PORTOFOLIU - Elemente de Teorie Literara - COMPLET (1)

Material completat de………………………………………………….. 2015

Colegiul Național „Octav Onicescu” – Elemente de teorie literară – Clasa a XI- a….

CURS OPȚIONAL Curriculum la decizia şcolii

ELEMENTE DE TEORIE LITERARĂ

PORTOFOLIU

Numele elevului:Clasa: a XI - aAnșcolar: 2015 - 2016



CONȚINUT

titlul fiecărei lucrări/ fişe de lucru în clasa sau acasă; lucrările pe care le face elevul individual sau în grup; eseuri, articole, referate, comunicări; fişe individuale de studiu; experimente; înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual

sau împreună cu colegii săi; reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează; imagini reprezentative pentru fiecare temă, cu desene proprii sau date la

clasa în vederea discuțiilor, dezbaterilor, analizelor, perspectivelor de abordare și interpretare;

………………………………………………………………….. ………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………. ……………………………………………………………………..

AVANTAJE

Prin prisma organizării şi realizării sale, portofoliul prezintă următoarele avantaje: evaluarea prin portofoliu nu este stresantă pentru elevi, ci motivantă; este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi

condiţiilor concrete ale activităţii; dă posibilitatea elevului de a lucra în ritm propriu şi de a se implica activ în

rezolvarea sarcinilor de lucru stabilite; repartizarea diferitelor sarcini în cadrul grupului oferă fiecăruia posibilitatea

de a face ceea ce ştie cel mai bine; stimulează spiritul de cooperare şi întrajutorare care animă clasa; implică elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care să-l

reprezinte cel mai bine;

CONSPECTARISTOTEL – POETICA (concepte de bază) / Platon

Anul aparitiei: 2011 / Editura: Univers Enciclopedic

CONSPÉCT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra

http://librarie.carturesti.ro/cauta/319398/editura/univers-enciclopedic/



unor probleme (realizată într-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt. Sursa: DEX '09 (2009)

MIMESIS (imitație)CATHARSIS (eliberare, purificare)EIKON (imagine, copie)ENTHOUSIASMOS (inspiratie divina)

Literatura ca o formă de MIMESIS (imitație) Simpla definitie – imitatie ANTICHITATE - Pentru Platon imitaţia nu-i decât o îndeletnicire mincinoasă şi

amăgitoare, mulţumită căreia artistul urmăreşte să reproducă mecanic realitatea exterioară fapte şi întâmplări omeneşti. Lui Platon, creaţiile artei îi apăreau, aşadar, ca o palidă copie a realităţii înconjurătoare

Pentru Aristotel exista două feluri în care mimesis-ul se arată: simpla imitaţie a realităţii imitaţie care valorizează stilistic realitatea, îi găseşte sensuri ascunse.

Aristotel mai găseşte şi trei feluri de a imita, de a folosi mimesis-ul tratând lucrurile fie aşa cum sunt ele, pur şi simplu, fie aşa cum se spune că sunt, fie aşa cum ar trebui să fie.

TRAGEDIA e genul care întrupează mimesisul in arta literară în scopul ei cel mai înalt. săvârşesc imitaţia n-o fac ca să întruchipeze caractere, „ci îmbracă cutare sau cutare caracter ca să săvârşească o faptă” (Poetica, Aristotel, 1998, p.75). Un concept strâns legat de mimesis-ul aristotelic şi de dramă este cel de CATHARSIS având înţelesul direct de purificare. Aristotel spune că două elemente de forţă ale dramei, MILA şi FRICA, sunt generatoarele unui act purificator în cel ce receptează drama. Cu alte cuvinte, mila şi frica declanşate de dramă, de acel spectacol în care, prin mimesis, prin imitarea realităţii, se transmit pe viu evenimente şi trăiri (spre deosebire de povestire), sunt asimilate de public şi îl purifică pe spectator, care filtrează totul prin propria-i sensibilitate. Catharsis este, astfel, un proces de eliberare din chinga pasiunilor nestăvilite cu ajutorul reprezentaţiei dramatice. Spectatorul se eliberează de tensiuni, de fantasme şi angoase, experimentându-le prin trăirile eroilor şi evenimentele reprezentate în scenă.

RENAŞTEREA – impune conceptul de om universal (uomo universale), inceputul sec al XVII- lea, concept din renastere care se traduce cumva prin omul bun la toate, omul multilateral dezvoltat, cu pricepere in domenii multiple. Opiniile din POETICA, stau la baza clasicismului. EPOCA MODERNĂ – ştiinţa literaturii devine o disciplină distinctă, sec al. XVIII- lea şi al XIX- lea. Schimbările din această perioadă au nevoie de o nouă stare de lucruri care a fost stimulate de prezenţa romantismului, care devine, astfel, o noua ideologie estetică. (respinge ideologia clasică pe care o vede conservatoare şi constrângătoare.

Opera literară devine OBIECT DE ANALIZĂ atât pentru scriitori, filologi şi scriitori. GOETHE, VICTOR HUGO / KANT, HEGEL, SCHOPENHAUER

LITERATURA ŞI CELELALTE ARTE

Elevii urmăresc imaginile expuse în clasă şi comentează pe marginea lor:

Jocuri de copii, de Pieter Bruegel cel Bătrân Vânători în zăpadă, de Pieter Bruegel cel Bătrân

https://dexonline.ro/surse




Sfânta familie, de Michelangelo Buonarroti Sagrada Familia, de Antonio Gaudí Familia Belleli, de Edgar Degas Familie de saltimbanci, de Pablo Picasso Famille, de Roger Langevin



ELEMENTE DE TEORIE LITERARĂ

MODEL DE CONSPECTCONSPÉCT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire

generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt. Sursa: DEX '09 (2009)

STUDIU CONSPECTAT: TUDOR VIANU - DUBLA INTENŢIE A LIMBAJULUI ŞI PROBLEMA STILULUI

Acest studiu urmăreşte două probleme esenţiale:

I. dubla intenţie a limbajului: tranzitivă şi reflexivă;

II. problema stilului.

Distincţia tranzitiv / reflexiv constituie pentru T. Vianu punctul de plecare în definirea

operei literare şi a stilului individual al unui scriitor.

TRANZITIV/ obiectiv, impersonal REFLEXIV/ subiectiv, personal

(„comunică”) („se comunică”)

„se organizează un raport social” „se eliberează o stare sufletească individuală”

-raport de inversă proporţionalitate / -raport de cooperare

Pentru a se ajunge la individualizarea limbajului / stilului literar-artistic se apelează, înprimul rând, la comparaţia acestuia cu limbajul / stilul ştiinţific. Între cele două fapte de limbaj se situează limbajul comun, uzual („limba practică”).Lbj. ştiinţific Lbj. uzual Lbj. literar-artisticTranzitivitate absolută crescută „mărginită” („domină în chip absolut”)Reflexivitate „nulă” „atenuată” „infinită” ↓ Alte fapte de limbă / limbaj: delirul unui nebun opera suprarealiştilor↓ Tranzitivitate nulă ↓ foarte scăzută („slabă”)Reflexivitate nulă ↓ mărită




↓ ↓ PRIMEJDII ALE EXPRESIEI: CONVENŢIONALISM , OBSCURITATE, SUPERFICIALITATE

Definiţia operei literare: „o grupare de fapte lingvistice reflexive prinse în pasta şi purtatede valul expresiilor tranzitive ale limbii.” (p.12-13)Definiţia stilului (unui scriitor): „ansamblul notaţiilor pe care el le adaugă expresiilor saletranzitive şi prin care comunicarea sa dobândeşte un fel de a fi subiectiv, împreună cu interesul eipropriu-zis artistic.” (p.13)Stilul este „expresia unei individualităţi.” (p.13)Studiul de faţă se încheie cu redarea a două definiţii foarte cunoscute ale stilului, aparţinândlui Vossler şi Buffon, cu amendarea acesteia din urmă. În ultimul paragraf, Vianu îşi prezintă, înlinii mari, metoda aplicată volumului Arta prozatorilor români

Bibliografie: - .Vianu, Tudor, Dubla intenţie a limbajului şi problema stilului, în Arta prozatorilorromâni, Bucureşti, Editura Albatros, 1977

PORTOFOLIU - Elemente de Teorie Literara - COMPLET (1)

Documents

Transcript of PORTOFOLIU - Elemente de Teorie Literara - COMPLET (1)