Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra „Contabilitate şi Informatică Economică”

RAPORT

privind efectuarea practicii de iniţiere în specialitate la

întreprinderea ” M.I.F.” S.A.

Prenumele, numele studentului Doina Muntean,

studentă în anul II, grupa CON-1303

Conducător ştiinţific

Prenumele, numele _______________

Chişinău-2015

1

CUPRINS

Introducere.............................................................................. .....................pag.

1. Forma organizatorico – juridică a entității............................... .............

2. Structura organizatorică, administarativă și sfera de activitate

a entității......................................................................................................

Capitolul 1.Abordări teoretice privind organizarea contabiliății

1.1 Noțiuni generale ...............................................................................

1.2 Modul de recunoaștere și evaluare a elementelor patrimoniale......

Capitolul 2. Organizarea contabilității în cadrul entității

2.1 Documentarea operațiunilor economice și înregistrarea acestora

în cadrul entității........................................................................................

2.2 Modul de efectuare a inventarierei și contabilizarea rezultatelor acesteia

3. Încheiere....................................

4. Bibliografie..............

5. Anexe...........................

2

Introducere

1.Forma organizatorico – juridică a entității

Societatea pe acțiuni ” M.I.F.„ este persoană juridică și își desfășoară activitatea în temeiul

Legii Republica Moldova ”Privind societățile pe ecțiuni”, Legea cu privire la Piața Valorilor

Mobiliare, altor acte legislative și prezentul statut (Anexa 1).

Conform ” EXTRAS din Registrul de stat al persoanelor juridice Nr.303160 data 30.12.2014 „

(Anexa 2) .

Denumirea completă: SOCIETATEA PE ACȚIUNI ” M.I.F. „

Denumirea prescurtată: ” M.I.F „ S.A

Forma juridică de organizare: Societate pe acțiuni

Numărul de identificare de stat și codul fiscal (IDNO): 1002600021802

Data înregistrării de stat: 05.10.1994

Sediul: MD-2020, str. Studenților str-la, 2/4 , mun. Chișinău, Republica Moldova. Tel. 469787.

Director: Decencu Mihail

Patrimoniul societății se constituie ca rezultat al plasării acțiunilor , al activității sale

economico-financiare și în alte temeiuri prevăzute de legislație.

Capitalul social al Societății constituie 1 480 486 acțiuni ordinare nominative cu valoarea

nominală de 1 leu fiecare de aceeași clasă cu drept de vot.

2. Structura organizatorică, administarativă și sfera de activitate a entității

” M.I.F. „ S.A. este condusă de Directorul Decencu Mihail prin ordinul căruia a fost aprobat

REGULAMENTUL INTERN AL SA ” MIF „ (Anexa 3) fiind un act juridic , care

reglementează raporturile de muncă ale tuturor salariaților contribuind la creșterea productivității

muncii și la întărirea disciplinei acesteea.

SA ” MIF„ se călăuzește în activitatea sa de Constituția Republicii Moldova, Decretele

Președintelui Republicii Moldova, de alte acte legislative și normative ale Republicii Moldova,

tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.

Societatea respectivă este gestionată de Directorul Decencu Mihail care este și singurul

acționar.

Conform organigramei prezentate mai jos societatea dispune de 21 de angajați , dintre care

managerul în vînzări, contabilul-șef care are 2 subalteri de asemeni șeful secției depozitare și 15

muncitori .

3

Organigrama ” MIF „ SA

Sursa: elaborat de autor în baza Regulamentului intern al societății

SА «МiF» comercializează angro și cu amănuntul lemnuri de conifere și foioase, uși de intrare ,

uși de interior din MDF , parchet natural , scări, articole din lemn (cireș, brad, stejar, frasin).

Producerea la comandă a foișoare și mobilă pentru terasă din 100 % lemn natural . Se propun

sisteme de preluare a apelor și elementelor de fixare a materialelor.

SA «МiF» colaboreaza cu companii și firme de încredere , de aceea producția comercializată se

deosebește în durabilitate și siguranță .

Diversitatea de produse , politica flexibilă de prețuri și sistema de reduceri permite SA „MiF” să

satisfacă cerințele diferitor categorii de clienți . La întregul asortiment de produse se oferă

garanție , ce permite cumpărătorului să fie convins că a facut o alegere corectă.

4

DirectorDecencu Mihail

Manager vînzări Gultur Vadim

Contabil- șefCiuvaga Ion

ContabilLucașenco Elena

ContabilSîrbu Victoria

Șef-secțieRotaru

Andrian

Muncitori15 persoane

Capitolul 1.Abordări teoretice privind organizarea contabiliății

1.1. Noțiuni generale privind veniturile din vînzări

Conform SNC ”Venituri „ veniturile reprezintă afluxuri globale ale beneficiilor economice

înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii

acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu

excepţia creşterilor legate de contribuţiile proprietarilor.

Prin afluxuri globale ale beneficiilor economice se înțeleg încasările primite sau care urmează să

fie încasate din vănzarea mărfurilor (produselor) , prestarea serviciilor și din alte operațiuni

efectuate în procesul de desfășurare a activității economico – financiare a entității.

De exemplu, veniturile obținute din vînzarea mărfurilor (produselor, serviciilor) sunt exprimate

ca majorare de mijloace bănești primite și/sau creanțe majorate, iar veniturile din livrările de

mărfuri (produse, servicii) în contul procurării altor active – ca diminuare de datorii aferente

facturilor comerciale.

În componența veniturilor nu se includ sumele colectate în numele terților, de exemplu, taxa pe

valoare adăugată, accizele, încasările globale obținute de entitate în numele unor terțe părți din

comercializarea produselor sau mărfurilor acestora deoarece acestea nu reprezintă avantaje

economice ale întrepinderi și nu influențează mărimea capitalului propriu al acesteea.

Sumele încasate la efectuarea operațiunilor de intermediere în numele proprietarului de mărfuri

sau produse și transmise acestuia de asemenea nu constituie venitul intermediarului , reprezintă

doar comisioanele încasate ( comerț în consignație).

În funcție de sursele de intrare veniturile se divizează în 2 grupe :

1) Venituri din activitatea operațională sînt veniturile rezultate din activitatea de bază a entității

economice ;

2) Venituri din alte activități sînt veniturile încasate sau care urmează a fi încasate din alte tipuri

de activități care nu reprezintă activitatea de bază sau operațională.

Structura veniturilor este prezentată în schema 1.1

1a) Venituri din vînzări sunt veniturile obținute din vînzarea mărfurilor, produselor, prestatrea

serviciilor ale activității de bază.

1b) Alte venituri din activitatea operațională sunt veniturile obținute din vînzarea altor active

circulante nedestinate vînzării , plusuri constatate în rezultatul inventarierei, recuperarea daunei

materiale, sancțiuni ș.a..

2a) Venituri din operațiuni cu active imobilizate includ veniturile care apar în legătură cu ieșirea

activelor imobilizate.

5

2b) Venituri financiare sunt veniturile din intrarea cu titlu gratuit , veniturile înregistrate ca

urmare a diferențelor favorabile de curs valutar, venituri din dobînzi, dividende și alte venituri.

2c) Venituri excepționale sunt veniturile primite de la organele de stat, companii de asigurări,

alte persoane fizice sau juridice sub formă de recuperare a pierderilor din calamități , perturbări

politice și alte evenimente excepționale.

Schema 1.1 Structura veniturilor întreprinderii

1.2. Modul de recunoaștere și evaluare a elementelor patrimoniale

Conform SNC ” Venituri” contabilitatea veniturilor este condiţionată de sursa de obţinere a

acestora - vînzarea produselor şi mărfurilor; prestarea serviciilor; utilizarea de către terţi a

activelor entităţii care generează dobînzi, redevenţe şi dividende.

La contabilizarea veniturilor apar două problem principale :

1) Evaluarea veniturilor, adică determinarea mărimii acestora care trebuie reflectate în

contabilitate și rapoartele financiare;

2) Constatarea veniturilor, adică stabilirea perioadei de gestiune în care acestea trebuie să fie

reflectate în contabilitate și rapoartele financiare.

Modul de evaluare și criteriile de constatare a veniturilor sînt reglementate de Bazele

conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare și SNC ” Venituri”.

Evaluarea și constatarea veniturilor se efecuează în baza următoarelor principii fundamentale ale

contabilității:

Specializarea exercițiilor presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor

aferente activității unității patrimoniale pe masura angajării acestora ți trecerii lor la

6

Venituri

Venituri din activitatea

operațională

Venituri din vînzăriAlte venituri din

activitatea operațională

Venituri din alte activități

Venituri din operațiuni cu active

imobilizateVenituri financiare Venituri

excepționale

rezultatul exercițiului la care se referă, fără a se ține seama de data încasării sumelor sau a

efectuării plăților.

Principiul prudenței este legat de evaluarea patrimoniului si urmărește ca patrimoniul și

rezultatele exercițiilor viitoare să nu fie influențate de deprecierile, riscurile sau pierderile

probabile din activitatea exercițiului curent sau anterior. Ca urmare, nu este admisă

supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea cheltuielilor

și a elementelor de pasiv.

Principiul necompensării potrivit căruia are loc prezentarea distinctă în situațiile

financiare a creanțelor și dotoriilor a veniturilor și cheltuielilor. Respectiv nu se permite

compenarea reciprocă a acestora.

Principiul concordanței veniturilor cu cheltuielile presupune că unele și aceleași

operațiuni economice duc la înregistrarea simultană în contabilitate a veniturilor și

cheltuielilor.

În conformitate cu SNC ”Venituri” veniturile se recunosc la valoarea justă, care reprezintă

suma la care activul poate fi schimbat în procesul operațiunii comerciale între părțile

independente, informate și interesate, care au consimțit tranzacția. Valoarea justă care rezultă din

tranzacții este negociată de vînzător și cumpărător sau beneficiarul activului și cuprinde suma

mijloacelor bănești primite sau de primit, ori valoarea altei forme de compensare.

În unele cazuri suma veniturilor poate fi mai mică sau mai mare decît valoarea justă a

produselor, mărfurilor și serviciilor vîndute. Astfel în cazul cînd mărfurile se vînd la prețuri

reduse, adică cu o sumă mai mică decît prețul obișnuit de vînzare, veniturile se constată la o

sumă mai joasă, dar nu la prețul obișnuit.

Constatare și recunoașterea veniturilor din vînzarea produselor şi mărfurilor:

I. Veniturile din vînzarea produselor şi mărfurilor se recunosc în momentul în care sînt

îndeplinite simultan următoarele condiţii:

1) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi beneficiile semnificative aferente dreptului de

proprietate asupra bunurilor. Transferul riscurilor şi beneficiilor semnificative aferente

drepturilor de proprietate asupra bunurilor, de regulă, coincide cu momentul predării bunurilor

către cumpărător sau, la respectarea altor condiţii contractuale, care atestă transferul dreptului de

proprietate asupra bunurilor respective către cumpărători;

2) entitatea nu mai gestionează bunurile vîndute ca în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi

nu deţine controlul efectiv asupra bunurilor;

3) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;

4) este probanbil că beneficiile economice aferente tranzacţiei vor fi generate către entitate;

5) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.

7

II. Dacă entitatea păstrează riscurile semnificative aferente dreptului de proprietate asupra

bunurilor, tranzacţia nu reprezintă o vînzare şi veniturile nu sînt recunoscute.

De exemplu, aceste riscuri se păstrează atunci cînd:

1) entitatea are obligaţii legate de rezultate nesatisfăcătoare, neacoperite de prevederile

garanţiilor normale;

2) obţinerea veniturilor dintr-o anumită vînzare este condiţionată de obţinerea de către

cumpărător a veniturilor din comercializarea bunurilor;

3) bunurile sînt livrate, dar trebuie instalate, iar instalarea reprezintă o parte semnificativă a

contractului şi nu a fost încă realizată de către entitate;

4) cumpărătorul are dreptul de a anula vînzarea pe parcursul unui anumit termen şi dintr-un

motiv specificat în contractul de vînzare-cumpărare şi entitatea-vînzător nu este sigură de

probabilitatea returnării bunurilor.

  III. În cazul vînzărilor cu livrări amînate veniturile se recunosc la respectarea simultană a

următoarelor condiţii:

1) este probabil că se va efectua livrarea bunurilor;

2) la data recunoaşterii vînzării, bunurile sînt disponibile, identificate şi pregătite pentru livrare

cumpărătorului;

3) cumpărătorul confirmă în scris solicitarea de amînare a livrării;

4) se respectă condiţiile de plată prevăzute în contract.

Veniturile din vînzări cu livrări amînate nu pot fi recunoscute în cazul în care nu există

decît intenţia de a achiziţiona sau de a produce bunurile pentru a fi livrate.

Vînzările cu livrări amînate apar în cazul tranzacţiilor de comercializare a bunurilor care necesită

condiţii speciale de transportare şi de păstrare (de exemplu, vînzarea carburanţilor şi

lubrifianţilor, inclusiv sub formă de tichete, a produselor vinicole în loturi mari, a substanţelor

chimice).

În cazul vînzărilor cu livrări amînate entitatea-vînzător contabilizează două operaţiuni distincte:

1) comercializarea bunurilor care se contabilizează în acelaşi mod ca şi vînzările obişnuite;

2) primirea bunurilor în custodie cu reflectarea acestora în conturile extrabilanţiere.

IV. Veniturile din vînzarea bunurilor se ajustează prin stornarea valorii bunurilor returnate

şi/sau cu suma reducerii preţurilor acestora în cazul în care livrarea şi returnarea (reducerea

preţurilor) bunurilor au avut loc în aceeaşi perioadă de gestiune.

În cazul în care vînzarea şi returnarea (reducerea preţurilor) bunurilor au avut loc în perioade de

gestiune diferite, veniturile nu se ajustează, iar pierderile din returnarea bunurilor vîndute sau din

8

reducerea preţurilor acestora se înregistrează ca cheltuieli curente sau se recuperează din contul

provizioanelor constituite anterior în aceste scopuri.

V. Veniturile din vînzarea bunurilor nu se ajustează în cazul apariţiei unor incertitudini legate de

recuperabilitatea anumitor sume recunoscute anterior ca venituri. Aceste sume se recunosc

ca cheltuieli curente sau se recuperează din contul provizioanelor constituite anterior în aceste

scopuri.

Venituri din prestarea serviciilor

I. Veniturile din prestarea serviciilor se recunosc în cazul îndeplinirii simultane a următoarelor

condiţii:

1) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;

2) este probabil ca beneficiile economice aferente tranzacţiei să fie obţinute de către entitate;

3) stadiul de execuţie a tranzacţiei la data raportării poate fi evaluat în mod credibil; şi

4) costurile apărute pe parcursul tranzacţiei şi costurile de finalizare a tranzacţiei pot fi evaluate

în mod credibil.

II. Evaluarea veniturilor din prestarea serviciilor se efectuează, de regulă, în mărimea valorii

acestora, stabilită de părţile contractante şi confirmată documentar. Evaluarea acestor venituri

este credibilă doar în cazul în care entitatea a convenit cu celelalte părţi participante la tranzacţie

următoarele condiţii:

1) drepturile fiecărei părţi care au putere juridică şi se referă la prestarea şi primirea serviciilor;

2) compensaţia presupusă;

3) metodele şi condiţiile de plată.

III. Recunoaşterea veniturilor din prestarea serviciilor se efectuează conform uneia din

următoarele metode:

1) metoda prestării integrale;

2) metoda procentului de finalizare.

IV. Metoda prestării integrale se recomandă în cazurile în care termenul de prestare a serviciilor

nu depăşeşte o perioadă de gestiune. La utilizarea acestei metode veniturile din prestarea

serviciilor se recunosc şi se contabilizează după încheierea tranzacţiei.

V. Metoda procentului de finalizare este aplicabilă în cazurile în care serviciile, potrivit unuia şi

aceluiaşi contract, sînt prestate pe parcursul mai multor perioade de gestiune. Prin această

metodă, veniturile se recunosc pe stadii distincte ale tranzacţiei, în funcţie de procentul de

finalizare a acesteia, adică în perioadele de gestiune în care are loc prestarea efectivă a

serviciilor. Recunoaşterea veniturilor în baza metodei procentului de finalizare se admite la

respectarea simultană a următoarelor condiţii:

9

1) momentul încheierii tranzacţiei sau a unui stadiu distinct al acesteia poate fi determinat cu un

grad înalt de certitudine la data raportării;

2) cheltuielile suportate în procesul tranzacţiei şi cele necesare pentru finalizarea acesteia pot fi

determinate în mod credibil.

VI. În cazul aplicării metodei procentului de finalizare, suma veniturilor poate fi determinată în

baza unuia din următoarele procedee:

1) volumului efectiv al serviciilor prestate;

2) ponderii volumului efectiv al serviciilor prestate în volumul total al serviciilor prevăzute de

contract;

3) ponderii cheltuielilor suportate la o dată prestabilită în totalul cheltuielilor prevăzute de

contract.

VII. Dacă serviciile sînt prestate printr-un număr nedeterminat de operaţiuni în cursul unei

perioade de timp prestabilite, care nu pot fi repartizate pe stadii, veniturile se recunosc conform

metodei liniare sau în altă bază stabilită în politicile contabile ale entităţii.

VIII. Dacă rezultatul unei tranzacţii de prestare a serviciilor nu poate fi determinat cu un grad

înalt de certitudine, veniturile se recunosc doar în mărimea cheltuielilor suportate care au fost

sau, posibil, vor fi recuperate de către beneficiari.

IX. În cazul în care rezultatul tranzacţiei nu poate fi estimat în mod credibil şi recuperarea

costurilor suportate nu este probabilă, veniturile nu sînt recunoscute, iar costurile aferente

tranzacţiei se înregistrează ca cheltuieli curente.

Venituri din utilizarea de către terţi a activelor entităţii care generează dobînzi, redevenţe şi

dividend:

I. Veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii se recunosc la respectarea simultană a

următoarelor condiţii:

1) este probabil ca beneficiile economice aferente tranzacţiei să fie obţinute de către entitate;

2) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil.

II. Veniturile sub formă de dobînzi se recunosc în baza condiţiilor contractuale pe măsura

survenirii termenelor de plată a dobînzilor stabilite în contractul încheiat între entitate şi

utilizatorul activului.

III. Conform politicilor contabile veniturile sub formă de dobînzi pot fi recunoscute în baza

metodei dobînzii efective prevăzută în IAS 39 "Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare".

IV. Dobînzile aferente obligaţiunilor şi altor titluri de datorii, procurate la un preţ care include

dobînzile calculate, se recunosc ca venituri doar în suma referitoare la perioada postachiziţie.

10

Suma dobînzilor aferentă perioadei pre-achiziţie a obligaţiunilor nu se consideră venituri, ci se

raportează la diminuarea costului de intrare a obligaţiunilor.

V. Redevenţele se recunosc ca venituri în baza contabilităţii de angajamente, în conformitate cu

condiţiile acordului încheiat între proprietarul şi beneficiarul de imobilizări necorporale. Astfel,

în cazul transferului drepturilor de utilizare a imobilizărilor necorporale pe o perioadă

prestabilită, recunoaşterea venitului sub formă de redevenţe se efectuează conform metodei

liniare sau în altă bază stabilită în politicile contabile.

VI. Transferul drepturilor de utilizare a imobilizărilor necorporale pentru o plată fixă şi pe un

termen nelimitat se consideră ca vînzare a imobilizărilor necorporale, iar redevenţele se recunosc

ca venituri în momentul transferării acestor drepturi.

VII. În cazul în care obţinerea redevenţelor depinde de evenimentele viitoare, veniturile se

recunosc numai atunci cînd există probabilitatea primirii plăţii, de regulă, după producerea

evenimentului (de exemplu, la transmiterea drepturilor de utilizare a unui brevet de invenţie, cu

condiţia primirii plăţii în funcţie de vînzarea efectivă a produselor fabricate, redevenţele se

recunosc ca venituri pe măsura comercializării produselor).

VIII. Dividendele se recunosc ca venituri în perioada de gestiune în care acestea au fost

anunţate, adică atunci cînd a fost stabilit dreptul proprietarilor de a le încasa.

Contabilitatea veniturilor din activitatea operațională

Veniturile din activitatea operațională se înregistrează în baza următoarelor documente primare:

factura fiscală;

facture de expediție;

procesul – verbal de primire – predare a servicilor prestate;

dispoziția de plată;

bonul de încasări;

procesul – verbalde inventariere etc.

https://ru.scribd.com/doc/121454877/Contabilitate-financiara-Nederita

11