Operele marilor clasici aplicate in prescolaritate

„Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câștigăm.” — Victor Hugo

   Învăţarea timpurie favorizează oportunităţile de învăţare de mai târziu

se spunea in “Curriculum pentru învăţământul preşcolar”., deprinderile şi cunoştinţele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficienţele de cunoştinţe şi deprinderi produc în timp deficienţe mai mari, oportunităţi de învăţare ratate sau slab valorificate.În primii ani de viaţă, limbajul se însuşeşte spontan, empiric, în mediul familial. Apoi in gradinita prin diverse activitati, prescolarii isi dezvolta atat limbajul, cat si alte abilitati, deprinderi, priceperi.

Datorită literaturii pentru copii are capacitatea de a visa şi de a conferi lumii înconjurătoare o aură pe măsura dorinţelor lui, de aceea el este atras de poezie şi basm, şi este receptiv la frumos, care trebuie să existe în forme adecvate potenţialităţii lui psihice şi sensibilităţii. Datorită capacităţii copilului de a intra în pielea personajelor, de a se identifica cu eroii cărţilor citite, el îndrăgeşte tocmai eroii memorabili din aceste opere. Există o literatură preferată de copii, însă nu este obligatoriu ca aceasta să fie inspirată din universul lor. Există opere care numai în aparenţă sunt pentru copii, dar care în realitate sunt despre copii.

Scriitorii de literatură pentru copii nu trebuie să fie încorsetaţi de nivelul de accesibilitate redus al micilor cititori. Literatura chiar şi pentru copii trebuie compusă la nivelul ei ca artă, şi nu la nivelul anilor puţini ai cititorului, dar, se scriu cărţi numai pentru copii cu condiţia ca scriitorul să găsească acele căi ale frumosului artistic spre care micii cititori au acces.

Literatura pentru copii ca parte integrantă a întregii literaturi abordează teme legate de viaţă. Nu se poate stabili o delimitare precisă între tematica literaturii pentru copii şi tematica literaturii pentru maturi.

Literatura română a cunoscut o serie de etape fundamentale, începând cu literatura populară, apogeul acestei dezvoltări fiind marcat de epoca marilor clasici când pe scena vieţii culturale apar numeroase personalităţi, precum Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creangă.

El a fost cosiderat ca un poet national dar si ca poet universal pentru ca, prin valoarea operei, isi deschide aripile asupra unui domeniu de sensibilitate si gandire capabil sa reflecte deopotriva ceea ce este specific fiecarui popor in parte si ceea ce este comun tuturor popoarelor la un

moment dat. Eminescu reprezinta sinteza traditiei si a noutatii, a elementelor artistice romanesti si a celor universale; prin el, literatura noastra atinge o culme si isi face totodata iesirea necontestabila in lume.

Poezia, chiar si poezia lui Eminescu poate însoţi copiii în orice moment al zilei şi poate fi folosită de educatoare în orice tip şi categorie de activităţi. Pentru că aceasta se adresează în primul rând afectivităţii copiilor, producînd multă plăcere prin rimă şi muzicalitate. O singură strofă bine construită poate transmite mai multe cunoştinţe decât o întreagă activitate şi poate modela mai mult decât orice sfat sau concluzie moralizatoare prin impresiile şi emoţiile puternice.

Memorizarea este o activitate de educare a limbajului a cărei valoare formativă se centrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a copiilor în corelaţie cu procesele psihice ale vârstei lor.

Poveștile - fie ca sunt expuse oratoric, fie ca sunt citite - joacă un rol esențial atât în educația, cât și în dezvoltarea copiilor. Reprezintă un stimul pentru creativitate, o întărire a relației cu părinții, ajută la dezvoltarea morală si îi învață să capete încredere în propriile forțe, dar și să pătrundă într-un univers fantastic plin de mistere si distracții. Poveștile nu trebuie niciodată înlocuite cu televizorul, desenele său calculatorul!Cu mult timp inainte ca micuțu să meargă său să vorbească, el va acorda o atenție deosebită și va asculta ritmul vocii tale atunci când îi spui povești. Înainte de 6 luni experiența bebelușilor cu poveștile este asociată cu cea pe care o trăiesc când ascultă muzică. Cițirea sau spunerea poveștilor ajută copilul peste 6 luni să își dezvolte mai repede limbajul. Acesta este unul dintre cele mai importante roluri ale poveștilor.

Poveștile îi ajută pe copii să se simtă și confortabil și in siguranta si să creeze o legatură specială cu tine.Unele povești îți pot fi un ajutor de nădejde, pentru ca te pot ajută să răspunzi prin ele la unele dintre cele mai inconfortabile întrebări ale copiilor despre: moarte, furie, divorț, iubire etc.Multe povești au o morala la sfârșitul lor de care te poți folosi pentru a-ți educa bine copilul. Reprezintă un instrument la-ndemână de educație și disciplinare. Prin expresiile literare întâlnite în poveștile pentru copii, aceștia își dezvoltă vocabularul, învață cuvinte și expresii noi, reușesc să se exprime mai ușor. 

Creangă este cel mai mare povestitor român şi unul dintre cei mai mari povestitori europeni- Fraţii Grimm, Perault şi Anderson. Opera de maturitate este scrierea memorialistică “Amintiri din copilărie”. “Povestea lui Harap-Alb” este cel mai reprezentativ basm al lui Creangă.

Ion Creangă a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul

dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice • “Amintiri din copilarie”     Ion Creanga este scriitorul roman cel mai apropiat de spiritul creatiei folclorice. Socotit la inceput autor “poporal”, el s-a dovedit, in realitate, un artist profund original, care a creat, pornind de la folclor, o opera de neta individualitate, cu elemente caracteristice, de neconfundat, rezultat al unei inteligente artistice superioare si al unei inzestrari lingvistice remarcabile.     Respectand schema traditionala, Creanga devine original prin abundenta detaliilor specifice, prin insistenta asupra aspectului particular, prin nuantarea miscarilor, a gesturilor, a vietii sufletesti. Creanga improvizeaza pe marginea schemei universale a basmului o imagine a vietii taranesti de altadata, cu tipurile ei morale, cu traditiile si obiceiurile ei, cu deprinderile de comportament si cu limbajul ei specific.     Umorul lui Creanga se vadeste, inainte de toate, in exprimarea posnasa, in sucirea mucalita a frazelor, intr-o siretenie sintactica in care cazi ca intr-o capcana. Alteori, cuvintele capata forme neasteptate sau sunt asezate in combinatii surprinzatoare. Integrarea personajelor negative traditionale – prostul,lenesul,zmeul,dracul,moartea,etc – intr-un univers comic.      Desi simtul umorului este la Creanga o problema de temperament, in opera el se realizeaza intr-o viziune si cu mijloace populare, ceea ce este inca o dovada a faptului ca fondul sau spiritual primar este echivalent cu fondul spiritual al folclorului romanesc. El se ridica la nivelul cel mai inalt a artei literare culte, realizand o literatura cu specific national, care a ajuns sa se inscrie I universal, prin faptul de a fi fost mai intai romanesc.

IOAN SLAVICI este considerat “părintele nuvelei româneşti” şi “un Balzac al satului românesc. Alături de Caragiale este considerat creatorul nuvelei realiste şi psihologice (Povesti:Zana zorilor,Florita din codru,Ileana cea sireata,Limir-imparat ,Spaima zmeilor )

În concluzie, putem spune că poveștile spuse copiilor oferă beneficii multiple dar din păcate în zilele noastre părinții neglijează acest mod de a-și petrece timpul cu copiii lor, acest lucru duce la pierderea interesului pentru lectură al copilului școlar.

Clasicismul a început în Franța secolului al XVII-lea, pe timpul Regelui Soare și s-a manifestat în alte domenii precum artele plastice, arhitectura și literatura, cel din muzică luând naștere un veac mai târziu. Curentul muzical este delimitat orientativ între anul morții lui Bach si anul morții lui Ludwig van Beethoven, deși trecerea de la un curent la altul este treptată, iar limitele sunt aproximative.

Audierea propriu-zisa echivaleaza cu depistarea imaginilor muzicale cuprinse în lucrarea propusa. Aceste imagini nu se lasa usor descoperite, uneori fiind nevoie de reluarea unor auditii, fie în cadrul aceleiasi activitati, fie în altele viitoare. Se recomanda deprinderea copiilor de a comunica raspunsurile lor la problema urmarita în auditie, numai dupa încheierea acesteia si dupa consumarea ultimelor impresii si trairi generate de ea.

Efecte educative deosebite se obtin prin înlocuirea în auditii a înregistrarilor sonore cu interpretarile "pe viu" ale educatoarei.În acest caz, copiii,  au un reper important în întelegerea muzicii, faptul ca aceasta este produsa de instrumente sau vocea unui interpret care le este cunoscut, facându-li-se cunostinta si cu modalitatea concreta de interpretare.

Un alt avantaj al acestei demonstratii directe este acela ca permite revenirea   asupra unor fragmnte mai dificile sau mai expresive.

 Auditia nu trebuie inclusa numai în activitati special destinate acesteia. Fiind un mijloc specific educatiei muzicale, ea se poate utiliza eficient în fiecare activitate astfel: înlocuieste sau precede interpretarea model a unui cântec ce urmeaza a fi însusit dupa auz;

Repertoriul auditiilor pentru prescolari este foarte divers asa cum îl voi  enumera mai jos, specificat de programa, dar, în gradinita educatoarea are libertatea de a alege si alt repertoriu recomandat de Programa - instructiv-educativa, potrivit nivelului de receptare al copiilor de interese sau de gustul estetic al copiilor si al cadrului didactic.

Un material deosebit de atragator si educativ, adecvat auditiilor muzicale pentru prescolari îl constituie muzica populara româneasca. Jocurile instrumentale, cum sunt hora, sârba, brâul, calusul, interpretate la instrumente soliste sau de catre diferite formatii instrumentale, pot servi ca material de auditie la fel ca si cântecele satirice (ex: ,,Mi-o zis mama ca mi-o da!")

Treptat, daca auditiilor muzicale li se asigura permanenta continuitate, ca si o îmbogatire calitativa si progresiva a materialului muzical audiat, se poate trece la audierea unor lucrari vocale si instrumentale mai dezvoltate ca: fragmente din opere si operete, si alte dansuri clasice, diferite piese din genul muzicii cu program, suite instrumentale, concerte instrumentale, sonate, simfonii, etc.

Nu trebuie uitat faptul ca, valoarea artistica si educativa a povestilor, a poeziilor si a pieselor musicale dezvolta latura afectiva a copiilor.