Aspecte generale şi particulare

privind finanţarea primăriilor.

Profesor: Studente: Satmar Rodica

Şimon Teodora

Conferenţiar universitar Nistor Cristina Tulai Iulia

Grupa 6 ,FB

-2013-

Cuprins :

Introduce

Motivație

Capitolul I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE BUGET……………………………………….….4

1

1.1. Definiţie buget…………………………………………………………………………..……4

1.2. Principiile bugetare ………………………………………………………………...….…….5

Capitolul II. BUGETELE LOCALE……………………………………………………..….……6

2.1 Principiile procedurii bugetare…………………………………………………………….….6

2. 2. Consideraţii privind autonomia locală…………………………………………….……....…7

2.3 Evoluţia istorică a bugetelor locale din România………………………………….…..….….8

Capitolul III. FINANŢAREA INSTITUŢIILOR PUBLICE…………………………….…….…9

3.1 Principiile finanţării bugetare……………………………………………..…………..……...9

3.2 Sursele de finanţare ale instituţiilor publice ………..……………………………………..…9

3.2.1 Deschiderea şi repartizarea creditelor bugetare……………………………………….....….9

3.2.2 Particularităţi privind finanţarea din donaţii şi sponsorizări……………………………….10

3.2.3 Finanţarea din veniturile proprii ale instituţiilor publice……………………………….…..11

3.3 Finanţarea din împrumuturi…………………………………………………………………..16

3.3.1 Împrumuturi bancare sau prin emitere de obligaţiuni :……………………………………..16

3.4 Regiile autonome……………………………………………………………………..………16

Capitolul 4. Managementul si funcționarea primăriilor ……………………………………....….17

Concluzii

Introducere

Date fiind importanţa şi complexitatea temei, studiul de faţă îşi propune să ofere o imagine de ansamblu asupra

bugetelor locale, fără a avea pretenţia să epuizeze toate aspectele legate de acestea.

Una dintre temele prioritare ale actualei guvernări o constituie reforma administraţiei publice, un accent

important fiind pus pe componenta financiară a acesteia si anume veniturile si cheltuielile realizate. Date fiind

condiţiile de austeritate în care funcţionează autorităţile locale în acest moment în România, echilibrarea

2

bugetelor locale este un subiect actual şi care face obiectul a numeroase dezbateri. Există un clivaj între

comunităţile care realizează venituri proprii suficiente şi cele care nu se descurcă nici pentru cheltuielile de

întreţinere a localităţii. Reprezentanţii primariilor merg până la soluţii extreme cum ar fi eliminarea procedurii

echilibrării bugetelor locale, iar cele din urmă fac lobby pentru a obţine cât mai mulţi bani prin această

modalitate. Această dispută are loc pe două paliere de guvernare: de la nivel central la nivel judeţean şi de la

nivel judeţean la nivel local.

După 1990 în România s-a instituit un regim modern al bugetelor locale, corespunzător conceptelor

aplicate statelor europene occidentale, consacrat prin dispoziţii referitoare la aceste bugete cuprinse atât în

Legea finanţelor publice, în Legea finanţelor publice locale şi în Legea administraţiei publice locale.

Ca urmare, nu putem vorbi despre veniturile şi cheltuielile comunităţilor locale fără a face referire la cel mai

important document care cuprinde atât veniturile cât şi cheltuielile, respectiv bugetul local. Ţinând seama de

aceasta la inceputul lucrării am prezentat conţinutul, sfera şi structura bugetului naţional(general) , principiile

bugetare.

În continuare am tratat problemele legate de veniturile şi cheltuielile bugetului local. Am prezentat

probleme generale privind veniturile bugetelor locale şi anume: definiţia şi importanţa veniturilor bugetare,

clasificarea veniturilor bugetelor locale, prezentarea impozitelor şi taxelor considerate a fi principala sursă de

venituri ale administraţiei locale.

Ultima parte a lucrării analizează realizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetului local, al municipiului Turda ,

pe total şi pe structură, punând accent pe cauzele care au influenţat modul de realizare şi evoluţia acestora.

Bugetul statului este astfel definit ca un act, un document, o listă a veniturilor şi cheltuielilor statului prevăzute

şi autorizate a se realiza într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an, cu aprobarea Parlamentului. Sensul

juridic este consacrat apoi în legislaţia statelor .

Motivaţia

Prin proiectul elaborat dorim să ne axezăm mai mult pe tema  “Aspecte generale și particulare privind

finanțarea primăriilor “ deoarece este o temă destul de discutată în ţara noastră.

Obiectivele acestui referat sunt orientate spre a se cerceta modul în care s-au adoptat bugetele locale și în ce

măsură sunt aplicate acestea .

În ultimii ani au fost făcuţi importanţi paşi pentru imbunataţirea cadrului legal, existent în domeniul bugetelor

locale. În opinia noastră, actuala legislaţie în domeniu bugetelor locale necesită două tipuri de îmbunătăţiri:

-primul tip se referă la armonizarea actelor normative din domeniu şi simplificarea traseului proiectarii si a

adoptării bugetelor locale;

- al doilea tip vizează simplificarea însăși a cardului legislativ.

3

Capitolul I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE BUGET

1.1. Definiţie buget

4

Termenul de buget îşi are originea în limba latină unde - bulgo - înseamnă o pungă sau un sac cu bani .Anticul

bulga se folosea la romani cu sensul de sac din piele pe care patricienii îl purtau la braţ.

În franceză cuvântul - budget - provine din vechiul bougette sau petite bouge care avea în Evul Mediu

semnificaţia de sac sau cufăr, ladă în care călătorul îşi transporta mărfurile sau efectele personale.

Cuvântul este prezent şi în limba engleză unde - budget - a primit sensul de pungă, apoi de mapă din piele, în

care erau introduse şi prezentate Parlamentului documentele referitoare la veniturile şi cheltuielile statului.

Noţiunea de buget pătrunde mult mai târziu decât aceea de finanţe şi anume la începuturile capitalismului când

burghezia, nemulţumită de privilegiile fiscale ale nobililor şi ale clerului, precum şi de abuzurile şi risipa

săvârşită de domnitor, încearcă să facă ordine în finanţele publice, pretinzând monarhului să prezinte anual

Parlamentului lista veniturilor şi cheltuielilor statului în vederea autorizării acestora de către forul legislativ al

ţării.

Un astfel de document este înfăţişat pentru prima dată Parlamentului în Anglia încă la începutul secolului al

XIII-lea. În limbajul oficial termenul se introduce mult mai târziu, abia după revoluţia franceză, primind

totodată sens juridic şi sens financiar. În ţările române, cu o astfel de semnificaţie expresia apare, pentru prima

data în Regulamentele Organice. Bugetul statului este astfel definit ca un act, un document, o listă a veniturilor

şi cheltuielilor statului prevăzute şi autorizate a se realiza într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an, cu

aprobarea Parlamentului.1

Fiind un document ce necesită o autorizare prealabilă a puterii legislative, bugetul de stat are un caracter

obligatoriu. Încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor publice nu sunt posibile decât dacă bugetul de stat a

devenit lege prin aprobarea lui de către Parlamentul ţării.

In pofida progreselor care s-au facut in ultimii ani, in Romania nu se poate vorbi de o autonomie locala reala.

Bugetele locale depind foarte mult de resursele pe care le primesc de la nivel central, proprtia acestora din urma,

depasind 50% in cele mai multe cazuri. Foarte putine comunități locale sunt cele care reusesc să realizeze

venituri proprii sufieciente. In acelasi timp echilibrarea bugetelor locale este o necesitate. În prezent o mare

parte a comunităților locale românesti au un pronuntat caracter de ruralitate, ceea ce nu le permite să realizeze

destule venituri. O solutie cu care au fost de acord atat reprezentați ai comunităților locale dezvoltate cât și ai

celor care realizeaza venituri insuficiente a fost ca un procent mai mare din impozitul pe venit sa ramâna pe

plan local, în acest caz numarul localităților care ar avea nevoie de sume pentru echilibrare micșorându-se în

mod evident.

1 Constantin I Tulai, Finanţele publice şi fiscalitatea, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p. 1085

Procurarea veniturilor bugetare, repartizarea şi cheltuirea acestora se realizează într-un anumit cadru

organizatoric denumit sistemul bugetar.2 Structura sistemului bugetar este condiţionată de structura

organizatorică a statului.

În cazul statelor unitare există un sistem bugetar în doua trepte: bugetul administraţiei centrale de stat si

bugetele locale ale unitarilor administrativ-teritoriale.

În ţara noastră, corespunzător structurii unităţilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridica avem:

bugetul comunei;

bugetul oraşului;

bugetul municipiului;

bugetul judeţului;

bugetul municipiului Bucureşti.

1.2. Principiile bugetare

În aplicarea normelor privind elaborarea, aprobarea, executarea şi încheierea bugetului de stat, este necesar a fi

avute în vedere anumite principii care jalonează în plan general desfăşurarea în mod unitar şi corect a

activităţilor pe care această procedură le presupune.

În lucrările de specialitate întâlnim păreri diferite privind numărul principiilor bugetare. După unii autori

principiile bugetare sunt: anualitatea, unitatea, universalitatea, echilibrarea si realitatea bugetului de stat.3

Potrivit unei alte opinii principiile sunt în parte diferit prezentate: universalitate, unitate, neafectarea

veniturilor, specializarea, echilibrul si publicitatea sau principiul universalităţii, unităţii, anualităţii,

anteriorităţii, neafectării veniturilor, specializării, realităţii, publicităţii, echilibrului, unităţii monetare.4

Vom prezenta pe scurt principiile bugetare cuprinse în cele doua reglementări legale:

1. Principiul universalităţii bugetului - potrivit căruia în buget se cuprind în extenso toate veniturile şi

cheltuielile statului din fiecare exerciţiu financiar.

2. Principiul unităţii bugetului - este principiul în temeiul căruia se impune elaborarea în fiecare an a unui

buget unic, în care să fie înscrise toate veniturile şi toate cheltuielile publice ale statului.

La nivelul bugetelor locale respectarea acestui principiu ne permite să observam dacă bugetul este echilibrat şi

oferă o cunoaştere exactă a volumului de responsabilităţi şi de resurse ale colectivităţii.

3. Principiul anualitătii bugetului -este acela care impune realizarea unui buget în care să se regăsească înscrise

cifrele de venituri şi de cheltuieli corespunzătoare unei perioade de timp de un an.

2 Constantin I Tulai, op. cit.p 113 3 Mircea Ştefan Minea, Dreptul finantelor publice , Editura .Accent, 1999, p. 454 Dan Lazăr,op.cit.p.13

6

4. Principiul specializării bugetare - aplicarea acestui principiu presupune înscrierea în bugetele anuale de stat a

veniturilor bugetare pe categorii stabilite în raport de specificul surselor şi a cheltuielilor pe categorii care

exprimă concludent destinaţia lor reală.

5. Principiul unităţii monetare - conform acestui principiu toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda

naţională.

6. Principiul publicităţii – prezupune că- Sistemul bugetar este deschis şi transparent , acestea realizându-se

prin dezbaterea publica a proiectelor de buget , cu prilejul aprobării acestora și publicarea în Monitorul Oficial

al României.

Pentru bugetul local principiul publicităţii se realizează prin

publicarea bugetului local şi a contului anual de execuţie a acestuia în presa locală sau

afişarea la sediul autorităţii administraţiei publice locale ;

dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării ;

prezentarea contului anual de execuţie a bugetului local în şedinţă publică.

7. Principiul echilibrului - este considerat ca un principiu clasic care a suferit în timp multe alterări,

dar pentru bugetul local este vorba de o obligaţie juridică.

Capitolul II. BUGETELE LOCALE

2.1 Principiile procedurii bugetare

Bugetul public naţional reprezintă planul financiar al statului prin care sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile

pentru o perioadă determinată de timp, în speţă de un an.(Vezi anexa 3 şi 4)

Bugetul public naţional cuprinde: • Bugetul de stat;

• Bugetele locale;

• Bugetul asigurărilor sociale de stat.

Fiind parte a bugetului public naţional, activitatea bugetară la nivel local se circumscrie activităţii bugetare la

nivel naţional, cunoscând aceleaşi etape şi desfăşurându-se pe baza aceloraşi principii, dar privite prin prisma

specificităţii activităţii administraţiei publice locale.

Activitatea bugetară la nivel local cunoaşte patru etape:

1. Elaborarea proiectului de buget local cuprinde activitatea de determinare a veniturilor şi cheltuielilor la

nivelul unităţilor adiministrativ-teritoriale cu personalitate juridică (fiecare comună, oraş, municipiu, judeţ,

sector al capitalei şi Municipiul Bucureşti);

2. Aprobarea presupune dezbaterea şi votarea bugetelor locale de către autorităţile administraţiei publice locale

cu funcţie deliberativă şi care au în competenţa lor legal;

7

3. Execuţia bugetară constă în realizarea veniturilor la termenul şi în cuantumul prevăzut în bugetul local şi

efectuarea cheltuielilor conform destinaţiei prevăzute în bugetul local. Realizarea veniturilor în cuantumul

prevăzut reprezintă o obligaţie minimă, în cadrul execuţiei bugetare putându-se realiza venituri în cuantumuri

superioare celor prevăzute. În acelaşi timp, efectuarea cheltuielilor conform destinaţiei prevăzute în bugetele

locale reprezintă o obligaţie, ce nu poate fi încălcată. Această etapă este cea mai importantă, deoarece presupune

transpunerea unor previziuni în plan concret, asigurându-se astfel finanţarea activităţilor şi funcţionarea

instituţiilor publice de la nivel local;

4. Încheierea exerciţiului bugetar - Constă în întocmirea contului de execuţie bugetară la finele anului.

Aceasta reflect operațiunile de executare a veniturilor și cheltuielilor si conduce la determinarea rezultatului

execuţiei bugetare, care poate fi:* Excedent bugetar – dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile* 

Deficit bugetar – dacă veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

Toate actele şi operaţiunile cu caracter tehnic şi normativ, realizate de autorităţile publice competente în

scopul elaborării, adoptării, executării şi încheierii bugetului local constituie procedura bugetară la nivel

local. Aceasta se desfăşoară pe parcursul a trei ani calendaristici, deoarece elaborarea proiectului de buget local

începe în anul premergător celui pentru care se întocmeşte, continuă cu executarea, în cursul anului respectiv şi

se definitivează prin contul de încheiere a exerciţiului bugetar, în anul urmator.

2. 2. Consideraţii privind autonomia locală

Autonomia locală reală nu poate funcţiona cu rezultate bune fără asigurarea resurselor financiare necesare

autorităţilor administrative, instituţiilor şi serviciilor de interes local. Asemenea resurse trebuie să fie într–o

proporţie corespunzătoare competenţelor şi responsabilităţilor care sunt conferite, prin lege, unităţilor

administraţiei publice locale. Altfel, toate principiile administraţiei locale n-ar avea aplicabilitatea despre care

se vorbeşte.

Finanţele publice locale grupează toate procedeele de constituire şi întrebuinţare a fondurilor băneşti de

interes local prin intermediul instrumentelor şi componentelor sistemului bugetului public naţional care include

şi pe cele specifice autorităţilor locale, instituţiilor şi serviciilor de interes local. Cele mai importante

instrumente le reprezintă bugetele locale.

Descentralizările administrative şi financiare redau câteva prevederi care au o importanţă hotărâtoare :

fiecare comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti, respectiv municipiul Bucureşti

întocmeşte buget propriu în condiţii de autonomie;

se prevede autonomia locală ca prim principiu al întregii administraţii, statuând competenţa consiliilor

locale, ale comunelor şi oraşelor ca şi a consiliilor judeţene de a adopta bugetele anuale ale fiecăruia dintre

8

aceste unităţi administrativ – teritoriale, precum şi de a stabili impozitele, taxele, celelalte venituri şi eventual

împrumuturile necesare executării acestor bugete .

Elaborarea şi adoptarea bugetelor locale în condiţiile de autonomie financiară garantează individualitatea

fiecărui buget local în ansamblul bugetelor tuturor comunelor, oraşelor şi judeţelor. Această individualitate

concordă în faptul că “ în relaţiile dintre organele administraţiei publice locale nu există raporturi de

subordonare ”(vezi art. 8 din Legea Administraţiei publice locale nr. 69/1996) , fiecare consiliu judeţean,

orăşenesc sau comunal este autonom având şi buget propriu autonom faţă de celelalte bugete locale, ceea ce

înseamnă că nici între bugetele locale nu există relaţii de subordonare.

2.3 Evoluţia istorică a bugetelor locale din România

Bazele organizării finanţelor locale sunt puse de Legea nr.69 / 1991 privind Administraţia Publică Locală, care

precizează atribuţiile şi resursele unităţilor administrative. Crearea unei descentralizări administrative pe fondul

extinderii autonomiei locale a fost premiza de la care s- a pornit. Aceasta se putea realiza, doar în condiţiile

existenţei unor atribuţii şi responsabilităţi ale administraţiilor locale, precum şi resursele necesare îndeplinirii

acestora.

Începând cu anul 1998 prin introducerea Legii Finanţelor Publice Locale, s-au introdus noi prevederi, atât în ce

priveşte cadrul formal al procedurii bugetare, cât şi în ceea ce priveşte competenţele financiare ale unităţilor

administrativ teritoriale. Astfel, bugetele colectivităţilor locale se vor transforma în bugete pe programe a căror

cheltuieli vor fi acoperite pe baza veniturilor proprii. Adaptarea legislaţiei româneşti la cea din Uniunea

Europeană în acest domeniu a fost realizată prin noua Lege privind finanţele publice nr. 500 / 2002 şi prin

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 45 / 2003 privind finanţele publice locale.

Noua lege privind finanţele publice prevede principiile şi regulile construcţiei bugetare, responsabilităţile

instituţiilor implicate în procesul bugetar, calendarul bugetar, etapele procesului bugetar, regulile potrivit cărora

se desfăşoară execuţia bugetară.

Capitolul III. FINANŢAREA INSTITUŢIILOR PUBLICE

3.1 Principiile finanţării bugetare

Prin legile anuale ale bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi prin hotărârile de aprobare ale

bugetelor locale se aprobă creditele bugetare ca limită maximă pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar pe

acţiuni: social, culturale, apărare naţională, ordine publică, autorităţi publice, acţiuni economice precum şi alte

acţiuni.

Principiile ce stau la baza finanţării bugetare sunt:

9

Finanţarea se realizează în funcţie de stadiul de îndeplinire a indicatorilor de plată şi pe măsura folosirii

mijloacelor acordate anterior, nu există un automatism în finanţarea bugetară ;

Finanţarea nu se face din oficiu ci pe bază de cerere, beneficiarii unor sume de la buget trebuie să

solicite acele sume şi să argumenteze necesitatea finanţării lor;

Finanţarea bugetară intervine numai în completarea resurselor proprii, în caz că există acele resurse;

Finanţarea se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale;

Prin finanţarea bugetară trebuie să se asigure o anumită eficienţă în folosirea fondurilor precum şi desfăşurarea

unui control asupra necesităţii, oportunităţii şi economicităţii unor cheltuieli şi acţiuni.

3.2 Sursele de finanţare ale instituţiilor publice

Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigură astfel:

integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,

după caz, din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,

bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, după caz si integral, din veniturile proprii.

3.2.1 Deschiderea şi repartizarea creditelor bugetare

Instituţiile publice finanţate integral sau parţial din bugetul statului sau bugetele locale, primesc fondurile

bugetare sub forma creditelor bugetare nerambursabile acordate pentru acoperirea unor nevoi permanente, cu

respectarea normelor legale de cheltuieli.

Creditele bugetare sunt:

Sume nerambursabile, nepurtătoare de dobânzi, fiind utilizate în interesul general al statului sau al

colectivităţii locale;

mijloace băneşti prevăzute în legea bugetară anuală ca limite maxime pentru cheltuielile fiecărui

exerciţiu bugetar, în structura aprobată prin lege, cu destinaţii riguros stabilite prin clasificaţia indicatorilor

finanţelor publice.

În procesul finanţării instituţiilor publice se disting două faze: deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;

Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat şi bugetele locale repartizate pe trimestre, pot fi folosite la

cererea ordonatorilor principali de credite numai după deschiderea de credite prin dispoziţie bugetară.

Acordarea fondurilor bugetare se face în limita creditelor bugetare deschise şi potrivit destinaţilor

aprobate, în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziţie anterior, cu respectarea dispoziţiilor

legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.

Acordarea fondurilor se face de către Ministerul Finanţe Publice către ministere, celelalte organe centrale

precum şi sub forma de transferuri direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi Municipiului Bucureşti

pentru bugetele locale.

10

Deschiderea, respectiv repartizarea de credite bugetare nu reprezintă o atribuire efectivă de mijloace băneşti (o

plată ), ci numai o operaţie preliminară care urmează să se materializeze în finanţare abia odată cu dispoziţia

ordonatorilor de credite pentru efectuarea plăţilor .

Deschiderea de credite este de fapt o autorizare dată de Ministerul Finanţelor Publice şi organele sale teritoriale

ordonatorului principal de credite la diferite termene pentru a efectua plăţi pentru acţiunile cuprinse în bugetele

lor, dar în limita creditelor deschise.

Autorizarea se acordă ţinând cont de:

- creditele bugetare aprobate prin bugetul de venituri şicheltuieli; modul de folosire a creditelor

deschise anterior;

- mijloacele existente în buget;

- modul de realizare a veniturilor;

- nevoile concrete ale instituţiilor publice pentru perioada următoare.

Dacă s-ar renunţa la deschiderea de credite, Ministerul Finanţelor Publice şi organele sale teritoriale ar fi lipsite

de posibilitatea efectuării unui control financiar preventiv în efectuarea cheltuielilor şi condiţionarea acestora de

realizarea veniturilor pentru a se păstra echilibrul bugetar în execuţie.

Cheltuielile din sumele alocate prin buget se pot aproba de către ordonatorul de credite şi se pot efectua numai

daca au fost vizate în prealabil de conducătorul compartimentului financiar contabil sau alte persoane

împuternicite să acorde viza de control financiar preventiv.

3.2.2 Particularităţi privind finanţarea din donaţii şi sponsorizări

Instituţiile publice pot folosi, pentru desfăşurarea activităţii lor, bunuri materiale şi fonduri băneşti primite de la

persoanele juridice şi fizice, sub formă de donaţii şi sponsorizări, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Fondurile băneşti primite de la persoane juridice şi fizice sub formă de donaţii şi sponsorizări de către

instituţiile publice finanţate integral de la buget se varsă direct la bugetul din care se finan ţează acestea. Cu

sumele primite se majorează creditele bugetare ale bugetului respectiv şi se vor utiliza cu respectarea

destinaţiilor stabilite de donator. Bunurile materiale primite sub formă de donaţii şi sponsorizări de către

instituţiile publice se înregistrează în contabilitatea acestora.

Finanţarea cheltuielilor unor instituţii publice, indiferent de subordonare, se asigură atât din bugetul de

stat, cât şi din bugetele locale, numai în cazurile în care, prin legea bugetară anuală sau prin legi speciale, se

stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanţează prin fiecare buget.

3.2.3 Finanţarea din veniturile proprii ale instituţiilor publice

Veniturile proprii ale instituţiilor publice se încasează, se administrează, se utilizează şi se contabilizează de

către acestea. Veniturile proprii ale instituţiilor publice, provin din chirii, organizarea de manifestări culturale şi

11

sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi

proprii sau anexe, prestări de servicii şi altele asemenea.

Pentru o mai bună înţelegere a VENITURILOR PROPII, le-am enumerat mai jos, structurate pe

categorii: (Vezi Anexa 1 şi 2)

1.Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţi comerciale de sub autoritatea consiliilor locale ;

2.Impozite si taxe de la populaţie:(pe clădiri, asupra mijloacelor de transport deţinut de persoane fizice, pe

terenuri etc);

3.Taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;

4.Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice: (clădiri şi terenuri);

5.Alte impozite directe :(ex: impozitul pe teren agricol, taxa judiciară de timbru, taxe si tarife pentru eliberarea

de licenţe şi autorizaţii de funcţionare etc);

6.Impozitul pe spectacole;

7.Alte impozite indirect;

8.Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale;

9.Vărsăminte de la instituţii publice: (veniturile circumscripţiilor sanitar- veterinare, taxa din activităţi

cadastrale şi agricultură, contribuţia lunară a părinţilor sau susţinătorilor legali pentru întrţinerea copiilor în

creşe, vărsăminte din disponibilităţile instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate etc);

10.Diverse venituri : (amenzi, conceciun, valorificarea bunurilor confiscate etc);

11.Venituri din valorificarea unor bunuri:(ex : privatizare, valorificarea unor bunuri ale instituţiei publice,

vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului etc);

12.Cote defalcate din impozitul pe venit.

Ca o continuare a clasificării veniturilor care se prevăd în bugetele proprii, Conform Ordonanţei de urgenţă

nr. 45 / 2003 veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor

municipiului Bucuresti şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, amintim si alte surse de venituri,

cum ar fi:

SUME DEFALCATE DIN UNELE VENITURI ALE BUGETULUI DE STAT.

-sume defalcate din TVA pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor,

municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti

-sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale

-sume defalcate din TVA pentru finanţarea programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural

SUBVENTII PRIMITE DE LA BUGETUL DE STAT SI DE LA ALTE BUGETE:

-subvenţii de la bugetul de stat

12

-subventii de la alte administraţii

DONATII SI SPONSORIZARI:

-donaţii şi sponsorizări

-alte transferuri voluntare

- donații din campanii electorale.

Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii

acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat bugetele fondurilor speciale se

regularizează la sfârşitul anului cu bugetul din care sunt finanţate, în limita sumelor primite de la acesta.

Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice, finanţate integral din venituri proprii, se

reportează în anul următor.

Veniturile din impozite şi taxe locale

Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităţilor administrativ- teritoriale şi se

utilizează pentru acoperirea cheltuielilor înscrise în aceste bugete.

Din categoria impozitelor şi taxelor locale fac parte: impozitul pe clădiri; impozitul pe teren; taxa asupra

mijloacelor de transport; taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor; taxa pentru folosirea

mijloacelor de reclamă şi publicitate; impozitul pe spectacole; taxa hotelieră; taxe speciale; alte taxe locale.

Impozitul pe clădiri

Impozitul pe clădiri este un impozit anual şi se datorează de către orice persoană care are în proprietate o clădire

situată în România. Regula este că plătitorul impozitului coincide cu proprietarul clădirii. Sunt şi excepţii şi

anume: pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ- teritoriale,

concesionate, închiriate, date în administrare ori folosinţă, după caz, impozitul pe clădiri reprezintă sarcina

fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă după caz .

Impozitul pe teren

Contribuabilii care deţin în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta impozit pe teren.

Impozitul este anual şi se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ- teritoriale în raza căreia este situat

terenul5. Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren diferenţiat pe categorii de

localităţi, iar în cadrul localităţilor pe zone.

Taxa asupra mijloacelor de transport

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează o

taxă anuală pentru mijlocul de transport.6Taxa se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ- teritoriale

unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru.

5 art. 256, Legea privind Codul fiscal, nr. 571/20036 art.261, Legea privind Codul fiscal nr.571/ 2003

13

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

Eliberarea certificatelor, avizelor sau altor autorizaţii de către compartimentele de specialitate ale autorităţii

administraţiei publice locale se face după plata taxelor prevăzute pentru fiecare caz în parte.

Certificatele, avizele şi autorizaţiile în domeniul construcţiilor (exemplu eliberarea certificatului de constrzure,

urbanism etc), eliberate contribuabililor, sunt supuse unor taxe diferenţiate, în funcţie de suprafaţă, valoarea

lucrărilor, destinaţia acestora şi natura serviciilor prestate.

Impozitul pe spectacole

Impozitul pe spectacole se datorează de orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiţie

sportivă sau altă activitate distractivă în România şi se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-

teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.7

Taxa hotelieră

Pentru şederea în staţiunile turistice consiliul local poate institui o taxă cuprinsă între 0,5 % şi 5% aplicată la

tarifele de cazare practicate de unităţile de cazare.

Taxe speciale, alte taxe locale

Consiliile locale pot adopta taxe speciale pentru funcţionarea unor servicii publice locale în conformitate cu

prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45 din 2003 privind finanţele publice locale.

Taxele de timbru

Taxele de timbru, deşi au în majoritate caracterul de impozite directe au fost asimilate în practica bugetară

impozitelor indirecte. Ele reprezintă o categorie de venituri care se realizează în mod curent, cu o anumită

regularitate la buget, prin plăţi ocazionale efectuate de diferite categorii de plătitori.

Venituri din chirii şi concesiuni

Odată cu reglementarea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ teritoriale asupra

bunurilor s-a reglementat şi problema închirierii sau concesionării acestora. Conform prevederilor Legii nr.213

din 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, art.16 „ Sumele încasate din închirierea sau

din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele

locale”.

Impozitul pe profit şi vărsminte din profitul net al regiilor autonome

Regiile autonome de subordonare locală au obligaţia de a achita la bugetul local impozitul pe profit şi 50 % din

profitul net rămas după constituirea fondului de participare la profit şi a fondului pentru dezvoltare.

Cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

7 art. 273, Legea privind Codul fiscal nr. 571/ 200314

Veniturile din alocaţii bugetare reprezintă materializarea principiului corect, conform căreia într-un stat există

doar o singură putere conducătoare. Din punct de vedere funcţional, alocaţiile bugetare ale autorităţilor locale

sunt un instrument de echilibrare, la dispoziţia guvernământului central, a bunăstării sociale dintre regiuni.8

Cotele defalcate din impozitul pe venit

Cotele defalcate din impozitul pe venit reprezintă sume alocate la nivelul fiecărei unităţi administrativ teritoriale

din impozitul pe venit încasat de către stat. Sumele se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele

lunii precedente în care s-a încasat acest impozit astfel :

o cotă de 36 % la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, pe teritoriul cărora îşi

desfăşoară activitatea plătitorii de impozite ;

cotă de 10 % la bugetul propriu al judeţului ;

17 % într–un cont distinct, deschis pe seama consiliului judeţean pentru echilibrarea bugetelor locale ale

comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţului.

Pentru municipiul Bucureşti cota de 63 % din impozitul pe venit se repartizează astfel :

18 % la bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti ;

36,5 % la bugetul propriu al municipiului Bucureşti ;

8,5 % într-un cont distinct, deschis pe seama Consiliului General al Municipiului Bucureşti pentru

echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor şi municipiului Bucureşti.

Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

Pentru finanţarea unor cheltuieli publice ca urmare a trecerii unor activităţi în competenţa autorităţilor publice

locale, precum şi pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităţilor administrativ – teritoriale , prin legea

bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe ansamblul judeţului,

respectiv al municipiului Bucureşti. Sumele repartizate pentru echilibrarea bugetelor locale vor fi repartizate în

funcţie de următoarele criterii :

capacitatea financiară calculată în funcţie de impozitul pe venit încasat pe locuitor, în proporţie de 70 %

din sumele defalcate;

suprafaţa judeţului, în proporţie de 30 %.

Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, aprobate anual

prin legea bugetului de stat, şi din cota de 17 % impozit pe venit, o cotă de 25 % se alocă bugetului propriu al

judeţului, iar diferenţa se repartizează pe comune, oraşe şi municipii prin hotărâre a consiliului judeţean, în

funcţie de următoarele criterii :

capacitatea financiară calculată în baza impozitului pe venit încasat pe locuitor, în proporţie de 30 % ;

suprafaţa unităţii administrativ – teritoriale, în proporţie de 30 % ;

8 Cziprian Kovacs Lorand, Veniturile autorităţilor locale din România, Revista Transilvană de Stiinţe Administrative 3(12), 2004, p.93

15

populaţia unităţii administrativ – teritoriale, în proporţie de 25 % ;

alte criterii stabilite prin hotărâre a consiliului judeţean, în proporţie de 15 %, care să asigure cu

prioritate susţinerea programelor cu finanţare externă, care necesită cofinanţare locală.

Sume defalcate din T.V.A

Prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează sume către bugetele locale pentru anumite destinaţii :

sume defalcate din T.V.A pentru subvenţionarea energiei termice;

sume defalcate din T.V.A pentru instituţiile de învăţământ preuniversitar de stat, creşe şi centre judeţene

şi locale de consultanţă agricole ;

sume defalcate din T.V.A pentru retehnologizarea, modernizarea şi dezvoltarea sistemelor de producere

şi distribuţie a energiei termice.

Transferuri consolidabile

Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se acordă pentru investiţii finanţate din împrumuturi

externe la a căror realizare contribuie şi Guvernul, potrivit legii, şi se aprobă anual, în poziţie globală, prin legea

bugetului de stat.

Din bugetul de stat, prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia, precum şi din alte bugete se

pot acorda transferuri către bugetele locale pentru finanţarea unor programe de dezvoltare sau sociale, de interes

naţional, judeţean sau local.

3.3 Finanţarea din împrumuturi

Împrumut temporar pentru infiinţarea unor activităţi sau instituţii publice :

În cazul în care, la înfiinţarea, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituţii publice sau a

unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, în baza

documentaţiilor temeinic fundamentate, ordonatorii principali de credite pot acorda împrumuturi fără dobândă

din bugetul propriu, pe bază de convenţie.

Împrumuturile acordate de ordonatorul principal de credite se rambursează integral în termen de 6 luni de la

data acordării.

3.3.1 Împrumuturi bancare sau prin emitere de obligaţiuni :

Unul din principiile de bază avute în vedere la construirea bugetelor este principiul echilibrului, principiu care

limitează prevederile de cheltuieli publice la posibilitatea de acoperire cu resurse financiare, reflectate în

veniturile bugetare.

De regulă, presiunea asupra majorării cheltuielilor publice, determinat ă în cele mai multe cazuri de necesităţi

colective reale, este atât de puternică încât datorită faptului că resursele financiare bugetare de acoperire sunt

16

limitate este nevoie să se apeleze la surse alternative de finan ţare. Una dintre sursele alternative utilizate o

reprezintă imprumuturile prin creditele bancare sau prin emisiune de obligaţiuni.

În acest context din punct de vedere al scopului pentru care sunt utilizate, creditele bancare se împart în:

- credite bancare pentru finanţarea deficitului bugetului de stat sau a bugetelor locale credite bancare pentru

refinanţarea datoriei publice

- credite pentru finanţarea necesităţilor pe termen scurt ale bugetului de stat şi bugetelor locale credite bancare

pentru finanţarea unor activităţi economice

Indiferent de scopul pentru care sunt utilizate, creditele bancare pot fi:

- interne

- extern

3.4 Regiile autonome

Impozitul pe profit şi vărsminte din profitul net al regiilor autonome.

Regiile autonome de subordonare locală au obligaţia de a achita la bugetul local impozitul pe profit şi 50

% din profitul net rămas după constituirea fondului de participare la profit şi a fondului pentru dezvoltare.

Capitolul IV. Managementul si funcționarea primăriilor

Mediul de control reprezintă atitudinea generală, integritatea, valorile etice și comportamentele ale

angajaților, filozofia si stilul de operare al managementului, modul de atribuire al autoritatii si responsabilitatii

si sistemul de organizare si dezvoltare al angajatilor administratiei.

Mediul de control contribuie la îmbunatatirea procedurilor de control specifice, însa nu poate, prin el însusi, chiar daca este un mediu de control solid, sa asigure eficacitatea sistemului de control intern.

17

Cresterea complexitatii administratiilor publice nu permite conducerii sa verificecorectitudinea fiecarei actiuni a angajatilor. Multe guverne cauta moduri de a asiguraservicii mai economice, mai efective si mai eficiente si pentru a controla deficitele sidatoriile. Aceasta implica adesea reorganizarea vechilor structuri, revizuirea vechilorproceduri, acordarea unei mai mari libertati directorilor si utilizarea sporita atehnologiilor automate. Intr-un astfel de cadru, o structura efectiva de control (de

Din punct de vedere structural cei mai importanti factori care influenteaza în mod decisiv mediul de control sunt:

- functionarea structurilor de conducere;- politica manageriala si stilul de operare ; - structura organizatorica a entitatilor;- modul de stabilire a autoritatii si a responsabilitatilor;- sistemul de control managerial, care include si functia de audit intern;- politicile si procedurile de personal;- modul de segregare al sarcinilor.

Sistemul de control intern reprezinta cadrul în care functioneaza aceste activitati de control la dispozitia managementului si el trebuie sa aiba în vedere schimbarile si sa le anticipeze pentru realizarea caracterului previzional al controlului cu privire la evolutia entitatii.Controlul intern este un proces realizat de catre personalul de la toate nivelele, respectiv consiliul de administratie, conducerea executiva si întregul personal.

CONCLUZII

Realizarea veniturilor la un nivel care să-i permită asigurarea funcţionării corespunzătoare a activităţilor

din subordinea sa, o calitate corespunzătoare a serviciilor publice şi dezvoltarea localităţii pe termen lung, 18

trebuie să constituie o problemă prioritară a consiliului local şi a personalului din executivul primăriei care

lucrează în acest domeniu.

Consider că îmbunătăţirea situaţiei financiare a localităţii se poate realiza acţionând pe următoarele

direcţii:

efectuarea unei analize pertinente asupra situaţiei financiare a locallităţii şi stabilirea unei politici

financiare a consiliului local pe termen scurt, mediu şi lung care să asigure corelare a în timp a

necesarului de resurse financiare cu posibilităţile de acoperire din venituri proprii şi stabilirea pe

această bază a necesarului de atras din alte surse;

la nivelul serviciilor de specialitate care au ca sarcini evidenţa,încasarea, controlul şi executarea

silită a creanţelor prin stabilirea unor măsuri care să asigure o mai bună colectare a veniturilor

din impozite şi taxe locale;

continuarea activităţilor de pregătirea şi depunerea pentru finanţare a unor programe de

dezvoltare şi infrastructură care necesită fonduri importante ce nu pot fi acoperite integral din

veniturile proprii;

concesionarea unor servicii publice către prestatori interesaţi pentru degrevarea unor sarcini

financiare pe seama bugetului local;

încheierea de parteneriate public-privat pentru anumite servicii publice ce necesită investiţii

importante pentru care nu există posibilitatea cuprinderii în buget a sumelor necesare în viitorul

apropiat;

intoducerea de taxe speciale pentru anumite servicii solicitate de cetăţeni şi pentru care sunt de

acord să le susţină cu o cotă parte.

Bibliografie

19

1. http://www.apd.ro/files/publicatii/Bugetele%20locale%20-%20Studiu%20IPP.pdf

2. http://www.ubv.ro/gherasim/msb1.pdf Lucrare de Licenţă “Managementul sistemelor bugetare” Lector Ioan Gherasim

3. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Rapoarte-Studii/301210Raport %20de%20cercetare_ES.pdf

4. http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Finantari/ Alte_oportunitati/Agricultura_si_pescuit/20_Indrumar_Practic_FEADR.pdf

5. http://www.scritube.com/administratie/MANAGEMENTUL-INSTITUTIILOR- PUB1721861120.php

6. Mircea Ştefan Minea, Dreptul finantelor publice , Editura .Accent, 19997. Constantin I Tulai, Finanţele publice şi fiscalitatea, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,

20038. Cziprian Kovacs Lorand, Veniturile autorităţilor locale din România, Revista

Transilvană de Stiinţe Administrative

9.Inceu Adrian Mihai, Dan Tudor Lazăr,Managementul financiar al comunităţilor locale,

Editura şi Tipografia Marineasa, Timişoara, 2003

20

Anexa 1 Procentele veniturilor

Anexa 2. Veniturile din impozituri si salarii

21

Anexa 3. Structura cheltuielilor unui buget local

22

Buget local

Servicii publice generale

Cheltuieli socio-culturale

Servicii de dezvoltare culturala

Actiuni economice

Servicii publice generale

Servicii publice generale

Servicii publice generale

Servicii publice generale

Anexa 4. Structura venitul bugetelor locale

23

Venituri proprii BUGETUL LOCAL

Imprumuturi

Venituri de la nivel central

Sume si cote defalcatedin unele venituri la bugetul de stat

Subventii

Din impozitul pe venit

Din impozitul pe salarii

Din impozitul pe consum (TVA)