Programul Kinetic in T

8/12/2019 Programul Kinetic in T

1/27

Programul kinetic in T.V.M. acut

Obiectivele programului kinetic n traumatisme vertebro-medulare acute cu

sau fr afectri neurologice sunt: posturri, mobilizri pasive, reeducare

respiratorie i prevenirea escarelor.

Posturarea la pacientul cu traumatism vertebro-medular se concretizeaz

prin impunerea n scop terapeutic a unei atitudini corective, se dobndete

n final o amplitudine articular corespunztoare i se modeleaz retraciilemusculo-tendinoase.

Sfera largde cuprindere a acestei aciuni il oblig pe kinetoterapeut ca

atunci cnd recurge la acest procedeu terapeutic s acioneze n deplin

concordan cu cerinele de organizare i aplicare a posturilor inndu-se

cont de urmtoarele recomandri:

aplicarea posturii sse bazeze pe acceptul i coordonarea deplin a

pacientului, fiind informat asupra importanei pe care o are alegerea celei

mai bune poziii a corpului i segmentelor, precum i asupra efectelor

negative pe care le poate determina meninerea unei poziii incorecte


2/27

pacientul trebuie sa fie convins de importanta posturilor si de relatia pe

care acestea le au cu diferitele procedee terapeutice utilizate in procesul de

recuperare;

pacientul trebuie sa fie informat ca posturile corective nu sunt intotdeauna

confortabile, dar trebuie acceptate, avand in vedere beneficiile pe care leaduc in final;

sunt situatii cand postura corectiva trebuie sa indeplineasca si un rol

antalgic, caz in care pacientul trebuie sa manifeste intelegere si sa

coopereze cu kinetoterapeutul pentru reusita aplicarii seriate a acestor

procedee terapeutice;

durata mentinerii posturilor este variabila fiind stabilita in functie de natura,

gravitatea si stadiul de evolutie al afectiunii.

In cazul in care un segment corporal sau intregul corp trebuie mentinutanumita perioada intr-o stare de imobilizare temporara sau intr-o pozitie

corectiva se aplica un aparat special (corset milkwaukee, minerva). Prin

aplicarea acestor dispositive, pacientul nu mai are posibilitatea de a

mobiliza articulatia respectiva sau de a deplasa voluntar segmentul supus

imobilizarii.

Posturarile trebuie sa fie instituite precoce, inca din faza acuta cu bratele in

usoara abductie, antebratul in extensie, degetele in extensie membrul

inferior este mentinut intins cu laba piciorului in unghi drept sau chiar indorsiflexie. Pe parcursul zilei se recomanda alternarea pozitiei de cubit

dorsal cu cea de cubit lateral la fiecare 2-3 ore.

Pentru a fi benefica posturarea trebuie sa raspunda la trei cerinte:

pozitia segmentului liber supus pozitionarii sa nu depaseasca pragul de

sensibilitate dureroasa si sa ramana sub tensiune pe toata durata sedintei

posturale;

sa se evite pozitiile ce pot determina in compensatie miscari de substitutie;

sa fie mentinute pe durate cat mai mari de timp mergand pana la 10-12 orepe zi.

Posturarea in pat in decubit dorsal se realizeaza cu gatul si trunchiul in ax

folosind un sul mic plasat sub ceafa, cu membrele superioare plasate in


3/27

extensie, palma in pronatie, degetele in extensie prin intermediul unui

saculet de nisip.

Posturarea in decubit lateral se realizeaza cu bratul in usoara abductie cu

ajutorul unei pernute, cotul in flexie la 90 grade, mana in pronatie tine un

sul, membrele inferioare in usoara flexie intre ele plasandu-se o perna sau

o patura.

Mobilizari pasive ale membrelor superioare si inferioare la pacientul

cu traumatism vertebro-medular

Mobilizarile pasive ale membrelor superioare si inferioare la pacientul cu

traumatism vertebro-medular se efectueaza pe fiecare articulatie in parte

de la distal catre proximal. Prin mobilizari pasive se executa manipulari ale

articulatiilor.

Mobilizari pasive ale articulatiilor minii

Ca tipuri de exercitii se recurge la:

exercitii de tractiune in ax sau de compresiune articulara;

exercitii de alunecare latero-laterala sau de abductie;

exercitii de alunecare antero-posterioara sau flexie-extensie;

exercitii de rotatie axiala sau torsiune;

exercitii de flexie-extensie, abductie-adductie, circumductie (aceste exercitii

urmaresc directiile miscarilor fiziologice ale respectivelor articulatiirealizandu-se prin priza fixa a segmentului proximal cu mobilizare prin prize

pe segmentul distal);

exercitii combinate (in special se asociaza tractiunile la celelalte tipuri de

miscari).

Mobilizari pasive ale articulatiei pumnului

Ca tipuri de exercitii se recurge la:

antebrat supinat in spijin pe masa cu o mana kinetoterapeutul face prize pe

antebrat mentinand pozitia de supinatie si cu cealalta pe palma pacientului,

se executa flexia pumnului cu usoara inclinare cubitala, degetele

pacientului trebuie sa fie libere.

inversarea pozitiei tinand antebratul in pronatie prizele isi inverseaza si ele

pozitia policelui.


4/27

din pozitie neutra a antebratului se va executa flexia pumnului cu extensia

cotului.

mobilizarea prin priza bimanuala linga pumn.

Exista posibilitatea de a mobiliza in flexie diferentiat articulatiaradiocarpiana, fixarea facandu-se pe primul rand de carpiene, printr-o

fixare putin mai distala, pe cel de al doilea rand carpian, cu cealalta priza

fixand unitar primul rand carpian al antebratului, se obtine mobilizarea in

articulatia mediocarpiana. Exercitiile de mai sus sunt pentru flexia

pumnului.

Mobilizari pasive pentru extensia mainii

pacientul cu antebratul pronat, kinetoterapeutul aplica o priza pe treimea

distala a antebratului si o alta pe mana, se executa extensia pumnului. Sepoate efectua acest exercitiu si cu antebratul in supinatie. Miscarea poate fi

executata asupra antebratului, priza fiind in treimea proximala, mana fiind

fixata pe pat prin apucarea marginii acestuia si prin priza

kinetoterapeutului. Pentru mobilizare pasiva prin priza bimanuala dar

inversa se realizeaza trei puncte de presiune, executand de data aceasta

extensia.

prin aceleasi tehnici descrise la flexia pumnului se pot obtine extensii

diferentiate in articulatiile radiocarpiana si mediocarpiana.

Mobilizari pasive pentru articulatia cotului

Mobilizarea pasiva a cotului se face din decubit dorsal, bratul pe pat se

executa flexie si extensie, prizele fiind pe treimea distala a antebratului iar

contrapriza pe treimea distala a bratului.

Prono-supinatia se executa din decubit dorsal, priza fiind in treimea distala

pe fata dorsala a antebratului si contrapriza in treimea proximala a bratului,

cotul flectat la 90 grade se executa miscarea.

Decompresiunea la nivelul articulatiei cotului se executa in decubit dorsal,

priza in treimea proximala a antebratului si contra priza in treimea distala a

bratului, cotul flectat la 90 grade si bratul in abductie la 90 grade, se

executa o tractiune spre kinetoterapeutul asezat in lateral fata de planul

patului.


5/27

Mobilizari pasive in articulatia umarului

In vederea acestui scop exista doua tehnici de baza: alunecarea si

tractiunea, care in functie de caz se si pot combina. Subiectul in decubit

dorsal cu cotul si doua treimi distale ale bratului pe pat, bratul abdus,

contra priza pe capul humeral si priza dedesubt in axila; se efectueaza o

apasare in jos.

Subiectul in decubit dorsal cu bratul in abductie si rotatie externa maxima,

exercitiul se poate executa si in pozitii intermediare de rotatie externa.

Pozitia pacientului este in decubit dorsal, alunecarea se face prin

impingerea bratului in sus.

Subiectul in decubit dorsal cu cotul flectat si mana pe umar,

kinetoterapeutul in spatele pacientului apuca cotul cu ambele maini si

impinge bratul in sus.

Pacientul in decibit dorsal cu bratul pe langa corp, kinetoterapeutul face

priza in hamac cu ambele maini deasupra umarului; cu podul palmei

impinge dorsal capul humeral. Idem dar se impinge ventral.

Subiectul in decubit dorsal, kinetoterapeutul face o prize pe treimea

superioara a bratului (in axila) si o priza distal pe humerus; se executa

tractiunea in ax.

Pacientul in decubit dorsal cu bratul flectat spre 90 grade, priza in treimeadistala a bratului se opune contra sprijin cu pieptul kinetoterapeutului.

Mobilizari pasive pentru flexia umarului

Din pozitia de cubit dorsal cu o mana kinetoterapeutul fixeaza umarul iar cu

cealalta face prize pe treimea inferioara a bratului; se executa flexia

anatomica ca si cea functionala.

Mobilizari pasive pentru extensia umarului

Din pozitia decubit dorsal, kinetoterapeutul face o contra priza pe umar si o

alta pe brat, pacientul fiind asezat la marginea patului se face o miscare deimpingere spre posterior (extensia anatomica).

Miscarea de abductie a umarului

Din decubit dorsal pacientul la marginea patului, contra priza pe umar si

priza pe brat in treimea distala, se executa abductia umarului.


6/27

Miscarea de adductie a umarului

Reprezinta miscarea de revenire explicata in exercitiul de mai sus.

Miscarea de rotatie interna a umarului

Subiectul in decubit dorsal pe pat cu bratul la 45 grade, se fixeaza umarulsi se duce antebratul pe pat cu mana spre cap. Daca pacientul este la

margnea patului se poate forta coborarea antebratului sub nivelul corpului.

Din decubit dorsal cu cotul flectat la 90 grade si brasul abdus la 90 grade;

de aici antebratul este coborat pe planul patului.

Miscarea de rotatie externa a umarului la pacientul cu traumatism vertebro-

medular se executa in sens invers miscarii prezentate anterior.

Miscari combinate ale umarului

In mod obisnuit din umar se executa de fapt miscari combinate si nu simple

pe o singura directie, exista miscari dublu combinate (abductie-rotatie

externa, adductie-rotatie interna, flexie-rotatie externa, extensie-rotatie

interna) si miscari triplu combinate (flexie-abductie-rotatie externa, flexie-

adductie-rotatie externa, extensie-abductie-rotatie interna, extensie-

adductie-rotatie interna). Miscarile dublu combinate se pot executa doar din

articulatia glenohumerala, dar pot sa participe si alte articulatii, la miscarile

triplu combinate obligatoriu intra in actiune toate articulatiile.

Mobilizari pasive ale degetelor piciorului

exercitii de tractiune in ax sau de compresiune articulara;

exercitii de alunecare latero-laterala sau de abductie;

exercitii de alunecare antero-posterioara sau flexie-extensie;

exercitii de rotatie axiala sau torsiune;

exercitii de flexie-extensie, abductie-adductie, circumductie (aceste exercitii

urmaresc directiile miscarilor fiziologice ale respectivelor articulatii

realizandu-se prin priza fixa a segmentului proximal cu mobilizare prin prize

pe segmentul distal);

exercitii combinate (in special se asociaza tractiunile la celelalte tipuri de

miscari).

Mobilizari pasive ale piciorului


7/27

Neputandu-se face priza direct pe astragal mobilizarea articulatiei

tibiotarsiene se realizeaza prin intermediul calcaneului. Considerand ca

majoritatea prizelor se realizaeaza la nivelul antepiciorului se va interpune

articulatia mediotarsiana uneori chiar tarsometatarsiana, se face deci in

mod deliberat o abatere de la principiile de baza ale mobilizarii pasive.

Din decubit dorsal cu genunchiul flectat la 900 si piciorul pe pat se executa

mobilizari de alunecare anterioara si posterioara a extremitasii distale a

tibiei. Realizarea decompresiunii articulatiei tibiotarsiene se face prin mai

multe variante de prize dar care toate urmaresc o separare a piciorului de

pilonul tibial prin impingerea de sus in jos a astragalului si calcaneului, fie

pe fata interna fie pe cea externa.

Subiectul in decubit dorsal, kinetoterapeutul cu priza pe calcaneu si

contrapriza pe antepicior, tragand usor in jos pentru decompresiuneexecuta simultan flexie plantara si flexie dorsala a piciorului.

Kinetoterapeutul face priza pe zona mediana a piciorului si contra priza pe

treimea inferioara a tibiei, executand flexie-extensie.

Pacientul in decubit dorsal cu genunchiul flectat piciorul pe toracele

kinetoterapeutului, care fixeaza pe torace cu o mina fata dorsala a

antepiciorului iar cu cealalta calcaiul in zona tendonului ahilian, flectarea

trunchiului kinetoterapeutului provoaca flexia dorsala fortata a piciorului.

Pentru extensie se va face miscarea in sens invers dar kinetoterapeutul numai fixeaza piciorul cu toracele lui.

Mobilizarea de abductie la pacientul cu traumatism vertebro-

medular:cu priza pe calcaneu si contra priza pe gamba distal, se roteste

gamba inauntru in timp ce calcaneul este rotat in afara, mobilizarea in

adductie se face invers.


8/27

Mobilizarea de rotatie a genunchiului: 1. inversie-eversie si 2. abbductie

Mobilizarea de inversie-eversie la pacientul cu traumatism vertebro-

medular:subiectul in decubit dorsal in pat cu gamba flectata la 45 grade,

kinetoterapeutul blocheaza cu o mana gamba distal iar cu cealalta prinde

fata dorsala a piciorului si executa miscarea.

Mobilizarea pasiva a genunchiului

Pacientul in decubit dorsal in pat cu soldul flectat cu planta piciorului pepat, priza pe treimea distala a gambei si contra priza pe fata anterioara a

coapsei in treimea distala, se executa o extensie a piciorului. Pacientul in

decubit dorsal pe pat cu piciorul intins, priza pe treimea distala a gambei

contra priza pe treimea distala a coapsei, kinetoterapeutul executa o

miscare de flexie cu alunecarea plantei pe pat.


9/27

1. Mobilizarea in flexie a genunchiului si 2. Mobilizarea in extensie a

genunchiului

Mobilizarea pasiva a soldului

Aceste mobilizari se realizeaza prin flexia femurului pe bazin sau invers.

Intotdeauna genunchiul trebuie sa fie flectat pentru a destinde

ischiogambierii. Pacientul in decubit dorsal cu un membru inferior extins,

kinetoterapeutul cu priza pe treimea inferioara a coapsei si contrapriza pegamba executa flexia coapsei pe bazin (genunchiul fiind flectat), o alta

varianta de execitiu cu priza pe gamba cu o mana, dar cu ajutorul

antebratului care apasa pe genunchi se accentueaza flexia, cealalta mana

fixeaza bazinul.

Pacientul in decubit dorsal pe pat, kinetoterapeutul fixeaza bazinul cu o

mana iar cu cealalta executa abductia pana la marginea patului cu priza la

nivelul condilului intern al femurului.

Pacientul in decubit dorsal in pat, kinetoterapeutul face priza pe gamba intreimea medie distala si contra priza pe coapsa in treimea medie distala, si

se efectueaza miscarea de adductie incrucisand membrul condrolateral.

Pacientul in decubit dorsal, kinetoterapeutul flecteaza articulatia soldului si

executa tractiunea de adductie avand grija sa fixeze bazinul.


10/27

Pacientul in decubit dorsal, kinetoterapeutul prinde treimea inferioara a

coapsei ruland-o inauntrul sau in afara corpului cu genunchiul intins.

Rotatia soldului in mobilizarea pasiva

Pacientul in decubit dorsal, kinetoterapeutul mentine cu corpul o flexie a

maxima soldului care prin retroversia bazinului asigura extensia celuilalt

picior, fixandu-l cu o mana cu cealalta mana executa adductia si rotatia

externa a coapsei.

Pacientul in decubit dorsal cu soldul si genunchiul la 90 grade,

kinetoterapeutul fixeaza bazinul pe pat cu o mana iar cu cealalta mana si

antebratul realizeaza adductia si rotatia interna sau externa a soldului.

Reeducarea respiratorie la pacientul cu T.V.M. acut cu sau fara afectari

neurolgice

Sistemul toracopulmonar isi asigura variatia de volum; sagital, transversal

si craniocaudal, primele doua sunt asigutate exclusiv de grila costala

ultimul fiind rezultatul miscarii diafragmului. Miscarea predominanta a

coastelor inferioare asigura deplasarea laterala a grilei costale in timp ce

jocul coastelor superioare ne asigura mai ales deplasarea sagitala. Desi

pare paradoxal o amplitudine mare a miscarii costale nu inseamna si o

eficienta ventilatorie mare, o variatie mare de volum.


11/27

Reeducarea si valoarea respiratiei diafragmaticeeste atribuita mai

multor cauze:

activitatea diafragmului se desfasoara in regim de economie energetica

avand cel mai mic cost pentru o unitate de volum de aer ventilat deoarece

este mult mai mica decat rezistenta peretelui toracic contra careia lupta

musculatura intercostalilor;

respiratia creste ventilatia bazelor pulmonare, creste capacitatea

respiratorie maxima si capacitatea vitala, mareste schimbul gazos;

se influenteaza intoarcerea venoasa prin modificarea presiunii intratoracice

si intraabdominale in timpul activitatii de ridicare si coborare a cupolelor

diafragmatice; respiratia diafragmului are un rol psihoterapeutic asupra bolnavului;

tehnica reeducarii respiratiei diafragmatice este de fapt educarea unei

respiratii abdominale care prin jocul presiunii intraabdominale sa faciliteze

mobilizarea ampla a cupolelor diafragmului.


12/27

Jocul peretelui abdominal determina scaderea presiunii intraabdominale in

timpul inspirului ceea ce va facilita caderea diafragmului cu marirea

diametrului craniocaudal toracic, deci cu marirea volumului de aer inspirat.

In expir presiunea peretelui abdominal asupra viscerelor creste presiunea

intraabdominala care va impinge in sus diafragmul facilitand expiratia.Respiratia diafragmatica mai poate fi accentuata si de presiunea exercitata

direct de viscere asupra diafragmului prin oscilatii posturale.

Viscerele presand pe diafragm vor usura expirul in timp ce postura inversa

viscerele cobora spre abdomenul inferior, vor permite cu usurinta expirul.

Un mijloc simplu si eficace de marire a ventilatiei de baza este patul

oscilant care asemanator cu un tampon cu sugativa permite cu usurinta

bascularea pacientului cu capul in jos in inspir si invers in expir, patul

oscilant poate fi cu succes utilizat chiar si in respiratia asociata.

Respiratia abdominala se invata in decubit dorsal dar apoi se va executa si

din pozitie semiculcata, din sezand, din ortostatism si din mers. Practic

treptat urmarim sa schimbam stereotipul dinamic respirator abdomino-

toracic inferior mult mai eficient. La inceputul exercitiilor respiratorii urmarim

o crestere a expirului facilitam aceasta faza prin flectarea coapsei.Respiratia diafragmatica necesita de multe ori antrenarea acestui muschi

contra unei rezistente. S-a sustinut ca un astfel de exercitiu contra

rezistentei ar avea o actiune de crestere a fortei musculare diafragmatice.

Antrenarea diafragmului contra unei rezistente da rezultate foarte bune

asupra cresterii amplitudinilor miscarilor diafragmatice, asupra unui bun


13/27

control muscular diafragmatic, asupra disparitiei oboselii la respiratia

abdominala, cat si asupra fixarii mai rapide a stereotipului dinamic

respirator abdominal. Se utilizeaza de obicei o greutate care se aseaza pe

abdomen in timpul reeducarii respiratiei diafragmatice, se incepe cu doua

kg si se creste treptat pana la sapte, opt kg. Exista cazuri in care se poatemerge si pana la o greutate dubla, cu bune rezultate. Pentru accentuarea

expirului, centrul de recuperare din New York recomandaposturarea in

Trendelenburg,ridicarea picioarelor cu 50 de cm. O buna metoda de

antrenare a diafragmului este si inspirul pe nas, sacadat ca atunci cand

mirosim ceva, sau ca la adulmecarea cainelui. Deasemenea excelenta este

si antrenarea diafragmului prin inspiruri numai pe o nara sau pe gura printr-

un tub de calibru sau lungime variabila. Exista multe tipuri de instalatii

pentru antrenamet respirator si tonifierea musculara abdominala. Se

utilizeaza mai ales forma atractiva de antrenament la tineri pentru a stimulainteresul prin prezenta unui element de competitie intre pacienti. Exista

cazuri cand pacientii cu traumatism vertebro-medular nu au control asupra

diafragmului, ei fiind nevoiti sa fie conectati la aparate de ventilatie

mecanica.

Prevenirea escarelor in traumatismele vertebro-medulare acute

Escarele se previn,prin mobilizari pasive a pacientului din doua in doua

ore, usoare frictiuni pe zonele care sunt predispuse stazei de decubit (

sacrat, calcaneu, trohanterian, dorsal), la acesti pacienti se recuge la

sondaj vezical pentru a preveni suprainfectarea. Asternutul trebuiae sa fie

din materiale absorbante, fara cute, camera trebuie sa fie bine aerisita. In

ultimul timp a aparut si echipamente care ajuta la prevenirea escarelor

acestea sunt:

saltea gonflabila cu proeminente pentru a favoriza circulatia aerului si

prevenirea escarelor;

saltele segmentare din cauciuc spongios;

pat Egerton.
http://www.prostemcell.org/images/article/posturarea_trendelenberg.jpghttp://www.prostemcell.org/images/article/posturarea_trendelenberg.jpghttp://www.prostemcell.org/images/article/posturarea_trendelenberg.jpghttp://www.prostemcell.org/images/article/posturarea_trendelenberg.jpghttp://www.prostemcell.org/tvm-resurse-de-sanatate/prevenirea-escarelor-de-decubit.htmlhttp://www.prostemcell.org/tvm-resurse-de-sanatate/prevenirea-escarelor-de-decubit.htmlhttp://www.prostemcell.org/tvm-resurse-de-sanatate/prevenirea-escarelor-de-decubit.htmlhttp://www.prostemcell.org/images/article/posturarea_trendelenberg.jpghttp://www.prostemcell.org/images/article/posturarea_trendelenberg.jpg


14/27


15/27

mentinerea unei posturi si a unui aliniament corect al corpului;

cresterea mobilitatii articulare;

antrenarea la efort;

reeducarea respiratorie;

cresterea fortei musculare ai erectorilor para vertebrali ai trunchiului sigatului;

cresterea fortei musculare a membrelor superioare si inferioare;

reeducarea sensibilitii;

relaxarea musculaturii.

Mentinerea posturii si a unui aliniament corect al corpului in acest stadiu se

face voluntar de catre pacient, cu supravegherea kinetoterapeutului

(mentinerea unei posturi corecte a fost explicate mai sus).

Programul se incepe cu evaluarea globala a aparatului mio- neuro-artro-

kinetic prescurtat (MNAK), prin urmatoarele metode:

testarea mobilitatii articulare cu ajutorul goniometrului plasat pe diferite

segmente (cervical, lombar, etc.)

testarea fotei musculare pe o scara de la 0-5 dupa cum urmeaza:

0 nu se percepe contractie la nivelul muschiului

1 este posibila contractia la palpare

2se poate face miscarea fara gravitatie pe tota amplitudinea (se eliminaefortul contra greutatii segmentului)

3miscarea se poate face contra gravitatiei invingand greutateasegmentului mobilizat

4miscarea se poate face contra gravitatiei invingand si o rezistentamoderata din partea examinatorului

5 miscarea se face normal (exprima forta unui muschi normal)

Dupa ce s-a facut aceasta evaluare se va incepe programul kinetic dupa

cum urmeaza:

Mobilizarea coloanei cervicale


16/27

Pacientul este in decubit dorsal trunchiul la

marginea patului pana la nivelul umerilor, kinetoterapeutul se afla in spatele

pacientului, priza si contrapriza pe parietal. Se face mobilizarea capului si

gatului in toate directiile (flexie, extensie, inclinare laterala dreapta stangarotire spre dreapta sau spre stanga). Aceasta miscare se poate face si din

asezat. Actiunea se executa lent, miscarile sunt executate pana la limita

mobilitatii articulare fara a cauza dureri.

Pacientul in decubit dorsal cu gambele incrucisate, picioarele dezlipite pe

planul patului, kinetoterapeutul aplica rezistenta pe fata anterioara a

coapsei stangi si pe fata antero-externa a coapsei drepte, pacientul incerca

sa invinga rezistenta contractand musculatura flexoare cervicala.

Pacientul in decubit dorsal, picioarele dezlipite de pe planul patului,kinetoterapeutul aplica rezistenta pe fata anterointerna a gambei stangi si

fata anteroexterna a gambei drepte, pacientul incearca sa invinga

rezistenta contractand musculatura extensoare cervicale.

Pacientul in decubit ventral, capul pe pat se executa extensia coloanei

cervicale invingand rezistenta pusa de kinetoterapeut pe regiunea

occipitala. Se executa aceiasi miscare explicata mai sus, capul fiind in

afara patului.

Pacientul in decubit dorsal mebrele superioare intinse lateral cu palmelesprijinite pe sol, se executa extensia capului si a gatului presand continuu

solul cu mainile.

Pacientul in decubit dorsal cu un baston in maini sprijinit pe coapse, se

executa ducerea bastonului in sus peste cap concomitant cu flexia capului

si a gatului.
http://www.prostemcell.org/images/article/kineto_cervical.jpg


17/27

Pacientul in decubit ventral mainile sub barbie se executa extensia capului

ajutandu-se de maini.

Din decubit dorsal cu capul in afara planului de sprijin, se executa flexia

capului si a gatului apoi revine la pozitia initiala. Aceiasi pozitie dar se

executa extensia capului si gatului.

Din decubit ventral capul in flexie in afara planului de sprijin, se executa

extensia capului si a gatului concomotent cu rotatia spre stanga sau spre

dreapta a capului si gatului.

Din patrupedie se executa extensia capului si a gatului concomotent cu

extensia si arcuirea unui mebru inferior.

Din aceiasi pozitie de mai sus se executa flexia capului concomitent cu

flexia soldului atingand genunchiul cu fruntea.Pacientul in ortostatism in fata oglinzi cu bastonul ridicat deasupra capului

executa ducerea lui in fata la linia umerilor concomitent cu extensia capului

si gatului.

Din aceiasi pozitie de mai sus, se executa ducerea bastonului pe umeri

concomitent cu flexia capului si gatului.

Pacientul in ortostatism in fata oglinzi cu bastonul la nivelul spatelui, se

executa ducerea lui in lateral concomitent cu inclinarea capului de partea

opusa.

Din ortostatism bastonul tinut sub coate, se executa extensia trunchiului

concomitent cu extensia capului si gatului.

Cu fata la spalier prinde sipca de la nivelul umerilor, se executa extensia

capului si a gatului concomitent cu lasarea trunchiului pe spate.

Cu spatele la spalier prinde sipca de la nivelul feselor, se executa extensia

capului concomitent cu lasarea trunchiului in fata.

Circumductia capului, miscarea se face lent.Mobilizarea coloanei toracale

Pacientul in decubit dorsal, kinetoterapeutul cu priza pe fata externa a

coapsei, se executa miscarea de flexie a trunchiului.

Din decubit dorsal cu genunchii flectati, bratele pe langa corp in pronatie,

se aplatizeaza lordoza cervicala si lombara, se executa supinatia


18/27

membrelor superioare, se adduc scapulele, se mentine aceasta miscare

apoi se revine cu relaxare. Din acesta pozitie se strang pumnii, se flecteaza

coatele care se lipesc strans de trunchi, se executa adductia scapulelor, se

mentine aceasta miscare.

Pacientul in decubit ventral cu bratele pe langa corp se executa adductia

puternica a scapulelor cu tractionarea lor caudal, se mentine aceasta

miscare, apoi se revine cu relaxare.

Din decubit ventral mainile se prind la nivelul feselor, se executa o

puternica adductie a scapulelor, mentinerea pozitiei, apoi se revine cu

relaxare.

Din decubit ventral cu fruntea pe sol, mainile cu palmele in pronatie in

dreptul urechilor se adduc scapulele ridicandu-se palmele de pe sol, se

mentine pozitia, apoi se revine cu relaxare.

Din decubit ventral, cu membrele superioare intinse pe langa cap si fruntea

pe sol , se executa ridicarea bratelor cat mai sus posibil, dar fruntea si

pieptul raman pe sol. Daca exista tendinta la hiperextensie lombara se va

pune o perna sub crestele iliace antero-superioare.

Din asezat pe banca cu bratul la nivelul umerilor, cotul flectat la 900,

antebratul orizontal, palmele fata in fata, se executa rotatia externa a

bratelor pana ce antebratele ajung la verticala, concomitent se adduc

puternic scapulele si in acelasi timp se lasa bratele usor in jos.

Sezand pe o banca, bratele atarna liber pe langa corp, se fac rotatii ale

umarului inainte - inapoi si invers, se accentueaza tractiunile in jos si spre

spate, trunchiul ramane mereu drept.

Din asezat cu bastonul la nivelul spatelui, coatele flectate la 90 grade, cu

mainile prinde bastonul de capete, se executa ridicarea bastonului

deasupra capului si revenirea lui posterior.

Din asezat cu bastonul la nivelul spatelui cu coatele flectate prindebastonul de capete, executa usoare rasuciri spre dreapta sau spre stanga.

Din ortostatism cu bastonul tinut sub coate se executa inclinari laterale spre

dreapta/stanga.

Din atarnat cu spatele la spalier se executa flexia genunchilor lent.

Mobilizarea coloanei lombare


19/27

Pacientul in decubit dorsal cu genunchii flectati, se contracta puternic

muculatura abdominala fara vreo miscare, se mentine, apoi se relaxeaza.

Din aceeasi pozitie se contracta fesierii fara vreo miscare, se mentine

miscarea si apoi se relaxeaza.

Din decubit dorsal cu bratele pe langa corp se contracta puternic

musculatura abdominala (se spune pacientului "suge burta") si fesierii mari,

coloana lombara se aplatizeaza pe sol cu pelvisul usor basculat in sus, se

mentine pozitia si apoi se relaxeaza. Acest exercitiu se poate repeta cu

bratele in abductie la 45 grade, apoi in abductie de 90 grade si cu bratele

intinse pe langa corp.

Din decubit dorsal cu bratele pe langa corp, se flecteaza capul in timp ce

se aplatizeaza zona lombara, se contracta ambdomenul si pelvisul se

basculeaza posterior. Acest exercitiu se poate repeta cu genunchii intinsi sicapul flectat, cu bratele ridicate pe langa cap; aceste repetari se executa cu

flexia permanenta a capului.

Din decubit ventral cu bratele pe langa corp se contracta fesierii, se

mentine pozitia si apoi se relaxeaza, se contracta abdominalii apoi se

relaxeaza. Se combina apoi concomitent contractia fesierilor cu cea a

abdominalilor si bascularea posterioara a pelvisului, tot exercitiul se repeta

schimband pozitia bratelor care se ridica pe langa cap cu palmele pe

podea si coatele usor flectate (se va evita contractia flexorilor soldului).Din decubit dorsal cu genunchii flectati bratele pe langa corp usor abduse,

se trag genunchii la piept, se mentine pozitia urmata de relaxare, se

executa aceeasi miscare dar schimband pozitia bratelor pe langa cap cu

coatele usor flectate.

Din decubit dorsal se basculeaza posterior bazinul in timp ce genunchii se

extind, calcaiele alunecand pe sol, se revine apoi in acelasi fel cu genunchii

flectati. Acest exercitiu se poate executa si cu bratele intinse pe langa cap.

Din decubit se flecteaza la 90 grade coapsele, iar genunchii completflectati, bratele abduse la 450 ridicate peste cap prinzand picioarele unui

scaun sau ale unei mese pentru stabilitate (daca se lucreaza pe pat se

prinde marginea acestuia), coloana lombara se aplatizeaza, pelvisul

basculat posterior se face un mic cerc cu genunchii in ambele directii

(treptat cercul se va mari).


20/27

Din decubit dorsal cu genunchii flectati bratele la 45 grade, mainile

prinzand marginea patului se trag genunchii spre piept, de aici se extind

talpile spre zenit, se readuc genunchii la piept apoi se reaseaza in pozitia

initiala (coloana lombara va ramane tot timpul in contact cu patul).

Din decubit dorsal cu genunchii flectati se executa "bicicleta" cu genunchii

cat mai sus si cu miscari cat mai ample.

Din pozitia "in patru labe", cu spatele drept se "suge burta", capul se

flecteaza coloana se cifozeaza.

Din decubit ventral cu bratele intinse pe langa cap se basculeaza posterior

pelvisul cu aplatizare lombara, concomitent se ridica bratele de la sol, se

mentine pozitia, apoi se relaxeaza.

Din decubit dorsal cu genunchii flectati si bratele pe langa corp se executaridicarea capului, trunchiului pana cand mainile ajung la genuchi. Zona

lombara ramane in contact cu solul, acest exrcitiu se poate repeta cu

antebratele incrucisate la piept.

Pacientul in ortostatism langa un zid cu calcaiele la 12-15 cm de acel zid,

se apleaca corpul in spate pana cand ceafa si spatele se sprijina pe zid,

zona lombara se aplatizeaza, se flecteaza genunchii alunecand in jos cu

corpul pe zid apoi se extind genunchii si trunchiul urca mereu in contact cu

zidul.

Din decubit dorsal cu gatul extins genunchii la piept trasi de maini, pelvisul

rotat posterior zona lombara atinge podeaua, se mentine miscarea, apoi se

da drumul mainilor incercand sa se mentina postura cu genunchii la piept

doar prin contractie musculara.

Din asezat cu picoarele departate cu mainile dupa ceafa se apleaca

trunchiul intre coapse, cu contractia abdominalilor, se mentine miscarea

apoi se relaxeaza.

Din asezat pe genunchi, se apleaca trunchiul cu bratele inainte pana cefruntea atinge podeaua si pieptul genunchii, se contracta puternic

abdominalii, se mentine pozitia si apoi se relaxeaza.

Din aceeasi pozitie de mai sus, kinetoterapeutul in spatele pacientului, cu

priza pe fata posterioara a bazinului, se executa extensia trunchiului, se

mentine pozitia si apoi se relaxeaza.


21/27

Din decubit dorsal cu pelvisul basculat posterior bratele abduse,

antebratele pe langa cap, se ridica la vertical un membru inferior, apoi se

atinge solul de partea opusa corpului la nivelul genunchiului opus, umerii

mereu pe sol, iar zona lombara tot timpul in contact cu podeaua.

Din decubit dorsal cu genunchii flectati si mainile dupa ceafa, se executa

flexia unui sold concomitent cu trunchiul, se roteaza in asa fel incat

genunchiul sa vina in intampinarea cotului opus.

Reeducarea respiratorie la pacientul cu traumatism vertebro-medular

Tehnica reeducarii respiratieiconsta in primul rand in a face constient

pacientul asupra miscarii analitice a zonelor principale toracale. Principiul

constientizarii unei miscari, respectiv a comenzilor date unor grupe

musculare este un principiu general in metodologia recuperarii unui deficit

muscular, contrarea respectivei miscari, cea ce forteaza muschiul salucreze la o tensiune crescuta, mult mai usor de sesizat.

Pacientul in decubit dorsal, mainile kinetoterapeutului se plaseaza pe zona

dorita (toracal superior,inferior) cu degetele dea lungul coastelor, se solicita

expirul complet in timp se executa o presiune ce creste pe masura ce se

apropie sfarsitul expirului. Aceeasi pozitie numai ca kinetoterapeutul va

slabi presiunea treptat pe masura ce se termina inspirul, in asa fel incat

toracele sa fie liber de orice presiune. Exista si alte modalitati de a crea

contrarezistenta, cu ajutorul unor saci de nisip (8-12 kg) sau cu ajutorulunei chingi prin metoda autorezistiva.

Pacientul in decubit dorsal gatul si capul in rectitudine, kinetoterapeutul se

plaseaza la capul pacientului cu policele pe stern, degetele spre axile se

executa inspir si expir cu rezistenta, apoi fara rezistenta.

Pentru autoantrenarea respiratiei este deosebit de indicata utilizarea unei

chingi de panza groasa, lata de 8-10 cm si lunga de 1,5 m avand la capete

doua manere (se mai poate folosi si banda elastica din cauciuc). Chinga

este incrucisata la baza toracelui sau mai sus in asa fel incat mana dreapta

controleaza presiunea din hemitoracele stang si invers, in expir pacientulindeparteaza mainile, deci strange chinga. In expir lasa treptat aceasta

tractiune, este remarcat ca prin aceasta chinga se exercita o presiune

circulara si nu doar pe o suprafata limitata ca in cazul mainilor

kinetoterapeutului.
http://www.prostemcell.org/tvm-resurse-de-sanatate/functionarea-sistemului-respirator-in-urma-unei-leziuni-la-maduva-spinarii.htmlhttp://www.prostemcell.org/tvm-resurse-de-sanatate/functionarea-sistemului-respirator-in-urma-unei-leziuni-la-maduva-spinarii.htmlhttp://www.prostemcell.org/tvm-resurse-de-sanatate/functionarea-sistemului-respirator-in-urma-unei-leziuni-la-maduva-spinarii.html


22/27

Pentru antrenarea unilaterala a bazei toracice se pot efectua cu ajutorul

chingii care se plaseaza ca pentru exercitiul ambelor baze, pentru

antrenarea toracelui inferior drept se executa o latero deviatie stanga,

expirul realizat cu tractiune puternica de ambele capete ale chingii este

urmat de un inspir in timpul caruia mana dreapta controleaza hemitoracelestang tinand strans chinga nepermitand expansiunea bazei stangi, in timp

ce mana stanga slabeste progresiv presiunea pe masura ce inspirul se

termina.

Pacientul in decubit lateral, cu o perna sub zona lombara sau cu capul

lasat mai jos pentru a se deschide hemitoracele (drept sau stang), se

executa un inspir, bratul intins se roteaza odata cu trunchiul spre spate

privirea si capul urmand miscarea mainii. In expir bratul revine spre trunchi

apoi isi continua cursa depasind marginea patului.Din decubit lateral mainile se sprijina pe coapse, in inspir bratul se roteaza

spre spate trunchiul se torsioneaza in acelasi sens si capul urmeaza mana;

in expir miscarea este inversa.

Din asezat o mana pe crestetul capului, cealalta se sprijina pe coapsa, in

inspir se roteaza trunchiul, bratul si capul spre partea hemitoracelui

antrenat, in expir se revine si se continua miscarea intr-o rotatie inversa

asociata cu aplecarea trunchiului.

Din decubit dorsal, capul sprijinit pe perna cu genunchii flectati, in timpulexpirului pacientul va fi invatat sa-si bombeze abdomenul ca si cum aerul

ar patrunde in abdomen, expirul se executa concomitent cu "scobirea"

abdomenului, tractionarea peretelui abdominal spre coloana. Acest

exercitiu poate fi ajutat la inceput de presiunea mainilor kinetoterapeutului

sau ale pacientului.

Din pozitia "patrupeda" se tractioneaza puternic peretele abdominal, acest

exercitiu facut antigravitational si mentinut 3-4 secunde tonifica traversul

abdominal.

Terapii complementare in T.V.M. faza post acuta fara afectari neurologice

Hidroterapia

Este o metoda larg utilizata in cele mai diverse afectiuni, se executa in

bazine mari sau mici in grupuri sau individual. Fata de gimnastica la sala,

exercitiile de gimnastica in apa au o serie de avantaje:


23/27

caldura apei este de 32-36 grade, sedeaza durerile, relaxeaza

musculatura, creste complianta tesutului conjuctiv facandu-l mai usor

distensibil, toate acestea permit o miscare articulara mult mai ampla;

descarcarea de greutatea corpului in apa permite un mai bun control

asupra posturii corpului si o mai mare relaxare. Presiunea hidrostatica aapei poate fi utilizata in cadrul exercitiilor fie in sens facilitator al miscarii

(miscarea se executa de jos in sus) fie in sens de contrarezistenta

(miscarea se executa lateral sau de sus in jos);

imersia corpului in apa are o serie de efecte asupra circulatiei respiratiei si

locomotiei, iar inotul in piscine este astazi recomandat ca un foarte bun

antrenament la efort.

Masajul

Manevrele masajului au capacitatea de a pregati musculatura pentru

kinetoterapie: pentru musculatura hiportona se indica masajul excitant si

pentru cea hipertona masajul sedativ. Manevrele de masaj asigura

incalzirea locala a regiunii datorita activarii circulatiei locale.

Datorita activarii receptorilor cutanati si prin hiperemia activa dezvoltata,

manevrele masajului clasic au capacitatea de a induce un puternic efect

analgetic, important pentru masaj, ca procedura de pregatire a programului

kinetic de recuperare. Manevrele masajului clasic au importanta actiune

mecanica combatand aderentele si retracturile.

Actiunea mecanica combinata cu activarea circulatiei determina scaderea

edemelor, deci fundamenteaza efectul resorbtiv al manevrelor de masaj

clasic, orice sedinta de masaj este urmata obligatoriu de mobilizarea

articulatiilor vecine.

Electroterapia

1. Curentul galvanic

Curentul galvanic este indicat in: nevralgii, nevrite, pareze, paralizii,

dezechilibre neurovegetative, etc., si are urmatoarele efecte terapeutice:

analgezic, excitant;

vasodilatator, trofic;

rezorbtiv, echilibrant al S.N.V.


24/27

Contraindicatii:leziuni de continuitate tegumentare, tumori de orice fel,

infectii tegumentare, tbc cutanat, intolerant la curentul galvanic, pacienti

purtatori de material de osteosinteza, etc.

2. Curentul electric de medie frecventa (NEMEC)

Acest curent utilizeaza doua surse de curenti de medie frecventa, decalati

cu 100 de Hz, efectele maxime sunt localizate la nivelul de incrucisare a

celor doua surse de medie frecventa, de amplitudini constante dar cu

frecventa diferita. Modalitati de aplicare ale acestui curent sunt de doua

feluri: interferenta plana, interferenta spatiala.

Curentul electric de medie frecventa este indicat in neurologie pentru

urmatoarele afectiuni:

nevralgii, nevrite; pareze, paralizii.

Efecte terapeutice ale curentului de medie frecventa sunt:

excitomotor, vasodilatator;

trofic, resorbtiv, decontracturant;

analgetic, parasimpaticoton, simpaticolitic.

Contraindicatii:leziuni dormice de continuitate, infectii, implante metalice,

etc.

3. Curenti de joasa frecventa (Trabert, TENS)

Acesti curenti de joasa fecventa se realizeaza prin impulsuri electrice

succedate ritmic, singulare sau in serii, cu efect excitator. Sunt caracterizati

prin forma, amplitudine, frecventa, durata impulsurilor si pauzei, modulatia

lor.

Terapia de joasa frecventa se utilizeaza pe:

musculatura normal inervata; musculatura total denervata;

musculatura spastica.

Pentru efectele sale terapeutice, curentul de joasa frecventa este indicat la:


25/27

tratamentul musculaturii abdominale hipotone;

incontinenta sfincterului anal si vezical;

spasticitatea in pareze, paralizii de origine cerebrala;

spasticitati consecutive traumatismelor la nastere;

leziuni traumatice medulare si cerebrale; pareze spastice in scleroza in plagi;

hemipareze spastice dupa AVC, boala Parkinson.

Contraindicatii:scleroza laterala amiotrofica, scleroza difuza avansata.

Purtatorilor de material de osteosinteza stimularea se aplica la o distanta

de 10-15 cm fata de materialul de osteosinteza si cu intensitate mai mica.

EXPERIENTA PERSONALA

Reeducarea functionala a bolnavilor para sau tetraplegici este axata pe

programul kinetic mai sus mentionat. Pentru complicatiile cutanate,

articulare, musculo-tendinoase se poate recurge la o gama destul de larga

de proceduri, secretul consta in faptul ca nu trebuie pierdut din vedere

caracterul particular deosebit de complex al deficitului functional al acestor

bolnavi, pentru a caror recuperare, pe langa un personal calificat, este

nevoie de o dotare speciala de tratament.

Odata despartiti de primul stadiu al para sau tetraplegicilor recuperabili, pe

langa aspectele medicale sunt si cele de resocializare, care sa permita in

final incununarea cu succes a programului de recuperare si a efortuluidepus pe o durata de mai multi ani. Redarea unei independente cat mai

mari ale acestor pacienti este foarte importanta, de foarte multe ori acestia

fiind tineri. Programul de recuperare trebuie sa fie individualizat efectuat cu

multa rabdare si tenacitate, colaborarea dintre pacient si kinetoterapeut

este foarte importanta, in functie de starea pacientului (varsta, sex,

complicatii, etc), interesul pacientului fata de programul de recuperare

poate avea rezultate foarte bune. Hidrokinetoterapia in aceste afectiuni au

rezultate foarte bune, beneficiile sunt mari pentru acesti pacienti. Presiunea

hidrostatica actioneaza asupra sistemelor limfatic si venos, precum si

asupra cavitatilor mari ale corpului. In imersie un subiect cu o greutate de

70 kg va cantari 7,9 kg, iar in apa sarata numai 2,8 kg, miscarea in aceste

conditii fiind facila. In imersie creste gradul de independenta pentru

subiectii cu deficiente motorii temporare sau permanente (hemiplegii,

hemipareze, paraplegii, tetraplegii), sunt facilitate miscarile in articulatiile


26/27

dureroase sau imobile stimuland gradul de implicare a pacientului in

procesul de recuperare. Introducerea pacientului in bazin se efectueaza cu

sisteme special adaptate pentru aceste persoane cu dizabilitati. In centrele

mari din europa si america exista bazine special adaptate cu toate

accesoriile dintr-o sala de recuperare.

Programul hidrokinetoterapeutic este acelasi efectuat ca cel din sala de

kinetoterapie. Se introduc diferite procedee din inotul terpeutic, pentru cei

cu para sau tetraplegie este indicat procedeul spate, intoarceri.

Verticalizarea pacientului este mai usor de efectuat, spasticitatea cedeaza

mai usor, efectele programului se vad relativ repede, bolnavii avand mai

multa incredere in propriile lor puteri. Mersul in apa este mult mai usor de

efectuat, primii pasi efectuati de pacient au o importanta foarte mare pentru

moralul pacientului, vazand ca poate merge isi doreste sa faca mai mult,pentru a putea merge si pe uscat.

In Romania aceste centre sunt mai putin dezvoltate, speram pe viitor sa fim

si noi in rand cu lumea in acest domeniu atat de benefic, pentru pacient si

societate.

Stimularea electrica functionala aplicata in cadrul programului de

kinetoterapie pentru a facilita coordonarea miscarilor de apucare la nivelul

bratelor (stimulare extensori pumn si triceps), reabilitarea suportului

musculaturii trunchiului util in faza de mentinere a ortostatiunii(stimulare peparavertebrali si fesieri), initierea flexiunii dorsale a piciorului si flexie la

nivelul genunchiului prin stimularea nervului sciatic popliteu extern. Dupa

realizarea unor exercitii de extensie a picioarelor, in pozitia asezat

pacientul a fost in stare sa efectueze miscari complexe ridicare-mentinere-

ortostatiune-asezare.

Doua canale de stimulare au fost utilizate pentru stimularea muschilor

cvadricepsi, iar celelalte doua pentru stimularea muschilor fesieri asigurand

suportul in jurul soldurilor, in timp ce pacientul a controlat balansul

trunchiului in plan transversal. Controlul este unul cu bucla deschisa,

pornirea/oprirea se realizeaza prin intermediul unui buton general. La

pornirea stimulului pacientul trebuie sa fie atent si sa reactioneze prin

preluarea unei fractiuni a greutatii corpului cu ajutorul bratelor urmand a

asigura echilibrul pe durata ortostatiunii si apoi sa reactioneze in

concordanta cu actiunea de diminuare a intensitati stimulului in faza de


27/27

asezare. De multe ori este destul de dificil pentru pacient sa se plieze

perfect pe actiunea electrostimulatorului (poate rezulta lovirea scaunului cu

sezutul, la asezare).

Programul Kinetic in T

Documents

Transcript of Programul Kinetic in T