Tema:Posibilităţi de anticipare a cursului valutar

2.1.Esenţa,tipurile şi caracteristica generală a direcţiilor de anticipare a pieţei valutare

2.2. Informaţia pe piaţa valutară

2.3. Metode economice şi analiza fundamentală

2.4. Analiza tehnică şi metodele alternative de prognozare pe piaţa valutară

2.1.Esenţa,tipurile şi caracteristica generală a direcţiilor de anticipare a pieţei valutare

În ştiinţele sociale nu se poate de prevăzut prin ce forme de organizare va trece omenirea

în viitor. Desigur, cunoştinţele noastre prognozează continuu, dar în orice moment nu pot

cuprinde decât o parte din întreg. În plus progresul este de aşa natură încât din fiecare problemă

rezolvată se nasc nenumărate întrebări noi şi diferite.

Iată de ce nu cu mult timp în urmă prognozarea ca formă specifică a analizei ştiinţifice îşi

găsea întrebuinţare largă numai în domeniul fenomenelor naturle. În prezent ea cuprinde cele

mai diverse laturi a activităţii umane.

Prognoza economică este o formă a analizei îndreptate spre viitorul incert. Incertitudinea

e condiţionată de absenţa cunoaşterii valorilor reale a unor parametri economici care reflectă

influenţa factorilor de bază sau auxiliari şi în acelaşi timp a condiţiilor reale în care se va

dezvolta procesul studiat.

Conceptul de curs valutar fiind de natură financiară, necesită mai mult decât de o simplă

cunoaştere a esenţei lui. În faţa unui fenomen atât de dinamic apare necesitatea previzionării

tendinţelor cursurilor valutare. Dar poate fi oare în mod real întreprinsă o asemenea operaţiune?

În măsura în care, într-adevăr, o piaţă este eficientă, este imposibil să se efectueze

previziuni. Ori, piaţa valutară prezintă numeroase caracteristici ale unei pieţe eficiente:

Speculatorii şi arbitrajiştii pregătiţi să sesizeze orice oportunitate de câştig sunt

omniprezenţi pe piaţa valutară;

Costurile tranzacţiei sunt foarte reduse;

Costurile de informare sunt insignifiante.

În consecinţă, orice informaţie disponibilă se regăseşte în cursuri, iar piaţa valutară are

mari şanse de a fi eficientă.

Este dificil să dovedeşti că o piaţă este eficientă. Este, totodată, mai uşor să prevezi, într-o

manieră indirectă, că o piaţă nu este ineficientă. Se demonstrează astfel că:

variaţiile de cursuri sunt independente în timp; în caz contrar, câştigurile teoretice

susceptibile a fi realizate sunt inferioare costurilor tranzacţiei;

variaţiile relative ale cursului de schimb urmaeză o distribuţie normală;

este imposibil să se prevadă un curs pornind de la valorile sale istorice.

Ansamblul de lucrări empirice disponibile şi studiul seriilor cronologice conduc, teoretic,

la respingerea ipotezei privind eficienţa pieţei valutare. S-ar părea că fluctuaţiile cursurilor nu

sunt independente în timp şi că variaţiile relative ale cursurilor de schimb nu urmează o

distribuţie normală. Dar, în practică, se poate considera că piaţa este eficientă, deoarece

câştigurilor teoretic susceptibile a fi realizate sunt inferioare costurilor de tranzacţie suportate de

arbitrajişti şi speculatori.

Prevederea cursului de schimb impun o activitate continuă şi sistematică pentru a găsi

informaţii şi a analiza influenţa diferitelor variabile economice, financiare şi politice susceptibile

de a modifica cursurile.

A prevedea evoluţia cursului de schimb este o operaţiune delicată şi, adesea, frustantă. Pe

de o parte, această activitate este indispensabilă pentru a gira în mod corect trezoreria

internaţională şi poziţiile întreprinderilor expuse riscului de schimb. Pe de altă parte, experienţa

cotidiană a operatorilor şi rezultatele numeroaselor studii empirice demonstrează că este foarte

dificil să se anticipeze corect evoluţia cursului de schimb.

Această dificultate nu este specifică trezoreriilor de întreprindere. Instituţiile specializate

în acest domeniu, ale căror abonamente constă între 10-50000 de dolari pe an, nu obţin rezultate

superioare întreprinderilor.

Pentru un orizont inferior sau egal cu un an, cursul la termen furnizează cele mai veridice

indicaţii, deoarece piaţa valutară este foarte eficientă. Pe termen mai lung, este posibil să

observăm mecanismele fundamentale ale economiei şi să ne referim la diferenţa de inflaţie şi la

starea balanţei de plăţi. Teoria parităţii puterii de cumpărare furnizează indicaţii asupra evoluţiei

pe termen mediu a cursurilor devizelor. Dacă verificări empirice ale acestei teorii sunt

satisfăcătoare pe termen lung, ele demonstrează, însă, foarte importante diferenţe pe termen scurt

între cursul observat pe piaţă şi cel care rezultă din aplicarea teoriei parităţii puterii decumpărare.

Acest lucru este preocupat, deoarece, pentru exportator, cât şi pentru importator, termenul scurt

este cel care contează.

Referindu-ne, cu precădere, la metodele de prognoză, menţionăm valabilitatea metodelor

econometrice de analiză şi prognoză prezentate în general în economie şi în particular pe piaţa

valutară. Între metodele de prognoză deosebim unele bazate pe măsurarea rolului factorilor, iar

altele pe analiza evoluţiei în timp a procesului. În cele ce urmează ne referim îndeosebi la

particularităţile acestor metode, atunci când sunt aplicate în domeniul pieţei valutare, ca şi la

unele metode empirice practicate în mod obişnuit de cei care acţionează pe o astfel de piaţă.

Analiza tehnică presupune studiul informaţiei interne cu privire la bursa de valori.

Cuvîntul “tehnic” exprimă studierea pieţei însăşi, şi nu a factorilor, care îşi capătă exprimare în

dinamica pieţei. Toţi factorii necesari se reduc la volumul operaţiunilor la bursă şi nivelul

cursului acţiunii. Analiticii tehnici de obicei tind a prognoza mişcarea cursurilor şi pe baza ei

recomandă timpul încheierii afacerilor. Uneori se spune că analiza fundamentală răspunde la

întrebarea “ce?” iar cea tehnică – “cînd?” Conceptul analizei tehnice intră în conflict cu noţiunea

de piaţă eficientă. Metodologia analizei tehnice se bazează pe presupunerea, că la bursă există

legităţi formate deja. Dacă în trecut din zece cazuri în nouă au fost primite rezultate similare, în

viitor se presupun aceleaşi efecte indiferent de timpul executării operaţiunii. De multe ori însă

metodele folosite în analiza tehnică nu au o justificare logică. Cu toate acestea studiul efectuat la

mijlocul anilor ’90 ne afirmă că analiza tehnică totuşi poate fi folositoare investitorului, însă

depinde de strategia presupusă.

Odată cu dezvoltarea pieţelor financiare, adepţii analizei fundamentale şi cei ai analizei

tehnice s-au situat pe poziţii divergente, contestându-se reciproc. Însă nu se poate spune cu

certitudine care tabără are dreptate. Câteodată se confirmă previziunile mai fine ale tehnicienilor,

altă dată fundamentaliştii sesizează decizia corectă de investiţie. Un lucru este sigur: când unui

grup de analişti nu i se confirmă previziunile, ceilalţi în mod garantat vor spune: ,,Ştiam noi şi v-

am spus’’. Deci care ar fi alegerea corectă? Cu riscul de a aminti de discursurile politicienilor,

răspunsul este undeva la mijloc. Există mai multe variante de a aborda analiza cursului valutar,

combinând elementele tehnice cu cele fundamentale, în funcţie de orizontul de timp sau de

psihologia investitorului:

- investitorul de poziţie, care îşi menţine investiţia pe termen lung analizează cu

atenţie coordonatele macroeconomice ale economiei sau zonei respective, prin urmare abordează

problema din punctul de vedere fundamental;

- micul speculator (scalperul), care tranzacţionează intra-day, îşi fundamentează

deciziile de intrare în piaţă pe analiza tehnică, cu aplicabilitate imediată. Efectele pîrghiilor

economice sau ale indicatorilor comunicaţi în presă produc efecte pe termen mediu sau lung

(efectele Acordului Plaza asupra yenului japonez au fost scontate pe un orizont de cîţiva ani) şi

deci nu interesează micul speculator;

- investitorul de portofoliu, care îşi menţine poziţiile pe termen lung în scopul

diversificării activelor deţinute pentru minimizarea riscurilor, nu este interesat de contextul

macroeconomic. Tipul de analiză potrivit pentru alegerea momentului de iniţiere a poziţiilor este

analiza tehnică;

- speculatorul (care tranzacţionează pe termen scurt) care aşteaptă

ca ,,sentimentul’’ investiţional să se schimbe în favoarea să va fi ajutat mai mult de analiza

tehnică.

Astăzi din ce în ce mai mulţi investitori consideră utile atât analiza tehnică cât şi cea

fundamentală, îmbinate în diferite proporţii în funcţie de optica fiecăruia, pentru a obţine o

imagine cît mai fidelă a pieţei. Indiferent dacă se doreşte o alocare cât mai eficientă a activelor

(asset allocation), în care decizia este de cumpărare şi menţinere a poziţiilor long sau se doreşte o

strategie de sincronizare a portofoliului cu piaţa (market timing) sunt utile atât informaţiile

tehnice cât şi cele fundamentale. Tehnicienii furnizează informaţii despre piaţa în ansamblu şi

tendinţele (trendurile) ei. Fundamentaliştii constată dacă un eveniment din afara pieţei conţine

premisele care determină atingerea obiectivelor investiţionale propuse.

Multe bănci mari aleg necesitatea de procurare sau vânzare a unei valute pe baza unor

analize fundamentale, apoi folosesc analiza tehnică pentru un reglaj fin – alegerea momentului

oportun pentru iniţierea cumpărării/vânzării cu un profit maxim prin instrumente tehnice. Pentru

traderul individual, care nu beneficiază de mari resurse financiare este recomandată utilizarea

analizei tehnice în primă fază pentru alegerea momentului oportun de iniţiere a tranzacţiei şi

temperarea deciziei de vânzare/cumpărare cu analiza factorilor fundamentali ca o verificare de

final.

Analiza tehnică şi analiza fundamentală diferă radical. Nu se poate spune ce metodă

conferă randamentul maxim într-o perioadă convenabilă de studiu. Prin familiarizarea cu ambele

metode de analiză se poate alege metoda cea mai potrivită pentru fundamentarea deciziei. Ideală

este îmbinarea celor mai bune soluţii confirmate de ambele metode simultan.

Opinii pro şi contra

Pro analiza fundamentală:

Mulţi dintre noi se axează, în raţionamente, pe relaţiile de cauzalitate. Cauzalitatea

reprezintă baza analizei fundamentale: preţurile sunt previzionate prin identificarea factorilor de

influenţă. Aproape în toate cazurile informaţiile şi articolele bursiere din ziare, de exemplu,

descriu pe larg elementele fundamentale considerate a fi la baza unor fluctuaţii ale preţurilor.

Analiza fundamentală este obiectivă deoarece relaţiile între variabilele fundamentale

şi curs sunt testate prin metode matematice sau statistice. Cele care eşuează sunt eliminate pe

când cele care sunt confirmate sunt percepute ca credibile. Nu rămîne loc pentru preferinţe

personale. Faptul că se pot baza pe obiectivitatea predicţiilor atrage mulţi traderi, puţin

încrezători în abilităţile proprii de a interpreta evoluţia preţurilor.

Contra analizei fundamentale:

Analiza fundamentală necesită un volum considerabil de date pentru a testa

reprezentativitatea variabilelor. Acestea date sunt greu de găsit, costă şi, mai mult, adesea sunt

alterate de erori de înregistrare care trebuie identificate şi corectate.

Analiza fundamentală necesită un volum uriaş de muncă ce nu poate fi

automatizată, timp şi energie. Metodele au devenit atît de complexe astfel încît un număr mic

de economişti strict specializaţi sunt în măsură să le aprecieze şi să le dezvolte. De exemplu,

marile bănci adesea angajează echipe mari de analişti pentru a elabora modele de previziune

proprii.

Chiar dacă există timpul, energia şi datele necesare este extrem de dificil a găsi

relaţiile dintre cursurile valutare şi variabilele fundamentale care să îşi menţină valabilitatea în

timp şi să furnizeze predicţii satisfăcătoare. Cauza ar fi, în parte, numărul mare de variabile

relaţionate, intercondiţionate, între care este dificil de stabilit relaţii cauzale. Un trader poate

cheltui mult timp, bani şi energie în căutarea unei relaţii cauzale fără a o găsi vreodată.

Un studiu al factorilor fundamentali poate sugera faptul că urmează o apreciere sau

depreciere a cursului valutar, dar vor trece săptămîni dacă nu luni pînă se atinge nivelul scontat,

dacă se atinge. Astfel, analiza fundamentală este utilizată în special de investitorii pe termen

lung, care au suficient capital să îşi menţină poziţiile.

Pro analiza tehnică:

Atuul forte al analizei tehnice este uşurinţa cu care poate fi deprinsă şi aplicată: multe

tehnici necesită o serie de date şi elaborarea graficelor. Graficele şi datele statistice ale cursurilor

sunt uşor de procurat pe Internet de pe o multitudine de situri şi pot fi cu uşurinţă încărcate on

line gratuit. În cele mai multe cazuri un stilou, hârtia milimetrică, o riglă şi un compas sunt

singurele instrumente necesare şi multe aplicaţii ale analizei tehnice sunt uşor de asimilat şi de

începători. De fapt, mulţi indicatori tehnici pot fi calculaţi automat cu cele mai rudimentare

pachete software generatoare de grafice.

Un mare avantaj al analizei tehnice este flexibilitatea. Aceasta se referă atît la

produsele tranzacţionate cît şi la tipurile de pieţe pe care se tranzacţionează aceste produse. Un

trader care s-a specializat doar pe una din pieţele futures poate cu uşurinţă să aplice metodele

tehnice de analiză pentru o altă piaţă, pe care n-a avut ocazia să tranzacţioneze. Acest fapt se

poate petrece în momentele în care piaţa pe care traderul este specialist devine neatractivă. Există

o flexibilitate privitoare la tipurile de pieţe. Un trader specializat în tranzacţiile pe piaţa spot

poate trece într-un timp foarte scurt la tranzacţii pe piaţa futures, utilizînd aceleaşi tehnici de

analiză. În sfârşit, această flexibilitate se referă şi la stilul de tranzacţionare al fiecărui trader.

Diferite persoane vor avea diferite stiluri, obiective şi structuri psihologice. Principiile analizei

tehnice pot fi uşor adaptate diferitelor concepţii despre piaţă ale traderilor.

Analiza tehnică asigură o mai bună sincronizare cu piaţa decât analiza fundamentală.

În general, când se generează un semnal tehnic, o decizie tehnică de cumpărare să spunem, când

preţurile sparg nivelurile istorice de rezistenţă, are loc o evoluţie semnificativă a preţurilor în

direcţia anticipată. Analiza fundamentală poate indica dacă o anumită monedă este supraevaluată

sau subevaluată, dar furnizează puţine repere despre când se va produce corecţia anticipată.

Chartiştii nu încearcă să creeze un mediu artificial în care instrumentele financiare

pot fi manevrate după bunul plac. Ei doar încearcă să identifice, în condiţiile existente la un

moment dat, orice semnal care poate sugera comportamentul viitor al preţului.

Contra analizei tehnice

Accesibilitatea universală la grafice şi la datele statistice poate deveni un

dezavantaj pentru trader. Odată ce un număr virtual nelimitat de operatori are acces la aceleaşi

grafice şi cumpără şi citesc aceeaşi documentaţie despre analiza tehnică este greu de acceptat

intuitiv că un trader poate elabora previziuni mai performante decât ale celorlalţi. De obicei,

câştigă cei care sunt cu cel puţin un pas înaintea celorlalţi şi, de obicei, avantajaţi sunt brokeirii

sau cei care monitorizează piaţa constant pe toată durata perioadei de tranzacţionare.

Apar semnale false datorate psihologiei masei investitorilor. Deoarece mulţi traderi

utilizează analiza tehnică, atunci când este generat un semnal important, prin acţiunea cumulativă

a traderilor, care aşteaptă realizarea aceluiaşi semnal, se generează de fapt acea mişcare a

cursurilor. Acest gen de autoprofeţii este uneori suficient de puternic pentru a mişca cursul

substanţial. Alteori preţurile se retrag şi aceste semnale eşuează. De fiecare dată când traderii

sunt angrenaţi în aceste evoluţii înşelătoare operaţiunile respective sunt foarte costisitoare.

Opozanţii au conturat de-a lungul timpului două teorii pentru a combate principiile

acestei ştiinţe:

Teoria mersului aleator.

Teoria prognozei confirmate.

Teoria mersului aleator a fost dezvoltată de Paul Coorner în 1964 şi se bazează pe

ipoteze conform cărora preţurile se mişcă întâmplător în raport cu valoarea lor intrinsecă.

Această teorie are trei variante: puternică, semiputernică şi slabă.

Toate pieţele prezintă un anumit grad de “dezordine”. Acest fapt este poate cu atît

mai evident pe pieţele financiare, în care volumul tranzacţiilor este atît de mare încît nici un

operator individual nu poate avea un impact semnificativ pe termen lung asupra evoluţiei

preţului. Pînă de curînd, cercetătorii în domeniu nu au putut să dovedească existenţa unei

formaţiuni anume care să guverneze mişcarea preţului. Studii recente au contrazis însă teoria

mersului aleator.

Teoria prognozei confirmate. Adepţii acestei teorii susţin că interpretarea

graficelor este mult prea subiectivă pentru a funcţiona ca un mecanism standard. Ea cere un

talent nativ combinat cu multă experienţă şi bogate cunoştinţe despre mecanismele pieţei şi,

datorită faptului că traderi diferiţi au obiective diferite în piaţă şi stiluri de tranzacţionare diferite,

este foarte greu să apreciezi care prognoză privind preţul se va adeveri. Mai mult decît atît, dacă

legea echilibrării în timp a cererii şi ofertei nu şi-ar dovedi viabilitatea, orice semnal furnizat de o

formaţiune grafică ar avea o viaţă foarte scurtă.

Aşa cum reiese de mai sus, atît analiza fundamentală cît şi cea tehnică au şi puncte forte

şi punctele slabe.

2.2. Informaţia pe piaţa valutară

Piaţa valutară internaţională nu este izolată de evenimentele, apariţiile, faptele şi

legile societăţii; piaţa este strâns legat de multe concepţii de dezvoltare a societăţii

contemporane.

Mulţi ani în urmă instrumentul principal al dealerului valutar de rând cu sistemele

electronic-financiare ale companiilor Reuters şi Bloomberg era receptorul obişnuit de telefon.

Susţinerea informaţională înafară de sistemele menţionate se realiza graţie serviciilor de prestare

a informaţiilor de către agenţiile Interfax şi Prime. Actualmente locul de lucru al dealerului este

înzestrat cu o staţie telefonică cu multe reţele, cu o reţea de calculatoare şi cu seturi automate de

sisteme informaţional financiare. Prezenţa pe masa de lucru a trade-rului a două terminale –

comercial şi analitic – deja a devenit o necesitate şi o regulă.

Pentru o profitabilitate maximală şi stabilitate în lucru, pe piaţa Forex e necesar de a

înţelege şi a însuşi toate tipurile de analize, ceea ce este destul de complicat din cauza necesităţii

de prelucrare a unui volum mare de informaţie şi foarte diversă.

Dezvoltarea rapidă a pieţei informaţiei financiare este legat de faptul, că băncilor,

companiilor financiare, investitorilor le este necesară informaţia operativă şi autentică pentru a

lua o decizie actuală şi adecvată. Orice cerere în condiţiile economiei de piaţă determină oferta,

deaceea în ultimul timp a apărut un număr important de agenţii specializate în domeniul

informaţiilor financiare. Dezvoltarea intensă a tehnologiilor de calculatoare, a infrastructurii

comunicaţionale şi distribuirea Internetului mobilizează acest proces.

Una din caracteristicile informaţiei financiare se consideră faptul că aceleaşi date se

transmit unui număr mare de consumatori, de aceea tradiţional aici se utilizau sisteme bazate pe

principiul de transmitere a informaţiei prin mass media. Specificul informaţiei financiare constă

în faptul că obţinerea întârziată a datelor necesare poate conduce la pierderi de mijloace băneşti

colosale. Referitor la operativitatea şi siguranţa sistemelor se înaintează cerinţe foarte stricte care

la rândul său determină investiţii importante suportate de companiile care creează şi exploatează

aceste sisteme.

Drept parametri importanţi, care caracterizează fluxul de informaţie a sistemului

informaţiei financiare, se consideră:

Operativitatea primirii informaţiei;

Profunzimea (după timp şi structură) şi expansiunea (după tipurile instrumentelor

financiare) informaţiei;

Prezenţa datelor suplimentare inclusiv şi istoria lor (mijlocirea fluxurilor cotate,

din care se retrage alternative aleatoare şi date greşite ce este foarte important pentru analiza

tehnică);

Posibilitatea de a rezerva şi a restabili informaţia pierdută la apariţia unor situaţii

excepţionale;

Simplitatea utilizării;

Posibilitatea formării din fluxul comun de informaţie o pagină informaţională

proprie.

Neînţelegând mecanismele ce stau la baza proceselor de schimb valutar, factorii ce le

determină precum şi excluzând efectele datorate observaţiei în cadrul oricărei abordări (dat fiind

faptul că prin observaţiile efectuate se poate cunoaşte ceea ce este real, dar niciodată în mod

absolut fiindcă observatorul prin însăşi prezenţa sa perturbă fenomenele pe care le studiază) nu

va fi posibilă prognoza cursurilor valutare. Totodată succesul anticipării cursurilor valutare

depinde nu în ultimul rând şi de posibilitatea de acces la o informaţie cât e de posibil veridică.

Aceasta fiindcă importanţa informaţiei de calitate obţinute la timp, este unanim recunoscută ca o

reuşită în orice activitate economică, în special în prezent când complexitatea problemelor de

decizie, incertitudinea, inexactitatea relativă a informaţiei, riscul crescând al deciziilor

importante în situaţii nesigure duc la informaţii paralele, la multiplicarea eforturilor pentru

obţinerea informaţiilor.

În domeniul pieţei valutare situaţia se agravează prin necesitatea acţionării cât mai

rapide pe piaţă, precum şi de anticiparea cât mai bine fundamentată, necesară în diverse acţiuni.

Informaţia de pe piaţa valutară poate fi clasificată după diferite criterii. Din punctul

nostru de vedere, şi anume al cunoaşterii pieţei valutare pot fi distinse trei categorii.

Prima categorie este legată de situaţia curentă de pe piaţa valutară şi de istoria ei. La

prima vedre s-ar părea că perceperea acestei informaţii este suficient de facilă, deoarece cel ce

prognozează participă nemijlocit la ceea ce se petrece în momentul dat pe piaţă: stabilirea

cursurilor valutare, urmărirea momentelor caracteristice ale mişcării trendului pieţei. Însă

structura pieţei valutare este cu mult mai complexă. Ea poate provoca la operatorul de pe piaţa

valutară o iluzie a înţelegerii a ceea ce se întâmplă, de aceea se recomandă o analiză cât mai

detaliată a proceselor ce se petrec şi numai după aceea de a încerca, de a determina, ce se va

întâmpla în viitorul apropiat. Acest tip de informaţie serveşte în mare măsură pentru cei ce

anticipează cursurile valutare prin intermediul analizei tehnice.

A doua categorie de informaţie include un şir de factori fundamentali. Aceasta nu

mai este partea exterioară a proceselor petrecute pe piaţa valutară, dar mai mult, cauzele unora

sau altor manifestări de comportament. Reieşind din aşa informaţie ca indicatori

macroeconomici şi monetari, politoca economică a statului, starea economiei mondiale e posibilă

prognozarea probabilă a cursurilor valutare. Analiza pe baza unei astfel de informaţii se numeşte

fundamentală şi necesită, pentru cel ce o realizează, o pregătire academică corespunzătoare.

Şi, în sfârşit, a treia categorie sintetizează informaţie de altă natură. Aceasta este o

informaţie neaşteptată ce se reflectă în păreri şi aprecieri şi totodată în noutăţi legate de cazuri

excepţionale. Dacă caracteristicile tehnice descriu situaţia de pe piaţa valutară, iar cele

fundamentale reflectă cauzele economice a modificărilor înregistrate, atunci acest tip de

informaţie se diferenţiază prin posibilitatea de a îngloba sentimente, aşteptări, speranţe etc.

reacţii psihologice a participanţilor de pe piaţa valutară. În anumite condiţii o astfel de informaţie

poate avea o influenţă mai rapidă asupra evoluţiei cursurilor valutare de cât realităţile

macroeconomice sau rezultatele analizei tehnice aceasta deoarece una din caracteristicile

comportării pieţei valutare constă în faptul că ea brusc reacţionează numai la informaţia

neaşteptată. La această informaţie se referă:

Demersurile unor persoane de stat importante;

Informaţie “internă” (inside information);

Zvonurile şi aprecierile experţilor;

Situaţie de fors major ce nu au legătură directă cu piaţa valutară.

În ceea ce priveşte “inside information”, ea ocupă un loc deosebit în spaţiul

informaţional a jucătorilor de bursă. Aceasta e informaţia care nu este cunoscută unui număr

mare de participanţi ai pieţei. Însă rolul de bază a “inside information” constă în faptul că numai

cum ea va ajunge la suprafaţă piaţa imediat va începe să reacţioneze. Cu alte cuvinte ştiind

despre aceasta din timp se poate teoretic şi practic, într-un timp scurt, realiza multe situaţii. În

lumea civilizată o astfel de situaţie se consideră nelegală, deoarece îi pune pe participanţii pieţei

în situaţii inegale, încălcând astfel principiul privind necesitatea unei concurenţei loiale.

Fluxul informaţional într-un moment mult mai concret constă din două componente

de bază:

Cotarea curentă a instrumentelor financiare (cursurile de schimb spot pentru

diferite valute internaţionale, cross-cursurile, cursurile forward, rata dobânzii depozitelor, diferite

derivate incluzând şi FRA, SWAP, opţiuni valutare şi opţiuni pe rata interbancară, preţul la

metale preţioase, obligaţiuni, cambii şi alte valori mobiliare, preţurile energiei pe pieţile bursiere

şi deasemenea la materie primă, la produsele derivate, instrumente financiare derivate şi multe

altele), obţinută în regimul timpului real şi formată în baza reţelei de utilizatori (bursele, băncile,

companiile de brokeri, serviciile informaţionale alternative etc.).

Blocul informativ economico-financiar, de afaceri, politic şi de noutăţi, de

comentarii şi a materialului analitic (în principiu de teletext, auditiv şi în formă televizată),

obţinut de la reţeaua corespondentă proprie, fie de la agenţii informaţionale independente pe

bază de contract.

Cât cuprinde sursele informaţionale, aceasta depinde de scopul utilizării ei. Pentru

orientarea generală, erudiţiei îi este necesar literartură specializată de ştiinţă şi desigur mijloace

de comunicaţii: ziare, jurnale, televiziune, radiou. Drept sursă de bază actualmente se consideră

reţeaua de Internet, însă un neajuns serios a acestuia la prestarea informaţiei financiare, în

regimul timpului real, se consideră posibilitatea apariţiei blocărilor în obţinerea datelor din cauza

supraîncărcării cîtorva segmente a reţelei şi problema siguranţei. Însă luarea deciziilor la nivel

profisional necesită acces deja la reţele specializate de informaţie. Desigur este evidentă

prioritatea agenţiilor informaţionale în comparaţie cu intermediarii, dar costul serviciilor

ultimilor este mult mai jos şi dacă de luat în consideraţie perfecţionarea permanentă a tehnologiei

de Internet, se poate presupune că în viitorul apropiat şi agenţiile informaţionale leader vor

utiliza acest mijloc de prestare a datelor sale.

Totodată e necesar de menţionat că accesul la informaţie este condiţionat, pe de o

parte, de înţelegerea limbajului specific domeniului, iar, pe de altă parte, de posibilităţile de a

consulta purtătorul de informaţie.

La începutul secolului trecut trade-rilor le era suficientă informaţia din ziare pentru

ca, prin intermadiul analizei tehnice să determine situaţia pe o piaţă anume. Acum situaţia pe

pieţele financiare şi valutare se schimbă atît de turbulent, încât numai primirea şi prelucrarea

informaţiei în timp real poate fi încununată cu succes. Uneori, secunde infinite pot transforma o

afacere rentabilă în una nerentabilă şi invers.

Agenţia informaţională Reuter este liderul mondial în domeniul prestării ştirilor,

informaţiei financiare şi mijloacelor analizei tehnice. Reuter prestează clienţilor săi ultimele

realizări electronice pentru primirea şi distribuirea informaţiei, analiza ei şi întrebuinţarea în

comerţ. Ducând reportaje din cele mai aprinse puncte ale lumii, urmărind indicatorii financiari

cheie şi asigurând lucrul unui sistem sofisticat de dealing, Reuter preţuieşte fiecare secundă.

În anul 1851 Paul Djulius Reuters a înfiinţat propria sa firmă pe principiile

operativităţii, exactităţii şi independenţei. Pe vremurile de atunci el a folosit poşta prin

intermediul hulubilor pentru a acoperi ultimele goluri pe harta liniilor telefonice a Europei. Însă

cu ajutorul tehnologiilor moderne de astăzi informaţia agenţiei Reuter se împrăştie pe tot globul

pământesc mai repede decât o flotaţie din aripi a hulubilor.

Tehnologiile şi resursele masive ale agenţiei Reuter sunt utilizate de bănci, agenţii de

broker şi de alţi consumatori ai pieţei financiare şi de afaceri. Fiecare poate primi cotările

preţurilor aproape la 300 000 Terminale Reuter, unite cu ajutorul reţelei globale de comunicaţii

prin satelit. Computerele au revoluţionat lucrul agenţiei şi produsele ei. Când în anul 1971 statele

industriale de bază din Est au trecut la o nouă sistemă de reglare a cursurilor, renuţând la cea

încheiată la Bretton-Woods, agenţia Reuters a eleborat o reţea informaţională pentru deservirea

pieţelor valutare. Această sistemă permitea abonaţilor să primească pe monitoare cotările

tranzacţiilor valutare bancare cu intervalul în câteva secunde.

Astăzi Reuter continuă să meargă în pas cu progresul tehnic şi tehnologiilor

informaţionale, ţinând după sine poziţia de leader practic în toate domeniile de activitate. Gama

de produse şi servicii se lărgeşte odată cu utilizarea activă a posibilităţilor multimedia. Pentru a

garanta serviciile sale Reuters a elaborat propria şi cea mai vastă reţea de comunicare realizată

prin satelit.

Agenţia culege informaţia despre noutăţi şi preţuri distribuind-o clienţilor. Analiza

tehnică în Reuter se asigură cu ajutorul aplicaţiei Reuter Grapfics (RG). RG asigură:

construcţia a trei feluri de grafice: liniare, histograme şi “lumânări japoneze”; analiza graficelor

în regim: daily, weekly şi monthly; analiza indicatorilor tehnici de bază; posibilitatea desenării

trendului; posibilitatea oformării graficului prin intermediul inscripţiilor şi liniilor ajutătoare.

Celor, ce au nevoie de mijloace a unei analize mai aprofundate, agenţia Reuter propune Reuter

Technical Analysis (RTA) - o sistemă a analizei grafice de înaltă calitate, prin intermediul

căreia se analizează pieţele valutare. RTA oferă utilizatorilor datele în regimul timpului real, cât

şi multiple posibilităţi analitice, ce permit de a lua o infinitate de decizii comerciale. Terminalul

RTA include în sine:

Posibilităţi grafice de înaltă calitate;

puterea procesorului Intel;

exactitatea şi viteza reţelei Reuter IDN;

simplitatea interfeţei în baza meniului.

Utilizatorul poate în acelaşi timp să construiască 16 grafice care conţin date

reînnoibile în regimul timpului real. La fiecare grafic utilizatorul poate folosi câteva metode de

analiză. Mai mult ca atât, fiecare utilizator poate crea şi reflecta metodele proprii de analiză, ce

lucrează în regimul timpului real. Comparativ cu Reuter Graphics RTA posedă următoarele

caracteristici suplimentare:

1. în afara graficelor liniare şi „japonenais candel”, este posibilă construirea

graficelor „X÷O” de două tipuri şi trei tipuri de histograme, şi alte tipuri de chart-uri;

2. se presupun opt tipuri de intervale (de la tick la mounthly);

3. se propun cca. 40 tipuri de metode mecanice de prognoze – de la elementare la

complicate;

4. este posibil de construit 6 tipuri de linii a trendului, inclusiv liniile Gann şi

Fibonacci.

5. se propun posibilităţi mari de redactare a graficelor.

În sistemul RTA se pot urmări toate tipurile mişcării graficelor pe piaţă: preţul,

volumul şi dobânda. Mai mult ca atât, RTA permite de a modela semnalele de cumpărare sau

vânzare de către utilizatori. Pentru aceasta trebuie de determinat limitele de mişcare a preţurilor,

volumului, interesului sau alt indicator tehnic.

Caracteristica particulară a acestui sistem constă în aceea, că el oferă posibilitatea, de

determinare a noutăţilor, în pararlel cu analiza tehnică. Astfel pentru specialistul profesional în

analiza tehnică se creează în regim optimal de lucru şi se exclude necesitatea în adresarea

permanentă la Reuter Terminal – sursa principală de informaţii. Reuter acumulează datele şi

informaţia financiară 24 ore din 24, regimul timpului real de la 180 burse, pieţe a hîrtiilor de

valoare şi 4000 organizaţii din 80 de ţări.

Datorită volumului şi calităţii înalte a informaţiilor financiare prestate agenţia Reuter

a căpătat o reputaţie impecabilă în întreaga lume. Sistemul informaţional prestează informaţii,

necesare în luarea deciziilor comerciale de importanţă vitală, iar analiza tehnică inclusă oferă

posibilitatea de a o prelucra într-un mod calitativ şi comod.

Compania Dow Jones Telerate una din cele mai mari agenţii informaţionale

analizează informaţia în regimul timpului real. Concernul a fost organizat în 1882 şi având

rădăcini americane deţin un loc de frunte acolo fiind elaborată special pentru culegerea,

prelucrarea şi analiza informaţiei economico-financiară. De la începutul secolului compania

editează cea mai autoritară printre oamenii de afaceri din toată lumea – The Wall Street Journal,

cât şi alte ziare şi reviste specializate şi regionale. Practic în toate produsele propuse la momentul

actual utilizatorilor, au posibilitatea vizionării imaginii grafice parvenită în regimul timpului real,

a informaţiei privind preţurile şi cotările, cât şi utilizarea pe lângă grafice a metodelor analizei

tehnice. Deja mai mult de 10 ani, un bun adjutant al trade-rilor din toată lumea sănt produsele

informatico-analitice, propuse de Dow Jones Telerate, cel mai cunoscut fiind Teletrac.

Utilizatorul Teletrac are acces la informaţia curentă asupra cotărilor la mai mult de o

mie jumătate de instrumente financiare, a burselor comerciale şi de valori. În corespundere cu

cerinţele sale utilizatorul îşi formează aşa zisele trade plans, numărul cărora conform ultimii

versiuni este egală cu 32. În cadrul unui plan utilizatorul are posibilitatea de a construi până la

opt grafice pentru un anumit instrument financiar, utilizând mai multe instrumente de

construcţie, inclusiv lines charts, bar charts, point&figure charts, candlestick

charts.utilizatorul are posibilitatea de a elabora strategia proprie de comportament pe piaţă (trade

rules), incluzând în sine condiţiile de deschidere a poziţiilor, condiţiile de stopare a tranzacţiei.

Fiecare regulă, la rândul său, include în sine indicatorii tehnici incluşi anterior în plan. În

continuare sistemul va urmări independent situaţia şi va emite semnale de cumpărare sau

vânzare. Mai mult ca atât, se poate verifica potenţiala profitabilitate a strategiei în funcţie de

materialele bazei istorice de date care include în sine informaţia pentru majoritatea

instrumentelor de pe piaţă de mai mult de 10 ani.

Agenţia informaţională Bloomberg a fost creată în 1982. Ideile creatorului au permis

sistemului să se dezvolte cu tempouri rapide pe piaţa informaţiei financiare. Terminalele

Bloomberg au căpătat atenţia marilor specialişti în cele mai mari firme financiare şi burse de

valori. Atenţia de bază al agenţiei cade pe calitate şi viteză. Agenţia informaţională Bloomberg

este amplasată la New-York, iar secţiile regionale – în Londra şi Tokyo. Are ca angajaţi 250 de

jurnalişti care transmit cca. 1800 de mesaje zilnic aceste mesaje conţin informaţii de caracter

diferit – de la prognoza hîrtiilor de valoare de stat, până la schimbările neaşteptate ale cursurilor

acţiunilor la diferite companii.

Bloomberg informează despre un număr mare de elemente ale pieţei, iar volumul

acestei informsţii perpetuează. În sistemul computerizat Bloomberg sunt câteva mii de ferestre

informaţionale, astfel clienţii pot alege tipul informaţiei, cotaţiile valutei, acţiunilor, mărfurilor,

futures şi opţiuni. Toate noutăţile şi cotaţiile parvin în regimul timpului real.

Ecranele informaţionale de bază:

1. Ecranul informaţional al hârtiilor de valoare, emise de trezoreria SUA şi alte

organizaţii guvernamentale. Fluctuaţia cursului fiecărei hârtii de valoare se reflectă ce cca. 400

ori. Există ecrane şi pentru alte ţări.

2. Ecranul dobânzilor depozitare reflectă informaţia de pe piaţa curentă despre

dobânzile la depozite în fiecare ţară în parte şi despre piaţa depozitelor pe termen scurt. Diferiţi

participanţi – bănci, brokeri şi dealeri, din SUA, Europa şi Orientul Apropiat acordă informaţii.

Printre participanţi se numără – Merill Lynch, Nat West şi Citibank.

3. Monitorul curbei de profitabilitate a bonurilor de tezaur a SUA.

4. Cursurile Forward.

5. Eranul FOREX conţine informaţii despre cursurile de vânzările – cumpărările de

valută amplasate de diferiţi participanţi ai pieţei valutare. În acest regim pot fi vizionate numai

noutăţile pieţei valutare şi să se compare cursurile curente cu cele din trecut.

Doi ani în urmă Bloomberg a introdus un nou serviciu: ecranul ce reflectă situaţia în

ţările ex – URSS. Practic toată informaţia despre preţuri poate fi transpusă în grafice. Este posibil

să construieşti graficele volumului vânzărilor şi interesului.

Tenfor – este un sistem al informaţiei economico-financiare. În regimul timpului real

al transmite:

cotările celor mai mari bănci;

preţurile la bursele internaţionale;

noutăţile agenţilor informaţionali.

Sistemul Tenfor a fost creată în Suedia la finele anilor 70 şi la moment are

reprezentanţe şi abonaţi în 36 ţări ale Europei, Asiei, Americii şi Africii. Printre priorităţile

asigurării de program al sistemului Tenfore pot fi menţionate: utilizarea canalului prin satelit,

lucrul în sistemul operaţional Windows, conformarea la cererile utilizatorilor, orientarea spre un

cerc larg de utilizatori: de la bănci la persoane fizice.

Acest sistem informaţional este simplu în utilizare. Majoritatea operaţiunilor se

efectuează prin intermediul mouse-ului. Interfaţa standard permite utilizarea concomitentă a

sistemului cu alte programe:

analiza tehnică şi computerizată;

asistenţa deciziilor dealing;

analiza activităţii investiţionale ş.a.

Sistemul Tenfor permite obţinerea informaţiilor în diferite compartimente: valute

(Forex), cursuri forward, taxe procentuale (rate a dobânzii), acţiuni şi obligaţiuni, futures şi

opţioane, indici bursieri, preţuri pe pieţele bursiere. Fiecare cotare, ce parvine în sistem, are nu

mai mult de 10 câmpuri informaţionale, inclusiv: denumirea valutei sau poziţiei marfare,

denumirea “en bref” sau “en detail” a băncii sau bursei, preţul de vânzare, preţul de cumpărare,

preţul minim, preţul maxim al zilei, timpul reînnoirii cotărilor. În afară de cotările băncilor în

sistem se află şi cotările sintetice, mai deplin reflectînd starea pieţelor internaţionale.

Pentru o mai bună recepţionare a informaţiei şi a depistării tendinţelor pe piaţa

studiată se analizează datele primare transformate în grafice: liniare, histograme şi “japonaise

candles”.sistemul permite acumularea până la 10 000 de valori pentru fiecare interval de timp.

Este posibilă utilizarea filtrelor, care vor înregistra datele din anumite intervale de timp. Sistemul

permite de a scoate datele pentru ultimile 999 perioade de timp (minute sau ore). Este prevăzută

posibilitatea înfăptuirii analizei tehnice a graficelor prin determinarea liniei trendului. Aici

presupunându-se o alegere a liniilor de deservire, inclusiv paralele, orizontale, la maximum sau

minimum, la închidere, conform nivelurilor Fibonace, conform unghiurilor Gan.

Avantajele utilizării sistemelor informaţionale sunt:

prelucrarea rapidă a datelor financiare;

obţinerea informaţiei în regim non-stop;

prelucrarea concomitentă a mai multor tipuri de date;

posibilitatea comparării rapide a datelor noi cu cele istorice;

varietatea modalităţilor de vizualizare a datelor (grafice, tabele ş.a.);

programarea alertei pentru cazurile de vânzare sau cumpărare însoţite de

informaţie textuală şi sunete;

posibilitatea imprimării datelor şi exportul lor în alte programe;

posibilitatea ducerii tratativelor direct de la postul automatizat de lucru şi cu mai

mulţi trade-ri odată;

posibilitatea folosirii asistenţei implimentate, ş.a.

Toate aceste companii concurează între ele pentru fiecare client, deoarece

aprovizionează trade-rul cu pachete de servicii informaţionale analogice. De rând cu graficele

modificării preţurilor se prezintă şi un bloc de informaţii macroeconomice, politice şi de altă

natură care au o influenţă deosebită pe piaţa financiar bursieră.

Cât priveşte alte sursele de informaţie ele pot fi principalele publicaţii financiare: The

wall street journal, Journal of Banking and Finace, Financial Times, Il sole 24 ore etc. Dintre

publicaţiile moldoveneşti menţionăm periodicile: Logoss pres, Capital, Bănci şi Finanţe,

Buletine ale Băncii Naţionale A Moldovei, Anuar statistic al Republicii Moldova, etc. La aceasta

se adaugă mijloacele de transmitere audio-vizuale, ca şi paginile destinate economiei din presa

cotidiană.

Tendinţele de bază în ceea ce priveşte tehnologiile informaţionale pe piaţa valutară

sunt:

Asigurarea tot mai intensă în ceea ce priveşte acoperirea informaţională globală a

tuturor segmentelor pieţei valutare internaţionale;

Integrarea cu ajutorul business-anexalor speciale (de exemplu, sistemul filtrării

informaţiilor);

Însuşirea activă a pieţelor de perspectivă şi formarea unui mediu tehnologic nou;

Abordarea obiectiv orientativă şi utilizarea tehnologiei client-server,care permite

de a forma un lucru individual şi un mediu comercial, de a realiza integrarea şi prelucrarea

fluxurilor de date.

Concluzia în ceea ce priveşte importanţa informaţiei pe piaţa valutară este faptul că în

condiţiile care s-au format o mai mare exactitate la prognozarea situaţiei pe piaţa valutară poate

fi realizată numai prin îmbinarea complexă a două direcţii de bază a activităţii analitice. În

primul rând, dezvoltarea unei analitici speciale pe baza analizei informaţiei despre tranzacţiile cu

instrumentele pieţei valutare, informaţia privind comportamentul participanţilor pieţei valutare,

aplicarea analizei tehnice ş.a. În al doilea rând, intensificarea activităţii analitice a direcţiei

macroeconomice, deoarece perspectiva de păstrare şi de dezvoltare a pieţei valutare depinde

direct de direcţiile de bază a politicii economice a statului.

Informaţiile pertinente, obţinute în timp util, reprezintă condiţii de primă importanţă

pentru înţelegerea evoluţiei pe piaţa valutară. “Străpungerea” învelişului terminologiei specifice

domeniului ar reprezenta un prim pas pentru înţelegerea semnalelor care sunt transmise pe

diverse canale. Utilizarea celor mai serioase surse de date, ca şi stocarea informaţiilor în serii

ordonate reprezintă, de asemenea, elemente importante în reuşita acţiunilor pe o piaţă extrem de

dinamică cum este piaţa valutară.

Actualmente acumularea informaţiei operative şi obţinerea informaţiei dinamice care

caracterizează conclutiile de bază a analizei referitor la situaţia curentă pe piaţa valutară, ne dă

posibilitatea în continuare de a analiza şi evalua perspectivele de dezvoltare a pieţei valutare în

proporţiile lui de bază.

2.3. Metode economice şi analiza fundamentală

Analiza fundamentală se bazează pe prognozarea informaţiilor care redau tendinţele

viitoare ale factorilor economici, monetari şi financiari ce influenţează asupra cursului valutar.

De fapt analiza fundamentală studiază cauzele şi efectele, iar obiectivul celui care se

ocupă de această analiză este acela de a prezice în ce direcţie va evolua cursul valutar. Deci

pentru cel ce analizează vor fi interesaţi acei factori care indică schimbări ale cererii şi ale ofertei

valutare.

Cerere Oferta Cursul

Creşte Scade Creşte

Scade Constantă Scade

Constantă Creşte Scade

Constantă Scade Creşte

Analistul încearcă să stabilească cum şi când aceşti factori vor afecta cursul valutar. Ceea

ce se cunoaşte mai puţin cu privire la rolul factorilor pentru analiză şi prognoza unui proces de

piaţă este măsura în care fiecare dintre factori determină respectivul proces, precum şi măsura în

care ansamblul factorilor luaţi în calcul explică procesul analizat.

Astfel se analizează modul în care evenimentele influenţează cursul valutar dacă aceasta

devine mai valoroasă şi dacă, în funcţie de aceasta valoarea monedei va creşte sau mai puţin

valoroasă şi dacă, în funcţie de aceasta valoarea monedei va creşte sau va scădea. Starea de

sănătate a economiei globale este un factor-cheie care trebuie urmărit în pieţele valutare.

În pieţele valutare, analiza fundamentală este strâns legată de cererea şi oferta de bani.

Iar aşteptările participanţilor pieţei valutare influenţează direct cererea şi oferta de bani.

Aşteptările nu întotdeauna coincid cu realitaea, de aceea odată cu publicarea informaţiilor

oficiale, în ceea ce priveşte evoluţia factorilor economici, ce influienţează asupra cursului

valutar, preţurile se ajustează rapid ca efect al noilor informaţii. Astfel piaţa valutară

reacţionează de obicei în modul următor:

Dacă condiţiile Dacă inflaţia Dacă condiţiile Dacă inflaţia

economice este mai mare economice este mai

sunt mai bune decât ne sunt mai rele scăzută decât

decât ne aşteptam aşteptăm decât ne aşteptam ne aşteptam

Piaţa valutară

(rata de schimb)

Adepţii analizei fundamentale elaborează modele economice complexe. Analistul care

tranzacţionează în piaţa valutară studiază atât economia internă, cât şi pe cea a altor ţări. Preţul

unei monede cu alta se schimbă permanent sub influenţa factorilor ce îl determină.

În continuare vom analiza două corelaţii curs valutar – rata dobânzii şi curs valutar –

inflaţie cu ajutorul efectului internaţional şi global Fisher.

Efectul internaţional Fischer rezultă din teoria nedeplasării cursurilor forward. Teoria

parităţii ratelor dobânzii susţine că raportul cursului forward al monedelor F {(A/B)t+1} faţă de

cursul de schimb spot (A/B)t este o funcţie faţă de ratele dobânzilor existente în ţările analizate.

F{(A/B)t + 1}/(A/Bt) = (1 + ra)(1 + rb) (2.1)

în care (1 + ra) şi (1 + rb) – dobânzile unitare în ţările A şi B.

Conform teoriei nedeplasării cursului de schimb forward, cursul forward este egal cu

aşteptările cursului spot în viitor E{(A/B)t+1}

F{(A/B)t + 1} = E{(A/B)t + 1} (2.2)

Din egalităţile (2.1) şi (2.2) rezultă:

E{(A/B)t + 1}/(A/Bt) = (1 + ra)(1 + rb) (2.3)

Expresia exprimată în forma egalităţii (2.3) e cunoscută sub denumirea de efectul

internaţional Fischer şi arată că modificările ratelor de schimb valutar sunt o funcţie a ratelor

dobânzilor din ţările analizate.

Efectul Fischer corelează rata dobânzii şi aşteptările ratei inflaţiei.

(1 + r) = (1 + i) (1 + E (P)) (2.4)

unde: r – rata dobânzii nominale;

i – rata dobânzii reale;

E(P) – rata inflaţiei aşteptate.

În timp ce efectul Fischer stabileşte legătura între ratele dobânzilor, ratele inflaţiei şi

paritatea puterii de cumpărare a monedei (2.4) efectul internaţional Fischer leagă ratele inflaţiei

cu ratele dobânzilor şi modificarea cursului valutar. Efectul comun al acestor condiţii provoacă

efectul global Fischer

(1 + ra) (1 + rb) = (1 + E(Pa))/(1 + E(Pb)) (2.5)

Spre deosebire de efectul internaţional Fischer, care leagă diferenţele dintre ratele

dobânzilor cu modificările aşteptate a valorilor cursurilor valutare, efectul global Fischer leagă

aceşti parametri nemijlocit cu ratele inflaţiei aşteptate. În afară de aceasta ambele efecte vorbesc

despre acelaşi lucru.

Totodată şi psihologia joacă un rol important pe piaţa valutară şi pentru adeptul analizei

fundamentale este important să fie în temă cu reacţia pieţei la indicatorii economici şi alte

evenimente. Zvonurile, aşteptările şi comportamentul uman au importanţă deosebită asupra

evoluţiei preţurilor. Analistul trebuie să fie destul de inteligent pentru a putea spune când piaţa

este supravândută sau supraîncărcată, datorită excitabilităţii comercianţilor. S-ar putea, deci,

concluziona că metodele care includ factorii determinanţi, bine fundamentate din punct de

vedere al teoriei economice şi bazate pe un număr mare de date statistice, sunt utile îndeosebi

pentru prognoze pe termen lung, eventual mediu. Pentru anticipările pe termen scurt pot fi avute

în vedere aprecierile, dar şi modelele bazate pe analiza evoluţiei în timp a cursului de schimb.

2.4. Analiza tehnică şi metodele alternative de prognozare pe piaţa valutară

Analiza tehnică are drept scop anticiparea modificărilor dimensiunilor valorice ale

etaloanelor monetare pe pieţele valutare la vedere şi la termen şi pleacă de la afirmaţia că toată

informaţia ce poate fi utilă pentru luarea deciziilor e cunoscută în însăşi istoria pieţei.

Unii specialişti sunt de acord cu “versiunea fundamentală”, dar preferă să pună accentul

pe latura tehnică a analizei. Alţii merg mai departe şi afirmă că analiza fundamentală este tehnica

complet iniţială. Evoluţia factorilor pe care fundamentaliştii îl iau în calcul la estimarea

cursurilor valutare poate face oricând obiectul unor schimbări cu 180 de grade. Mai mult de cât

atât tehnicienii consideră că există atât de mulţi factori fundamentali care acţionează în orice

moment, încât unul din ei poate fi oricând omis din studiu (cu atât mai rău dacă este unul

important), sau cei care sunt studiaţi sunt incorect estimaţi. Chiar dacă factorii care influenţează

cererea şi oferta – spun ei – ar fi estimaţi cu mare acurateţe rezultatele în previzionarea preţurilor

ar fi limitate.

Analiza tehnică este descrisă de teoreticieni ai pieţei financiare, deoarece ea este utilizată

de profesionişti în finanţe. Din numeroasele definiţii ale analizei tehnice, reţinem cea dată de J.

Murphy: “Analiza tehnică este studiul evoluţiei unei pieţe în principal pe baza graficelor, în

scopul prevederii tendinţelor viitoare”.

Elementele de bază ale analizei tehnice sunt:

Preţul – poate fi atât preţul curent a etalonului monetar, cât şi valorile indecelui valutar şi

altor indici. Principalul indicator este considerat preţul, deoarece este mai uşor de al examina, şi

majoritatea metodelor se aplică la el. Datele referitor la preţuri sunt foarte accesibile şi pot fi

recepţionate fără întâruiere: în câteva secunde prin sistemele infomaţionale, în următoarea zi în

ziare.

Volumul – numărul total de contracte încheiate timp de o anumită perioadă de timp, de

exemplu, pe parcursul zilei. Volumul vânzărilor de asemenea joacă un rol important pentru

prognozare şi este greu de al determina pe toate pieţele, datele fiind recepţionate cu o mică

întârziere. Folosirea indicatorului dat este o metodă mai specifică de prognozare, de aceea se

utilizează mai rar.

Poziţia deschisă – numărul de poziţii ce nu au fost închise la sfârşitul zilei de tranzacţii.

Poziţia deschisă în mod clar poate fi întâlnită la tranzacţiile cu futures marfale. Pe unele pieţe

indicatorul dat în formă ideală nici nu poate fi determinat. În general el este folosit pentru

determinarea lichidităţii curente a pieţei, argumentarea unor mişcări ale preţurilor. După gradul

de importanţă indicatorul dat se află pe locul trei, dar nu trebuie ignorat.

Axiomele analizei tehnice sunt:

Axioma I Fluctuaţiile pieţei sunt luate în consideraţie. Esenţa axiomei constă în aceea că,

orice factor ce influenţează preţul este examinat şi îşi găseşte reflectarea în graficul preţului.

Deaceea studierea graficului preţurilor este o condiţie obligatorie pentru prognozare.

Axioma II Mişcarea preţurilor este direcţionată.Presupunerea dată a devenit baza tuturor

metodelor analizei tehnice. Principalul scop a analizei tehnice constă în determinarea direcţiei

mişcării preţurilor, a trendurilor, pentru utilizarea de mai departe. În general, trendul este direcţia

principală a pieţei, deoarece piaţa nu se mişcă pe o linie dreaptă. Zigzagul preţului seamănă cu

nişte unde succesive ale mişcării în sus şi în jos. Succesiunea dată formează trendul. Scopul

principal al analizei tehnice este anume identificarea trendului, adică a caracteristicilor şi

tendinşelor la momentul apariţiei până la atenuare. Există trei tipuri de trenduri:

1.Ascendent (bullish) – preţurile se mişcă în sus. Mişcarea esccendentă a preţurilor

predomină mişcarea descendentă a lor. Trendul ascendent este considerat intact până când nu

trece prin punctul de jos – preţul minimal.

2.Descendent (bearish) – preţurile se mişcă în jos. Mişcarea descrescătoare a preţurilor

predomină mişcarea ascendentă. Deasemenea el este considerat intact până când nu a fost atinsă

linia de rezistenţă.

3.Simetric (sideways) – preţurile practic nu se modifică. Fluctuaţiile preţului în

comparaţie cu mişcările în sus sau în jos anterioare este nesemnificativă. Se poate spune că

trendul respectiv reflectă situaţia când cererea şi oferta se află într-un echilibru relativ. în baza

estimărilor s-a stabilit că aproximativ 1/3 din timp preţurile evoluează sub forma de sideways

trend.

Axioma III Istoria se repetă.Acest lucru este evident şi natural. Acest lucru se întîmplă

deoarece psihologia umană în general nu se schimbă. În esenţă obiectul analizei tehnice îl

constituie anume istoria unor evenimente determinate, legate de piaţă, adică de studierea

psihologiei umane. Deoarece forţa motrice a mişcării preţurilor este starea emoţională. În

trăsăturile de bază ea se repetă pe parcursul întregii istorii a pieţei şi corespunzător se reflectă în

graficele mişcării pieţei. Analiştii presupun că dacă anumite tipuri ale analizei funcţionau în

trecut, atunci ele vor putea fi aplicate şi în viitor, deoarece funcţionarea lor se bazează pe

stabilitatea psihologiei umane. Astfel spus, din punctul de vedere al analizei tehnice pentru a

înşelege viitorul este necesar de studiat trecutul.

Analiza tehnică este reprezentată de la simple metode grafice până la metode statistice de

prelucrare a seriilor temporale, bazate pe analiza lui Furié. Metoda grafică are ca instrument de

bază vizualizarea succesivităţii cursurilor în formă de grafice şi examinarea particularităţilor lor

ca un mijloc de prognozare a cursurilor în viitor. De regulă, graficul se construieşte pe bază a trei

nivele a cursului valutar minim (iniţial), cursului valutar maxim (final) şi cursului valutar mediu.

Metoda grafică, la rândul său se împarte în următoarele tipuri (anexa 1)

În tabel sunt prezentate caracteristicile de bază ale fiecărui tip de chart. În primul punct al

tabelei se arată pe baza căror date se poate de construit fiecare grafic. De exemplu pentru a

construi chartul pentru piaţa dolar/leu atunci el se va construi sub forma de Line Chart sau

Point&Figure Chart. Din punctul doi se vede că graficele de tipul A,B,C teoretic pot fi construite

pe orice perioadă de timp. În dependenţă de valoarea unităţii axei absciselor deosebim:

Graficul Tick- by-Tick – reflectă fiecare modificare a preţului.

Pe minută (One Minute) – fluctuaţiile preţului pe minut.

Pe oră (Hourly) – fluctuaţiile preţului pe oră.

Zilnic (Daily)– fluctuaţiile preţului pe parcursul zilei sau timp de o sutcă.

În punctul trei al tabelei se indică ce fel de scară se utilizează pentru construcţia unui sau

altui grafic.

Analiza tehnică are drept punct de plecare reprezentarea grafică a modificării preţului

(cotaţiei) urmată de aprecieri sau unele prelucrări bazate pe formule în vederea obţinerii unor

indicatori relevatori, precum şi a unor predicţii.

Concluziile la care s-au ajuns pot fi reprezentate succint astfel: fluctuaţiile nu sunt întru

totul aleatoare întrucât apar frecvent secvenţe evolutive repetabile, relativ uşor de recunoscut, şi

care pot fi aplicate de cunoscătorii psihologiei participanţilor de pe piaţele valutare.

Analiza tehnică prin intermediul indicatorilor

Spre deosebire de grafice, analiza tehnică mai utilizează o serie de indicatori care se

calculează cu ajutorul formulelor matematice în baza preţului sau a volumului hîrtiilor de valoare

tranzacţionate. Aceşti indicatori ne redau semnale referitor la prelungirea trendului sau

schimbarea lui. Altfel spus indicatorii se divizează în două grupe:

care urmează după tendinţă (de întîrziere), aceşti indicatori sunt perfecţi în cazul

în care pe piaţă există o tendinţă oarecare îndelungată. Urmînd semnalele la aşa fel de indicatori

nu vom avea posibilitatea să intrăm pe piaţă de la începutul tendinţei, însă considerabil vom

diminua riscul de schimbare a tendinţei.

care reflectă schimbarea tendinţei (de anticipare), ei sunt întrebuinţaţi pentru

prognozarea modificării preţurilor. Indicatorii de anticipare permit de a obţine un profit mai mare

cu un risc mai mare. Cel mai bine ei se utilizează pe pieţele stabile, unde lipseşte o oarecare

tendinţă.

Se cunosc mai mult de 80 de indicatori. Eu, însă mă voi opri la cîţiva din ei şi îi

voi caracteriza , explicînd care sunt semnalele lor şi ce trebuie de făcut.

1. RSI (Relative Strength Index)

2. Mediile mobile (Moving average)

3. Volumul tranzacţiei (OBV,PVT)

4. Indicele creştere / descreştere (AD-R)

5. Indicele valoare maximă / valoare minima (NH/NL)

6. Închiderea ponderata (Weighted Close)

7. MACD

8. Oscilatorul stocastic

RSI (Relative Strength Index)

Indicatorul RSI a fost elaborat de către W. Walder la mijlocul anilor 1970. RSI se

plasează de asupra graficului cursului acţiunii şi are valoarea de la 0 la 100. Criteriul de

supracumpărare a monedei este diapazonul mai mare de 70 puncte, iar de supravînzare mai mic

de 30 puncte. Se presupune, cînd graficul intersectează nivelul 70 de sus în jos, trebuie de vîndut

valuta, iar cînd intersectează de jos în sus nivelul 30 trebuie de cumpărat. Deseori ca puncte de

signalizare sunt folosite nivelele de 20 şi 80, care dau semnale mai sigure pentru investitor, deci

şi riscul este mai mic (fig.2.1).

U- valoarea medie a preţurilor care erau mai mari la închidere decît preţurile

precedente pentru T zile

D- Valoarea medie a preţurilor care erau mai mici la închidere decît cele precedente

pentru T zile

T de obicei este de 14 zile.

Fig. 2.3.1 RSI (Relative Strength Index)

Media mobilă (moving average)

Este un indicator de moment ce se calculează după următoarea formulă şi cu ajutorul

căruia se trasează un grafic foarte important pentru analiza tehnica:

unde N- numărul de perioade anterioare incluse în calcul

Aj-valoarea monedei la momentul j

Fj- valoarea previzionată la momentul j

Cînd se calculează o medie mobilă se face de fapt o analiză matematică a preţurilor medii

a unei valute peste o perioadă predeterminată de timp .Odată cu mişcarea preţului valutei are loc

şi o mişcare în sus sau în jos a mediei mobile.

Media mobilă se poate calcula prin cinci metode :simplă (aritmetică), exponenţială,

triunghiulară, variabilă şi ponderată. Ea se poate aplica la preţul de închidere , deschidere ,

maxim, minim , la volum sau chiar la altă medie

mobilă.

Fig 2.3.2 Media mobilă (moving average)

Există un semnal de cumpărare atunci cînd:

curba mediilor mobile se redresează sau creşte după o scădere şi este traversată de

curba cursurilor de jos în sus;

curba cursurilor intersectează curba mediilor mobile, care cunoaşte o creştere

continuă;

curba cursurilor, situată deasupra mediilor mobile, înregistrează o creştere în

concordanţă cu aceasta;

curba cursurilor scade brusc sub cea a mediilor mobile, care prezintă o pantă

descendentă; în această situaţie, se poate aştepta o revenire a cursurilor către valoarea mediei

mobile.

Există un semnal de vînzare atunci cînd:

curba mediilor îşi modifică sensul sau scade după o creştere şi curba cursurilor o

intersectează în punctul maxim;

curba cursurilor devansează curba mediilor mobile, chiar cînd prezintă o formă

descrescătoare;

curba cursurilor tinde, în creştere, către curba mediilor mobile şi înregistrează apoi

o scădere;

curba cursurilor urcă rapid deasupra curbei crescătoare a mediilor mobile; este

prevăzută o reacţie de scădere pe termen scurt

Elementul critic în calcularea mediei mobile îl reprezintă perioada luată ca decalaj. Cea

mai folosită medie mobilă este cea cu perioada de decalaj de 39 de săptămîni (200 zile).

Oscilatorul stocastic

Oscilatorul stocastic compară relaţia dintre preţul de închidere al unei valute cu plaja de

variaţie a preţului peste o perioada de timp.

Indicatorul stocastic se trasează cu ajutorul a doua linii. Linia principala este denumita

%K. A doua linie, numita %D, este o medie mobila a %K.

Oscilatorul stocastic variază întotdeauna între 0% şi 100%. O valoare de 0% arată că

închiderea din ziua de azi a avut cel mai mic nivel din cele specificate în x zile de tranzacţionare.

O valoare de 100% arată că închiderea de azi a avut cea mai mare valoare din ultimele x zile de

tranzacţionare.

Există mai multe metode de interpretare a acestui indicator .Trei dintre cele mai folosite

sunt :

Cumpăra cînd oscilatorul (%K ori %D) cade sub un anumit nivel (de exemplu 20)

şi apoi creşte deasupra acestui nivel. Vinde cînd oscilatorul creşte deasupra unui anumit nivel

( de exemplu 80) şi apoi cade sub acest nivel.

Cumpăra cînd %K creşte deasupra %D şi vinde cînd %K scade sub linia %D. Se

urmăresc divergenţele :cînd cursul atinge noi maxime în timp ce oscilatorul înregistrează minime

, preţul se va prăbuşi

Undele lui Elliot

În baza teoriei valurile lui Elliot stă faptul că există un oarecare ciclu legat de psihologia

oamenilor. După părerea lui, comportamentul social al mulţimii trece prin următoarele stadii: de

expansiune, entusiasm, euforie, după care urmează liniştirea, căderea şi depresiunea. Schimbarea

comportamentului mulţimii se poate privi prin prisma preţurilor la bunuri, hîrtii de valoare,

valută, etc. Potrivit lui Elliot modelele comportamentului pot fi uşor stabilite pe grafic sub formă

de unde (unda- mişcarea evidentă a preţurilor). Urmînd legile comportamentului mulţimii se

presupune că toate mişcările preţurilor se împart în cinci unde în direcţia trendului de bază şi în

trei unde în direcţia opusă.

Ca exemplu, să luăm un trend ascendent şi să descriem caracteristicile tipice ale fiecărei

unde.

Fig 2.3.2 Undele lui Elliot

Unda1

Ca regulă este foarte puternic dacă reprezintă o schimbare rapidă a trendului (exemplu

schimbarea trendului descendent cu cel ascendent, poate avea loc străpungerea liniei de

rezistenţă).

În situaţie liniştită pe piaţă, demonstrează o mişcare esenţială pe fondul unei

nedeterminări totale.

Unda 2

Constituie aproximativ 60% din primul val şi se dezvoltă pe fonul dominării investitorilor

care doresc să-şi fixeze veniturile.

Unda 3

Reprezintă o mişcare convingătoare şi rapidă a preţurilor şi o majorare a volumului de

tranzacţii. Se observă un optimism printre investitori.

Unda 4

Durata şi adîncimea lui ca regulă nu este mare. Dispoziţia optimistă încă persistă pe piaţă.

Unda 5

Majorarea preţurilor la un volum mediu de tranzacţionare.la sfîrşitul valului se observă o

majorare rapidă a volumului de tranzacţii.

Unda A

Mulţi investitori consideră că creşterea ascendentă va continua cu un nou val, însă deja

apar jucători de altă părere.

Unda B

O majorare neesenţială în baza optimismului rămas la unii investitori.

Unda C

O puternică undă descendente pe fonul unei convingeri totale a investitorilor despre un

tren în coborâre , între timp unii investitori încep să cumpere.

Metodele alternative de prognozare a cursului valutar. Regula filtrului e bazată pe

ideea care susţine că modificarea dimensiunii valorice a etalonului monetar prezentă prin sine o

mare cantitate de urmări produse de o cantitate de urmări produse de o cantitate mică de cauze.

Această metodă e foarte efectivă, iar complexitatea ei variază în dependenţă de posibilitatea celui

ce prognozează. În unele cazuri regula filtrului se bazează pe o analiză teoretică detaliată, în

altele se bazează pe un număr limitat de factori ce influenţează fenomenul prognozat.

Presupunem că prognozistul consideră că dimensiunea valorică a etalonului monetar al

ţării este într-o legătură directă cu potenţialul economic al ţării. El va culege cât mai multe date

despre fenomenele ce au într-un fel sau altul legătură cu creşterea economică aşteptată, de

exemplu modificarea PIB-ului, nivelul economiilor în ţară, cota parte a venitului naţional

îndreptat spre cercetare ştiinţifică. În continuare ţările se aranjează în corespundere cu creşterea

PIB-ului. Cele aflate în partea de jos se vor tăia (filtra), iar cele rămase se aranjează în

dependenţă de nivelul economiilor ca mai apoi să fie filtrate. Acest proces poate fi prelungit până

ce toate datele de care dispune prognozistul nu se vor epuiza. Dimensiunile valorice ale

etaloanelor monetare a ţărilor nefiltrate, conform acestei metode, vor creşte cu ritmuri mai

accelerate.

Analiza reflexivităţii. Echilibru este un produs al sistemului axiomatic. Teoria

economică este construită asemănător unei logici sau matematici: ea se bazează pe anumite

postulate şi toate concluziile se fac în baza acestora prin manipulare în corespundere cu regulile

de logică. Posibilitatea că starea de echilibru nu va fi atinsă niciodată, nu trebuie să distrugă

construcţia logică.

Realizarea cea mai de bază a sistemei axiomatice se consideră teoria concurenţei perfecte.

Cu toate această fost propusă pentru prima dată aproximativ două sute ani în urmă ea niciodată

nu a fost depăşită; a fost perfecţionată doar metoda de analiză.

Să prevedem postulatele de bază din care reiese teoria concurenţei perfecte. Printre

acestea putem enumera: cunoaşterea totală şi număr suficient de mare a participanţilor pe piaţă

pentru ca nici unul din ei să nu poată influenţa cursurile pieţei. Postulatul aferent cunoaşterii

totale este destul de suspect, deoarece înţelegerea situaţiei de către participant nu poate fi privită

drept o cunoaştere.

Imperfecţiunea înţelegerii situaţiei de către participanţii pieţei este concepţia care este

dificil de determinat şi cu care este şi mai dificil de a lucra. Savanţii lucrează prin metoda

experienţei. Dacă savanţii nu considerau concluziile obţinute drept temporare şi supuse ulterior

concretizării, ştiinţele existente nu erau să ajungă la nivelul corespunzător de dezvoltare şi nu

putea să se dezvolte în continuare. Învăţaţii au o prioritate considerabilă faţă de participanţii

pieţei: ei lucrează cu aparenţele, care apar indiferent de faptul ce gândesc şi ce spun. Aparenţele

se află într-o lume, iar relatările învăţaţilor – într-o altă lume. Dacă evenimentele nu ar depind de

deciziile participanţilor, înţelegerea situaţiilor de către ei era să fie egală înţelegerii

evenimentului de către învăţat; şi dacă participanţii ar putea să se bazeze pe cunoştinţe la luarea

deciziilor, măcar temporar rezultatele activităţii lor ar avea mai multe şanse să răspundă

intenţiilor lor. În realitate însă, participanţii acţionează în baza cunoaşterii imperfecte şi

evenimentele desfăşurate se caracterizează prin această imperfecţiune.

Deciziile sunt bazate pe cunoaşterea imperfectă a situaţiilor existente. Teoria economică

este una din încercările cele mai efective de a evita problemele legate de înţelegerea imperfectă.

Legătura între gândirea participanţilor şi situaţia în care participă poate fi divizată în două

dependente funcţionale, şi anume:

- funcţia cognitivă sau pasivă, care nu este altceva decât efortul participanţilor de a

înţelege situaţia;

- funcţia de influenţă sau activă – influenţa concluziilor lor asupra situaţiei în lumea

realităţii.

În funcţia cognitivă spune perceperea participanţilor depinde de situaţie, iar funcţia de

influenţă - percepţiile influenţează asupra situaţiei. Aceste două funcţii lucrează în direcţii opuse:

în funcţia cognitivă o schimbare independentă este situaţia; în funcţia de influenţă – gândirea

participanţilor. Dar ele lucrează şi în aceeşi direcţie şi atunci ele se interferează una cu alta. În

acest caz noi avem o influenţă reciprocă, atât situaţia şi punctul de vedere a participanţilor sunt

dependente şi prima modificare grăbeşte sosirea urmărirea următoarelo modificări atât în situaţie

cât şi în punctul de vedere a participanţilor. Această influenţă reciprocă se numeşte reflexivitate.

Utilizând o matematică simplă se poate de prezentat reflexivitatea drept următoarele funcţii:

Y= f(x) funcţia cognitivă

X= (y) funcţia de influenţă

Respectiv,

Y = ƒ [φ(y)]

X = φ [ƒ(x)]

Aceste două funcţii recursive duc nu la echilibru, ci la un proces de modificări infinit.

Se utilizează teoria reflexivităţii pentru a critica concetrarea prea mare asupra teoriei

economice a stării de echilibru. Astfel se modifică afirmaţia că piaţa întotdeauna este adevărată:

1. pe piaţă întotdeauna există preferinţe al uneia sau altei direcţii;

2. piaţa poate influenţa mersul evenimentelor.

Pe piaţă preferinţele participanţilor se exprimă prin cumpărării şi vânzări. În alte condiţii

egale preferinţele pozitive duc la creşterea cotărilor, iar cele negtative – spre diminuare. Astfel

preferinţele prioritare sunt un fenomen care urmează a fi observat şi studiat. Nivelul lui de

influenţă asupra cotărilor pieţei vor varia desigur în dependenţă de punctul de vedere al

participanţilor. Trendul cotărilor poate fi prezentat ulterior ca sinteza “trendului de bază” şi a

“preferinţelor prioritare”.

Aici este prezentă influenţa reciprocă reflexivă, unde cotările valutelor sunt determinate

de doi factori – trendul de bază şi preferinţele prioritare – asupra acestor doi factori influenţează

la rândul său influenţează cotările pieţei.

Pe piaţa valutară influenţa reciprocă este prezentă permanentă. Preferinţele participanţilor

contribuie la sistemă cu un element de instabilitate. Dacă sistemul ar avea tendinţă înnăscută spre

echilibru, în cazul acesta preferinţele participanţilor nu ar putea să încalce acest echilibru, în cel

mai rău caz ele putea duce doar la devieri pe scurt timp şi neînsemnate. Dar când legăturile

cauzale sunt reflezive, preferinţele pasrticipanţilor pot determina, susţine sau distruge cercul

vicios sau cercul favorabil. În afară de aceasta preferinţele prioritare devin una din componentele

influenţei circulare. Ele îşi găsesc reflectare în fluxurile speculative de capital, care servesc drept

mijloc de corectare a balanţei comerciale, ce permite soldului pozitiv sau negativ să depăşească

atât în volum cât şi în continuitate,nivelul care se putea susţine în lipsa preferinţelor prioritare.

Când se întâmplă aceasta speculaţiile sunt un factor destabilizator.

Cursurile valutare sunt determinate de cererea şi oferta de valută. În scopurile cercetării

prezente, noi putem uni diferiţi factori care formează cererea şi oferta în trei grupe: comerţul,

operaţiuni nespeculative cu capitalul şi operaţiuni speculative. Ne vom concentra asupra

operaţiunilor speculative, deoarece anume aici îşi găsesc reflectare preferinţele participanţilor.

Capitalul speculativ este orientat spre găsirea unui nivel mai înalt al ratei venitului. Venitul total

include în sine trei elemente: diferenţa ratei dobânzii, diferenţa cursului de schimb şi majorarea

costului capitalului în valuta locală.

Aşteptările care se referă la cursurile de schimb joacă un rol important, deoarece se

consideră un moment hotărâtor pentru cei ce se bazează în deciziile sale pe rata venitului total. În

condiţiile cursurilor flotante reflexivitatea este o condiţie. Desigur, astfel de situaţii pur reflexive

nu există. Speculaţiile – este numai un factor care determină cursurile de schimb şi ceilalţi factori

trebuie luaţi deasemenea în consideraţie la formarea aşteptărilor. Astfel, aşteptările nu pot fi total

determinate de capricii: ele trebuie determinate şi de ceva mai concret. Procesul reflexiv, de

regulă, urmează un model determinat. La stadii iniţiale trendul trebuie să fie intesificat, altfel

procesul va fi întrerupt. Pentru procesul reflexiv o caracteristică tipică este faptul că el nemijlocit

influenţează asupra înţelegerii participantului şi asupra situaţiei la care ele se referă.

În conluzie putem evidenţia câteva momente de o importanţă universală care se referă la

cursurile flotante. În primul rând, importanţa operaţiunilor speculative, de regulă, se majorează

pe măsura ce trendului se intensifică. În al doilea rând, preferinţele prioritare urmează trendul şi

cu cât mai mult se păstrează trendul cu atât mai puternică devine preferinţa. În al treilea rând,

cum numai trendul se determină el, de regulă, îşi intensifică stabilitatea şi tinde să-şi urmeze

direcţia. Şi în final soseşte punctul de întoarcere el, de regulă, este începutul procesului de

intensificare în direcţia opusă. Cu alte cuvinte mişcarea valutelor se realizea în valuri mari şi

fiecare mişcare continuă câţiva ani.

E cert că astăzi nu există o metodă universală de prognozare a cursurilor valutare şi în

practică e nevoie de utilizat metode variate.

În literatura economică mai recentă apare cu o frecvenţă tot mai mare referire la aşa

numitele valori anticipate şi la rolul în comportamentul agenţilor economici. În domeniul

financiar şi în general pe piaţa valutară, aprecierile mai mult sau mai puţin riguroase cu privire la

ce anume ne putem aştepta în viitor au o deosebită importanţă în luarea deciziilor privind

cumpărarea şi vânzarea valutelor. Valorile anticipate sunt bazate pe modele autoadaptive şi

metode de obţinere a “anticipărilor raţionale”. Atât clasa metodelor autoadaptive, cât şi

sofisticatele metode de obţinere a “anticipărilor raţionale” acestea din urmă ancorate puternic la

informaţiile din prezent oferite de o piaţă eficientă au darul de a oferi un plus de rigoare

reprezentărilor formale utilizate în economie.

Diversitatea punctelor de vedere, dar şi multitudinea metodelor utilizate pentru

anticiparea pe piaţa valutară reprezintă semnale cu privire la instabilitatea proceselor financiare,

dar şi faptul că soluţiile cele mai bune în acest domeniu se lasă aşteptate. Dată fiind curiozitatea

din totdeauna în ce priveşte deconspirarea viitorului, curiozitatea care pentru cei preocupaţi de

piaţa valutară este o asigurare contra pierderilor sau o diminuare a lor în cazul hedjerilor şi

potenţiată de tentaţia câştigului în cazul speculaţiilor, metodelor de prognoză continuă să se

perfecţioneze şi aceasta în special în domeniul financiar-valutar.

Importanţa informaţiei este incontestabilă în procesul de prognozare a cursurilor valutare.

Cu toate acestea prevederile de pe piaţa valutară pune un şir de probleme importante.

Prima problemă este legată de orizontul temporal al prognozei cursului valutar. Această

problemă constă în faptul că nu toţi previzioniştii sunt de acord asupra orizontului temporal care

poate fi stabilit pentru a efectua o prognoză privind cursul valutar.

A doua problemă este acea a metodelor alese pentru a prevedea cursul valutar. Studiul

anticipării preţurilor se împarte în două moduri: analiza evenimentelor exterioare care afectează

piaţa (analiza fundamentală) şi analiza graficelor tradiţionale ale mişcărilor preţurilor (analiza

tehnică). Fiecare mod de abordare îşi are proprii adepţi. În timp ce unii analişti pledează în

excluivitate pentru un tip sau altul de analiză ca fiind superior unul faţă de celălalt, alţii le aprobă

pe ambele. Totuşi se consideră că analiza tehnică e efectivă la prognozarea dinamicii cursurilor

valutare pe termen scurt, iar analiza fundamentală pe termen mediu şi lung. În acest context e

necesar de menţionat că în ultimul timp au apărut şi un şir de metode alternative de anticipare a

preţurilor pe piaţa valutară. Printre care două mai populare: metoda filtrului şi modele a valorilor

anticipate.

Şi, în sfârşit a treia problema îşi are origine în probabilitatea de a prevedea evoluţia

cursului valutar. Aceasta e legat cu faptul că probabilitatea este cea mai edificatoare noţiune

dialectică şi poate fi abordată în ştiinţe ca o anticipare cu ajutorul unui coeficient numeric.

Important este faptul că ordonarea anticipărilor unui individ este consecinţa ordonării

aritmetice a probabilităţilor.

Totodată în procesul anticipării nu trebuie să uităm şi de intuiţie, unii din noi o

dispreţuiesc, socotind-o o calitate nebuloasă: cu toate acestea numai intuiţia face să prognozeze

cunoaşterea în mod creator.