Politici publice

Legitimarea programelor de politici publiceDecizia

Etapele modelului procesual

• Stabilirea agendei• Formularea alternativelor• Decizia• Implementarea politicilor• Evaluarea

Legitimarea politicilor

• Legitimare – se autorizează un program

• Măsurarea legitimităţii - se analizează sprijinul disponibil pentru Guvern şi pentru ce face acesta

• David Easton: Sprijinul focusat – aprobare Sprijinul difuz – acceptarea sau tolerarea unor rezultate pe

baza încrederii în Guvern

legitimarea este bazată pe atitudini învăţate sprijinul cel mai stabil – convingerea că trebuie să se

supună

Legitimarea politicilor

Relaţia între legitimitatea unui sistem şi aprobarea programelor – Dezamăgiri pe termen scurt şi intermitente pot fi acceptate

– Dezamăgiri repetate între aşteptări şi rezultate poate în timp să deterioreze sprijinul de bază pentru sistem

Thomas Dye – “proximate policy-makers” – Parlament, Preşedinte, instituţiile guvernamentale, grupuri de interes

– realizarea de politici publice este un proces de negociere, competiţie, persuadare şi compromis între grupuri de interes şi oficialii guvernamentali

– procesul formal de legiferare se concentrează pe detaliile implementării, mai degrabă decât pe finalităţile politicilor publice

Legitimarea politicilor

Procesul de aprobare poate lua forma construirii majorităţii

– prin adunarea de date referitoare la cine ce favorizează şi de ce

– se urmăreşte captarea intereselor şi a cunoştinţelor celor asociaţi sau

afectaţi de o propunere

– identificarea punctelor în care este necesară şi posibilă realizarea unor

compromisuri – procesul de legitimare a testării răspunsurilor pentru a determina unde

şi cum poate fi obţinută majoritatea poate contribui şi ea la definirea problemei şi la formularea de viitoare propuneri

Procesul de luarea a decizieiDecizia = alegerea între mai multe posibilităţi de acţiune în

vederea îndeplinirii unui obiectiv • hotărârea finală trebuie justificată funcţie de anumite criterii

de tipul: eficienţă, eficacitate, constrângeri legale, impact social, impact asupra mediului

Modele de analiză a proceselor de luare a deciziei: 1. modelul raţional 2. modelul incremental 3. modelul juridic.

Modelul raţional

Ideea de bază: problemele societăţii umane trebuie şi se pot rezolva într-o manieră ştiinţifică, raţională, prin colectarea întregii cantităţi de informaţie disponibilă despre problema respectivă, prelucrarea ei, şi obţinerea, urmată de aplicarea celei mai eficiente soluţii din punctul de vedere al costurilor

Presupune îndeplinirea unor condiţii:

– identificarea tuturor opţiunilor posibile de rezolvare a unei probleme

– informaţie nelimitată pentru evaluarea acestor opţiuni

– timp nelimitat pentru întregul proces decizional

Modelul raţional

Modelul nu este posibil să fie întotdeauna aplicat în practică:– eficienţa, eficacitatea şi economia nu sunt neapărat valori

predominante în sectorul public

– obiectivele politicilor guvernamentale nu sunt întotdeauna clare

– puţine situaţii în care managerul din domeniul public acţionează în avans (aşa-numita acţiune proactivă), încercând să identifice dinainte problemele şi mijloacele lor de rezolvare

– de multe ori este dificilă identificarea unei singure soluţii, nicidecum a tuturor soluţiilor posibile

– este destul de dificilă evaluarea costurilor totale (directe si indirecte) de operare a unui anumit program

– Este dificilă asigurarea coordonării necesare pentru aplicarea deciziilor sau programelor

Model incrementalCharles Lindblom - “The Science of ‘Muddling

Through” model reprezentativ pentru felul în care se desfăşoară

activitatea în instituţiile publice recunoaşte ambiguitatea multora dintre obiectivele

programelor de politici publice interesele politice duc la formulări vagi, neclare, ale

obiectivelor de îndeplinit accentuează nevoia funcţionarilor publici de a

răspunde cererilor comunităţii politice în care activează

deciziile diferă doar marginal de situaţia existentă

Model incremental limitarea analizei la câteva alternative oarecum similare şi

care diferă doar marginal de status-quo împletirea analizei obiectivelor urmărite şi a altor valori cu

aspecte empirice ale problemei preocuparea analitică orientată spre remedierea

problemelor existente decât spre căutarea îndeplinirii obiectivelor pozitive

secvenţă repetată de încercări, erori, şi încercări revizuite analiza care explorează doar unele, nu toate, dintre

consecinţele importante şi posibile ale unei alternative luată în considerare

fragmentarea muncii de analiză între mulţi participanţi (fiecare cu interese partizane) în procesul de elaborare a politicilor publice (fiecare participant ocupându-se de partea sa din cadrul ansamblului)