Intâmplări cu Lăcomelde Constanţa BuzeaLăcomel se zgăibărasePe trei case caraghioase.Prima casă era grasă,Cu terasă făinoasă,

Cu burlane macaroane,Şi scăriţă de alviţă.Lăcomel, un coate-goale,Pofticios după sarmale,

Cum stătea pe-acoperiş,Ronţăind ţigla de griş,A văzut un geam deschis,Şi, sărindu-l, ce şi-a zis?

Să se uite ce mâncăriŢin mămicile-n cămări,Să se sature din toateBucăţelele sărate,

Din cârnaţii atârnaţii,Că n-ajung la ei nici taţii.Lăcomel e un pungaşDe piftii şi păpănasi.

S-a gândit o zi şi-o noapteCum să facă rost de lapte.Laptele e pus la gerTocmai într-un frigider.

Întâlnindu-se cu-o vacă,A-ntrebat-o cum să facă.Vaca spre păşune-l mână,Că acolo, zice dânsa,Curge lapte, creşte brânză.

Da-n păşune, cum să zic,Nici tu lapte, nici nimic,A tot stat cu cana-n mânăCa să-i dea vaca smântână.

De necaz şi de poftitLăcomel s-a-mbolnăvit.Nici tu lapte, nici nimic,Din grăsun şi din voinic,

A rămas o slăbătură,Numai ochi, urechi şi gură.Burta lui, ca pepenaşul,Se scobise ca făraşul..

Soricelul musafirde Constanţa BuzeaÎntr-o seară, la bunici,Când erau copiii mici,A venit la chilipirŞoricelul musafir.

S-a plimbat frumos prin casă,Pe sub scaun, pe sub masă,Cu mustăţile-ncurcateŞi lăbuţele la spate.

Dacă-am fi ştiut că vine,Noi l-am fi primit mai bine,Dar aşa, privim din pat,Cum ridică supărat

O sprânceană şi se-ncruntă,Parcă ne-ar lua la trântă.Cu boticul.Cât nimicul,Gura spartăNe şi ceartă.

El venise să înghităO plăcintă şi-o clătită.Ar fi ros şi pâine goală,Vreun pesmet de miluială.

Noi, nici gând să-i dăm mâncareCă nici n-are burtă. Are?Cât îl vezi de mic, săracul.Poţi să torni în el cu sacul.

Mărunţica arătareAre poftă de mâncare.Dinţii-i sunt mărunţi în bot,Ronţa-ronţa-ronţa TOT!

Zgaibă-cotde Constanţa BuzeaToţi piticii se mirarăCând le-am spus alaltăsearăCă şi libelula zboară.Mă-ntrebă deodată Zgaibă:- Libelulele, când zboară,

Au şi roate?- Cum să aibă?Zgaibă-cot şi Zgaibă-nas,Eşti piticul cel mai gras.

Mă gândesc şi mă socot,Ce te-ai face dumneata,Dacă ai să fii pilot,

Spune-mi, cum ai pilota?

- Aş slăbi, aş face sportŞi aş prinde libelule,Iar când aş avea destule,Le-aş clădi aeroport.

A făcut ce a promisde Constanţa BuzeaMurdărit pe bot cu mure,Greierele dă de noi:- Ştiţi voi, gâze de pădure,Ce s-a petrecut pe câmp?Vrând să-nghităO omidă,Un mierloi un pic cam tâmp,A rămas cu gâtul strâmb.

Ea s-ar fi răstit la el:- Dacă nu mă laşi în paceŞi dacă te porţi urât,Îţi promit să-ţi stau în gât!N-a crezut-o.Şi, pe câmp,Zboară-colo şi încoaceUn mierloi cu gâtul strâmb.

O să-l vadă vreo surată,Stând cu ciocul larg deschis,Şi-o să-l scape, o s-o scoatăPe omidă, care, ştiţi,A făcut ce a promis.

Zgomotocicletade Constanţa BuzeaCând trec cu zgomotocicleta mea pe stradă,Voi cu mirare-n urma mea priviţi,Alunecând de-a valma în zăpadăŞi ridicându-vă cam zgomototoliţi.

Că motoraşul zgomotocicleteiPanpăcăne şi pârâie, cumplit e!Da'-mi place să le înspăimânt pe fete,Care mă ceartă zgomototolite.

Degeaba lumea mă vorbeşteleşte,Eu sunt un zgomotociclist tenor,Care vă supără, dar vă şi-nveseleşteInterpretând un vals la zgomotor...

Uite ştiuca, uite-i dinţiide Constanţa Buzea- Balta-i plină ochi de peşti,Uite ştiuca, uite-i dinţii!Dar bibanii unde-s oare?Sunt, desigur, la plimbareCu bunicii şi părinţii.

E plimbarea lor ciudată,Că nu umblă, ci înoată.- Şi respiră?- Da, respiră.Uită-te atentă cumTrec prin apă ca prin fum,

Trec în şiruri şi-n perechi.Şi respiră prin urechi.Şi mai vezi, din când în când,Ca mărgelele urcând,Bulele de aer mici?- Da, le văd aici,Şi-aici.

Povestede Constanţa BuzeaÎn cerul norilor de ceaţăAm mâzgălit şi eu un nor,Pe care l-a-nghiţit o raţăZburând către Ecuator.

Din ţara norilor mă-ntorcDe dragul vostru, puşlamale,Călare pe un galben porcÎmpodobit cu portocale.

Vin cu trăsura şi cu trenulPufnind în abur alb-lăptos,Bagajul meu este refrenulAcestui cântec somnoros.

Pe drum am luat un guturaiŞi-am strănutat până la stele,Morişca morii de mălaiS-a rupt de suflul gurii mele.

Acolo-n ţara din înaltDacă te uiţi se vede bineUn cal cu ochii de smaraldŞi-un cal cu ochii de rubine.

Trăsurile sunt răsturnate,Pe drum potcoavele sunt roaseCorăbii naufragiate -Genele voastre somnoroase.

Poezie mică pentru Degeţelde Constanţa BuzeaAm un deget Mic la mână,Care mic o să rămână,Chiar şi când eu voi fi mareParcă nu i-aş da mâncare.

Degeţelul meu cel Mic,Dacă vreau, pot să-l ridic.Dacă vrea draga bunică,Îl vedem pe Iepurică.

Umbra lor pe un pereteDacă-o mişti pe îndelete,Vezi tot felul de minuni,Căprioare şi păuni,

Iepuri, păsări care cântăŞi doi ursuleţi la trântă.Ţi-a plăcut, Degeţel?- Da, da, sigur căMi-a plăcut, Dar mai dăÎncă-o dată, pe perete,Filmul ăsta, pe-ndelete!

Pisicot şi vrăbiuţa (zece momente)de Constanţa BuzeaIVrăbiuţa de la mareSe bronza pe aripioare.Mai tăcut decât un peşte,Pisicotul o pândeşte.O pândeşte de sub floareMustăcind din mustăcioare.

IIPeştişorii trec călarePe cai verzi, pe cai de mare.Cei mai mici şi cei mai mariNe privesc prin ochelari.

Mijlociii ca mărime,Se gândesc numai la rime.Crabii sunt gândaci stângaci,Cam urâţi, ce să le faci!

Dar la firea lor stângaceŞi-au făcut o carapace.Crabii sunt un fel de raciMai rotunzi, mai cufundaci.

IIICu nisipul dat prin sită,Plaja-i galbenă

Ca mierea,Doar puţin zaharisită.

Pisicotul Gheară-tareSe bronzase stând la soare,Astfel că, la început,Nici nu l-am recunoscut.

IVŞtiţi că pisicotul areZeci de perne la picioare?Zece-n spate, zece-n faţă,Merge lin, nu se agaţă.Mare javră, mare, mare!Parcă nici nu are gheare!

VLabele când şi le lingeDe lapte sau de funinge,Cu ghetuţele lui unseSe joacă de-a v-aţi ascunse.

Când se spală Pisicot,Şi o face foarte des,Negreşit, bineînţeles,Nu se zgârie pe bot.

VICrede c-o să-i meargă strunăVânătoarea lui de vrăbii.Ziua-i soare, noaptea-i lună,Marea-i plină de corăbii.

Hai cu laţul, hai cu sfoara,Pisicot se crede tare,Că, de cum se lasă seara,El nu trece la culcare,Ci, la cuib, în pom urcând,Prinde vrabia în gând.

VIIÎnsă vrabia bronzatăE hazlie, e şireată.S-a-mbrăcat în cucuveaŞi-aşteptându-şi musafirul,Într-o carte răsfoia.

VIII- Pisicot, coadă de-un cot,Şi la vârf făcută nod,Nu te duce la răscruce,C-o să-ţi fie rău de tot!

IXDar mutriţa lui deşteaptă

Nu ascultă, nu aşteaptă.Şi-n costumul lui de bal,A căzut într-un canal.

XÎntâmplată întâmplare!Pisicot a fost luat,Dus rapid cu o salvareLa spital şi pus în pat.

Are pisicot răbdare,Are febră foarte mare,Rupte câteva oscioare,Şi durere, şi coşmare.

Doctorul i-a dat injecţii,Mâţa soră-i face frecţii...

Tigrul înfiorătorde Constanţa BuzeaRacul, peştele şi-o broască,Trebuind să locuiascăÎn borcanul cel rotund,Într-o zi s-au adunatPe nisipul de la fundCare nu s-a tulburat.

Lumea lor era închisăCa un sâmbure-n caisă.S-au gândit că rost nu areSă se joace fiecareSingur în borcanul mare.

Racul, peştele şi-o broascăS-au gândit în mintea lorC-ar fi bine şi uşorSă se împrietenească.

Dar un peşteNu vorbeşteCu-o broscuţăCam prostuţăŞi c-un racFoarte posac!Şi atunci, ce să le fac?Stau tot singuri şi tot tac.

Iată că, întâmplător,Tocmai lângă geamul lor,Un motan veni torcând,Miorlăind şi croşetând.

Se-aşeză frumos în coadăÎnchizând puţin, cum ştii,Ochii lui portocalii.

Ore-ntregi stătu să vadă

Cum plutesc şi cum înoată,Cum se învârtesc în roată,Cum din guri baloane scapăPrintre florile de apă.

Stând astfel, acest motanVru să-i lângă; şi a linsSticla marelui borcan.Mai târziu, privind duios,Vru să ştie cum miros;Şi, de somn aproape-nvins,A căscat şi s-a întins.

- Vai, dar e periculos!Se gândiră înotândCare mai de care-n jos.Pentru că, motanul blând,Cum se întindea căscând,Se vedea, din lumea lor,Tigru înfiorător.

Să desenămde Constanţa BuzeaÎn oraş,O căsuţă cu etaj.În căsuţă, un dulap.În dulap, ca să scap,Desenez doar un ciorap.

În ciorap e loc destulPentru un pisic sătul.Dacă am vedea prin el,Prin pisoiul mititel,Am vedea un şoricel,

Iar în şoarece-am vedeaGhemuit pe cinevaAtâtDe mic şi de amărât,Care moare de urât.

Joc la soarede Constanţa BuzeaIată lanul cu laleleUnde stau doi pui de lele.Lelea-i mică, cu ilicŞi cu nasul foarte mic.

Nici băiatul nu e mare,Are ghete în picioare,Are nasturi în perechiŞi o şapcă pe urechi

- Ce râzi, lele-aşa de tare?Stai mai bine în picioareSă te văd cât eşti de mare.Dă-mi şi mie un boboc,Şi să-ncepem noi un joc,Joc la soare, joc mânzocDoi la dreapta, doi pe loc,

Doi paşi mici la stânga, doi,Şi la urmă, hai la turmă,Să găsim un miel plăpândCu boticul în pământ,În pământ cu iarbă verdeUnde cărăbuşul pierdeUn papuc,De năbuc,Şi tot el tace năuc.

Vântul are păr tăiatde Constanţa BuzeaVântul ăsta e băiat?N-are şapcă, n-are barbă?Vrei să-l tragi puţin de păr,Şi, când colo, rupi o iarbă.Vântul are păr tăiat?

E băiat, într-adevăr?Sigur, vântul e băiat!Mi-ar plăcea să fie fată,Mi-ar plăcea şi să se vadă.Vreau să ne jucăm un pic,Dar din vânt nu văd nimic.

Cum se urcă în copac?Cum zbârleşte apa-n lac?Cum împinge nori pe cer?Vreau să-l văd. Atâta-i cer!

Uite, zic, îmi trage fustaCu o mână de nimicŞi mă-mpinge de la spate,Merg de parcă-aş avea roate.

Mărunţicade Constanţa BuzeaDragi copii, fetiţa esteMărunţica din poveste.Poţi să-i zici, poţi să nu-i zici,Tot i-e milă de pisici,

Că se miorlăie şi-i cerMâncărică cu piper.Mărunţica le promiteLapte dulce şi clătite.

Ele tac, mai fac un pas,Le trag şoarecii de nas.

Un căţel dalmaţiande Constanţa Buzea- Spune, te rugăm frumos,Tu eşti trist sau somnoros?- Nu vă mai miraţi de mineCă sunt câine cu buline.

Mă gândesc de-acum un an,De ce sunt dalmaţian?

Fofide Constanţa BuzeaPe mine mă cheamă Fofi,Mi-am ascuns sub pat pantofii.Mă aşez frumos pe labe.Am doi ochi ca nişte boabe.

Sunt un cuţu, o mutriţă,Pieptănat ca o fetiţă.Am bretonul lung şi creţ,Eu nu-s câine de coteţ.

Mie-mi place să trăiescPe covor împărătesc.Am nas să miros cu elFripturica de purcel.

Azi mă duc la coafor,Unde mâţele dau zor.Nu mai pot nimic să fac,Că-mi dau ghearele cu lac.

Am o zgardă, am chiar două,Şi-o umbrelă dacă plouă.Îmi pun hainele frumos,Nu mi le arunc pe jos.

Pantofii, urmaţi-mi sfatul,Se pun unul lângă altul.

Câinii, cuţii, căţelandriide Constanţa BuzeaCâinii, cuţii, căţelandrii,Sunt şi buni, şi răi, şi tandri,Dau din coadă, latră, fug,Sunt şi câini ce trag la jug.

Astăzi vreau să vă arătCâini cu blana de omăt,Căţeluşi cu pete mari,Câini de casă şi ogari,

Şi dulăul, şi căţelul,Fel de fel, şi de tot felul.Câini cu cozile stufoase,Câini cu blănile lăţoase,

Căţeluşi cu părul creţ,Câini ţigani şi câini de preţ,Sunt şi unii scurţi de coadă.Toţi voiesc oase să roadă.

Câinii latră cu dinţide Constanţa BuzeaCând copiii nu-s cuminţi,Câinii toţi latră cu dinţi.Ascultaţi ce vă învăţ,Nu le arătaţi vreun băţ,

Şi nici pietre, nici nimic,Că vă muşcă de târlic.

Ce spunea un băieţelde Constanţa BuzeaÎmi spunea un băieţelCă ar vrea mult, mult şi elSă se facă o zi miel,Ca să poarte clopoţel.

Buclă-de-lânăde Constanţa BuzeaLumea din carteOchiul o-mparte,Parcă-i o canăCu două toarte.

În partea dreaptăE o cetateCare te-aşteaptă.În partea stângă,Săpată-n stâncă,E o fântânăFoarte adâncă.

Şi, în fântână,Stă CrocodilulBuclă-de-lână.De şapte zile,De-o săptămână,Stă în fântânăBuclă-de-lână.

Cling, cling, mânzulede Constanţa BuzeaMi-a spus mama că la prânzS-a născut în grajd un mânz.Mânzul este alb şi blând,

Merg să-l văd, că e plăpând.

Să-i arăt un clopoţel,Să se bucure şi el,Să i-l pun la gât să-i sune,Cling, cling, mânzule minune!

Hai cu mine, hai în casă,Mi-a spus mama că ne lasă.Să te mângâi, să te pup,Să-ţi arăt şi un hulub.

Dar aştept venirea serii,Să mai creşti, să nu te sperii.

Jocuri de cuvintede Constanţa BuzeaOrice rob are o roabă,Orice babă are-un bob.Orice cod are o coadă,Orice nadă are nod.

Coşul e ca o cocoaşă,Gogu muşcă din gogoaşă.Gogoşarul, gogoneaua,Corcodelul, corcodeaua

Şi buratecul cu burtă,Ba vor tort, ba vor o turtă.Scara ruptă cere scule,Eu, cartofi, tu, barabule,

Tu zici varză, eu, curechi,Aşa vorbe, aşa-urechi.Trecem singuri sau perechi,

Vacile sunt blânde-n veci,Bacu-i barcă fără beci,Treacă-ţi dacă şi tu-mi treciCu Petrică nu petreci!

Bearca mestecă ciuperca,Arcul ne păzeşte arca.

Veveriţa din revistăde Constanţa BuzeaVeveriţa din revistăSună nasul în batistă.Se va duce la spital,La un doctor papagal.

Papagalul este foarteOcupat în altă parte.La spital dacă te duci,Bei precis sirop de nuci.

Alifiile sunt buneDacă-s dulci şi cu alune.

Stirbul lui Melintede Constanţa Buzea- Astăzi sunt şi trist, şi plâns,Că dentistul, înainteSă mănânc şi eu de prânz,Mi-a extras, zâmbind, un dinte.Toţi spun: "Ştirbul lui Melinte"Eu nu-s ştirbul lui Melinte!

Ca şi cum aş un insSperios şi fără minte,Să mă-ncerce, dinadins,Mi-au spus câteva cuvinteCare, sigur, m-au atins:

- Tu, băiete, de ce minţiCă te speli bine pe dinţi?

Eu vă rog să ţineţi minte:Sunt fricos, dar am învins!Vezi, Leone, pot şi euSă gust brânză Penteleu!

Crinocaiide Constanţa BuzeaŞtiţi că băieţelul nostruDuce crinii de căpăstru?Crinii sunt căluţi subţiriLa trăsuri cu trandafiri.

Crinii-cai au frunze-n pieleŞi căpestre de zorele:Crini-cai verzi într-un picior,Au cap alb cu şase flori.

Două flori sunt ochii lor,Alte două sunt urechi,Încă două, flori-perechi.Ce să fie? Ochi mai vechi.

Hai să mergem la plimbare,O plimbare cu alai,Patru crini, patru picioare,Din opt crini se fac doi cai.

Să le dăm la cai mălai,Crinii cu lumini se-adapă,Să mânăm cu bici de apăHerghelii de crino-cai.

Crinii-cai au frunze-n piele

Şi căpestre de zorele:Crini-cai verzi într-un piciorAu cap alb cu şase flori.

Piticii din pădurede Constanţa BuzeaPiticii din pădureAu case în ciuperci,Mănâncă fragi şi mureŞi-ncalecă pe melci.

Piticii nu ştiu carte,Nu ştiu nici poezii,Şi melcii-i duc departe,În lungi călătorii.

Îi urcă în copaciiCu coajă şi frunziş,Şi ochii lor, săracii,Se uită în cruciş.

Şi melcii-i duc la şcoalăLa şcoala de pitici,În zori de zi îi scoalăCeasornicul arici.

Ariciul are aceMai multe ca un ceasŞi le dă bobârnacePiticilor în nas.

Tras pe sfoarăde Constanţa BuzeaCu băiatul tras pe sfoară,Paie mi-am aprins în cap!Nu ştiu cum să fac să scap,Ca să-l trag şi-a doua oară.

Dar, a doua oară, oareNu va vrea puţin să-ncerceSă mă tragă el pe sfoara?O să-i meargă, dacă-mi merge!

Alfabetulde Constanţa Buzea- Ce mai lume de pitici!- Taci din gură, să n-o strici!- Mângâie-i cu umbra! Poţi?- Dacă sufli, zboară toţi!

- Dacă-ţi vine să strănuţi?- Cred că-n altă lume-i muţi!Hai şi tu în lumea lor,Pici-Pitic, să facem haz!Caţără-mi-te pe nas,

Plimbă-te printre pistruiCa pe nişte cărărui!

Umbra ta va fi, în schimb,Foarte mare, măi băiete,Clătinându-se un timpPe tavan şi pe perete.

- Ce mai lume de cuvinte!- Stăm sau mergem înainte?

Ceasuride Constanţa Buzea- Ceas cu pasăre, năuc,Ceas cu cuc,Ore şi minute-nvârţi,Ruginit de bătrâneţe,Tic-tac-scârţ!Tic-tac-scârţ!

Lângă tine, pe perete,Stă pendula Gong.E mai tânără, băiete,Tic-tac-clonc!Tic-tac-clonc!

Merge strună şi distinctCeasul meu de mână.E din aur şi argint,Şi cu grijă se fereşteÎn urmă să rămână.Tic-tac-tinct!Tic-tac-tinct!

Lampa de pe noptierăPlânge-n zori, săraca.Lângă ea, ceasul de masăPune-ntruna placa,Şi mai dormi, tu, lampă stinsă,Tica-taca-taca!Tica-taca-taca!

Ce mai vorbă, jucărieCu folos e ceasul!Ceasul, grasul cu scufie,Toţi i-ascultă glasul.Dar vin zile când, săracul,Nu mai vrea să umble,Limba-i cade,-i sare arcul...

Ce-o să se întâmple?- Ce-o sa se întâmple?-ntreabăCeasul cu scufie.- Repede chemaţi Salvarea!- Repede să vie!

Şi-a fost Grasul dus pe targăLa ceasornicar.Desfăcându-ni-l pe masă,Spune că-i bolnav.Mâine însă, cum bolnavulNu-i bolnav prea grav,Va fi teafăr ceasul, Grasul,Şi va bate bine pasul,

Harnic, vesel şi distinct,Tic-tac-clonc,Tic-tac-tinct.

Un nas de copilde Constanţa BuzeaPovestea începe la prânzSau ţine din zori până-n seară:Un nas de copil mi s-a plânsCă duce doi saci cu povară,

Şi n-are măgari ca să-i care,Căci ei duc samarul cu sare,Şi n-are nici boi ca să-i ducă,Sunt boii în luncă, la muncă,

Şi n-are nici cai ca să-i poarte,Sunt caii-n câmpie, departe,Şi n-are trăsură să-i plimbe,Nici alt nas cu care să-i schimbe.

Povestea aceasta prea tristăSfârşeşte precis în batistă.

N-ai la tine un felinar?de Constanţa BuzeaÎntr-o casă foarte mare,Pe o masă mare, o căsuţă,În căsuţă, o măsuţă,Pe măsuţă, o căscioară,În căscioară, o măscioară,Pe măscioară, o călimară.

La măscioară stă şi scrieO figură cu-o staturăCât un ac de gămălie.Pe albul peretelui,În lumina soarelui,Scrie, vezi, şi umbra lui.

Are prostul obicei,(Nu se teme că i-l iei!)Când se uită gură-cască,Uită piciul să clipească.Pe albul peretelui,

În lumina soarelui,Cască, vezi, şi umbra lui.

Însă când se face noapte,Toate umbrele disparÎn peretele de var.N-ai la tine o lanternă?N-ai la tine-un... felinar?

Vânătoare de balenede Constanţa BuzeaMilioane, bilioaneÎn vreo două-trei oceanePrintre valuri vin aleneTrilioane de balene.

O corabie plutea,Căpitanul le vâna.- Vin spre noi balene mari!- La harpoane, marinari!

- Vin şi cele mijlocii!- Le lăsăm pe toate vii!- Celor mici le dăm bomboane,C-am rămas fără harpoane!

Nu te trag de mânecăde Constanţa Buzea- Ce te-ncrunţiCu patru frunţi?Vino pe la mine, căFac gogoşi duminică!Ce te-ncrunţi la mine, căNu te trag de mânecă!

Ti-am dat brânci, ţine-te bine!de Constanţa BuzeaŞtie-oricine, dacă vrea,Ce-i un hârb, o tinichea,Ce-i o oală spartă-zob,Ce-i un ciob, ce-i o tărbacă.Cine ştie, să petreacă,Cine nu, nu-i o ruşine

Să înveţe să culeagăCuvinţele bob cu bob:Râde hârbul de un ciob,Râde ciob de oală spartă,Râd de tine? Râzi de mine!Ţi-am dat brânci? Ţine-te bine!

Suie hazul până-n cer,Râsul are coadă scurtă,Cu-ncălţări cu tălpi de fierVin proverbele de ieri,

Vin ţinându-se de burtă,

Că de râs, de râs grozav,Li s-a sfâşiat de-a lungulCămeşoiul de postav.Vin poveşti, proverbe vin,Zicătorile, şi ele,Să ne dea mult puţin,

Să ne dea duium de stele,Cele bune să se-adune,Cele rele, să se spele!Noi cu mintea iscusităLe vom prinde ca-ntr-o plasă.Ce hazlie, ce frumoasăEste lumea lor vorbită!

Iată, gura dumitaleMă făcu de trei parale.Râde ciob de spartă oală,Râde gol de piele goală.Ia aminte dumneata,Care nu ştii că ştii multe,

Ia aminte un' te duci,Cum eşti fercheş şi drăguţ,Să nu cazi din lac în puţ!Ia la tine o leţcaie,Pune-n pungă o para,Chioară fie, fie rea,Cu un sfanţ, cu un bănuţ,

Gura târgului se-nmoaie.Ce te umfli, nene,-n pene?Facem haz, să n-avem vorbe!Că sunt vorbele ca spuma,O droaie, o hărmălaie.Eu vă las, mă duc de-acuma,Că se vede venind ploaie...

Nu ajung eu prea departe,Nu mă-ndur să plec deloc,Că proverbul n-are moarte,Zicătoarea-i cu noroc;El e joc şi ea e foc,Sunt hazul isteţilor,Spaima nătăfleţilor.

Tăcutul şi limbutulde Constanţa BuzeaŞi tăcutul, şi limbutul,Scot merindea pe ştergar:Pâine dulce, ouşoare,Ceapă, brânză şi mărar.

Nici tăcutul, nici limbutulLesne firea nu şi-o schimbă,Poate doar atunci să fie,Când mi-o creşte păr pe limbă.Cel tăcut de prânz se-apucă

Şi înghite pe tăcute.Pe limbut limba-l mănâncă,Spune vrute şi nevrute:Cum a tras mâţa de coadă,Ba cum a făcut-o fiartă,Ba cum a lăsat-o baltăŞi-a râs ciob de oală spartă,

Ba cum a-nghiţit găluşcaFără nod şi fără ghiolţ,Cum îşi ies unii din pepeniŞi cum dau din colţ în colţ.

Cum era negru de foameŞi-a mâncat ouă de struţ,Cât e el de cumsecade,A căzut din lac în puţ,

Cum i-au luat vorba din gură,Cât a fost el de înfipt,Unii-au vrut să-i sufle-n ciorbă,Alţii să-l mănânce fript...

- Ptiu, belea, de şapte ori,Să nu-ţi vină să-i omori?Cel tăcut întinge-n sare,N-are vreme să-i omoare.

Bostanele şi tărtăcuţade Constanţa BuzeaBostanele şi tărtăcuţaPetrec la nunta lor, ehei!Opt cai albaştri şi buiaştriHurducăind le duc căruţa,

Călări şi noi pe loitra ei.Opt cai călcând de umbră greiÎn de opt ori mărita goană,Căruţa cară iezi şi miei,

Călări şi călători şi ei,Cireşii lăcrimează clei,Şi, numărându-i, 33,Opt cai albaştri şi buiaştri

În de ori mărita goană,Făcând să sară-n cer rădaşteŞi-n lac armate mici de broaşte,Descalecă şi se deshamă

La nunta verde din bostană,Lipindu-şi buzele cu clei,Să nu vorbească, să nu caşte.

De-a puspaspâsulde Constanţa BuzeaTu mi-ai spus să fac un pasPeste şanţul plin cu apă,Şanţu-i lat, picioru-mi scapă,Iată-mă-s proptit în nas.

Dar nu plâng, nu zic nici pâs,Sunt ud-leoarcă, sunt mutat.Ce folos c-am fost curat?Tu te prăpădeşti de râs.

Stă-ntre noi acum, vezi bine,Şanţul ăsta cu băltoace.Vrând să-l treci şi tu încoace,Ai să cazi în el, ca mine.

Un prieten bufniciorde Constanţa BuzeaPe muteşte, pe furişStrecurat în bătătură,Hoţul vine, hoţul fură.O fi şarpe? O fi vidră?O fi vulpe rătăcită?O fi, cine ştie ce?Merge ca un şoarece.

Să vedem ce ne lipseşteSă vedem ce ne-a rămas.După ce-a furat, fireşte,Ştim din pas de-i slab ori gras.Ne lipseşte puiul griŞi e ros sacul de orz.

Cum să afli cine-o fi?Hoţul cine să fi fost?Hai să stăm la pândă toţi,Toată noaptea, şi vom ştiDacă-i hoţ ori dacă-s hoţi.

Stăm cu puşca? Stăm cu tunul?Vin mai mulţi? Vine doar unul?Şi, de-ar fi să nu mai vie,Totuşi, cum aflăm răspuns?Orice hoţ, orice hoţieLasă urme de ajuns.

Să rugăm o cucuvea,Vreun prieten bufnicior.Stând de pază el sau ea,Ne-ar fi nouă mai uşor.

Şi-am făcut pe naiba-n zece,Ne-am ţinut să n-adormim,Şi-am văzut sub luna rece,Şi-am aflat ce-am vrut să ştim.

Bufniciorul, va să zică,L-a fixat cu ochi enormi,Tocmai când era s-adormi,Frăţioare Ştefănică!L-a fixat şi l-a ţintit,Astfel că-n câteva clipe,Strâns în gheare sub aripe,Hoţul prins a chiţcăit...

Pe vulpoi cum îl vom prinde?Că el fură la coteţ!O să-i dăm ceva merindeCâinelui cu părul creţ.Cu-un prieten bufniciorŞi cu-un câine credincios,Am scăpat de hoţi uşor.

Polul sud si polul nordde Constanţa BuzeaFără glume şi poveşti,Polul Sud şi Polul NordŞtii să le deosebeşti?Ţine minte, nordul areUrşi polari şi vulpi polare.

Sudul are, ştie-oricine,Pinguini şi pinguine.Nordul e ocean oval,Sudul e continental.

- Cu-Aurora boreală,Cu noaptea polară, cum e?Cum să fie? O minune!Soarele care răsare,După şase luni apune...