Cu ocazia Sãrbãtorii Naþionalede la 1 Decembrie 2007 m-amconvins, încã o datã, cã sãpã-

turile arheologice, filologice ori ºtiinþi-fice, ca ºi cercetarea lor nu-s la îndemînaoricui. Ele cer probitate profesionalã,cunoaºtere adîncã, eforturi suplimentarede a le relata ºi reda auditoriului într-oþinutã elevatã ºi înþeleasã.

La întrebarea pusã de reporteri unorcetãþeni din comuna „1 Decembrie” dinapropierea Capitalei de genul: „Ce sem-nificã ziua respectivã?”, un localnic arãspuns dintr-o cãruþã trasã de caiintonînd o strofã din actualul imn alRomâniei, Deºteaptã-te, române, iaraltul, din acelaºi vehicul, l-a completatadãugînd explicativ: „De AndreiMureºanu”, la care reporterul a rãmasmut, necomentînd nimic spre lãmurireaascultãtorilor de la respectiva emisiuneT.V.

Seara, la emisiunea „10 pentruRomânia”, Mihai Tatulici, produs alLiceului nr. 2 de la Rãdãuþi, pus în situ-aþie sã comenteze melodia cu acelaºinume, „Deºteaptã-te, române”, sub care pe genericapãreau înscrise cuvintele Anton Pann, a dat întreagaoperã pe seama acestui cãrturar.

Într-o asemenea situaþie, între cele douã emisiunidifuzate în aceeaºi zi, dar la ore diferite, despreacelaºi text ºi melodie „Deºteaptã-te, române”, unadatã pe seama lui Andrei Mureºanu, alta pe a luiAnton Pann, cu ce a rãmas tînãrul auditoriu sauascultãtorul de rînd?

Pentru clarificare, redãm nedumeriþilor spusele luiL.V. (Leon Volovici) din Dicþionarul LiteraturiiRomâne de la origini pînã la 1900, EdituraAcademiei, 1979, despre Andrei Mureºanu (pag.596-597), care spune: „ºi-a realizat vocaþia pentru

poezia socialã ºi patrioticã dupã 1843, cuGlasul unui român, ºi mai ales la 1848prin poezia Un rãsunet (cunoscutãîndeosebi sub titlul Deºteaptã-te,române), devenitã repede imn popular.Poetul se închipuia un tribun carevorbeºte în numele neamului oprimat,invocînd vitejia strãbunã ºi vestind pro-fetic în cadenþe ample momentul decisival Deºteptãrii”. ªi adaugã: „Imagineapoetului, exponent al unui întreg popor,tonul grav, sumbru ºi rãspicat, cu rezo-nanþe biblice, inaugurate în poezia arde-leanã de Mureºanu, se vor regãsi,amplificate, la G. Coºbuc, la O. Goga ºimai tîrziu la A. Cotruº ºi M. Beniuc”, caîn zilele noastre sã ajungã imnul de statal României de dupã 1989, adãugãm noi.

La cele de mai sus, în completare ºideplinã lãmurire, înscriem spusele lui G.Cãlinescu în a sa Istoria LiteraturiiRomâne: „Un rãsunet (Deºteaptã-te,române!) nu e nici mai poetic, nici maiconcis decît celelalte. El cuprinde cîtevaversuri de deschidere pline de strigãte,care, puse pe muzica lui Anton Pann,

acel Rouget de L’Isle român, au rãmas întipãrite înmemoria generaþiilor:

Deºteaptã-te, române!, din somnul cel de moarte,În care te-adîncirã barbarii de tirani!Acum ori niciodatã croieºte-þi altã soarteLa care sã se-nchine ºi cruzii tãi duºmani!Aceastã Marsiliezã românã a distrus restul poeziei

lui Mureºanu, ce însemna totuºi un pas în progresulpoeziei ardelene fratetice care avea sã culmineze înOctavian Goga”.

Aºadar, se subînþelege: Deºteaptã-te române, ver-suri de Andrei Mureºanu, pe muzicã de Anton Pann,ceea ce n-am putut afla de la televiziune...

! ! 3535Revista românã nr. 3 (53) / 2008

SS CC RR II SS OO RR II ÎÎ NN TT RR EE DD EE SS CC HH II SS EE

ÎNTRE ANDREI MUREªANUÎNTRE ANDREI MUREªANUªI ANTON PANN.ªI ANTON PANN.

IMNUL DE STAT AL ROMÂNIEI, „DEªTEAPTÃ-TE, ROMÂNE!”IMNUL DE STAT AL ROMÂNIEI, „DEªTEAPTÃ-TE, ROMÂNE!”

Ion N. OPREAIon N. OPREA

Anton PANN

Andrei MUREªANU