Penes Curcanul de Vasile Alecsandri

Penes Curcanul

Plecat-am noua din Vaslui,Si cu sergentul, zece,Si nu-i era, zau, nimanuiIn pept inima rece.Voiosi ca soimul cel usorCe zboara de pe munte,Aveam chiar pene la picior,S-aveam si pene-n frunte.

Toti dorobanti, toti căciulari,Romani de vita veche,Purtind opinci, suman, itariSi cusma pe-o ureche.Ne dase nume de CurcaniUn hitru bun de glume,Noi am schimbat linga BalcaniPorecla în renume !

Din cimp, de-acasa, de la plugPlecat-am asta-varaCa să scapam de turci, de jugSarmana, scumpa tara.Asa ne spuse-n graiul sauSergentul Matraguna,Si noi ne-am dus cu Dumnezeu,Ne-am dus cu voie buna.

Oricine-n cale ne-ntilneaCîntînd în gura mare,Statea pe loc, s-adimeneaCuprins de admirare;Apoi în treacat ne-ntrebaDe mergem la vro nunta ?

Noi raspundeam în hohot: ,,Ba,Zburam la lupta crunta !"

,,Cu zile mergeti, dragii mei,Si să veniti cu zile !"Ziceau atunci batrini, femei,Si preoti, si copile;Dar cel sergent far' de mustetiRacnea: ,,Să n-aveti teama,Romanul are septe vietiIn pieptu-i de arama !"

Ah ! cui ar fi trecut prin gîndS-ar fi crezut vrodataCa multi lipsi-vor în curindDin mindra noastra ceata !Priviti ! Din noua cîti cram,Si cu sergentul, zece,Ramas-am singur eu... si amIn piept inima rece !

Crud e cînd intra prin stejariNaprasnica secure,De-abate toti copacii mariDin falnica padure !Dar vai de-a lumei neagra steaCând moartea nemiloasaCa-n codru viu patrunde-n eaSi cînd securea-i coasa !

Copii ! aduceti un ulciorDe ape de sub stinca,Să sting pojarul meu de dorSi jalea mea adinca.Ah ! ochii-mi sint plini de scânteiSi mult cumplit mă doareCând mă î la fratii mei,Cu toti periti în floare.

Cobuz ciobanu-n CalafatCinta voios din fluter,Iar noi jucam hora din sat,

Rîzînd de-a boambei suier.Deodat-o schija de obuzTrasnind... minca-o-ar focul !Reteaza capul lui CobuzS-astfel ne curma jocul.

Trei zile-n urma am razbitPrin Dunarea umilata,Si nu departe-am tabaritDe Plevna blestemata.In fata noastra se-naltaA Grivitei reduta,Balaur crunt ce-amenintaCu gheara-i nevazuta.

Dar si noi inca o pindeamCum se pindeste-o fiaraSi tot chiteam si ne gindeamCum să ne cada-n gheara ?Din ziori în ziori si turci si noiZvirleam în aer plumbiiCum zvirli graunti de popusoiCa să hranesti porumbii.

Si tunuri sute bubuiau...Se clatina pamintul !Si mii de boambe vîjîiauTrecînd în zbor ca vintul.Sedea ascuns turcu-n ocolCa ursu-n vizunie.Pe când trageam noi tot în gol,El tot în carne vie

Tintes era dibaci tunar,Căci toate-a lui ghiuleleLoveau turcescul furnicar,Ducind moartea cu ele.Dar intr-o zi veni din fortUn glonte, numai unul,Si bietul Tintes cazu mort,Imbratisindu-si tunul.

Pe-o noapte oarba, Bran si VladErau în sentinele.Ferbea vazduhul ca un iadDe boambe, de srapnele.In ziori gasit-am pe-amindoiTaiati de iatagane,Alature c-un moviloiDe lesuri musulmane.

Sarmanii ! bine s-au luptatCu litfa cea paginaSi chiar murind ei n-au lasatSă cad-arma din mâna.Dar ce folos ! ceata scadea !S-acuma ramaseseCinci numai, cinci flacai din ea.Si cu sergentul, sese !...

Veni si ziua de asalt,Cea zi de sânge uda !Parea tot omul mai inaltFata cu moartea cruda.Sergentul nostru, pui de zmeu,Ne zis-aste cuvinte:,,Cit n-om fi morti, voi cinci si euCopii, tot inainte !"

Facind trei cruci, noi am raspuns:,,Amin ! si Doamne-ajuta !"Apoi la fuga am impunsSpre-a turcilor reduta.Alelei ! Doamne, cum zburauVoinicii toti cu mine !Si cum la santuri alergauCu scari si cu fasine !

Iata-ne-ajunsi !... inca un pas,,Ura !-nainte, ura !..."Dar multi ramin fara de glas.Le-nchide moartea gura !Reduta-n noi rapede-un focCit nu-1 incape gindul.

Un sir intreg s-abate-n loc,Dar altul ii ia rindul.

Burcel în sant moare zdrobindO tidva pagîneasca.Soimu-n redan cade racnind,,Moldova să traiasca !"Doi frati Calini, ciuntiti de vii,Se zvircolesc în sânge;Nici unul insa, dragi copii,Nici unul nu se plânge.

Atunci viteazul capitanCu-o larga brazda-n frunte,Striga voios: ,,Cine-i Curcan,Si fie soim de munte !"Cu steagu-n mini, el sprintenelViu suie-o scara-nalta.Eu cu sergentul dupa elSarim delaolalta.

Prin foc, prin spangi, prin glonti, prinfum,Prin mii de baionete,Urcam, luptam... iata-ne-acumSus, sus, la parapete.,,Allah ! Allah !" turcii racnesc,Sarind pe noi o suta.Noi punem steagul romanescPe crincena reduta.

Ura ! maret se-nalta-n vintStindardul Romaniei !Noi insa zacem la pământCazuti prada urgiei !Sergentul moare suierindPe turci în risipire,Iar capitanul admirindStindardu-n fîlfîire !

Si eu, când ochii am inchis,Când mi-am luat osinda:,,Ah ! pot să mor de-acum, am zis,

A noastra e izbinda !"Apoi, când iarasi m-am trezitDin noaptea cea amara,Colea pe rani eu am gasit,,Virtutea militara !..."

Ah ! da-o-ar Domnul să-mi indreptAceasta mâna rupta,Să-mi vindec ranile din pept,Iar să mă-ntorc la lupta,Căci nu-i mai scamp nimica azPe lumea paminteascaDecit un nume de viteazSi moartea vitejeasca !