Rata ocupării la bărbaţi a fost și se menține inferioară mediei UE, în schimb la femei se
plasează sub medie. Decalajul pe sexe al ocupării crește în intervalul 2000-2010 de la 11.1 la
13,2, în condiţiile în care la nivelul UE- 27 scade de la 17,1 la 13,7.
- Proporția persoanelor ocupat cu nivel de educație terțiară este în România de două ori mai
redusă decât media UE 27 (15,5% in 2008 In Romania fata de 27% in UE-27
- Pe grupe de vârstă, decalajele față de UE ale ratei ocupării se accentuează în cazul tinerilor de
până la 25 de ani și este de peste două ori mai mare decat la grupa de vârstă 25-54 de ani.
- Contractele de muncă cu timp parțial și pe durată determinată se practică mai în cazul femeilor
- In medie, in cazul contractelor cu timp normal de muncă, durata săptămânii de muncă este mai
mică în România, insa in cazul contractelor cu timp partial de muncă, durata medie a săptămânii
de muncă este superioara medie UE 27 (cu 4,4 ore/săptămână)
- Rata șomajului este mai redusă în România deoarece se manifestă cumulate cu alte două
fenomene care sunt mai accentuate pe piața muncii din România: mobilitatea externă a celor ce
nu-și găsesc locuri de muncă şi dimensiunile ridicate ale economiei și ocupării informale.
- Rata șomajului în rândul tinerilor este cu cca 3 pp mai ridicată decât media UE 27;
- Șomajul în rândul persoanelor cu studii superioare este mai redus în România comparativ cu
media UE cu cca 1-1,5 pp
- Căștigurile lunare sunt în medie de 6-7 ori mai reduse dacât media UE 27, cu diferențieri
semnificative pe grupe ocupaționale
- România alocă cu peste 5 ori mai puţin din PIB pentru măsuri active pe piața muncii și de
aproape 10 ori mai puțin cu măsuri de stimulare a începerii unei afaceri.
b. Dinamica ocupării în România în perioada 2000-2010
În România, populația ocupată a evoluat pe un trend descrescător caracterizat de o
scădere severă între 2000 și 2005 (cu 1,4 mil persoane), după care a avut o ușoară creștere
(circa 93 mii persoane). In schimb, populația ocupată cu studii superioare a crescut constant, cu
218 mii între 2000 și 2005 și cu 328 mii între 2005 și 2010.
4
Figura nr. 1
Populația tânără ocupată s-a redus semnificativ pe întreaga perioadă (cu 257 mii persoane), dar
mai accentuat între anii 2005 și 2010 (cu circa 178 mii persoane). În schimb, populația 22-30
ani cu nivel de instruire universitară a crescut cu circa 239 mii persoane între 2000 și 2010.
Figura nr. 2
Pe domenii de pregătire evoluția populației ocupate s-a manifestat în două sensuri: de
creștere pentru persoanele care au studii în domeniile științe sociale, economice, financiare și
juridice (creștere datorată în proporție de peste 95% populației cu nivel de instruire
universitar), sănătate și asistență socială (cu circa 60% datorată creșterii ocupării pentru
persoanele cu studii superioare), informatică (datorată în proporție de 57% creșterii ocupării
persoanelor cu studii superioare).
5
Tabel nr. 1
Creșteri/scăderi ale populației ocupate pe total și cu nivel de pregătire universitară în perioada
2000-2010
Persoane
total universitar
Stiinte umaniste si arte -46664 23560
Limbi straine 26314 18353
Stiinte sociale, economice, financiare si juridic 399490 385770
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului inconjurator) -13741 -4328
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie, meteorologie, oceanografie, seismologie) -55974 -15252
Matematica si statistica -15402 -350
Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de sistem, administrare retele) 48211 27945
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publi 469 -1426
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa), construc -235459 64880
Agricultura si medicina veterinara -27986 -2282
Sanatate si asistenta sociala 78734 46632
Pentru populația tânără, creșterile cele mai importante s-au realizat pentru populația
ocupată cu domeniul de pregătire științe sociale, economice, financiare și juridic, informatică și
sănătate și asistență socială.
Tabel nr. 2
Creșteri/scăderi ale populației ocupate de 22-30 ani pe total și cu nivel de pregătire
universitară în perioada 2000-2010
Persoane
total universitar
Stiinte umaniste si arte 743 12302
Limbi straine 16025 14154
Stiinte sociale, economice, financiare si juridic 154435 143262
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului inconjurator) -902 -367
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie, meteorologie, oceanografie, seismologie) -15910 802
Matematica si statistica -8150 97
Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de sistem, administrare retele) 31716 20174
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publi -590 -1703
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa), construc -317819 30665
Agricultura si medicina veterinara -50725 982
Sanatate si asistenta sociala 9970 21859
6
2. Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire
În perioada 2000-2010, numărul de salariați din economia românească a cunoscut o evoluție
ușor crescătoare, ajungând la circa 6 milioane de persoane în 2010. Dintre aceștia, cu studii superioare
sunt circa 1,4 milioane, mai puțin de o pătrime. Salariații cu studii superioare au avut însă o dinamică
mult mai acentuată în perioada 2000-2010, la finele perioadei fiind cu 59,5% mai mulți decât în 2000.
Se observă o creştere spectaculoasă a numărului de salariaţi din domeniul de pregătire Ştiinţe
sociale, economice, financiare şi juridice, în perioada analizată. De asemenea, creşteri importante ale
numărului de salariaţi s-au înregistrat şi pentru domeniile de pregătire Sănătate şi asistenţă socială şi
Informatică. Numărul salariaţilor cu pregătire în Utilizarea calculatorului a crescut cu numai 1879 de
persoane în 2010 faţă de anul 2000.
Tabel 3.a. Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire cu dinamică pozitivă
persoane
O scădere semnificativă se observă pentru Domeniile specifice activităţilor industriale, unde în
anul 2010 s-au înregistrat cu 192213 mai puţini salariaţi decȃt în anul 2000, chiar dacă salariaţii cu
pregătire în acest domeniu au avut o evoluţie pozitivă în 2005 faţă de anul 2000. Şi numărul salariaţilor
cu pregătire în Ştiinţele fizice s-a diminuat în perioada 2000-2010, cu aproximativ 43600 de persoane.
Tabel 3.b. Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire – evoluţie negativă
Persoane
Dinamica numărului de salariaţi după forma de
pregătire 2000 2005 2010
diferenţa 2010
faţă de 2000
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva,
prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii
2817072 2880911 2624859 -192213
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie) 117852 111476 74253 -43599
Stiinte umaniste si arte 155298 147757 122207 -33091
Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice
si a instructorilor 135090 139381 105810 -29280
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator) 60148 68893 48196 -11952
Matematica si statistica 63727 65547 52381 -11346
Agricultura si medicina veterinara 207598 204776 198096 -9502
Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire 2000 2005 2010 diferenţa 2010
faţă de 2000
Stiinte sociale, economice, financiare si juridice 472078 563040 868619 396541
Programe generale care asigura pregatirea de baza a
individului 1112672 1041286 1198110 85438
Sanatate si asistenta sociala 194290 217023 268140 73850
Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de
sistem, administrare retele) 44697 68263 90573 45876
Limbi straine 28621 36582 52824 24203
Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii, de
protectie a mediului inconjurator, de paza si protectie 314200 289677 328442 14242
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare
internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publicatii,
prelucrare date etc)
19219 30057 21098 1879
7
Se poate observa cu uşurinţă amploarea pe care a luat-o în această perioadă domeniul de pregătire Ştiinţe
sociale, economice, financiare şi juridice, numărul de salariaţi cu această formă de pregătire crescȃnd cu aproape
400000 de persoane.
La polul opus, cea mai accentuată scădere se observă pentru Domeniile specifice activităţilor industriale
unde numărul de salariaţi a scăzut cu aproximativ 192000 de persoane.
Fig.3.a. Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire, 2010 faţă de 2000
8543873850
45876
2420314242
1879
-43599-33091 -29280
-11346-9502
-11952
-192213
396541
-200000
-100000
0
100000
200000
300000
400000
A B C D E F G H I J K L M N
A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii
B Programe generale care asigura pregatirea de baza a individului
I Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie, meteorologie, oceanografie, seismologie)
C Sanatate si asistenta sociala J Stiinte umaniste si arte
D Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de sistem, administrare retele)
K Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si a instructorilor
E Limbi straine L Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului inconjurator)
F
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator,
de paza si protectie
M Matematica si statistica
G
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
N Agricultura si medicina veterinara
Analizȃnd dinamica structurii numărului de salariaţi după forma de pregătire pentru perioada
2000-2010, se constată că se păstrează în linii mari tendinţele observate în figura anterioară. Astfel, ca
pondere din total, cea mai mare creştere se înregistrează pentru salariaţii cu pregătire în domeniul
Ştiinţelor sociale, economice, financiare şi juridice, în timp ce scăderea cea mai importantă este
observată pentru Domeniile specifice activităţilor industriale.
8
Fig. 3.b. Dinamica structurii numărului de salariaţi după forma de pregătire, 2010 faţă de 2000
6,2
1,10,7 0,5 0,4
0,0 0,0
-0,8 -0,7 -0,6-0,3 -0,2 -0,2
-5,4
-6,0
-4,0
-2,0
0,0
2,0
4,0
6,0
8,0
A B C D E F G H I J K L M N
A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H
Domenii specifice activitatilor industriale
(extractiva, prelucratoare, energie electrica,
termica, gaze si apa), constructii
B Sanatate si asistenta sociala I Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie)
C Informatica (limbaje/programare, proiectare si
analiza de sistem, administrare retele) J Stiinte umaniste si arte
D Programe generale care asigura pregatirea de baza a
individului K
Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor
didactice si a instructorilor
E Limbi straine L Agricultura si medicina veterinara
F
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
M Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta
mediului inconjurator)
G
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului
inconjurator, de paza si protectie
N Matematica si statistica
9
3. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară
O creştere semnificativă s-a înregistrat pentru domeniul Ştiinţelor sociale, economice,
financiare şi juridice, unde numărul de salariaţi cu pregătire universitară a crescut cu 371121 de
persoane. De asemenea, merită menţionat domeniul de pregătire Sănătate şi asistenţă socială, pentru
care salariaţii cu pregătire universitară au crescut cu peste 40000 şi domeniul Informatică, unde
numărul de salariaţi cu pregătire universitară aproape s-a dublat în 2010, comparativ cu anul 2000.
Tabel 4.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară – evoluţie pozitivă
Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire
universitară 2000 2005 2010
diferenţa 2010
faţă de 2000
Stiinte sociale, economice, financiare si juridice 196476 319616 567597 371121
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva,
prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii
268751 275388 322637 53886
Sanatate si asistenta sociala 60026 69283 100589 40563
Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza
de sistem, administrare retele) 27053 37822 53461 26408
Stiinte umaniste si arte 49784 61002 71642 21858
Limbi straine 20469 28241 37701 17232
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator,
de paza si protectie
48240 45112 63008 14768
Cea mai mare scădere, ca volum, a numărului de salariaţi cu pregătire universitară în 2010
comparativ cu anul 2000 se înregistrează pentru domeniul Ştiinţele fizicii, cu toate că diferenţa între
anul 2005 şi 2000 era una pozitivă. O evoluţie similară s-a înregistrat şi pentru salariaţii cu pregătire
universitară în Ştiinţele vieţii, numărul acestora crescȃnd în perioada 2000-2005, însă în 2010 fiind
înregistrate cu 3353 de persoane mai puţin comparativ cu anul 2000. Un aspect interesant ce poate fi
remarcat în tabelul 2.b. este legat de faptul că evoluţia 2000-2005 este una pozitivă, în timp ce în anul
2010 faţă de 2000 numărul de salariaţi cu pregătire universitară a scăzut în toate domeniile.
Tabel 4.b. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară – evoluţie negativă
Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire
universitară 2000 2005 2010
diferenţa 2010
faţă de 2000
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie) 50953 56175 37522 -13431
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator) 23290 26391 19937 -3353
Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice
si a instructorilor 46789 62991 44963 -1826
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
6829 11339 5448 -1381
Agricultura si medicina veterinara 38256 40677 37189 -1067
Matematica si statistica 24947 29313 24060 -887
10
Domeniul Ştiinţe sociale, economice, financiare şi juridice a înregistrat cea mai mare creştere a
numărului de salariaţi cu pregătire universitară, în timp ce scăderea cea mai accentuată poate fi
observată pentru salariaţii din Ştiinţele fizice.
Fig.4.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară, 2010 faţă de 2000
A Stiinte sociale, economice, financiare si
juridice G
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator,
de paza si protectie
B
Domenii specifice activitatilor industriale
(extractiva, prelucratoare, energie electrica,
termica, gaze si apa), constructii
H Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie)
C Sanatate si asistenta sociala I Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator)
D Informatica (limbaje/programare, proiectare si
analiza de sistem, administrare retele) J
Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice
si a instructorilor
E Stiinte umaniste si arte K
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
F Limbi straine L Agricultura si medicina veterinara
M Matematica si statistica
O creștere semnificativă a ponderii numărului de salariați cu pregătire universitară se observă în
domeniul Ştiintelor sociale, economice, financiare și juridice. Din punct de vedere al structurii, o
evoluție pozitivă s-a ȋnregistrat și pentru salariații cu pregătire universitară ȋn domeniile Informatică,
11
Limbi străine și Sănătate și asistență socială. Deși numărul salariaților cu pregătire universitară ȋn
Domenii specifice activităților industriale, Ştiinte fizice și Pedagogie a crescut ca volum ȋn anul 2010
comparativ cu 2000 ȋn ceea ce privește structura, se observă că ponderile acestor domenii ȋn total au
ȋnregistrat scăderi.
Fig.4.b. Dinamica structurii numărului de salariaţi cu pregătire universitară, 2010 faţă de 2000
0,7 0,4 0,3
-7,7
-3,2-2,1
-1,2 -1,1 -1,0 -0,6 -0,4
18,3
-1,7
-10,0
-5,0
0,0
5,0
10,0
15,0
20,0
A B C D E F G H I J K L M
A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Agricultura si medicina veterinara
B Informatica (limbaje/programare, proiectare si
analiza de sistem, administrare retele) I
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta
mediului inconjurator)
C Limbi straine J Matematica si statistica
D Sanatate si asistenta sociala K
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator,
de paza si protectie
E
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva,
prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii
L Stiinte umaniste si arte
F Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie) M
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
G Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor
didactice si a instructorilor
12
3.1. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată
În ceea ce privește dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată
putem observa că numărul de salariați cu pregătire în domeniul Ştiinte sociale, economice, financiare şi
juridice a cunoscut cea mai mare creștere în decursul celor 10 ani analizați, de la 22128 la 54778 de
persoane. O creștere destul de semnificativă au cunoscut și domeniile Sănătate şi asistenţă socială și
Limbi străine. Cea mai nesemnificativă creștere a înregistrat-o domeniul Servicii personale, de
transport, poştă şi telecomunicații, de protecție a mediului înconjurator, de pază şi protecţie care în
perioada 2000-2005 a înregistrat o scădere a numărului de salariați revenindu-și ușor în perioada 2005-
2010.
Explicația acestor dinamici ține de ritmul ridicat al creșterii PIB din cea mai mare parte (2000 –
2008) a intervalului de timp analizat. Expansiunea economică din acea perioadă a susținut cererea
pentru forță de muncă din domeniul serviciilor, cu precădere în domeniile bancar și intermedieri
financiare, tranzacții imobiliare, respectiv servicii publice. În aceste domenii de activitate era nevoie în
primul rând de forță de muncă pregătită în domeniile științe sociale, economice și juridice, sănatate și
asistență socială, pedagogie pregătire și programe de pregătire a cadrelor didactice și a instructorilor.
Cât privește creșterea mai mult decât dublă a salariaților specializați în limbi străine, fundamentul a fost
asigurat de cererea de forță de muncă cu acest profil atât din sectorul privat, cât și din cel public pe
fondul creșterii gradului de deschidere internațională a economiei și societății românești. Trei
evenimente majore au susținut acest fenomen: declanșarea negocierilor de aderare a României la
Uniunea Europeană, includerea în alianța NATO și aderarea țării noastre la Uniunea Europeană.
Dinamica pozitivă a numărului de salariați cu pregătire universitară de scurtă durată a fost susținută pe
plan educațional de dezvoltarea accentuată a structurilor educaționale de tip colegiul universitar în
domeniile științe sociale, financiare, economice și filologie.
Tabel 5.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată – evoluţie pozitivă
Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire
universitară de scurtă durată 2000 2005 2010
diferenţa 2010
faţă de 2000
Stiinte sociale, economice, financiare si juridice 22128 45409 54778 32650
Sanatate si asistenta sociala 7012 11881 13718 6706
Limbi straine 2077 5416 5033 2956
Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si
a instructorilor 16615 26235 17720 1105
Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii,
de protectie a mediului inconjurator, de paza si protectie 13095 12347 13642 547
Pe fondul lichidării și/sau reducerii unor capacități industriale din domeniul extractiv, energetic,
prelucrător etc., mai cu seamă din perioada experimentării terapiei șoc de tranziție la economia de piață
(1996 – 2000) a scăzut dramatic cererea de forță de muncă pentru aceste domenii, inclusiv pentru
specialiști cu pregătire superioară. În mod firesc s-a adaptat și sistemul educațional abandonându-se
treptat structurile de formare a sub-inginerilor. Cât privește scăderea numărului de salariați cu pregătire
universitară de scurtă durată din domeniile: Matematică și statistică, Ştiințele vieții, Ştiințele fizice,
Informatică, respectiv Agricultură și medicină veterinară situația ar putea oarecum paradoxală dacă nu
13
am avea în vedere faptul că avem de-a face de fapt cu o mutație structurală a cererii de specialiști în
favoarea celor cu pregătire universitară de lungă durată. Un exemplu concludent în acest sens este acela
al medicinii veterinare în care forma de pregătire de lungă durată este predominantă. Un caz interesant
este acela din domeniul Matematicii și statisticii în care scăderea bruscă și de mare amplitudine din
perioada 2005 – 2010 poate fi pusă pe seama restructurării sistemului statistic românesc ca urmare a
aderării la U.E.
Tabel 5.b. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată – evoluţie negativă
Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire
universitară de scurtă durată 2000 2005 2010
diferenţa 2010
faţă de 2000
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva,
prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii
46094 42793 31366 -14728
Matematica si statistica 5765 5523 1310 -4455
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator) 5058 4948 828 -4230
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie) 7284 10016 3079 -4205
Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de
sistem, administrare retele) 5454 7469 1937 -3517
Agricultura si medicina veterinara 4899 5537 1925 -2974
Stiinte umaniste si arte 5673 10023 5251 -422
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
1135 2280 1010 -125
Ilustrarea grafică evidențiază modul de contrabalansare a șocului de creștere a cererii de forță de
muncă din domeniul științe sociale, financiare, economice și juridice prin scăderile din domeniile
industriale, matematică și statistică, științele vieții, științele fizice, informatică, agricultură și medicină
veterinară, unde se observă o distribuție mai echilibrată a șocului negativ. Totuși situația este mult
diferită pe șocul pozitiv unde creșterea din primul domeniu (al științelor sociale, economice etc.) este
de 4,9 ori mai mare decât acela al următorului domeniu (sănătate și asistență socială), amortizarea
acestuia fiind mult mai rapidă în raport cu celelalte domenii de activitate.
14
Fig.5.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată, 2010 faţă de 2000
A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator)
B Sanatate si asistenta sociala I Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie)
C Limbi straine J Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de
sistem, administrare retele)
D Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si
a instructorilor K Agricultura si medicina veterinara
E Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii,
de protectie a mediului inconjurator, de paza si protectie L Stiinte umaniste si arte
F Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii
M Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare
publicatii, prelucrare date etc)
G Matematica si statistica
Tendințele contrare din dinamica numărului de salariați cu pregătire universitară de scurtă
durată sunt și mai evidente în reprezentarea grafică a mutațiilor structurale. Astfel, se observă că șocul
pozitiv este mult mai intens și mai scurt pe dimensiunea structurală decât șocul negativ. Din această
perspectivă este adusă în prim planul analizei cauza mutațiilor structurale din economia reală, care au
provocat schimbările din structura cererii de forță de muncă cu nivel de pregătire universitară de scurtă
durată.
15
Fig.5.b. Dinamica structurii numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată, 2010 faţă de 2000
20.8
4.2
1.90.2
-11.2
-3.1 -3.0
-3.0
-2.5 -2.1-0.5 -0.1 -0.1
-15.0
-10.0
-5.0
0.0
5.0
10.0
15.0
20.0
25.0
A B C D E F G H I J K L M
A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta
mediului inconjurator)
B Sanatate si asistenta sociala I Informatica (limbaje/programare, proiectare si
analiza de sistem, administrare retele)
C Limbi straine J Agricultura si medicina veterinara
D Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor
didactice si a instructorilor K Stiinte umaniste si arte
E
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva,
prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii
L
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
F Matematica si statistica
M
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului
inconjurator, de paza si protectie G Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie)
16
3.2. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată
Cea mai interesantă formă a dinamicilor numărului de salariați este înregistrată la nivelul de
pregătire universitară de lungă durată. Astfel, se constată creșteri în majoritatea domeniilor analizate
(10 din 13), chiar și în Domeniul industrial, deși diferența este net favorabilă Ştiințelor sociale,
financiare, economice și juridice (unde creșterea este de aproximativ 4,9 ori mai mare). Această
tendință a fost susținută și de transformările din domeniul educațional în care instituțiile private au pus
accent cu precădere pe forma de pregătire de lungă durată, iar cele publice au demarat reforma Bologna
unde ciclul licențial (de trei ani) a înlocuit forma de pregătire de scurtă durată, iar cel masteral s-a
dezvoltat foarte mult.
Tabel6.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată – evoluţie pozitivă
Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire
universitară de lungă durată 2000 2005 2010
diferenţa 2010
faţă de 2000
Stiinte sociale, economice, financiare si juridice 174348 274207 512819 338471
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva,
prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii
222657 232595 291271 68614
Sanatate si asistenta sociala 53014 57402 86871 33857
Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza
de sistem, administrare retele) 21599 30353 51523 29924
Stiinte umaniste si arte 44111 50979 66392 22281
Limbi straine 18392 22825 32668 14276
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator, de
paza si protectie
35145 32765 49366 14221
Matematica si statistica 19182 23790 22750 3568
Agricultura si medicina veterinara 33357 35140 35264 1907
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator) 18232 21443 19109 877
În condițiile prezentate anterior, dinamica negativă a numărului de salariați cu pregătire
universitară de lungă durată este restrânsă la doar trei domenii: Ştiințele fizice, Pedagogie și Utilizarea
calculatorului. Fenomenul ar putea fi explicat prin restrângerea dramatică a activităților industriale și a
serviciilor conexe acestora, dar și prin scăderea cererii pentru personalul didactic pe fondul unui declin
demografic fără precedent în România. Paradoxală ar putea să pară situația din domeniul utilizării
calculatorului (având în vedere dinamica negativă și a salariaților cu pregătire universitară de scurtă
durată) în contextul creșterii susținute a cererii pentru tehnică de calcul. Fenomenul se explică în mare
măsură transferului acestui domeniu de pregătire către forme de educație primară, cursuri de scurtă
durată și chiar proliferării pregătirii autodidactice, în timp ce cererea pentru specialiști de nivel înalt în
informatică a crescut.
17
Tabel 6.b. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată – evoluţie negativă
Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire
universitară de lungă durată 2000 2005 2010
diferenţa 2010
faţă de 2000
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie) 43669 46159 34443,08 -9226
Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si
a instructorilor 30174 36756 27243,11 -2931
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
5694 9059 4437,526 -1256
Reprezentarea grafică a dinamicii numărului de salariați cu pregătire universitară de lungă
durată scoate în evidență amploarea șocului pozitiv al cererii de forță de muncă specializată în Ştiințe
sociale, financiare, economice și juridice în raport cu celelalte domenii de specializare. De asemenea se
observă distribuția mult mai lungă a șocului pozitiv pe majoritatea specializărilor și amplitudinile mici
ale șocurilor negative, comparativ cu cererea de forță de muncă cu pregătire universitară de scurtă
durată. Astfel, șocul negativ cel mai pronunţat s-a inregistrat în domeniul de pregătire Utilizarea
calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare
publicatii, prelucrare date etc).
Fig.6.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată, 2010 faţă de 2000
68614
2992422281
14221
-9226 -1256-2931
87719073568
14276
33857
338471
-50000
0
50000
100000
150000
200000
250000
300000
350000
A B C D E F G H I J K L M
18
A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Matematica si statistica
B
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva,
prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii
I Agricultura si medicina veterinara
C Sanatate si asistenta sociala J Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator)
D Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza
de sistem, administrare retele) K
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie)
E Stiinte umaniste si arte L Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice
si a instructorilor
F Limbi straine M
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
G
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator, de
paza si protectie
Ilustrarea schimbărilor structurale ale dinamicii numărului de salariați cu pregătire superioară
de lungă durată scoate în evidență impactul decalajului foarte mare dintre șocul pozitiv al cererii de
forță de muncă specializată în Domeniile științelor sociale, financiare, economice și juridice în raport
cu aceea din celelalte specializări analizate. Astfel, se poate observa diferența distribuției șocului
structural în raport cu cel evaluat în mărimi absolute (figura 4.a.). De această dată dimensiunea
structurală a șocului pozitiv se restrânge la doar trei domenii de activitate, pe când șocul negativ este
larg distribuit pe celelalte specializări. Interesant este faptul că din această perspectivă sunt evidențiate
mutațiile structurale din economia națională marcate de creșterea accentuată a sectorului serviciilor și
diminuarea activităților industriale. Astfel, șocul structural negativ (-7,1%) al cererii de forță de muncă
în Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze
si apa), construcţii cu pregătire universitară de lungă durată este în concordanță cu tendințele semnalate
în structurile anterioare ale forței de muncă.
Fig.6.b. Dinamica structurii numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată, 2010 faţă de 2000
1,20,1
-7,1
-3,2
-2,0 -1,7-0,9 -0,8 -0,7
17,5
-1,0-0,3-0,4
-10,0
-5,0
0,0
5,0
10,0
15,0
20,0
A B C D E F G H I J K L M
19
4. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate
În contextul turbulenţelor din ultimii ani din economia europeană se poate anticipa în viitorul
previzibil o serie de schimbări majore în cadrul modelului de ocupare al forţei de muncă1 atât pe plan
naţional, cât şi pe plan internaţional. Între faţetele modelului de ocupare a forţei de muncă unde se pot
anticipa schimbări majore se numără şi cea a statusului profesional2. În aceste condiţii, o deosebită
importanţă o are studierea posibilităţilor pe care formele de ocupare nesalariată cu caracter
antreprenorial (autocupare) le oferă pentru creşterea numărului total al persoanelor ocupate şi
dinamizarea funcţionării pieţei forţei de muncă. Deoarece, în multe dintre abordările teoretice se adoptă
ipoteza că dezvoltarea spiritului antreprenorial se poate constitui ca una dintre formele de relansare a
activităţii economice este deosebit de imporatant să se evalueze în mod realist rolul formelor de
autocupare a populaţiei active în actualele condiţii şi în viitorul previzibil, precum şi a factorilor care
favorizează creşterea importanţei relative a respectivei componente a statusului profesional.
Formele de autocupare a forţei de muncă reprezintă în fapt o îmbinare a tradiţiei cu modernitatea în
actualele condiţii economice. Ele sunt atât un reflex al perpetuării unor forme tradiţionale de utilizare a
forţei de muncă, ale căror origini datează din perioada de dinantea extinderii şi consolidării economiei
de piaţă3, cât şi al unor mutaţii importante ale aparatului productiv în contextul extinderii utilizării
noilor tehnologii şi cu deosebire a celor informaţional-comunicaţionale care aduc cu sine o creştere a
gradului de descentralizare a activităţii economice.
În aceste condiţii, se pot identifica mai multe tipuri de autoocupare a forţei de muncă în funcţie de
specificul scelor trei mari sectoare economice şi anume:
a) autocupare a forţei de muncă în cadrul sectorului agricol. În acest caz, autocuparea are de cel
mai multe ori un caracter tradiţional, fiind legată atât de perpetuarea unor structuri de desfăşurare a
activităţii premergătoare economiei de piaţă sau practicarea unei agriculturi de subzistenţă. Din
punct de vedere al repartizării pe grupe de ocupaţii, în cadrul populaţiei autoocupate din agricultură
predomină meseriile şi profesiile cu un grad scăzut de calificare.
b) autocupare a forţei de muncă în cadrul industriei este în principal un rezultat al descentralizării
activităţii economice ca urmare a extinderii utilizării noilor tehnologii şi a negării modului fordist
de organizare a producţiei. În această ramură, gradul de calificare al populaţiei autocupate este
sensibil mai ridicat decât cel înregistrat în sectorul agricol.
1 Prin model de ocupare a forţei de muncă se înţeleg “relaţiile statornicite pe intervale de timp relativ îndelungate referitore
la alocarea, remunerarea muncii, diviziunea muncii, statusul actorilor pieţei forţei de muncă şi formarea profesională” (cf.
F.M: Pavelescu (coord.), V. Platon-Costuri şi beneficii ale restructurării modelului de funcţionare a pieţei forţei de muncă,
Biblioteca Economică, Seria “ Probleme Economice, vol. 15-16/2002, CIDE, Bucureşti). În fapt, modelul de ocupare a
forţei de muncă este un rezultat al acţiunii unei multitidini de factori de natură instituţională tehnologică, instituţională sau
demografică. În funcţie de particularităţile contextului istoric factorii modeltori ai modelului de ocupare a forţei de muncă
acţionează cu intensităţi diferite pe diferitele planuri (elemente constitutive) ale acestuia.
În linii generale elementele constitutive ale modelului de ocupare a forţei de muncă sunt: a)distribuţia pe ramuri şi sectoare
de activitate a populaţiei ocupate; b)structura populaţiei ocupate pe grupe de ocupaţii ; c)caracteristicile statutului
profesional; d)numărul de ore lucrate; e)caracteristicile legislaţiei muncii şi în primul rând tipul de contracte de muncă;
f)sistemului de formare şi reconversie profesională. 2 Din punctul de vedere al statusului profesional în statistica internaţională se au în vedere următoarele categorii de
populaţieocupată: a) salariaţi; b)patroni ; c)lucrători pe cont propriu; d)membri ai cooprativelor de producţie; e)lucrători
familiali neremuneraţi; f)lucrători care nu pot ficlasificaţi după statusul profesional 3 Este intersant de observat că în unele lucrări extinderea considerabilă a formelor de autocupare din Italia este văzută ca o
reflectare a menţinerii în anumite sectoare ale economiei a unor forme de “protocapitalism”. În respectivul cadru
instituţional, existenţa respectivelor forme de ocupare a forţei de muncă permite o mai mare flexibilitate a activităţii
economice şi implicit o adaptare mai bună la un mediu economic cu un grad mai ridicat de turbulenţă.
20
c) autocuparea forţei de muncă în cadrul construcţiilor şi a serviciilor este o consecinţă a acţiunii
unui complex de factori şi anume: I) perpetuarea unor forme tradiţionale de desfăşurare a activităţii,
II) existenţa unor tradiţii antreprenoriale care influenţează în mod pozitiv extinderea respectivei
forme de ocupare a forţei de muncă, III) descentralizarea activităţii economice şi extinderea
utilizării tehnologiilor informaţional-comunicaţionale, IV) transferul unor activităţi din sfera
industriei către sectorul serviciilor.
Din punctul de vedere al nivelului de calificare, în cadrul populaţiei autoocupate din cele două
domenii de activitate menţionate anterior se remarcă un grad ridicat de polarizare.
Pe plan internaţional, se observă că ponderea patronilor şi a salariaţilor în totalul populaţiei ocupate
este direct proporţională cu importanţa relativă a agriculturii în activitatea economică şi invers
proporţională cu nivelul de dezvoltare economică4.
În ultimul deceniu, atracţia pentru formele de autoocupare a forţei de muncă a sporit, nu numai ca
urmare a unor transformări ale cadrului instituţional sau ale aparatului productiv, ci şi ca o consecinţă a
unor modificări ale structurii ofertei de forţă de muncă.
Ne referim în principal la creşterea importanţei relative a persoanelor cu studii superioare. Sporirea
nivelului de cunoştinţe profesionale contribuie la extinderea cerinţelor pentru o mai mare libertate în
desfăşurarea acetivităţii profesionale şi la crearea premiselor pentru dezvoltarea spiritului
întreprinzător.
În cadrul sondajelor realizate în diferite ţări membre ale Uniunii Europene, proporţia celor care şi-
ar dori un statut de persoană autoocupată este semnificativ mai ridicată decât ponderea respectivei
categorii în totalul populaţiei ocupate. Astfel, proporţia persoanelor care şi-ar fi dorit ca statutul lor
profesional să fie cel de persoană autoocupată era în 2010 de 45%5, în timp ce ponderea în totalul
populaţiei ocupate era în anul 2009 de circa o şesime6.
Importanţa relativă a diferitelor forme de autoocupare în cadrul diferitelor ţări membre ale Uniunii
Europene se diferenţiază sensibil în funcţie de tradiţiile antreprenoriale locale şi de nivelul de
dezvoltare economică şi de variantele modelului social adoptat. Din aceste motive, o serie de concluzii
interesante pot fi desprinse din analiza în timp şi spaţiu a experienţei în domeniu în cadrul Uniunii
Europene.
4 Astfel, în anul 1999, ponderea acestei categorii de populaţie ocupată în ţări cu economie de piaţă
consoldată era de 7,56% în SUA, de 11,67% în Japonia, de 13,64% în Australia şi de 16,95% în
Canada. În schimb, în ţări emergente valoarea indicatorului era considerabil mai ridicată, respectiv de
28,41% în Mexic sau de 38,26% în Thailanda (cf. F.M: Pavelescu (coord.), V. Platon-Costuri şi
beneficii ale restructurării modelului de funcţionare a pieţei forţei de muncă, Biblioteca Economică,
Seria “ Probleme Economice, vol. 15-16/2002, CIDE, Bucureşti) 5 P.Rouvinen-Selection in and out of self employment, Mutual Learning Programm, Thematic Review Seminar on
“Promoting entrepreneurship and self-employment across Europe”, 8–9 November 2010, Brussels. 6 Transpunerea în fapt a dorinţei de a desfăşura activităţi pe cont propriu sau de tip antreprenorial este condiţionată de un
număr mare de factori dintre care se pot menţiona:a) experienţa personală anterioară în practicarea diferitelor forme de
autoocupare, b) tradiţia familiară, c) calitatea capitalului social şi a reţelelor sociale în care persoanele care aupropensiune
pentru activităţi antreprenoriale îşi desfăşoară activitatea d) decalajele de gen referitoare la intrarea în cadrul activităţilor
antreprenoriale, e) situaţia familiară, f) vârsta persaonelor care ar fi tentate să intre în respectiva formă de ocupare a forţei de
muncă, g) nivelul de bunăstare de care dispun persoanele din grupul ţintă şi nivelul de remunerare a efortului depus în
cadrul activităţilor de autoocupare comparativ cu formele salariate de utilizare a forţei de muncă, h) faza ciclului eonomic în
momemtul în care persoanele respective trebuie să ia decizia de intrare în activităţi pe cont propriu sau natreprenoriale, i)
caracteristicile cadrului instituţional care reglementează mediul de afaceri, j)caracteristticile legislaţiei muncii referitoare la
angjarea şi concedierea personalului şi sistemul de impozitare a muncii, precum şi nivelul contribuţiilor la asigurările
sociale, k) existenţa şi calitatea programelor de susţinerea a activităţilor pe cont propriu, de tip antreprenorial, precum şi a
întreprinderilor mici şi mijlocii (cf. J. M. Millan, E. Congregado, C. Roman- Determinants of Self Employment in Europe,
Small Bus Econ, Springer Science+Bussiness Media 2010.
21
În concluzie, se poate afirma că importanţa relativă a fenomenului autoocupării în statele
europene era în 1999 mai mult legată de ponderea sectorului agricol în populaţia ocupată. Respectivul
mod de utilizare a forţei de muncă apărea ca o alternativă la alte forme de flexibilizare a pieţei forţei de
muncă, aşa cum sunt munca cu timp parţial sau contractele de muncă pe o perioadă determinată.
Totodată, se poate observa faptul că extinderea autoocupării nu acţiona în sensul reducerii ratei
şomajului.
Redimensionarea importanţei relative a populaţiei autoocupate a fost însoţită de modificarea
corelaţiilor acestui indicator cu alte variabile care definesc funcţionarea pieţei forţei de muncă în
ansamblul Uniunii Europene. Astfel se observă o reducere a intensităţii legăturii pozitive dintre
importanţa relativă a populaţiei autoocupate şi ponderea sectorului agricol, pe de o parte şi a intensităţii
corelaţiei negative dintre inportanţa relativă a populaţiei autoocupate şi ponderea sectorului terţiar în
populaţia ocupată.
Modificarea importanţei relative a populaţiei autoocupate a avut loc cu intensităţi diferite în
cadrul segmentului masculin şi respectiv feminin.
Creşterea numărului de absolvenţi de studii universitare şi postuniversitare a condus şi conduce la
modificări deosebit de ample în structura de profesii şi ocupaţii. Se asistă astfel la apariţia unei “clase
de profesii creative”. Persoanele care se încadrează în respectiva clasă de profesii tind să nu fie creative
doar în domeniul tehnologic sau artistic, ci şi din punct de vedere economic, respectiv au o mai mare
propnsiune de a desfăşura activităţi pe cont propriu sau de tip antreprenorial7. În aceste condiţii,
profesiile pot fi împărţite în mai multe calse şi anume:
A) Profesiile nucleului creativ, în care sunt incluşi pictorii, actorii, scriitorii, oamenii de
ştiinţă, specialiştii IT, cadrele universitare, inginerii şi designerii, psihologii
B) Profesiile creative, în care sunt incluşi managerii de nivel mediu, avocaţii, tehnicienii,
profesionştii din finanţe şi asigurări,
C) Profesiile non-creative, aşa cum sunt asistenţii medicali, agenţii de turism, pompierii,
asistenţii sociali.
Meritul clasificării menţionate anterior este relevarea faptului că profesiile şi ocupaţiile au grade
diferite de creativitate în domeniile în care acţionează (tehnologice, artistice, economice sau sociale)
dar şi potenţiale diferenţieri ale propensiunii pentru forma de ocupare (salariată sau non-
salariată). Propensiunea potenţială a persoanelor aparţinând profesiilor nucleului creativ sau parofesiilor
creative de a desfăşura activităţi pe cont propriu sau de tip antreprenorial se concretizează doar dacă se
îndeplinesc cumulativ mai multe condiţii, pe care le-am arătat anterior. Din acest motiv, o importanţă
aparte dobândeşte studierea sistematică şi pe baza unei analize multicriteriale a persoanelor
autoocupate din domeniul profesiilor nucleului creativ şi al profesiilor creative.
Pentru analiza multicriterială menţionată anterior se pot avea în vedere următoarele elemente8
a) Mediul înconjurător economic (rata şomajului, numărul de întreprinderi mici şi mijlocii,
densitatea populaţiei, structura sectorială a activităţii economice şi a ocupăii forţei de
muncă)
b) Capitalul uman (numărul de ani de şcoală, nivelul ultimei şcoli absiolvite, participarea la
procesul de educaţie permanentă, experienţa pe piaţa forţei de muncă şi îndeosebi
participarea la activităţi cu normă întreagă).
c) Capitalul social (tradiţia familială în angajarea în activităţi pe cont propriu şi de tip
antreprenorial, starea civilă)
d) Caracteristici socio-demografice (sex, vârstă)
7 R.Florida-The Rise of Creative Class, Basic Books, New York, 2004.
8 M.Frisch, A. Rusakova- Personality Traits, Self Employment and Professions, SOEP papers on Multidisciplinary Panel
Data Research no. 343, DIW Berlin, December 2010.
22
e) Caracteristici ale personalităţii (deschidere spre noi experienţe, conştiinţiozitate,
temperament).
În fapt, folosirea anlizei multicriteriale înseamnă a testa ipoteza dacă propensiunea spre activităţi de tip
antreprenorial a profesiilor se traduce şi în mod real la nivelul grupului de persoane intervievate. Pe
această bază, se pot face ulterior estimări privind impactul pe care programele de susţinere a dezvoltării
antreprenoriatului îl pot avea pentru detensionarea pieţei forţei de muncă şi alocarea eficientă a
capitalului uman.
Alături de studierea factorilor modelatori ai autoocupării este important să se adopte o serie de măsuri
coerente pentru susţinerea acestei forme de ocupare şi utilizare a forţei de muncă, dintre care cele mai
importante sunt:
a) Mai buna definire a conceptului de “persoană autoocupată”
b) Acordarea de stimulente fiscale pentru crearea de locuri de muncă în zona persoanelor
autoocupate.
c) Reglementarea protecţiei sociale a persoanelor autoocupate
d) Asigurarea premiselor pentru o “intrare” liberă şi nu forţată în zona activităţilor pe cont
propriu şi de tip antreprenorial.
e) Îmbunătăţirea climatului de afaceri şi reducerea birocraţiei
f) Asigurarea accesului la finanţarea debutului în afaceri şi a înfiinţării de noi mici
întreprinderi.
g) Îmbunătăţirea formelor de educaţie pe tot parcursul vieţii.
h) Stimularea formării unor reţele sociale ale micilor întreprinzători şi extinderea diseminării
bunelor practici în domeniul antreprenorial.
Datele privind dinamica numărului de persoane auto-ocupate indică cea mai mare creştere pentru cei cu
pregătire în Domenii specifice activităţilor industriale – în 2010 aceștia fiind cu aproximativ 98000 de persoane
în plus faţă de efectivul din 2000. Persoanele auto-ocupate cu pregătire în Ştiinţe sociale, economice, financiare
şi juridice şi-au mărit efectivul cu aproximativ 7500 de persoane. Totuşi, în acest caz se poate observa că în 2005
erau mai puţine persoane auto-ocupate în acest domeniu decât în anul 2000. Domeniul de pregătire Sănătate şi
asistenţă socială a înregistrat o creştere de circa 6500 de persoane auto-ocupate în perioada analizată.
Tabel 7.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate după forma de pregătire – evoluţie pozitivă
Persoane
Dinamica numărului de persoane auto-ocupate după
forma de pregătire 2000 2005 2010
Diferenţa 2010
față de 2000
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva,
prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii 515400 593482 613591 98191
Stiinte sociale, economice, financiare si juridice 48203 46819 55654 7451
Sanatate si asistenta sociala 9091 11546 15540 6449
Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza
de sistem, administrare retele) 1923 4276 4188 2265
Limbi straine 1334 874 2723 1389
Cele mai semnificative scăderi ale numărului de persoane auto-ocupate au fost înregistrată pentru
domeniile Ştiinţe umaniste şi arte, Ştiinţele fizice, Servicii personale, de transport, poşta şi telecomunicaţii, de
protecţie a mediului înconjurător, de pază şi protecţie şi Pedagogie, programe de pregătire a cadrelor didactice
şi a instructorilor. În aceste domenii numărul persoanelor auto-ocupate au crescut cu peste 4000 de persoane
(dar mai puţin de 5500 persoane).
23
Tabel 7.b. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate după forma de pregătire – evoluţie negativă
Persoane
Dinamica numărului de persoane auto-ocupate după
forma de pregătire 2000 2005 2010
Diferenţa 2010
față de 2000
Stiinte umaniste si arte 12731 12205 7617 -5114
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie) 11702 7884 6828 -4874
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator, de
paza si protectie 50154 39938 45298 -4856
Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice
si a instructorilor 6187 4604 2068 -4119
Matematica si statistica 7660 4802 5400 -2260
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc) 1938 3085 1239 -699
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator) 6247 7286 5854 -393
Agricultura si medicina veterinara 88301 89927 88089 -212
Fig.7.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate după forma de pregătire, 2010 faţă de 2000
24
A
Domenii specifice activitatilor industriale
(extractiva, prelucratoare, energie electrica,
termica, gaze si apa), constructii
G
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie,
geologie, meteorologie, oceanografie,
seismologie)
B Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului
inconjurator, de paza si protectie
C Sanatate si asistenta sociala I Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor
didactice si a instructorilor
D Informatica (limbaje/programare, proiectare si
analiza de sistem, administrare retele) J Matematica si statistica
E Limbi straine K
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
F Stiinte umaniste si arte L Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta
mediului inconjurator)
M Agricultura si medicina veterinara
Astfel, creşterea cea mai semnificativă a fost înregistrată după cum era de aşteptat tot în cadrul domeniului
de pregătire Domenii specifice activităţilor industriale. Pe de altă parte, domeniul care a înregistrat o scădere
semnificativă de efective în perioada analizată, ca pondere din total este Programe generale care asigură
pregătirea de bază a individului.
Se poate afirma că în cazul celorlalte domenii de pregătire structura s-a păstrat, modificările fiind foarte
mici (cel mult 1 punct procentual în plus sau în minus).
Figura 7.b. Dinamica structurii persoanelor auto-ocupate după forma de pregătire, 2010 faţă de 2000
11.25
1.08 0.970.43 0.37 0.14 0.09 0.06 -0.01 -0.02 -0.10 -0.10 -0.13
-10.95
-15.00
-10.00
-5.00
0.00
5.00
10.00
15.00
A B C D E F G H I J K L M N
25
A
Domenii specifice activitatilor industriale
(extractiva, prelucratoare, energie electrica,
termica, gaze si apa), constructii
H Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator)
B Agricultura si medicina veterinara I
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
C Stiinte sociale, economice, financiare si
juridice J Matematica si statistica
D Sanatate si asistenta sociala K Stiinte umaniste si arte
E
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului
inconjurator, de paza si protectie
L Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie)
F
Informatica (limbaje/programare,
proiectare si analiza de sistem, administrare
retele)
M Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice
si a instructorilor
G Limbi straine N Programe generale care asigura pregatirea de baza a
individului
Cele mai mari creşteri ale numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară au fost
înregistrate pentru domeniile Ştiinţe sociale, economice, financiare şi juridice şi Domenii specifice activităţilor
industriale – în 2010 fiind cu peste 11000 de persoane în plus faţă de efectivul din 2000. Persoanele auto-
ocupate cu pregătire în Servicii personale, de transport, poşta şi telecomunicaţii, de protecţie a mediului
înconjurător, de pază şi protecţie şi Matematică şi statistică au înregistrat cele mai reduse creşteri.
Tabel 8.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară –
evoluţie pozitivă
Persoane
Dinamica numărului de persoane auto-ocupate
cu nivel de instruire superioară 2000 2005 2010
Diferenţa 2010
față de 2000
Stiinte sociale, economice, financiare si juridice 14881 21469 28826 13945
Domenii specifice activitatilor industriale
(extractiva, prelucratoare, energie electrica,
termica, gaze si apa), constructii 18150 23138 29350 11200
Sanatate si asistenta sociala 5785 7660 11886 6101
Stiinte umaniste si arte 610 2325 2061 1451
Informatica (limbaje/programare, proiectare si
analiza de sistem, administrare retele) 747 1444 2051 1304
Limbi straine 189 521 1224 1035
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului
inconjurator, de paza si protectie 2215 1894 3113 898
Matematica si statistica 662 1038 1220 558
Cele mai mari descreşteri ale numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară au fost
înregistrate pentru domeniile Ştiintele fizice şi Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si a
instructorilor – în 2010 au fost cu circa 1250-1300 de persoane mai puţin faţă de efectivul din 2000. Cea mai
mică descreştere a fost înregistrată de persoanele cu pregătire în domeniul Utilizarea calculatorului.
26
Tabel 8.b. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară –
evoluţie negativă
Persoane
Dinamica numărului de persoane auto-ocupate
cu nivel de instruire superioară 2000 2005 2010
Diferenţa 2010
față de 2000
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie) 2827 2321 1528 -1299
Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor
didactice si a instructorilor 2250 1790 1002 -1248
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta
mediului inconjurator) 1360 1608 437 -923
Agricultura si medicina veterinara 6031 6115 5259 -772
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc) 223 1158 110 -113
Se observă cu uşurinţă că domeniile pentru care s-au înregistrat diminuări de efective acestea au fost
mici. Ies în evidenţă în schimb domeniile Ştiinţe sociale, economice, financiare şi juridice, Domenii specifice
activităţilor industriale şi Sănătate şi asistenţă socială, domenii ce au înregistrat creşteri de peste 6000 persoane.
Fig.8.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară, 2010 faţă de 2000
13945
11200
6101
1451 1304 1035 898 558
-1299 -1248-923 -772
-113
-4000
-2000
0
2000
4000
6000
8000
10000
12000
14000
16000
A B C D E F G H I J K L M
A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Matematica si statistica
B Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica,
termica, gaze si apa), constructii
I Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie)
C Sanatate si asistenta sociala J Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si a instructorilor
D Stiinte umaniste si arte K Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator)
E Informatica (limbaje/programare, proiectare si
analiza de sistem, administrare retele) L Agricultura si medicina veterinara
27
F Limbi straine M Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publicatii,
prelucrare date etc)
G Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii, de protectie a mediului
inconjurator, de paza si protectie
Considerând ponderea fiecărui domeniu în total, schimbările survenite pentru această categorie nu sunt
aşa mari cum erau în cazul salariaților. În acest caz, modificările sunt mai mici de 7 puncte procentuale (în plus
sau în minus).
Fig.8.b. Dinamica structurii persoanelor auto-ocupate cu nivel de instruire superioară, 2010 faţă de 2000
6.76
3.40
1.651.28 1.06 1.03
0.23
-0.26 -0.33
-1.88
-2.79-3.20
-4.55
-6.00
-4.00
-2.00
0.00
2.00
4.00
6.00
8.00
A B C D E F G H I J K L M
A Stiinte sociale, economice, financiare si
juridice H
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc)
B Sanatate si asistenta sociala I
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator,
de paza si protectie
C
Domenii specifice activitatilor industriale
(extractiva, prelucratoare, energie electrica,
termica, gaze si apa), constructii
J Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator)
D Stiinte umaniste si arte K Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice
si a instructorilor
E Limbi straine L Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie)
F
Informatica (limbaje/programare,
proiectare si analiza de sistem, administrare
retele)
M Agricultura si medicina veterinara
G Matematica si statistica
Creşterea cea mai mare s-a produs la nivelul domeniului de pregatire Domenii specifice
activităţilor industriale, numărul celor care au această pregătire şi intră la categoria de auto-ocupaţi
fiind în 2010 cu 1741 mai mare decât cel înregistrat în anul 2000. De asemenea, s-au mai observat
28
creşteri şi pentru domeniile Sănătate şi asistenţă socială, Agricultură şi medicina veterinară,
Informatică şi Ştiinţele vieţii.
Tabel 9.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de scurtă durată – evoluţie
pozitivă
Persoane
Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu
nivel de instruire superioară de scurtă durată 2000 2005 2010
Diferenţa 2010
față de 2000
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva,
prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii 2870 3125 4611 1741
Sanatate si asistenta sociala 327 658 1195 868
Agricultura si medicina veterinara 474 1030 893 419
Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza
de sistem, administrare retele) 287 532 435 148
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator) 84 229 94 10
Cele mai mari diminuări de efective s-au produs în cadrul domeniilor Ştiinţe sociale, economice,
financiare şi juridice şi Pedagogie, programe de protecţie a mediului înconjurător, de pază şi
protecţie. De remarcat faptul ca pentru primul domeniu precizat, până în 2005 evoluţia fusese una de
creştere, abia ulterior producându-se această diminuare observată.
Tabel 9.b. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de scurtă durată – evoluţie
negativă
Persoane
Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu
nivel de instruire superioară de scurtă durată 2000 2005 2010
Diferenţa 2010
față de 2000
Stiinte sociale, economice, financiare si juridice 2656 4146 1881 -775
Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice
si a instructorilor 1360 1056 724 -636
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator,
de paza si protectie 747 235 548 -199
Stiinte umaniste si arte 157 421 0 -157
Matematica si statistica 265 369 131 -134
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,
utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,
elaborare publicatii, prelucrare date etc) 223 691 110 -113
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie) 233 476 151 -82
Figura 9.a prezintă dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire
superioară de scurtă durată. Această formă de prezentare face mai uşoară observarea modificărilor
survenite în perioada 2010-2000. Se constată astfel cu uşurinţă că schimbările nu au fost foarte mari,
numărul persoanelor crescând cu nu mai mult de 1741 persoane şi scăzând cu maxim 775 persoane.
29
Fig.9.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de scurtă durată, 2010 faţă
de 2000
1741
868
419
148
10
-775
-636
-199 -157 -134 -113 -82
-1000
-500
0
500
1000
1500
2000
A B C D E F G H I J K L
A
Domenii specifice activitatilor industriale
(extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa), constructii
G Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si a
instructorilor
B Sanatate si asistenta sociala H Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii, de
protectie a mediului inconjurator, de paza si protectie
C Agricultura si medicina veterinara I Stiinte umaniste si arte
D Informatica (limbaje/programare, proiectare si
analiza de sistem, administrare retele) J Matematica si statistica
E Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta
mediului inconjurator) K
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publicatii,
prelucrare date etc)
F Stiinte sociale, economice, financiare si juridice L Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie, meteorologie, oceanografie, seismologie)
Domeniile care au înregistrat creşteri în perioada analizată, şi-au mărit şi ponderea deţinută în
totalul persoanelor auto-ocupate din această categorie. Cea mai mare creştere a fost de 16 puncte
procentuale pentru Domenii specifice activităţilor industriale. Cea mai mare diminuare a fost de circa
7,5 puncte procentuale în cazul domeniului Ştiinţe sociale, economice, financiare şi juridice.
30
Fig.9.b. Dinamica structurii persoanelor auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de scurtă durată, 2010 faţă de
2000
16.01
8.04
3.86
1.36
0.09
-0.77 -1.06 -1.26 -1.47 -1.89
-5.98
-7.34
-10.00
-5.00
0.00
5.00
10.00
15.00
20.00
A B C D E F G H I J K L
A
Domenii specifice activitatilor
industriale (extractiva, prelucratoare,
energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii
G
Utilizarea calculatorului (operare,
tehnoredactare, utilizare internet, insusire
aplicatii pentru calcule, elaborare publicatii,
prelucrare date etc)
B Sanatate si asistenta sociala H Matematica si statistica
C Agricultura si medicina veterinara I Stiinte umaniste si arte
D
Informatica (limbaje/programare,
proiectare si analiza de sistem,
administrare retele)
J
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului
inconjurator, de paza si protectie
E Stiintele vietii (biologie si biochimie,
stiinta mediului inconjurator) K
Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor
didactice si a instructorilor
F
Stiintele fizice (fizica, chimie,
geografie, geologie, meteorologie,
oceanografie, seismologie)
L Stiinte sociale, economice, financiare si juridice
Creşterea cea mai mare s-a produs la nivelul domeniului de pregatire Ştiinţe sociale, economice,
financiare şi juridice, numărul persoanelor auto-ocupate care au această pregătire fiind în 2010 cu
14720 mai mare decât în anul 2000. De asemenea, s-au mai observat creşteri semnificative şi pentru
domeniile Domenii specifice activităţilor industriale şi Sănătate şi asistenţă socială. Pentru celelalte
domenii, creşterile au fost mai mici de 5000 de persoane.
31
Tabel 10.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de lungă durată –
evoluţie pozitivă
Dinamica numărului de persoane auto-ocupate
cu nivel de instruire superioară de scurtă durată 2000 2005 2010
Diferenţa 2010
față de 2000
Stiinte sociale, economice, financiare si juridice 12225 17323 26945 14720
Domenii specifice activitatilor industriale
(extractiva, prelucratoare, energie electrica,
termica, gaze si apa), constructii 15280 20013 24739 9459
Sanatate si asistenta sociala 5458 7002 10691 5233
Stiinte umaniste si arte 453 1904 2061 1608
Informatica (limbaje/programare, proiectare si
analiza de sistem, administrare retele) 460 912 1616 1156
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului
inconjurator, de paza si protectie 1468 1659 2565 1097
Limbi straine 189 470 1224 1035
Matematica si statistica 397 669 1089 692
Domeniile de pregătire pentru care s-au înregistrat evoluţii de scădere în perioada 2000-2010 sunt
prezentate în tabelul 8.b. Cea mai mare scădere s-a produs în interiorul domeniului Ştiinţele fizice şi a
fost de 1217 persoane, fiind urmată la o distanţă mică de Agricultură şi medicină veterinară (1191
persoane mai puţin în 2010 decât în 2000). Celelalte două domenii ce au înregistrat scăderi sunt
Ştiinţele vieţii şi Pedagogie, programe de protecţie a mediului înconjurător, de pază şi protecţie.
Tabel 10.b. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de lungă durată –
evoluţie negativă
Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu
nivel de instruire superioară de scurtă durată 2000 2005 2010
Diferenţa 2010
față de 2000
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,
meteorologie, oceanografie, seismologie) 2594 1845 1377 -1217
Agricultura si medicina veterinara 5557 5085 4366 -1191
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului
inconjurator) 1276 1379 343 -933
Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor
didactice si a instructorilor 890 734 278 -612
Se constată cu uşurinţă astfel, că sunt mai multe domenii ce au înregistrat creşteri de efective în
perioada analizată, decât domenii cu diminuări. Cea mai mică creştere a fost de aproape 700 de
persoane (Matematică şi statistică), însă cea mai mare a fost de circa 14700 persoane (Ştiinţe sociale,
economice, financiare şi juridice). Scăderile înregistrate de cele 4 domenii sunt de cel mult 1217
persoane.
32
Fig.10.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de lungă durată, 2010 faţă
de 2000
14720
9459
5233
16081156 1097 1035
692
-1217 -1191 -933-612
-4000
-2000
0
2000
4000
6000
8000
10000
12000
14000
16000
A B C D E F G H I J K L
A Stiinte sociale, economice, financiare
si juridice G Limbi straine
B
Domenii specifice activitatilor
industriale (extractiva, prelucratoare,
energie electrica, termica, gaze si apa),
constructii
H Matematica si statistica
C Sanatate si asistenta sociala I
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie,
geologie, meteorologie, oceanografie,
seismologie)
D Stiinte umaniste si arte J Agricultura si medicina veterinara
E
Informatica (limbaje/programare,
proiectare si analiza de sistem,
administrare retele)
K Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta
mediului inconjurator)
F
Servicii personale, de transport, posta
si telecomunicatii, de protectie a
mediului inconjurator, de paza si
protectie
L Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor
didactice si a instructorilor
Ar fi de remarcat faptul că, domeniul Domenii specifice activităţilor industriale deşi înregistrase a doua
cea mai mare creştere (tabelul 8.a), şi-a diminuat ponderea din total persoane auto-ocupate cu nivel de pregătire
superior de lunga durată. Restul domeniilor de pregătire care înregistraseră creşteri şi-au crescut şi ponderea din
total în această perioadă.
33
Fig.10.b. Dinamica structurii persoanelor auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de lungă durată, 2010 faţă de
2000
8.62
2.121.69
1.18 1.100.56
0.17
-0.79
-1.55
-2.30
-3.79
-6.28
-8.00
-6.00
-4.00
-2.00
0.00
2.00
4.00
6.00
8.00
10.00
A B C D E F G H I J K L
A Stiinte sociale, economice, financiare si
juridice G
Servicii personale, de transport, posta si
telecomunicatii, de protectie a mediului
inconjurator, de paza si protectie
B Sanatate si asistenta sociala H
Domenii specifice activitatilor industriale
(extractiva, prelucratoare, energie electrica,
termica, gaze si apa), constructii
C Stiinte umaniste si arte I Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor
didactice si a instructorilor
D Limbi straine J Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta
mediului inconjurator)
E
Informatica (limbaje/programare,
proiectare si analiza de sistem,
administrare retele)
K
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie,
geologie, meteorologie, oceanografie,
seismologie)
F Matematica si statistica L Agricultura si medicina veterinara
Din analiza preliminara a bazei de date privind autoocuparea se constata ca exista un model diferit de
cel al muncii salariate, caracterizat prin:
Lipsa unor ocupații care sunt specifice muncii salariate în general și o piață nedezvoltată pentru unele
ocupații care în alte țări se dezvoltă și în sistem de auto-ocupare. Potrivit datelor din 2010 din ancheta
asupra forței de muncă, ocupațiile lipsă din statistica autoocupatilor includ:
o legislatori, membri ai executivului si inalti conducatori ai administratiei publice
o Specialisti in fizica si stiinta pamantului
o Matematicieni, actuari si statisticieni
o Asistenti medicali generalisti si moase
34
o Practicieni de medicina complementara/alternative
o Paramedici
o Profesori universitari si asimilati
o Profesori in invatamantul secundar
o Specialisti in domeniul administrative
o Analisti programatori in domeniul software
o Specialisti in baze de date si retele
o Bibliotecari, arhivari si curatori
o Tehnicieni in domeniul medical si farmaceutic
o Surori medicale, inclusiv puericultoare si asimilati
o Surori medicale, inclusiv puericultoare si asimilati
o Casieri, operatori la ghiseu si asimilati
o Agenti in centre de informare
o Alti lucratori in servicii suport din domeniul administrative
o Insotitori de zbor, conductori si ghizi
o Casieri si vanzatori de bilete
o Personal de ingrijire copii inclusiv in servicii suport pentru invatamantul prescolar,
primar si gimnazial
o Fermieri a caror productie este destinata consumului propriu
o Crescatori de animale a caror productie este destinata consumului propriu
o Lucratori in ferme mixte a caror productie este destinata consumului propriu
o Pescari si vanatori a caror productie este destinata consumului propriu
o Lucratori poligrafi
o Operatori la instalatiile de prelucrare si finisare a metalelor
o Mecanici de locomotiva si asimilati
o Marinari, navigatori si asimilati
o Ajutori de bucatari
o Prestatori de servicii "la minut" pentru populatie si asimilati
o Ofiteri ai fortelor armate
o Subofiteri ai fortelor armate
o Personal al fortelor armate, alte grade
Comparativ cu anul 2000 se constata o reducere a autoocuparii cu 24,6%. Diminuări semnificative ale
autoocuparii se constata la urmatoarele ocupaţii:
o Directori de intreprinderi si conducatori din domeniul administrativ, cu 21,5%, pe seama
restructurării serviciilor administrative
35
o Conducatori in domeniul vanzari, marketing si dezvoltare, cu 56,7%, pe seama reducerii
taliei unitatilor productive si comerciale si in unele cazuri a reorganizarii activitatii, prin
privatizare
o Conducatori de unitati din domeniul comertului cu 55,6% prin atomizarea unitaţilor din
comert si dezvoltarea microintreprinderilor cu unic asociat, care, potrivit legii poate
dobandi statutul de salariat;
o Specialisti in stiintele vietii, cu 7,7%, in special pe seama mobilitaţii externe si angajarea
acestora pe alte piete din spatiul UE sau în ţări dezvoltate ale lunii cu preocupări în
domeniu, prin brain drain sau head hunting; este de mentionat ca scade semnificativ,
respective cu 79% grupa tehnicienilor in stiintele vietii si alti specialisti asimilati, in
opinia noastra nu doar pe seama restrangerii activitatilor specifice dar si pe seama
emigratiei pentru munca
o Alti specialisti in invatamant, cu 51,4%, prin dezvoltarea sistemului de angajare cu
program partial sau durată determinată
o Specialisti in domeniul social si religios, cu 4,9%, pe seama dezvoltarii unitatilor
economiei sociale care permit ocuparea in sistem salariat;
o Artisti creatori si actori, cu 30,3%, cauzele fiind multiple, insa cele mai importante fiind
mobilitatea in strainatate, si doar in mica masura trecerea acestora in system salarial,
prin angajare in unitati de cultura si arta private dezvoltate in untiimul deceniu;
o Controlori-supraveghetori in industria extractiva, industria prelucratoare si constructii si
tehnicieni controlori de procese industriale – reducerea acestora este aproape in
totalitate, operatori la instalatiile de exploatare si prelucrare a minereurilor cu peste
62%, cu deosebire pe seama reorganizarii si inchiderii multor exploatatii;
o Tehnicieni si asistenti veterinari, cu 65,1% ca urmare a dezvoltarii cabinetelor private si
a trecerii acestora la statutul de salariati;
o Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare, cu 36,1%
o Secretari administrativi si specializati, cu 48,1%, Specialisti guvernamentali cu functii
de reglementare si asimilati cu 100%, Functionari cu atributii generale, cu 100%,
Secretari, cu 100%, Operatori la masini de scris/calcul cu 6%, pe seama cresterii
exigentei in ceea ce priveste nivelul de calificare a personalului angajat la stat. Prin
completarea studiilor si introducerea obligativitatii studiilor universitare pentru unele
posture anterior ocupate de personal cu studii medii, se trece la alta grupa;
o Alti specialisti in domeniul juridic si social, cu 35,9%
o Lucratori in domeniul sportului si al pregatirii fizice, cu 12,8%
o Functionari in gestiune economica si administrative, cu 73,7% prin cresterea nivelului
de calificare pe seama noilor generaţii de absolvenţi
o Chelneri si barmani, cu 83,68% prin dezvoltarea si concentrarea unitatilor integrate din
domeniul hospitalitatii, acestia trecand in system de munca salariata si/sau prin migratia
acestora si angajarea pe piete ale muncii din alte tari (Grecia, Spania, Italia, Germania,
SUA etc|);
o Vanzatori in magazine, cu 42,3% si alti lucratori in domeniul vanzarilor cu 42,7%,
datorita trecerii in sistem de munca salariata
36
o Lucratori in servicii de protectie civila, cu 79,4%
o Gradinari si cultivatori cu 81,34%, crescatori de animale, cu 71,8%, muncitori calificati
in culturi vegetale si crescatori de animale cu 38,6%, pe seama migratiei in special in
Spania
o Lucratori forestieri si asimilati, -3,4%, lucratori in domeniul pescuitului si vanatorii cu
72,9%;
o Turnatori, tinichigii - cazangii, sudori, formatori si asimilati, cu 1,3%, forjori, matrițeri
și asimilați, cu 85,1%, muncitori calificati în domeniul produselor manufacturiere, cu
55,6% pe seama restrângerii cererii de produse și servicii specifice;
o Montatori de echipamente electronice si de telecomunicatii cu 72,5% pe seama
dezvoltarii serviciilor ITC fara cablu sau a altor sisteme ce solicita personal calificat, cu
studii superioare
o Muncitori calificati in industria alimentara, cu 78,6%, pe seama dezvoltarii muncii
salariate in super si hypermarket-uri;
o Muncitori calificati in tratarea lemnului si asimilati, cu 23,6%, Lucratori in industria
textila si confectii, cu 62,6%
o Operatori la masini si instalatii destinate fabricarii produselor chimice si fotografice, cu
100%, Operatori la masini si utilaje pentru fabricarea produselor din cauciuc, plastic si
hartie, cu cca 2/3, Operatori la masinile si utilajele pentru fabricarea produselor si
articolelor din textile, blanuri, cu cca 1/3, Operatori la masinile pentru fabricarea
produselor alimentare si a altor produse similare, cu 41%, Asamblori cu aproape 85%,
pe seama cresterii cerintelor de pregatire si a impunerii unor exigence de calitate pentru
micii producatori (de exemplu in cazul laptelui si a produselor lactate) sau a trecerii
acestora in calitate de salariati la micile firme dezvoltate prin finantarile EU si BM pe
dezvoltare locala;
o Conducatori de masini de mare tonaj si autobuze, cu 4,6%, Operatori la instalatii si
utilaje mobile, cu 3,6%, muncitori necalificati in transporturi si depozitarea marfurilor,
cu 56, 2% si alte categorii similar.
37
5. Analiza dinamicii șomerilor cu studii superioare
În perioada 2000-2010 deși numărul total de șomeri a scăzut cu circa 50 mii persoane, numărul de
șomeri cu diplomă universitară a crescut cu aproximativ 50 mii persoane.
Figura nr. 11
Pe domenii de formare, situația se prezintă diferit. Pentru unele domenii de pregătire deși pe
total șomeri se înregistrează o tendință de scădere, pentru șomerii cu studii universitare are loc o
creștere a numărului. Astfel pentru domeniul specific activităților industriale numărul de șomeri se
reduce cu circa 30 mii între 2000 și 2010, iar șomerii cu diplomă univeristară cresc cu circa 10,8 mii.
La fel pentru agricultură și medicină veterinară dacă numărul de șomeri se reduce cu 8 mii între 2000 și
2010, șomerii cu diplomă universitară din acest domeniu cresc cu 1,2 mii, iar pentru științe umaniste și
arte numărul de șomeri cu diplomă a fost cu 1,4 mii mai mare în 2010 față de 2000, în timp ce pe total
șomerii s-au redus cu 5 mii persoane.
Tabel nr. 11
Evoluția ponderii numărului de șomeri de 22-30 ani cu studii superioare în total șomeri în anii 2000,
2005 și 2010
2000 2005 2010
Total 8.0 14.2 24.7
Stiinte umaniste si arte 34.9 40.9 57.3
Limbi straine 63.9 59.3 89.4
Stiinte sociale, economice, financiare si juridic 52.9 71.1 75.3
Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului inconjurator) 5.0 23.3 37.4
Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie, meteorologie, oceanografie, seismologie) 18.8 46.7 43.9
Matematica si statistica 0.0 26.4 25.9
38
Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de sistem, administrare retele) 30.6 32.5 71.9
Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publi 0.0 24.9 7.4
Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa), construc 2.5 4.4 11.3
Agricultura si medicina veterinara 4.8 7.9 20.6
Sanatate si asistenta sociala 19.9 34.2 31.4
Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator, de paza si protectie 4.5 15.4 28.5
39
6. Analiza cererii de forță de muncă pentru salariații cu studii universitare
În domeniul știintelor umaniste, primele 5 ocupații ca greutate specifică în total cumulează 76.4% din total
salariați cu studii superioare pentru anul 2010. Dacă pentru grupa ocupațională de profesori în învățământul
secundar, în perioada 2000-2010 se reduce ponderea salariaților cu studii universitare în total si creste modest
ponderea profesorilor în învățământul profesional și a specialiștilor în domeniul social si religios.
Tabel nr. 12 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire științe umaniste și arte
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 38.3 35.5 36.9
Specialisti in domeniul social si religios 18.3 18.3 21.4
Profesori in invatamantul profesional 7.6 7.6 10.2
Artisti creatori si actori 5.2 5.2 5.1
Profesori in invatamantul primar si prescolar 4.8 4.8 3.0
Total primele 5 grupe 74.2 71.3 76.4
In anul 2010 în domeniul limbilor straine, cea mai mare pondere o dețin în continuare profesorii
din învățământul secundar cu o pondere de 46.2%, dar spre deosebire de anul 2000, cea de-a doua
poziție nu mai este ocupata de specialistii in domeniul social si religios, ci de profesorii din
invatamantul secundar cu o pondere de 6%, respectiv scriitori, ziaristi si lingvisti (3%). Per total,
ponderea primelor cinci ocupatii in anul 2010 scade ușor de la 72,2% la 71.8%.
Tabel nr. 13 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Limbi străine
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 46.9 45.1 46.2
Profesori in invatamantul profesional 12.8 6.7 13.6
Profesori in invatamantul primar si prescolar 2.5 4.7 6.0
Scriitori, ziaristi si lingvisti 2.7 3.1 3.0
Profesori universitari si asimilati 7.4 4.5 2.9
Total primele 5 grupe 72.2 64.2 71.8
40
In domeniul stiintelor sociale, economice financiare si juridice, apar cele mai semnficative
schimbări între primele 5 poziții comparativ cu anul 2000, de aceea și ponderile pentru primele 5
poziții au valori atât de mici pentru anii 2000 și 2005.
Tabel nr. 14 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Științe sociale,
economice, financiare și juridice
%
2000 2005 2010
Specialisti financiari, matematicieni si asimilati 7.9 5.9 34.1
Legislatori, membri ai executivului si inalti conducatori ai administratiei publice 1.4 1.3 9.0
Controlori si operatori pentru trafic naval si aerian 0.0 0.0 6.9
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 2.4 1.2 6.9
Crescatori de animale 3.4
Profesori in invatamantul primar si prescolar 0.1 0.2 2.9
Total primele 6 grupe 11.8 8.6 63.2
In domeniul stiintelor vietii, si in 2010 ca si in 2000 ponderea cea mai mare o detin in
continuare profesori din invatamantul secundar(45.8%), urmati de specialisti in stiintele vietii(14.3%),
respectiv profesorii in invatamantul profesional(4.6%, ce detin in prezent o pondere mult redusa), profesori in
invatamantul primar si prescolar(3.4%), respectiv specialistii in domeniul social si religios(2.8%). Primele cinci
ocupatii insumeaza o pondere de aproximativ 71% in creștere usoara fata de anul 2000.
Tabel nr. 15 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Științele vieții
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 35.5 25.8 45.8
Specialisti in stiintele vietii 12.8 9.2 14.3
Profesori in invatamantul profesional 9.7 3.9 4.6
Profesori in invatamantul primar si prescolar 4.1 2.6 3.4
Specialisti in domeniul social si religios 0.0 0.0 2.8
Total primele 5 grupe 62.2 41.4 71.0
41
In domeniul stiintelor fizice, a crescut ponderea profesorilor din invatamantul profesional de la 5.5% in
2000 la aproximativ 15.1% in 2010. De asemenea, in anul 2010 aproximativ 10.7% din cei care au ca si domeniu
de formare stiintele fizice sunt specialisti in fizica si stiinta pamantului. Astfel se constata o crestere a
ponderii totale a persoanelor ce au si domeniu de formare stiintele fizice la aproximativ 71% in 2010.
Tabel nr. 16 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Științele fizice
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 32.4 26.3 27.8
Profesori in invatamantul profesional 5.5 9.2 15.1
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 3.0 3.8 12.8
Specialisti in fizica si stiinta pamantului 2.4 3.3 10.7
Specialisti in domeniul administrativ 0.7 2.9 4.6
Total primele 5 grupe 43.9 45.4 70.9
In domeniul matematicii si statisticii, ponderea totala a primelor cinci ocupatii a crescut de la 70,2% in
2000 la 86.6% in 2010. Se mentine ponderea cea mai mare in randul profesorilor din invatamantul
secundar(52.4%). In 2010, nu se mai regasesc specialistii in domeniul social si religios dar se evidentiaza
ponderi relativ reduse pentru analisti programatori in domeniul software(2.6%), respectiv supraveghetori cladiri
si gospodarii(2.2%).
Tabel nr. 17 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Matematica și statistică
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 51.5 48.3 52.4
Profesori in invatamantul profesional 13.6 9.3 20.6
Profesori universitari si asimilati 3.4 4.9 8.7
Analisti programatori in domeniul software 1.8 2.4 2.6
Supraveghetori cladiri si gospodarii 2.2
Total primele 5 grupe 70.2 65.0 86.6
In ceea ce priveste domeniul de formare informatică (limbaje/programare, proiectare și analiza de
sistem, administrare rețele), diferențele sunt semnificative: dacă în anul 2000, ponderea cea mai mare o
dețineau ingineri(18.2%), în 2010 prima poziție a clasamentului ocupațiilor este deținută de analiști
programatori în domeniul software cu o pondere covarsitoare(39.7%) urmati de specialisti in baze de date si
retele(9.6%). Ingineri detin in prezent o pondere de doar 8.1% din totalul persoanelor cu domeniul de formare
informatica. Pozitia a patra si a cincea este detinuta de profesorii din invatamantul secundar(6.2%), respectiv
ingineri in electrotehnologie(4.4%). De asemenea, se constata cresterea ponderii totale pentru primele cinci
ocupatii de la 49,1% in 2000 la 68% in 2010.
42
Tabel nr. 18
Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Informatică
%
2000 2005 2010
Analisti programatori in domeniul software 7.1 16.5 39.7
Specialisti in baze de date si retele 0.8 4.9 9.6
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 18.2 13.1 8.1
Profesori in invatamantul secundar 6.7 3.7 6.2
Ingineri in electrotehnologie 16.3 8.7 4.4
Total primele 5 grupe 49.1 46.8 68.0
De asemenea, anul 2010 este unul al unei creșteri a ponderii salariaților în primele 5 grupe
ocupaționale și în domeniile specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie
electrica, termica, gaze si apa) și constructii de la 67,6% în 2000 la 71,4% în 2010. Cea mai mare
pondere o dețin inginerii care reprezentau 62,9% în 2010, pe locul următor se plasează arhitecții,
designerii cu 3,7% și o pondere relative însemnată o dețin pozițiile de conducere. Tabel nr. 19
Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domenii specifice activităților industriale
(extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa) și construcții
%
2000 2005 2010
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 50.1 43.1 50.8
Ingineri in electrotehnologie 10.0 10.6 12.1
Arhitecti, proiectanti, topografi si designeri 2.2 1.5 3.7
Directori generali, directori executivi si asimilati 2.3 3.4 2.4
Conducatori de unitati din industria prelucratoare, extractiva, constructii si in domeniul aprov 3.0 3.4 2.4
Total primele 5 grupe 67.6 62.1 71.4
Pentru domeniul agricultură și medicină veterinară, salariații cu ponderea cea mai mare se grupează în
sub-grupa ocupațională specialiști în științele vieții, deși ponderea cu care se alocă în această sub-grupă este într-
o scădere semnificativă de-a lungul perioadei. În schimb, ponderea medicilor veterinari este în creștere arătând
dezvoltarea domeniului. Ponderea primelor 5 sub-grupe a crescut de la 55,6% in 200 la 65,5% în 2010.
43
Tabel nr. 20
Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul agricultură și medicină veterinară
%
2000 2005 2010
Specialisti in stiintele vietii 40.3 30.4 29.0
Medici veterinari 4.5 13.0 17.2
Specialisti in domeniul administrativ 0.0 2.4 8.5
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 5.2 6.7 7.2
Profesori in invatamantul secundar 5.6 5.6 3.7
Total primele 5 grupe 55.6 58.1 65.5
Pentru domeniul sănătate și asistență socială, sub-grupa ocupațională cu ponderea cea mai mare în
rândul salariaților este cea a medicilor (43.4% in 2010), urmați de alți specialiști în domeniul sănătății (30,5% în
2010). Celelalte sub-grupe ocupaționale dețin ponderi reduse.
Tabel nr. 21
Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul sănătate și asistență socială
%
2000 2005 2010
Medici 43.4 47.3 43.4
Alti specialisti in domeniul sanatatii 30.2 23.2 30.5
Asistenti medicali generalisti si moase 2.3 3.4 4.0
Alti specialisti in domeniul sanatatii, asimilati 3.7 3.2 3.6
Specialisti in domeniul social si religios 0.4 3.0 3.4
Total primele 5 grupe 80.0 80.2 84.9
Analiza distributiei numarului de salariati cu pregatire in domeniul universitar pe domenii de
formare si ocupatii in anul 2010 evidentiaza faptul ca in domenii de formare precum stiintele umaniste
si arte, limbi straine, stiinte sociale, economice, financiare si juridice, stiintele vietii, stiintele fizice
precum si domeniul matematicii si statisticii, se pastreaza prima pozitie ocupata de profesorii din
invatamantul secundar inca din anul 2000, dar in schimb in domenii ce tin de informatica, ponderea
covarsitoare a salariatilor este data de cei care lucreaza in programare si retelistica.
Astfel, analizand ponderea totala generata de primele cinci ocupatii de pe fiecare domeniu de
formare in anul 2010, se poate constata faptul ca cel mai bine reprezentat este domeniul utilizarii
calculatorului(87.1%), urmat de matematica si statistica(86.5%), respectiv sanatate si asistenta
sociala(84.9%).
Astfel se poate afirma ca in comparatie cu anul 2000, se constata o schimbare semnificativă a
alocării ocupaționale a salariaților cu studii univeristare.
44
7. STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA CORELATIVĂ A CERERII ȘI OFERTEI DE
FORȚĂ DE MUNCĂ PENTRU SALARIAȚII TINERI
Salariații tineri care au avut ca domeniu de pregătire științe umaniste și arte, din toate domeniile
de educație, se alocă cu o mare dispersie pe toate grupele ocupaționale, dar se observă un proces de
concentrare. Astfel, primele cinci poziții ierarhizate în ordinea mărimii însumează 28% din total
salariați în 2000, 35% în 2005 și 40% în 2010. Din analiza datelor observăm că se păstrează constant
ocupațiile pe primele trei poziții în cei trei ani de analiză, însă are loc o creștere semnificativă a
ponderii salariaților tineri în grupa ocupațională profesori în învățământul secundar. O creștere
important a ponderii salariaților apare și pentru grupa profesorilor în învățământul professional, în
special între 2005 și 2010 Grupa ocupațională specialiști în domeniul social și religios și-a redus ușor
ponderea încă din 2005.
Tabel nr. 22
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire științe umaniste și arte
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 10,7 19,0 22,6
Specialisti in domeniul social si religios 7,6 5,7 5,0
Alti lucratori in domeniul vanzarilor 5,3 4,7 4,3
Scriitori, ziaristi si lingvisti 3,4 2,1 4,3
Profesori in invatamantul profesional 1,0 2,9 4,1
Total primele 5 grupe 28,0 34,5 40,3
Față de trendul specific populației totale, pentru tineri se remarcă o dispersie ocupațională mai
accentuată, dar și o alocare similară pe primele 5 grupe de ocupații, cu orientarea către ocupații din
zona mass-media.
Pentru salariații tineri din grupa de vârstă 22-30 ani absolvenți de studii superioare, se observă o
concentrare mult mai mare în primele 5 grupe ocupaționale. De altfel, pentru profesori din
învățământul secundar, se observă o creștere semnificativă a ponderii salariaților. În schimb are loc o
reducere dramatică a ponderii salariaților tineri cu studii superioare specialiști în domeniul social și
religios. Primele 5 grupe ocupaționale în care se alocă salariații cu studii superioare din domeniul de
pregătire științe umaniste și arte sunt coerente cu domeniul de pregătire.
Tabel nr. 23
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire științe umaniste și arte și studii universitare
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 28,2 41,7 35,2
Specialisti in domeniul social si religios 19,0 11,3 8,4
Profesori in invatamantul profesional 2,9 6,4 6,7
Scriitori, ziaristi si lingvisti 7,8 2,8 5,7
45
Artisti creatori si actori 10,8 5,0 5,4
Total primele 5 grupe 68,7 67,3 61,3
Pentru salariații tineri (22-30 ani) cu domeniu de pregătire limbi străine si toate nivelurile de
educație se observă un proces de concentrare pe primele 5 locuri după ordinea mărimii, cu ritm
constant între 2000 și 2005 și 2005 și 2010. Situații special se observă pentru salariații din grupa alți
lucrători în domeniul vânzărilor care în 2000 și 2005 nu se găseau între primele 20 de locuri.
Tabel nr. 24
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire limbi străine
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 21,5 32,5 31,7
Alti lucratori in domeniul vanzarilor 1,1 1,1 5,8
Scriitori, ziaristi si lingvisti 4,9 2,8 5,7
Profesori in invatamantul profesional 8,4 3,3 5,5
Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare 0,8 5,3 4,7
Total primele 5 grupe 36,7 45,0 53,4
În schimb, pentru salariații 22-30 ani cu nivel de pregătire superior și domeniu de pregătire
«limbi străine», concentrarea pe primele 5 poziții a scăzut dramatic între 2000 și 2005, după care a
crescut dar nu a atins nivelul din 2000. De altfel, în 2000 poziționarea pe primele 4 locuri în ierarhie
era mai concentrată și mai coerentă cu domeniul de pregătire.
Tabel nr. 25
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire limbi străine și nivel de pregătire superior
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 30,9 44,1 42,4
Profesori in invatamantul profesional 23,8 3,9 7,6
Scriitori, ziaristi si lingvisti 13,8 4,0 6,3
Profesori in invatamantul primar si prescolar 2,6 2,8 5,0
Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare 0,0 2,8 4,3
Total primele 5 grupe 71,1 57,5 65,6
O mult mai slabă concentrare se observă la tinerii din domeniul de pregătire Stiinte sociale,
economice, financiare si juridic pe total, cea mai mare corelare și pe trend de creștere fiind a
domeniului de pregătire cu grupa ocupațională pentru absolvenții de științe sociale. Pentru absolvenții
de domeniu economic (pe toate nivelurile de educație) se constată o scădere a orientării în domeniul
financiar și o creștere în domeniul comercial.
46
Tabel nr. 26
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani pe grupe ocupaționale în total salariați din domeniul de
pregătire științe sociale, economice, financiare și juridic
%
2000 2005 2010
Specialisti in domeniul social si religios 15,4 20,7 23,3
Specialisti financiari, matematicieni si asimilati 16,7 9,1 8,1
Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare 3,5 4,1 6,8
Specialisti in domeniul finantelor 4,2 2,6 5,7
Vanzatori stradali si in piete 4,7 3,7 4,6
Total primele 5 grupe 44,6 40,3 48,4
Pentru tinerii cu nivel de pregătire universitară, concentrarea este mai mare deși în scădere.
Grupa ocupațională cu cea mai mare pondere este a specialiștilor în domeniul social și religios. Pentru
anii 2000 și 2005 specialiștii în domeniul juridic se plasează pe locul trei, respectiv doi. În 2005 și 2010
ponderile salariaților din celelalte grupe ocupaționale sunt sub 8% ceea ce arată o dispersie mare pentru
domeniile științe economice și juridice.
Tabel nr. 27
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire științe sociale, economice, financiare și juridic și nivel de pregătire universitară
%
2000 2005 2010
Specialisti in domeniul social si religios 31,8 32,4 32,5
Specialisti in domeniul finantelor 7,8 4,1 7,7
Specialisti financiari, matematicieni si asimilati 11,7 6,3 6,7
Specialisti in domeniul juridic 11,2 12,5 6,2
Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare 2,9 3,6 5,4
Total primele 5 grupe 65,4 59,0 58,6
Pentru tinerii 22-30 ani din domeniul de pregătire științele vieții dispersia este foarte mare și s-
au produs importante modificări de-a lungul perioadei analizate. Apar vizibile si alocări neconcordante
cu domeniul de pregătire ca de exemplu asamblori sau specialiști financiari, matematicieniși asimilați.
47
Tabel nr. 28
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire științele vieții
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 12,3 7,6 11,8
Asamblori 0,0 0,0 7,2
Operatori la masinile pentru fabricarea produselor alimentare si a altor produse similare 3,4 1,0 6,2
Specialisti in stiintele vietii 9,2 4,4 5,8
Specialisti financiari, matematicieni si asimilati 1,0 1,5 5,6
Total primele 5 grupe 25,8 14,5 36,5
Pentru tinerii salariați cu nivel de pregătire universitară din domeniul de pregătire științele vieții
concetrarea în primele 5 grupe ocupaționale este foarte mare în 2000 și 2010. În anul 2005 s-a produs o
altfel de alocare pe grupe ocupaționale. Astfel, agenții si brokerii în vânzări și aprovizionare dețin în
2005 o pondere de 8,2%,profesorii universitari o pondere de 5,4%, iar secretarii o pondere de 5%.
Tabel nr. 29
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire științele vieții și nivel universitar
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 39,9 18,7 30,0
Specialisti in stiintele vietii 8,6 11,1 15,9
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 4,6 2,0 6,4
Specialisti financiari, matematicieni si asimilati 1,2 2,7 5,5
Profesori in invatamantul profesional 11,5 2,3 5,2
Total primele 5 grupe 65,8 36,8 63,0
Salariații cu pregătire în domeniul științelor fizice au o distribuție foarte mare pe grupe ocupaționale.
Cea mai mare pondere o ocupă grupa profesori în învățământul secundar cu circa 20% în 2000 și 2010
și circa 10% în 2005. Celelalte grupe ocupaționale au ponderi sub 5%, cu excepția grupei ingineri în
2010 care avea o pondere de 7,7%.
Tabel nr. 30
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire științele fizice
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 20,5 10,0 18,9
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 2,6 5,2 7,7
48
Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare 0,9 2,8 4,6
Functionari cu atributii generale 0,9 0,0 4,4
Profesori in invatamantul profesional 3,8 2,6 4,2
Total primele 5 grupe 28,7 20,5 39,7
Pentru salariații 22-30 ani cu pregătire universitară, se manifestă o concentrare mult mai mare în
primele 5 ocupații și în special în grupa profesori în învățământul secundar. Este interesantă și evoluția
acestei grupe ocupaționale care a scăzut dramatic între 2000 și 2005 și apoi a crescut din nou, dar nu la
nivelul anterior. În 2010 găsim ponderi însemnate ale salariaților tineri cu pregătire universitară în
ocupația specialiști în științele vieții.
Tabel nr. 31
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire științele fizice cu pregătire universitară
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 56,5 22,2 30,0
Specialisti in stiintele vietii 2,2 15,9
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 7,1 12,6 6,4
Specialisti financiari, matematicieni si asimilati 3,4 2,9 5,5
Profesori in invatamantul profesional 10,5 6,3 5,2
Total primele 5 grupe 79,8 44,0 63,0
Salariații de 22-30 ani din domeniul de pregătire matematică și statistică au o distribuție pe arie extinsă
în rândul ocupațiilor, primele 5 poziții deținând în 2000 și 2005 circa 22% din totalul populației
salariate. În schimb, în 2010 a crescut concentrarea în primele 5 ocupații, mai ale pe seama creșterii
efectivelor din grupele profesori în învățământul secundar și profesori în învățământul profesional.
Tabel nr. 32
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire matematică și statistică
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 12,1 10,1 21,2
Profesori in invatamantul profesional 4,8 8,0
Functionari in gestiunea materialelor si in transport 5,7 5,9
Vanzatori stradali si in piete 3,7 5,4
Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare 6,3 4,7
Total primele 5 grupe 20,7 22,0 45,2
Pentru salariații 22-30 ani, cu nivel de pregătire universitară, gradul de concentrare este foarte mare în
primele 5 grupe ocupaționale și în 2010, 70% din aceștia sunt alocați corespunzător cu domeniul de
formare. În anul 2005 ponderea salariaților alocați corespunzător domeniului de formare este de numai
37%.
49
Tabel nr. 33
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire matematică și statistic cu nivel de pregătire universitară
%
2000 2005 2010
Profesori in invatamantul secundar 46,1 31,8 51,3
Profesori in invatamantul profesional 18,4 5,0 19,3
Vanzatori in magazine 5,1
Operatori la masini de scris/calcul 3,9 4,9
Alti lucratori in domeniul vanzarilor 4,8
Total primele 5 grupe 68,4 36,9 85,5
Tinerii salariați din domeniul de pregătire informatică manifestă o tendință de creștere accentuată a
ponderii pentru primele 5 grupe ocupaționale. Astfel, pentru grupa ocupațională analiști programatori
în domeniul software, creșterea ponderii a fost de la 2,3 în 2000 la 23,5 în 2010. Modul de alocare a
salariaților pe grupe ocupaționale reflect schimbările dinamice în acest domeniu de pregătire.
Tabel nr. 34
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire informatică
%
2000 2005 2010
Analisti programatori in domeniul software 2,3 13,7 23,5
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 4,8 7,7 6,3
Specialisti in baze de date si retele 2,0 4,8
Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare 5,5 4,7
Operatori la masini de scris/calcul 4,7 4,6 4,5
Total primele 5 grupe 11,8 33,4 43,7
Salariații tineri absolvenți de învățământ superior din domeniul de pregătire informatică manifestă o
mare concentrare, cu o tendință de creștere între 2005 și 2010 și o alocare conformă cu domeniul de
pregătire în ocupații ca analiști programatori în domeniul software, ingineri, specialiști în baze de date
și rețele (în special din 2005). Observăm creșterea spectaculoasă a ponderii salariaților tineri în
ocupația analiști programatori în domeniul software.
Tabel nr. 35
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire informatică cu nivel universitar
%
2000 2005 2010
Analisti programatori in domeniul software 5,1 26,3 41,3
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 10,6 14,8 11,1
Specialisti in baze de date si retele 1,7 3,9 8,4
Ingineri in electrotehnologie 20,9 5,8 5,9
Profesori in invatamantul secundar 17,5 2,7 4,1
Total primele 5 grupe 55,8 53,5 70,7
50
Pentru domeniul de pregătire specific activității industriale, tinerii au o distribuție largă pe ocupații.
Tabel nr. 36
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire specific activității industrial
%
2000 2005 2010
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 2,3 3,4 7,0
Conducatori autovehicule 3,3 4,3 5,1
Lucratori in industria textila si confectii 6,3 7,7 4,7
Turnatori, tinichigii - cazangii, sudori, formatori si asimilati 7,3 5,1 4,5
Mecanici de masini si utilaje 3,9 3,1 4,2
Total primele 5 grupe 23,2 23,5 25,6
Tinerii cu nivel de pregătire universitară au o distribuție mult mai concetrată pentru domeniul de
pregătire pecific activității industrial și de pregătire univeristară, ponderea cea mai mare înregistrându-
se pentru ingineri, fapt ce arată o alocare corectă a circa 58% din tinerii absolvenți de învățământ
superior.
Tabel nr. 37
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire specific activității industrial si pregătire universitară
%
2000 2005 2010
Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 41,2 48,4 48,4
Ingineri in electrotehnologie 10,7 9,4 9,4
Arhitecti, proiectanti, topografi si designeri 2,8 6,5 6,5
Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare 4,0 5,5 5,5
Analisti programatori in domeniul software 2,9 2,8 2,8
Total primele 5 grupe 61,7 72,6 72,6
Populația tânără absolventă a domeniului de pregătire agricultură și medicină veterinară are cea mai
largă distribuție pe ocupații, doar un procent de până la 7% fiind alocați conform domeniului de
formare.
Tabel nr 38
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire agricultură și medicină veterinară
%
2000 2005 2010
Specialisti in stiintele vietii 2,2 5,5 7,0
Lucratori in servicii de protectie civila 2,7 6,5 6,9
Alti lucratori in domeniul vanzarilor 2,7 4,0 6,1
Lucratori in industria textila si confectii 5,1 8,1 5,0
Vanzatori stradali si in piete 2,9 2,7 4,9
Total primele 5 grupe 15,6 26,8 29,9
51
Tinerii cu studii universitare absolvenți ai domeniului de pregătire agricultură și medicină veterinară
prezintă o mai mar grupare pentru ocupațiile specifice domeniului și în creștere în perioada 2000-2010,
dar nici aici nu se regăsesc mai mult de 22% din total absolvenți.
Tabel nr.39
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire agricultură și medicină veterinară si pregătire universitară
%
2000 2005 2010
Medici veterinari 17,1 16,1 21,5
Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare 6,4 19,3
Specialisti in stiintele vietii 25,7 20,5 13,7
Specialisti guvernamentali cu functii de reglementare si asimilati 8,5
Muncitori calificati in tratarea lemnului si asimilati 7,4
Total primele 5 grupe 49,2 36,6 70,3
Pentru domeniul de pregătire medicină, tinerii prezintă o concetrare mare și în creștere (de la
62% în 2000 la 74% în 2010) pe ocupații relevante domeniului de formare.
Tabel nr. 40
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire medicină
%
2000 2005 2010
Asistenti medicali generalisti si moase 46,7 33,9 29,8
Alti specialisti in domeniul sanatatii 4,0 15,2 15,4
Alti specialisti in domeniul sanatatii, asimilati 12,9
Medici 9,0 9,7 11,6
Tehnicieni in domeniul medical si farmaceutic 2,5 5,4 4,4
Total primele 5 grupe 62,1 64,1 74,2
O mare concentrare observăm și pentru absolvenții de învățământ superior din domeniul
medicină, dar aceasta este în scădere față de 2000, dar nu putem să nu remarcăm faptul că rămân circa
25% dintre absolvenți nu sunt integrați pe piața muncii în ocupații specifice domeniului.
52
Tabel nr. 41
Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de
pregătire medicină si pregătire universitară
%
2000 2005 2010
Alti specialisti in domeniul sanatatii 14,3 21,5 32,8
Medici 47,6 34,0 24,9
Specialisti in domeniul social si religios 2,3 5,3 7,2
Alti specialisti in domeniul sanatatii, asimilati 13,2 7,3 5,1
Asistenti medicali generalisti si moase 4,6 4,4 4,6
Total primele 5 grupe 82,0 72,5 74,7
53
8. Analiza dinamicii ofertei forței de muncă
Demersul analitic al evoluţiei ofertei educaţionale a învăţământului universitar românesc pe
domenii de pregătire s-a realizat pe baza datelor statistice publicate de INS, referitoare la Invăţământul
superior, pe grupe de specializare pentru intevalul 1990-2010 şi a unor date furnizate de specialiştii din
INS referitoate la absolvenţii din învăţământul superior pe domenii de educaţie şi formare profesională,
per total şi pe sexe, conform ISCED 5A, ISCED 5B şi ISCED 6, pentru intervalul 2001-2010.
La acestea se adaugă surse reprezentate de rapoarte ale unor experţi referitoare la evoluţiile din
domeniul invăţământului naţional şi european, precum şi o serie de documente naţionale, europene şi
internaţionale.
Învăţământul superior din ţara noastra s-a confruntat în toţi acesti ani cu schimbări radicale,
schimbări determinate atât de contextul naţional cât şi de cel european- Declaraţia de la Sorbona(1998),
Declaraţia de la Bologna (1999), Strategia Lisabona (2000- cu variantele revizută şi i2010), Convenţia
de la Salamanca(2011), Reuniunea de la Berlin(2003), Reuniunea de la Bergen (2005), Strategia
Europa 2020.
Procesul Bologna reprezintă cadrul prin intermediul căruia statele europene şi-au propus să
creeze, până îin 2010, un Spaţiu Unic European al Invăţământului Superior.Realizarea acestui proces
are rolul de a dezvolta în Europa o economie competitivă, bazată pe cunoaştere, care ar avea potenţialul
de a oferi locuri de muncă mai bune şi de a crea o mai mare coeziune socială.
În esenţă Procesul Bologna presupune conştientizarea faptului că Europa Cunoaşterii este factorul
cel mai important al creşterii socio-umane, dar şi o componentă esenţială pentru a asigura procesul de
consolidare şi creştere a bunăstării cetăţenilor europeni. Procesul Bologna începe un an înainte de
semnarea Declaraţiei de la Bologna. La 25 mai 1998, miniştrii responsabili pentru învăţământul
superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania au semnat Declaraţia de la Sorbona. Scopul
acestui act consta în armonizarea arhitecturii sistemului European al Invăţământului Superior.
Declaraţia s-a axat pe necesitatea convergenţei cadrului general al calificărilor şi treptelor de studii intr-
un spaţiu european al învăţământului superior. Scopul declarat poate fi atins prin stabilirea unui sistem
comun de studii superioare bazat pe anumite trepte de învăţământ (Bachelor, Master, Doctorat), precum
şi prin intensificarea şi facilitarea mobilităţii studenţilor, profesorilor, recunoaşterea titlurilor şi a
calificărilor academice.
La 19 iunie 1999, miniştrii responsabili pentru Invăţământul Superior din 29 de state, au afirmat
intenţtia de a susţine şi promova ideea creării Spatiului European al Invăţământului Superior până în
anul 2010, prin semnarea la Bologna, a Declaraţiei cu acelaşi nume.
La 19 mai 2001, 33 de miniştri europeni responsabili pentru Invăţământul Superior se întalnesc la
Praga şi, în vederea realizării demersului formulat la Bologna, au determinat obiective noi.
Dupa Conferinta de la Praga a urmat Conferinta de la Berlin din 19 septembrie 2003, unde
miniştrii educaţiei din 33 de ţări europene au considerat necesară introducerea celui de-al treilea ciclu –
doctorat, în vederea asigurării unei corelări strânse dintre Spaţiul European al Invăţământului Superior
şi Spatiul European al Cercetării într-o Europa a Cunoaşterii.In cadrul Conferinţei de la Berlin, au
aderat la Procesul de la Bologna Rusia şi ex-ţările Iugoslave. Actualmente, 40 de ţări sunt membri ai
Procesului de la Bologna.
In mai 2005, la Bergen, în cadrul conferinţei miniştrilor europeni, responsabili de învăţământul
superior la Proces a aderat şi Republica Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi Ucraina.
La conferinţa ministerială de la Londra, 2007, s-au luat măsuri pentru înfiinţarea unui Registru al
Agenţiilor Europene de Asigurare a Calităţii în învăţământul superior cu scopul de a creşte încrederea
în sistemul educaţional european şi s-a adoptat o strategie cu privire la dimensiunea globală a Spaţiului
European pentru învăţământ superior.
54
In aprilie 2009, la Leuven, Ministerele responsabile cu educaţia superioară din 46 de ţări
semnatare ale Procesului Bologna s-au întâlnit la Leuven şi Louvain-la-Neuve pentru a stabili
prioritaţile pentru Spaţtiul European al Invăţământului Superior până în 2020. Acestia au subliniat în
special importanţa învăţării pe tot parcursul vieţii, lărgirea accesului la educaîia superioară şi
mobilitatea. Până în 2020, cel puţin 20% din absolvenţii Spaţiului European al Invăţământului Superior
vor trebuit să studieze sau să participe la un program de formare în afara ţării.
In martie 2010, la Viena a fost lansat Spaţiul European al Invăţământului Superior de către
miniştri de resort ai ţărilor participante în Procesul Bologna. In cadrul conferinţei miniştri au realizat că
unele obiective ale procesului Bologna nu au fost bine implementate şi explicate şi au decis să
colaboreze strâns cu toti studenţii şi alţi actori implicaţi pentru a îmbunătăţi mobilitatea, angajabilitatea
şi să îţi mărească eforturile de dezvoltare a dimensiuni sociale pentru a permite accesul tuturor la un
învăţământ superior de calitate.
Procesul de la Bologna defineşte 11 acţiuni sau măsuri specifice în drumul spre atingerea unui
obiectiv mai general – crearea Spaţiului European al Invăţământului Superior, care la rândul lui va
contribui la realizarea scopului ambiţios, ce prevede crearea, în arealul Europei, a celei mai competitive
şi mai dinamice economii din lume.
Adesea există o înţelegere greşită a procesului Bologna, în sensul că ar fi fost stabilită cu
rigiditate o durată fixă pentru fiecare din cele trei cicluri de studii. De fapt, Declaraţia Bologna (1999)
precizează doar că primul ciclu de studii ar trebui să dureze “cel puţin trei ani”, în timp ce în urma unor
lungi dezbateri cu privire la durata celui de-al doilea ciclu de studii, s-a ajuns la concluzia că pentru o
calificare de master sunt necesare între 60 şi 120 de credite ECTS.
Până acum, modificările în cel deal treilea ciclu au fost lăsate în general în responsabilitatea
universităţilor şi nu a apărut intenţia de a introduce vreun fel de prevedere în cadrul procesului
Bologna. Aceste prevederi se reflectă şi în Cadrul Calificărilor pentru Spaţiul European de Învăţământ
Superior (FQ-EHEA), definit la Bergen (2005), care cuprinde cele trei cicluri de studii (inclusiv
posibilitatea unor calificări intermediare la nivel naţional), descriptori pentru fiecare ciclu, care se
bazează pe competenţele dobândite şi pe numărul diferit de credite acordate pentru primele două
cicluri. În mod normal, primul ciclu de studii ar trebui să cuprindă 180-240 credite ECTS, iar al doilea
ciclu de studii, între 90 şi 120 de credite ECTS, cu un minim de 60 de credite.
În anumite ţări, exista deja o structură pe trei cicluri de studii (cel puţin în anumite domenii) chiar
înainte de semnarea Declaraţiei Bologna în 1999, provocarea fiind în acest caz de a extinde această
practică şi de a creşte convergenţa între diferitele modele deja existente. Între timp, restul ţărilor au
introdus şi ele noua structură, aşa încât la începutul anului 2009 noua structură Bologna pe trei cicluri
era deja implementată în toate ţările, în majoritatea instituţiilor şi pentru majoritatea programelor.
Medicina, arhitectura şi ingineria sunt exemple de domenii de studiu care oferă în continuare
programe de lungă durată.
În mai multe ţări, implementarea structurii pe trei cicluri a stârnit vii dezbateri cu privire la modul
în care pot fi avute în vedere elementele de specific naţional ale pieţei muncii sau ale diferitelor
instituţii, programe, discipline şi calificări. Cu toate acestea, în stadiul actual al procesului se poate face
o încercare de identificare a gradului de convergenţă dintre diferitele practici, mai ales în ceea ce
priveşte durata programelor de licenţă şi de master, în timp ce la nivel doctoral, reformele sunt încă la
început, iar modelele tipic naţionale sunt dificil de identificat şi comparat.
În majoritatea ţărilor, modelul Bologna nu include programele de educaţie şi formare
profesională
Deşi procesul Bologna a reuşit să creeze în mod evident o convergenţă între modelele de structuri
academice, este important de avut în vedere gradul de extindere şi impactul diferenţelor cu specific
naţional din cadrul Spaţiului European al Învăţământului Superior. Unele dintre aceste diferenţe
corespund unor discipline şi domenii de studiu specifice, în timp ce altele sunt rezultatul diferenţelor
55
dintre calificările academice şi cele profesionale din cadrul noii structuri Bologna. Indiferent de
practicile adoptate, toate ţările se confruntă cu mari provocări pentru a se adapta la cerinţele sociale în
permanentă şi rapidă schimbare, şi pentru a se asigura că aceste calificări – mai ales cele ale primului
ciclu – permit accesul pe piaţa muncii.
Nivelul de educaţie ISCED 5B corespunde programelor cu o orientare clar profesională, ce
pregătesc studenţii pentru a intra direct pe piaţa muncii. Acestea sunt în general mai scurte decât
programele de nivel ISCED 5A şi de aceea nu trebuie să corespundă neapărat noii structuri Bologna.
Însă într-o lume globalizată, în care toţi indivizii trebuie să continue să înveţe pe tot parcursul vieţii,
întrebarea despre cum pot aceşti studenţi să îşi dezvolte cunoştinţele, abilităţile şi competenţele, şi, prin
urmare, cum sunt aceste programe corelate cu ciclurile Bologna, este o întrebare de mare interes pentru
politica educaţională.
Un număr semnificativ de ţări nu au parcurs încă toate etapele necesare modernizării sistemului
de formare profesională pentru a se alinia reformelor Bologna, în ciuda faptului că aceste reforme sunt
concepute, cel puţin teoretic, ca răspuns coerent la schimbările rapide produse în societate şi pe piaţa
muncii. Pe de altă parte, anumite ţări consideră că aceste programe mai scurte, la nivel ISCED 5B, nu
necesită niciun fel de adaptare şi abordează mai degrabă problema în sensul corelării programelor şi
calificărilor în sistemul global.
În mai multe ţări (Belgia, Cipru, Estonia, Grecia, Irlanda, Lituania, Slovenia şi Turcia), nivelul
ISCED 5B are o pondere importantă în cadrul sistemului de educaţie post-secundară, peste 25% dintre
studenţi luând parte la astfel de programe
Zece ţări (Albania, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Franţa, Georgia, Germania, Irlanda, Muntenegru şi
Slovenia) au adaptat structura Bologna, mai ales conceptul de Licenţă, la
nivelul de educaţie ISCED 5B. Cu toate acestea, mai mult de două treimi dintre ţări nu au
considerat încă necesară modernizarea formării profesionale de nivel ISCEB 5B în cadrul reformei
Bologna. În majoritatea ţărilor, totuşi, relaţionarea programelor de nivel ISCED 5B cu noile programe
Bologna de nivel ISCED 5A este o problemă de mare interes.
Pe lângă distincţia între programele de nivel ISCED 5A şi ISCED 5B, anumite ţări fac de
asemenea o mare diferenţă între calificările cu profil academic şi cele cu profil profesional. În Croaţia,
Franţa, Letonia, Lituania şi Muntenegru, diferenţa între profilul profesional şi cel academic se face atât
la nivel de licenţă, cât şi la nivel de master. Franţa face distincţie la nivelul primului ciclu de studii între
calificarea de licence şi licence professionnelle; cea din urmă aparţine nivelului ISCED 5B şi permite
accesul direct pe piaţa muncii, însă oferă posibilităţi restrânse pentru cursurile de master.
Cel de-al doilea ciclu poate fi absolvit atât cu o calificare de master professionnel, cât şi de
master recherche, ambele la nivel ISCED 5A (studii universitare). Cu toate acestea, universităţile sunt
încurajate să ofere programe de master orientate atât academic, cât şi profesional.
Creearea premizelor de dezvoltare pentru sectoarele economice în perspectiva asigurării
convergenţei cu UE presupune dezvoltarea infrastructurii fizice şi umane.Intr-un astfel de context
învăţământul superior este implicat direct în dezvoltarea capitalului uman şi dezvoltarea infrastructurii
fizice. Ierarhizarea obiectivelor strategice de dezvoltare a României în cadrul limitat al resurselor
disponibile pe cele două direcţii are în vedere asigurarea coerenţei şi complementarităţii cu
instrumentele strategico-programatice elaborate, respectiv Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013,
Programul Naţional de Reforme 2007-2010, Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013,
Strategia de Dezvoltare Durabilă 2025, Programul de Guvernare 2004-2008, Programul de
Convergenţă 2007-2010, Raportul Naţional Strategic privind Protecţia Socială şi Incluziunea Socială
2006-2008,Programul Naţional de Reformă 2011-2013, Programul de Convergenţă 2011-2014.
Odată cu aderarea la spaţiul european elaborarea unor astfel de strategii se realizează în
concordanţă şi cu documentele programatice ale Uniunii Europene.
56
Astfel dezvoltarea capitalului uman din ţara noastră are în vedere educaţia şi formarea
profesională pe toată durata vieţii, stimularea cercetării-dezvoltării şi inovării cu impact semnificativ în
economie, flexibilizarea pieţei forţei de muncă şi minimizarea constrângerilor birocratice,eliminarea
discriminărilor (pe bază de sex, vârstă, origine etc.) incluziune socială, protecţie socială (asigurări
sociale şi pensii), îmbunătăţirea sistemelor de sănătate publică.
În conformitate cu ţintele Strategiei 2020, obiectivul referitor la creşterea ratei de ocupare a
populaţiei în vârstă de 20-64 de ani este, la nivelul UE-27 de 75%, iar pentru România se porneşte de la
64,4 % în 2008 şi se tinde către 70% la nivelul anului 2020. În acelaşi context 85% din locurile de
muncă9vor necesita abilităţi de nivel înalt sau mediu, iar proporţia de locuri de muncă pentru
persoanele slab calificate va fi cu mult sub 15%. Atingerea obiectivelor strategiei implică asigurarea
unei forţe de muncă înalt calificate şi educate, a unui capital uman puternic care să genereze o creştere
economică durabilă cu o înaltă competitivitate ca urmare a reformării sistemelor de educaţie pentru
formarea şi furnizarea cetăţenilor de abilităţi şi competeţe de bază adecvate. Curicula universitară
trebuie să se schimbe pentru a asigura formarea unor competenţe noi bazate pe inovativitate şi
inventivitate.
Modernizarea sistemului actual de educaţie şi formare profesională, îmbunătăţirea capacităţii
acestuia de a răspunde la nevoile pieţei muncii este necesară şi urgentă deoarece sistemul românesc
educaţional se confruntă cu probleme de eficienţă, echitate, calitate şi relevanţă pentru economia
cunoaşterii:absolvenţii de învăţământ superior sunt puţin competitivi pe piaţa muncii din România şi
Europa ceea ce face ca economia noastră să stagneze şi să devină dependentă de inovaţiile din afara
ţării.
8.1 Unele aspecte generale privind oferta educaţională a învăţământului universitar românesc
În prezent, în România nu există studii agregate privind situaţia angajării în domeniile în care s-
au pregătit studenţii, absolvenţi ai universităţilor româneşti. Nu există indicatori oficiali care să permită
o evaluare a impactului activităţii universitare în viaţa socială sau economică a României.
Astfel nu putem pune în discuţie conceptul de implicare a universităţilor româneşti în rezolvarea
problemelor cu care se confruntă economiile, unde îşi desfăşoară activitatea. Există doar studii
fragmentate, la nivel de universităţi individuale, fără o încercare de agregare a rezultatelor. Este absolut
necesară corelarea educaţiei şi învăţării permanente cu piaţa muncii şi asigurarea de oportunităţi sporite
pentru inserţia pe piaţa muncii modernă, flexibilă şi inclusivă.
Învăţământul superior reprezintă nivelul de învăţământ cu cea mai spectaculoasă creştere a
ratei brute de cuprindere, creştere care a debutat imediat după 1990. Un rol important în această
evoluţie l-a avut alternativa particulară. Principala cauză a creşterii nivelului de participare la
învăţământul superior a fost reprezentată de cererea ridicată pentru educaţia de acest nivel,
determinată de capacitatea mai mare a pieţei forţei de muncă de absorbţie a persoanelor cu
calificare superioară şi de riscul mai redus al şomajului pentru absolvenţii acestui nivel de educaţie.
Nivelul maxim al indicatorului este atins în anul universitar 2007/2008, moment după care
acest indicator este în scădere.
Câteva caracteristici cu privire la starea actuală a sistemului educaţional se pot desprinde din
rezultatele analizei principalilor indicatori de evaluare a acestui domeniu. Reţinem în mod deosebit
următoarele:
La nivel general, populaţia şcolară a României este în scădere. Populaţia în vârstă de
şcolarizare (3-23 ani) s-a redus treptat în perioada 2001-2009. Concomitent s-a produs şi reducerea
populaţiei cuprinse în sistemul de educaţie.
9 Concluziile Consiliului din 8, 12 Mai 2009 (2009 / C 119/02).
57
S-a redus numărul de studenţi, în special la nivelul învăţământului particular.
În ultimii zece ani, creşterea cea mai spectaculoasă a populaţiei şcolare s-a înregistrat în
învăţământul superior. În anul universitar 2008-2009 efectivele de studenţi au fost însă în scădere
faţă de anul anterior – determinată, cel mai probabil, de scăderile demografice.
După o perioadă de creştere continuă, rata de absolvire a învăţământului superior cu şi fără
diplomă de licenţă înregistrează o scădere, ajungând la 65,4% în anul universitar 2008-2009. De
asemenea este interesant de remarcat scăderea accentuată a ratei de absolvire în cazul
absolvenţilor de sex feminin şi menţinerea tendinţei ascendente a ratei de absolvire în rândul
absolvenţilor de sex masculin. Scăderea ratei de absolvire la nivel general se explică, pe de o parte,
prin reducerea cererii de educaţie pentru acest nivel de învăţământ, iar pe de altă parte prin scăderea
numărului de absolvenţi ai învăţământului particular
Evoluţia numărului de absolvenţi în învăţământul superior în perioada 1990-2009 a cunoscut o
tendinţă de creştere, înregistrându-se în mod ciclic, atât perioade cu creşteri lente ale numărului
absolvenţilor, cât şi perioade cu creşteri mai accentuate. (v. Figura 1). Totodată, numărul absolvenţilor
nu cunoaşte acelaşi curs ca cel al numărului de studenţi.Astfel, în perioada 1996-1998 s-a înregistrat
chiar o scădere a numărului de absolvenţi. În rest, se observă o tendinţă de creştere, care se menţine
până în anul 2008. Scădere a numărului de absolvenţi se înregistrează de asemenea şi în anul 2009.
Tendinţa ultimilor ani, în schimb, indică o oarecare stabilizare a numărului studenţilor din
instituţiile publice, cu o primă scădere în anul universitar 2008–2009, dar, în continuare, o creştere
semnificativă a celor cuprinşi în instituţiile private.
Tabel nr. 42
Evoluţia efectivelor de studenţi
2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2
0
0
9
/
2
0
1
0
Înv.
sup Total 571613 586567 611779 641400 716464 785506 896258 891098 7
7
5
3
1
9
Public 424864 447633 468024 486419 513678 520263 516650 480239 4
5
2
9
8
2
Privat 146749 138934 143755 154981 202786 265243 379608 410859 3
2
2
3
3
7
Sursa: Institutul Naţional de Statistică
Figura nr 12
Evoluţia numărului de absolvenţi de învăţământ superior în perioada 1990-2009
Sursa: Prelucrare Date Institutul Naţional de Statistică
58
Indiferent de forma de proprietate, învăţământul superior şcolarizează tot mai mulţi studenţi şi nu
doar de vârstă oficială pentru acest nivel de învăţământ. Pe fondul constanţei sau chiar al scăderii
populaţiei în vârstă oficială de şcolarizare, rata de cuprindere pe acest nivel este în continuă creştere,
fapt care reflectă cuprinderea în învăţământul superior a persoanelor care au depăşit vârsta oficială de
cuprindere în învăţământul superior.
Tabel nr. 43
Rata brută de cuprindere în învăţământul superior
2001/2002
2002/2003
2003/2004
2004/2005
2005/2006
2006/2007 2007/200
8
2008/2009
Total 31,2 35,3 37,9 40,2 44,8 47,2 53,6 51,7
Femini
n 34,6 39,3 42,6 45,1 50,8 54,1 61,7 58,4
Mascu
lin 28,0 31,4 33,5 35,4 39,0 40,6 45,9 45,3
Sursa: Institutul Naţional de Statistică
Creşterea interesului pentru învăţământul superior se manifestă la nivelul întregii populaţii
active. Ca tendinţă generală, se observă creşterea interesului pentru participare la învăţământul superior
a celor care au până în 30 de ani. Interesul mai crescut al femeilor pentru acest nivel de educaţie poate
fi explicat prin recuperarea studiilor întrerupte din motive familiale sau prin încercarea de stabilizare pe
postul ocupat.
Astfel ponderea femeilor în numărul total al absolvenţilor este mai mare decât a bărbaţilor.
Figura nr 13
Evoluţia numărului de absolvenţi pe sexe în perioada 1990-2009
Sursa: Prelucrare Date Institutul Naţional de Statistică
Datele statistice evidenţiază un decalaj între gradul de ocupare al bărbaţilor cu studii superioare şi
cel al femeilor cu acelaşi nivel de educaţie.
59
Diferenţele de gen în ceea ce priveşte rata ocupării încep să se diminueze în ultimii ani datorită
noilor strategii de integrare pe piaţa forţei de muncă şi a noilor politici europene fundamentate la
Bologna şi Lisabona.
Astfel, din 2006, începe să scadă diferenţa statistică de ocupare dintre cele două genuri. Începând
cu 2008, rata de ocupare a femeilor cu studii universitare de lungă durată a crescut sensibil statistic,
ajungând la o diferenţă sub 1%.
Pentru bărbaţi, studiile universitare cu cea mai mare şansă pe piaţa forţei de muncă rămân forma
lungă, statisticile arătând o probabilitate din ce în ce mai mică de a nu lucra în domeniile în care s-au
specializat.
Pe de altă parte, situaţia absolvenţilor de scurtă durată cunoaşte o tendinţă inversată. Diferenţa de
gen a ratei de ocupare a absolvenţilor de studii universitare de scurtă durată arată o pondere mai mare
pe linie feminină, iar decalajul dintre cele două sexe, mult mai evident. Abordarea statistică a gradului
de ocupare în funcţie de forma de studii universitare arată o mult mai evidentă probabilitate de
angajare a femeilor cu studii universitare de scurtă durată decât în cazul bărbaţilor şi o tendinţă mai
evidentă de ocupare a bărbaţilor cu studii universitare de lungă durată.
Figura nr 14
Evoluţia numărului de absolvenţi învăţământ de lungă durată, studenţi români şi străini
0
50000
100000
150000
200000
250000
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Invatamant superior Total - Masculin
- Feminin Invatamant universitar de lunga durata Total
- Masculin - Feminin
Invatamant universitar de lunga durata - studenti din alte tari Total - Masculin
- Feminin
Sursa: Prelucrare Date Institutul Naţional de Statistică
Conform informaţiilor statistice majoritatea studenţilor străini cuprinşi în statistici urmează forma
de invăţământ de lungă durată.
Studiile universitare de scurtă durată s-au dovedit a fi forme de specializare atractive pe piaţa
forţei de muncă, fapt pentru care un număr mai mare de femei absolvente ale acestei forme de
învăţământ au lucrat în domeniul de specialitate. Datele statistice pentru indicatorul privind studiile
universitare de scurtă durată sunt disponibile începând cu anul 2003. Pentru perioada 1990-2002 nu
există date
În ceea ce priveşte numărul absolvenţilor străini a acestei forme de învăţământ acesta este foarte
mic cu un procent sub 1%.
60
Figura nr 15
Evoluţia numărului de studenţi străini (%)
Sursa: Prelucrare Date Institutul Naţional de Statistică
Figura nr 16
Evoluţia numărului de absolvenţi învăţământ de scurtă durată, studenţi români şi străini
Sursa: Prelucrare Date Institutul Naţional de Statistică
În prezent un flux important de absolvenţi de diverse niveluri de educaţie intră direct în şomaj
Acestea sugerează că există discrepanţe importante pe care ariile curriculare actuale nu le acoperă, în
sensul că eşuează în a oferi studenţilor abilităţi generale şi specifice pentru a-i face competitivi şi atractivi
pentru angajatori.
Noua strategie europeană recunoaşte importanţa unui sistem educaţional de calitate şi propune
ţinte de reducere a nivelului de părăsire timpurie a sistemului şcolar de sub 10% şi un procentaj al
persoanelor tinere cu studii superioare de peste 40%.
61
Cu referire la persoanele tinere cu studii superioare, definiţia indicatorului nu este clarificată (ce
se înţelege prin „persoane tinere”), motiv pentru care este dificilă realizarea unei analize. Chiar şi luând
în considerare atractivitatea educaţiei universitare, în jur de 30% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 19
şi 24 de ani sunt înscrişi la studii superioare, procentul fiind mai mare în rândul persoanelor de sex
feminin.
Tabel nr 44
Rata specifică de cuprindere, pe vârste şi sexe, în învăţământul superior
2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009
18
ani T 16,8 14,3 12,4 13,3 12,9 13,1 17,9 18,4
F 19.89 16,9 14,7 15,6 15,4 16,1 21,6 21,7
M 13,9 11,8 10,2 11,1 10,5 10,1 14,4 15,1
19
ani T 25,1 28,7 31,2 29,9 33,1 31,7 36,4 37,4
F 28.94 33,4 37,1 34,8 40,4 37,2 44,8 43,8
M 21,5 24,3 25,6 25,2 26,1 26,3 28,3 31,3
20
ani T 23,2 27,9 30,0 31,6 31,4 34,1 33,6 36,3
F 26,8 32,3 34,7 36,7 36,6 39,9 39,9 43,2
M 19,8 23,6 25,6 26,8 26,5 28,6 27,6 29,6
21
ani T 21,5 24,4 26,2 29,2 31,6 31,4 34,8 30,1
F 24,2 28,3 29,7 33,0 36,7 36,8 40,9 34,1
M 19,0 20,6 22,8 25,7 26,7 26,4 28,9 26,2
22
ani T 18,5 20,6 22,0 23,4 26,5 30,4 31,6 25,3
F 20,4 22,4 24,1 26,2 30,0 35,2 37,2 27,3
M 16,5 18,9 20,0 20,8 23,2 25,9 26,2 23,4
23
ani T 13,8 14,7 15,3 16,3 18,4 21,4 23,7 18,4
F 15,1 15,4 16,2 17,4 19,2 22,7 25,5 19,3
M 12,6 14,1 14,5 15,2 17,6 20,1 22,0 17,5
24
ani T 9,4 10,6 11,2 11,3 12,7 13,8 17,7 15,3
F 10,1 11,0 11,9 12,2 13,1 14,8 18,5 15,9
M 8,8 10,2 10,6 10,5 12,3 12,8 17,0 14,7
25-
29
ani
T 4,4 5,0 5,1 5,3 6,1 6,6 8,0 8,2
F 4,6 5,2 5,5 5,7 6,5 7,1 8,4 8,8
M 4,3 4,8 4,7 4,9 5,7 6,1 7,6 7,6
30-
34
ani
T 0,9 1,0 1,2 1,2 1,5 1,8 2,3 2,5
F 1,0 1,1 1,4 1,4 1,7 2,0 2,5 2,9
M 0,9 0,9 1,0 1,0 1,.3 1,5 2,1 2,0
Sursa: Institutul Naţional de Statistică
62
8.2 Evoluţia sistemului educaţional terțiar în intervalul 1990-2009
Sistemele de educaţie naţională şi de pregătire profesională se confruntă cu o provocare foarte
importantă privind furnizarea competenţelor de care au nevoie economia şi societatea, respectiv nu au
capacitatea să furnizeaze în suficientă măsură competenţele de nivel secol 21 necesare asigurării
competitivităţii forţei de muncă şi a inovării economice.
În intervalul 1990-2009 numărul de absolvenţi a crescut de peste 7,2 ori, de 7,9 ori în anul
universitar 2007-2008 comparativ cu primul an al intervalului. În parte O contribuţie la creşterea
numărului de absolvenţi a avut şi infiinţarea şi funcţionarea unităţilor de învăţământ privat începând cu
anul universitar 1995/1996.
În cadrul intervalului analizat grupele de specializări pregătite de învăţământul universitar din
România cuprind următoarele categorii de specializări:
- Grupa de tehnice cu subgrupele : industrie, transporturi şi telecomunicaţii, arhitectură şi
construcţii, agricultură, silvicultură şi alte specializări;
- Grupa medico-farmaceutice cu subgrupele : medicină umană şi farmacie;
- Grupa ştiinţe economice;
- Grupa ştiinţe juridice;
- Grupa universitar-pedagogice cu subgrupele : filologie, istorie-filosofie, geografie, biologie,
chimie, matematică-fzică, pedagogie, educaţie fizică, ştiinţe politice şi administrative, ştiinţe
culturale, ştiinţa mediului;
- Grupa artistice cu subgrupele: artă plastică şi decorativă, artă teatrală şi cinematografică,
muzică.
În cadrul totalui absolvenţilor de învăţământ superior structura grupelor pe specializări situează
pe primele locuri specializările tehnice, ştiinţe economice şi universitar-pedagogice. Dacă la începutul
intervalului pe primul loc se situa grupa de tehnice (70,75% din total), urmată la distanţă mare de
medico-farmaceutice(9,94% din total) şi universitar-pedagogice( 9,29%), la sfărşitul intervalului pe
primul loc sunt ştiinţele economice (31,38% din total), urmate de universitar-pedagogice(30,79% din
total) şi de tehnice(22,97% din total).
Figura nr 17
Ponderea absolvenţilor pe grupe de specializări în totalul absolvenţilor
63
Grupa de tehnice cu subgrupele: industrie, transporturi şi telecomunicaţii, arhitectură şi
construcţii, agricultură, silvicultură şi alte specializări.
La această grupă de specializări se înregistrează scăderea numărului de absolvenţi ai domeniului
tehnic, respectiv de la 70,75% din total în anul de învăţământ 1990/1991 la doar 22,97% în anul de
învăţământ 2008/2009, în creştere faţă de anul de învăţământ 2007/2008 ( v.figura 7 ).
În cadrul gupei specializărilor tehnice subgrupa agricultura, la începutul intervalului a avut
creşterea cea mai mare (130,3 puncte procentuale) şi de 59,8% la sfrşitul intervalului studiat. Subgrupa
transporturi şi telecomunicaţii la începutul intervalului înregistra o creştere de 61,1% şi se situa pe
primul loc la nivelul anului universitar 2008/2009, cu o creştere de 287,0 puncte procentuale faţă de
anul universitar 2007/2008.La sfârşitul intervalului toate subgrupele au înregistrat un trend crescător.
Figura nr. 18
Evoluţia numărului de absolvenţi de învăţământ superior la grupa tehnice comparativ cu totalul
absolvenţilor de învăţământ universitar
Figura nr 19
Evoluţia numărului de absolvenţi de învăţământ superior în cadrul subgrupei tehnice
64
Evoluţa în cadrul subgrupei industrie urmează trendul grupei tehnice cu două excepţii : industria
lemnului şi a materialelor de construcţii cu o creştere dinamică la nivelul anului universitar 2000-2001
cu 297,1 puncte procentuale faţă de 1999-2000 şi petrol-geologie, cu 241,7 puncte procentuale în anul
universitar 2002-2003 faţă de 2001-2002.
Figura nr. 20
Evoluţia numărului de absolvenţi de învăţământ superior în cadrul componentelor subgrupei industrie
În cadrul grupei de specializare tehnice preponderentă este subgrupa reprezentată de absolvenţi
cu specializare industrie. Deşi pastrează primul loc în întregul interval, asistăm la un trend descendent
în cazul acestei specializări
Figura nr. 21
Evoluţia ponderi subgrupelor din cadrul grupei tehnice
65
La grupa ştiinţe economice se constată o creşterea de 24,5% în anul universitar 1992-1993
comparativ cu 1990-1991 şi o creştere de 146,3 % în anul universitar 2007-2008 comparativ cu 2006-
2007. În utimul an universitar al intervalului (2008-2009 ) asistăm la scăderea cu 26,6 % al
absolvenţilor de ştiinţe economice.
Figura nr. 22
Evoluţia absolvenţilor de ştiinţe economice în intervalul 1990-2009
În ceea ce priveşte domeniul ştiinţelor juridice după ritmul alert din primii ani dinamica şi-a
încetinit ritmul. Au fost două moment de creştere accentuată a absolvenţilor din ştiinţele juridice,
respectiv 238,93 % în anul universitar 1992-1993 şi de 353,65% în anul universitar 1995-1996.Trendul
descrescător se stabilizează începând cu anul universitar 1997-1998.
Figura nr. 23
Evoluţia absolvenţilor de ştiinţe juridice în intervalul 1990-2009
66
Grupa de specializare universitar-pedagogice înregistrează, în general, o tendinţă ascendentă, cu
unele scăderi pe parcursul întregului interval, precum şi în ultimul an universitar al intervalului studiat.
Astfel de la o creştere de 52,27% în primul an universitar după 1990, urmează un vârf al creşterii de
92,29% în 1994-1995, şi 118,84% în 2007-2008.
Figura nr. 24
Evoluţia absolvenţilor din grupa de specializare universitar-pedagogice în intervalul 1990-2009
Şi în cazul grupei de specializări artistice se constată după creşterea dinamică din primi anii
înregistrarea unui trend descrescător începând cu anul universitar 1997-1998, intrerupt de creşterile din
anii 2005-2006, 2007-2008, de rspectiv 62,4% şi 73,5.
Figura nr. 25
Evoluţia absolvenţilor din grupa de specializare artistice în intervalul 1990-2009
67
În cazul grupei de specializări medicina-farmacie trendul evoluţiei este asemănător trendului per
total absolvenţi de învăţământ superior, anul 2007-2008 având un trend descrescător, la distanţă de
evoluţia totalului absolvenţilor de învăţământ superior.
Figura nr. 26
Evoluţia absolvenţilor din grupa de specializare artistice în intervalul 1990-2009
Analiză de faţă asupra sistemului educaţional a fost realizată dupa criteriul numărului de
absolvenţi şi al specialităţilor de invăţămânrt superior şi se limitează la intervalul 2001-2010.
Rezultatele analizei apar oarecum interesante, în sensul în care învăţământul nostru se
caracterizeaza printr-o dinamică avansată pe total şi pe structură, o dinamică ce ar putea fi înţeleasă ca
aparţinând unei epoci de transformări, a căror direcţie se cere încă dezbătută şi definită. Nu este de
omis, în context, transformarea sistemică a învăţământului nostru către structuri de afinitate europeană,
proces în şi pentru care Conferinţa de la Bologna avea să joace un rol esenţial. Şi tot aici de menţionat
situaţia, în care, de la mijlocul acestui interval universităţile deja autorizate să funcţioneze în primii ani
de după Revoluţie urmau procesul de acreditare, aproape concomitent, după intervalul preliminar de
funcţionare stabilit iniţial prin lege.
În cadrul intervalului 2001-2010 domeniile de educaţie analizate sunt:
Educaţie (ISC 14) cu subgrupele Formarea cadrelor didactice (ISC141) şi Ştiinţele educaţiei (ISC
142)
Ştiinţe Umaniste şi Arte cu subgrupele Arte (ISC 21), Umaniste (ISC 22)
Ştiinţe Sociale, Afaceri şi Drept cu subgrupele Ştiinţe sociologice şi psihologie (ISC 31), Jurnalism
şi media (ISC 32), Afaceri şiAdministraţie (ISC 34), Lege (ISC38)
Ştiinţă cu subgrupele tiinţele vieţii(ISC 42), Fizică (ISC 44), Matematică şi statistică (ISC 46),
Informatica (ISC 48)
Învăţământ tehnic şi Construcţii cu subgrupele Inginerie şi Tehnologii (ISC 52), Fabricaţie şi
prelucrare (ISC 54), Arhitectura şi construcţii (ISC 58)
Agricultura cu subgrupa Agricultura, silvicultura şi piscicultara (ISC 62), Veterinar (ISC 64)
Sănătatea şi Asistenţa Socială cu subgrupele Sănătate (ISC 72) şi Servicii sociale (ISC 76)
Servicii cu subgrupele Servicii pentru populaţie (ISC 81), Servicii de transport (ISC 84), Protecţia
mediului (ISC 85), Servicii de securitate (ISC 86)
68
În intervalul cvasi-decenal 2001-201010
, învăţământul universitar românesc a pregătit un total de
1,84 milioane de absolvenţi de instituţii de învăţământ superior, din care 93,4% (1,7 milioane) în
formele de învăţământ universitar, master şi studii aprofundate de lungă durată (5A), restul revenind
învăţământului de scurtă durată (colegiilor/5B), 75.130 (4,1%) şi învăţământului post-universitar (6),
47.208 absolvenţi (1,6%), ultimele două, fireşte în lichidare la ora de faţă. În realitate, acestea fiind
cifre medii de-a lungul perioadei, în anul academic 2009-2010, învăţământul de scurtă durată (5B)
apărea deja lichidat, iar cel post-universitar păstra un reziduu de 4.764 absolvenţi, respectiv 1,6% din
totalul aceluiaşi an academic. Realitatea completă a lichidării treptate a vechilor forme de învăţământ şi
înlocuirii lor cu cele de inspiraţie europeană include totuşi şi situaţia relativ interesantă a anului
universitar 2001-2002, care păstra aproape zero învăţământ post-universitar (6), dar şi un învăţământ de
scurtă durată (colegii/ 5B) la nu mai puţin de 14,9% din total.
A fost o perioadă de dezvoltare semnificativă a învăţământului superior, respectiv într-un ritm
mediu anual de 17,4% pe an, totuşi într-o dinamică inegală de la an la an (Figura 16).
Figura nr. 27
Dinamica anuală a numărului de absolvenţi (2001-2010)
Această dinamică aducea de-a lungul deceniului o creştere totală de 3,26 ori în ce priveşte
numărul anual de proaspăt absolvenţi, respectiv de 19,72 ori pentru totalul cumulat al absolvenţilor
acestui deceniu faţă de 2001.
10 Practic vorbim aici de ani academici: 2001/2002, 2002/2003, şi aşa mai departe până la anul academic 2009/2010, ceea ce
înseamnă că analiza noastră se referă la 9, şi nu la 10 ani, dacă judecăm în termeni academici.
69
Figura nr. 28
Dinamica numărului total de absolvenţi în intervalul 2001-2010
În aceleaşi condiţii, deceniul în analiză 2001-2010 , aducea un plus de 85 absolvenţi cu studii
superioare la mia de locuitori (v.Figura 18).
Figura nr. 29
Numărul absolvenţilor din învăţământului superior la 1000 de locuitori
Interesul creşte însă din momentul în care această dinamică revine în legătură cu structura pe
specialităţi a aceluiaşi învăţământ.
70
Tabel nr. 45
Structura pe specialitati a absolventilor (% din total absolvenţi)
NR.
ORD. SPECIALITATEA 2001/2002 2009/2010
DIFERENTE
(+/-%)
TOTAL 100.0 100.0 X
1 EDUCATIE 6.9 1.5 -5.4
2 STIINTE UMANISTE SI ATRA 11.1 8.3 -2.8
3 STIINTE SOCIALE 6.5 26.1 19.6
4 JURNALISM SI INFORMATII (ISC 32) 1.9 1.6 -0.3
5 ADMINISTRATIE SI AFACERI (ISC 34) 22.0 23.3 1.3
6 DREPT (ISC 38) 13.4 9.0 -4.4
7 STIINTA 5.4 4.8 -0.6
8 INGINERIE SI CONSTRUCTII 16.5 12.3 -4.2
9 AGRICULTURA 3.0 1.6 -1.4
10 SANATATE SI ASISTENTA SOCIALA 6.1 8.8 2.7
11 SERVICII 3.8 2.7 -1.2
12 ALTE DOMENII 3.3 X X
În tabel se observă că, în afara afirmării învăţământului de lungă durată (5A), în structura pe
forme de învăţământ, în detrimentul colegiilor (5B) şi învăţământului post-universitar (6), are loc şi
afirmarea a numai trei specialităţi care au de câştigat relativ (ştiinţele sociale şi comportamentale;
medicina şi serviciile sociale şi administrarea afacerilor), în detrmientul tuturor celorlalte.
Concomitent, nomenclatorul de bază ar fi grupat patru din lista celor enumerate în tabel11
într-o
singură specializare numită ştiinţe sociale, iar aceasta cuprindea între 43,9% (2001-2002) şi nu mai
puţin de 60% (2009-2010) din totalul absolvenţilor, de aceea am şi preferat ca tabelul de mai sus să
apară cu această detaliere pe specialităţi mai înguste.
În temeni absoluţi ( numărul efectiv al absolvenţilor ), toate specialităţile au de câştigat, tocmai
cu excepţia celor întâmplate în chiar sistemul educaţional, care pierde în numărul de absolvenţi în mod
efectiv între anii anii academici 2001-2002 şi respectiv 2009-2010 chiar 30% (v.Figura 19). Insă şi în
specialitatea educaţie observăm ca evoluţiile de la an la an sunt şi aici destul de inegale, ca pentru toate
specialităţile.
Cea mai importanta remarcă, în urma analizării structurii specialităţilor de învăţământ superior, şi
fireşte a dinamicii acestuia în primii zece ani de după 2000, este aceea că, la capătul intervalului
vorbim practic de două ierarhizări diferite.
Prima ierarhizare decurge din chiar cele arătate în legătură cu dinamica structurală.
11 E vorba de ştiinţe sociale şi comportamentale, jurnalism şi informare, drept şi administrarea afacerilor.
71
Tabel nr. 46
Ierarhia specialităţilor de învăţământ după dinamica numărului de absolvenţi (2001-2010)
IERARHIA
SPECIALITATILOR DE
TOP
SPECIALITATEA
CRESTERE
%
LOCUL 1
STIINTE SOCIALE SI
COMPORTAMENTALE 13.0
LOCUL 2 SANATATE 4.7
LOCUL 3 AFACERI SI ADMINISTRATIE 3.5
LOCUL 4 STIINTA 2.9
A doua ierarhizare revine în perspectiva statică a sfârşitului intervalului analizat şi anume în
sensul specialităţilor care domină învăţământ superior pe partea diplomelor emise .
Tabel nr. 47
Ierarhia specialităţilor de învăţământ după numărul de absolvenţi la finele intervalului 2001-2010
IERARHIA
SPECIALITĂŢILOR DE
ÎNVĂŢĂMÂNT
DUPĂ NUMĂRUL DE
ABSOLVENŢI
SPECIALITATEA
% DIN TOTAL
ABSOLVENŢI LA 1000 LOC.
LOCUL 1 AFACERI SI ADMINISTRATIE 25.7 21.8
LOCUL 2 INGINERIE SI CONSTRUCTII 14.9 12.6
LOCUL 3
STIINTE SOCIALE SI
COMPORTAMENTALE 13.7 11.6
LOCUL 4 DREPT 10.2 8.6
Aşa cum se poate observa, această a doua ierarhizare nu repetă fidel pe aceea din tabelul anterior:
administrarea afacerilor revenea în dinamică pe locul al treilea, în Tabelul 4, dar ea rămâne în
topul specialităţilor absolvenţilor la aceeaşi pondere de 23% şi în 2001-2002, şi în 2009-2010
(Figura 20,21);
ştiinţele sociale şi comportamentale reprezintă, specializarea cea mai dinamică (Tabelul 4), şi
deţine locul al treilea la capătul intervalului ( 26% în anul academic 2009/2010 de la 6,5% în
2001-2002);
concomitent, rămân în acest top specialităţile inginereşti şi cele de drept, în ciuda unor dinamici
specifice care, aparent, nu le avantajează.
Astfel, în momentul constatării unei asemenea diferenţe între analiza dinamică şi statică a
fenomenului analizat la nivelul anului 2010, putem conchide că ne aflăm încă în proces de
transformare, o transformare care încă mai aşteaptă dinamici de ansamblu şi dinamici de structură – cel
puţin până la un moment în care ar apărea simptomele stabilizării unei situaţii dinamice.
72
Figura nr. 30
S truc tura pe spec ia lita ti a a bsolventilor a nului a c a demic 2001/2002 (%)
S a na ta te si
servic ii soc ia le
6% Ag ric ultura
3%
Ing inerie si
c onstruc tii
16%
S tiinta
5%
Drept
13%
Administra tie si
a fa c eri
23%
J urna lism
2%
S tiinte soc ia le si
c omporta menta le
7%
S tiinte uma niste
si a rta
11%
E duc a tie
7%
S ervic ii
4%
Figura nr. 31
S truc tura pe spec ia lita ti a numa rului a bsolventilor a nului a c a demic
2009/2010 (%)
S tiinte soc ia le si
c omporta menta le
26%
E duc a tie
1% S tiinte uma niste
si a rta
8%
J urna lism
2%
Administra tie si
a fa c eri
23%
Drept
9%
S tiinta
5%
Ing inerie si
c onstruc tii
12%
Ag ric ultura
2%
S a na ta te si
servic ii soc ia le
9%
S ervic ii
3%
În final, câteva detalii asupra unora dintre specialităţile de învăţământ. Putem începe cu grupa
mai mare a ştiinţelor sociale, care practic cumulează mai mult de jumătate din toţi absolvenţii
intervalului analizat (51,3%) şi nu mai puţin de 60% în ultimul an academic analizat (2009-2010).
Numărul absolvenţilor creştea cu 22,7% în medie anuală, respectiv de 4,47 ori pe parcursul intervalului
şi ajungea la 43,6 absolvenţi la mia de locuitori.
Specialităţile inginereşti beneficiază de o dinamică mai modestă, respectiv sub media generală a
învăţământului superior (Figura 22).
73
Figura nr. 32
Acestea au inregistrat o creştere medie anuală de 15,9% şi o creştere totală de 2,4 ori de-a lungul
întregului interval până la un număr cumulat de 273.980 absolvenţi şi respectiv 12,6 absolvenţi la mia
de locuitori pentru acelaşi interval.
Administrarea afacerilor rămâne cea mai frecventată în spaţiul românesc, cu un total cumulat de
472.821 absolvenţi, un ritm mediu anual de creştere de 18,3%, o diminuare semnificativă revenind în
chiar ultimul an analizat (-22,2%) şi o creştere totală a numărului de absolvenţi între primul şi ultimul
an consideraţi de 5,65 ori. Acelaşi interval a crescut cu 21,8 numărul absolvenţilor la mia de locuitori.
Absolvenţii de medicină şi servicii sociale au sporit de-a lungul intervalului într-un neaşteptat
ritm anual de 35,5%, dar tot inegal, respectiv într-o adevărată explozie în anul academic 2002-2003
(235%) şi cu scăderi semnificative în alţi ani următori. Au cumulat astfel cifra de 181.605 diplome de-a
lungul intervalului, adică 12,6 specialişti la mia de locuitori şi într-o creştere totală de 2,13 ori între
primul şi ultimul an analizaţi.
În fine, absolvenţii de ştiinţe juridice au crescut mai ponderat, cu 10,9% în medie anuală şi tot cu
o scădere în ultimul an analizat. Cumulează 187.418 de-a lungul intervalului, echivalent 8,6 la mia de
locuitori, iar creşterea absolută între primul şi ultimul an analizaţi ajunge la de 2,19 ori.
Ponderea absolvenţilor bărbaţi de învăţământ superior în total absolvenţi, în perioada 2000-
2010 a avut o evoluţie oscilantă în toate domeniile de educaţie (tabel 7). Pe total, ponderea cea mai
mare a absolvenţilor bărbaţi s-a înregistrat în anul universitar 2004-2005, reprezentând 42,86% din
totalul absolvenţilor de învăţământ superior. În domeniul Educaţiei, ponderea bărbaţilor este cea mai
scăzută pe perioada analizată, şi, evoluţia descrescătoare este cea mai puternică din toate domeniile
educaţiei. Astfel, dacă în anul universitar 2005-2006 s-a înregistrat cea mai mare valoare a ponderii
bărbaţilor absolvenţi din domeniul Educaţiei (27,8%), în anul universitar 2008-2009 aceasta a
înregistrat o scădere dramatică, ajungând la 5,54%, după care, în anul universitar 2009-2010 a
înregistrat o uşoară creştere (9,61%).
74
Tabel nr. 48
Ponderea absolvenţilor bărbaţi în total absolvenţi de învăţământ superior pe fiecare domeniu de
pregătire (%)
2001-
2002
2002-
2003
2003-
2004
2004-
2005
2005-
2006
2006-
2007
2007-
2008
2008-
2009
2009-
2010
Domeniul educaţiei
Total: Toate domeniile
educaţiei 42.63 42.53 42.71 42.86 40.79 40.25 36.32 40.07 36.78
Educaţie (ISC 14) 22.42 18.24 22.34 21.52 27.80 13.87 7.67 5.54 9.61
Formarea cadrelor
didactice (ISC 141) 97.45 96.57 97.93 93.06 74.94 10.68 9.35 5.71 7.48
Ştiinţa educaţiei (ISC
142) 10.88 8.74 9.11 7.24 9.23 14.87 5.40 5.12 13.52
Stiinte Umaniste şi Arte 28.86 35.27 32.03 31.79 29.37 30.60 28.52 31.13 29.51
Arte (ISC 21) 43.23 43.95 42.41 43.06 42.39 36.68 41.68 39.47 40.15
Umaniste (ISC 22) 26.75 34.11 30.59 30.54 27.13 29.50 26.43 29.71 27.40
Ştiinţe sociale, Afaceri şi
Drept 37.47 37.74 37.08 37.36 36.80 35.75 32.65 33.34 31.72
Stiinte sociologice şi
psihologice (ISC 31) 29.20 31.21 29.37 28.95 29.67 25.43 29.46 25.71 27.70
Jurnalism şi media (ISC
32) 22.07 23.80 26.49 30.10 35.40 24.47 19.46 23.68 25.02
Afaceri şi administraţie
(ISC 34) 36.09 36.20 34.69 34.94 34.43 34.71 33.35 33.09 31.54
Lege (ISC 38) 45.92 45.35 48.18 48.34 48.60 47.87 42.91 45.42 45.01
Stiinţă 35.47 35.77 41.16 39.19 41.24 38.12 40.24 49.79 44.18
Ştiinţele vieţii (ISC 42) 24.28 28.96 37.28 34.96 36.67 26.54 23.43 54.30 26.56
Fizică (ISC 44) - - - - - - 30.53 32.45 33.85
Matematică şi statistică
(ISC 46) 48.06 49.20 49.05 47.21 49.11 49.36 39.74 32.44 53.24
Informatica (ISC 48) - - - - - - 67.47 76.34 68.91
Invăţamânt tehnic şi
Construcţii 72.60 68.25 67.58 65.92 67.13 67.79 67.53 67.17 66.57
Inginerie şi Tehnologii
(ISC 52) 71.33 68.00 67.95 67.15 67.06 67.93 69.84 71.05 70.27
Fabricaţie şi prelucrare
(ISC 54) 77.02 73.46 71.07 67.15 70.18 70.13 43.13 42.37 43.51
Arhitectura si constructii
(ISC 58) 63.73 51.69 52.43 51.40 48.02 49.87 70.78 69.37 68.03
Agricultură 60.78 59.14 59.62 59.87 58.43 59.07 62.63 63.96 60.41
Agricultură, silvicultură
şi piscicultură (ISC 62) 60.78 58.49 59.62 59.87 59.63 59.52 65.55 66.51 63.57
Veterinar (ISC 64) - 63.32 - - 54.71 53.20 56.28 55.49 53.12
Sănătate şi Asistenţă
socială 35.71 33.95 34.90 38.36 24.68 30.57 29.42 30.53 27.41
Sănătate (ISC 72) 35.71 33.95 34.90 38.36 24.68 30.57 32.70 31.85 28.32
Servicii sociale (ISC 76) - - - - - - 12.57 13.05 14.31
Servicii 45.45 46.76 46.96 48.47 48.45 58.30 54.48 48.39 54.08
Servicii pentru populatie
(ISC 81) 37.76 39.84 40.84 41.89 40.84 55.17 58.89 57.58 60.67
75
2001-
2002
2002-
2003
2003-
2004
2004-
2005
2005-
2006
2006-
2007
2007-
2008
2008-
2009
2009-
2010
Servicii de transport (ISC
84) 83.42 84.35 86.36 85.76 88.44 88.64 - - -
Protecţia mediului (ISC
85) - - - - - 25.21 35.99 38.82 37.36
Servicii de securitate
(ISC 86) - - - - - - - 42.11 54.05
Necunoscut sau
nespecificat 54.97 55.99 57.52 57.40 55.14 59.84 - - -
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Pe principalele domenii ale educaţiei, evoluţia ponderii bărbaţilor în total absolvenţi de studii
superioare este oscilantă (figura 23).
Figura nr. 33
Ponderea absolvenţilor bărbaţi în total absolvenţi de învăţământ superior pe principalele domenii de
pregătire
0.00
10.00
20.00
30.00
40.00
50.00
60.00
2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010
(%
)
0.00
10.00
20.00
30.00
40.00
50.00
60.00
70.00
80.00
(%
)
Total: Toate domeniile educaţiei Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte
Ştiinţe sociale, de afaceri şi de drept Stiinţă Inginerie, industria prelucratoare şi construcţii
Agricultură Sănătate şi Asistenta sociala Servicii
Necunoscut sau nespecificat
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Analiza datelor asupra evoluţiei numărului de bărbaţi absolvenţi de studii superioare în diverse
domenii de pregătire pune în evidenţă un trend crescător al absolvenţilor din domeniul Stiinţelor
Sociale, Afaceri şi Drept (figura 24), unde, în anul universitar 2007-2008 s-a înregistrat cel mai mare
număr de absolvenţi: 59403 de bărbaţi. După o uşoară scădere a acestora în anul universitar 2008-2009,
aceasta datorată şi traversării de către economia naţională a crizei economico-financiare, (numărul
acestora reducându-se cu 6,7 %, în anul universitar 2009-2010), numărul acestora a crescut, decalajul
faţă de valoarea maximă reprezentând doar 2,2%.
Pentru anul universitar 2008-2009 în unele domenii de pregătire s-au înregistrat creşteri ale
numărului de absolvenţi bărbaţi, ca de exemplu în Inginerie, Agricultură, Sănătate şi Asistenţă Socială
(figura 24).
76
Figura nr. 34
Evoluţia numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul superior pe principalele domenii de
pregătire
0
10000
20000
30000
40000
50000
60000
70000
2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010
(n
um
ar a
bso
lven
ti)
0
2000
4000
6000
8000
10000
12000
(n
um
ar a
bso
lven
ti)
Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, de afaceri şi de drept
Stiinţă Inginerie, industria prelucratoare şi construcţii Agricultură
Sănătate şi Sistenta Social Servicii Necunoscut sau nespecificat
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Analiza evoluţiei numărului de absolvenţi bărbaţi pentru domeniul Educaţie, cu ajutorul
indicatorilor dinamici ai seriilor cronologice cu bază fixă 2001-2002, sau cu bază în lanţ permit
cuantificarea schimbărilor în fiecare an universitar al numărului de bărbaţi absolvenţi faţă de anul de
bază sau faţa de cel anterior. Asfel, calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 (tabe 8) pune în
evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a fost, în
fiecare an al perioadei considerate, mai mic decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază
în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă,
perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o creştere a numărului acestora (anii
universitari 2005-2006, 2008-2009 şi 2009-2010).
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare negativă şi anume: 127 .
Modificarea relativă în timp, a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului educaţie s-a
determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ (tabel 8). Indicii cu
baza fixă sau cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o scădere a numărului de absolvenţi
bărbaţi.
Ritmul de creştere/descreştere cu bază fixă sau cu bază în lanţ, au permis cuantificarea
modificărilor – în termeni relativ – ai nivelului variabilei considerate.
77
Tabel nr. 49
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în domeniul Educaţie
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor absolut
cu bază în
lanţ
Indice
cu bază
fixă 2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2002-2003 -124 -124 91.47 91.47 -8.53 -8.53
2003-2004 -294 -170 79.77 87.21 -20.23 -12.79
2004-2005 -522 -228 64.07 80.33 -35.93 -19.67
2005-2006 -126 396 91.33 142.53 -8.67 42.53
2006-2007 -797 -671 45.15 49.43 -54.85 -50.57
2007-2008 -721 76 50.38 111.59 -49.62 11.59
2008-2009 -1138 -417 21.68 43.03 -78.32 -56.97
2009-2010 -1016 122 30.08 138.73 -69.92 38.73
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pentru domeniul Stiinţe Umaniste şi Arte pune
în evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a fost, în
fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază în
lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă,
perioada cuprinzând şi un ani universitari în care s-a înregistrat o creştere a numărului acestora (anii
universitari 2002-2003, 2005-2006, 2006-2007, 2007-2008 şi 2009-2010).
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: 25,563 .
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Stiinţe Umaniste şi
Arte s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ. Indicii cu
baza fixă sau cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o scădere a numărului de absolvenţi
bărbaţi.
Tabel nr. 50
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Stiinţelor Umaniste şi
Arte
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor absolut
cu bază în
lanţ
Indice
cu bază
fixă 2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2002-2003 2319 2319 177.17 177.17 77.17 77.17
2003-2004 2023 -296 167.32 94.44 67.32 -5.56
2004-2005 2006 -17 166.76 99.66 66.76 -0.34
2005-2006 3088 1082 202.76 121.59 102.76 21.59
2006-2007 3903 815 229.88 113.38 129.88 13.38
2007-2008 6150 2247 304.66 132.53 204.66 32.53
2008-2009 4430 -1720 247.42 81.21 147.42 -18.79
2009-2010 4506 76 249.95 101.02 149.95 1.02
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
78
Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pentru domeniul Ştiinţe Sociale, Afaceri şi
Drept a evidenţiat faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a
fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu
bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi a fost relativ
continuă, perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o creştere a numărului acestora
(2008 - 2009).
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: 5,5341 .
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Ştiinţe Sociale,
Afaceri şi Drept s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ.
Indicii sau cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o scădere a numărului de absolvenţi
bărbaţi.
Ritmul de creştere/descreştere cu baza fixă sau cu baza în lanţ, a permis cuantificarea
modificărilor – în termeni relativ – ai nivelului variabilei considerate.
Tabel nr. 51
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Ştiinţe Sociale,
Afaceri şi Drept
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor absolut
cu bază în
lanţ
Indice
cu bază
fixă 2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2002-2003 4755 4755 130.96 130.96 30.96 30.96
2003-2004 8179 3424 153.26 117.02 53.26 17.02
2004-2005 11610 3431 175.60 114.58 75.60 14.58
2005-2006 15629 4019 201.77 114.90 101.77 14.90
2006-2007 20698 5069 234.78 116.36 134.78 16.36
2007-2008 44046 23348 386.81 164.76 286.81 64.76
2008-2009 40018 -4028 360.58 93.22 260.58 -6.78
2009-2010 42732 2714 378.26 104.90 278.26 4.90
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Valorile sporului absolut în bază fixă 2001-2002 calculat pentru domeniul Ştiinţe au evidenţiat
faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a fost, în fiecare an al
perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că
pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi s–a produs în anii universitari 2004-
2005, 2008-2009 şi 2009-2010.
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: =586,75.
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Ştiinţe s-a
determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ. Indicii cu bază în
lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi.
Ritmul de creştere/descreştere cu bază fixă sau cu baza în lanţ, au permis cuantificarea
modificărilor – în termeni relativ – ai nivelului variabilei considerate.
Tabel nr. 52
79
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Ştiinţe
An universitar Spor absolut -
baza fixa2001
Spor absolut -
baza lant
indice -
baza
fixa2001
indice -
baza
lant
Ritm -baza
fixa2001
Ritm -baza
lant
2002-2003 944 944 152.86 152.86 52.86 52.86
2003-2004 1438 494 180.52 118.10 80.52 18.10
2004-2005 1259 -179 170.49 94.45 70.49 -5.55
2005-2006 1474 215 182.53 107.06 82.53 7.06
2006-2007 2279 805 227.60 124.69 127.60 24.69
2007-2008 6277 3998 451.46 198.35 351.46 98.35
2008-2009 4991 -1286 379.45 84.05 279.45 -15.95
2009-2010 4694 -297 362.82 95.62 262.82 -4.38
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Analiza evoluţiei numărului de absolvenţi bărbaţi pentru domeniul Invăţamânt tehnic şi
Construcţii, cu ajutorul indicatorilor dinamici ai seriilor cronologice cu bază fixă 2001-2002, sau cu
bază în lanţ permit cuantificarea schimbărilor în fiecare an universitar al numărului de bărbaţi
absolvenţi faţă de anul de bază sau faţa de cel anterior. Asfel, calculul sporului absolut în bază fixă
2001-2002 pune în evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii
superioare a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mic decât în anul de bază. Analiza valorilor
sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 creşterea numărului de absolvenţi bărbaţi a
fost continuă, excepţie făcând anul universitar 2009-2010 în care s-a înregistrat o reducere a numărului
acestora.
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: =1731,5.
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului educaţie s-a
determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ. Indicii cu bază în
lanţ, calculaţi procentual, sub 100 indică o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi.
Tabel nr. 53
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Invăţamânt tehnic şi
Construcţii
An universitar Spor absolut -
baza fixa2001
Spor absolut -
baza lant
indice -
baza
fixa2001
indice -
baza
lant
Ritm -baza
fixa2001
Ritm -baza
lant
2002-2003 5828 5828 152.16 152.16 52.16 52.16
2003-2004 6407 579 157.34 103.41 57.34 3.41
2004-2005 6954 547 162.23 103.11 62.23 3.11
2005-2006 7390 436 166.14 102.41 66.14 2.41
2006-2007 8980 1590 180.37 108.56 80.37 8.56
2007-2008 10036 1056 189.82 105.24 89.82 5.24
2008-2009 24948 14912 323.27 170.31 223.27 70.31
2009-2010 13852 -11096 223.97 69.28 123.97 -30.72
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pentru domeniul Agricultură pune în evidenţă
faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a fost, în fiecare an al
80
perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că
pe perioada 2001-2010 creşterea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă, perioada
cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o reducere a numărului acestora (2003-2004, 2007-
2008 şi 2009-2010).
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: =163,5.
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Agricultură s-a
determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ. Indicii cu bază în
lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indicând o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi.
Tabel nr. 54
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Agricultura
An universitar Spor absolut -
baza fixa2001
Spor absolut -
baza lant
indice -
baza
fixa2001
indice -
baza
lant
Ritm -baza
fixa2001
Ritm -baza
lant
2002-2003 283 283 116.59 116.59 16.59 16.59
2003-2004 256 -27 115.01 98.64 15.01 -1.36
2004-2005 524 268 130.72 113.66 30.72 13.66
2005-2006 1073 549 162.90 124.62 62.90 24.62
2006-2007 1133 60 166.41 102.16 66.41 2.16
2007-2008 1019 -114 159.73 95.98 59.73 -4.02
2008-2009 2246 1227 231.65 145.03 131.65 45.03
2009-2010 1308 -938 176.67 76.27 76.67 -23.73
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Sporului absolut în bază fixă 2001-2002 (tabel 14) calculat pentru domeniul Sănătate şi Asistenţa
Socială indică faptul că numărul de bărbaţi absolvenţii acestui domeniu de studii superioare a fost, în
fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază în
lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă,
perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o reducere a numărului acestora (tabel 14).
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: =665.
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Sănătate şi asistenţa
Socială s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ (tabel
14). Indicii cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o scădere a numărului de absolvenţi
bărbaţi.
Tabel nr. 55
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Sănătate şi Asistenţa
Socială
Spor absolut -
baza fixa2001
Spor absolut -
baza lant
indice -
baza
fixa2001
indice -
baza
lant
Ritm -baza
fixa2001
Ritm -baza
lant
2002-2003 4366 4366 316.14 316.14 216.14 216.14
2003-2004 4099 -267 302.92 95.82 202.92 -4.18
81
2004-2005 4796 697 337.43 111.39 237.43 11.39
2005-2006 2128 -2668 205.35 60.86 105.35 -39.14
2006-2007 5473 3345 370.94 180.64 270.94 80.64
2007-2008 4607 -866 328.07 88.44 228.07 -11.56
2008-2009 7511 2904 471.83 143.82 371.83 43.82
2009-2010 5320 -2191 363.37 77.01 263.37 -22.99
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Pentru absolvenţii din domeniul de pregătire Servicii, calculul sporului absolut în bază fixă 2001-
2002 (tabel 15) a evidenţiat faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii
superioare a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor
sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi nu
a fost continuă, perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o creştere a numărului
acestora (tabel 15).
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: =350,125.
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Servicii s-a
determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ (tabel 15). Indicii cu
bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indicând o scădere a numărului de asbsolvenţi bărbaţi.
Tabel nr.56
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Servicii
An universitar Spor absolut -
baza fixa2001
Spor absolut -
baza lant
indice -
baza
fixa2001
indice -
baza
lant
Ritm -baza
fixa2001
Ritm -baza
lant
2002-2003 102 102 106.27 106.27 6.27 6.27
2003-2004 448 346 127.52 120.00 27.52 20.00
2004-2005 278 -170 117.08 91.81 17.08 -8.19
2005-2006 181 -97 111.12 94.91 11.12 -5.09
2006-2007 2421 2240 248.71 223.83 148.71 123.83
2007-2008 3584 1163 320.15 128.72 220.15 28.72
2008-2009 3436 -148 311.06 97.16 211.06 -2.84
2009-2010 2801 -635 272.05 87.46 172.05 -12.54
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
In ceea ce priveşte evoluţia numărului de bărbaţi absolvenţi ai învăţământul de lungă
durată, analiza datelor pune în evidenţa faptul că ponderea lor în total absolvenţi de studii superioare
este 40,89% pe perioada 2001-2010.
Chiar dacă scăderea numărului de bărbaţi absolvenţi de studii superioare în domeniul de pregătire
al Educaţiei este dramatică (de la 73 % în anul universitar 2001-2002 la 5,54% în 2009-2010) totuşi, pe
ansamblul perioadei, media numărului de absolvenţi bărbaţi în acest domeniu nu se situază pe ultimul
loc în ierarhia domeniilor de pregătire.
O pondere ridicată o deţin absolvenţii bărbaţi în domelu Ingineriei, fiecare subdomeniu al acestui
segment de studii superioare având, în general, ponderi peste 60% în total absolvenţi de inginerie de
lunga durată.
82
Caracteristic pentru majoritatea domeniilor şi subdomeniilor de pregătire este faptul că anul
universitar 2008-2009 s-au înregistrat uşoare creşteri ale ponderii bărbaţilor în totalul absolvenţilor de
studii superioare de lungă durată. Excepţie au făcut domeniile Educaţie şi Servicii unde s-au înregistrat
uşoare reduceri.
Tabel nr. 57
Ponderea absolvenţilor bărbaţi în învăţământul superior de lungă durată în total absolvenţi de
învăţământ superior de lungă durată pe fiecare domeniu de pregătire
(%)
2001-
2002
2002-
2003
2003-
2004
2004-
2005
2005-
2006
2006-
2007
2007-
2008
2008-
2009
2009-
2010
Total: Toate domeniile
educaţiei 44.43 44.26 43.07 43.09 40.59 40.04 36.15 39.88 36.55
Educaţie (ISC 14) 73.07 61.02 54.70 48.30 45.36 18.29 7.58 5.54 9.61
Formarea cadrelor
didactice (ISC 141) 97.45 96.57 97.93 93.06 74.56 10.68 9.23 5.71 7.48
Ştiinţa educaţiei (ISC 142) 13.56 11.35 11.81 10.08 8.81 24.26 5.40 5.12 13.52
Stiinte Umaniste şi Arte 28.87 35.01 31.95 31.70 28.94 30.14 28.26 30.64 28.73
Arte (ISC 21) 43.41 43.95 42.22 43.48 42.05 36.51 41.62 38.94 40.15
Umaniste (ISC 22) 26.75 33.78 30.53 30.46 26.79 29.00 26.16 29.26 26.49
Ştiinţe sociale, Afaceri şi
Drept 38.38 36.93 37.47 37.51 36.96 35.74 32.57 33.25 31.64
Stiinte sociologice şi
psihologice (ISC 31) 29.06 28.72 28.82 28.64 29.29 25.01 29.27 25.64 27.54
Jurnalism şi media (ISC
32) 30.19 28.29 28.89 32.66 41.09 24.59 19.46 23.68 25.02
Afaceri şi Administraţie
(ISC 34) 36.56 36.76 34.75 34.87 34.37 34.66 33.34 32.96 31.54
Lege (ISC 38) 45.92 42.04 48.17 48.31 48.60 47.80 42.81 45.40 44.95
Stiinţă 32.98 32.55 39.08 37.99 40.02 36.59 39.94 49.78 43.87
Ştiinţele vieţii (ISC 42) 24.04 25.79 36.88 34.54 36.52 26.04 21.63 54.49 25.74
Fizică (ISC 44) 30.37 32.43 33.85
Matematică şi statistică
(ISC 46) 45.23 46.40 44.42 45.36 46.58 47.60 39.02 32.44 52.89
Informatica (ISC 48) 67.41 76.34 68.91
Invăţamânt tehnic şi
Construcţii 72.94 68.78 66.84 65.56 66.43 67.18 67.38 67.12 66.48
Inginerie şi Tehnologii (ISC
52) 71.80 68.88 67.64 67.01 66.83 67.57 69.72 71.13 70.29
Fabricaţie şi prelucrare
(ISC 54) 77.72 72.82 69.22 65.96 67.76 67.74 43.13 42.37 43.51
Arhitectura si constructii
(ISC 58) 62.26 49.38 49.18 51.18 47.37 50.32 70.76 69.33 68.04
Agricultură 60.95 58.94 58.90 59.02 58.76 58.99 62.71 65.17 61.62
Agricultură, silvicultură şi
piscicultură (ISC 62) 60.95 57.88 58.90 59.02 59.76 59.47 65.58 67.89 65.01
Veterinar (ISC 64) 63.32 55.41 52.54 56.53 56.11 53.68
Sănătate şi Asistenţă
socială 38.29 37.54 35.37 38.03 24.00 31.08 29.27 30.41 27.18
Sănătate (ISC 72) 38.29 37.54 35.37 38.03 24.00 31.08 32.63 31.75 28.10
Servicii sociale (ISC 76) 12.57 13.05 14.31
Servicii 45.54 49.05 47.87 47.17 47.14 58.77 54.40 48.28 54.01
83
2001-
2002
2002-
2003
2003-
2004
2004-
2005
2005-
2006
2006-
2007
2007-
2008
2008-
2009
2009-
2010
Servicii pentru populatie
(ISC 81) 39.49 42.82 42.67 42.39 41.80 56.74 58.84 57.37 60.68
Servicii de transport (ISC
84) 83.78 87.25 88.18 84.92 88.98 85.94
Protecţia mediului (ISC 85) 39.58 35.99 38.79 37.36
Servicii de securitate (ISC
86) 42.11 54.05
Necunoscut sau nespecificat 59.4 58.0 58.9 58.2 55.9 58.9
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Pe principalele domenii ale educaţiei, evoluţia ponderii bărbaţilor absolvenţi de studii superioare
de lungă durata în total absolvenţi bărbaţi este oscilantă.
Valorile ridicate obţinute (medii peste 85%) indică faptul că, învăţământul de lungă durată a
absorbit, pe perioada analizată, cea mai mare pondere a bărbăţilor. De exemplu, în domeniul de
pregătire Ştiinţe Sociale, Afaceri şi Drept, ponderea bărbaţilor absolvenţi ai învăţământului superior de
lungă durată a fost de 96%, iar în domeniul Stiinţe Umaniste şi Arte, ponderea acestora a fost, în medie,
de 96,3%.
Figura nr 35
Ponderea absolvenţilor bărbaţi de învăţământ superior de lungă durată în total absolvenţi bărbaţi pe
principalele domenii de pregătire
0.00
20.00
40.00
60.00
80.00
100.00
120.00
2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010
(%
)
0.00
20.00
40.00
60.00
80.00
100.00
120.00
(%
)
Total: Toate domeniile educaţiei Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte
Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept Stiinţă Inginerie, Industria prelucratoare şi construcţii
Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala Servicii
Necunoscut sau nespecificat
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
84
Analiza datelor asupra evoluţiei numărului de bărbaţi absolvenţi de studii superioare de lungă
durata în diverse domenii de pregătire pune în evidenţă un trend crescător al absolvenţilor bărbaţi în
majoritatea domeniilor de pregătire. După o uşoară scădere a acestora în anul universitar 2008-2009 în
majoritatea domeniilor de pregătire, excepţie făcând Ingineria, Agricultura şi Sănătatea, anul
universitar 2009-2010 a înregistrat uşoare creşteri, iar în domeniile unde în anul 2008-2009 s-au
înregistrat creşteri ale numărului de absolvenţi bărbaţi, au fost înregistate reduceri ale absolvenţilor
bărbaţi.
Figura nr. 36
Evoluţia numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul superiorde lungă durată pe principalele
domenii de pregătire
0
20000
40000
60000
80000
100000
120000
140000
2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010
0
5000
10000
15000
20000
25000
30000
35000
40000
Total: Toate domeniile educaţiei Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte
Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept Stiinţă Inginerie, Industria prelucratoare şi construcţii
Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala Servicii
Necunoscut sau nespecificat
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Analiza evoluţiei numărului de absolvenţi bărbaţi în învăţământul superior de lungă durată pentru
domeniii de pregătire, cu ajutorul indicatorilor dinamici ai seriilor cronologice cu bază fixă 2001-2002,
sau cu bază în lanţ permit cuantificarea schimbărilor în fiecare an universitar al numărului de bărbaţi
absolvenţi faţă de anul de bază sau faţa de cel anterior.
Analiza valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului
de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă, perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o
creştere a numărului acestora (anii universitari 2005-2006, 2008-2009 şi 2009-2010). Astfel, calculul
sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pune în evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi în
domeniul Educaţiei de studii superioare a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mic decât
anul de bază, excepţiie făcând anul universitar 2005-2006, când s-a înregistrat o creşcerea a numărului
absolvenţilor bărbaţi.
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare negativă şi anume: -56,63.
85
Modificarea relativă în timp, a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Educaţie pentru
învăţământul superior de lungă durată s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-
2002) şi cu bază în lanţ. Marea majoritate a indicilor cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sunt sub 100,
indică scăderea numărului de absolvenţi bărbaţi.
Ritmul de creştere/descreştere cu bază fixă sau cu bază în lanţ, au permis cuantificarea
modificărilor – în termeni relativ – ai nivelului variabilei considerate şi a permis calcularea unui ritm
mediu pe perioada considerata de 0.62.
Tabel nr. 58
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în domeniul Educaţiei în
învăţământul de lungă durată
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor
absolut cu
bază în
lanţ
Indice
cu bază fixă
2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2002-2003 -65 -65 92.70 92.70 -7.30 -7.30
2003-2004 -41 24 95.39 102.91 -4.61 2.91
2004-2005 -135 -94 84.83 88.93 -15.17 -11.07
2005-2006 165 300 118.54 139.74 18.54 39.74
2006-2007 -418 -583 53.03 44.74 -46.97 -55.26
2007-2008 -174 244 80.45 151.69 -19.55 51.69
2008-2009 -575 -401 35.39 43.99 -64.61 -56.01
2009-2010 -453 122 49.10 138.73 -50.90 38.73
Spor mediu -56.625
Indice mediu 1.62
Ritm mediu 0.62
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 (tabel 18) pentru domeniul Stiinţe Umaniste şi
Arte la învăţământul de lungă durată pune în evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui
domeniu de studii superioare a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază.
Analiza valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de
absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă, perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o
reducere a numărului acestora (anii universitari 2003-2004, 2008-2009 şi 2009-2010).
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: 500,38.
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul superior de lungă
durată în domeniului Stiinţe Umaniste şi Arte s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă
(2001-2002) şi cu bază în lanţ (tabel 18). Indicii cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o
scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi.
Ritmul de creştere/descreştere cu baza fixă sau cu baza în lanţ, au permis cuantificarea
modificărilor – în termeni relativ – ai nivelului variabilei considerate şi determinarea celui mediu ca
fiind de 0,98.
86
Tabel nr. 59
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Stiinţelor Umaniste şi
Arte
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor absolut
cu bază în
lanţ
Indice
cu bază
fixă 2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2002-2003 2065 2065 168.76 168.76 68.76 68.76
2003-2004 1830 -235 160.94 95.36 60.94 -4.64
2004-2005 1933 103 164.37 102.13 64.37 2.13
2005-2006 2872 939 195.64 119.02 95.64 19.02
2006-2007 3597 725 219.78 112.34 119.78 12.34
2007-2008 5837 2240 294.37 133.94 194.37 33.94
2008-2009 4057 -1780 235.10 79.86 135.10 -20.14
2009-2010 4003 -54 233.30 99.24 133.30 -0.76
Spor mediu 500.375
Indice mediu 1.98
Ritm mediu 0.98
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pentru domeniul Ştiinţe Sociale, Afaceri şi
Drept a evidenţiat faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a
fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu
bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi a fost aproape
constantă ca semn, perioada cuprinzând doar un an universirtar în care s-a înregistrat o reducere a
numărului acestora (2008 - 2009).
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: 5369,38..
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Ştiinţe Sociale,
Afaceri şi Drept s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ.
Indicii cu bază în lanţ, calculaţi procentual, cu valoare sub 100, indică o scădere a numărului de
absolvenţi bărbaţi.
Ritmul de creştere/descreştere cu baza fixă sau cu baza în lanţ, au permis cuantificarea
modificărilor – în termeni relativ – ai nivelului variabilei considerate şi un ritm mediu de 1,11.
Tabel nr. 60
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Ştiinţe Sociale, Afaceri
şi Drept în învăţământul superior de lungă durată
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor absolut
cu bază în
lanţ
Indice
cu bază
fixă 2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2002-2003 2195 2195 114.94 114.94 14.94 14.94
2003-2004 7766 5571 152.84 132.98 52.84 32.98
2004-2005 11383 3617 177.46 116.10 77.46 16.10
2005-2006 15361 3978 204.53 115.25 104.53 15.25
2006-2007 20514 5153 239.59 117.14 139.59 17.14
87
2007-2008 44274 23760 401.27 167.48 301.27 67.48
2008-2009 40241 -4033 373.82 93.16 273.82 -6.84
2009-2010 42955 2714 392.29 104.94 292.29 4.94
Spor mediu 5369.375
Indice mediu 2.11
Ritm mediu 1.11
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Valorile sporului absolut în bază fixă 2001-2002 calculat pentru domeniul Ştiinţe a evidenţiat
faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a fost, în fiecare an al
perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că
pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi s–a produs în anii universirtari 2004-
2005, 2008-2009 şi 2009-2010, având acealaşi trend ca al numărului total de absolvenţi bărbaţi de
învăţământ superior.
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: =.595 absolvenţi.
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Ştiinţe s-a
determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ . Indicii cu bază în
lanţ, calculaţi procentual, au valori sub 100, indicând o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi în
aceaşi ani universitari ca mai sus..
Tabel nr. 61
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Ştiinţe în învăţământul
superior de lungă durată
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor absolut
cu bază în
lanţ
Indice
cu bază
fixă 2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2002-2003 480 480 132.21 132.21 32.21 32.21
2003-2004 1308 828 187.79 142.03 87.79 42.03
2004-2005 1196 -112 180.27 96.00 80.27 -4.00
2005-2006 1384 188 192.89 107.00 92.89 7.00
2006-2007 2168 784 245.50 127.28 145.50 27.28
2007-2008 6314 4146 523.76 213.34 423.76 113.34
2008-2009 5162 -1152 446.44 85.24 346.44 -14.76
2009-2010 4760 -402 419.46 93.96 319.46 -6.04
Spor mediu 595
Indice mediu 2.13
Ritm mediu 1.13
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Analiza evoluţiei numărului de absolvenţi bărbaţi pentru domeniul Invăţământul tehnic şi
Construcţii, cu ajutorul indicatorilor dinamici ai seriilor cronologice cu bază fixă 2001-2002, sau cu
bază în lanţ permit cuantificarea schimbărilor în fiecare an universitar al numărului de bărbaţi
absolvenţi faţă de anul de bază sau faţa de cel anterior. Asfel, calculul sporului absolut în bază fixă
2001-2002 pune în evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii
superioare a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât în anul de bază. Analiza
88
valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 creşterea numărului de absolvenţi
bărbaţi a fost continuă, excepţie făcând anul universitar 2009-2010 în care s-a înregistrat o reducere a
numărului acestora.
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: = 1882,63
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului educaţie s-a
determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ. Indicii cu bază în
lanţ, calculaţi procentual, sub 100, înregistraţi în anul universitar 2009-2010, indică o scădere a
numărului de absolvenţi bărbaţi.
Tabel nr. 62
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Invăţământul tehnic şi
Construcţii în învăţământul superior de lungă durată
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor absolut
cu bază în
lanţ
Indice
cu bază
fixă 2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2001-2002 - - - - -
2002-2003 3877 3877 141.95 141.95 41.95 41.95
2003-2004 5443 1566 158.89 111.94 58.89 11.94
2004-2005 6760 1317 173.14 108.97 73.14 8.97
2005-2006 6728 -32 172.80 99.80 72.80 -0.20
2006-2007 8521 1793 192.20 111.23 92.20 11.23
2007-2008 11543 3022 224.90 117.01 124.90 17.01
2008-2009 25887 14344 380.10 169.01 280.10 69.01
2009-2010 15061 -10826 262.96 69.18 162.96 -30.82
Spor mediu 1882.625
Indice mediu 2
Ritm mediu 1
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pentru domeniul Agricultură pune în evidenţă
faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a fost, în fiecare an al
perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că
pe perioada 2001-2010 creşterea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă, perioada
cuprinzând şi ani universitar în care s-a înregistrat o reducere a numărului acestora (anii universitari
2002-2003,2007-2008 şi 2009-2010).
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: = 159,63.
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Agricultură s-a
determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ. Indicii cu bază în
lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indicând o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi.
89
Tabel nr. 63
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Agricultura în
învăţământul superior de lungă durată
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor absolut
cu bază în
lanţ
Indice
cu bază
fixă 2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2002-2003 -41 -41 97.14 97.14 -2.86 -2.86
2003-2004 159 200 111.07 114.34 11.07 14.34
2004-2005 393 234 127.37 114.67 27.37 14.67
2005-2006 641 248 144.64 113.56 44.64 13.56
2006-2007 1093 452 176.11 121.76 76.11 21.76
2007-2008 1065 -28 174.16 98.89 74.16 -1.11
2008-2009 2361 1296 264.42 151.82 164.42 51.82
2009-2010 1277 -1084 188.93 71.45 88.93 -28.55
Spor mediu 159.625
Indice mediu 1.93
Ritm mediu 0.93
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Sporului absolut în bază fixă 2001-2002 calculat pentru domeniul Sănătate şi Asistenţa Socială
indică faptul că numărul de bărbaţi absolvenţii acestui domeniu de studii superioare a fost, în fiecare an
al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază în lanţ, indică
că pe perioada 2001-2010 creşterea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă, perioada
cuprinzând şi ani universitar în care s-a înregistrat o reducere a numărului acestora.
Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare
are o valoare pozitivă şi anume: =652,38.
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Sănătate Asistenţa
Socială s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ. Indicii
cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indicând o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi din
acest domeniu de pregătire.
Ritmul de creştere/descreştere cu baza fixă sau cu baza în lanţ, au permis cuantificarea
modificărilor – în termeni relativ – ai nivelului variabilei considerate.
Tabel nr. 64
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Sănătate şi Asistenţa
Socială în învăţământul superior de lungă durată
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor absolut
cu bază în
lanţ
Indice
cu bază
fixă 2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2002-2003 160 160 108.62 108.62 8.62 8.62
2003-2004 3855 3695 307.59 283.19 207.59 183.19
2004-2005 3414 -441 283.84 92.28 183.84 -7.72
2005-2006 1659 -1755 189.34 66.70 89.34 -33.30
90
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor absolut
cu bază în
lanţ
Indice
cu bază
fixă 2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2006-2007 5047 3388 371.78 196.36 271.78 96.36
2007-2008 4571 -476 346.15 93.11 246.15 -6.89
2008-2009 7394 2823 498.17 143.92 398.17 43.92
2009-2010 5219 -2175 381.04 76.49 281.04 -23.51
Spor mediu 652.375
Indice mediu 2.11
Ritm mediu 1.11
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Pentru absolvenţii din domeniul de pregătire Servicii, calculul sporului absolut în bază fixă 2001-
2002 a evidenţiat faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare de
lungă durată a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza
valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 o creştere puternică a numărului de
absolvenţi bărbaţi în anii universitari 2006-2007, 2007-2008 şi o reducere de 533 persoane în anul
universitar 2009-2010. Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de
studii superioare are o valoare pozitivă şi anume: =389,75.
Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Servicii s-a
determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ. Indicii cu bază în
lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indicând o scădere a numărului de asbsolvenţi bărbaţi.
Ritmul de creştere/descreştere cu baza fixă sau cu baza în lanţ, au permis cuantificarea
modificărilor – în termeni relativ – a nivelului variabilei considerate. Astfel, cel mai scăzut ritm de
creştere s-a înregistrat în anul universitar 2009-2010, iar cel mai ridicat In 2006-2007.
Tabel nr. 65
Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Servicii în
învăţământul superior de lungă durată
An universitar Spor absolut
cu bază fixă
2001
Spor absolut
cu bază în
lanţ
Indice
cu bază
fixă 2001
(%)
Indice
cu bază
în lanţ
(%)
Ritm
cu bază fixă
2001
Ritm
cu bază în
lanţ
2001-2002 - - - - -
2002-2003 174 174 113.90 113.90 13.90 13.90
2003-2004 521 347 141.61 124.33 41.61 24.33
2004-2005 334 -187 126.68 89.45 26.68 -10.55
2005-2006 223 -111 117.81 93.00 17.81 -7.00
2006-2007 2229 2006 278.04 236.00 178.04 136.00
2007-2008 3912 1683 412.46 148.35 312.46 48.35
2008-2009 3651 -261 391.61 94.95 291.61 -5.05
2009-2010 3118 -533 349.04 89.13 249.04 -10.87
Spor mediu 389.75
91
Indice mediu 2.08
Ritm mediu 1.08
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
In ceea ce priveşte evoluţia numărului de bărbaţi absolvenţi ai învăţământul de scurtă
durată, analiza datelor statistice pune în evidenţă faptul că ponderea lor în total absolvenţi de studii
superioare este, în medie de 34,88% pe perioada 2001-2010.
Ponderea cea mai mică a numărului de bărbaţi absolvenţi de studii superioare de scurtă durată se
înregistrează în domeniul de pregătire al Educaţiei (9,8%). O pondere ridicată o deţin absolvenţii
bărbaţi în domeniul Invăţământului tehnic şi Construcţiilor, fiecare subdomeniu al acestui segment de
studii superioare având, în general ponderi peste 64% în total absolvenţi de inginerie de scurtă durată.
Caracteristic pentru majoritatea domeniilor şi subdomeniilor de pregătire este faptul că din anul
universitar 2008-2009 (tabel 25), numărul bărbaţilor din învăţământul superior de scurtă durată s-a
redus substanţial şi în multe domenii de pregătire aceştia au lipsit. In fizică, în arhitectură şi
construcţii, în sănatate sunt doar câteva subdomenii care au avut ca absolvenţi şi bărbaţi.
Tabel nr. 66
Ponderea absolvenţilor bărbaţi în învăţământul superior de scurtă durată în total absolvenţi de
învăţământ superior de scurtă durată pe fiecare domeniu de pregătire
(%)
2001-
2002
2002-
2003
2003-
2004
2004-
2005
2005-
2006
2006-
2007
2007-
2008
2008-
2009
2009-
2010
Total: Toate domeniile educaţiei 32.38 31.57 37.43 36.89 40.08 41.34 43.65 29.19 21.43
Educaţie (ISC 14) 10.70 8.49 8.53 6.37 10.38 8.56 15.53
Formarea cadrelor didactice
(ISC 141) 100.00 15.53
Ştiinţa educaţiei (ISC 142) 10.70 8.49 8.53 6.37 9.41 8.56
Stiinte Umaniste şi Arte 20.00 44.44 47.30 36.89 37.38 37.50 34.78
Arte (ISC 21) 20.00 44.44 47.30 36.89 37.38 37.50 34.78
Umaniste (ISC 22)
Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept 24.49 24.44 25.07 29.42 26.78 31.89 52.94
Stiinte sociologice şi
psihologice (ISC 31) 30.67 37.02 29.52 35.03 37.42 40.55
Jurnalism şi media (ISC 32) 12.80 13.30 15.87 21.24 12.97 23.88
Afaceri şi Administraţie (ISC
34) 29.26 26.17 28.16 32.03 30.94 33.03 52.94
Lege (ISC 38)
Stiinţă 57.25 56.62 65.77 56.20 62.90 67.01 86.11 50.00
Ştiinţele vieţii (ISC 42) 35.85 32.00 19.35 51.02 42.86 48.28
Fizică (ISC 44) 83.33 50.00
Matematică şi statistică (ISC
46) 59.70 58.73 68.70 56.78 64.62 70.34
Informatica (ISC 48) 91.67
Invăţamânt tehnic şi
Construcţii 71.00 70.25 71.63 69.45 72.79 73.79 81.25 66.04
Inginerie şi Tehnologii (ISC 52) 68.80 67.60 69.23 68.03 69.73 72.55 80.23
Fabricaţie şi prelucrare (ISC 54) 74.77 75.37 77.79 73.86 79.01 79.28
Arhitectura şi constructii (ISC
58) 70.93 50.77 59.62 59.70 54.05 47.66 84.62 85.37
Agricultură 59.87 56.08 62.89 68.85 64.61 62.76 92.45
92
2001-
2002
2002-
2003
2003-
2004
2004-
2005
2005-
2006
2006-
2007
2007-
2008
2008-
2009
2009-
2010
Agricultură, silvicultură şi
piscicultură (ISC 62) 59.87 56.08 62.89 68.85 71.43 62.76 92.45
Veterinar (ISC 64) 50.00
Sănătate şi Asistenţă socială 20.22 18.99 20.86 16.62 19.18 20.03 17.76 15.33 22.90
Sănătate (ISC 72) 20.22 18.99 20.86 16.62 19.18 20.03 17.76 15.33 22.90
Servicii sociale (ISC 76)
Servicii 45.14 38.34 42.26 56.14 55.21 53.70
Servicii pentru populatie (ISC
81) 31.02 27.96 29.85 37.71 33.43 33.82
Servicii de transport (ISC 84) 82.82 77.25 81.87 87.26 87.65 92.41
Protecţia mediului (ISC 85) 15.49
Servicii de securitate (ISC 86)
Necunoscut sau nespecificat 38.75 44.74 46.48 42.16 39.27 93.75
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Pe principalele domenii ale educaţiei, evoluţia ponderii bărbaţilor din învăţămâtul de scurtă
durată în total absolvenţi de studii superioare de scurtă durată a fost oscilantă (figura 27).
Figura nr. 37
Ponderea absolvenţilor bărbaţi în învăţământ superior de scurtă durată în total absolvenţi bărbaţi de
învăţământ superior, pe principalele domenii de pregătire
0.00
5.00
10.00
15.00
20.00
25.00
30.00
35.00
40.00
45.00
2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010
(%
)
Total: Toate domeniile educaţiei Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept
Stiinţă Invatamant tehnic şi construcţii Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala
Servicii Necunoscut sau nespecificat
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
93
Analiza datelor asupra evoluţiei numărului de bărbaţi absolvenţi de studii superioare de scurtă
durată în diverse domenii de pregătire pune în evidenţă faptul că doar în domeniul tehnic numărul de
absolvenţi bărbaţi a fost semnificativ (un maxim de 2404 persoane în anul universitar 2003-2004) până
în anul universitar 2007-2008, când s-a produs o reducere drastică a numărului de absolvenţi bărbaţi
din acest domeniu de pregătire, ajungând la 91 absolvenţi.
Figura nr. 38
Evoluţia numărului de absolvenţi din învăţământul superior de scurta durată pe principalele domenii
de pregătire
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010
(N
um
ar a
bso
lven
ti)
Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept Stiinţă
Invatamant tehnic şi construcţii Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala Servicii
Necunoscut sau nespecificat
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Structura anuală a numărului de absolvenţi bărbaţi în învăţământul superior de scurtă durată pe
fiecare domeniu de pregătire şi formare profesională este prezentată sintetic în figura 29, punându-se
astfel în evidenţă dispariţia unor domenii în care au absolvit şi bărbaţi.
94
Figura nr. 39
Evoluţia numărului de absolvenţi din învăţământul superior de scurtă durata pe principalele domenii
de pregătire
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
80%
90%
100%
2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010
Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept
Stiinţă Invatamant tehnic şi construcţii Agricultură
Sănătate şi Asistenta Sociala Servicii Necunoscut sau nespecificat
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Pentru studiile post-universitare, ponderea bărbaţilor absolvenţi în total absolvenţi este în
medie, 54%, dar sunt domenii de pregătire şi formare profesională (de exemplu Educaţia) şi
subdomenii (Fizică, Informatică, Fabricaţie şi prelucrare, Servicii Sociale, Servicii de transport), în care
nu este nici un absolvent bărbat pe perioada analizată (tabel 26). De asemenea, sunt domenii în care,
chiar dacă în anul 2002-2003 s-au înregistrat valori mai ridicate ale bărbaţilor absolvenţi - în anul
universitar 2002-2003, 2533 persoane în domeniul Stiinţe Sociale, Afaceri şi Drept, 1562 în
Invăţământul tehnic şi Construcţii, 4199 în Sănătate şi Asistenţa socială -, totuşi, şi în aceste domenii
scăderea numărului de bărbaţi absolvenţi este drastică, ajungând în anul universitar 2009-2010 la 438,
723 şi respectiv 234 în domeniile amintite. Pe ansamblu, ponderea bărbaţilor în toate domeniile de
pregătire si formare profesională post-universitară a variat în perioada considerată între 42,34% şi
53,4% (în anul universitar 2008-2009).
95
Tabel nr. 67
Ponderea absolvenţilor bărbaţi în învăţământul post-universitar în total absolvenţi de învăţământ
post-univesitar pe fiecare domeniu de pregătire
(%)
2001-
2002
2002-
2003
2003-
2004
2004-
2005
2005-
2006
2006-
2007
2007-
2008
2008-
2009
2009-
2008
Total: Toate domeniile
educaţiei 42.34 50.71 50.99 53.24 50.12 50.99 53.40 52.27
Educaţie (ISC 14) 70.00
Formarea cadrelor
didactice (ISC 141) 70.00
Ştiinţa educaţiei (ISC 142)
Stiinte Umaniste şi Arte 41.15 32.19 43.53 52.66 46.82 38.52 44.91 47.42
Arte (ISC 21) 61.25 47.73 45.00 47.64 40.09
Umaniste (ISC 22) 41.15 32.19 43.53 50.00 46.74 37.37 43.98 49.24
Ştiinţe sociale, Afaceri şi
Drept 53.39 48.30 48.46 52.50 52.35 50.30 51.29 46.20
Stiinte sociologice şi
psihologice (ISC 31) 53.62 41.69 55.00 53.26 43.33 48.49 46.72 44.43
Jurnalism şi media (ISC
32) 38.31 100.00 25.00 88.89
Afaceri şi Administraţie
(ISC 34) 37.37 53.96 48.19 50.25 51.97 52.45
Lege (ISC 38) 61.49 51.35 56.92 47.06 65.56 57.76 50.00 52.71
Stiinţă 42.43 54.30 40.65 38.43 52.46 49.35 50.62 54.76
Ştiinţele vieţii (ISC 42) 42.43 54.30 40.65 38.43 40.00 44.10 50.62 45.11
Fizică (ISC 44)
Matematică şi statistică
(ISC 46) 58.73 54.51 59.23
Informatica (ISC 48)
Invăţamânt tehnic şi
Construcţii 61.67 71.30 62.73 64.77 66.80 74.06 69.17 70.06
Inginerie şi Tehnologii (ISC
52) 62.50 73.42 70.85 64.98 67.65 74.94 69.46 70.18
Fabricaţie şi prelucrare
(ISC 54)
Arhitectura şi constructii
(ISC 58) 57.07 67.10 50.38 50.00 47.62 55.00 52.17 65.38
Agricultură 63.37 100.00 44.26 53.75 53.93 56.45 43.91 51.37
Agricultură, silvicultură şi
piscicultură (ISC 62) 63.37 100.00 44.26 53.30 52.71 58.13 43.23 52.39
Veterinar (ISC 64) 55.02 57.14 53.27 45.98 49.21
Sănătate şi Asistenţă
socială 33.48 43.74 51.46 51.49 36.08 45.87 40.09 38.11
Sănătate (ISC 72) 33.48 43.74 51.46 51.49 36.08 45.87 40.09 38.11
Servicii sociale (ISC 76)
Servicii 66.03 64.00 52.10 59.60
Servicii pentru populatie
(ISC 81) 66.03 64.00 64.71 59.60
Servicii de transport (ISC
84)
Protecţia mediului (ISC 85) 39.74
Servicii de securitate (ISC
96
2001-
2002
2002-
2003
2003-
2004
2004-
2005
2005-
2006
2006-
2007
2007-
2008
2008-
2009
2009-
2008
86)
Necunoscut sau nespecificat
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
In ceea ce priveşte absolvenţii bărbaţi în învăţământul post-universitar, în anul universitar 2002-
2003, cel mai mare număr s-a înregistrat în domeniul Sănătate şi Asistenţă Socială (4199 persoane),
număr care s-a redus la 234 persoane în anul universitar 2009-2010. După o reducere puternică a
numărului de absolvenţi din domeniul Stiinţe Umaniste şi Arte în anul universitar 2004-2005 (37
persoane de la 244 persoane în anul 2001/2002) a început un proces de creştere a numărului de
absolvenţi bărbaţi în acest domeniu, ajungând la 505 persoane în anul 2009/2010.
Figura nr. 40
Evoluţia numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul post-universitar pe principalele domenii de
pregătire
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000
7000
8000
9000
10000
2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010
Total: Toate domeniile educaţiei Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept
Stiinţă Invatamant tehnic şi construcţii Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala
Servicii Necunoscut sau nespecificat
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Raportând numărul de absolvenţi bărbaţi de studii post-universitare în numărul total de bărbaţi
absolvenţi de studii superioare pe fiecare domeniu şi sub-domeniu de pregătire şi formare profesională,
se pune în evidenţă faptul că, valorile obţinute sunt mici. De remarcat este faptul că, în unele domenii
(Stiinte Umaniste şi Arte, Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept, Invatamant tehnic şi construcţii,
Agricultură), poderea numărului de bărbaţi absolvenţi de studii post-universitare în total absolvenţi
bărbaţi de studii superioare a scăzut puternic în perioada 2002/2003-2004/2005, după care în unele
domenii, a crescut numărul absolvenţilor bărbaţi de studii post-universitare (figura 31). O situaţie
aparte se regăseşte în domeniul Sănătate şi Asistenţă Socială, unde, absolvenţii de studii post-
universitare bărbaţi, în anul universitar 2002/2003, reprezentau 65,75%, din totalul barbaţilor
97
absolvenţi de studii superioare, 19,4 % în anul universitar 2004/2005 şi doar 3,19% în naul universitar
2009/2010 (figura 31)
Figura nr. 41
Ponderea numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul post-universitar în totalul absolvenţilor
barbaţi de studii superioare, pe principalele domenii de pregătire
0.00
10.00
20.00
30.00
40.00
50.00
60.00
70.00
2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010
(%)
Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept Stiinţă
Invatamant tehnic şi construcţii Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala Servicii
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
Figura nr. 42
Ponderea numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul post-universitar în totalul absolvenţilor
barbaţi de studii superioare, pe principalele domenii de pregătire
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
80%
90%
100%
2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010
Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept Stiinţă
Invatamant tehnic şi construcţii Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala Servicii
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului
98
In domeniile Agricultură, Stiinţe Umaniste şi Arte şi Invăţământ tehnic şi construcţii ponderea
absolvenţilor bărbaţi de studii post-universitare în total absolvenţi bărbaţi de studii superioare începe un
proces de revigorare.
Încă din 1998 (vezi Date cheie privind educaţia în Europa, 2009) era deja evident că numărul de
femei care obţine o diplomă de absolvire a învăţământului superior este mai mare decât cel al bărbaţilor
(cu excepţia Germaniei şi Austriei). Această tendinţă a continuat, în majoritatea ţărilor, până în 2002,
înregistrându-se o creştere de peste 10 procente la ponderea femeilor absolvente, comparativ cu
omologii lor de sex masculin. Din 2002 până în 2009, proporţia de absolvenţi femei a fost foarte
stabilă, reprezentând aproximativ trei absolvenţi femei pentru fiecare doi absolvenţi bărbaţi. În această
perioadă, în grupul de ţări format din: Belgia, Danemarca, Spania, Franţa, Italia, Olanda, Austria,
Finlanda sau Norvegia, numărul de absolvenţi femei la 100 de bărbaţi s-a schimbat relativ puţin. Cu
toate acestea, în Ungaria, Slovenia, Slovacia, Suedia şi Islanda ponderea femeilor absolvenţi a
continuat să crească cu aproximativ 5% pe an.
În toate ţările europene, la finalizarea învăţământului terţiar, se înregistrează un număr mai mare
de absolvenţi femei comparativ cu absolvenţii bărbaţi, în domenii legate de „educaţie“, „ştiinţe
umaniste şi arte“, „ştiinţe sociale, economice şi juridice“ sau „sănătate şi protecţie socială“.
Cel puţin 70% dintre absolvenţii în domeniul „educaţiei“ au fost femei, excepţie fac Malta şi
Turcia, cu 69% şi respectiv 54%. În Estonia, Italia şi Letonia, proporţia femeilor este de peste 90%. Un
număr mai mare de femei se înregistrează, de asemenea, şi în rândul absolvenţilor din domeniul
„sănătăţii şi protecţiei sociale“, unde acestea reprezintă peste 75% dintre absolvenţi, în marea
majoritate a ţărilor europene. În Estonia, Letonia şi Islanda numărul femeilor care au absolvit o
facultate în acest domeniu ajunge la 90%.
Domeniile „ştiinţelor umaniste şi artelor“ şi ale „ştiinţelor sociale, economice şi juridice“ prezintă
modele similare în 2009, deoarece, în ambele domenii, media EU-27 indică faptul că mai mult de 60%
dintre absolvenţi au fost femei, existând însă şi unele variaţii naţionale semnificative, în special în
domeniul „ştiinţelor sociale, economice şi juridice“. În Estonia, Letonia, Lituania şi Finlanda, mai mult
de 70% dintre femei sunt absolventele unei facultăţi de „ştiinţe sociale“, în timp ce în Danemarca,
Germania şi Olanda, prezintă un nivel relativ echilibrat între absolvenţii bărbaţi şi femei.
Având în vedere faptul că în aproape toate ţările, facultăţile din domeniile „ingineriei, producţiei
şi construcţiilor“ şi din cele legate de „ştiinţe, matematică şi informatică" sunt frecventate de mai mulţi
bărbaţi decât de femei, această realitate este, de asemenea, reflectată în statisticile privind absolvenţii
acestor domenii. Media EU-27 indică faptul că mai mult de 75% dintre aceşti absolvenţi au fost bărbaţi.
Cu toate acestea, în Bulgaria, Danemarca, Estonia, Portugalia, România şi, într-o măsură mai mică, în
Grecia, Polonia, Slovacia şi Slovenia, procentul de femei absolvente, cu studii de „inginerie“, a fost
peste 30%. Un alt domeniu, cu o prevalenţă numerică evidentă a absolvenţilor de sex masculin este cel
al „ştiinţelor, matematicii şi informaticii“. Cu excepţia Olandei – unde 80% dintre absolvenţi sunt
bărbaţi – procentul de absolvenţi de sex masculin în acest domeniu nu depăşeşte nicăieri 75%. Ţările cu
repartizarea cea mai echilibrată între femei şi bărbaţi, în acest domeniu, sunt Bulgaria, Italia şi
România.
În sfârşit, un aspect interesant poate fi observat în domeniul „serviciilor“, unde numărul mediu al
femeilor absolvente din ţările EU-27 este de aproximativ 55%, şi unde, între 2002 şi 2009, a existat o
creştere semnificativă a absolvenţilor de sex feminin în acest domeniu, în Estonia, Italia, Cipru,
Letonia, Ungaria, Malta şi Austria, cu o creştere proporţională de mai mult de 5% anual, în unele dintre
aceste ţări.
Trecând la analiza exclusivă a absolvenţilor de sex feminin din învăţământul superior din
România putem constata următoarele:
99
Figura nr. 43
Evoluţia numărului total de absolvenţi de sex feminin din învăţământul superior în perioada 2001-
2010
123064
5362478893 84448 89468
103516
198348 186315 193034
0
50000
100000
150000
200000
250000
2001/
2002
2002/
2003
2003/
2004
2004/
2005
2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
Total
Sursa: Institutul Naţional de Statistică
Numărul total al absolvenţilor de sex feminin în perioada amintită a evoluat în ritm alert
crescător până în anul 2008, urmând o scădere a numărului acestora (cu 12033 absolvenţi) pentru anul
2009, şi iarăşi o creştere (cu 6719 absolvenţi) în anul 2010, fără însă a se atinge vârful de absolvenţi
înregistrat în anul 2008 (care a fost de 198348 absolvenţi).
Figura nr. 44
Evoluţia numărului de absolvenţi de sex feminin din învăţământul superior pe forme de învăţământ în
perioada 2001-2010
0
50000
100000
150000
200000
250000
2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010
Total Educatie Stiinte umane si Arte
Stiinte sociale, de afaceri si juridice Stiinte Invatamant tehnic si constructii
Agricultura Sanatate Servicii
Sursa : Institutul Naţional de Statistică
Analizând distribuţia numărului de absolvenţi de sex feminin pe forme de învăţământ se poate
constata că în toţi anii analizaţi ponderea cea mai mare s-a înregistrat pe forma Stiinţe sociale, de
100
afaceri şi juridice, urmată la mare distanţă de Sănătate şi cam la aceeaşi dimensiune cu mici variaţii de
la an la an, Stiinţe umane şi artă.
Trendul general al distribuţiei numărului de absolvenţi de sex feminin pe forme de învăţământ, pe
perioada analizată, a urmat aceeaşi evoluţie ca numărul total al absolvenţilor de sex feminin : creştere
până în anul 2008, scădere pentru anul 2009 şi iarăşi creştere pentru anul 2010, maximul înregistrându-
se tot în anul 2008.
Figura nr. 45
Evoluţia ponderii numărului de absolvenţi din învăţământul superior de sex feminin, în total număr
studenţi în perioada 2001-2010
57,1
59,7
63,7
59,9
63,2
57,4 57,5 57,3
59,2
52,0
54,0
56,0
58,0
60,0
62,0
64,0
66,0
2001/
2002
2002/
2003
2003/
2004
2004/
2005
2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
Total
Sursa: Calcule proprii după date Institutul Naţional de Statistică
In ceea ce priveşte ponderea absolvenţilor de sex feminin în total număr de absolvenţi constatăm
că femeile reprezintă majoritatea în ceea ce priveşte această pondere, chiar dacă pe toată perioada
analizată a avut o evoluţie oscilantă (57.4% în 2002, 57.5% în 2003, 57.3% în 2004, 57.1% în 2005,
59.2% în 2006, 59.7% în 2007, atingând maximul de 63.7% în 2008, după care a avut 59.9% în 2009 şi
63.2% în 2010).
Figura nr. 46
Evoluţia ponderii numărului de absolvenţi din învăţământul superior de sex feminine, în total număr
studenţi pe forme de învăţământ în perioada 2001-2010
0,0
10,0
20,0
30,0
40,0
50,0
60,0
70,0
80,0
90,0
100,0
2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010
Total Educatie Stiinte umane si Arte
Stiinte sociale, de afaceri si juridice Stiinte Invatamant tehnic si constructii
Agricultura Sanatate Servicii
Sursa: Calcule proprii după date Institutul Naţional de Statistică
101
In ceea ce priveşte ponderea numărului de absolvenţi de sex feminin în total număr de absolvenţi
pe forme de învăţământ se constată că cea mai mare pondere o înregistrează forma de învăţământ
Educaţie unde numărul absolvenţilor de sex feminin a evoluat cu ponderi cuprinse între minim 77.6%
înregistrat în anul 2002 şi maxim 94.5% înregistrat în anul 2009 ; urmat îndeaproape de Stiinţe
umaniste şi Artă cu ponderi cuprinse între 64.7% în anul 2002 şi 71.5% în anul 2008 ; Stiinţe sociale,
de afaceri şi juridice cu ponderi cuprinse între 62.3% în anul 2003 şi 68.3 în 2010. Cele mai mici
ponderi se înregistrează pe formele Invătământ tehnic şi construcţii (cu ponderi cuprinse între 27.4% în
anul 2002 şi 34.1% în 2005) şi Agricol ( cu ponderi cuprinse între 37.4% şi 41.6% în anul 2006).
In tabelul de mai jos se prezintă evoluţia ponderilor numărului de absolvenţi de sex feminin în
cadrul fiecărului domeniu de educaţie.
Tabel nr. 68
Ponderea numărului de absolvenţi de sex feminin din învăţământul superior pe domenii de educatie
(procente)
2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010
Total 53624 78893 84448 89468 103516 123064 198348 186315 193034
Educatie 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Profesori 0,4 0,5 0,4 1,5 9,8 24,8 56,4 71,0 66,2
Stiinta
educatiei 99,6 99,5 99,6 98,5 90,2 75,2 43,6 29,0 33,8
Stiinte
umane si
Arte 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Arte 10,2 10,2 10,3 8,4 12,0 13,9 11,2 12,8 14,0
Stiinte
Umaniste 89,8 89,8 89,7 91,6 88,0 86,1 88,8 87,2 86,0
Stiinte
sociale, de
afaceri si
juridice 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Stiinte sociale 16,9 15,5 16,5 16,8 20,8 18,6 39,6 26,1 46,1
Jurnalism 5,4 5,3 7,2 4,5 3,8 3,2 4,1 3,6 2,9
Administrarea
afacerilor 51,2 52,6 53,8 57,2 56,9 61,0 45,2 55,2 38,9
Juridic 26,5 26,6 22,5 21,5 18,5 17,3 11,1 15,1 12,1
Stiinte 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Stiintele vietii 62,1 73,4 71,5 70,0 68,2 58,5 18,3 34,0 28,0
Fizica ####### ####### ####### ####### ####### ####### 44,1 47,7 34,3
Matematica si
statistica 37,9 26,6 28,5 30,0 31,8 41,5 25,3 8,4 29,7
Informatica ####### ####### ####### ####### ####### ####### 12,4 9,8 8,0
Invatamant
tehnic si
constructii 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Inginerie 73,3 74,7 74,1 71,0 77,6 82,3 77,2 67,7 67,1
Prelucrarea
materialelor 22,3 17,2 16,8 17,8 17,9 13,8 15,7 22,7 21,7
Arhitectura si
constructii 4,4 8,2 9,1 11,1 4,5 4,0 7,1 9,6 11,2
Agricultura 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
102
####### = nu există date
Sursa: Calcule proprii după date Institutul Naţional de Statistică
Ponderea formei de învăţământ de lungă durată, universitar de licenţă, master, studii aprofundate
în total număr absolvenţi de sex feminin (graficul de mai jos) a avut o evoluţie de creştere continuă de
la 82.4% în anul 2002 la peste 98% în anul 2010, în replică învăţământul de scurta durata (colegii) au
înregistrat o scădere a ponderii de la 14.9% înregistrat în anul 2002 la 0.04% în anul 2010. Un alt
segment de învăţământ, învăţământul postuniversitar s-a situat în limitele a 2% din numărul total de
absolvenţi de sex feminin.
Figura nr. 47
Evoluţia ponderii formei de învăţământ de lungă durată, universitar de licenţă, master, studii
aprofundate în total număr absolvenţi de sex feminin
82,4
70,7
94,0
98,898,899,0
92,190,288,9
60,0
65,0
70,0
75,0
80,0
85,0
90,0
95,0
100,0
105,0
2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010
Total
Agricultura,
forestier si
prelucrarea
pestelui 100,0 87,8 100,0 100,0 73,5 91,8 63,2 71,4 64,2
Medicina
veterinara ####### 12,2 ####### ####### 26,5 8,2 36,8 28,6 35,8
Sanatate si
asistenta
sociala 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Sanatate 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 79,8 91,2 92,4
Asistenta
sociala ####### ####### ####### ####### ####### ####### 20,2 8,8 7,6
Servicii 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Servicii
personale 94,9 95,4 96,5 95,9 96,4 94,0 72,9 41,9 60,9
Servicii de
transport 5,1 4,6 3,5 4,1 3,6 3,0 ####### ####### #######
Protectia
mediului ####### ####### ####### ####### ####### 3,1 27,1 57,5 38,2
Servicii de
securitate ####### ####### ####### ####### ####### ####### ####### 0,6 0,9
103
ANEXA metodologică
Metodologia de calcul a unor indicatori ai seriilor cronologice
Caracterizarea evoluţiei în timp a fenomenelor economice şi sociale presupune calculul unor
indicatori statistici cu caracter descriptiv, dintre care pot fi amintiţi indicatorii dinamicii. Aceştia
măsoară schimbarea într-o perioadă faţă de alta luată ca bază sau într-un moment faţă de alt moment.
În funcţie de perioada căreia îi corespunde baza de raportare, indicatorii dinamicii pot fi calculaţi
cu bază fixă şi cu bază în lanţ. În cazul indicatorilor cu bază fixă, toţi termenii seriei se raportează la
un nivel de referinţă neschimbat, în general primul termen al seriei. În cazul indicatorilor cu bază în
lanţ, nivelul de referinţă este mobil, deplasându-se în timp simultan cu perioada pentru care se
calculează indicatorul.
Indicatorii dinamici sunt absoluţi – sporul absolut şi relativi - indicii şi ritmurile.
Sporul absolut sau modificarea absolută reprezintă diferenţa dintre nivelul înregistrat de
variabila ty (y1, y2…….yn) într-o perioadă (la un moment) şi cel înregistrat în perioada de bază (la
momentul referintă):
11/ yytt pentru sporul absolut cu bază fixă; (1)
11/ tttt yy pentru sporul absolut cu bază în lanţ. (2)
Sporul absolut are aceeaşi unitate de măsură ca şi caracteristica şi indică o creştere a nivelului
variabilei dacă este pozitiv sau o scădere a nivelului variabilei atunci când este negativ.
Sporul absolut mediu – anual, lunar, etc.- reprerzintă o medie aritmetică a sporurilor absolute
înregistrate în cursul unei perioade, adică sporul (modificarea) absolută care ar reveni pe o unitate de
timp dacă evoluţia ar fi uniformă:
1
21/
n
n
ttt
(3)
unde (n) reprezinta numarul intervalelor de timp unitare care formează perioada la care se face referire.
Indicele este o mărime relativă utilizată pentru a caracteriza modificarea relativă în timp a unui
fenomen, purtând astfel şi denumirea de indice al dinamicii sau indice de creştere. Indicele se
calculează ca raport între nivelul înregistrat de variabilă în perioada curentă şi nivelul de referinţă şi
arată de câte ori este mai mare nivelul perioadei curente decât nivelul perioadei de bază. Formulule de
calcul al indicelui cu bază fixă şi cu bază în lanţ sunt:
1
1/y
yi tt pentru indicele cu bază fixă; (4)
1
1/
t
ttt
y
yi pentru indicele cu bază în lanţ. (5)
unde t reprezintă perioada sau momentul de timp la care se înregistrează variabila.
Indicele mediu arată care este modificarea relativă medie pe unitatea de timp. Indicele mediu se
calculează ca medie geometrică a indicilor în lanţ calculaţi pentru toate unităţile de timp ale perioadei
acoperite de seria cronologică. Dacă se ţine cont de faptul că produsul indicilor cu bază în lanţ este egal cu
104
indicele cu bază fixă calculat pentru ultimul termen al seriei, atunci, formula de calcul al indicelui mediu
este:
1
1
11/
nnn
ny
yii (6)
Ritmul de creştere/descreştere, denumit şi rată de creştere/descreştere sau spor relativ, reprezintă
raportul dintre sporul absolut şi nivelul de bază, indicând cu cât se modifică – în termeni relativi-
nivelul variabilei
Formulele de calcul ale ritmului cu bază fixă sau cu bază in alnţ sunt:
1
1
1
1/1/
y
yy
yr tt
t
pentru ritmul cu bază fixă; (7)
1
1
1
1/1/
t
tt
t
tttt
y
yy
yr pentru ritmul cu bază în lanţ. (8)
Ritmul mediu sau rata medie de modificare (creştere sau descreştere) se poate calcula cu
diverse relaţii, dar una dintre cele mai simple este:
11 1
1
11/ n
nnn
y
yir (9)
105
ANEXA
Legilaţie privind învăţământul
PRINCIPALELE PREVEDERI LEGISLATIVE ŞI ALTE REGLEMENTĂRI ACTUALE
PRIVIND ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR PUBLIC ŞI PRIVAT din România
În prezent, există o serie de prevederi legislative şi alte reglementări prin care se asigură cadrul
general de funcţionare şi de dezvoltare a sistemului naţional de învăţământ superior, vizând şi
elemente legate de managementul financiar al acestuia.
Legi România a făcut paşi importanţi către Spaţiul European al Învăţământului Superior (SEIS), prin
reorganizarea întregului spectru de programe universitare. S-a adoptat o nouă structură a
învăţământului superior prin Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, care oferă
cadrul legislativ al introducerii celor trei cicluri: studii de licenţă, de master şi doctorale, conform
obiectivelor Procesului Bologna. Legea a intrat în vigoare în anul universitar 2005-2006 şi prima
generaţie de licenţiaţi a fost în 2008/2009.
Una dintre principalele realizări ale învăţământului superior din România, vizând ajungerea la
statutul de parte activă şi atractivă a viitorului Sistem de Învăţământ Superior European (SEIS) a fost
adoptarea Legii 87/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 75/2005
privind asigurarea calităţii educaţiei. Această lege abordează asigurarea calităţii în mod
transsectorial, vizând toate organizaţiile furnizoare de educaţie care operează pe teritoriul României.
Legea prevede şi crearea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, o
instituţie de stat independentă cu competenţe de acreditare, evaluare academică şi asigurare a calităţii.
Legea 376/2004 privind acordarea de burse private oferă studenţilor cadrul legislativ în care
să-şi găsească finanţări suplimentare pentru studii. Angajatorii potenţiali le pot oferi studenţilor o bursă
şi, prin amendamentul din noiembrie 2005 la această lege, studenţii pot lucra pe perioada acordării
bursei. Aceasta este pentru studenţi o mare şansă de a beneficia de finanţări suplimentare şi, în acelaşi
timp, de a stabili un prim contact cu piaţa muncii, cu cerinţele şi standardele ei. Agenţia Naţională
pentru Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi Social (ACPART)
este organismul specific care are misiunea de a promova parteneriatele între instituţiile de învăţământ
superior şi mediul social şi economic.
Legea 1/2011, Legea Educaţiei Naţionale - Parlamentul României a adoptat Legea Educaţiei
Naţionale în luna decembrie 2010, legea intrând în vigoare la 10 februarie a.c. În elaborarea legii, în
afara documentelor politice şi de expertiză naţionale, pentru întocmirea soluţiilor legislative propuse au
fost consultate şi analizate comparativ legislaţiile altor state. S-a acordat o atenţie deosebită tendinţelor
legislative recente în domeniul educaţiei, legislaţia reprezentând o parte obligatorie dar nu şi suficientă
a soluţiei necesare pentru modernizarea sistemului de educaţie. Demersul legislativ trebuie urmat de
acţiuni administrative şi alocări financiare corespunzătoare.
Prin noua Lege a Educaţiei Naţionale, reforma sistemului educaţional românesc vizează
următoarele schimbări:
Compatibilizarea ciclurilor de învăţământ cu cerinţele unei educaţii moderne şi cu Cadrul
European al Calificărilor
Modernizarea şi descongestionarea curriculumului
Crearea unui cadru curricular coerent presupune îmbunătăţirea programelor şcolare prin
reducerea volumului de cunoştinţe ce trebuie memorate şi creşterea atractivităţii conţinuturilor acestor
programe.
106
Legea introduce curriculumul bazat pe cele opt competenţe cheie de care are nevoie fiecare
individ pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziunea socială şi
pentru intrarea pe piaţa muncii.
Din analiza cadrului european al competenţelor-cheie pentru educaţia permanentă, legea
consideră că următoarele competenţe-cheie trebuie să devină ţinte ale şcolarizării: competenţe de
comunicare în limba maternă şi în limbile de circulaţie internaţională; competenţe de matematică,
ştiinţe şi tehnologie; competenţe digitale (de utilizare a TIC şi rezolvare de probleme); competenţe
axiologice (ca set de cunoştinţe şi valori necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa
socială); competenţe sociale şi civice; competenţe antreprenoriale; competenţe de expresie culturală;
competenţe de tipul “a învăţa să înveţi”.
Reorganizarea sistemului de evaluare a elevilor
Asigurarea unui grad sporit de descentralizare, responsabilizare şi finanţare în sistem
Asigurarea de şanse egale la educaţie pentru grupurile dezavantajate
Revalorizarea învăţământului profesional şi tehnic
Reformarea politicilor în domeniul resursei umane
Stimularea învăţării pe tot parcursul vieţii
Modernizarea managementului şi conducerii universităţilor
Clasificarea universităţilor
Asigurarea calităţii în învăţământul superior
Finanţarea competiţională şi încurajarea excelenţei la nivel universitar
Hotărâri ale Guvernului
.Prin HG 1175/2006 s-a adoptat o nouă structură a primului ciclu (de licenţă) pe domenii de
studiu, în concordanţă cu principiile Procesului Bologna. Decizia cuprinde 15 domenii generale de
studiu şi specializările corespunzătoare şi se aplică tuturor instituţiilor de învăţământ superior de stat şi
particulare. Reducerea numărului domeniilor de studiu permite o mai bună coordonare între oferta de
programe de studii a instituţiilor de învăţământ superior româneşti şi cea specifică sistemelor de
învăţământ superior din viitorul SEIS.
HG 404/2006, privind organizarea masteratelor, şi HG 567/2005, care defineşte obiectivul
principal al programelor doctorale, constituie cadrul legislativ care defineşte structurile ciclului doi
şi trei.
Hotǎrârea Guvernului nr. 789/3 august 2011 privind aprobarea Metodologiei de evaluare în
scopul clasificării universităţilor şi ierarhizării programelor de studii
Hotǎrârea Guvernului nr. 681/29 iunie 2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare
de doctorat
Hotǎrârea Guvernului nr. 457/4 mai 2011 privind aprobarea Metodologiei-cadru de concurs
pentru ocuparea posturilor didactice şi de cercetare vacante din învǎţǎmântul superior
Au fost înregistrate progrese şi pe linia implementării procesului Bologna, în sensul adoptării şi
intrării în vigoare a HG nr. 890/2008 privind denumirile calificărilor şi titlurile conferite absolvenţilor
învăţământului universitar de licenţă înmatriculaţi în anul I de studii în anii universitari 2005/2006,
2006/2007, 2007/2008 care reglementează titlurile acordate absolvenţilor pentru a asigura condiţiile de
implementare Suplementului la Diplomă, în conformitate cu cerinţele procesului Bologna.
Ordine ale Ministrului
Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5272/2011 privind
repartizarea cifrei de şcolarizare pentru ciclul de studii universitare de doctorat în vederea admiterii la
studii în anul universitar 2011-2012
107
Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5271/2011 privind
repartizarea cifrei de şcolarizare pentru ciclul de studii universitare de master în vederea admiterii la
studii în anul universitar 2011-2012
Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5262/2011 privind
constatarea rezultatelor clasificării universităţilor
Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4692/29.07.2011 privind
aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din
învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare şi a atestatului de abilitare,
pentru domeniile ştiinţifice aferente panelului pe domenii fundamentale P5 - Arte şi ştiinţe umaniste
din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare
Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineterului şi sportului nr. 4390/6.06.2011 privind
Constituirea Consiliului Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior.