Proiect Dr Concurentei..Oana Cozanu

8/16/2019 Proiect Dr Concurentei..Oana Cozanu

http://slidepdf.com/reader/full/proiect-dr-concurenteioana-cozanu 1/15

1

CUPRINS

CUPRINS ............................................................................................................................................. 1

1. Noţiunea de concurenţă neloială şi cadrul legal de reglementare ........................................................ 2

(la nivel naţional şi comunitar) ....................................................................................................................... 2

2. Concurenţa neloială pe piaţa internă ..................................................................................................... 4

2.1. Formele de manifestare ale concurenţei neloiale pe piaţa internă ................................................... 4

2.2 Răspunderea juridică pentru comiterea actelor de concurenţă neloială pe piaţa internă ................. 5

A. Organele constatatoare ale contravenţiilor ....................................................................................... 6

A. Răspunderea penală ........................................................................................................................... 7

3. Concurenţa neloială pe piaţa internaţională ......................................................................................... 8

3.1. Cadrul economic şi juridic .............................................................................................................. 83.2. Dumpingul la export şi import ....................................................................................................... 9

3.2.1. Dumpingul de mărfuri ......................................................................................................10

3.2.2. Dumpingul de servicii .......................................................................................................10

3.2.3. Dumpingul valutar ............................................................................................................10

3.2.4. Dumpingul social ..............................................................................................................10

3.2.5. Subvențiile ........................................................................................................................11

3.3. Răspunderea juridică pentru dumping şi subvenţii .....................................................................12

3.4. Regimul juridic al ajutorului de stat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 143/1999 modificată

prin Legea nr.603/2003 ............................................................................................................................13



2

CONCURENȚA COMERCIALĂ NELOIALĂ

1. Noţiunea de concurenţă neloială şi cadrul legal de reglementare

(la nivel naţional şi comunitar)

Legea nr.11/1191 privind combaterea concurenţei neloiale modificată prin legea nr. 298/2001defineşte concurenţa neloială ca fiind „orice act saufapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare aproduselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor deservicii”. Sunt sancţionate asemenea acte sau fapte pornind de la faptul că aşa cum se dispune în art. 1 coroborat cu art. 3 din Legea nr.11/1991,comercianţii „sunt obligaţi” la desfăşurarea activităţii lor comerciale cu bună credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor

consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale”, în caz contrar fiind atrasă răspunderea civilă, contravenţională ori penală”, după caz. Aceeaşi lege apreciază ca fiind contrare uzanţelor comerciale cinstite

acele fapte de utilizare, de folosire în mod neloial a secretelor comercialeale unui comerciant prin practici precum: neexecutarea unilaterală acontractului; folosirea unor proceduri neloiale sau a abuzului de încredere;incitarea la delicte şi la achiziţionarea de secrete comerciale de către terţicare aveau cunoştinţă că atare achiziţii implică asemenea practici, menitesă aducă atingere poziţiei comercianţilor concurenţi pe piaţă (art. 11 lit. adin Legea nr. 11/1991 modificată).

Secretul comercial este definit tot în aceeaşi lege în art. 11 lit. b ca fiind informaţia ce, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor ei, nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă persoanelor dinmediul care se ocupă în mod obişnuit de acest gen de informaţie şi care capătă o valoare comercială prin faptul că este secretă, iar deţinătorul a luat măsuri rezonabile, ţinând cont de circumstanţe pentru a o menţine în regim de secret.

Activităţile neloiale sunt enumerate în art. 4 şi art.5 din Legea nr.11/1991 modificată. În primul dintre cele două articole sunt menţionate

ce fapte sunt apreciate drept contravenţii, iar în ultimul care sunt infracţiuni,cât şi sancţiunea penală ce va putea fi aplicată în situaţia comiterii lor. Analizând aceste dispoziţii legale se poate concluziona că,

concurenţa neloială îşi face apariţia într -un domeniu în care competiţia este premisă prin lege, dar ea trebuie manifestată cu mijloace oneste. În cazul concurenţei neloiale un act ce este permis de principiu este realizat prinexercitarea în mod abuziv a unui drept. Acest gen de competiţie urmăreşte atragerea prin mijloace neoneste a clientelei agentului comercial lezat.



3

Conform art.135 alin.2 lit. a din Constituţia României, statul românare obligaţia de a asigura protecţia concurenţei loiale.

În doctrină concurenţa neloială a fost definită şi ca fiind comiterea, în domenii deschise competiţiei economice, a unor fapte ce contravin legii şi uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale, cu scopul atragerii clientelei unor

comercianţi rivali de pe piaţa relevantă, producându-le prejudicii materiale,morale ori eventuale1”. În plan comunitar Convenţia de Uniune de la Paris, pentru protecţia

proprietăţii industriale, din 20 martie 1883 a stabilit prin art. 10 bis §1 că statele membre „sunt obligate să asigure cetăţenilor uniunii o protecţie efectivă împotriva concurenţei neloiale”, iar în art. 10 bis §2, că este act de concurenţă neloială orice act contrar practicilor cinstite în domeniulindustrial sau comercial.

În art. 1 ea impune ca obligaţie ţărilor ce fac parte U.E., reprimareaconcurenţei neloiale şi asigurarea protecţiei efective a cetăţenilor asupra

concurenţei neloiale. Această Convenţie impune statelor membre să interzică prin acte

materiale interne:• afirmaţiile sau indicaţiile a căror folosire, în exerciţiul comerţului,

este capabilă să ducă în eroare publicul cu privire la natura, caracteristicile,modul de fabricare, capacitatea la întrebuinţare ori cantitatea mărfurilor;

• afirmaţiile false, în exerciţiul comerţului, menite să discrediteze întreprinderea, produsele ori activitatea industrială ori comercială a unuiconcurent;

• orice faptă de natură să creeze, prin orice mijloc, confuzie cu întreprinderea, produsele , ori activitatea industrială sau comercială a unuicomerciant.

Practic, statele membre au obligaţia de a sancţiona acele acte ce au ca efect eliminarea concurenţei, cât şi cele care distorsionează concurenţa de la scopul ei licit.

România a ratificat această Convenţie prin Decretul nr.1177/1968. În legislaţia română, pentru a se îndeplini aceste cerinţe s-au

adoptat numeroase prevederi menite să garanteze existenţa liberă aconcurenţei.

În ultimii ani au fost adoptate Legea nr.11/1991 pentru combatereaconcurenţei neloiale şi Legea nr.21/1996 privind concurenţa, acesteapentru a se înlătura şi preveni abuzurile şi excesele de pe piaţa mărfurilor şiserviciilor.

1 O. Căpăţână - Dreptul concurenţei comerciale. Concurenţa neloială pe piaţa internă şi internaţională, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 15



4

Aceste două legi speciale împreună cu prevederile Codului deprocedură civilă şi ale Codului de procedură penală formează cadrul legalde reglementare a concurenţei neloiale în plan intern.

Pentru formele specifice relaţiilor comerciale internaţionale cadrul legislativ privitor la concurenţa neloială este reprezentat de:

• reglementările adoptate în baza G.A.T.T. (Acordul General pentruTarife şi Comerţ); • Acordurile europene referitoare la comerţul şi asocierile dintre

statele Comunităţilor Europene. În materie de concurenţă neloială au apărut reglementări şi în statele

din Centrul şi Vestul Europei, dintre care menţionăm: 1. În Germania - o lege specială pentru înăbuşirea concurenţei

neloiale a apărut încă din 1986, iar în anul 1909 a intrat în vigoare o altălege nouă menită să combată această concurenţă.

2. Franţa şi Italia - sancţionează concurenţa neloială pe plan civil,

având ca fundament răspunderea delictuală, iar ca o completare a reglementărilor civile, sunt aplicate prevederile legii penale şi reglementări privitoare la proprietatea industrială;

3. Anglia - nu are o lege specială pentru combaterea concurenţei neloiale, ci actele de această natură sunt sancţionate potrivit legii penalesau a reglementărilor privind răspunderea pentru acte ilicite cunoscute sub numele „Law of Torts”.

4. În Ungaria - în 1990 a fost înlocuită legea aplicabilă în materie din1984, cu Legea nr. 86 din 5 decembrie a anului menţionat.

5. Bulgaria - a adoptat în 1991 o lege privind protecţia concurenţei care cuprinde şi dispoziţii referitoare la concurenţa neloială. 6. În Polonia - a fost adoptată o lege anti-trust având ca model

legeagermană.

2. Concurenţa neloială pe piaţa internă

2.1. Formele de manifestare ale concurenţei neloiale pe piaţa internă

Formele de concurenţă neloială pot fi de natură contravenţională şi

infracţională aşa cum se constată din dispoziţiile legale ale Legii nr.11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. În această lege, înarticolele 4, şi 5 sunt enumerate şi definite acele fapte şi acte consideratecontravenţii şi infracţiuni şi totodată sunt prevăzute şi sancţiunile ce le suntaplicabile celor care le comit.

Enumerarea contravenţiilor şi infracţiunilor din textele de lege menţionate este limitativă. Din dispoziţiile Legii nr.11/1991 însă, se poate



5

concluziona că organele judiciare competente legal sesizate vor puteacalifica drept fapte ori acte de concurenţă neloială şi alte comportamente decât cele prevăzute în art. 4 şi 5 din lege, dacă acestea se dovedesc a fi contrare uzanţelor cinstite. Dar, acestor atitudini şi comportamente le vaputea fi aplicată însă răspunderea civilă, în baza prevederilor cu caracter

general ale art. 1 - 3 din Legea nr.11/1991.Formele contravenţionale de concurenţă neloială prevăzute în art. 4din Legea nr. 11/1991 (lit. a - h) sunt materializate prin anumite acte şi faptecare se pot comite de către salariaţi ori de câte ori comercianţii persoanefizice sau juridice - prin reprezentanţii legali ai lor, în exercitarea activităţiilor pe o piaţă anume.

Î n doctrină - aceste fapte ce concurenţă neloială contravenţionale şi penale enumerate în Legea nr.11/1991 au fost clasificate după criteriaprecum frecvenţa lor şi procedeele folosite în:

• publicitate neonestă;

• confuzia cu semnele distinctive ale comerciantului rival de pe piaţarelevantă;

• denigrarea comerţului rival; • dezorganizarea întreprinderii comerciantului rival prin atragerea de

personal, spionaj etc.• acapararea agresivă a clientelei unui comerciant rival.

Infracţiunea de concurenţă neloială poate fi realizată în una din formele expres prevăzute în art. 4 alin.1 lit. a - g sin Legea nr. 11/1991privind combaterea concurenţei neloiale.

2.2 Răspunderea juridică pentru comiterea actelor de concurenţă neloialăpe piaţa internă

Potrivit art. 3 din Legea nr.11/1991, nerespectarea obligaţiei de a exercita activitatea comercială cu bună credinţă, conform uzanţelor

cinstite şi aşa cum o cer respectarea intereselor consumatorilor şiconcurenţa loială antrenează faţă de comercianţi, după caz, răspundereacivilă, contravenţională ori penală.

A. Răspunderea contravenţională va fi antrenată faţă de acei comercianţi - persoane fizice sau juridice - care comit una sau mai multefapte contravenţionale dintre cele expres şi limitativ prevăzute în art. 4 lit. a-h din Legea nr. 11/1991.

Aceşti comercianţi vor putea fi sancţionaţi contravenţional, încazurile prevăzute de lege, cu amenzi în cuantum ce poate varia de la1.000 lei la 15.000 lei, conform prevederilor art. 4 alin. 2 din Legeanr.11/1991. De altfel, aşa cum o prevede acest text de lege, cuantumul



6

amenzilor contravenţionale va fi actualizat de guvernul României funcţie derata inflaţiei.

Sancţiunea aplicată trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei comise, avându-se în vedere împrejurările în care fapta s-acomis, modul şi mijloacele de săvârşire a ei, scopul urmărit, urmarea

produsă şi de circumstanţele personale ale contravenientului. A. Organele constatatoare ale contravenţiilor

Aşa cum se prevede în art. 4 al Legii nr.11/1991, contravenţiile se constată de personalul de control împuternicit în acest scop de Ministerul Finanţelor Publice, din oficiu sau la sesizarea părţii vătămate.

Cuprinsul actului de constatare:

Constatarea contravenţiei se face printr -un proces verbal care trebuiesă cuprinsă: data şi locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitateaşi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale dinactul de identitate, ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, ori şi locului în care a fost comisă, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor de natură a servi la aprecierea gradului de pericol al faptei şi la evaluarea eventualelor pagube produse; indicarea prevederilor legale (actului normativ) prin care sestabileşte şi sancţionează contravenţia; posibilitatea achitării în 48 de ore a

jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ - dacă acesta prevede o atare posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi că plângerea se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a comisfapta (Decizia Consiliului Concurenţei nr.953/2006).

Prin procesul verbal de contravenţie va fi aplicată şi sancţiunea (clar individualizată) şi despăgubirea, dacă este cazul.

Procesul verbal de contravenţie va fi lovit de nulitate dacă nu va include una dintre menţiunile:

• numele, prenumele şi calitatea agentului constatator; • numele şi prenumele contravenientului (a denumirii şi sediului

persoanei juridice);• fapta comisă şi data la care s-a comis;• semnătura agentului constatator. Procesul verbal se va comunica imediat contravenientului. Dacă el

nu este de faţă, comunicare va trebui făcută în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.



7

Dacă acest proces verbal nu a fost atacat în termenul legal stabilitare caracter de titlu executoriu.

Dacă procesul verbal încheiat nu a fost comunicat în termenul legal, atunci va opera prescripţia executării amenzii. Totodată, dacă amenda nuva fi achitată într -o perioadă de un an de la aplicare, şi-n acest caz se va

prescrie executarea amenzii.Procesul verbal va putea fi atacat cu plângere în termen de 15 zile dela înmânare sau comunicare.

Plângerea va putea fi:• formulată de partea vătămată - doar în ceea ce priveşte

despăgubirea; • formulată de cel căruia îi aparţin bunurile, altul decât contravenientul

- doar cu privire la măsura confiscării, • depusă la judecătoria în a cărui rază teritorială s-a comis

contravenţia, aceasta având competenţa de a o soluţiona.

Î mpotriva soluţiei date la plângerea formulată există o singură cale de atac, cu caracter extraordinar, şi anume cea a recursului, care poate fi exercitată în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Instanţacompetentă a judeca recursul este tribunalul - secţia de contenciosadministrativ.

Executarea sancţiunii aplicate şi a măsurilor luate prin procesul verbal de contravenţie este de competenţa organului din care face parte agentul constatator atunci când nu s-au exercitat căi de atac.

Dacă acestea s-au exercitat, competenţa revine judecătoriei care a

soluţionat plângerea, ca instanţă de executare. A. Răspunderea penală

În cazul răspunderii infracţiunilor de concurenţă neloială, va fi antrenată răspunderea penală a autorilor şi, conform art.5 alin. 1 din Legeanr.11/1991, iar sancţiunile penale ce se pot dispune vor fi: Închisoarea (dea 6 luni la 2 ani) sau amenda penală (de la 2500 lei la 5000 lei).

Răspunderea penală este atrasă în cazul comiterii infracţiunii de concurenţă neloială prin crearea de confuzie cu numele ori semnele

distinctive ale unui comerciant, sau cu mărfurile pe care acesta le oferă, urmare a folosirii unor menţiuni false referitoare la brevetele de invenţii, originea sau caracteristicile lor, numele comerciantului sau producătorului , cu scopul de a induce în eroare alţi comercianţi sau clientela, cât şi în cazul practicilor anti-concurenţiale.

Legea nr. 11/1991 reglementează infracţiunile de concurenţăneloială în art.5 li. a - g.



8

Instanţa competentă pentru a trage la răspundere penală şi a sancţiona infracţiunile de concurenţă neloială va respecta şi va pune în aplicare prevederile Codului de procedură penală (privitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a celei civile alăturate acesteia). Totodată se vor avea învedere şi dispoziţiile legii speciale cuprinse în art. 6 din Legea

nr.11/1991conform cărora „persoana care săvârşeşte un act deconcurenţă neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul, sărest i tuie documentele confidenţiale însuşite în mod i l ic i t de la

deţinătorul lor legitim şi, după caz, să plătească despăgubiri pentrudaunele pricinuite, conform legislaţiei în vigoare” , art. 9, 10 şi 11privitoare la răspunderea celor care au comis asemenea infracţiuni, şi laaspectele asupra cărora instanţa competentă se va putea pronunţa.

Conform art. 7 alin.1 din aceeaşi lege, competenţa de soluţionare a acţiunilor izvorâte dintr -un act de concurenţă neloială, revine tribunalului locului săvârşirii faptei ori în raza teritorială a căruia se află sediul pârâtului

sau inculpatului, iar în lipsa unui sediu, competenţa o va avea tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului.

În cazul comiterii de infracţiuni de concurenţă neloială acţiunea penală va fi pusă în mişcare la plângerea părţii vătămate sau la sesizareaorganelor competente (aşa cum se prevede în art. 8 alin.1 din Legeanr.11/1991).

Potrivit art. 13 din Legea nr. 11/1991, dispoziţiile legii speciale lacare ne referim se completează cu prevederile Codului de procedurăpenală sau de procedură civilă, după caz.

3. Concurenţa neloială pe piaţa internaţională

3.1. Cadrul economic şi juridic

Circulaţia mărfurilor şi serviciilor între diferite state au drept scop satisfacerea nevoilor consumatorilor din acestea, ţinând cont de faptul că importul are ca obiect bunuri ce lipsesc de pe piaţa locală, iar prin export se valorifică surplusul de mărfuri proprii dintr -un stat pentru a complete

sectoarele cu probleme dincolo de graniţele acestuia. Cu scopul de a fi realizate profituri tot mai mari se recurge tot mai desla desfacerea în mod nemijlocit a propriilor mărfuri pe pieţe străine, într -ocompetiţie dură cu producătorii locali.

În acest context ( de concurenţă la nivel mondial) lupta neonestă la care recurg agenţii economici foarte puternici din alte state s-a constatat că nu poate fi oprită prin folosirea unor mecanisme de protecţie pentru garantarea respectării principiului liberului schimb, fiind necesare utilizarea



9

unor mijloace noi de combatere a tendinţelor agresive, ale competiţiei externe. S-au creat astfel de mijloace prin dispoziţii legale atât la nivel internaţional, cât şi naţional, de fiecare stat în parte.

Printre practicile nepermise utilizate în relaţiile economice internaţionale menţionăm:

• denigrarea ori confuzia cu un alt comerciant (persoană fizică sau juridică); • dezorganizarea altei întreprinderi prin modalităţi precum coruperea

specialiştilor cu experienţă cea mai vastă ori spionajul economic.Unele dintre practicile condamnabile întâlnite în sfera relaţiilor

internaţionale (ce se pot întâlni şi pe piaţa internă, însă mai rar) dobândesc anumite trăsături specifice determinate de relaţiile comerciale dintre

state.Printre aceste practici condamnabile se numără şi dumpingul şi

subvenţiile de stat. Acestea două aduc perturbări în circuitul comercial

interstatal. În România, concomitent cu desfiinţarea şi a ultimelor subvenţii de

stat atribuite pentru unele produse de larg consum şi cu liberalizarea preţurilor locale, s-au creat condiţii favorabile unui nivel competitivproduselor venite de peste hotare.

În aceste condiţii s-a dovedit necesară protejarea agenţiloreconomici naţionali, preîntâmpinarea şi oprirea concurenţei neloiale laimport, prin introducerea unor reglementări în dreptul nostru intern.

În plan internaţional, reglementările internaţionale sunt menite să

garanteze stingerea practicilor neloiale în cadrul relaţiilor economice internaţionale. Printre aceste reglementări cele mai importante sunt celeadoptate în baza Acordului G.A.T.T. - acord multilateral încheiat la Geneva

în 1947, asupra principiilor referitoare la tarifele vamale şi politicile comerciale ale ţărilor semnatare.

3.2. Dumpingul la export şi import

În cadrul operaţiunilor de export şi import efectuate în condiţii neloiale, cel mai des întâlnit fenomen negativ este reprezentat dedumpingul de mărfuri şi servicii.

În literatura juridică de specialitate sunt utilizate şi definite mai multe înţelesuri ale noţiunii de „dumping” şi anume:



10

3.2.1. Dumpingul de mărfuri

- privit ca o formă extremă a concurenţei ce constă în vânzarea demărfuri la preţuri cu mult mai mici decât preţurile pieţei şi chiar sub nivelulcosturilor de producţie, în scopul pătrunderii pe piaţă, acaparării acesteia şia înlăturării concurenţei. În sfera relaţiilor internaţionale dumpingul rezidă înlivrarea şi în alte ţări de mărfuri la un nivel inferior valorii normale, respectivcu mult sub preţurile pieţei şi sub costurile de producţie. Din politica dedumping la export diferenţa de preţ rezultată este compensată de multe oriprin obţinerea de prime de export şi subvenţii de la bugetul de stat ori va firecuperată ulterior, după învingerea concurenţei, prin majorarea preţurilor 2.

3.2.2. Dumpingul de servicii

Şi serviciile pot face obiectul concurenţei internaţionale. Dumpingul

de servicii este tipul de dumping care este practicat în relaţiile internaţionale în sfera serviciilor. Aceste relaţii au luat o mare amploare în prezent însă, cu toate acestea, dumpingului de servicii nu îi sunt destinate prevederilegale speciale nici interne, nici internaţionale.

3.2.3. Dumpingul valutar

- reprezintă devalorizare în mod voit, deliberat, a monedei naţionalesub valoarea reală a ei, cu scopul de a ieftini exporturile respectivului stat.

La ora actuală acest tip de dumping a fost interzis în mod expresprin dispoziţiile statuare ale Fondului Monetar Internaţional.

3.2.4. Dumpingul social

Scăderea preţului produselor pentru export mai poate fi realizată şi ca efect al unor factori cum ar fi salarii mai deduse decât în lara dedestinaţie (import), impozite mai mici, durata mai lungă a orarului zilnic sausăptămânal de muncă, contribuţii mai mici pentru asigurări sociale, preţuripentru produsele alimentare reduse prin subvenţii de la buget ş.a. Aceşti

factori nu creează prin acţiunea lor adevăratul dumping, a cărui trăsăturăcaracteristică rezultă din faptul că preţul de export este mai mic decât preţulpe care consumatorul trebuie să-l plătească pe piaţa internă a ţării careexportă.

2 Mugur Isărescu, Dumping în “Dicţionar juridic de comerţ exterior” , Bucureşti, 1986, p.163 - 164



11

3.2.5. Subvențiile

Prin subvenţie, potrivit Dicţionarului economic şi financiar, se înţelege acea sumă acordată cu titlu definitiv în favoarea unei persoanepublice sauprivate, în scopul atenuării sau compensării unei cheltuieli ori

pentruîncurajarea unei anumite acţiuni. În sens mai restrâns acest termense referă la transferurile efectuate de o colectivitate publică în favoareaunor altecolectivităţi publice, a unor instituţii sociale, ori a unor

întreprinderi3.Doctrina a statuat că subvenţiile sunt ajutoare pe care statul le acordă

întreprinderilor, în forme diverse, pentru a stimula prin aceasta producţiasau exportul4.

Practic subvenţiile pot fi de două tipuri: subvenţii la export şi subvenţiiinterne.

Subvenţiile pot conferi exportatorului posibilitatea de a vinde la

preţuri pe care fără aceste ajutoare nu le-ar fi putut practica. Totodată, ele îl pot determina pe posibilul importator din ţara unde se acordă subvenţia să renunţe la importuri şi să prefere produsele interne subvenţionate.

Oricare dintre cele două cazuri sunt apr eciate ca fiind practici decomerţ neloial şi piedici netarifare în efectuarea comerţului.

Efectul produs de subvenţii constă în modificări aduse curentelor comerciale, modificări ce nu s-ar fi produs fără acest ajutor.

Indiferent de forma în care sunt acordate subvenţiile încalcă principiul nediscriminării, fundamental în sistemul G.A.T.T. Ele încalcă

deontologia concurenţei oneste determinând pe piaţă inegalităţi între agenţii economici concurenţi. Subvenţiile la export produc discrepanţe în defavoarea produselor vândute fără subvenţii pe piaţa din străinătate,

întruât acestea din urmă sunt cert mai scumpe. Subvenţiile interne, care vin în beneficiul doar a anumitor producători

sau de care beneficiază numai unele categorii de mărfuri, cauzează inegalităţi evidente între agenţii economici, funcţie de primirea sauneprimirea de ajutoare băneşti din partea statului ori altor autorităţi publice.

Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.) defineşte subvenţiile ca reprezentând „orice formă de protecţie a veniturilor sau

de susţinere a preţurilor, care are ca efect direct sau indirect săcrească exporturile unui produs de pe teritoriul acelei părţicontractante” (art. XVI lit. A, pct. 1 din G.A.T.T.).

Codul anti-subvenţii al G.A.T.T. în completare, prevede care sunt subiectele de drept de la care pot proveni aceste subvenţii, menţionând că

3 Bernard and Colli, Vocabular economic şi financiar , Editura Humanitas, 1994, pag. 364

4 O. Căpăţână, op. cit., Editura Lumina Lex, Bucureşti 1996, p.111



12

„subvenţiile pot fi acordate de orice autoritate publică sau oriceorg anism public de pe teri to riul unu i semnatar (...), în l im itele

teritoriului lor” (art. 7 din Cod). Se poate constata, ţinând cont de efectele negative produse, că atât

reglementările G.A.T.T., prevederile Comunităţii Economice

Europene, cât şi legislaţia noastră internă, manifestă o toleranţă mai marefaţă de ajutoarele financiare acordate de stat cu caracter intern (atât timpcât au o sferă de aplicare generală, cum ar fi în special cele dateproducătorilor piscicoli sau agricoli) în raport cu subvenţiile acordate laexport. Pentru acestea din urmă sunt reglementate măsuri contra tuturorcategoriilor acestora în scopul de a elimina posibilele discriminări întreagenţii economici.

Scopul direct al subvenţiilor , potrivit literaturii noastre juridice , constă în expansiunea comerţului exterior prin creşterea şi diversificarea exporturilor proprii.

Scopul indirect este oprirea sau discriminarea drastică a importului de produse asemănătoare, similare, ce pot fi procurate în condiţii mai favorabile pentru consumatorii de pe piaţa internă.

3.3. Răspunderea juridică pentru dumping şi subvenţii

Faptele de concurenţă neloială ce se manifestă fie sub forma dumpingului, fie sub cea a subvenţiilor afectează prin efectele lor, interesele economiei naţionale sau cele ale unor pieţe relevante din acea ţară unde serealizează comercializarea, în afara raporturilor ce au loc nemijlocit între

părţile operaţiunii în cauză. Din acest motiv, aceste fapte de concurenţă neloială intră în sfera

răspunderii extracontractuale, atât în cadrul relaţiilor economice interne, câtşi în cel al raporturilor juridice de comerţ internaţional şi cooperare

economică internaţională ( cu un element de extraneitate). Reprimarea faptelor de dumping şi de subvenţii la export parcurge în

sistemul G.A.T.T. preluat de prevederile C.E.E. şi de legislaţia ţării noastre, sub aspect procedural aceleaşi faze şi anume:

1. Prima fază are ca obiect furnizarea plângerii de unul sau mai mulţi

agenţi economici lezaţi şi examinarea ei de organul competent sub aspectuladmisibilităţii ei. Plângerea:• trebuie să fie expresia intereselor unei ramuri de producţie lezate din

ţara de import şi să dovedească interesele unei proporţii majoritare dinramura de producţie lezată din ţara de import. Ca o condiţie de formă,trebuie formulată în scris.



13

• poate fi formulată de o întreprindere ori de o grupare de mai multe întreprinderi ce acţionează în nume propriu, cât şi de petenţi ce-i reprezintăpe alţii, în numele cărora lucrează.

Organul competent din ţara de import poate porni ancheta şi din oficiu.

În cazul României organul competent a lua măsurile necesare de apărare împotriva actelor de dumping şi subvenţii este Comisia pentru taxe antidumping, taxe compensatorii şi măsuri de salvgardare, ce funcţionează

în cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului. 2. A doua fază este cea a investigării.

Acum sunt administrate probele referitoare la condiţiile responsabilităţii exportatorului străin suspectat de dumping ori a celui ce beneficiază de subvenţii.

3. A treia şi ultima fază este constituită de soluţionarea plângerii.Plângerea poate primi una din următoarele soluţii:

• poate fi respinsă ca nefondată; • poate fi apreciată ca întemeiată şi atunci măsurile adoptate pot fi

diverse, putând consta în: încheierea unui angajament amiabil cuexportatorul neloial; aplicarea de sancţiuni, dacă nu sunt îndeplinitecondiţiile necesare pentru încheierea unui angajament amiabil. Astfel,comisia va institui taxe anti-dumping ori compensatorii cu scopul de arepara prejudiciul produs.

Sumele acestor taxe vor deveni venituri la bugetul public al statului în a cărui economie s-au produs prejudicii generate de faptele de

concurenţă neloială. Cele două categorii de măsuri sunt măsuri de apărare , care au ca scop repararea prejudiciului cauzat.

Pe lângă acestea, ţara de import mai este îndreptăţită, pentru a-şi proteja economia proprie, să aplice măsuri de salvgardare ce pot consta în: restricţii la import şi în suprataxe vamale.

Măsurile de salvgardare pot fi dispuse independent de existenţaunei subvenţii ori a unui dumping, în cazurile când economia respectivei ţărieste invadată de mărfuri de pe ale pieţe.

3.4. Regimul juridic al ajutorului de stat în conformitate cu dispoziţiileLegii nr. 143/1999 modificată prin Legea nr.603/2003

Ajutorul de stat este definit în art. 2, alin. 1 din Legea nr.143/199 careprezentând orice măsură de sprijin acordată de stat sau de unităţile administrativ - teritoriale, indiferent de formă, care distorsionează ori ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor

întreprinderi, a producţiei anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau



14

afectează comerţul pe care România şi statele membre ale UniuniiEuropene îl practică, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurenţialnormal.

Conform art. 2 din Legea nr. 143/1999 sunt considerate admise, doarpe baza avizului Consiliului Concurenţei categoriile următoarelor ajutoare

de stat:• cele cu caracter social - ce se acordă consumatorilor individuali, cu

condiţia ca acestea să fie date fără discriminare în ceea ce priveşteprovenienţa produselor;

• cele ce au ca scop înlăturarea efectelor produse de dezastre naturale ori de evenimente excepţionale.

Ajutoarele de stat pot consta în:• într -un transfer de fonduri publice către o anumită unitate

economică;

• în renunţarea la unele venituri viitoare - sigure ori numai posibile -care garantează beneficiarilor un folos de natură economică sau financiarăpe care nu l-ar fi dobândit în lipsa ajutorului de stat.

Aşa cum se prevede în art. 2 alin.4 din Legea nr. 143/1999, este necesar ca foloasele economice obţinute în condiţiile primirii unui ajutor de stat, să dea în fapt un ajutor real anumitor regiuni, agenţi economici, producţiei anumitor bunuri sau prestării anumitor servicii.

BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, cursuri, monografii

1. Octavian Căpăţînă, “Dreptul concurenţei comerciale. Parteagenerală”,Ediţia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998 2. Octavian Căpăţînă, "Dreptul concuranţei comerciale. concurenţa

neloială pe piaţa internă şi internaţională", Editura Lumina Lex, Bucureşti,1996

3. Aurelia Cotuţiu, Georgeta Valeria Sabău, “Drept român şiocomunitar al concurenţei”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008



15

4. Beatrice Andreşan, Gigoriu, Ţuchel Ştefan, "Tratatele UniuniiEuropene", Editura Humanitas, Bucureşti, 2007

5. Titus Prescure, “Curs de dreptul concurenţei comerciale”, EdituraRosetti, Bucureşti, 2004

II. Studii, articole

1. Octavian Căpăţînă, "Noţiunea concurenţei comerciale", Revista deDrept comerciale nr-1/1992, pag.29 – 42

III. Dicţionare

1. Bernard & Colli, „Vocabular economic şi financiar”, EdituraHumanitad, 1994

2. Teodora Irimescu, „Dicţionar de drept comunitar european”, Casa

Editorială Demiurg, Iaşi 2005 IV. Acte normative

1. Constituţia României publicată în Monitorul oficial al României,Partea I, nr.758/29 octombrie 2003

2. Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cu modificările şicompletările ulterioare

3. Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, aşacum a fost modificată şi completată prin Legea nr.298 / 2001.

4. Legea nr.21 / 1996 privind concurenţa cu, modificările şicompletările aduse prin Legea nr.184/2004

Proiect Dr Concurentei..Oana Cozanu

Documents

Transcript of Proiect Dr Concurentei..Oana Cozanu