Noaptea din grădina Ghetsimani
description
Transcript of Noaptea din grădina Ghetsimani
Colec]ia PLURAL
Coperta: Silviu Lupescu
Pe copert\: Gerrit van Honthorst, Crist `n gr\dina
Ghetsimani (detaliu), 1617, Muzeul Ermitaj,
Sankt Petersburg
Editura POLIROM, B-dul Copou nr. 3
P.O.Box 266, 6600 Ia[i, ROMANIA
ISBN 973-97108-3-2
Printed in ROMANIA
POLIROM
Ia[i, 1995
Lev {estov
Traducere de Liviu Antonesei [i
Gabriela Gavril-Antonesei,
cu o prefa]\ de Liviu Antonesei
NOAPTEA DIN
GR|DINA GHETSIMANI
•
PRIVILEGIA}II {I
DEZMO{TENI}II ISTORIEI
4 LEV {ESTOV
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 5
PREFA}|
Peregrinarea prin sufletele omene[ti
(Eseu despre metoda lui Lev {estov)
O veche cuno[tin]\ redescoperit\
{estov este o veche cuno[tin]\ a culturii noastre,dac\ ne g`ndim c`t de mult a fost citit, citat, folosit casurs\ de inspira]ie [i comentat `n anii ‘20 – ’30, mai ales`n mediile `n care s-a format „tr\irismul” [i `n celelaltemedii preocupate de „spiritualitate”. ~n anii ’20, a `nce-put, de altfel, traducerea sistematic\ a c\r]ilor sale `nfrancez\ – [i pe aceast\ „filier\” a [i sosit {estov `nRom^nia. ~n textul despre Fondane/Fundoianu din Exer-
ci]ii de admira]ie, Cioran aminte[te aceast\ intens\ frec-ventare a marelui filosof rus de c\tre mediile intelectualerom^ne[ti interbelice. De altfel, el `nsu[i `[i aminte[te,de la `nt`lnirile cu Fundoianu, mai ales discu]iile despre{estov: „l-am vizitat prima oar\ pentru a-i pune `ntreb\ridespre {estov”. E adev\rat, Cioran uit\ s\ pun\ `ntre-b\rile preg\tite [i prefer\ s\-i spun\ poetului ra]iunilepropriei sale sl\biciuni fa]\ de autorul Revela]iilor
mor]ii. ~n ceea ce-l prive[te pe Fundoianu, acesta `[i`ncepe „experien]a [estovian\” `n 1922, c`nd scrie, unadup\ alta, nu mai pu]in de [ase cronici la Revela]iile
mor]ii, `n publicistica din ]ar\! Dup\ doi ani, `n prim\va-ra lui 1924, `l cunoa[te pe filosof acas\ la Jules deGaultier. A[a cum m\rturise[te `n ~nt`lniri cu {estov, afost atunci un fel de translator, a mediat `nt`lnirea dintrecei doi filosofi – {estov nu `n]elegea prea bine termino-logia filosofic\ a francezului, iar acesta nu era preaobi[nuit cu franceza vorbit\ de rus. P`n\ la moartea lui{estov, `n 1938, contactele s`nt frecvente [i regulate –s`nt contacte de la maestru la discipol, care-i provoac\`n 1936 o revela]ie bulversant\: „am avut sentimentulprofund [i tulbur\tor c\ nimeni nu `n]elesese g`ndirealui {estov”. Este momentul `n care `ncepe s\ noteze,
6 LEV {ESTOV
imediat ce ajunge acas\, esen]ialul din discu]iile purtatecu {estov. Cioran are dreptate c`nd `l socote[te pe Fun-
doianu discipolul nu cel mai fidel, ci cel mai inspirat almarelui rus. Ce-a preluat Fundoianu de la {estov? Nu
idei, nu o problematic\ anume, ci un fel de metodo-logie, o manier\ de lucru intelectual: „Ca [i {estov, el
pornea de la un citat, simplu pretext la care nu `ncetas\ se raporteze [i din care extr\gea concluzii nea[tep-
tate” [i, mai departe, „De fapt, el nu se interesa de ceeace un autor a spus, ci de ceea ce ar fi putut spune, de
ceea ce el ascunde, `nsu[indu-[i metoda lui {estov, adic\peregrinarea prin suflete, mai degrab\ dec`t de-a lungul
doctrinelor”. Observa]iile lui Cioran s`nt exacte [i vomreveni la ele c`nd vom aborda metoda [estovian\ mai pe
larg. P`n\ atunci, s\ mai semnal\m c\, dup\ o at`t deintens\ frecventare a lui {estov `n epoca interbelic\ – de
la Blaga la Eliade, de la Nae Ionescu la Sebastian [i dela Cioran la Eugen Ionescu este citat mai de toat\ lu-
mea –, urmeaz\ o sincop\ aproape perfect\ de o jum\-tate de secol. Cu excep]ia unui articol al lui Dan Alexe,
publicat `n Opinia studen]easc\, nu cunosc un alt textdespre {estov publicat `n ]ara noastr\. {i c`teva cit\ri,
mai degrab\ ru[inate dec`t entuziaste. Leg\tura a fostreluat\ – [i `n aceast\ privin]\ – tot dup\ decembrie
1989. Au `nceput s\ apar\ traducerile rom^ne[ti [i co-mentariile. Prin grija d-lor Silviu Lupescu [i Luca Pi]u, la
Institutul European din Ia[i, au ap\rut deja Revela]iile
mor]ii [i ~nceputuri [i sf`r[ituri, `mpreun\ cu o parte a
exegezei „clasice” despre filosoful rus: Boris de Schloezer,Benjamin Fondane, Albert Camus etc. Aventura continu\
la Polirom, aceast\ nou\ editur\ [i, deja, am curajuls\-mi imaginez o edi]ie complet\, dup\ modelul celei
de la Flammarion...
Peregrinarea prin sufletele omene[ti
~n studiul despre {estov – Un g`nditor rus –, Boris deSchloezer descrie marea tradi]ie filosofic\ inaugurat\
acum 2500 de ani `n Grecia [i `ncununat\ `n marilesisteme filosofice europene clasice – un curent care
traseaz\ „drumul principal al filosofiei”. Dar, mai semna-
PREFA}|
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 7
leaz\ exegetul lui {estov, au existat [i o mul]ime deg`nditori care au ocolit acest „drum principal”, „aventu-
rierii g`ndului”, un fel de outlaws, deci de „`n afaralegii”: Pascal, Kierkegaard, Nietzsche, bine`n]eles {estov.
Ei nu pot fi „`ncadra]i” `n tradi]ia filosofic\, pe care osupun de altfel discu]iei [i h\r]uielii, dar nici nu pot fi
trecu]i sub t\cere – et pour cause! Dac\ mai ad\ug\m peSf`ntul Pavel, pe Luther, pe profe]ii biblici, vom vedea
c\ este vorba chiar de autorii cei mai frecventa]i de{estov. Pentru c\ el chiar asta este – fratele aventurie-
rilor g`ndirii, al r\t\citorilor, al non-conformi[tilor, alacelora care s-au pus de-a curmezi[ul istoriei [i al ra-
]iunii. Pentru {estov nu poate exista o afirma]ie maiabsurd\ dec`t „tot ceea ce este real este [i ra]ional”, cum
absurd\ este [i reciproca. De aceea, „marile spirite”, dela Platon la Descartes, Spinoza [i Hegel nu s`nt frecven-
tate dec`t pentru a fi comb\tute, pentru a fi relevatefisurile spectaculoaselor lor construc]ii filosofice, pentru
a fi demascat\ inconsisten]a credin]ei lor netulburate `nputerile „atotputernice” ale ra]iunii. S\ apel\m din nou
la Boris de Schloezer: „Lev {estov apar]ine aceluia[i micgrup de spirite s\lbatice, subtile, arz\toare [i libere, care
v`neaz\ adev\ruri pe cont propriu, f\r\ a se `nfeudavreunui sistem. Aidoma lui Pascal sau Nietzsche, el
poate fi, evident, `ncadrat, dac\ ]inem neap\rat, la cutaresau cutare tradi]ie; `ns\ raporturile pe care vom izbuti s\
le stabilim `n acest fel nu ne-ar ajuta deloc s\-i `n]elegemg`ndirea, opera, `ntruc`t ceea ce este mai pre]ios `n
aceast\ oper\ este tocmai individualitatea ei, lipsa ei deasem\nare cu opera celorlal]i g`nditori”. De ce? Pentru
c\ pe {estov `l intereseaz\ la om, inclusiv la „oameniimari” interoga]i de el, „particularul, excep]ia, inexpli-
cabilul, `n chiar sensul etimologic al termenului”, cumadaug\, peste c`teva pagini, acela[i exeget. De aici,
provine [i originalitatea metodei [estoviene, acea „pere-grinare prin sufletele omene[ti”, mai degrab\ dec`t prin
corpusurile doctrinare, despre care vorbea [i Cioran. Dealtfel, acest principiu metodologic este amintit de Lev
{estov `nsu[i `ntr-un pasaj din Privilegia]ii [i dezmo[-
teni]ii istoriei: „Istoria filosofiei [i filosofia `ns\[i trebuie
PREFA}|
8 LEV {ESTOV
s\ fie [i n-a fost adesea altceva dec`t o peregrinare prinsufletele omene[ti, iar marii filosofi au r\mas, `ntot-
deauna, pelerini prin suflete”. Dac\ {estov are dreptate,dac\ a[a stau lucrurile, m\ tem c\ s`nt mai pu]ini „mari
filosofi” dec`t obi[nuim noi s\ num\r\m!Dar nu aceasta este, de fapt, problema. Exist\ una
mult mai serioas\ formulat\ `nc\ de Berdiaev `n discu]i-ile sale cu {estov: „el (Berdiaev, n.m. L.A.) `mi repro[ea-
z\ f\r\ `ncetare c\ [estovizez autorii despre care vorbesc;pretinde c\ nici Dostoievski, nici Kierkegaard n-au spus
niciodat\ ceea ce `i fac eu s\ spun\”. Obiec]ia este,trebuie s\ recunoa[tem, redutabil\. C`t am putut eu
verifica – `n cazul traducerilor de fa]\, mai ales – ea nuse sus]ine. Cel pu]in nu a[a cum este ea formulat\.
{estov nu inventeaz\ nimic. Citatele folosite s`nt, `ngeneral, corecte. Cel pu]in `n spiritul, dac\ nu totdeauna
[i `n litera lor. {estov nu inventeaz\, prin urmare, nimicpe seama autorilor iubi]i sau huli]i, `ns\ el [estovizeaz\
destul de mult [i destul de des. Cum anume? Mai ales,prin dou\ procedee. Unul este clasic – decupajul. ~n
genere, autorii nu s`nt foarte unitari, ci contradictorii. Iar{estov are abilitatea cu totul remarcabil\ s\ selecteze
mereu ceea ce se potrive[te cu propriile sale teze [iconvingeri. ~n fond, la fel procedeaz\ to]i interpre]ii [i
nu este nimic de obiectat `n aceast\ privin]\. Poate celde-al doilea procedeu s\ fie repro[abil. Adesea, {estov
`i face pe autorii comenta]i s\ spun\ ([i) ceea ce n-auspus. Dar nu invent`nd pe seama lor, ci tr\g`nd ultimele
consecin]e, pe care autorii n-au `ndr\znit s\ le trag\ ei`n[i[i, din propriile lor afirma]ii. Nici acesta nu este,
totu[i, un procedeu repro[abil. Este uzat [i de al]i co-mentatori, poate nu cu veritabila m\estrie a lui {estov,
dar este utilizat. P`n\ la urm\, este bine ca autorii `n[i[is\ afle ce-ar fi putut spune dac\ [i-ar fi dus propriul
g`nd p`n\ la cap\t! Nu stric\ s\ afle acest lucru m\car `neternitate, dac\ `n temporalitate n-a fost posibil. O mul-
]ime de autori pot s\ aib\ surprize postume mari prinaplicarea consecvent\ a acestui procedeu. Berdiaev `n-
su[i c`te surprize ar putea s\ aib\ dac\ ar fi trecut prinsita „[estoviz\rii”...
PREFA}|
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 9
O filosofie a dezr\d\cin\rii umane
Radu Enescu, autorul prefe]ei la edi]ia rom^neasc\ aRevela]iilor mor]ii, are dreptate s\-l smulg\ pe {estovdin linia existen]iali[tilor cre[tini, unde, `mpreun\ cuSoloviov [i Berdiaev, `l introdusese Emmanuel Mounier.Are dreptate [i Camus c`nd semnaleaz\ deosebirile in-echivoce dintre filosoful rus [i filosofia absurdului: „Pen-tru {estov, ra]iunea e van\, dar exist\ ceva dincolo deea. Pentru spiritul absurd, ra]iunea e van\, dar dincolode ra]iune nu mai exist\ nimic”. {i, totu[i, aceast\ filoso-fie a dezr\d\cin\rii umane [i a unui Dumnezeu „absurd”,`n sens veterotestamentar, este infinit mai „radical\” dec`tfilosofia absurdului. Pentru c\, aceasta din urm\ este `nfelul ei „democratic\” [i consolatoare – to]i oamenii selovesc `n egal\ m\sur\ de acest absurd, mai mult saumai pu]in abstract. La {estov, pe urmele lui Pascal – [i`n contra lui Descartes – apare problema „celor ale[i”,deci a „inechit\]ii lui Dumnezeu”. Pentru Descartes, cul-me a g`ndirii ra]ionaliste [i partizan al „reconcilierii”Logos-ului grec cu Biblia, Dumnezeu nu poate [i nuvrea s\-i `n[ele pe oameni, el acord\ un tratament egaltuturora. Pascal – [i {estov `mpreun\ cu el, `mpreun\ cuSf`ntul Pavel [i Luther – dovedesc c\ reconcilierea nueste posibil\, c\ trebuie ales `ntre lumen naturale [ilumen supranaturale, `ntre ra]iune [i credin]\ [i c\, prinurmare, Dumnezeu `i „lumineaz\” pe unii [i `i „`n[al\”pe al]ii. Exist\, deci, „ale[i” [i „refuza]i”. Mai mult chiar,{estov continu\ aceast\ „teorie a cunoa[terii” descoperit\de Pascal `n Sf`nta Scriptur\, ar\t`nd c\ Dumnezeu `ipoate „lumina” [i „`n[ela” pe unii [i aceia[i, `n momentediferite ale vie]ii lor.
Care s`nt, `n fond, marile teme ale filosofiei lui {es-tov? Nu s`nt mai mult de patru [i toate s`nt „agonale”:lupta cu morala imperativului categoric; lupta cu puterileabsolute ale ra]iunii, a[a cum s`nt elogiate acestea `ntradi]ia filosofic\; lupta `mpotriva imaginii armoniei [i aordinii realit\]ii obiective; `n sf`r[it, lupta `mpotriva ipos-tazierii lui Dumnezeu ca treapt\ suprem\ a Binelui.Toate aceste teme vor fi reg\site `n cele dou\ textereunite `n edi]ia de fa]\, cum le vom reg\si pretutindeni
PREFA}|
10 LEV {ESTOV
`n opera lui {estov. Aici, ele s`nt interogate prin „suflete-le” confraterne ale lui Pascal, Luther, Nietzsche, Sf`ntuluiPavel [i cele inamice ale unor Hegel, Descartes, Spinoza.Vom afla `nc\ o dat\ de ce {estov a ales Ierusalimul [inu Atena, ira]ionalul [i nu ra]iunea, un Dumnezeu „ine-chitabil” `n locul celui „ra]ionalizat” de tradi]ia filosofi-co-teologic\. Vom afla, prin urmare, de ce se afl\ al\turide Pascal `n judecata pe care acesta a declan[at-o, la tri-bunalul lui Dumnezeu, `mpotriva Romei, lumii [i ra]iuniist\p`nitoare peste ele. Ad tuum, Domine Jesu, tribunal
appello! Acesta nu este doar strig\tul lui Pascal. Este, `negal\ m\sur\, [i strig\tul lui {estov. Pentru c\ [i {estov[tie c\ Iisus se afl\ `n agonie p`n\ la sf`r[itul lumii...
** *
Nu am „povestit” cele dou\ texte reunite `n volumulde fa]\. Pe de o parte, nu cred c\ acesta este rostul uneiprefe]e. Pe de alt\ parte, {estov `[i „poveste[te”, el`nsu[i, subiectul at`t de bine `nc`t riscam s\ `nlocuiescdou\ „povestiri” excelente cu un rezumat prost. Nu pot,totu[i, s\ nu semnalez c`teva locuri `n care argumenta]ia[estovian\ atinge culmi ale subtilit\]ii [i rafinamentuluigreu de atins: statutul ambiguu al Sf`ntului Augustin`ntre logosul grec [i cel johanic; studiul comparativ almult-credinciosului Pascal [i al „ateului” Nietzsche; re-la]ia „boal\” [i „abis” la Pascal; infinitele nuan]e cu careeste abordat „cazul Spinoza”; interpretarea p\catului ori-ginar [i completarea „teoriei cunoa[terii” pascaliene[.a.m.d. Nu spun c\ nu s-ar putea polemiza cu {estov,dar m\ `ndoiesc c\ acest lucru ar putea fi f\cut numaibizuindu-te pe puterile „`ng`mfatei” ra]iuni. Cu alte cu-vinte, o critic\ „ra]ionalist\” a lui {estov ar fi lipsit\ desens. Pentru c\ `n alt plan este purtat\ discu]ia. Chiar [idiscu]ia despre ra]iune.
Liviu ANTONESEI
Not\: ~n redactarea acestei prefe]e, au fost utilizate, pe l`ng\
textele lui {estov, urm\toarele surse: Dan Alexe, Paucitas Cla-
vium, `n „Opinia studen]easc\”, 4-5, 1983, reluat ca prefa]\ `n Lev
{estov, ~nceputuri [i sf`r[ituri, E.I.E., 1993; E.M. Cioran, Benjamin
PREFA}|
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 11
Fondane, `n Exercices d’admiration, Gallimard, 1986; Albert
Camus, Mitul lui Sisif, E.L.U., 1968; Radu Enescu, Prefa]\ la Re-
vela]iile mor]ii, E.I.E., 1993; B. Fundoianu, ~nt`lniri cu Lev {estov,
`n ~nceputuri [i sf`r[ituri, edi]ia citat\; Lev {estov, martor al acuz\-
rii, `n Benjamin Fundoianu, Con[tiin]a nefericit\, Ed. Humanitas,
1993; Boris de Schloezer, Un g`nditor rus, `n ~nceputuri [i
sf`r[ituri, edi]ia citat\; Miguel de Unamuno, Credin]a pascalian\,
`n Agonia cre[tinismului, E.I.E., 1993.
PREFA}|
Not\ asupra edi]iei
Volumul de fa]\ cuprinde dou\ din cele mai impor-tante „mici” studii filosofice publicate de Lev {estov, `n
1923, `n Fran]a – [i `n limba francez\, mai `nt`i. Noaptea
din gr\dina Ghetsimani. Eseu despre Pascal a fost tip\rit
la Grasset, unde ocup\ pozi]ia 23 `n celebra colec]ie„Les Cahiers Verts”, iar Privilegia]ii [i dezmo[teni]ii
istoriei. Destinul istoric al lui Descartes [i Spinoza aap\rut `n num\rul 600, din 15 iunie 1923, al revistei
„Mercure de France”. Ambele trateaz\ distinc]ia spiritual\dintre filosofia ra]ionalist\ `ncununat\ de Descartes [i
cea cre[tin\ ilustrat\ de Pascal. De aceea, au [i fostreeditate [i traduse, `n general, `mpreun\. Pentru tradu-
cerea de fa]\ am folosit Pe balan]a lui Iov, cel de-aloptulea volum al „integralei {estov” `n 13 volume, edi-tat\ la Flammarion. Pe l`ng\ studiile traduse, volumul
mai cuprinde Revela]iile mor]ii, ~ndr\zneli [i supuneri [iDiscursuri exasperate (Extazele lui Plotin).
Noaptea din gr\dina Ghetsimani a fost tradus deLiviu Antonesei, iar Privilegia]ii [i dezmo[teni]ii istoriei
de Gabriela Gavril-Antonesei. Traduc\torii s-au pus deacord asupra unei „unific\ri a echivalen]elor” absolut
necesar\. Ei mul]umesc d-lui Valeriu Gherghel pentrulectura integral\ a traducerii [i d-nei Ana Cojan pentru
verificarea traducerilor citatelor din limbile greac\ [ilatin\. Am`ndoi lectorii i-au ajutat s\ g\seasc\, `n mai
multe locuri, echivalen]e mai bune.
(L.A.)
Noaptea din gr\dina Ghetsimani
Eseu despre filosofia lui Pascal
14 LEV {ESTOV
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 15
Iisus va fi `n agonie p`n\ la
sf`r[itul lumii : nu trebuie s\
dormim tot acest timp.
Pascal
Misterul lui Iisus (553)
I
Trei sute de ani s-au scurs de la na[terea lui
Pascal, [i nu cu mult mai pu]ini de la moartea
sa : Pascal a tr\it numai treizeci [i nou\ de ani.
~n timpul acestor trei sute de ani, oamenii au
progresat mult : ce-am putea noi `nv\]a de la un
om din veacul al XVII-lea ? Nu el, ci noi l-am
instrui dac\ ar `nvia. Cu at`t mai mult cu c`t,
printre contemporanii s\i, Pascal era un „`nt`rziat” :el nu se sim]ea atras, ca to]i ceilal]i oameni,
`nainte, c\tre un viitor „mai bun”, ci `napoi, c\tre
profunzimile trecutului. Ca Iulian Apostatul, el
voia s\ dea `napoi „roata timpului”. ~n fapt, Pas-
cal era un apostat ; el a abandonat, a renegat tot
ceea ce umanitatea c`[tigase prin eforturi co-
mune vreme de dou\ str\lucitoare secole, acele
veacuri pe care posteritatea recunosc\toare le-a
numit „Rena[tere”. Totul se re`nnoia [i to]i ve-
deau `n aceast\ re`nnoire destinul lor istoric. ~ns\
lui Pascal `i era team\ de noutate. Toate efor-
turile g`ndirii sale, at`t de nelini[tit\ [i, `n acela[i
timp, at`t de profund\ [i concentrat\, le folosea
pentru a rezista curentelor istoriei, le utiliza `n
scopul de a nu se l\sa antrenat de aceste cu-
rente. Po]i `ns\ lupta cu istoria, este ra]ional s\
lup]i `mpotriva istoriei ? Ce interes poate pre-
zenta pentru noi un om care `ncearc\ s\ oblige
16 LEV {ESTOV
timpul s\ revin\ la vechea matc\ ? Nu este el
dinainte condamnat – [i `mpreun\ cu el `ntreaga
lui oper\ – la insucces, la nereu[it\, la sterilitate ?
Nu exist\ dou\ r\spunsuri la aceast\ `ntre-
bare. Istoria este implacabil\ cu aposta]ii. Pascal
n-a evitat soarta comun\. E adev\rat c\ operele
sale continu\ s\ fie imprimate : ast\zi, el este
`nc\ citit, este chiar l\udat, celebrat ; lum`n\rile
ard continuu `n fa]a imaginii sale [i vor arde
`nc\ mult timp, foarte mult timp. Dar nimeni
nu-l ascult\ : al]ii s`nt cei asculta]i, chiar cei
`mpotriva c\rora a luptat, pe care `i ura. Iar
adev\rul este c\utat nu al\turi de Pascal, care i-a
consacrat `ntreaga via]\, ci `n compania altor
g`nditori. Nu Pascal, ci Descartes este considerat
p\rintele noii filosofii ; nu de la Pascal, ci de la
Descartes accept\m adev\rul ; c\ci unde am pu-
tea c\uta adev\rul, dac\ nu `n filosofie ? Aceasta
este judecata istoriei : `l admir\m pe Pascal [i
trecem mai departe. Este o judecat\ f\r\ apel.
Dac\ ar putea fi rechemat la via]\, ce-ar
r\spunde Pascal la aceast\ judecat\ a istoriei ?
~ntrebare o]ioas\, s-ar zice ; istoria ]ine seama de
vii, nu de mor]i. O [tim ; dar cred c\ m\car o
dat\, [i `ntruc`t e vorba de Pascal, este legitim s\
oblig\m istoria s\ ]in\ seama [i de mor]i. E
adev\rat c\ aceast\ `ncercare este foarte dificil\
[i incomod\ ; e adev\rat c\ istoria va trebui s\
inventeze, pentru a se justifica, o filosofie nou\,
pentru c\ filosofia istoriei a lui Hegel, admis\
p`n\ [i de cei care, `n alte privin]e, s`nt `n deza-
cord cu el [i care exista cu mult `naintea na[terii
lui Hegel, se va revela ca neadecvat\. P`n\ la
urm\, este aceast\ `ncurc\tur\ at`t de teribil\ ? {i
trebuie s\-l ap\r\m pe Hegel cu orice pre] ? P`n\
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 17
acum, istoria se scria plec`nd de la aceast\ presu-
punere (pe care nimeni, de altfel, n-a verifi-
cat-o), c\ oamenii, odat\ mor]i, nu mai au nici
o [ans\ de existen]\, c\ ei s`nt, prin urmare,
dezarma]i `n fa]a judec\]ii posterit\]ii [i f\r\ nici
o influen]\ asupra vie]ii. Dar va veni timpul c`nd,
chiar istoricii vor sim]i, poate, c\ cei care nu maitr\iesc s`nt oameni asem\n\tori cu ei `n[i[i.
Atunci, vor deveni mai pruden]i [i mai circum-
spec]i `n judec\]ile lor. ~n momentul de fa]\, noi
avem sentimentul, noi s`ntem chiar convin[i, c\
mor]ii tac [i vor t\cea `ntotdeauna, orice am
spune despre ei, `n orice fel i-am trata. Dar dac\,
`ntr-o zi, vom pierde aceast\ convingere, dac\
vom sim]i subit c\ mor]ii ar putea reveni `n orice
clip\ la via]\, c\ ei ar putea ie[i din morm`nt, c\
ar putea p\trunde `n existen]a noastr\, prezent`n-
du-se ca ni[te egali, ce am mai spune noi, oare,
atunci ?
Trebuie s\ admitem c\ este posibil ca defunc]ii
s\ nu fie at`t de slabi, at`t de spolia]i de orice
drepturi, at`t de mor]i pe c`t `i credem. ~n orice
caz, filosofia care, a[a cum s`ntem `nv\]a]i, nu
trebuie s\ emit\ judec\]i f\r\ probe, n-ar putea
garanta istoricilor, in saecula saeculorum, c\ nu
exist\ nici un motiv s\ se team\ de mor]i. ~ntr-un
amfiteatru de anatomie, po]i diseca lini[tit
cadavrele. ~ns\ istoria nu este un amfiteatru de
anatomie [i este posibil ca, `ntr-o zi, istoricii s\
fie nevoi]i s\ dea socoteal\ defunc]ilor. Dac\ le
este team\ de o asemenea responsabilitate [i,
dac\ nu vor s\ se transforme ei `n[i[i din jude-
c\tori `n acuza]i, istoricii ar trebui s\-l resping\
pe Hegel [i s\ caute alte metode de investigare
a trecutului.
18 LEV {ESTOV
Nu [tiu dac\ `mp\ratul Iulian ar consim]i la
judecata istoriei ; dar Pascal, c`nd era `nc\ aici,
[i-a preg\tit r\spunsul pentru genera]iile trecute
[i viitoare. Iat\ acest r\spuns : „Voi `n[iv\ s`nte]i
coruptibili. Este mai bine s\ te supui Domnului
dec`t oamenilor. Mi-e team\ s\ nu fi scris gre[it,
v\z`ndu-m\ condamnat, `ns\ exemplul at`tor scri-
eri pioase m\ fac s\ cred contrariul” (920). {i
mai departe : „Chiar dac\ scrierile mele s`nt con-
damnate de Roma, ceea ce condamn eu este
condamnat `n ceruri. Ad tuum, Domine Jesu,
tribunal appello” (920).
Astfel r\spundea Pascal, pe c`nd era viu, Ro-
mei amenin]\toare ; astfel ar r\spunde, f\r\ `n-
doial\, judec\]ii istoriei. ~n ale sale Scrisori pro-
vinciale (a [aptesprezecea scrisoare) el declara
peremptoriu : „Nu sper nimic de la lume, nu
`nv\] nimic, nu vreau nimic ; n-am nevoie, prin
gra]ia Domnului, nici de binele, nici de
autoritatea nim\nui.” Po]i crede cu adev\rat c\
mai poate fi speriat prin condamn\ri ori con-
str`ns prin amenin]\ri s\ se renege el `nsu[i, un
om care nu a[teapt\ nimic de la aceast\ lume,
care nu are nevoie nici de bunurile acestei lumi
[i nici de sprijinul cuiva ? ~]i po]i imagina c\
istoria ar putea reprezenta pentru el ultima in-
stan]\ a adev\rului ? Ad tuum, Domine, tribunal
appello.
Cred c\ `n aceste cuvinte este cuprins\ solu]ia
enigmei reprezentate de filosofia lui Pascal.
Judec\torul suprem, `n toate diferendele, nu este
omul, ci Acela care este deasupra oamenilor. {i,
prin urmare, pentru a g\si adev\rul, trebuie s\ te
eliberezi de ceea ce oamenii consider\ de obicei
ca fiind adev\r.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 19
Mult\ vreme a dominat legenda potrivit c\reia
Pascal ar fi fost cartezian. Ast\zi, toat\ lumea
este de acord c\ aceast\ interpretare este fals\ ;
nu numai c\ Pascal n-a fost niciodat\ un discipol
al lui Descartes, dar, dimpotriv\, Descartes `ncar-
na acel ceva `mpotriva c\ruia lupta Pascal. O
spune deschis `n Pensées : „S\ scriu `mpotriva
celora care aprofundeaz\ prea mult [tiin]ele,
Descartes” (76). {i `nc\ : „Descartes inutil [i ne-
sigur” (78). {i, `n sf`r[it, `ntr-o manier\ decisiv\
[i cu expunerea motivelor judec\]ii : „Nu pot s\-l
iert pe Descartes ; `n `ntreaga sa filosofie, el a
dorit s\ se poat\ dispensa de Dumnezeu ; dar el
nu s-a putut opri s\-l fac\ s\ dea un bob`rnac,
care s\ pun\ lumea `n mi[care ; dup\ aceea, n-a
mai avut ce face cu Dumnezeu” (77). Este
evident c\ acest „nu pot s\-l iert pe Descartes”
se aplic\ nu numai lui Descartes, ci `ntregii filo-
sofii, at`t aceleia din care a ie[it g`ndirea lui
Descartes, c`t [i celei ce avea s\ se nasc\ din
g`ndirea acestuia. Ce reprezenta aceast\ filosofie,
dac\ nu convingerea c\ lumea este „natural-
mente explicabil\” ; convingerea c\ omul poate
„s\ se dispenseze de Dumnezeu” (pelagienii au
formulat aceast\ idee `n fraza : homo emancipa-
tus a Deo) ; [i `n ce consta ideea fundamental\
a Romei dac\ nu `n aceea[i convingere, odat\ ce
Pascal a trebuit s\ fac\ apel la Dumnezeu ?
Pascal a sim]it asta foarte devreme, iar ultimii
ani ai vie]ii sale n-au fost altceva dec`t o lupt\
continu\ [i dureroas\ `mpotriva lumii [i `mpo-
triva Romei, care `ncercau s\ se elibereze de
Dumnezeu. De unde caracterul paradoxal, at`t
de enigmatic, al filosofiei sale [i al concep]iei
sale despre via]\. Ceea ce, de obicei, `i lini[te[te
20 LEV {ESTOV
pe oameni, suscit\ `n el o imens\ nelini[te [i,
dimpotriv\, ceea ce `i `nsp\im`nt\ mai mult face
s\ se nasc\ `n el cele mai mari speran]e. {i,
odat\ cu trecerea timpului, se `nt\re[te `n el
aceast\ concep]ie asupra vie]ii. Astfel, devine tot
mai str\in [i tot mai `nsp\im`nt\tor pentru oa-
meni. Nimeni nu-l contest\ : Pascal este un mare
om, un om genial [i inspirat, fiecare r`nd al
scrierilor sale depune m\rturie. Dar fiecare din
r`ndurile sale, opera sa `n `ntregime, s`nt inutile,
s`nt ostile oamenilor. Nu numai c\ nu aduc
nimic, dar ele r\pesc totul. Oamenii au nevoie
de ceva „pozitiv”, de ceva care rezolv\, care
calmeaz\. Ce pot s\ a[tepte ei de la Pascal care,
`n elanul unei sumbre inspira]ii, proclam\ sau,
mai degrab\, arunc\ acest mare strig\t : „Iisus va
fi `n agonie p`n\ la sf`r[itul lumii ; nu trebuie s\
dormim tot acest timp” (553).
II
Agonia lui Iisus va dura p`n\ la sf`r[itul lumii
[i, prin urmare, nu trebuie s\ dormim tot acest
timp. Asta se poate spune, orice se poate spune.
Dar un om se poate d\rui, poate el s\ duc\ la
bun sf`r[it o asemenea sarcin\, au aceste cuvinte
un sens ? Pascal, ca [i Macbeth, vrea „s\ asasineze
somnul” ; mai mult `nc\, el pare a pretinde tu-
turor s\ se asocieze la aceast\ teribil\ oper\.
Ra]iunea omeneasc\ declar\, f\r\ s\ ezite, c\
exigen]a lui Pascal este cu neputin]\ [i smintit\.
{i nu po]i s\ nu te supui ra]iunii. Pascal `nsu[i
ne `nva]\ : „Ra]iunea ne comand\ mult mai impe-
rios dec`t un st\p`n ; c\ci, dac\ nu te supui
aceluia, e[ti nefericit, dar dac\ nu te supui ra]iu-
nii, e[ti un prost” (345). Deci, cum s\ refuzi
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 21
supunerea la ra]iune ? Cine ar `ndr\zni s\ o fac\ ?
Sf`ntul Petru, Apostolul, c`nd a fost rugat de Iisus
s\ r\m`n\ cu el pentru a-i alina suferin]ele, n-a
avut puterea s\-[i `nfr`ng\ somnul ; Petru dormea
`n timp ce Iisus se ruga : „~ndep\rteaz\ paharul
acesta de mine...”, `n timp ce el clama : Tristis est
anima mea usque ad mortem. C`nd Iisus a fost
luat de solda]i [i t`r`t spre c\l\ii s\i, Petru dor-
mea mai departe : c\ci numai dormind un om
putea, `ntr-o singur\ noapte, s\-[i renege de trei
ori Dumnezeul s\u. {i totu[i, El, care [tia c\
Petru trebuia s\ doarm\ [i, `n somnul s\u, s\-l
renege de trei ori, El l-a proclamat vicarul s\u pe
p\m`nt [i i-a `nm`nat cheile terestre ale regatului
ceresc. Deci, dup\ deciziile insondabile ale
Creatorului, vicarul s\u pe p\m`nt nu poate fi
dec`t cel care [tie s\ doarm\ at`t de profund, cel
care se `ncrede at`t de total `n ra]iune `nc`t nu se
treze[te nici m\car atunci c`nd, `ntr-un co[mar,
`[i reneag\ Dumnezeul s\u.
Se pare c\ a[a stau lucrurile [i c\ acesta a fost
g`ndul lui Pascal [i atunci c`nd compunea Scriso-
rile provinciale, [i atunci c`nd scria notele pentru
Apologia cre[tinismului : aceste note ce ne-au
fost p\strate [i care formeaz\ Pensées. Iat\ de ce,
credem noi, Arnauld, Nicole [i ceilal]i singurateci
de la Port Royal, tovar\[ii lui Pascal care i-au
publicat dup\ moarte cartea, s-au sim]it obliga]i
s\ scurteze, s\ schimbe [i s\ taie multe lucruri
din cele scrise. G`ndul, monstruos potrivit `n-
]elegerii omene[ti, c\ Judecata de Apoi ce ne
a[teapt\ nu va avea loc pe p\m`nt, ci `n ceruri,
deci c\ oamenii nu trebuie s\ doarm\, c\ nimeni
nu trebuie niciodat\ s\ doarm\, se manifest\
`ntr-o manier\ prea [ocant\ `n notele pe care
22 LEV {ESTOV
le-a l\sat. Nici Arnauld, nici Nicole, nici `nsu[i
Jansénius, dac\ ar mai fi fost `n via]\, n-ar fi
putut suporta acest g`nd. Se pare c\ [i pentru
Pascal `nsu[i a fost o povar\ insuportabil\. El `l
accepta [i `l respingea alternativ, f\r\ s\-l poat\
abandona vreodat\. Dac\ `l ve]i consulta pe
Sf`ntul Augustin, v\ ve]i convinge c\, `n ciuda
respectului s\u pios pentru Sf`ntul Pavel, nici el
nu `ndr\znea s\ priveasc\ `n fa]\ cuv`ntul lui
Dumnezeu. C\ci el a spus [i a repetat adesea :
Ego vero evangelio non crederem, ni si me
catholicae (ecclesiae) commoveret auctoritas1.
Omul nu poate, nu `ndr\zne[te s\ priveasc\
lumea cu „proprii” s\i ochi ; are nevoie de ochii
„comuni”, de sprijinul, de autoritatea semenilor
s\i. Omul accept\ mai u[or ceea ce-i este str\in,
chiar demn de ur\, dar acceptat de to]i, dec`t
ceea ce-i este apropiat [i iubit, `ns\ respins de
to]i. Iar Sf`ntul Augustin, se [tie, a fost p\rintele
lui fides implicita, adic\ al doctrinei dup\ care
omul n-are nevoie s\ intre `n comuniune el `n-
su[i cu adev\rul Domnului, fiindu-i suficient s\
respecte principiile ce-au fost declarate adev\ruri
de c\tre Biseric\. Dac\ traducem termenul fides
implicita2 `n limbaj filosofic sau, ceea ce `n-
seamn\ acela[i lucru, `n limbajul bunului sim],
aceasta ar vrea s\ spun\ c\ omul are dreptul, c\
omul este obligat s\ doarm\, `n timp ce
Divinitatea agonizeaz\ ; acest lucru este impus
imperios de ra]iune, c\reia nimeni nu poate s\
nu i se supun\. ~n al]i termeni : dep\[ind anumite
1. „Eu n-a[ fi crezut `n Evanghelie dac\ autoritatea Bisericii
catolice nu m-ar fi constr`ns”.
2. Credin]a implicit\.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 23
limite, curiozitatea omului devine inoportun\.
Aristotel a formulat acest lucru `ntr-o vorb\ cele-
br\ : s\ nu accep]i nimic f\r\ dovezi, este un
semn de lips\ de educa]ie filosofic\. ~n fapt,
numai un om r\u educat din punct de vedere
filosofic sau un om lipsit de bun sim] ar dori s\
interogheze [i s\ caute la infinit. C\ci e evident
c\, chestion`nd astfel, nu va ajunge niciodat\ la
r\spunsul ultim. {i cum – alt\ eviden]\ – nu ches-
tionezi dec`t pentru a avea un r\spuns, trebuie
s\ [tii s\ te opre[ti la timp, s\ renun]i la inte-
roga]ie. Trebuie s\ fii gata s\ consim]i, la un
moment dat, la aceast\ renun]are [i s\ supui
libertatea ta individual\, periculoas\ [i inutil\,
unei personalit\]i, unei institu]ii oarecare, unui
principiu de nezdruncinat. Sub acest raport, ca [i
sub multe altele, Sf`ntul Augustin a r\mas fidel
`nv\]\turilor filosofiei grece[ti. El n-a f\cut alt-
ceva dec`t s\ `nlocuiasc\ principiile generale, ce
alc\tuiau pentru Cei Vechi ra]iunea, cu ideea de
Biseric\, la fel de infailibil\, din punctul s\u de
vedere, cum era ra]iunea, din punctul de vedere
al Celor Vechi. ~ns\ valoarea teoretic\ [i practic\
a ideii de Biseric\ [i a ideii de Ra]iune era `n
mod esen]ial aceea[i. Ra]iunea garanta Celor Vechi
siguran]a [i fermitatea, acest drept la somn pe
care Evul Mediu `l g\sea `n Biserica catolic\.
Importan]a „istoric\” a Sf`ntului Augustin este
determinat\ `n bun\ parte de faptul c\ a acceptat
[i a [tiut s\ creeze aici, pe p\m`nt (c\ci se g`ndea
pu]in la cer ; nu este dintre credincio[ii care s\
nu fi apreciat p\m`ntul mai mult dec`t s-ar putea
presupune), fundamente ce s`nt, sau cel pu]in
par s\ fie, at`t de puternice `nc`t nici m\car por-
]ile Infernului nu le-ar putea zdruncina. Sf`ntul
24 LEV {ESTOV
Augustin n-ar fi repetat niciodat\ `mpreun\ cu
Pascal : ad tuum, Domine, tribunal appello, iar
Port Royal, dup\ cum [tim, a omis aceast\ fraz\.
Port Royal ar fi `ndr\znit, `n cel mai bun caz, s\
cear\ o decizie a Romei la viitorul conciliu ecu-
menic. F\c`nd apel la Dumnezeu, nu `nseamn\ a
atenta la „unitatea” Bisericii ? Este ceea ce i s-a
`nt`mplat lui Luther. C`nd acesta, ca [i Pascal, a
v\zut cu proprii s\i ochi c\ cheile terestre ale
regatului ceresc se aflau `n m`inile aceluia care, de
trei ori, l-a renegat pe Dumnezeu, c`nd, `nsp\i-
m`ntat de descoperirea sa, [i-a `ntors ochii de la
p\m`nt [i a c\utat adev\rul `n ceruri, atunci a
rupt-o cu Biserica.
Luther, ca [i janseni[tii [i Pascal, se raporta
mereu la Sf`ntul Augustin. Nici unii, nici ceilal]i
nu erau deloc autoriza]i s-o fac\. Sf`ntul Au-
gustin luptase contra lui Pelagius [i a ob]inut
condamnarea acestuia. Dar c`nd [i-a dat seama
c\ Biserica, precum orice institu]ie omeneasc\,
nu putea exista f\r\ aceast\ moral\ greceasc\
propov\duit\ de Pelagius, Sf`ntul Augustin a luat
ap\rarea tezelor pe care tocmai le comb\tuse cu
geniu. Pascal, f\c`nd apel la tribunalul lui
Dumnezeu, a mers mult mai departe dec`t p\rea
necesar prietenilor s\i de la Port Royal ; adev\-
ratul Pascal, cel care se manifest\ acum `n fa]a
noastr\, era, pentru janseni[ti, mai periculos
dec`t iezui]ii [i dec`t `nsu[i Pelagius. C\ci, cu
adev\rat, un asemenea om care nu a[teapt\ ni-
mic de la lume, nu are nevoie de nimic, nu se
teme de nimic, c\ruia nu i se poate impune nici
o autoritate, care g`nde[te f\r\ s\ ]in\ seama de
nimic [i nu se conformeaz\ la nimic, ar putea fi
`nsp\im`ntat de vreo idee ? Ast\zi ne-am obi[nuit
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 25
cu Pascal, toat\ lumea `l cite[te `nc\ din copi-
l\rie, se `nva]\ pe de rost citate din Pensées.
Cine nu cunoa[te a sa „trestie g`nditoare” (347) ;
cine n-a auzit : „arunc\m `n sf`r[it p\m`nt pe
cre[tet, [i iat\ pentru totdeauna” (210) ; cine n-a
admirat spiritualul s\u paradox despre istoria
universal\ [i nasul Cleopatrei etc. Se ascult\
acestea ca [i cum ar fi vorba de observa]ii ino-
fensive, fine [i `mbucur\toare, dup\ care putem
tr\i [i dormi la fel de lini[ti]i ca dup\ orice
lectur\ agreabil\. Se iart\ totul „mizantropului
sublim” [i, probabil, aceast\ nep\sare a noastr\
a permis istoriei „inteligente” s\ conserve p`n\ la
noi operele lui Pascal, cu toate c\ ele nu r\s-
pund `n nici un fel scopurilor „elevate” pe care
ea le urm\re[te. Istoria „[tie” c\ oamenii nu v\d
ceea ce nu s`nt chema]i s\ vad\, chiar dac\ li
s-ar ar\ta expres. Pascal o spune cu acea fran-
che]e natural\ a omului care nu se teme de
nimic [i care nu a[teapt\ nimic de la lume :
„Lumea judec\ o mul]ime de lucruri, pentru c\
se afl\ `n ignoran]a natural\, care este adev\rata
`n]elepciune a omului” (327). {i se pare c\ nu
avem nici un mijloc de a lupta `mpotriva acestei
ignoran]e naturale, care este adev\rata `n]elepciune
de pe p\m`nt : „Nu aici se afl\ ]ara adev\rului,
ea r\t\ce[te necunoscut\ printre oameni” (843).
Chiar dac\ adev\rul s-ar ar\ta ast\zi omului,
eliberat de orice v\l, el nu ar fi recunoscut, c\ci
dup\ „criteriile” adev\rului, adic\ dup\ totalitatea
semnelor prin care, potrivit convingerilor noas-
tre, distingem adev\rul de eroare, omul ar fi
obligat s\-l recunoasc\ drept eroare. ~nainte de
orice, el se va convinge nu doar de faptul c\
adev\rul nu este util, dar c\ acesta este chiar
26 LEV {ESTOV
d\un\tor. Aproape toate adev\rurile descoperite
de Pascal, dup\ ce a schimbat tribunalul lumii [i
pe cel al Romei cu tribunalul lui Dumnezeu,
tribunal de la care a `nv\]at c\ omul nu trebuie
s\ doarm\ p`n\ la sf`r[itul lumii, toate aceste
adev\ruri se dovedesc a fi d\un\toare, pericu-
loase, cumplit de `nsp\im`nt\toare [i distructive.
Din acest motiv, o repet\m, Port Royal le-a cen-
zurat at`t de sever. Port Royal, p`n\ [i ne`m-
bl`nzitul Arnauld, erau convin[i c\ adev\rurile
trebuie s\ fie utile [i nu d\un\toare. Voi fi de
acord c\ [i Pascal `nsu[i avea aceast\ convinge-
re. ~ns\ Pascal nu f\cea mare caz de convingerile
sale, cum el nu f\cea caz de aproape nimic
(acest „aproape”, din p\cate, nu menajeaz\ pe
nimeni, nici m\car pe Pascal !), de aproape nimic
din ceea ce este drag oamenilor. Iar aceast\
capacitate de a sacrifica propriile sale convingeri
omene[ti [i pe cele ale altora este, poate, una
din tr\s\turile cele mai enigmatice ale filosofiei
sale care, s-o spunem limpede, ne-ar fi r\mas
probabil necunoscut\ dac\, `n loc de notele dez-
ordonate, ce constituie ale sale Pensées, am avea
cartea sa `nchegat\, Apologia cre[tinismului, pe
care-a vrut s-o scrie. C\ci o „apologie” trebuia s\
apere pe Dumnezeu `n fa]a oamenilor ; ar fi
trebuit prin urmare s\ recunoasc\, vr`nd-nevr`nd,
ra]iunea omeneasc\ drept ultim\ instan]\. Pascal,
dac\ [i-ar fi putut termina munca sa, n-ar fi putut
s\ exprime dec`t ceea ce este acceptabil pentru
oameni [i pentru ra]iunea lor. Chiar [i `n g`n-
durile sale deta[ate, Pascal `[i aminte[te, din c`nd
`n c`nd, drepturile suverane ale ra]iunii ; atunci,
el se gr\be[te s\-i m\rturiseasc\ sentimentele
sale de supunere ; `i e team\ s\ treac\ `n fa]a
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 27
semenilor s\i, `n fa]a sa drept un prost. ~ns\
aceast\ supunere r\m`ne cu totul exterioar\. ~n
profunzimile sufletului s\u, Pascal dispre]uie[te
[i ur\[te acest autocrat, el nu g`nde[te dec`t cum
s\ lepede jugul tiranului detestat c\ruia i se su-
pun at`t de voluntar contemporanii s\i, p`n\ [i
marele Descartes. „C`t mi-ar pl\cea s\ v\d aceas-
t\ superb\ ra]iune umilit\ [i rug\toare” (388).
Pascal n-a g`ndit dec`t cum s\ umileasc\ ra]iunea
noastr\ at`t de m`ndr\ [i at`t de sigur\ pe ea,
cum s\-i r\peasc\ puterea de a judeca pe
Dumnezeu [i pe oameni. Toat\ lumea considera
c\, pentru a ne servi de limbajul pelagienilor, e
dat ra]iunii s\ dicteze legile : quibus nos ([i nu
doar nou\, ci [i lui Dumnezeu `nsu[i !) laudabi-
les vel vituperabiles sumus3. Pascal dispre]uie[te
laudele ra]iunii [i r\m`ne indiferent la blamul
acesteia. „Ra]iunea strig\ `n van, ea nu poate da
un pre] lucrurilor” (82).
III
Vedem c\ Pascal cheam\ `n fa]a tribunalului
divin nu doar Roma, ci ra]iunea `ns\[i. {i tocmai
`n fa]a tribunalului lui Dumnezeu, nu `n fa]a
celui al ra]iunii, cum o f\cuser\ `naintea lui (unii
`nc\ o mai fac) filosofii pe care-i cuno[tea Pas-
cal, cu toate c\, la drept vorbind, n-a cunoscut
prea mul]i. El nu era un erudit, este [tiut faptul
c\ era dator `ndeosebi lui Montaigne pentru toate
cuno[tin]ele sale de istoric-filosof. ~ns\, l\ud`ndu-l
mereu pe Montaigne, `nclin`ndu-se `n fa]a
acestuia, Pascal `n]elegea foarte bine c\ e inutil
s\ apelezi la ra]iune pentru a lupta `mpotriva
3. Prin care noi s`ntem l\udabili sau demni de condamnat.
28 LEV {ESTOV
ra]iunii : c\ci, dac\ ra]iunea este judec\torul su-
prem, po]i fi sigur c\ ea nu-[i va recunoa[te de
bun\voie vinov\]ia [i se va justifica mereu.
Cum trebuie s\ `n]elegem aceast\ judecat\ a
lui Dumnezeu cu privire la ra]iune ? ~n ce const\
aceast\ judecat\, ce poate ea s\ aduc\ oame-
nilor ? Ra]iunea ne ofer\ siguran]\, certitudine,
fermitate, judec\]i clare [i distincte, solide [i bine
definite. Putem spera c\, odat\ renegat\ [i detro-
nat\ ra]iunea, vom ajunge la o stabilitate [i o
certitudine mai mari ? Dac\ ar fi a[a, cu to]ii l-am
urma de bun\voie pe Pascal. El ne-ar fi accesibil,
apropiat, comprehensibil. ~ns\ Judecata de Apoi
nu seam\n\ prin nimic cu judec\]ile cu care
ne-am obi[nuit pe p\m`nt, iar sentin]ele tribuna-
lului suprem nu seam\n\ prin nimic cu sentin-
]ele tribunalelor p\m`nte[ti ; la fel cum adev\rul
ceresc nu seam\n\ prin nimic cu adev\rul p\-
m`ntesc. Adev\rul p\m`ntesc este mereu egal cu
el `nsu[i – cel mai savant filosof [i cel mai umil
dintre muncitorii manuali `l [tiu `n egal\ m\sur\,
c\ci este legea principal\ [i constant\ nu numai
a g`ndirii, ci [i a existen]ei noastre. Esen]a adev\-
rului este stabilitatea [i invariabilitatea. Oamenii
s`nt at`t de convin[i `nc`t n-ar putea [ti nici m\car
s\-[i reprezinte un alt gen de adev\r. „Ne place
siguran]a, spune Pascal, ne place ca Papa s\ fie
infailibil `n credin]\, iar doctorii gravi `n mora-
vuri, pentru a avea aceast\ siguran]\” (880). Nimic
nu este mai stimat pe p\m`nt dec`t fermitatea,
siguran]a. Iar stima f\g\duit\ lor, tocmai ra]iunea
le-o d\ruie[te, aceast\ ra]iune care le ofer\ toate
temeiurile [i toate certitudinile gra]ie c\rora pot
tr\i lini[ti]i [i dormi ad`nc. S\ ne amintim c\
cheile p\m`nte[ti ale regatului cerurilor au ajuns
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 29
la Sf`ntul Petru [i la succesorii acestuia tocmai
pentru c\ Petru [tia s\ doarm\ [i dormea `n timp
ce Dumnezeu, cobor`t printre oameni, se pre-
g\tea s\ moar\ pe cruce. Dar agonia lui Christos
`nc\ nu s-a sf`r[it. Ea continu\, ea va dura p`n\
la sf`r[itul lumii. „Nu trebuie s\ dormim”, ne
spune Pascal. „Nimeni nu trebuie s\ doarm\.
Nimeni nu trebuie s\ caute fermitatea [i sigu-
ran]a.” „Dac\ n-am urm\ri dec`t certitudinea, n-ar
trebui s\ facem nimic pentru religie ; c\ci ea nu
este sigur\” (234). Poate vorbi a[a doar un om
care a `ncercat nu s\-[i apropie semenii `nspre
„religie”, ci dimpotriv\ s\-i deturneze. Ai impre-
sia unei erori, a unei ne`n]elegeri, ai impresia c\
Pascal n-a spus ceea ce voia s\ spun\. Nu, nu
este nici o eroare ; `n alt loc, Pascal se exprim\
`ntr-un mod [i mai hot\r`t, [i mai decisiv `nc\ :
„Noi ardem de dorin]a de a g\si un sprijin ferm,
o ultim\ baz\ constant\, pentru a construi aici
un turn care s\ se `nal]e la infinit, `ns\ `ntreaga
noastr\ temelie crap\ [i p\m`ntul se deschide
p`n\ `n abis. S| NU C|UT|M DECI NICI SIGU-
RAN}| {I NICI FERMITATE” (72). Iat\ ce simte,
iat\ ce vede [i aude omul care s-a decis sau, mai
degrab\, care a fost condamnat s\ nu doarm\
p`n\ la sf`r[itul suferin]elor lui Christos, suferin]e
ce nu vor `nceta dec`t odat\ cu sf`r[itul lumii.
Acestea s`nt poruncile, acestea s`nt adev\rurile
ce i se reveleaz\ ? Dar poate fi numit adev\r
ceea ce i s-a revelat ? C\ci adev\rul are drept
semn principal „siguran]a” [i „fermitatea”. Un
adev\r nesigur [i lipsit de fermitate este o
contradictio in adjecto, ori aceastea s`nt chiar
semnele dup\ care poate fi recunoscut\ min-
ciuna. Minciuna nu-[i r\m`ne niciodat\ fidel\
30 LEV {ESTOV
sie[i : ea este c`nd asta, c`nd cealalt\. A[adar,
Pascal a ajuns s\ adore „minciuna” [i s\ resping\
„adev\rul” ?
Nici n-ar putea fi altfel, pentru c\ el exulta la
g`ndul c\ a putut s\ umileasc\ ra]iunea. Noi `l
auzim : „C`t mi-ar pl\cea s\ v\d aceast\ superb\
ra]iune umilit\ [i rug\toare” (388). {i tot el nu
s-a temut s\ recomande oamenilor, ca mijloc de
atingere a adev\rului, o renegare complet\ a
ra]iunii, `n aceste cuvinte ce-au f\cut at`t zgomot
[i-au provocat at`ta indignare : „Asta v\ va face
s\ crede]i [i v\ va `ndobitoci” (233). Cunoa[tem
numeroase tentative de a sc\dea importan]a
acestor cuvinte ; nici una nu este satisf\c\toare,
nici una nu este de altfel necesar\. S\ renun]\m
odat\ pentru totdeauna s\-l mai apreciem „istori-
ce[te” pe Pascal. S\ nu-l judec\m. Noi nu esti-
m\m c\ „am [ti” mai mult sau mai bine dec`t el
[i, prin urmare, c\ am avea dreptul s\ nu re]inem
din el dec`t ceea ce corespunde nivelului [tiin]ei
vremurilor noastre. Acest orgoliu, aceast\ lips\
de m\sur\ `n a judeca ar putea fi justificate dac\
ne-am ]ine de punctul de vedere al lui Hegel,
dac\ am c\uta `n istorie urmele unei „dezvolt\ri”,
dac\ oamenii trecutului ar fi pentru noi ni[te
inculpa]i, iar noi, oamenii prezentului, am fi
ni[te judec\tori execut`nd f\r\ pasiune poruncile
ra]iunii eterne [i invariabile, neav`nd de dat ni-
m\nui vreo socoteal\. ~ns\ Pascal nu consimte
s\ recunoasc\ deasupra lui puterea legislativ\ a
ra]iunii ; Pascal nu ne recunoa[te dreptul de a
judeca, el ne someaz\ s\ ap\rem `mpreun\ cu el
`n fa]a tribunalului ceresc. Iar siguran]a noastr\,
siguran]a unor oameni veni]i pe lume mult mai
t`rziu dec`t el, nu-l tulbur\ deloc, nu mai mult
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 31
dec`t faptul c\ noi s`ntem vii, iar el este mort.
Vocea sa, sever\ [i imperioas\, ne vine de din-
colo de morm`nt, unde sufletul s\u, nealinat pe
p\m`nt, [i-a g\sit azil. Adev\rurile noastre cele
mai incontestabile, cele mai solide, mai evidente,
aceste veritates aeternae, cum le numea, `nainte
de Pascal, Descartes, aceste „vérités de raison”
cum se exprima, dup\ Pascal, Leibniz [i, dup\
acesta, p`n\ `n zilele noastre, at`]ia al]i gardieni
legitimi ai ideilor mo[tenite de la Rena[tere, nu
i s-au putut impune niciodat\ `n timpul vie]ii.
Putem fi siguri c\ [i mai pu]in i s-ar putea im-
pune ast\zi c`nd Pascal este, cu siguran]\, mult
mai liber [i mult mai `ndr\zne] dec`t a fost odini-
oar\, atunci c`nd viu [i tr\itor printre cei vii, el
chema `n fa]a tribunalului Domnului Roma, ra]iu-
nea, oamenii [i universul.
Roma [i ra]iunea `i comandau : deci, el nu
trebuie s\ o fac\ ; aceasta este „logica” lui Pascal.
~n mod aparent, el proceda, precum `n alte tim-
puri, Tertullian c`nd striga, parc\ presim]indu-l
pe Pascal : Crucifixus est Dei filius ; non pudet,
quia pudendum est. Et mortuus est Dei filius ;
prorsus credibile est, quia ineptum est. Et sepultus
resurrexit ; certum est quia impossibile est4. Adi-
c\ : Nu trebuie s\ ne fie ru[ine c`nd ra]iunea
spune : este ru[inos ; c`nd ea afirm\ : este inept,
trebuie s\ ne a[tept\m s\ vedem ap\r`nd adev\-
rul ; [i acolo unde ea semnaleaz\ o imposibilitate
perfect\, acolo [i numai acolo, se afl\ suprema
4. Fiul lui Dumnezeu a fost crucificat; nu e ceva ru[inos,
tocmai pentru c\ e de ru[ine. {i fiul lui Dumnezeu a
murit; merit\ s\ fie crezut, tocmai pentru c\ e de necre-
zut. {i fiind `ngropat, el a `nviat; nu e nici o `ndoial\,
pentru c\ e imposibil. (De Carne Christi, V).
32 LEV {ESTOV
certitudine. A[a vorbea Tertullian cel viu, acum
aproape dou\ mii de ani. Crede]i c\ Tertullian
cel mort [i-ar fi renegat cuvintele [i c\ el, ast\zi,
crede c\, atunci c`nd ra]iunea decide : „este ru[i-
nos”, lui trebuie s\-i fie ru[ine ; c\, atunci c`nd
ea decide : „este inept”, el trebuie s\ se `ndep\r-
teze, [i atunci c`nd ea decide : „este imposibil”,
el trebuie s\-[i `ncruci[eze bra]ele ? G`ndi]i, poa-
te, c\ Descartes, Leibniz [i Aristotel, maestrul lor,
continu\, ast\zi `nc\, s\-[i men]in\ ale lor „ade-
v\ruri eterne” [i c\, `n fa]a lui Dumnezeu, logica
lor se dovede[te la fel de irezistibil\ pe c`t a fost
`n fa]a tribunalului oamenilor ?
Toat\ povestea asta este fantastic\ la culme,
s-ar putea spune ; nu putem confrunta pe unii
cu al]ii, ni[te oameni care nu mai tr\iesc demult ;
nici Pascal [i Tertullian, nici Descartes [i Leibniz
nu mai ap\r\ nici o cauz\ ; dac\ ar fi avut vreu-
na de ap\rat, aici, `n timpul vie]ii lor p\m`ntene,
ar fi trebuit s-o fac\, iar istoria, n\scut\ pe p\-
m`nt, nu poate fi `n nici un fel antrenat\ c\tre
cer.
Aceasta pare a fi o obiec]ie just\, ce poate fi
considerat\ adev\rat\, ast\zi, printre oameni. Dar
s\ o amintesc iar\[i ? Cu Pascal, am decis s\
aducem diferendul `n fa]a altei instan]e. Noi nu
mai s`ntem judeca]i de ra]iune cu ale sale :
„permis”, „interzis”, „ru[inos” [i cu alte legi [i
principii. Acum, noi `n[ine s`ntem al\turi de legi
[i principii, pe banca acuza]ilor. Am recunoscut
mor]ilor drepturi egale cu ale celor vii ; judecata
nu mai apar]ine oamenilor. E posibil ca noi nici
s\ nu auzim sentin]a : Pascal ne-a spus c\ nu
exist\ aici nici fermitate, nici siguran]\ ; poate c\
nu exist\ nici justi]ie. Toate aceste bunuri p\m`n-
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 33
te[ti trebuie uitate. Ceea ce v\ va fi revelat „v\
va face s\ crede]i [i v\ va `ndobitoci”.
Vre]i s\ continu\m s\-l urm\m pe Pascal ori
r\bdarea voastr\ este la cap\t [i prefera]i s\
trece]i la al]i mae[tri, mai `n]eleg\tori [i mai
pu]in exigen]i ? Nu a[tepta]i de la Pascal nici
bl`nde]e, nici indulgen]\. El este infinit de crud
fa]\ de el `nsu[i [i la fel este [i fa]\ de ceilal]i.
Dac\ dori]i s\ cerceta]i `n compania sa, el v\ va
lua cu el, dar v\ declar\ de la bun `nceput c\
aceste cercet\ri nu v\ vor provoca nici o bu-
curie : „Nu-i aprob dec`t pe cei care caut\
gem`nd” (421). Adev\rurile sale, ceea ce el nu-
me[te adev\ruri, s`nt dure, ap\s\toare, implaca-
bile. El nu aduce nici u[urare, nici consolare. El
ucide orice consolare. Atunci c`nd omul se o-
pre[te pentru a se odihni [i a reveni la sine,
Pascal este acolo cu nelini[tea sa : nu trebuie s\
te opre[ti, nu trebuie s\ te odihne[ti, trebuie s\
mergi, s\ mergi la nesf`r[it ; e[ti obosit, e[ti ex-
tenuat, exact asta trebuie s\ se `nt`mple ; trebuie
s\ fii obosit, trebuie s\ fii extenuat. „Este bine s\
fii plictisit [i obosit de c\utarea inutil\ a ade-
v\ratului bine, a[a vei `ntinde bra]ele c\tre eli-
berator” (422). Dumnezeu `nsu[i, crede Pascal, o
cere. „Cel mai crud r\zboi pe care Dumnezeu `l
poate duce `mpotriva oamenilor `n aceast\ via]\
este s\-i lase f\r\ acest r\zboi pe care a venit
s\-l aduc\. «Am venit s\ aduc r\zboiul» spune El,
iar ca instrument al acestui r\zboi : «Am venit s\
aduc sabia [i focul»” (498).
~naintea lui, lumea tr\ia `ntr-o pace fals\. A[a
ne `nva]\ Pascal sau, pentru a o spune mai bine,
a[a traduce el ceea ce a auzit la tribunalul lui
Dumnezeu. El evit\ tot ceea ce este scump oa-
34 LEV {ESTOV
menilor. Oamenii iubesc fermitatea – el accept\
insecuritatea ; oamenii iubesc p\m`ntul solid – el
alege abisul ; oamenii apreciaz\ mai presus de
orice pacea interioar\ – el celebreaz\ r\zboiul [i
zbuciumul ; oamenii aspir\ spre odihn\ – el promi-
te oboseala, o oboseal\ f\r\ sf`r[it ; oamenii ur-
meaz\ adev\ruri clare [i distincte – el amestec\
toate c\r]ile, el confund\ totul, el transform\
via]a p\m`ntean\ `ntr-un haos teribil. Ce-i trebuie ?
Ne-a spus-o deja : nimeni nu trebuie s\ doarm\.
IV
Toate acestea, o repet, Pascal le-a auzit la
tribunalul divin. Le-a auzit [i le-a acceptat f\r\
rezisten]\ cu toate c\ nu le-a „`n]eles” mai bine
dec`t cei care-l critic\ [i se indigneaz\ `mpotriva
caracterului conservator al g`ndirii sale. Oamenii
`l considerau, [i `nc\ `l mai consider\, drept un
exaltat, un fanatic. El `nsu[i se considera a[a, [i
era `n fapt un posedat [i un fanatic. Deci, dac\
ne-am fi p\strat dreptul de a-l judeca, ne-ar fi
u[or s\-l acuz\m.
Dar ([ans\ sau ne[ans\) tocmai ne amintim
c\ non pudet quia pudendum est, c\, m\car une-
ori, nu trebuie s\ ne fie ru[ine chiar dac\ `ntrea-
ga lume proclam\ `ntr-o singur\ voce : „este ru-
[inos”. Noi [tim, de altfel, c\ Pascal [i-a trans-
ferat cauza `n fa]a tribunalului lui Dumnezeu,
care a acceptat cu toat\ bun\voin]a lucrul cel
mai ru[inos dintre toate lucrurile considerate ru-
[inoase printre oameni. C\ vrem ori nu vrem,
s`ntem obliga]i, amintindu-l pe Pascal, s\ verific\m
toate „adev\rurile noastre eterne” : pudet, ineptum,
impossibile.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 35
Nu trebuie s\ uit\m c\ Pascal nu [i-a ales
destinul. Destinul l-a ales pe el. Glorific`nd cru-
zimea [i caracterul implacabil, Pascal `l sl\vea pe
`nsu[i Dumnezeu, pe Dumnezeu care i-a trimis,
precum alt\dat\ lui Iov, `ncerc\ri nemaiauzite.
Aduc`nd laude „inep]iei”, `l celebra tot pe
Dumnezeu, cel care `l privase de consol\rile ra-
]iunii. Iar atunci c`nd `[i punea toate speran]ele
`n „imposibil”, doar Dumnezeu putea s\-i inspire
o asemenea nebunie. {i, `n fapt, s\ ne amintim
care a fost via]a sa. Biografii s\i ne spun : „Cu
toate c\ din 1647 [i p`n\ la moartea sa au trecut
aproape cincisprezece ani, putem spune c\ el
n-a tr\it dec`t foarte pu]in `n tot acest timp, bolile
[i suferin]ele continue l\s`ndu-i doar doi sau trei
ani `n acest interval, nu ani de s\n\tate perfect\,
pe care n-a avut-o niciodat\, ci de un fel de
langoare ceva mai suportabil\, `n timpul c\reia
nu a fost cu totul incapabil s\ lucreze”. Iar sora
sa poveste[te : „Ne spunea c`teodat\ c\, de la
v`rsta de optsprezece ani, nu [i-a petrecut nici o
zi f\r\ durere”. Prefa]a edi]iei de la Port Royal
m\rturise[te acela[i lucru : „Bolile sale nu l-au
l\sat f\r\ durere aproape niciodat\ `n `ntreaga sa
via]\”. Ce era aceast\ tortur\ continu\, cine a
creat-o ? {i de ce ? Credem c\ nu se poate pune
`ntrebarea `n acest fel. Nimeni n-a premeditat
tortura lui Pascal, ea nu putea servi la nimic.
Dup\ p\rerea noastr\, aici nu exist\, nici nu
poate exista vreo `ntrebare. ~ns\ pentru Pascal,
la fel de bine ca [i pentru miticul Iov sau pentru
Nietzsche, care a tr\it printre noi, aici, doar aici
se disimuleaz\ toate `ntreb\rile ce pot avea im-
portan]\ pentru om. Dac\ nu-l credem pe „retro-
gradul” Pascal sau pe primitivul Iov, s\ accept\m
36 LEV {ESTOV
m\rturia „avansatului” Nietzsche. El ne va spu-
ne : „C`t despre boala mea, `i datorez ei mai mult
dec`t s\n\t\]ii mele. ~i datorez `ntreaga mea filo-
sofie. Numai o mare durere este ultima elibera-
toare a spiritului. Ea te `nva]\ o mare suspiciune,
ea face din fiecare U un X, un adev\rat, un
veritabil X, adic\ penultima liter\ `nainte de ul-
tima. Numai o mare durere, aceast\ lung\ [i
lent\ durere ce pare s\ ne mistuie pe un rug
umed, numai aceast\ durere ne oblig\, pe noi
filosofii, s\ cobor`m `n ultimele noastre profun-
zimi [i s\ arunc\m tot ceea ce este `ncrez\tor,
cumsecade, conven]ional, calmant [i `n care,
poate, noi `n[ine am pus alt\dat\ umanitatea
noastr\”. Pascal ar fi putut repeta textual aceste
cuvinte ale lui Nietzsche, [i cu drepturi egale.
De altfel, o spune el `nsu[i `n admirabila sa
Rug\ciune pentru a cere lui Dumnezeu buna
folosin]\ a bolilor (Opuscul I, 3). „Credinciosul”
Pascal [i „necredinciosul” Nietzsche, Pascal ce
[i-a `ndreptat toate g`ndurile sale `n urm\, c\tre
Evul Mediu, [i Nietzsche care nu tr\ia dec`t `n
viitor, s`nt `ntru totul de acord `n m\rturiile lor.
{i nu doar `n m\rturii s`nt ei at`t de apropia]i :
„filosofiile” lor, pentru cel care este gata s\ se
deta[eze de cuvinte [i care [tie s\ disting\, sub
ve[tminte diferite, o esen]\ identic\, par aproape
s\ coincid\. Trebuie doar s\ ne amintim ceea ce
oamenii uit\ cu u[urin]\ [i care a fost exprimat,
alt\dat\, cu at`ta for]\, de c\tre c\lug\rul Luther
`n comentariul s\u la epistola c\tre romani,
comentariu pe care l-a scris mult timp `naintea
rupturii sale cu Biserica : Blasphemiae... aliquanto
gratiores sonent in aure Dei quam ipsum Alleluya
vel quaecumque laudis jubilatio. Quanto enim
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 37
horribilior et taedior est blasphemia, tanto est Deo
gratior5. Compar`nd acele horribiles blasphemiae
ale lui Nietzsche cu laudis jubilationes ale lui
Pascal, at`t de diferite `ntre ele, at`t de indiferente
urechii omului din vremea noastr\ [i, dac\ tre-
buie s\-l credem pe Luther, at`t de familiare, at`t
de pre]ioase lui Dumnezeu, `ncepem s\ g`ndim
c\ istoria „inteligent\” a fost poate `n[elat\ de
data aceasta [i c\, `n ciuda judec\]ilor sale, Pas-
cal, pe care ea l-a ucis, a resuscitat dou\ secole
mai t`rziu `n persoana lui Nietzsche. Sau istoria,
`n ciuda a toate, [i-a atins scopul ? Nietzsche
este, oare, destinat sor]ii lui Pascal ? Toat\ lumea
`l admir\, dar cine `l `n]elege ? Nimeni, f\r\ `n-
doial\. Se poate, e chiar probabil c\ lucrurile stau
astfel. {i Nietzsche ne-a `ndemnat s\ renun]\m la
ra]iune pentru accidental, spre capricios, incert,
la „judec\]ile sintetice a priori” ale lui Kant pen-
tru „dorin]a de putere” ; [i el `nv\]a : non pudet
quia pudendum est ; ceea ce el a tradus : „din-
colo de bine [i de r\u” ; [i el `[i g\sea bucuria
`n „inep]ie” [i c\uta certitudinea acolo unde res-
tul oamenilor vedeau „imposibilul”.
Iat\ ce ne poveste[te, `ntre altele, abatele
Boileau despre Pascal : „Acest mare spirit credea
mereu c\ vede un abis `n partea sa st`ng\ [i
punea acolo un scaun pentru a se lini[ti : [tiu
povestea din surs\ sigur\. Prietenii s\i, confe-
sorul, directorul degeaba `i spuneau c\ nu are
motiv de team\, c\ nu erau dec`t semnele unei
5. Blasfemiile... sun\ c`teodat\ mai agreabil urechii Domnului
dec`t `nsu[i Aleluia sau dec`t toat\ jubila]ia laudei. {i
cu c`t este mai oribil\ [i dezgust\toare o blasfemie, cu
at`t este mai pl\cut\ lui Dumnezeu (Ad.Rom. 9,19.
Weimar 56, 401).
38 LEV {ESTOV
imagina]ii epuizate de studiul abstract al meta-
fizicii ; el era de acord cu ei, iar un sfert de or\
mai t`rziu `[i s\pa din nou pr\pastia care-l `nsp\i-
m`nta”.
Nu putem verifica aceast\ povestire ; dar, ju-
dec`nd dup\ operele lui Pascal, abatele a spus
adev\rul. Tot ceea ce-a scris Pascal ne dovede[te
c\, `n locul terenului solid sub picioarele sale, el
vedea [i sim]ea `ntotdeauna un abis (`nc\ o
analogie stranie `ntre destinul lui Pascal [i cel al
lui Nietzsche). Nu se poate nota `n aceast\ po-
vestire dec`t o singur\ inexactitate : se pare c\
abisul nu se g\sea „`n partea st`ng\” a lui Pascal,
ci sub picioarele sale. Restul este intuit [i po-
vestit veridic. Pare adev\rat c\ Pascal, pentru a
se feri de pr\pastie, folosea un scaun : „Ne gr\-
bim nep\s\tori” – nu abatele, ci Pascal `nsu[i o
spune – „spre pr\pastie, dup\ ce am pus ceva
`naintea noastr\ pentru a ne `mpiedica s\ o ve-
dem” (183). Astfel c\, dac\ povestirea abatelui e
o inven]ie, este o inven]ie f\cut\ de un vizionar,
de un spirit care [tia s\ vad\ `n aceste tenebre
`n care, pentru al]ii, totul se confund\ `ntr-o
indiferen]\ cenu[ie.
Este sigur c\ Pascal n-a petrecut nici o singur\
zi f\r\ suferin]\, c\ el a ignorat aproape somnul
(Nietzsche la fel) ; e sigur, de asemenea, c\ `n
loc s\ simt\ un teren solid sub picioare, senza]ie
comun\ tuturor muritorilor, Pascal se sim]ea f\r\
sprijin deasupra unei pr\pastii, amenin]at s\ cad\
`ntr-un abis f\r\ fund, dac\ s-ar fi abandonat
for]ei „naturale” a gravita]iei. Toate r`ndurile din
Pensées ne povestesc aceasta, [i nimic altceva
dec`t aceasta. De aici vin spaimele sale at`t de
cumplite, at`t de nea[teptate [aminti]i-v\ de stri-
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 39
g\tul s\u : „T\cerea etern\ a acestor spa]ii infi-
nite m\ `ngroze[te” (206)], c\rora nici prietenii
s\i, nici duhovnicul nu puteau s\ le vin\ de hac.
„Realitatea” sa nu seam\n\ prin nimic cu cea
a restului lumii. De obicei, to]i oamenii se simt
bine, ei nu `ncearc\ dec`t arareori o durere ap\-
s\toare sau o nelini[te [i nu tr\iesc spaime ne`n-
temeiate ; ei simt mereu sub picioarele lor un
teren solid [i nu cunosc c\derile `n abis dec`t
din auzite sau, dac\ au experien]a lor, este o
experien]\ scurt\ ce scap\ memoriei.
~ns\ realitatea `nceteaz\ s\ mai fie real\ c`nd
`nceteaz\ s\ fie obi[nuit\ ? Avem dreptul s\ res-
pingem condi]iile de existen]\ ce nu se `nt`lnesc
dec`t foarte rar ? ~n mod natural, oamenii practici
nu se intereseaz\ de excep]ii – doar regula con-
teaz\, ceea ce o respect\, ceea ce se repet\
continuu. Dar filosofia are alte sarcini. Dac\, `n
mod nea[teptat, un om ar c\dea pe p\m`nt,
venind din lun\ sau de pe vreo planet\, [i dac\
acel om ar putea s\ ne povesteasc\ cum tr\iesc,
`n alte lumi, fiin]e care nu ne seam\n\, acest om
ar fi pentru noi o descoperire uluitoare. Pascal,
ca [i Nietzsche, ca [i mul]i al]ii despre care nu
pot vorbi aici, s`nt astfel de oameni, venind
dintr-o alt\ lume, la care viseaz\ filosofia noas-
tr\, o lume complet neasem\n\toare lumii `n
care tr\im, unde ceea ce pentru noi este o regul\
apare drept o excep]ie, unde se `nt`mpl\ constant
ceea ce la noi nu se petrece dec`t foarte rar,
dac\ nu cumva niciodat\. La noi, nu se `nt`mpl\
niciodat\ ca oamenii s\ mearg\ deasupra unui
abis ; la noi, se merge pe un teren solid. De
aceea legea fundamental\ a lumii noastre este
legea gravita]iei : totul tinde c\tre centru. Nu se
40 LEV {ESTOV
`nt`mpl\ niciodat\ ca un om s\ tr\iasc\ `ntr-o
tortur\ perpetu\. La noi, `n general, lucrurile
dificile alterneaz\ cu cele facile, iar efortul este
urmat de calm [i repaos. Dincolo, nimic nu este
u[or, totul este dificil ; nu exist\ acolo nici calm,
nici repaos, ci o nelini[te etern\ ; nu exist\ somn,
ci o veghe f\r\ sf`r[it. Putem spera s\ g\sim
acolo aceste adev\ruri pe care s`ntem obi[nui]i
s\ le vener\m aici ? Oare nu ne spune totul c\
adev\rurile noastre de aici s`nt acolo minciuni [i
c\ tot ceea ce respingem aici este considerat
dincolo drept o `ncununare suprem\ ? Aici tribu-
nalul suprem este Roma, iar criteriul suprem,
ra]iunea. Dincolo, judec\tor este doar cel chemat
de Pascal : Ad te, Domine, appello. „S\ nu c\u-
t\m, deci, siguran]a [i fermitatea” (920 [i 72).
V
Pascal s-a lovit `nt`ia oar\ de ne`n]elegerea
Romei `n Scrisorile provinciale. Se vede c\, deja
`n aceste scrisori ce l-au f\cut cunoscut, Pascal
`ncepe s\-[i apere cauza. Dar lucrurile nu stau
chiar a[a. ~n Provinciale, Pascal ap\r\ Port Royal-ul
(Jansenius, Arnauld, Nicole), opera „comun\”, nu
pe el `nsu[i. De aceea este at`t de mare impor-
tan]a lor istoric\ : chiar [i ast\zi, mul]i critici v\d
`n ele adev\ratul merit al lui Pascal. ~n lupta cu
iezui]ii, el uzeaz\ de arma argumentelor ra]ionale
[i morale : el recunoa[te, deci, deasupra lui `n-
su[i [i a Romei, instan]ele admise de to]i, adic\
ra]iunea [i morala. E adev\rat c\ `n una din
ultimele scrisori, las\ s\-i scape m\rturisirea c\
el n-are nevoie de nimic [i c\ nu-i este team\ de
nimeni ; dar nu cu aceast\ arm\ `[i combate
inamicii. Nici Port Royal, nici nimeni altcineva,
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 41
chiar spiritul cel mai p\trunz\tor n-ar putea dis-
tinge `n Provinciale cuvinte amenin]\toare : ad
te, Domine Jesu, appello, cuvintele ce-au inspirat
Pensées. Dimpotriv\, Pascal, ca [i Arnauld, Ni-
cole [i ceilal]i, nu are `n scrisorile sale dec`t o
singur\ preocupare, aceea de a nu spune dec`t
ceea ce semper ubique et ab omnibus creditum
est6. El `[i extrage for]a, pe drept sau pe nedrept,
nu din sprijinul problematic al unui Dumnezeu
`ndep\rtat, pe care nu l-a v\zut nimeni, ci din
sprijinul real al celor ce g`ndesc ra]ional [i co-
rect. Toat\ lumea `n]elege c\ o „gra]ie suficient\
[i, totu[i, insuficient\ pentru a m`ntui” este un
non-sens evident [i ridicol.
Mai t`rziu, c`nd `[i va scrie Pensées, Pascal va
dob`ndi convingerea c\ nu po]i s\ te bizui pe
sprijinul „`ntregii lumi”, [i c\ acel semper, ubique
et ab omnibus nu valoreaz\ mai mult dec`t „gra-
]ia suficient\ care nu m`ntuie[te”. El va spune :
„S`ntem at`t de plini de sine `nc`t dorim s\ fim
cunoscu]i pe `ntreg p\m`ntul, chiar de oamenii
ce vor veni dup\ noi ; s`ntem at`t de vanito[i
`nc`t stima a cinci sau [ase persoane din preajma
noastr\ ne amuz\ [i ne mul]ume[te” (148). S\ nu
crede]i c\ acest „noi” este spus din polite]e, c\
prin „noi” Pascal `n]elege „ei”, adic\ numai cei-
lal]i, excluz`ndu-se pe sine `nsu[i. Nu, el vorbe[-
te chiar despre sine. C`nd scria Provincialele, lui
`i era de ajuns recunoa[terea a cinci sau [ase
persoane din jurul s\u pentru a avea sentimentul
c\ e aprobat de `ntreg universul – de to]i oame-
nii `n via]\, dar [i de cei care urmau s\ se nasc\.
Dac\ ave]i vreo `ndoial\, citi]i un alt fragment,
6. Este crezut mereu, pretutindeni [i de toat\ lumea.
42 LEV {ESTOV
unde a disp\rut orice obscuritate, iar acest g`nd
e exprimat limpede : „Vanitatea este at`t de bine
`nfipt\ `n inima omului, `nc`t un soldat, un ser-
vitor, un buc\tar, un `mpletitor se laud\ [i `[i
doresc admiratori ; chiar [i filosofii vor asta ; cei
care scriu `mpotriva gloriei doresc gloria de a fi
scris bine ; cei care `i citesc vor s\ aib\ gloria de
a-i fi citit ; chiar [i eu care scriu aici am, poate,
aceast\ dorin]\...” (150). Aici totul este clar [i
incontestabil : dac\ omul vorbe[te, scrie, chiar
dac\ numai g`nde[te, nu o face pentru a `nv\]a
[i a g\si adev\rul. Nimeni nu se intereseaz\, `n
aceast\ lume, de adev\r : avem nevoie nu de
adev\r, ci de judec\]i utile sau pe gustul celui
mai mare num\r de oameni. Mai precis cel mai
mare num\r posibil, astfel `nc`t, dac\ nu po]i
vorbi urbi et orbi, dac\ e imposibil ca Roma [i
`ntreg universul s\ te aud\ [i s\ te accepte,
aprobarea a cinci, [ase persoane trebuie s\-]i
ajung\ : Port Royal pentru Pascal, un s\tuc izolat
pentru Cezar. ~n acest fel iluzia lui semper, ubique
et ab omnibus va fi salvat\, iar noi ne vom putea
socoti de]in\torii unui adev\r „ecumenic”.
~n Provinciale, nu g\sim nici un cuv`nt despre
„abis”. Pascal nu are dec`t un singur scop : s\
atrag\ ra]iunea [i morala de partea sa [i a priete-
nilor de la Port Royal. ~n ansamblu, Provincialele
s`nt la nivelul cuno[tin]elor epocii, iar istoricii
socotesc aceste scrisori drept un eveniment `n-
scris perfect `n evolu]ia omeneasc\. Nu exist\,
repet, `n aceste scrisori, nici urm\ de „abis” [i,
cu at`t mai pu]in, vreo tentativ\ de a substitui
ra]iunii arbitrariul unei fiin]e fantastice.
De aceea, la drept vorbind, nu s`nt de g\sit `n
Provinciale nici adev\ratul Pascal, nici „ideea” sa
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 43
principal\. Polemiz`nd cu iezui]ii, nu spune ni-
mic despre el `nsu[i, nu face altceva dec`t s\-[i
arate dispre]ul fa]\ de tezele ridicole [i revolt\-
toare ale adversarilor s\i sau, mai exact, ale ina-
micilor Port Royal-ului. ~i cheam\ pe iezui]i la
tribunalul bunului sim] [i al moralei ; dac\ nu se
pot justifica `n fa]a acestui tribunal, `nseamn\ c\
s`nt vinova]i [i trebuie s\ tac\. E posibil oare ca,
fiind condamnat de un asemenea tribunal, s\
r\m`i totu[i `n drepturile tale ? Despre asta Pascal
nu spune nimic. Aceea[i t\cere asupra „salv\rii
prin credin]\”, asupra concep]iei enigmatice
despre „gra]ie”, potrivit c\reia trebuie s\ renegi
tot ceea ce oamenii au considerat [i consider\
ra]ional [i just. Aceste cuget\ri s`nt rezervate unei
c\r]i viitoare, acelei „Apologii a cre[tinismului”
care, dac\ Pascal ar fi reu[it s-o duc\ la bun
sf`r[it, ar fi r\spuns [i mai pu]in menirii sale
dec`t g`ndurile ce nu s-au p\strat. Atunci c`nd le
nota, Pascal uita c\ pe p\m`nt oamenii nu g`n-
desc [i nu trebuie s\ g`ndeasc\ dec`t pentru al]i
oameni. Or nu po]i uita asta `ntr-o apologie ;
scopul unei apologii este ob]inerea unei recu-
noa[teri „universale”, dac\ nu real\ cel pu]in
imaginar\, dac\ nu a „`ntregului univers”, m\car,
cum spunea Pascal, a unui grup intim, de cinci
sau [ase persoane. ~ns\, o bun\ parte din Pensées
nu poate conta pe o astfel de recunoa[tere, chiar
limitat\. Noi [tim c\ Port-Royal le-a cenzurat
sever. Deci, chiar cei de la Port-Royal erau inca-
pabili s\ suporte aceste noi adev\ruri. ~n sf`r[it,
o apologie nu poate fi scris\ dec`t de un om
care nu are sub picioarele sale un abis, ci un
teren solid, de un om ce-l poate justifica pe
Dumnezeu `n fa]a Romei [i a lumii [i nu de unul
44 LEV {ESTOV
care aduce Roma [i lumea `ntreag\ `n fa]a tribu-
nalului ceresc. Iat\ de ce, interpretarea revela]iei
biblice pe care o propune Pascal `n Pensées nu
convenea, nu doar Romei ce dicta legi, dac\ nu
`ntregului univers, atunci m\car unei bune jum\-
t\]i, dar nici micii comunit\]i janseniste, care, cu
toate c\ era fidel\ Sf`ntului Augustin sau, poate,
tocmai de aceea, avea [i ea preten]ii, `n maniera
Romei, la potestas clavium. Am spus deja c\
Sf`ntul Augustin n-a `ndr\znit niciodat\ s\-i refu-
ze ra]iunii drepturile sale suverane : prea puter-
nic\ era puterea exercitat\ asupra lui de tradi]iile
stoicismului [i neo-platonismului ce adopt\ inte-
gral ideile stoicilor. Pascal nu ignora acest fapt.
El scria : „Sf`ntul Augustin. Ra]iunea nu se va
supune niciodat\, dac\ nu va judeca ea `ns\[i c\
exist\ `mprejur\ri `n care trebuie s\ se supun\.
E deci adev\rat c\ ea se supune, c`nd crede c\
trebuie s\ se supun\” (270). Aceste cuvinte, co-
rect notate de un comentator al lui Pascal, s`nt
direct legate de pasajul urm\tor din Scrisoarea CXX
a Sf`ntului Augustin : „Credin]a trebuie s\ pre-
cead\ ra]iunea, acesta este el `nsu[i un principiu
ra]ional. Dac\ acest precept n-ar fi ra]ional, `n-
seamn\ c\ este smintit ; iar asta nu-i place lui
Dumnezeu ! Prin urmare, dac\ e ra]ional ca, pen-
tru a atinge `n\l]imi la care nu putem `nc\
ajunge, credin]a s\ precead\ ra]iunea, este evi-
dent c\ ra]iunea care ne convinge de acest lucru
trebuie s\ precead\ ea `ns\[i credin]a”. Pascal,
cel care dorea s\-l urmeze pe Sf`ntul Augustin,
repet\ aceast\ g`ndire sub diferite forme. De
pild\ : „Nu exist\ nimic mai conform ra]iunii
dec`t aceast\ t\g\duire a ra]iunii” (272). {i apoi,
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 45
ca [i cum [i-ar fi aruncat sie[i o sfidare : „Prea
marea inteligen]\ [i s\r\cia duhului trec, deopo-
triv\, drept sminteal\. Doar mediocritatea este
bun\... a ie[i din medie `nseamn\ a ie[i din
umanitate...” (378). C`nd Montaigne propov\du-
ie[te idei precum : „P\stra]i-v\ pe calea comun\”
etc., el se comport\ foarte natural. „Filosofia” lui
Montaigne, dup\ cum m\rturise[te el `nsu[i, nu
este dec`t o dulce pern\ ce favorizeaz\ somnul
profund. El era destinat s\ laude „calea de mij-
loc” pe care o l\sase mo[tenire umanit\]ii p\rin-
tele filosofiei „[tiin]ifice”, Aristotel. ~ns\ Pascal
nu doarme [i nici nu va dormi : suferin]ele lui
Christos nu-l vor l\sa s\ doarm\ p`n\ la sf`r[itul
lumii. Ar putea ra]iunea s\ binecuv`nteze sau
m\car s\ justifice o decizie at`t de nebuneasc\ ?
Ra]iunea nu este dec`t `ncarnarea „c\ii de mij-
loc”. {i niciodat\, cu nici un chip, ea nu va
semna de bun\voie actul abdic\rii sale. O po]i
constr`nge, `ns\ toate mijloacele de persuasiune
vor r\m`ne f\r\ efect asupra ei c\ci, prin `ns\[i
natura sa, ea este singura surs\ a argumentelor.
{i orice ar spune Sf`ntul Augustin, ceea ce-i re-
pugn\ cel mai mult este faptul de a-[i ceda
drepturile sale suverane inamicului s\u etern –
„credin]a”. Cea mai bun\ ilustrare a acestui ade-
v\r este faimosul diferend dintre Sf`ntul Augustin
[i Pelagius, diferend ce a servit drept punct de
plecare c\ut\rilor lui Pascal.
Ce doreau pelagienii ? Un singur lucru : „s\
reconcilieze” credin]a cu ra]iunea. Dar cum re-
concilierea nu putea fi dec`t iluzorie, ei s-au
v\zut p`n\ la urm\ constr`n[i s\ supun\ credin]a
ra]iunii. Teza lor principal\ era urm\toarea :
46 LEV {ESTOV
Quod ratio arguit non potest auctoritas vindicare7.
Afirm`nd acest principiu, pelagienii nu f\ceau
altceva dec`t s\ repete concluzia la care ajunsese
filosofia greceasc\ sau, mai exact, filosofia co-
mun\ a umanit\]ii care, pentru `nt`ia oar\ `n
Europa, s-a aflat `n fa]a dilemei fatale : ce trebuie
s\ fac\ omul ? S\ se `ncread\ `n ra]iunea de
neclintit ce-i este imanent\ [i care g\se[te `n ea
`ns\[i principiile eterne, sau s\ recunoasc\ mai
presus de ea puterea unei Fiin]e vii [i, deci,
„`nt`mpl\toare” [i „capricioas\” (pentru c\ tot ce
este viu este „`nt`mpl\tor” [i „capricios”). Atunci
c`nd Platon afirma c\ nefericirea cea mai mare
ce poate s\ i se `nt`mple unui om este aceea de
a deveni misovlogo", el spunea deja ceea ce va
ar\ta mai t`rziu Pelagius. Aceast\ tez\ o mo[te-
nise de la marele [i incomparabilul s\u maestru,
Socrate. {i nu o mo[tenise doar el ; toate [colile
filosofice ale Greciei vor primi acela[i testament
de la Socrate : nu po]i s\ te `ncrezi `n nimic [i
`n nimeni ; totul ne poate `n[ela ; doar ra]iunea
nu ne `n[al\, numai ra]iunea poate pune o grani-
]\ nelini[tii noastre, ne poate oferi un teren so-
lid, siguran]a.
E adev\rat c\ Socrate n-a fost niciodat\ at`t
de consecvent pe c`t ne place s\ credem. ~n
anumite `mprejur\ri importante, foarte importan-
te ale vie]ii sale, f\r\ s\ vrea s\ ascund\ acest
lucru, el a refuzat supunerea fa]\ de ra]iune [i a
ascultat vocea unei fiin]e enigmatice pe care o
numea demonul s\u. E la fel de adev\rat c\
Platon a fost, sub acest aspect, `nc\ [i mai pu]in
7. Ceea ce probeaz\ ra]iunea, nu poate fi revendicat de
autoritate (credin]\).
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 47
consecvent dec`t Socrate. Filosofia sa se `nveci-
neaz\ mereu cu mitologia [i, adesea, se con-
fund\ cu aceasta. ~ns\ „istoria” nu a acceptat
demonul lui Socrate, ba chiar a „purificat”
filosofia lui Platon de miturile sale. „Viitorul”
apar]inea lui Aristotel, pe de o parte, iar, pe de
alt\ parte, stoicilor, ace[ti socratici `ngu[ti care,
`n `ngustimea lor, au [tiut s\ satisfac\ mai bine
gusturile istoriei [i au reu[it astfel s\ acapareze
con[tiin]a umanit\]ii g`nditoare. Stoicii au luat
din Socrate [i din Platon tot ce se putea chema
`n ap\rarea ra]iunii. Ei se foloseau `ntotdeauna
de acela[i argument pe care-l dezvoltase, cu
c`teva ore `naintea mor]ii, `n fa]a discipolilor
`ndurera]i, Socrate, cel mai `n]elept dintre oa-
meni, recunoscut ca atare de Zeul `nsu[i (Zeul
p\g`n care-i `ncredin]ase, prin intermediul oraco-
lului s\u, cheile regatului ceresc) : cea mai mare
nefericire ce poate lovi un om este aceea de a
deveni misovlogo". V-a]i pierdut averea, gloria,
p\rin]ii, patria, toate acestea nu `nseamn\ nimic.
Dar dac\ renun]a]i la ra]iune, a]i pierdut totul.
C\ci prietenii, gloria, patria, bog\]ia s`nt trec\-
toare ; cineva, un „hazard” ne-a dat toate acestea,
f\r\ s\ ne cear\ acordul, [i el poate, `n orice
moment, s\ ne retrag\ darul, tot f\r\ s\ ne con-
sulte. Pe c`nd ra]iunea nu ne-a fost dat\ de
nimeni, ea nu este nici a mea [i nici a ta, ea nu
se afl\ nici la prieteni, nici la du[mani, nici la
rude, nici la str\ini, nici aici, nici acolo, nici
`nainte, nici `n urm\. Ea este pretutindeni [i tot-
deauna, la to]i [i deasupra tuturor. Trebuie doar
s\ `nve]i s\ iube[ti aceast\ etern\ ra]iune, `n-
totdeauna egal\ cu ea `ns\[i, niciodat\ supus\
cuiva ; trebuie ca omul s\ vad\ `n ea propria sa
48 LEV {ESTOV
esen]\ ; a[adar, `n aceast\ lume, p`n\ acum at`t
de enigmatic\ [i teribil\, nu va mai exista nimic
misterios, nici `nsp\im`nt\tor. Nu va mai fi motiv
de team\ fa]\ de St\p`nul invizibil care, alt\dat\,
era izvorul tuturor bunurilor [i creatorul destinelor
omene[ti. At`ta vreme c`t darurile sale erau pre-
]uite, iar amenin]\rile sale provocau teama, acest
St\p`n era puternic, mai mult chiar, atotputernic.
Dar dac\ te decizi s\ nu iube[ti dec`t darurile
ra]iunii, s\ nu recuno[ti drept pre]ioase dec`t
laudele [i blam\rile sale (ra]iunea este cea prin
care nos laudabiles vel vituperabiles sumus, spu-
neau pelagienii), consider`nd darurile St\p`nului
neimportante – ajdiav;ora – cine ar mai putea,
atunci, s\-l egaleze pe om ? Omul care tocmai
s-a eliberat de Dumnezeu ! Sub acest aspect,
Socrate, Platon, Aristotel, epicureicii (aminti]i-v\
cartea De rerum natura de Lucre]iu) [i stoicii,
toate [colile eline au fost de acord. Stoicii n-au
f\cut altceva dec`t s\-[i concentreze aten]ia asu-
pra vechii g`ndiri (mai ales stoicii platonizan]i,
Epictet, Marc Aureliu) : ei au ap\sat, ca s\ spu-
nem a[a, au ap\sat prea mult pe aceast\ g`ndire.
Or acest lucru, [tim bine, este inacceptabil pen-
tru g`ndirea omeneasc\ : ceea ce este „prea mult”
`i repugn\. R\m`ne totu[i faptul c\ Socrate [i
Platon pot fi socoti]i drept str\mo[i ai stoicilor,
iar Aristotel este la fel de apropiat de stoicism ca
[i oricare dintre cei mai aprigi stoici. S\ spunem
chiar c\ Aristotel e cel care a reu[it s\ ia aceast\
povar\ [i s\ salveze ra]iunea obiectiv\ [i auto-
nom\ „descoperit\” de Socrate. C\ci el a creat
teoria „c\ii de mijloc”, el i-a `nv\]at pe oameni
acest mare adev\r c\, dac\ vor s\-[i p\streze
intact\ ra]iunea, nu trebuie s\ [i-o oboseasc\ prin
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 49
probleme ce-i dep\[esc for]ele. Mai mult : Aris-
totel `i `nva]\ pe oameni s\ pun\ orice `ntrebare
`n a[a fel `nc`t s\ nu lezeze drepturile suverane
ale ra]iunii. C\ci el a inventat fic]iunea (veritatem
aeternam) c\ `ntreb\rile la care este imposibil s\
se r\spund\ s`nt, prin natura lor, lipsite de sens,
deci inadmisibile. De la Aristotel [i p`n\ `n zilele
noastre, oamenii nu mai pun dec`t acele `ntreb\ri
permise de ra]iune. Restul este pentru noi
ajdiav;oron, indiferent, ca [i pentru stoici. Repre-
zentantul cel mai remarcabil al noii g`ndiri ce se
considera (pe bun\ dreptate) drept continuatorul
operei lui Aristotel, ofer\ ca prim\ [i neclintit\
porunc\ a filosofiei indiferen]a stoic\ fa]\ de tot
ceea ce se petrece `n lume. ~n logica sa – care
este [i o ontologie – Hegel ridic\ la rang de
principiu regula lui Hora]iu : Si fractus illabatur
orbis, impavidum ferient ruinae8.
Mai mult, oricare dintre contemporanii no[tri
„g`nditori” va trebui, dac\ e dispus s\ vorbeasc\
franc, s\ repete cuvintele lui Hegel. Altfel spus,
ceea ce este adev\rat pentru Cei Vechi, r\m`ne
adev\rat [i pentru noi ; ideile `n care tr\im s`nt
ideile stoicismului. Pot s\ piar\ oamenii [i lu-
mile, regatele [i popoarele ; poate s\ dispar\ `n
neant `ntreg realul, animat, in-animat, totul este
indiferent, ajdiav;oron ; totul este salvat odat\
ce nimeni nu atenteaz\ la regatul idealului `n
care domnesc `n chip absolut ra]iunea [i legile
sale. Ra]iunea este anterioar\ lumii, iar legile
sale ideale, principiile sale s`nt eterne ; n-au fost
8. Dac\ lumea se va pr\bu[i `n buc\]i, ruinele sale `l vor
lovi (pe `n]elept, n.n.) f\r\ s\-l `nsp\im`nte (Ode, Cartea
a III-a, III, 7-8).
50 LEV {ESTOV
`mprumutate de la nimeni. C`nd ea decide : pu-
det, toat\ lumea trebuie s\ se ru[ineze ; c`nd ea
decide : ineptum, to]i trebuie s\ se indigneze ;
c`nd ea decide : impossibile, to]i trebuie s\ se
`ncline. Pl`ngerea este lipsit\ de sens, nici un
apel nu poate fi primit. Pelagius a spus-o : quod
ratio arguit, non potest auctoritas vindicare9;
iar Sf`ntul Augustin, ne amintim, `i repet\ cuvin-
tele ; [i chiar Pascal avea `n unele momente
impresia c\ e mai bine s\ nu te supui St\p`nului
dec`t ra]iunii. C\ci o laud\ a ra]iunii este cel
mai mare bine ce i se poate `nt`mpla omului pe
p\m`nt, ca [i `n cer. Iar un blam al ra]iunii este
pentru om cel mai mare r\u. Ar putea s\ fie
altfel ? E posibil ca, `n domeniul filosofiei, s\
`nvingem stoicismul, s\ respingem pelagianis-
mul ? S-ar putea spune, relu`nd g`ndul lui Pascal :
are porunca St\p`nului mai mare greutate dec`t
cea a ra]iunii ? C\ci, nesupun`ndu-te ra]iunii, vei
fi un prost, dar nesupun`ndu-te St\p`nului, `]i
vei pierde sufletul...
VI
Pascal a `ndr\znit ; de aici, caracterul parado-
xal, de aici, de asemenea, for]a, atrac]ia puterni-
c\ a filosofiei sale. Laudele [i aprobarea, blamul
[i repro[urile ra]iunii, ale acestei ra]iuni qua nos
laudabiles vel vituperabiles sumus, [i care, dup\
doctrina stoicilor [i a pelagienilor, este singura
`n stare s\ ridice sau s\ coboare omul, devine
subit pentru Pascal ajdiav;ora, acest „indiferent”
9. Ceea ce dovede[te ra]iunea, nu poate fi revendicat de
autoritate (credin]\).
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 51
care, dup\ concep]ia lumii elene, `ngloba „rea-
lul”. Pot fi g\site [i alte pasaje, destul de multe,
`n care el vorbe[te cu dispre] despre summum
bonum al filosofilor. „Cei care `i cred (pe filo-
sofi), scrie el, s`nt cei mai goi [i cei mai
pro[ti...”. Dar cel mai frapant, prin tonul provo-
cator [i acerb, este urm\torul pasaj : „Animalele
nu se admir\ deloc. Un cal nu-[i admir\ deloc
tovar\[ul. Nu pentru c\ n-ar exista `ntre ei o
emula]ie la curse, `ns\ aceasta este lipsit\ de
consecin]e ; c\ci, afla]i `n fa]a ieslei, cel mai
voinic [i cel mai sl\b\nog nu-[i cedeaz\ ni-
ciodat\ unul altuia f`nul, cum ar dori oamenii s\
se `nt`mple. Virtutea lor `[i afl\ `n ea `ns\[i
r\splata”. Idealul stoicilor – virtutea care-[i este
sie[i recompens\ –, Pascal, `l afl\ doar la ani-
male. {i Sf`ntul Augustin, de altfel, `ncerca un
dezgust extrem fa]\ de stoicism [i `l denigra
mereu, `n toate felurile, chiar f\r\ s\ fi fost
provocat. Dac\ nu a pronun]at fraza ce i s-a
atribuit mult\ vreme : virtutes gentium splendida
vitia sunt10, a emis, cel pu]in, o judecat\ aproa-
pe identic\ : virtutes gentium potius vitia sunt11.
Totu[i, nu i-a trecut niciodat\ prin minte s\
caute [i s\ g\seasc\ realizarea idealului stoic la
animale ; era prea intim legat de filosofia veche,
iar „cre[tinismul” s\u era prea impregnat de ele-
nism. Nici lui Pascal nu i-a fost foarte u[or s\
scape de puterea ideologiei care-i domina epo-
ca. El `[i bate joc de stoici ; iar virtutea „satis-
f\cut\ de ea `ns\[i” sau, pentru a vorbi limbajul
modern, „morala autonom\” `l indigneaz\ ; cre-
10. Virtu]ile gentililor s`nt ni[te splendide vicii.
11. Virtu]ile gentililor s`nt, mai degrab\, vicii.
52 LEV {ESTOV
de c\ locul ei este `n grajd, c\ e potrivit\ doar
cailor [i nu oamenilor. Asta nu-l `mpiedic\ s\
afirme p`n\ la sa]ietate : „Eul este demn de
ur\” (455), principiu `n care morala stoic\ este la
fel de bine cuprins\ ca [i `n cel\lalt principiu pe
care Pascal `l ridiculizeaz\ [i respinge : „Virtutea
`[i este sie[i suficient\”. C\ci orice moral\, fie
ea a lui Epictet sau Marc Aureliu, a lui Kant sau
Hegel, `[i trage for]a `n ura fa]\ de Eul omenesc.
Ce se poate spune ? Revine Pascal la moral\, ca
[i Sf`ntul Augustin ? {i la pelagianism ? Mul]i s`nt
cei care g`ndesc a[a [i vor s\ vad\ `n Pascal,
`nainte de orice, un moralist ; `ns\ gre[esc pro-
fund.
Ideea c\ „Eul este demn de ur\” a fost mo[te-
nit\ de Pascal de la filosofia veche. {i, totu[i,
ura fa]\ de Eul nostru are pentru el o cu totul
alt\ semnifica]ie dec`t pentru filosofii vechi sau
moderni. Supunerea sa fa]\ de destin nu sea-
m\n\ deloc cu cea a stoicilor, nici ascetismul
s\u care a provocat – [i care provoac\ `nc\ –
at`ta iritare chiar [i la admiratorii s\i cei mai
zelo[i. Stoicii v`nau Eul [i `l persecutau cu ade-
v\rat, pentru a-l ucide [i nimici, c\ci doar cu
acest pre] puteau asigura triumful final al „idei-
lor” [i principiilor lor. Un principiu nu-[i poate
celebra victoria definitiv\ dec`t dac\ nimeni nu
mai lupt\ `mpotriva sa, dac\ nimeni nu-l mai
contrazice. Or, cine, de la `nceputul secolelor, a
luptat [i a comb\tut principiul stoicismului, dac\
nu Eul ? Ce adversar i-a provocat mai multe griji
[i nelini[ti ? Eul este tot ce poate fi mai „ira]ional”
`n crea]ia Domnului ; el `ncarneaz\ nesupune-
rea. Pascal o [tie, el nu uit\ cuvintele : Subjicite
et dominamini (Geneza I, 28) – supune]i [i
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 53
st\p`ni]i – pe care Domnul le-a adresat primului
om dup\ binecuv`ntare. Va consim]i el s\ lase
omul sub puterea principiilor absolute [i
moarte ? Asculta]i-l : „Omul nu va fi mai aproape
de m`ntuire c`nd va fi convins c\ propor]iile
numerelor s`nt adev\ruri imateriale, eterne [i de-
pendente de un prim adev\r `n care subzist\,
prim adev\r pe care-l numim Dumnezeu” (556).
A[a vorbe[te Pascal, `n timp ce toat\ filosofia
nou\, n\scut\ din cea veche, de la Descartes
`ncoace ([i chiar dinainte), n-a visat dec`t s\
exprime `n formule matematice esen]a crea]iei.
Un adev\r unic, etern [i imaterial din care s\
ias\, cu necesitate natural\, multe alte adev\ruri
la fel de imateriale [i eterne : nu ve]i g\si o
defini]ie mai bun\ a idealului noii filosofii. E
adev\rat c\ nici ast\zi, trei sute de ani dup\
Descartes, oamenii n-au avansat nici m\car cu
un pas `n direc]ia `mplinirii acestui ideal. Doar
c\ el le este at`t de drag `nc`t `l venereaz\ [i `l
consider\ ca [i cum ar fi deja realizat : Nascitu-
rus pro iam nato habetur12. ~ns\ Pascal, care a
adus acest ideal `n fa]a tribunalului suprem, care
nu ]ine seama nici de „mizerabila noastr\ justi-
]ie”, nici de „ra]iunea iremediabil orgolioas\”,
declar\ : chiar dac\ ve]i reu[i s\ ob]ine]i aceste
adev\ruri eterne [i imateriale, str`ns legate unele
de altele, nu ve]i avea nici un folos. Ele nu v\
vor ajuta s\ v\ m`ntui]i.
Ra]iunea [i morala vor protesta : pentru c\
este inutil sufletului, adev\rul este mai pu]in
adev\rat ? Adev\rul trebuie, oare, s\ slujeasc\
sufletul ? Exist\ pe lume o fiin]\ at`t de `ndr\z-
12. Cel pe cale s\ se nasc\ este socotit deja n\scut.
54 LEV {ESTOV
nea]\ `nc`t s\ nu se supun\ moralei [i s\ de-
f\imeze justi]ia ? Dimpotriv\, adev\rul [i morala
s`nt prin ele `nsele autonome [i legiuitoare. Ele
nu se supun, ele nu ascult\ de nimeni, ci po-
runcesc. S-au n\scut din ra]iunea fa]\ de care
nelegiuirea suprem\, Pascal `nsu[i o spune, e
nesupunerea.
{i cine se ridic\ `mpotriva ra]iunii, `mpotriva
adev\rurilor eterne [i materiale ? Sufletul ! Adic\
acest Eu infim, pe care Pascal, care a trecut prin
[coala lui Epictet, ne `nva]\ s\-l ur`m ! C\ci este
mai mult dec`t evident c\ nimic n-ar putea s\
umileasc\ mai puternic tendin]ele „egoiste” ale
omului dec`t adev\rul etern [i imaterial procla-
mat de filosofi ; prin urmare, dac\ trebuie s\
c\ut\m un principiu capabil s\ rezolve nemul]u-
mirile indivizilor revolta]i, nu s-ar putea inventa
un Dumnezeu mai eficace dec`t Dumnezeul ele-
nic, pe care „filosofii” `l propun lui Pascal. Ni-
meni n-ar putea fi un mai bun alin\tor dec`t acel
summum bonum al lor, `ndeosebi cel al lui Epic-
tet [i al discipolilor s\i, inclusiv Marc Aureliu,
filosoful `ncoronat. C\ci a tr\i `n maniera stoi-
cilor, `n conformitate cu natura – th` ;uvsei –
vrea s\ spun\ : a tr\i `n conformitate cu ra]iunea,
deci `n contra naturii. Ei ar fi aprobat chiar [i
centura cu ghimpi de fier a lui Pascal, care
simbolizeaz\ voin]a sa de a-[i supune eul unuia
sau mai multor adev\ruri eterne [i imateriale.
Stoicii, ca [i Pascal, vedeau foarte limpede c\,
dac\ nu omor`m mai `nt`i Eul nostru, nici o
unitate, nici o ordine nu vor fi vreodat\ ob]inute.
Eurile omene[ti s`nt nenum\rate ; fiecare se con-
sider\ drept centrul universului [i pretinde s\ ne
comport\m fa]\ de el ca [i cum ar fi singurul
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 55
existent. Nu exist\ nici o posibilitate de a conci-
lia [i de a satisface toate aceste exigen]e. At`t
timp c`t Eul nostru nu va fi ucis, nu va exista
nici unitate, nici armonie, ci numai un haos [i o
„inep]ie” incredibile. Dar ra]iunea are chiar sar-
cina de a ordona crea]ia [i, tocmai de aceea, a
primit puterea de a pretinde supunere. Ca s\
ordoneze lumea, a creat morala, `mp\r]ind cu ea
prerogativele supreme. Destinul ultim al omului
este acela de a se umili `n fa]a exigen]elor ra]iu-
nii [i ale moralei, de a se supune principiilor lor
autonome. Pentru c\ aceast\ supunere `nseamn\
binele nostru suprem, summum bonum.
Toate acestea, subliniez, Pascal le-a aflat la
ceilal]i filosofi, repet`ndu-le mai apoi. ~ns\ maniera
sa de a-i urma este stranie : prelu`nd cuvintele
filosofilor, el spune exact contrariul `nv\]\turii
lor. Lini[tea pe care ra]iunea [i morala o promit
oamenilor nu-l intereseaz\ deloc pe Pascal.
Pentru el, nu semnific\ dec`t sf`r[itul, ne-fiin]a,
moartea. De aici provine enigmatica sa regul\
„metodologic\” : „a cerceta gem`nd” de care nu
ve]i auzi nici `n manualele de logic\ din vremea
lui Pascal, nici `n lucr\rile moderne. Dimpotriv\ :
savantul trebuie s\ uite dorin]ele sale, spaimele
sale, speran]ele sale, el trebuie s\ fie gata s\
accepte orice adev\r care, prin `ns\[i esen]a sa,
ignor\ nevoile omene[ti. Este at`t de evident
acest fapt, `nc`t abia dac\ e pomenit `n Discurs
despre metod\. E adev\rat c\ la Bacon vom g\si
considera]ii despre tot felul de idola care jeneaz\
investiga]iile noastre obiective. ~ns\ numai Spi-
noza, ca [i cum i-ar r\spunde lui Pascal, despre
care n-a auzit probabil niciodat\ vorbindu-se,
declar\ cu ner\bdare [i iritare : Non ridere, non
56 LEV {ESTOV
lugere, neque detestari, sed intelligere13. Pascal
cere altceva : trebuie, neap\rat, ridere, lugere [i
detestari ; dac\ nu, cercet\rile noastre nu vor
valora nimic. De unde [i-a luat Pascal dreptul de
a formula asemenea exigen]e ? Au ele vreun
sens ? ~ntrebarea este fundamental\ pentru noi ;
sursa tuturor divergen]elor dintre Pascal [i filo-
sofia modern\ se afl\ aici. Dac\ adopta]i regula
metodologic\ a lui Pascal, ve]i avea un adev\r ;
dac\ adopta]i regula lui Spinoza, ve]i avea cu
totul altul. Idealul lui Spinoza era intelligere. Dar
pentru Spinoza, `n fapt, Eul a fost `ntotdeauna
demn de ur\. C\ci, nu trebuie s\ uit\m, Eul
nostru este lucrul cel mai greu de mul]umit, cel
mai incomprehensibil, cel mai ira]ional din c`te
s`nt pe lume. „Comprehensiunea” nu este posibi-
l\ dec`t atunci c`nd Eul omenesc este privat de
toate drepturile sale particulare [i de toate pre-
rogativele sale, c`nd el devine un „lucru” sau un
„fenomen” printre celelalte lucruri [i fenomene
ale naturii. Trebuie s\ alegi : pe de o parte,
ordinea ideal\ [i intangibil\, cu adev\rurile sale
eterne [i imateriale, ordine ce-a fost respins\ de
Pascal, [i a c\rei acceptare ne determin\ s\
consider\m ideea „medieval\” a m`ntuirii sufle-
tului drept `ncarnarea tuturor absurdit\]ilor ; pe
de alt\ parte, un Eu capricios, nemul]umit, ne-
lini[tit, agitat, care nu consimte niciodat\ s\
recunoasc\ de bun\voie deasupra lui puterea
„adev\rurilor”, at`t materiale c`t [i ideale. Cel
ce-[i asum\ sarcina s\ ating\ comprehensiunea
trebuie, `mpreun\ cu stoicii [i ceilal]i mae[tri
13. Nu trebuie s\ r`zi, nici s\ pl`ngi, nici s\ ur\[ti, numai
s\ `n]elegi.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 57
antici, s\ fug\ de Eu, s\-l urasc\ [i s\-l ucid\,
pentru a face posibil\ ordinea obiectiv\ a lumii.
~ns\ cel care, ca [i Pascal, nu vede `n „compre-
hensiune” dec`t principiul mor]ii, g\sindu-[i vo-
ca]ia `n lupta `mpotriv\-i, poate, oare, ur` Eul ?
Numai Eul, ira]ionalitatea acestui Eu, garanteaz\
posibilitatea de a te elibera de hipnoza adev\ru-
lui matematic pe care filosofii, sedu[i de „mate-
rialitatea” [i „eternitatea” sa, l-au pus `n locul lui
Dumnezeu.
VII
Cu toate c\ Pascal se str\duie s\ ne conving\
c\ „eul este demn de ur\”, de fapt, cu toate
for]ele, el ap\r\ Eul nostru `mpotriva preten]iilor
adev\rurilor imateriale [i eterne. Centura sa plin\
de cuie nu este dec`t o arm\ `n aceast\ lupt\ ;
alte arme, boala [i „abisul” pe care admiratorii
voiau s\ le elimine din biografia sa. Se poate
afirma, aproape cu certitudine, c\ Pascal, dac\
n-ar fi `nt`lnit „abisul”, ar fi r\mas Pascal cel din
Scrisorile provinciale. At`ta vreme c`t un om
simte terenul solid sub picioare, el nu `ndr\z-
ne[te s\ refuze supunerea fa]\ de ra]iune [i mo-
ral\. Doar condi]iile excep]ionale de existen]\ ne
pot elibera de adev\rurile imateriale [i eterne
care st\p`nesc universul. F\r\ „nebunie” nu exis-
t\ revolt\ `mpotriva legii. S\ revenim iar\[i la
contemporanul nostru Nietzsche, care cerea zei-
lor „nebunia”, pentru c\ trebuia s\ ucid\ „legea”,
s\ anun]e Romei [i lumii al s\u „dincolo de bine
[i de r\u”.
S`nt lucruri pe care trebuie s\ le avem `n
spiritul nostru dac\ vrem s\ `n]elegem ura pur-
58 LEV {ESTOV
tat\ de Pascal stoicismului, pelagismului, precum
[i ceea ce-l atr\gea la Sf`ntul Augustin [i, dincolo
de Sf`ntul Augustin, c\tre Sf`ntul Pavel [i c\tre
ceea ce acesta a descoperit `n Isaia [i `n poves-
tirea biblic\ a c\derii. ~ntrebarea ce era pus\ cu
un secol `nainte de Luther, `l fr\m`nt\ din nou
pe Pascal : de unde-i vine omului m`ntuirea ?
Din faptele sale, adic\ din supunerea sa legilor
eterne, sau din aceast\ for]\ misterioas\ pe care
o numim, `n limbajul nu mai pu]in misterios al
teologilor, harul lui Dumnezeu ? ~ntrebarea lui
Luther a f\cut s\ tresar\ Europa, toat\ lumea
cre[tin\. P\rea atunci c\ nu mai poate exista nici
o `ntrebare, c\ de mult\ vreme istoria le-a dat
tuturor r\spuns. Pelagius era condamnat de mai
bine de o mie de ani ; Sf`ntul Augustin era soco-
tit de toat\ lumea o autoritate incontestabil\. Ce
mai trebuia ? ~n fapt, cum am spus-o deja, vic-
toria nu era de partea Sf`ntului Augustin, ci de
cea a lui Pelagius ; lumea accepta mai cur`nd s\
existe f\r\ Dumnezeu, dec`t f\r\ „lege” ; puteai
venera pe Sf`ntul Pavel [i Sf`nta Scriptur\, dar
trebuia s\ tr\ie[ti dup\ morala stoicilor [i doc-
trina lui Pelagius. Aceasta a ap\rut cu claritate `n
faimoasa disput\ despre liberul arbitru dintre
Luther [i Erasmus. Erasmus, cu fine]ea [i perspi-
cacitatea caracteristice, a pus de la bun `nceput
`n fa]a lui Luther, `n Diatribae de libero arbitrio,
teribila dilem\ : dac\ faptele noastre bune (adic\
o via]\ conform\ legilor ra]iunii [i moralei) nu
ne pot m`ntui, dac\ nu ne poate m`ntui dec`t
harul lui Dumnezeu care, arbitrar [i liber, `l d\-
ruie[te unora [i `l refuz\ altora, unde se mai afl\
atunci justi]ia ? Cine-[i va mai da atunci silin]a
s\ fac\ binele ? Cum s\ justifici un Dumnezeu
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 59
care nu ]ine seama de justi]ie [i formuleaz\, ca
principiu, un arbitrar absolut ? Erasmus nu voia
s\ discute Biblia sau pe Sf`ntul Pavel. Ca toat\
lumea, el condamna pelagianismul [i accepta
doctrina Sf`ntului Augustin asupra harului, dar
nu putea admite g`ndul monstruos c\ Dumnezeu
se g\se[te „dincolo de bine [i de r\u” ; c\ „libe-
rul nostru arbitru”, consim]irea noastr\ de a ne
supune legilor s`nt neglijate la tribunalul su-
prem ; c\, `n fa]a lui Dumnezeu, omul nu este
ap\rat de nimic, nici m\car de justi]ie. Astfel
scria Erasmus, astfel g`ndeau [i g`ndesc `nc\
aproape to]i oamenii, poate chiar to]i, f\r\ ex-
cep]ie.
La diatribele lui Erasmus, Luther r\spundea
prin cartea sa cea mai puternic\ [i teribil\ : De
servo arbitrio. Luther, fapt rar `n discu]ii, nu doar
c\ nu `ncearc\ s\ sl\beasc\ argumentarea adver-
sarului, ci dimpotriv\ face tot posibilul pentru a
o `nt\ri. El subliniaz\ cu mai mult\ insisten]\
dec`t o f\cuse Erasmus „inep]ia” doctrinei Sf`ntului
Pavel despre gra]ie. Luther este cel care afirm\
cu o `ndr\zneal\ nemaiauzit\ : Hic est fidei sum-
mus gradus, credere illum esse clementem qui
tam paucos salvat, tam multos damnat ; credere
justum qui sua voluntate nos necessario
damnabiles facit, ut videatur, referente Erasmo,
delectari cruciatibus miserorum et odio potius
quam amore dignus. Si igitur possem ulla ratione
comprehendere, quomodo is Deus misericors et
justus, qui tantam iram et iniquitatem ostendit,
non esset opus fide14. Erasmus este `nsp\im`ntat
14. Aceasta este cea mai `nalt\ treapt\ a credin]ei, s\-l
crezi milos pe cel care salveaz\ at`t de pu]ine suflete [i
60 LEV {ESTOV
de „inep]ie” [i „injusti]ie” ; pe Luther, se poate
vedea, toate acestea `l entuziasmau ; Erasmus,
prin obiec]iile sale, i-a dat aripi, i-a dat `ndr\zneala
s\ spun\ ceea ce t\cuse p`n\ atunci. Luther, ca
[i Pascal, avea „abisul” s\u ; ca [i Pascal, el s-a
ap\rat ani la r`nd cu „scaunul” s\u – „scaunul”
s\u era „legea”. Iar experien]a sa cea mai pro-
fund\, cea mai terifiant\ a fost descoperirea
nea[teptat\ c\ legea nu m`ntuie[te, c\ ea nu ne
fere[te de abis, c\ ea nu este dec`t o sub]ire
p`nz\ de p\ianjen care, pentru un timp limitat,
ascunde oamenilor profunzimile pierzaniei. Lu-
ther era un om religios, el a acceptat [i [i-a
`ndeplinit con[tiincios asprele leg\minte mona-
hale, `n speran]a c\ prin „fapte bune” `[i va
m`ntui sufletul. {i acela[i Luther, cum o va
povesti mai t`rziu, a ajuns pe nea[teptate la con-
vingerea c\, tocmai prin acceptarea acelor leg\-
minte, el a contrariat voia lui Dumnezeu [i [i-a
pierdut sufletul. Aceast\ viziune, aceast\ „ex-
perien]\” s`nt at`t de extraordinare, seam\n\ at`t
de pu]in cu ceea ce se `nt`mpl\ `n general oame-
nilor, `nc`t mul]i refuz\ s\ cread\, sau le inter-
preteaz\ `n a[a fel `nc`t s\ le poat\ „reconcilia”
cu p\rerile noastre obi[nuite despre via]a inte-
rioar\ a oamenilor. Dar trebuie s\-l credem pe
Luther. Nu avem dreptul s\ respingem o expe-
rien]\, chiar extraordinar\, chiar contrar\ tuturor
care condamn\ at`t de multe; s\-l crezi drept pe cel care
prin voin]a sa ne face cu necesitate condamnabili, astfel
`nc`t pare, cum o zice Erasmus, s\ se bucure de chinurile
neferici]ilor [i, mai degrab\, demn de ur\ dec`t de iubire.
Or, dac\ a[ putea `n]elege, pe cale ra]ional\, cum poate
fi milos [i drept acest Dumnezeu ce dovede[te at`ta
m`nie [i nedreptate n-ar mai fi nevoie de credin]\ (De
servo arbitrio 124. Weimar 18, 633).
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 61
ideilor noastre a priori. Am ar\tat deja c\
Nietzsche a tr\it aceea[i experien]\, care a f\cut
s\ se nasc\ `n el ideea lui „dincolo de bine [i de
r\u”, care nu este dec`t o traducere modern\
pentru sola fide a lui Luther. Sau ne `n[el\m
enorm, sau viziunea Sf`ntului Pavel pe drumul
Damascului ne transmite un mesaj identic :
Sf`ntul Pavel, care-l persecuta pe Christos `n nu-
mele „legii”, [i-a dat seama „deodat\” (oh ! c`t de
pre]ioase s`nt aceste „deodat\”, [i c`t de pu]in
[tie filosofia, din pricina metodelor tradi]ionale
[i din teama pe care o resimte ea `n fa]a Eului
ira]ional, s\ le foloseasc\ !) c\ „legea a venit [i
ea ca s\ se `nmul]easc\ gre[eala” (ivna pleonavsh
toV paravptwma)15. Este dificil s\ ne imagin\m
[ocul ce-l reprezint\ pentru om o asemenea
„descoperire”. E [i mai dificil s\ ne imagin\m c\,
dup\ o asemenea descoperire, omul mai poate
continua s\ tr\iasc\. Legea, legile conduc lumea ;
Hora]iu, ne amintim, afirma `mpreun\ cu stoicii :
si fractus illabatur orbis, impavidum ferient
ruinae16
; [i Hegel se laud\ c\ nu este mao
prejos dec`t filosofii p\g`ni [i c\ va r\m`ne netul-
burat chiar dac\ s-ar pr\bu[i cerul peste el. Dar
atunci c`nd cad legile care sprijin\ cerul, ele
antreneaz\ `n c\dere [i legile care sus]in curajul
[i celelalte virtu]i p\g`ne. Dar aceste virtu]i s`nt,
oare, ni[te adev\rate virtu]i ? Oare Sf`ntul Augus-
tin n-are dreptate c`nd spune : virtutes gentium
potius vitia sunt17
? ~n acest caz, Hora]iu, Epictet,
Marc Aureliu [i contemporanul nostru Hegel nu
15. Epistola c\tre Romani a Sf`ntului Apostol Pavel, 5, 20.
16. Dac\ lumea se va pr\bu[i `n buc\]i, ruinele sale `l vor
lovi (pe `n]elept) f\r\ s\-l `nsp\im`nte (Ode, III, III, 7-8).
17. Virtu]ile gentililor s`nt, mai degrab\, ni[te vicii.
62 LEV {ESTOV
s`nt deloc ni[te oameni virtuo[i, demni de a fi
imita]i. Ei ar trebui s\ repete, pe urmele lui
Luther, m\rturisirea teribil\ : Ecce, Deus, tibi voveo
impietatem et blasphemiam per totam meam
vitam18. Supunerea fa]\ de lege este `nceputul
oric\rei impiet\]i. Iar `ncununarea necredin]ei
este divinizarea legilor, a acelor „adev\ruri eterne
[i imateriale dependente de adev\rul unic”, des-
pre care ne vorbea Pascal.
Dar, ni se va spune, [i `n Biblie exist\ legile
pe care Moise le-a adus de pe muntele Sinai
etc. ; la ce folosesc ele ? S\-i d\m cuv`ntul lui
Luther ; el ne va spune ce anume a auzit Pascal
la tribunalul suprem la care a f\cut el apel `mpo-
triva Romei [i a lumii : Deus est Deus humilium,
oppressorum, desperatorum et eorum, qui prorsus
in nihilo redacti sunt, ejusque natura est exaltare
humiles, cibare esurientes, illuminare coecos, mi-
seros et afflictos consolari, peccatores justificare,
mortuos vivificari, desperatos et damnatos,
salvari etc. Est enim creator omnipotens ex nihilo
faciens omnia. Ad hoc autem suum naturale et
proprium opus non sinit eum pervenire nocentis-
sima pestis illa, opinio justitiae, quae non vult
esse peccatrix, immunda, misera et damnata, sed
justa, sancta etc. Ideo oportet Deum adhibere
malleum istum, legem scilicet, quae frangat, con-
tundat, conterat et prorsus ad nihilum redigat
hanc beluam cum sua vana fiducia, sapientia,
justitia, potentia, ut tandem suo malo discat se
perditam et damnatam19. Acestea s`nt originea [i
18. Iat\, Doamne, eu `]i dedic, pentru `ntreaga mea via]\,
impietatea [i basfemia.
19. Dumnezeu este Dumnezeul umili]ilor, oprima]ilor, dis-
pera]ilor [i al celor `ntrutotul redu[i la nimic; natura sa
este aceea de a-i exalta pe umili, de a-i hr\ni pe
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 63
scopul „legii”, a acestei legi venerat\ de filosofi
ca adev\r etern [i imaterial, fiind prin urmare
ultim [i divin. Dar iat\ [i concluzia lui Luther :
Ideo quando disputandum est de justitia, vita et
salute aeterna omnino removenda est ex oculis lex,
quasi nunquam fuerit aut futura sit, sed prorsus
nihil est20. Nu pot, de[i a[ vrea, s\ citez tot ceea
ce spune Luther, `n comentariul la Epistola c\tre
Galateni, `n leg\tur\ cu cuvintele Sf`ntului Pavel :
Lex propter transgressionem apposita est21. ~n-
treaga sa lupt\ `mpotriva Romei, o lupt\ incre-
dibil de tenace, a fost una `mpotriva „legii”,
`mpotriva „adev\rurilor eterne [i imateriale”, la
care catolicismul, chiar [i dup\ condamnarea lui
Pelagius, n-a putut niciodat\ s\ renun]e. Sim]ea
mai bine chiar dec`t adversarii s\i p`n\ unde a
`nfometa]i, de a-i lumina pe orbi, de a-i consola pe
s\raci [i pe cei lovi]i, de a-i ierta pe p\c\to[i, de a-i
`nvia pe mor]i, de a-i m`ntui pe dispera]i [i pe con-
damna]i... El este Creatorul Atotputernic care a f\cut din
nimic toate lucrurile. ~ns\ el este `mpiedicat s\-[i des\-
v`r[easc\ actul s\u propriu [i natural de aceast\ cium\
grozav\ `ntre toate, con[tiin]a justi]iei, care nu vrea s\ se
recunoasc\ p\c\toas\, imund\, mizerabil\ [i condam-
nat\, ci dreapt\, sf`nt\... De aceea, Dumnezeu aduce
acest ciocan, adic\ legea, s\ sparg\, s\ striveasc\ [i s\
reduc\ la nimic aceast\ fiar\ s\lbatec\ cu toat\ goala sa
`ncredere, cu `n]elepciunea sa, cu justi]ia sa, cu puterea
sa, pentru ca ea s\ se [tie `n sf`r[it pierdut\ [i condam-
nat\ din cauza r\ului din ea. (Commentarium in Episto-
lam S.Pauli ad Galatas II, 70, Weimar, volum 40).
20. Iat\ de ce, c`nd trat\m despre justi]ie, despre via]\ [i
despre m`ntuirea etern\, trebuie s\ [tergem complet
legea din fa]a ochilor no[tri, ca [i cum ea n-ar fi fost
niciodat\ nimic [i nu va fi niciodat\ nimic, pentru c\ nu
e absolut nimic (Ibidem, II, 73).
21. Legea a fost ad\ugat\ pentru c\lc\rile de lege (Gala-
teni, 3,19).
64 LEV {ESTOV
ajuns. Vedea limpede c\ sub picioarele sale se
c\sca un abis, ce amenin]a s\-l `nghit\, [i `m-
preun\ cu el `ntreaga lume. El [tia la fel de bine
ca [i ceilal]i c\ „legea” este fundamentul a toate.
{i el scria : Nec ego ausim ita legem appellare,
sed putarem esse summam blasphemiam in
Deum, nisi Paulus prius hoc fecisset22. Or, Sf`ntul
Pavel `nsu[i n-a fost mai pu]in `nsp\im`ntat de
descoperirea sa ; nici el n-ar fi `ndr\znit s\ spun\
ceea ce a spus dac\, la r`ndul s\u, nu s-ar fi
putut „sprijini” pe profetul Isaia, a c\rui temeri-
tate `l `nsp\im`nta pe c`t `l [i atr\gea. Sf`ntul
Pavel spune : „Isaia a `ndr\znit [i a spus ( &Hsai`a"
deV ajpotolha` –aiv levgei) : am fost g\sit de cei
care nu m-au c\utat. M-am ar\tat `n toat\ slava
celor ce nu se interesau deloc de mine”. Cum s\
fie acceptate aceste afirma]ii temerare ? Dumnezeu,
Dumnezeu `nsu[i `ncalc\ suprema lege a jus-
ti]iei : el se arat\ celor care nu cerceteaz\, el este
g\sit de cei care nu-l caut\. Po]i, oare, renun]a
la un asemenea Dumnezeu pentru Dumnezeul
filosofilor, adev\rul imaterial unic ? Oare Rena[-
terea care s-a `ndep\rtat de Dumnezeul Bibliei,
oare Descartes cel ce, supun`ndu-se dorin]elor
timpului s\u, a `ncercat s\ se „lipseasc\ de
Dumnezeu”, n-au avut dreptate ? Iar Pascal, che-
m`ndu-ne `n fa]a tribunalului Celui Atotputernic,
n-a tr\dat opera comun\ a oamenilor, nu este el
un apostat ? Unde este adev\rul ? Ce este, oare,
mai bine ?
22. Eu n-a[ fi `ndr\znit s\ calific legea `n acest fel, m-a[
fi crezut vinovat de cea mai mare blasfemie `mpotriva lui
Dumnezeu, dac\ Pavel n-ar fi f\cut-o mai `nt`i. (Comm.
in Ep.S.Pauli ad Galatas, II, 207).
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 65
VIII
~nfrunt\m aici cele mai mari dificult\]i din
istoria g`ndirii omene[ti. Chiar modul de a pune
`ntrebarea, cum am mai spus-o, pare inaccep-
tabil. Ce-ar fi mai bine ? Ca [i cum adev\rul
„obiectiv” ar ]ine seama de ceea ce este mai bine
sau mai r\u ! Ca [i cum ar depinde de oameni
s\ aleag\ `ntre Dumnezeu, Creatorul Atotputernic
care, prin propria sa voin]\, a creat lumea din
nimic, [i „lege”, principiu etern [i nematerial din
care deriv\ universul [i oamenii ce-l locuiesc, la
fel de necesar cum deriv\, `n matematic\, teo-
remele din defini]ii [i axiome. Care este im-
portan]a acestor „mai bine” [i „mai r\u” omene[ti
fa]\ de adev\rul obiectiv ? {i apoi, dac\ putem
pune aceast\ `ntrebare, cine are dreptul s\ r\s-
pund\ ? Aristotel [i Descartes ori Isaia [i Sf`ntul
Pavel ? De[i s`nt g`nditori de geniu [i profe]i
inspira]i, ei r\m`n [i oameni, deci nu le putem
`ncredin]a, nici fiec\ruia `n parte, nici tuturor
laolalt\, puterea de a decide asupra destinului
crea]iei. ~n fapt, au fost destul de numero[i g`n-
ditorii de geniu [i profe]ii inspira]i ; cine poate
garanta c\ se vor pune de acord pentru o sin-
gur\ solu]ie ? Ei nu se vor pune `n acord, cu
siguran]\, ei s`nt deja `n dezacord. Pentru a face
acordul posibil, ar trebui s\ fie distruse toate
aceste „mai bine” [i „mai r\u”, care au fost `ntot-
deauna, [i mai s`nt, un principiu de dezbinare [i
de lupt\ (ca toate Eurile omene[ti), [i s\ ne
supunem unui principiu rece, impersonal, care
ar avea, `n acela[i timp, un caracter obligatoriu
ce-i poate asigura supunerea in saecula saecu-
lorum, chiar [i din partea fiin]elor celor mai
66 LEV {ESTOV
`nd\r\tnice. Este drumul ales de filosofi, desigur
nu f\r\ „ra]iuni suficiente”. Laudele [i amenin-
]\rile ra]iunii i-au for]at s\ uite cu des\v`r[ire de
existen]a St\p`nului.
Cazul lui Pascal este cu totul diferit. Lui nu i-a
fost dat s\ aleag\, cum nu le-a fost dat s\ aleag\
nici profetului Isaia [i Sf`ntului Pavel. El nu avea
o „ra]iune suficient\” pentru a lua o decizie. La
un moment dat, o for]\ incomprehensibil\ l-a
`mpins `ntr-o direc]ie cu totul opus\ aceleia ur-
mate de oameni. Iar [ocul enigmatic pe care
Pascal l-a resim]it nu seam\n\ prin nimic cu ceea
ce, `n mod obi[nuit, semnific\ acest cuv`nt ;
chiar [i cuv`ntul direc]ie a c\p\tat un sens nou,
pe care nu l-a mai avut niciodat\. S\ ne amintim
ce ne povestesc biografii lui Pascal [i vizionarii
ce s-au apropiat de el : teribila sa boal\, absur-
d\ ; abisul s\u la fel de teribil, absurd ; p`n\ [i
confesorii s\i, janseni[tii, au `ncercat s\-l vindece
[i s\-i ascund\ abisul.
Mi se pare, totu[i, c\ „boala” [i „abisul” au
fost acel [oc enigmatic, acel dar binef\c\tor, f\r\
de care Pascal nu [i-ar fi descoperit vreodat\
adev\rul. Pascal, ca [i Nietzsche, ar fi putut spune :
suferin]a mi-a d\ruit filosofia. Pensées nu s`nt
dec`t descrierea abisului. Un uria[ miracol se
petrece sub ochii no[tri. Pascal se obi[nuie[te,
pu]in c`te pu]in, s\ iubeasc\ abisul. P\m`ntul
ferm `i fuge de sub picioare, iar asta-i provoac\
teama, o team\ teribil\. R\m`ne f\r\ vreun
sprijin, simte pr\pastia deschiz`ndu-se, gata s\-l
`nghit\. Teroarea mor]ii inevitabile smulge un
strig\t disperat : „Doamne, Doamne, de ce m-ai
p\r\sit ?”. Pare c\ totul s-a sf`r[it. ~n fapt, ceva
s-a sf`r[it, dar altceva `ncepe. For]ele noi [i in-
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 67
comprehensibile s-au manifestat, noile revela]ii
au izbucnit. Picioarele nu-[i mai g\sesc un spri-
jin, ca `nainte. Nu trebuie, deci, s\ mai mergi –
trebuie s\ zbori.
Evident, vechile adev\ruri imateriale, at`t de
solid legate `ntre ele prin efortul milenar al g`n-
dirii, nu numai c\ nu pot ajuta omul `n aceast\
`ntreprindere, mai mult `l deranjeaz\. S`nt pentru
el obstacolul cel mai dificil ; ele nu `nceteaz\ s\
repete, inexorabil, acele veritates aeternae c\
omul, potrivit naturii sale, nu trebuie s\ zboare,
ci s\ mearg\ ; s\ aspire spre p\m`nt, nu spre
cer ; c\ binele nu-[i afl\ locul acolo unde
domnesc oroarea [i angoasa. Iar cel mai teribil
fapt fiind violarea „legii” [i a supunerii fa]\ de
suveranul autocrat – ra]iunea – sursa tuturor legi-
lor, qua nos laudabiles vel vituperabiles sumus,
trebuie s\ abandon\m, a[adar, ispitirile temerare,
s\ ne supunem umili inevitabilului, v\z`nd `n
aceast\ umilin]\ o virtute [i c\ut`nd `n aceast\
virtute „binele nostru suveran”. Scopul suprem al
omului este supunerea fa]\ de legile ra]iunii [i
fa]\ de morala n\scut\ din ra]iune. Dumnezeu,
Dumnezeu `nsu[i pretinde omului, `nainte de
orice, supunere [i ascultare.
Se `nt`mpl\ ca Pascal s\ fie unul din acei
ale[i, rari [i ne`n]ele[i de oameni, care au sim]it,
sau c\rora le-a fost dat s\ simt\, c\ „ascultarea”
este `nceputul tuturor ororilor p\m`nte[ti, `nceputul
mor]ii. „Legea a venit [i ca s\ se-nmul]easc\
gre[elile”, ne spune Sf`ntul Pavel. Legea nu este
dec`t un ciocan `n m`inile lui Dumnezeu pentru
a zdrobi aceast\ siguran]\ natural\ a omului c\,
deasupra fiin]elor vii, ar exista principii eterne,
nemateriale [i suverane. Sau `nc\ : legea vine
68 LEV {ESTOV
atunci c`nd omul, uit`nd sfatul dat de Dumnezeu,
se apropie de arborele cunoa[terii binelui [i
r\ului, `i culege fructele [i le gust\, aceste nenu-
m\rate pudet, ineptum, impossibile, pe care este
edificat\ [tiin]a noastr\. Lumina [tiin]ei, necunos-
cut\ `nainte de c\dere, i-a adus omului con[tiin]a
limitelor sale, indic`ndu-i pretinsele frontiere
dintre posibil [i imposibil, dintre ceea ce este
permis [i ceea ce este interzis, i-a revelat `ncepu-
tul enigmatic [i sf`r[itul inevitabil. C`t\ vreme nu
exista „lumin\”, nu exista nici limitare ; totul era
posibil, totul era „foarte bine”, cum este scris `n
Biblie ; existau `nceputuri, dar nu existau sf`r-
[ituri, iar cuv`ntul „necesitate” avea tot at`t de pu]in
sens c`t are, ast\zi, cuv`ntul libertate. Lumina a
adus odat\ cu ea ru[inea `n fa]a goliciunii para-
disiace [i teama fa]\ de moarte. Este imposibil s\
„explici” toate acestea oamenilor. Orice explica]ie
este o clarificare, iar claritatea face s\ apar\
tocmai acel ceva de care trebuie s\ te eliberezi
[i `mpotriva c\ruia trebuie s\ lup]i. Descartes
c\uta clarul [i distinctul, vechii filosofi diviniza-
ser\ ra]iunea, iar noi, noi to]i dorim claritatea [i
urm\m ra]iunea care ne dezv\luie toate mis-
terele, `n afara unuia singur, existen]a unui abis
sub picioarele noastre.
Chiar [i singuratecii de la Port Royal, tovar\[ii
lui Pascal, refuz\ s\ accepte povestirea biblic\ a
c\derii `n toat\ plenitudinea sa enigmatic\. Ei
consider\ – [i Pascal vorbe[te c`teodat\ la fel –
c\ p\catul primului om n-a constat `n faptul de-a
fi gustat fructul cunoa[terii binelui [i r\ului. Asta
n-ar fi fost ceva r\u, dimpotriv\, ar fi fost un
bine `ntruc`t cunoa[terea este summum bonum,
deasupra c\ruia nu mai exist\ nimic pe lume.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 69
R\ul ar fi venit doar din faptul c\ Dumnezeu a
f\cut gestul arbitrar de a interzice omului s\ se
ating\ de acel arbore. Iar p\catul originar este
neascultarea lui Adam. C\ci Dumnezeu, la fel ca
oamenii, ca [i acele specii ideale pe care le-a
creat omul, morala [i ra]iunea, iart\ totul – cu
excep]ia neascult\rii. Astfel c\, dac\ Dumnezeu
ar fi interzis s\ se m\n`nce prune sau pere, iar
Adam nu i-ar fi dat ascultare, consecin]ele ar fi
fost acelea[i : boli, suferin]e, p`n\ la urm\ moartea.
Iar urma[ii lui Adam ar fi r\spuns pentru neas-
cultarea acestuia a[a dup\ cum o fac ast\zi.
Astfel este interpretat\, de obicei, c\derea, dup\
ce aceast\ interpretare a fost formulat\ de oa-
menii forma]i de elenism. Se dore[te a se vedea
`n Dumnezeu principiul „absolut” [i „imaterial”
care, ca toate principiile pe care le cunoa[tem,
pedepse[te automat, deci implacabil, toate ten-
tativele fiin]elor vii de a se `ndep\rta, urm`nd
liberul lor arbitru, de legile pe care el le-a sta-
bilit. Astfel interpret\m Biblia, `n ciuda cuvinte-
lor profetului Isaia [i a epistolelor Sf`ntului Pavel.
Nimic nu ne mir\ `n aceast\ privin]\ : din mo-
mentul `n care „ra]iunea”, aceast\ ra]iune care a
p\truns `n lume prin gre[eala lui Adam, `ncepe
s\ interpreteze Biblia, ea `nlocuie[te cu propriile
sale adev\ruri o revela]ie ce-i este str\in\. C\ci
[i revela]ia `ns\[i trebuie s\ fie „ra]ional\”,
Dumnezeu `nsu[i este prudent cu verdictele ra-
]iunii [i g\se[te `n laudele acesteia pe al s\u
summum bonum !
70 LEV {ESTOV
IX
Efortul pe care-l face Pascal pentru a se
elibera de ra]iune este aspectul cel mai uimitor
al filosofiei sale, aceast\ filosofie ce seam\n\ at`t
de pu]in cu ceea ce s-a convenit, `ntre oameni,
s\ fie considerat drept adev\r. Oric`t s-ar supune
controlului celor de la Port Royal [i tradi]iei
elenice a teologiei, oric`t de dornic ar fi s\ dea
afirma]iilor sale un caracter „obligatoriu”, adic\
s\ le justifice `n fa]a tribunalului ra]iunii, g`ndirea
sa „ultim\” sf`r[e[te `ntotdeauna prin a exploda
`ntr-o disonan]\ acut\, prin argumentele la care
a recurs. A[a trebuie s\ procedeze un apologet
ce-[i ia drept punct de plecare supozi]ia c\ ade-
v\rul divin, ca [i cel uman, se g\se[te `n „legea”
c\reia toate Eurile demne de ur\ trebuie s\ i se
supun\ `n mod absolut. Chiar [i `n faimosul s\u
„pariu”, `n care Pascal se str\duie s\ probeze
matematic c\ ra]iunea pretinde omului credin]a,
chiar `n acel ra]ionament, constituit at`t de „[tiin-
]ific”, Pascal, ca [i cum [i-ar fi uitat brusc scopul,
pronun]\ aceste cuvinte care au scandalizat pe
toat\ lumea : „Asta v\ va face s\ vede]i [i s\ v\
`ndobitoci]i”. Iar c`nd interlocutorul s\u imaginar
r\spunde : „De asta `mi [i este team\”, Pascal `l
prive[te limpede [i lini[tit, ca [i cum ar fi fost
vorba despre ceva foarte natural, [i `i replic\ :
„De ce ? Ce ave]i de pierdut ?” (233). Ce pierde]i
renun]`nd la ra]iune ? Dac\ aceste cuvinte n-ar fi
fost pronun]ate de Pascal, am ridica din umeri,
am izbucni `n r`s. E evident c\ par spusele unui
prost sau ale unui nebun. Nu este `ns\ deloc
lipsit de importan]\ c\ expresiile lui Pascal „a se
`ndobitoci” [i „ce ave]i de pierdut ?” provoac\
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 71
at`ta nelini[te chiar [i printre contemporanii no[-
tri pe jum\tate adormi]i [i vr\ji]i de farmecele
teoriilor moderne ale cunoa[terii. C\ci `n aceste
propozi]ii, precum `n cutia Pandorei, s`nt con-
]inute tot felul de absurdit\]i, deci, `n opinia
noastr\, tot felul de orori. Deschide]i cutia [i,
deodat\, vor ie[i la lumina zilei toate acele non
pudet, quia pudendum est, prorsus credibile quia
ineptum, certum quia impossibile, [i `mpreun\
cu ele toate Eurile umane ce-au fost subjugate [i
reduse la t\cere [i de care Pascal `nsu[i era
`nsp\im`ntat, detest`ndu-le at`t. {i totu[i, Pascal,
uit`nd toate terorile [i toate nefericirile ce ne
amenin]\ (ajpotolma` –aiV levgei)23, spune ceea ce
are de spus. ~n fapt, el nu uita, ci `nfrunta `n
cuno[tin]\ de cauz\ ace[ti inamici amenin]\tori.
Degeaba a `ncercat ra]iunea s\-l conving\ : nici
laudele, nici criticile acesteia n-au avut efect
asupra lui. Este vorba aici de ceea ce este
desemnat de Platon prin cuv`ntul onorabil –
ajnavmnhsi"24 – ori de ceea ce numim, ast\zi, cu
dispre], atavism ! Pascal `[i aminte[te povestirea
biblic\ a c\derii `n p\cat, iar ra]iunea nu are nici
o putere asupra lui. Nu-i este team\, ca altora,
cum `i fusese [i lui `nsu[i team\, s\ treac\ drept
un prost ; el `[i r`de de virtutea satisf\cut\ `n ea
`ns\[i [i de fidelii s\i subiec]i, locuitorii staulelor.
S\ ne amintim retragerea sa din fa]a adev\rului
unic imaterial proclamat de Rena[tere, de ura sa
`mpotriva lui Descartes, de dispre]ul s\u pentru
acel summum bonum al vechilor filosofi...
Pentru a evita toate acestea, nu exist\ dec`t
un mijloc : renun]area la veritates aeternae, la
23. ~ndr\zne[te [i spune.
24. Reminiscen]\, amintire.
72 LEV {ESTOV
fructele arborelui cunoa[terii ; fuga de locurile
luminate, c\ci lumina face s\ apar\ minciuna ;
iubirea tenebrelor : „S\ nu ni se repro[eze lipsa
de claritate, c\ci asta e chiar profesiunea noas-
tr\” (751).
Inspirat de revela]ia biblic\, Pascal creeaz\ o
„teorie a cunoa[terii”, care rupe definitiv cu ide-
ile noastre despre esen]a adev\rului. Prima pre-
supunere fundamental\, axioma cunoa[terii, este
c\ orice om poate s\ vad\ adev\rul, dac\ `i este
ar\tat. Pascal, pentru care Biblia este izvorul
principal al cunoa[terii, declar\ : „Nu `n]elegi
nimic din lucrarea lui Dumnezeu, dac\ nu ai
drept principiu faptul c\ el a vrut (Port Royal a
omis, bine`n]eles, acest „a vrut”) s\ orbeasc\ pe
unii [i s\-i lumineze pe ceilal]i” (566). Cred c\,
`n `ntreaga istorie a filosofiei, nimeni n-a `ndr\z-
nit s\ proclame un principiu mai violent pentru
ra]iunea noastr\, [i c\ nici m\car Pascal n-a
dep\[it vreodat\ acest nivel de temeritate, poate
doar numai atunci c`nd vorbe[te de summum
bonum al filosofilor [i de caii ce realizeaz\ `n
grajdul lor idealul stoic al virtu]ii. Condi]ia funda-
mental\ a posibilit\]ii cunoa[terii umane const\,
o repet, `n aceea c\ adev\rul poate fi perceput
de orice om normal. Descartes a formulat-o ast-
fel : Dumnezeu nu vrea [i nici nu poate s\ fie un
`n[el\tor. Or, Pascal afirm\ c\ Dumnezeu poate
[i vrea s\ fie un `n[el\tor. C`teodat\, unor
oameni, el le reveleaz\ adev\rul ; dar `i orbe[te
deliberat pe cei mai mul]i dintre ei pentru a nu-l
putea afla. Cine are dreptate, Pascal sau Des-
cartes ? Iat\ iar\[i blestemata `ntrebare ce ne-a
pus `n `ncurc\tur\ de at`tea ori : cum s\ decidem
[i cine va decide unde este adev\rul ? Nu te mai
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 73
po]i adresa ra]iunii ; nu te mai po]i adresa, cum
a f\cut-o Descartes, nici moralei : morala ne-ar
spune c\ nu este demn de Dumnezeu s\-i `n[ale
pe oameni ; iar Pascal vine s\ ne spun\ c\ locul
moralei este `n grajd. S`ntem dispera]i, iar Pascal
triumf\. A[tepta aceast\ clip\. Poate, `n sf`r[it, s\
strige beat de bucurie : „Umile[te-te, ra]iune ne-
putincioas\ ; taci, tu, natur\ imbecil\ : `nv\]a]i c\
omul este om la modul infinit [i afla]i, de la
st\p`nul nostru, care este condi]ia noastr\ ade-
v\rat\, pe care o ignora]i” (434). Este exact ce `i
trebuia lui Pascal. El simte c\ „aceast\ frumoas\
[i corupt\ ra]iune a corupt totul” [i c\ unica
salvare a omului este s\ se elibereze de ea. At`ta
vreme c`t ra]iunea va r\m`ne cea prin care nos
laudabiles vel vituperabiles sumus, at`ta vreme
c`t vom g\si summum bonum `n laudele ra]iunii,
iar `n blamul s\u pe summum malum, nu vom
putea ie[i din situa]ia noastr\ disperat\. „Ra]iu-
nea poate s\ strige mult [i bine, ea nu poate da
un pre] lucrurilor” (82). Prin adev\rurile sale,
ra]iunea transform\ lumea noastr\ `ntr-un ]inut
vr\jit al minciunii. Tr\im cu to]ii parc\ vr\ji]i,
sim]im asta, dar mai mult dec`t de orice ne este
team\ de trezire. Orbi]i de Dumnezeu sau, mai
exact, de „adev\rurile” culese de str\mo[ul nos-
tru din arborele oprit, vedem c\ eforturile f\cute
pentru a r\m`ne `n amor]eal\ ar fi activitatea
natural\ a sufletului nostru. ~i consider\m drept
prieteni [i binef\c\tori pe cei care ne ajut\ s\
dormim, ne leag\n\, ne laud\ somnul, `n timp
ce acei care `ncearc\ s\ ne trezeasc\ ni se par
cei mai mari r\uf\c\tori, du[mani de moarte. Nu
vrem s\ g`ndim, nu vrem s\ privim `n noi `n[ine,
ca s\ nu percepem adev\rata realitate. De aceea
74 LEV {ESTOV
omul prefer\ orice altceva dec`t singur\tatea. El
`[i caut\ asem\n\torii, pe cei care viseaz\, `n
speran]a c\ „visurile `n comun” (Pascal n-a ezitat
s\ vorbeasc\ de „vise `n comun”) vor `nt\ri [i
mai mult `n el convingerea realit\]ii iluziilor sale.
Astfel, omul ur\[te mai presus de orice revela]ia,
c\ci revela]ia `nseamn\ „trezirea”, eliberarea de
lan]urile impuse de adev\rurile „imateriale”, ade-
v\ruri cu care urma[ii pedepsitului Adam c\zut
s-au obi[nuit at`t de mult `nc`t, `n afara lor, via]a
`ns\[i li se pare de neconceput. Filosofia vede
binele suprem `ntr-o odihn\ netulburat\ de ni-
mic, adic\ `ntr-un somn profund f\r\ viziuni neli-
ni[titoare. De aceea `ndep\rteaz\ de ea, cu at`ta
grij\, incomprehensibilul, enigmaticul [i miste-
riosul, [i evit\ `ntotdeauna `ntreb\rile pentru care
nu are r\spunsuri gata preg\tite.
Pascal, dimpotriv\, vede `n lucrurile incom-
prehensibile [i enigmatice ce ne `nconjoar\ ga-
ran]ia unei existen]e superioare, iar orice `ncer-
care de a simplifica via]a, pentru a reduce necu-
noscutul la cunoscut, i se pare blasfematorie.
Aminti]i-v\ ce spune Pascal `n Pensées `n
leg\tur\ cu problemele cele mai diverse. Tot
ceea ce este atins de el se de[ir\, se sparge, `[i
pierde semnifica]ia, unitatea misterioas\ : dac\
nasul Cleopatrei ar fi fost pu]in mai scurt, istoria
universal\ ar fi fost cu totul altfel. Justi]ia noastr\
are drept limit\ un p`r`ia[ : nu ai voie s\ ucizi de
partea aceasta a p`r`ia[ului, dar de cealalt\ parte
`]i este permis. Regii [i judec\torii s`nt la fel de
lipsi]i de importan]\ ca [i supu[ii ori acuza]ii etc.
Iar aceasta nu e un simplu un „joc al spiritului”,
totul este profund `nr\d\cinat `n sufletul lui Pas-
cal. El este `ntr-adev\r convins, vede c\ istoria
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 75
universal\ este determinat\ de accidente infime.
Chiar dac\ ar fi tr\it `n zilele noastre c`nd to]i,
repet`ndu-l pe Hegel, v\d `n istoria universal\
dezvoltarea spiritului, el nu [i-ar renega cuvin-
tele ; iar dac\ Hegel [i el se confrunt\, acum,
undeva (noi am admis c\ o astfel de ipotez\ nu
e deloc imposibil\), putem presupune c\ tribu-
nalul suprem a descoperit `n scurta fraz\ a lui
Pascal mai mult\ „clarviziune” dec`t `n masivele
volume ale lui Hegel.
Pentru noi este de ne`n]eles, inacceptabil. Dar
dac\ vre]i s\ fi]i al\turi de Pascal, n-ave]i alt\
alegere dec`t s\ v\ „`ndobitoci]i” [i s\ repeta]i,
f\r\ `ncetare, `mpreun\ cu el, cuvintele incan-
tatorii : „Umile[te-te, ra]iune neputincioas\ ; taci,
tu, natur\ imbecil\” (434). Ale noastre veritates
aeternae nu s`nt recunoscute de tribunalul su-
prem. C\ci acolo a `nv\]at Pascal s\ recuze ra]iu-
nea neputincioas\ [i natura noastr\ stupid\. Iat\
ce ne spune despre acest subiect : „E uimitor,
totu[i, c\ misterul cel mai `ndep\rtat de cunoa[-
terea noastr\, cel al transmiterii p\catului, este
un fapt `n absen]a c\ruia nu putem avea nici o
cunoa[tere despre noi `n[ine ! C\ci nu este nimic
care s\ [ocheze mai mult ra]iunea noastr\ dec`t
spusa c\ p\catul primului om i-a f\cut vinova]i
pe cei care, fiind at`t de `ndep\rta]i de aceast\
surs\, par incapabili s\ participe la el. Aceast\
transmitere nu ni se pare doar imposibil\, ci [i
foarte injust\ ; c\ci ce este, oare, mai contrar
regulilor bietei noastre justi]ii dec`t s\ condam-
n\m pentru eternitate un copil incapabil de vo-
in]\, pentru un p\cat de care e at`t de pu]in
vinovat, ce s-a comis cu [ase mii de ani `nainte
de na[terea sa ? Cu siguran]\, nimic nu ne
76 LEV {ESTOV
love[te mai r\u dec`t aceast\ doctrin\ ; [i, totu[i,
f\r\ acest mister, cel mai de nep\truns dintre
toate, s`ntem de ne`n]eles pentru noi `n[ine. S`m-
burele condi]iei noastre `[i cap\t\ contururile...
`n acest abis ; astfel `nc`t omul este mai de ne-
conceput f\r\ acest mister dec`t ar fi acest mister
pentru om” (434).
Este evident c\ g`ndul fundamental din aceas-
t\ pagin\ nu va fi niciodat\ socotit de oameni ca
fiind unul din acele adev\ruri eterne ce ne-au
fost revelate de lumina ra]iunii. Pascal o [tie
prea bine : subliniaz\ el `nsu[i c\ nimic n-ar
putea indigna mai mult ra]iunea [i con[tiin]a
noastr\, c\rora le este dat s\ decid\ ceea ce este
adev\rul [i ceea ce este justi]ia, dec`t misterul
c\derii [i al p\catului originar. P\catul originar
ni se prezint\ drept o `ncarnare a tot ceea ce
consider\m imoral, ru[inos, absurd, imposibil. {i,
totu[i, ne spune Pascal, cel mai mare adev\r se
afl\ aici. Ca [i Tertullian sau Luther, el vede clar
toate aceste pudet, ineptum, impossibile, care
constituie povestirea biblic\ ; [i totu[i, Pascal
declar\ : non pudet, prorsus credibile est... [i re-
]ine chiar, trimfalul : certum. „Conversiunea” lui
Pascal este exprimat\ `n aceast\ ultim\ afirma]ie ;
h`rtia ce o purta cusut\ `n haina sa o confirm\.
El se desprinde definitiv de adev\rul elenic :
„Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac,
Dumnezeul lui Iacob – nu filosofii [i savan]ii”
(Opuscule, 2, 13), astfel formula el, `n expresii
scurte, notate `n grab\, ceea ce reu[ise s\ `nche-
ie. Vom reg\si aici `ntotdeauna acela[i „abis” ;
acela[i amestec inextricabil de contradic]ii ire-
conciliabile. Vom `nt`lni, de asemenea, cumplite-
le cuvinte : Doamne, de ce m-ai p\r\sit ?, lacri-
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 77
mile de bucurie, `ndoielile [i certitudinile. {i
deasupra tuturor acestora, o unic\ dorin]\ ne-
buneasc\ [i pasionat\ : s\ uite universul, s\ uite
totul, `n afara lui Dumnezeu. S\ uite regulile,
toate legile, toate adev\rurile eterne [i nema-
teriale, `n supunerea fa]\ de care filosofii vedeau
scopul vie]ii noastre ; s\ suporte toate suferin]ele
fizice, chiar pe cele morale, pentru a-[i atinge
scopul suprem : „`n etern\ bucurie pentru o zi
de lucru pe p\m`nt” (Opuscule, 2, 13). Libertatea
pierdut\ prin Adam [i prima binecuv`ntare a lui
Dumnezeu trebuie acordate „eului demn de ur\”.
{i ce conteaz\, pe l`ng\ aceste mari daruri ale
Creatorului, adev\rurile noastre „eterne” [i `nal-
tele noastre virtu]i !
X
Observ\m c\, `n Pascal, totul s-a schimbat
radical. Odinioar\, `i era team\ de „ra]iune” [i de
deciziile sale, de con[tiin]\ [i de judec\]ile sale
„implacabile”. Acum, deciziile [i judec\]ile `nce-
teaz\ s\ mai existe pentru el. Mai mult chiar :
Pascal p\rea s\ simt\ c\ tot ceea ce este interzis
de ra]iune [i de con[tiin]\ ne este, de fapt, cel
mai necesar. Totu[i, pentru a nu da pretext unor
false interpret\ri, s`nt tentat s\ introduc, `n aceas-
t\ privin]\, o anume rezerv\.
Ne amintim c\ Pascal, contrar lui Descartes [i
altor filosofi, nu considera adev\rul drept ceva
ce putea fi v\zut de oricine, cu condi]ia s\-i fie
ar\tat. Dumnezeu, afirma el, a dorit ca unii s\
vad\, iar al]ii s\ fie orbi ; iar faptul de a fi orb
sau v\z\tor nu depinde de voin]a noastr\ :
Dumnezeu `l `n[eal\ pe cel pe care vrea s\-l
`n[ele [i nu-l `n[eal\ pe cel pe care nu vrea s\-l
78 LEV {ESTOV
`n[ele, iar noi nu avem nici un mijloc de a-l
obliga pe Dumnezeu s\ arate adev\rul tuturor.
Prin urmare, adev\rul nu are trebuin]\ s\ se
ascund\ de oameni. Adev\rul r\t\ce[te printre
ei, f\r\ nici un v\l, iar cel care nu trebuie s\-l
vad\ nu-l va vedea : nu are ochi potrivi]i pentru
a-l vedea.
Poate n-ar fi deplasat s\ remarc\m aici c\
teoria cunoa[terii a lui Pascal nu este at`t de
original\ pe c`t pare la prima vedere. Nu pentru
c\ Pascal ar fi `mprumutat-o de la cineva. A
inventat-o el `nsu[i sau, mai degrab\, a g\sit-o
acolo unde nimeni n-a c\utat o teorie a cunoa[-
terii : `n Sfintele Scripturi. Dar [i al]i filosofi, chiar
printre cei p\g`ni, s-au `ndoit de c`te ceva. Platon
`i spunea lui Diogene c\ nu are „organul” nece-
sar pentru a vedea „ideile”, iar Plotin [tia c\
adev\rul nu este o judecat\ „obligatorie pentru
to]i”. Pentru a vedea adev\rul, propov\duia el,
trebuie s\ „zbori” deasupra tuturor lucrurilor
obligatorii, trebuie s\ ie[i din limite, s\ treci
„dincolo” de ra]iune [i con[tiin]\. Aceste lucruri
au fost spuse de Platon [i Plotin, `ns\ istoria a
re]inut cu totul altceva din scrierile lor. Platon,
ne spune istoria, instruie[te c\ r\ul cel mai mare
este acela de a deveni misovlogo" (adic\ ostil
ra]iunii), iar Plotin ne spune c\ ajrchV ou`n lovgos
kaiV pavnta lovgo" (`nceputul este ra]iunea, [i totul
este ra]iune, Enneadele, III, 2, 15). Istoria a arun-
cat restul ca fiind inutil pentru oameni, iar teo-
riile contemporane ale cunoa[terii, cu toate c\ se
sprijin\ aproape toate pe Platon [i ]in seama `n
bun\ m\sur\ de Plotin, iau drept punct de ple-
care judecata lui Aristotel : adev\rul este ceea ce
poate fi `nv\]at de toat\ lumea.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 79
Or, Pascal afirma c\ nu putem `n]elege actele
lui Dumnezeu f\r\ a avea `n minte faptul c\ el
vrea s\ „orbeasc\” pe unii [i s\-i „lumineze” pe
ceilal]i. Se pare `ns\ c\ nici Pascal n-a spus totul.
Se pare c\ Dumnezeu ba „lumineaz\”, ba „orbe[te”
pe unul [i acela[i om ; de aceea omul poate ba
s\ vad\, ba s\ nu vad\ adev\rul. {i chiar, lucru
ce se `nt`mpl\ adesea, el poate s\ vad\ [i s\ nu
vad\ `n mod simultan. De asemenea, ne spune
Pascal, `n problemele „ultime”, nu exist\, nu
poate exista [i nici nu trebuie s\ existe ceva
ferm, nici sigur. De aceea, `nsu[i Pascal este
modelat de contradic]ii. „G`ndurile”, zice el, `i
vin [i `l p\r\sesc dup\ propriul lor capriciu. ~n
suita sistematic\ de deduc]ii sobre ce alc\tuiesc
teoria sa despre „pariu”, deodat\ irumpe vorba
bizar\, absurd\ : „a te `ndobitoci”. Pe o `ntreag\
pagin\, el glorific\ ra]iunea, pe alta, o pune la
locul s\u, brutal [i dispre]uitor. Iar Eul, despre
care spune c\ este „demn de ur\” (455), ceea ce
are drept consecin]\ c\ „adev\rata [i unica vir-
tute este aceea de a te ur`” (485), acela[i Eu
devine lucrul cel mai pre]ios din lume, mult mai
pre]ios dec`t toate virtu]ile pe care Pascal le
abandoneaz\ pelagienilor [i animalelor. Maxima :
„Inima are ra]iunile sale, pe care ra]iunea nu le
cunoa[te” (277) se amestec\ `n toate [i produce
transform\rile cele mai nea[teptate [i miracu-
loase. E adev\rat c\ s-ar putea r\sturna teza [i s\
proclam\m, cu egal\ `ndrept\]ire : „Ra]iunea are
ra]iunile sale pe care inima nu le cunoa[te”. ~n
fapt, chiar a[a este. Ra]iunea `[i afirm\ exigen]ele
f\r\ s\ ]in\ seama de inim\, a[a cum inima [i le
afirm\ pe ale sale f\r\ s\ ]in\ seama de ra]iune.
„Inima” – ce este oare aceast\ misterioas\ ini-
80 LEV {ESTOV
m\ ? – spune `mpreun\ cu Iov : dac\ a[ pune
durerea mea pe o balan]\, ea ar fi mai grea dec`t
tot nisipul m\rii. Ra]iunea r\spunde : durerea,
chiar cea a `ntregului univers, pus\ pe o balan]\,
n-ar putea ridica nici m\car un fir de nisip.
~nc\ un diferend, pe care iar\[i nu [tim cine
`l va c`[tiga. Ra]iunea insist\ : omul este o trestie
fragil\ pierdut\ `n spa]iile infinite ; cea mai slab\
b\taie de v`nt, o pic\tur\ de ap\ l-ar putea
ucide ; este evident... Da, r\spunde Pascal, este
evident ; `ns\ nici v`ntul, nici pic\tura de ap\,
nici imensul univers nu-[i simt propria for]\ [i
nici sl\biciunea omului ; deci for]a lor este iluzo-
rie [i infim\. Este acesta un argument ? Putem
discuta astfel, putem lupta `mpotriva eviden]ei ?
Desigur, ra]iunea se opune ; ea nu recunoa[te
dec`t for]a argumentativ\ a acelor adev\ruri ne-
materiale care nu pot nimici nici pic\tura de
ap\, nici v`ntul, nici imensul univers. Pentru
ra]iune, aceast\ putere care nimice[te este o pu-
tere `n fa]a c\reia ea se `nclin\ cu pio[enie [i `n
fa]a c\reia, dup\ legile sale, to]i trebuie s\ se
`ncline la fel de pios. Ea, ra]iunea l-a `nv\]at pe
Pascal – [i `naintea lui Pascal pe vechii filosofi –
c\ „eul este demn de ur\”, pentru c\ nu este
etern, pentru c\ el cunoa[te gevnesi" [i ;qorav,
na[terea [i moartea ; [i tot ea i-a inspirat lui
Pascal preceptul fundamental : „Trebuie s\ tinzi
c\tre general” ; precept din care s-a hr\nit [i care
este fundamental `ntregii filosofii vechi [i mo-
derne, [i f\r\ de care nu s`nt posibile nici etica,
nici teoria cunoa[terii. ~ns\ „inima” ur\[te „gene-
ralul” ; ea nu vrea, oricare ar fi amenin]\rile ori
promisiunile ra]iunii, s\ tind\ spre „general”, a[a
cum nu vrea s\ recunoasc\ ra]iunii calitatea de
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 81
judec\tor suprem. Pascal recurge la „adev\rurile”
pe care le extrage din Biblie pentru a dobor`, cu
ajutorul lor, ra]iunea [i exigen]ele sale. Consi-
dera]i o eviden]\ c\ orice are un `nceput trebuie
s\ aib\ un sf`r[it, crede]i c\ moartea este un
eveniment la fel de „natural” ca toate celelalte
fenomene naturale. Dar „eviden]a” voastr\ nu
este dec`t orbirea voastr\. Descartes, `n naivitatea
sa savant\, a v\zut c\ Dumnezeu nu vrea [i nici
nu poate s\-i `n[ele pe oameni : aceasta `i era
Lui interzis de teoria cunoa[terii [i de etica p\-
g`nilor. Or, noi [tim c\ exist\ o alt\ teorie a
cunoa[terii [i o alt\ etic\ [i c\ Dumnezeu poate
[i dore[te s\ `n[ele oamenii. Iar cea mai mare
`n[el\torie, c\reia i-a c\zut victim\ p`n\ [i divinul
Platon, este convingerea noastr\ c\ tot ceea ce
are un `nceput are, trebuie s\ aib\ un sf`r[it [i
c\ moartea, prin urmare, este un eveniment
natural `ntre alte evenimente naturale. Desigur,
multe lucruri care au un `nceput au [i un sf`r[it ;
dar nu toate. Iar moartea, pe care ra]iunea o
„`n]elege” ca o consecin]\ necesar\ a principiilor
de ea stabilite, este de fapt lucrul cel mai incom-
prehensibil, cel mai pu]in natural din tot ceea
ce putem observa `n lume. {i este `nc\ [i mai
pu]in „natural” c\ oamenii au putut s\ accepte
adev\rurile ra]iunii, s\ iubeasc\ „generalul”, „le-
gile” [i s\-[i urasc\ propriul Eu ; c\ ei au putut
s\ se intereseze de adev\rurile „imateriale” p`n\
la a-[i uita complet propriul lor destin : „Nemuri-
rea sufletului este un lucru at`t de important,
care ne prive[te at`t de profund, c\ trebuie s\ ne
fi pierdut orice sentiment pentru a fi indiferen]i
la a [ti despre ce este vorba” (194). {i `nc\ :
„Nimic nu este mai important pentru om dec`t
82 LEV {ESTOV
starea sa, nimic nu i se pare mai redutabil dec`t
eternitatea ; astfel `nc`t, nu este deloc natural s\
existe oameni indiferen]i la pierderea fiin]ei pro-
prii [i la amenin]area unei eternit\]i plin\ de
suferin]e. Ei s`nt cu totul altfel fa]\ de toate
celelalte lucruri : le este team\ chiar de cele mai
u[oare, le prev\d, le simt ; [i acela[i om care-[i
petrece zile [i nop]i `n m`nie [i disperare pentru
pierderea unui bun [i pentru o ofens\ imaginar\
adus\ onoarei sale, este [i cel care [tie c\ va
pierde totul prin moarte, f\r\ s\ se nelini[teasc\,
f\r\ nici o emo]ie. E un lucru monstruos s\ vezi,
`n aceea[i inim\ [i `n acela[i timp, aceast\ sen-
sibilitate pentru lucrurile cele mai m\runte [i
aceast\ stranie insensibilitate pentru cele cu ade-
v\rat mari. E o vraj\ de ne`n]eles [i o adormire
supranatural\, semn al unei for]e atotputernice ce
le genereaz\” (194). Observa]i cum, `n spiritul lui
Pascal, totul se degradeaz\. Etica [i teoria cu-
noa[terii grece[ti, cu aversiunea lor fa]\ de tot ce
e ira]ional, cu afirma]ia lor c\ „eul este demn de
ur\”, cu tendin]a lor spre „general”, cu credin]a
lor `n caracterul „natural” al mor]ii, `[i pierd orice
putere asupra lui. Acolo unde „filosofia” g\se[te
adev\rul [i vede eviden]a absolut\, acolo Pascal
vede „fermecare” [i „adormire supranatural\”. {i,
acum, noi poate nu vom mai `ndr\zni s\ respin-
gem exorcismul s\u : „Umile[te-te, ra]iune nepu-
tincioas\” (434). C\ci, dac\ „adev\rurile eterne”
nu conduc dec`t la „fermecare” [i la „adormire”,
dac\ noi tr\im `ntr-un regat vr\jit, cum ar mai
putea omul s\ se elibereze de farmecele supra-
naturale ? Dispre]uim supersti]ia, s`ntem convin[i
c\ exorcismele s`nt absurde, iat\ `nc\ unul din
„adev\rurile eterne”. ~ns\ toate aceste nu pot fi
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 83
valabile dec`t numai atunci c`nd teoria cunoa[-
terii [i etica noastr\ s-ar fonda pe presupunerea
c\ Dumnezeu trebuie s\ fie veridic [i s\ se supu-
n\, ca [i oamenii, unei legi ce-i este superioar\.
~ns\, din momentul `n care am aflat c\ dore[te
ca unii s\ fie orbi]i iar al]ii clarv\z\tori, situa]ia
se schimb\. „Exorcismul” apare atunci drept unic
mijloc, de[i „supranatural”, de a sparge eviden-
]ele-erori create de o for]\ de asemenea suprana-
tural\, iar c\utarea adev\rului nu mai poate fi o
investiga]ie lini[tit\ [i lipsit\ de pasiune. Atunci,
va trebui s\ admitem c\ singurii care caut\ co-
rect s`nt cei care „caut\ gem`nd” ; de atunci,
chinul de care nu se putea ap\ra Pascal, [i teama
sa nebun\ fa]\ de abis, devin mai de dorit dec`t
p\m`ntul ferm [i lini[tea spiritului. Doar oroarea
pe care o `ncearc\ omul c`nd simte c\ p\m`ntul
`i fuge de sub picioare [i cade `ntr-un abis f\r\
fund, `l poate conduce la „nebuneasca” decizie
de a respinge „legea” [i de a se revolta `mpotriva
tuturor adev\rurilor recunoscute. De aceea vor-
be[te at`t de mult Pascal, `n Pensées, despre
teribilele condi]ii ale existen]ei noastre p\m`n-
tene. Ra]iunea repet\ adev\rurile sale : A=A, par-
tea este mai mic\ dec`t `ntregul, dou\ m\rimi
egale cu a treia s`nt egale `ntre ele, ceea ce are
un `nceput trebuie s\ aib\ un sf`r[it etc. Morala
pretinde ca virtutea s\-[i g\seasc\ r\splata `n
sine, ca Eul omenesc, ostil prin esen]a sa tuturor
legilor, s\ fie adus la ascultare, ca Dumnezeu
`nsu[i s\ se supun\ legii... Pascal `n]elege toate
acestea, s`nt lucruri pe care le [tie : el a tr\it `n
cele dou\ Rome, secular\ [i spiritual\, l-a cu-
noscut pe Montaigne, a trecut prin [coala lui
Epictet [i a urmat `nv\]\tura timizilor s\i prieteni
84 LEV {ESTOV
de la Port Royal. Aici [i dincolo, [i-a `nsu[it toate
adev\rurile nemateriale [i eterne, a `nv\]at s\ le
reduc\ la un singur adev\r pe care oamenii `l
numesc Dumnezeu. A `nv\]at c\ nu a existat ni-
ciodat\ un alt Dumnezeu printre oameni, [i c\
„puterea cheilor” a fost `nm`nat\ de Dumnezeu
`nsu[i celui care, `ntr-o singur\ noapte, L-a rene-
gat de trei ori.
Dar la Judecata de Apoi, Pascal a `nv\]at
altceva. Drept r\spuns la rug\ciunea sa : „F\,
Doamne, s\ m\ socotesc `n boala mea ca `ntr-un
fel de moarte, desp\r]it de lume, dezlegat de
toate leg\turile mele, singur `n prezen]a ta”
(Opuscule, I, 3), Dumnezeu i-a d\ruit aceast\ „con-
versiune a inimii sale” pe care at`t a sperat-o.
„Singur `n prezen]a ta” : din aceast\ dorin]\ de a
se afla fa]\ `n fa]\ cu Dumnezeu (la Plotin, ;ughV
movnou proV" movnon)25 s-a n\scut hot\r`rea lui Pascal
s\ convoace, `n fa]a tribunalului lui Dumnezeu,
Roma [i lumea. Iat\ ce l-a proiectat `n afara
c\r\rii comune, ce i-a dat for]a [i `ndr\zneala
necesare pentru a-i vorbi la modul imperativ
ra]iunii, ce nu recuno[tea nici un st\p`n, ce l-a
`nv\]at s\ aplice judec\]ilor clare [i distincte ma-
gicul s\u : „Dispari, umile[te-te ra]iune nepu-
tincioas\” (434). Po]i s\ sacrifici totul pentru a-l
g\si pe Dumnezeu ; [i `n primul r`nd adev\rurile
noastre eterne [i nemateriale, pe care „filosofia
pozitiv\”, `n virtutea imaterialit\]ii lor reale [i a
pretinsei lor eternit\]i, `ncearc\ s\ le substituie
lui Dumnezeu. Nu va putea fi niciodat\ iertat
Descartes, el nu trebuie iertat : prin gre[eala sa,
oamenii au fost din nou orbi]i, readu[i c\tre
25. Fuga unului spre Unu (Enneade, VI, 9, 11).
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 85
aceast\ minunat\ „fermecare” [i aceast\ „adormi-
re” despre care ne-a vorbit Pascal. Cum s\ sco]i
lumea din aceast\ toropeal\ ? Cum s\ smulgi
oamenii din puterea mor]ii ? Cine va insufla o
for]\ care s\ declan[eze exorcismul : „Dispari !” ?
Cine ne va ajuta s\ facem din „lipsa de claritate”
o „profesie” ? Cine ne va da marea `ndr\zneal\
de a renun]a la darurile ra]iunii, de a ne „`ndo-
bitoci” ? Cine va face ca durerea lui Iov s\ fie
mai grea dec`t tot nisipul m\rii ?
Pascal r\spunde : „Iisus va fi `n agonie p`n\ la
sf`r[itul lumii” (553). Dumnezeu `nsu[i a ad\ugat
suferin]ele sale la suferin]ele lui Iov [i, la sf`r[itul
lumii, greutatea durerii divine [i umane va de-
p\[i greutatea nisipului m\rii. A[tept`nd – [i aici
se afl\ esen]ialul filosofiei lui Pascal, at`t de
diferit\ de ceea ce numim de obicei cu acest
nume –, „s\ nu c\ut\m siguran]a [i fermitatea”
(72) `n lumea noastr\ vr\jit\. Nu trebuie s\ fim
lini[ti]i, nu trebuie s\ dormim... Aceast\ porunc\
nu este pentru noi to]i, ci doar pentru pu]inii
„ale[i” sau „martiri”. C\ci, dac\ ar dormi [i ei,
cum a adormit `n timpul nop]ii memorabile ma-
rele apostol, sacrificiul lui Dumnezeu va fi fost
inutil, iar moartea ar triumfa definitiv, pentru
totdeauna.
Privilegia]ii [i
dezmo[teni]ii istoriei
Destinul istoric al lui Descartes [i Spinoza
1. {i am auzit glasul Domnului care zicea «Pe cine `l voi
trimite [i cine va merge pentru Noi?» {i am r\spuns:
«Iat\-m\, trimite-m\ pe mine!» {i El a zis: «Du-te [i spune
poporului acestuia: Cu auzul ve]i auzi [i nu ve]i `n]elege
[i, uit`ndu-v\, v\ ve]i uita, dar nu ve]i vedea. C\ s-a
`nv`rto[at inima poporului acestuia [i cu urechile sale
greu a auzit [i ochii s\i i-a `nchis, ca nu cumva cu ochii
s\ vad\ [i cu urechile s\ aud\...»
Et audivi vocem Domini dicentis :
Quem mittam ? Et quis ibit nobis ? Et
dixi : ecce ego, mitte me. Et dixit : Vade
et dices populo huic : Audite audientes
et nolite intelligere, et videte visionem et
nolite cognoscere. Excaeca cor populi
hujus aures ejus aggrava ; et oculos ejus
claude ; ne forte videat oculis suis et
corde suo intelligat1
Isaia, VI, 8-10.
I
Pu]ini s`nt cei care ar `ndr\zni, ast\zi, s\ repe-
te spusele lui Hegel, cum c\ istoria filosofiei
dezv\luie treptele de evolu]ie ale spiritului. Isto-
ricii contemporani ai filosofiei privesc de sus
construc]iile abstracte de acest fel. Ei vor s\ fie,
`nainte de toate, istorici, adic\ s\ povesteasc\
veridic „ceea ce s-a `nt`mplat” [i `nl\tur\, de la
bun `nceput, orice premis\ `n stare s\ le `ngr\-
deasc\ libertatea de investigare. Dac\ ar fi s\
credem ceea ce se afirm\ adesea, am putea g`ndi
c\, niciodat\ p`n\ acum, elanul c\tre cercetarea
90 LEV {ESTOV
liber\ n-a fost at`t de puternic. Prima porunc\ a
filosofiei contemporane este : trebuie s\ te eli-
berezi de orice fel de premis\. Premisele s`nt
considerate un p\cat de moarte, iar cei care le
accept\ devin du[mani ai adev\rului.
Se pune `ns\ `ntrebarea : am avut cu adev\rat
de c`[tigat introduc`nd o nou\ porunc\, o nou\
lege ? La Sf`ntul Pavel `nt`lnim aceast\ spus\
enigmatic\ : „Legea a fost dat\ pentru a `nmul]i
p\catul”. {i, `ntr-adev\r, numai acolo unde exist\
lege, exist\ [i crim\. De[i e greu de imaginat,
s`ntem, totu[i, obliga]i s\ admitem : dac\ n-ar fi
lege, n-ar fi nici crime. ~n acest caz, oamenii ar
spune deschis c\, pentru ei, premisele s`nt mai
importante dec`t filosofia lor, c\ ele reprezint\
cel mai important lucru din lume, iar menirea lor
este afirmarea [i ap\rarea acestor premise.
Descartes, p\rintele „noii filosofii”, primul care a
decretat c\ premisele nu-[i au locul `n filosofie
(de omnibus dubitandum2 erau cuvintele sale)
avea cu siguran]\, o premis\ proprie. O for]\
extraordinar\ [i irezistibil\, pe care n-ar fi putut
s-o numeasc\ [i, `n plus, nici nu i-ar fi c\utat
vreun nume, dar care `l st\p`nea `n `ntregime, `l
`mpingea, f\r\ putin]\ de sc\pare, spre un singur
deznod\m`nt : alungarea cu orice pre] a misteru-
lui din via]a noastr\. Adev\rul, spunea filosoful,
nu e de g\sit dec`t `n ceea ce poate fi repre-
zentat clar [i distinct (clare et distincte). Tot ceea
ce este vag perceput, tot ceea ce e misterios nu
ar putea fi adev\rat. Iar aceast\ afirma]ie – `n
opinia g`nditorului – nu mai este o premis\. Este
ceva de care nimeni, nic\ieri, nu se `ndoie[te [i
2. Trebuie s\ te `ndoie[ti de tot.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 91
nici nu s-a `ndoit vreodat\ : nici oamenii, nici
`ngerii, nici Dumnezeu `nsu[i. Pentru a anula din
start orice posibilitate de a se ajunge la obiec]ii
[i repro[uri, filosoful a `nceput, a[a cum o afir-
m\, prin a se `ndoi de tot. {i, numai atunci c`nd
s-a convins c\ exist\ un adev\r `n stare s\ reziste
asaltului oric\ror `ndoieli, a `nceput s\ filosofeze,
f\r\ a mai fi p`ndit de r\t\cire, c\p\t`nd nu un
talisman, ci o busol\ la care oamenii au visat
aproape dintotdeauna, de la `nceputurile lumii.
Dumnezeu `nsu[i, predica Descartes, dore[te,
trebuie s\ doreasc\ s\ ajungem `n posesia adev\-
rului. {i aceasta era pentru el o judecat\ tot at`t
de clar\, distinct\ [i, deci, evident\, ca [i prima
judecat\ pe care a descoperit-o [i formulat-o `n
cuvintele : cogito, ergo sum3.
Dumnezeu nu voie[te s\-i `n[ele pe oameni –
velle fallere vel malitiam vel imbecillitatem testatur,
nec proinde in Deum cadit : dorin]a de a `n[ela
dovede[te fie r\utate, fie sl\biciune [i, prin urmare,
nu ar putea fi atribuit\ divinit\]ii. Dumnezeu nu
dore[te s\ fie `n[el\tor [i, ceea ce e esen]ial,
chiar dac\ ar dori-o, nu ar putea : cogito, ergo
sum.
Celui care nu a citit operele lui Descartes, `i
vine greu s\-[i imagineze eleva]ia [i entuziasmul
lor extraordinare, c`t [i debordanta lor agita]ie
interioar\. ~n ciuda caracterului vizibil abstract al
tezei, ele nu s`nt tratate, ci poeme inspirate.
Chiar celebrul poem filosofic al lui Lucre]iu, De
rerum natura este departe de acest mod de a
scrie, `n for]\ [i av`ntat, de[i, dup\ cum se [tie,
Lucre]iu a avut o premis\ proprie care, `n multe
3. Cuget, deci exist.
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
92 LEV {ESTOV
privin]e, o aminte[te pe cea a lui Descartes,
fiindu-i mult mai aproape dec`t atomismul epicu-
reic expus `n opera sa. Descartes, o repet, nu
avea dec`t un singur ]el : acela de a despov\ra
lumea, de a elibera existen]a oamenilor de mister
[i de for]ele misterioase atotst\p`nitoare. Depen-
den]a, fie [i de o Fiin]\ absolut perfect\, `i p\rea
g`nditorului cumplit de dureroas\ [i de tortu-
rant\. Nu avea `ncredere dec`t `n sine `nsu[i. {i
la g`ndul c\ nu exist\ nimeni `n univers care s\
doreasc\, s\ poat\ s\-l `n[ele, c\ nu exist\ ni-
meni `n care trebuie s\ aib\ `ncredere, pe care
s\-l cread\ c\ este de acum `nainte (`n sine
`nsu[i are o `ncredere absolut\) st\p`nul [i
creatorul propriului destin, sufletul s\u se umple
de o bucurie extatic\, tratatele se transform\ `n
c`ntece de victorie, triumf\toare [i exuberante.
Dumnezeu nu voie[te s\-i `n[ele pe oameni,
Dumnezeu nu poate, chiar dac\ ar voi, s\-i `n[e-
le pe oameni. Deasupra divinit\]ii [i a omului
exist\ o „lege” etern\. E de ajuns s\ o vezi clar
[i distinct [i tot ceea ce e ascuns va deveni
manifest, misterul va dispare din lume, iar oa-
menii vor fi deopotriv\ cu zeii.
Oamenii vor fi deopotriv\ cu zeii ! Descartes
nu a folosit un asemenea limbaj. Dou\ secole
mai t`rziu, Hegel a fost cel care a vorbit astfel.
Descartes era `nc\ obligat s\ nu mearg\ p`n\ la
cap\tul g`ndirii sale ; a[a cum ni-l prezint\ istori-
cii, nu uitase cu des\v`r[ire de soarta lui Galilei.
Chiar [i contemporanii s\i g`ndeau despre el
acela[i lucru. Bossuet scria : „Domnului Descar-
tes `i este mereu team\ s\ nu fie pus la index de
c\tre Biseric\ [i `l vedem lu`ndu-[i precau]ii ce
merg adesea p`n\ la exces”. {i, totu[i, `n ciuda
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 93
pruden]ei sale, el [i-a `ndeplinit incomparabil,
genial misiunea sa istoric\. Descartes semnaleaz\
prin prezen]a sa sf`r[itul nop]ii milenare a Evului
Mediu, marele „`nceput” sau marea r\sturnare ce
se afl\ la originea noii istorii, noii g`ndiri. Mai
mult, Descartes era un adev\rat „fiu al timpului
s\u”. Lui `i pot fi aplicate `n `ntregime sau, dac\
prefera]i, prin excelen]\, spusele lui Hegel : „Fie-
care filosofie, tocmai pentru c\ este expresia
(Darstellung) unui grad particular de evolu]ie,
apar]ine timpului s\u [i este legat\ de limitarea
sa (chiar astfel se exprim\ Hegel – Beschraenkt-
heit). Individul este fiul poporului s\u, al ]\rii
sale, nef\c`nd altceva dec`t s\ le exprime esen]a
prin forma sa particular\. Un individ poate lupta
cum va dori, dar `i va fi tot at`t de imposibil s\
se smulg\ timpului s\u, dup\ cum `i va fi s\ ias\
din propria-i piele. C\ci el apar]ine Spiritului
Universal unic, care este propria sa fiin]\ [i pro-
pria sa esen]\” (HegelsWerke, XIII, 59).
Cuvinte remarcabile, asupra c\rora merit\ s\
mai reflect\m. Mai ales v\z`nd `ncrederea depli-
n\ sau, dac\ prefera]i, credulitatea naiv\ a celui
ce le-a pronun]at [i care, e timpul s\ remarc\m,
`nso]e[te `ntotdeauna judec\]ile clare [i distincte :
ut unusquisque qui certitudinem intellectus gusta-
vit, apud se sine dubio expertus est4 (Spinoza –
Tratat teol.-politic, cap I).
Filosofia, ne `nva]\ Hegel, cel mai mare ra]io-
nalist, este condamnat\ s\ fie limitat\ de spiritul
4. „~nc`t oricine a gustat din certitudinea intelectului, [tie
acest fapt `n chip ne`ndoielnic” (~n Tratatul teolo-
gico-politic, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti,
1960, pag. 17)
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
94 LEV {ESTOV
timpului s\u, iar omul nu posed\ nici un mijloc
prin care s\ se smulg\ acestei limit\ri. {i aceasta
nu-l zdruncin\ deloc, ci, dimpotriv\, `l seduce,
pentru c\ e tocmai ceea ce aduce cel mai mult
cu adev\rul [tiin]ific at`t de mult dorit, at`t de
mult a[teptat ; adic\ tot ce poate fi imaginat clare
et distincte, at`t de clar [i distinct `nc`t este im-
posibil de admis chiar [i cea mai mic\ b\nuial\
c\ Dumnezeu `nsu[i, `n ciuda dorin]ei sale, ar
putea, de aceast\ dat\, s\ ne induc\ `n eroare.
{i, chiar atunci c`nd omul a citit ceea ce a scris
Hegel, c\ e un fiu al timpului s\u [i, `n judec\]ile
sale, exprim\ nu adev\rul, ci numai ceea ce
Spiritul Universal dore[te, la un moment istoric
dat, nu numai c\ nu se poate smulge limit\rii,
dar nici m\car nu-i este dat s\ resimt\ aceast\
limitare drept un co[mar ap\s\tor [i resping\tor,
pe care, chiar dac\ e imposibil s\-l `nfrun]i, `]i
po]i spune c\ nu e realitate, ci numai un vis
dureros. Proclam\ un adev\r accidental, limitat
[i mul]ume[te-te cu at`t ; ar trebui chiar s\ te
bucuri de asta, s\ exul]i ! Acela[i Hegel, `n ace-
ea[i oper\ [i `n acela[i capitol din care au fost
extrase r`ndurile citate mai sus, scria : die Philo-
sophie ist nicht ein Somnambulismus sondern
vielmehr das wachste Bewusstsein5. ~ns\, dac\ tot
ceea ce a afirmat despre Spiritul Timpului este
exact, filosofia (sau ceea ce Hegel nume[te ast-
fel) este un pur somnambulism, iar con[tiin]a
filosofic\ e cea mai adormit\ con[tiin]\ din c`te
exist\. E adev\rat – [i e important s\ not\m aici
acest lucru – c\, prin ea `ns\[i, starea de som-
5. Filosofia nu este o form\ de somnambulism, ci dimpo-
triv\, starea cea mai treaz\ a con[tiin]ei.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 95
nambulism nu poate, la drept vorbind, s\ fie
considerat\ drept un r\u at`t de mare, poate
chiar con]ine `n ea „fericirea”. Dup\ cum [tim,
somnambulii fac lucruri ce par supranaturale
persoanelor aflate `n stare de trezie. Poate c\
faptul de a g`ndi `n stare de somnambulism este
util, chiar foarte util. ~ns\, `n toate cazurile, oric`t
de util ar fi aceasta, chiar dac\ s-ar dovedi c\
marile inven]ii [i descoperiri [tiin]ifice au fost
f\cute `n stare de somnambulism (exist\ toate
[ansele ca o astfel de supozi]ie s\ fie exact\),
filosofia nu trebuie niciodat\ s\ se lase sedus\
de utilitate sau profit, oric`t de mari ar fi acestea.
De asemenea, fie c\ o dorim sau nu, noi s`ntem
totu[i obliga]i, urm`nd regula lui Descartes `n-
su[i, de omnibus dubitandum, s\ ne `ndoim de
premisa sa [i s\ ne `ntreb\m : e adev\rat c\
judec\]ile clare [i distincte nu ne `n[eal\ nicio-
dat\ ? Nu cumva tocmai contrariul e adev\rat ?
Nu este, poate, caracterul clar [i distinct al jude-
c\]ilor tocmai un semn al falsit\]ii lor ? ~n al]i
termeni : dac\ Dumnezeu voie[te [i poate s\-i
`n[ele pe oameni ? {i dac\, tocmai atunci c`nd e
`n[el\tor, le trimite filosofi, profe]i care le suge-
reaz\ judec\]i false, `ns\ clare [i distincte ?
{i, totu[i, Hegel are dreptate, [i chiar mai mult
dec`t `[i `nchipuia el `nsu[i. Descartes era fiul
timpului s\u, iar timpul s\u era condamnat la
limitare [i la erori pe care el a fost chemat s\ le
fac\ vizibile [i s\ le proclame drept adev\ruri.
Este foarte semnificativ c\, dintre toate atributele
lui Dumnezeu, Descartes nu se intereseaz\ dec`t
de unul singur, cel negativ. Dumnezeu nu ar
putea fi `n[el\tor. Descartes nu-i cerea dec`t un
singur lucru : s\ nu-l `mpiedice s\-[i urmeze
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
96 LEV {ESTOV
investiga]iile [tiin]ifice, adic\ s\ nu se amestece
`n treburile omene[ti. ~n orice caz, el nu va
putea s\-l `n[ele `n totalitate pe om. Cogito, ergo
sum. Chem`ndu-l pe om la via]\, adic\ la g`ndire,
chiar prin aceasta Dumnezeu a fost obligat s\-i
reveleze c\ el, omul, exist\ ; [i acesta este primul
adev\r. Dar, dezv\luindu-i un prim adev\r,
Dumnezeu `i arat\ chiar prin aceasta adev\rul
asupra a ceea ce s`nt criteriile adev\rului, ofe-
rindu-i deci posibilitatea de a `n]elege c\ ade-
v\rurile nu pot fi dec`t percep]ii clare [i distincte.
Punctul de sprijin a fost g\sit, iar noii Arhimede
puteau s\-[i continue, `n deplin\ siguran]\, ope-
ra. Ei nu se mai roag\ : „D\-ne nou\ p`inea
noastr\ cea de toate zilele” sau „izb\ve[te-ne de
cel R\u”, ei nu fac dec`t s\-i propun\ respectuos
lui Dumnezeu s\ nu se mai amestece `n treburile
lor lume[ti : noli tangere circulos nostros. Astfel
ne `nva]\, cu bucurie [i entuziasm, Descartes, ca
un fiu supus Spiritului timpului s\u. Astfel ne-au
`nv\]at, `nainte de Descartes [i dup\ el, mul]i al]i
oameni remarcabili ai secolelor al XVI-lea [i al
XVII-lea. Erau cu to]ii convin[i c\ Dumnezeu
nici nu voie[te [i nici nu poate s\ ne `n[ele, c\
noi `n[ine, cu liberul nostru arbitru, s`ntem la
originea gre[elilor noastre, c\ judec\]ile clare [i
distincte nu ar avea cum s\ fie false : a[a o cerea
atotputernicul Spirit al timpului...
Dar iat\ un alt fapt. Pascal era un contem-
poran, mai t`n\r, al lui Descartes. {i, asemenea
lui Descartes, era unul din reprezentan]ii de sea-
m\ ai g`ndirii [tiin]ifice a timpului s\u. Cuno[tea
perfect doctrina judec\]ilor clare [i distincte sus-
]inut\ de c\tre Descartes. {tia desigur, `n egal\
m\sur\, c\ Spiritul timpului era al\turi de
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 97
Descartes [i putea s\ ghiceasc\ cu u[urin]\ – [i
probabil c\ a [i ghicit – ceea ce spiritul timpului
a[tepta de la fiii s\i ; dar a refuzat s\ r\spund\
acestor exigen]e. Ca replic\ la spusa triumf\toare
a lui Descartes : clare et distincte, el a r\spuns
t\ios, posomor`t, `ncruntat : „n-am nevoie de cla-
ritate” [i „nu-mi mai repro[a]i lipsa de claritate,
c\ci din ea mi-am f\cut o profesiune...” Deci
claritatea [i limpezimea ucid adev\rul... Astfel
vorbea Pascal, cel care era, ca [i Descartes, un
fiu al secolului al XVII-lea, un francez [i, subli-
niez, un savant remarcabil...
Cum s-a `nt`mplat, deci, ca doi oameni care ar
fi trebuit s\ apar]in\ aceluia[i Spirit Universal [i,
prin urmare, s\ dezv\luie esen]a timpului [i a
poporului lor, s\ proclame lucruri at`t de dife-
rite ? Sau poate c\ Hegel n-a avut „`n totalitate”
dreptate ? Probabil, nimeni nu poate ie[i din
propria-i piele [i, totu[i, omul reu[e[te c`teodat\
s\ nesocoteasc\ poruncile Spiritului, s\ scape de
limitarea timpului s\u. {i, pe urm\, o a doua
`ntrebare : unde trebuie c\utat adev\rul ultim [i
definitiv ? De partea `ntuneca]ilor [i posomor`]ilor
rebeli `mpotriva Spiritului care, f\c`nd imposibi-
lul, scap\ domina]iei puterii timpului lor sau,
dimpotriv\, de partea celor care nu `ncearc\ im-
posibilul [i, ferm convin[i c\ ra]iunea uman\ nu
este prin nimic diferit\ de cea divin\, se av`nt\
triumf\tori [i ferici]i pe marele drum al istoriei ?
C\ci probabil nimeni nu se va `ndoi c\ marele
drum al istoriei nu este deschis dec`t celor supu[i.
Pascal, cu enigmatica sa „profesiune” este depar-
te de evenimente, de ideea `n evolu]ie. Doar din
`nt`mplare ni s-au p\strat, fragmentar [i `n dezor-
dine, „pensées”-urile sale ; `ns\ Descartes [i nu
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
98 LEV {ESTOV
Pascal a fost [i a r\mas, p`n\ ast\zi, st\p`nul
sufletelor. Descartes a fost adev\ratul promotor
al Spiritului unic [i universal despre care a vorbit
Hegel. {i, prin urmare, dac\ trebuie s\ `n]elegem
prin adev\r ceea ce suport\ `ncercarea secolelor,
adev\rul se afl\ de partea lui Descartes.
II
Filosofia contemporan\, dup\ cum am mai
spus, nu accept\ premise. {i, mai mult, se teme
de legende [i mituri. A[a cum am v\zut deja,
filosofia nu a putut niciodat\ s\ se lipseasc\ de
premise. Vom vedea, `n continuare, c\ legendele
[i miturile `i s`nt tot at`t de necesare.
Toat\ lumea [tie c\, dup\ `nv\]\turile Bibliei,
Dumnezeu a creat omul „dup\ chipul [i asem\-
narea sa” [i cre`ndu-l, l-a binecuv`ntat. Aceasta
constitue alfa [i omega Bibliei, aici e sufletul ei
sau, dac\ `ndr\znesc s\ m\ exprim astfel, `n
aceasta const\ esen]a filosofiei biblice. ~ns\, pro-
babil, pu]ini s`nt cei care [tiu c\ lumea greac\ a
avut [i ea legenda sau mitul ei privind originea
omului [i c\ acest mit se afl\ la baza aproape
tuturor sistemelor filosofice ale antichit\]ii [i c\,
sub o form\ mascat\, a fost `n `ntregime adoptat
de filosofia ra]ionalist\ modern\. Tot ceea ce
Hegel spune, `n fraza citat\ mai `nainte, despre
Spiritul Universal [i despre individ nu este dec`t
o parafraz\ a acestui mit adaptat gustului epocii
noastre.
Anaximandru poveste[te mitul `n felul urm\-
tor : f\c`ndu-[i apari]ia pe scena lumii, adic\
ie[ind din proprie voin]\ din izvorul unic [i
comun [i cucerindu-[i o existen]\ individual\,
lucrurile particulare au comis, prin aceasta, o
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 99
mare crim\. {i, ca urmare, ele trebuie s\ suporte
cea mai mare pedeaps\, s\ cunoasc\ nimicirea.
„Toate lucrurile particulare”, adic\, `nainte de
toate, fiin]ele vii [i, bine`n]eles, `n primul r`nd
printre fiin]ele vii, oamenii. Nu Dumnezeu a
creat oamenii din proprie voin]\, dup\ cum se
poveste[te `n Biblie [i, cre`ndu-i, i-a binecuv`n-
tat ; nu cu binecuv`ntarea, ci `mpotriva voin]ei
lui Dumnezeu, oamenii, prin propria lor voin]\
[i `ntr-un chip nelegiuit au purces c\tre existen]a
la care nu aveau nici un drept. ~n consecin]\,
via]a individual\ `n chiar esen]a ei este o im-
pietate [i, de aceea, ascunde `n sine cumplita
amenin]are a celei mai mari pedepse, moartea.
Aceasta era `nv\]\tura primului filosof grec, Ana-
ximandru. Tot astfel ne `nva]\ [i ultimul mare
filosof al antichit\]ii, Plotin : ajrchv meVn tou` –a–ou`
hJ tovlma –aiV hJ gevnesi"6 (originea r\ului st\ `n
`ndr\zneala nes\buit\ [i `n na[terea celor parti-
culare). Acela[i lucru, repet, `l afirm\ [i filosofia
contemporan\. Atunci c`nd Hegel spune c\
individul apar]ine Spiritului Universal (de aceast\
dat\ „conceptul” nu e mai clar ci, dimpotriv\,
mai pu]in clar dec`t „reprezentarea”, fiind tot at`t
de mitologic, de aceea scriu cuv`ntul spirit cu
liter\ mare) nu face dec`t s\ repete spusele lui
Anaximandru. {i a[ mai ad\uga un detaliu.
Legenda lui Anaximandru n-a fost inventat\ de
el, nici de greci. Ea a fost adus\ `n lumea greac\
din Orient, aceast\ patrie a tuturor legendelor [i
miturilor, prin care, f\r\ s\ vrea s-o recunoasc\,
a tr\it [i tr\ie[te `nc\ Occidentul.
6. ~n Enneade, V, I, I.
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
100 LEV {ESTOV
Astfel exist\ dou\ legende. Omul, ca fiin]\
individual\, a venit pe lume conform voin]ei [i
cu binecuv`ntarea lui Dumnezeu. Existen]a indi-
vidual\ a ap\rut `n Univers `mpotriva voin]ei lui
Dumnezeu [i, tocmai de aceea, este chiar `n
esen]a sa un sacrilegiu, iar moartea, aneantiza-
rea, devin o pedeapsa just\, fireasc\ pentru o
nesupunere criminal\.
Atunci, cum s\ se decid\ [i cine va decide
unde e adev\rul ? Dumnezeu a creat oamenii
pentru via]\ sau ei au purces c\tre via]\, cu
`ndr\zneal\, prin vicle[ug [i `n[el\torie ? Sau, s-ar
putea continua : unii au fost crea]i de Dumnezeu,
`n vreme ce ceilal]i [i-au croit ei `n[i[i drumul
spre existen]\, dispre]uind voin]a divin\ ? {i nu
exist\, `n opinia comun\, dec`t ra]iunea omeneasc\
pentru a r\spunde acestor `ntreb\ri nelini[titoare
[i fatale. {i ea r\spunde : ultima supozi]ie este
total inacceptabil\. „Nu e cu putin]\” ca esen]a
metafizic\ s\ nu fie identic\ la to]i oamenii. Dar,
`n acela[i timp, este evident c\ oamenii n-au
venit pe lume cu binecuv`ntarea lui Dumnezeu.
Experien]a zilnic\ ne `nva]\ c\ tot ceea ce `ncepe
s\ existe e menit descompunerii [i tot ceea ce se
na[te moare. Chiar mai mult dec`t at`t : tot ce se
na[te, deci are un `nceput, trebuie s\ moar\,
deci s\ cunoasc\ sf`r[itul. Nici nu mai este expe-
rien]a cea care ne spune acest lucru : este evi-
dent, aici `nt`lnim acel adev\r clar [i distinct,
veritas aeterna, `mpotriva c\ruia nici o obiec]ie
nu e cu putin]\, adev\r care are, chiar [i pentru
Dumnezeu, acela[i caracter obligatoriu ca pentru
oameni. Moartea este sf`r[itul natural, conform
naturii lucrurilor a ceea ce are drept `nceput
na[terea.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 101
{i pentru c\ e astfel, devine de net\g\duit
faptul c\ omul, fiin]\ particular\, s-a `ndreptat `n
chip nelegiuit c\tre existen]\ [i, `n consecin]\,
nu are nici un drept la via]\. Iar ceea ce poves-
te[te Biblia este `n mod evident fals. A adopta
povestea biblic\ ar `nsemna a renun]a la adev\-
rurile clare [i distincte ale lui Descartes [i a face
profesiune de credin]\ din lipsa de limpezime a
lui Pascal. Mai mult chiar : `nsu[i Dumnezeul
Bibliei, despre care se spune c\ a creat omul
dup\ chipul [i asem\narea sa, nu este dec`t un
mit, o inven]ie mincinoas\. C\ci acest Dumnezeu
dup\ chipul [i asem\narea c\ruia a fost creat
omul, adic\ un Dumnezeu personal, un Dumnezeu
individualizat este o reprezentare „obscur\” [i, `n
consecin]\, fals\. Un concept adev\rat este un
concept clar [i distinct cum ar fi Spiritul Univer-
sal (sau Spiritul Universalului) cum `i spunea
Hegel. Astfel „g`ndeau” vechii greci, astfel g`n-
deau oamenii care au f\cut s\ renasc\, `n tim-
purile moderne, [tiin]ele [i artele, astfel g`ndesc
contemporanii no[tri. ~ns\ Spinoza este cel dint`i
care a g\sit pentru toate acestea numele adev\rat.
„Nam intellectus et voluntas qui Dei essentiam
constituerent, a nostro intellectu et voluntate toto
coelo differre deberent, nec in ulla re,
praeterquam in nomine, convenire possent, non
aliter scilicet quam inter se conveniunt canis
signun coeleste et canis animal latrans.”7
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
7. „C\ci intelectul [i voin]a care ar constitui esen]a lui
Dumnezeu ar trebui s\ se deosebeasc\ cu totul de inte-
lectul [i de voin]a noastr\ [i, `n afar\ de nume, s\ aib\
comun `ntre ele tot at`t c`t au `n comun C`inele, conste-
la]ia de pe cer, [i c`inele, animalul care latr\.” (Etica, I,
prop. 17, Scholie)
102 LEV {ESTOV
Acesta este limbajul folosit de discipolul lui
Descartes. C\ Spinoza a fost discipolul lui
Descartes nu poate fi contestat, a[a dup\ cum
nu poate fi contestat faptul c\ a fost un fiu al
timpului s\u. Pentru a folosi un limbaj figurat,
nici n-a avut timp s\ se mistuie rugul lui
Giordano Bruno, c\ Spinoza `ndr\znea deja s\
proclame hot\r`t c\ toate povestirile din Biblie
despre Dumnezeu nu s`nt altceva dec`t pure in-
ven]ii fanteziste. Dou\ secole mai t`rziu, Hegel
va repeta spusele lui Spinoza (Hegel e prezent
aproape `n `ntregime `n Spinoza), `ns\ el nu a
`ncercat niciodat\ s\ vorbeasc\ at`t de deschis [i
de hot\r`t. {i nu din pruden]\ : el nu mai era
intimidat nici de soarta lui Giordano Bruno, nici
de cea a lui Galilei. ~ns\ Hegel nu sim]ea nevoia,
nu avea imboldul interior de a vorbi astfel.
~naintea lui, Spinoza spusese [i f\cuse deja ceea
ce trebuia. {i, dac\ Descartes n-a avut limbajul
lui Spinoza, aceasta nu se datoreaz\, cu sigu-
ran]\, numai fricii de persecu]iile bisericii, a[a
cum presupunea Bossuet.
Chiar dac\ nu i-ar fi fost team\ de nimic, el
n-ar fi sus]inut niciodat\ c\ voin]a [i inteligen]a
lui Dumnezeu nu au mai mult de a face cu
voin]a [i inteligen]a omului, dec`t Constela]ia
C`inelui cu animalul care latr\, c`inele. Omul nu
vorbe[te astfel dec`t atunci c`nd simte c\ spusele
sale nu mai con]in o simpl\ judecat\, ci o con-
damnare – o condamnare la moarte, o ultim\
condamnare, fatal\.
Am ales un scurt fragment din Etica lui Spi-
noza. Nu pretind c\ e u[or s\ g\se[ti prea multe
„judec\]i” de acest fel `n operele [i scrisorile
sale. Dimpotriv\, confesiunile directe, afirma]iile
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 103
tran[ante [i provocatoare s`nt, la Spinoza, destul
de rare [i, chiar atunci c`nd apar, o fac `ntr-un
mod cu totul nea[teptat, ca [i cum ar ie[i la
iveal\, `mpotriva voin]ei sale, din zona profund\,
enigmatic\ [i necunoscut\ chiar sie[i a fiin]ei. Iar
la suprafa]\, mereu aceea[i „metod\ matematic\”,
dovezi clare, prezentate calm, pe un ton egal.
Nu vorbe[te dec`t de clare et distincte, ca [i cum
nimic nu l-ar preocupa `n afara a ceea ce se
prezint\ min]ii `n chip clar [i distinct. Trebuie s\
credem c\, dac\ ar fi putut s\-l citeasc\ pe Pascal
afirm`nd c\ putem face o profesiune din lipsa de
claritate, ar fi spus – e expresia lui preferat\ – c\
Pascal este unul din cei care dorm cu ochii
deschi[i [i viseaz\ `n starea de trezie.
Spinoza nu l-a cunoscut pe Pascal, `ns\ or-
dinea „pensée”-urilor, la care el ]inea sau, dac\
v\ place mai mult, de care se ag\]a cu disperare,
`i era cu siguran]\ prea bine cunoscut\ unui
Spinoza, care-[i f\cuse din lupta `mpotriva ei o
misiune istoric\. C\ci, atunci c`nd Pascal afirma
c\ nu accept\ claritatea, el respingea tocmai legea
dat\ de Spiritul timpului fiilor tuturor popoarelor
luminate din Europa veacurilor al XVI-lea [i al
XVII-lea. Giordano Bruno urcase deja pe rug
pentru a se supune exigen]elor atotputernicului
Spirit. Campanella `[i petrecuse toat\ via]a `n
`nchisori [i suferise cele mai cumplite torturi.
Galilei n-a evitat soarta lui Bruno dec`t datorit\
unei retract\ri simulate. Cei mai remarcabili oa-
meni ai epocii respective erau purta]i de o for]\
irezistibil\ spre un singur ]el, comun tuturor. To]i
c\utau cu bucurie, cu un entuziasm debordant,
ceea ce Descartes botezase prin termenii clare et
distincte. Trebuiau, cu orice pre], aruncate, smul-
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
104 LEV {ESTOV
se, dezr\d\cinate, via]a, misterul [i misteriosul.
Misterul `nseamn\ lumea tenebrelor, du[manul
de moarte al umanit\]ii.
{i n-au existat dec`t c`]iva singuratici, de felul
lui Pascal, care n-au `mp\rt\[it bucuria [i entuzi-
asmul general, ca [i cum ar fi presim]it c\ aceste
cuvinte, clare et distincte [i lumen naturale as-
cund `n ele o cumplit\ amenin]are, iar Spiritul
timpului, care domina, f\r\ excep]ie, cele mai
luminate min]i ale epocii era Spiritul minciunii [i
al r\ului, nu cel al adev\rului [i al binelui. ~ns\
Pascal, dup\ cum am spus deja, se afla `n afara
istoriei : poate pentru c\ era grav bolnav sau
poate pentru c\ boala sa grav\ era pedeapsa
(sau recompensa ? – [i asta e posibil !) pentru
nesupunerea sa la Spiritul timpului. Istoria e mult
mai complicat\, mai complex\ dec`t credea Hegel,
iar istoria filosofiei – dac\ nu s-ar l\sa sedus\ de
construc]ii simplificate ce par conving\toare, ar
putea s\ z\reasc\ ceva mult mai interesant [i
mai important dec`t treptele evolu]iei [i dialectica
suficient\ sie[i. Atunci, poate c\ ne-am l\muri,
m\car `n parte, de unde vine for]a prin care
Spiritul supune oamenii [i care este orientarea
lui.
Atunci, poate, vom `n]elege c\ sarcina istoriei
[i a filosofiei nu este aceea de a prezenta „pro-
cesul de dezvoltare” a sistemelor filosofice [i c\
un asemenea proces, de[i poate fi observat, nu
numai c\ nu ne introduce `n sanctuarul filoso-
filor, adic\ `n g`ndurile [i sentimentele lor cele
mai intime, dar ne r\pe[te [i posibilitatea de a
comunica cu oamenii cei mai remarcabili din
trecut. Istoria filosofiei [i filosofia `ns\[i trebuie
s\ fie [i n-au fost adesea altceva dec`t o pere-
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 105
grinare prin sufletele omene[ti, iar marii filosofi
au r\mas, `ntotdeauna, pelerini prin suflete.
~ns\ istoria noastr\ p\streaz\ t\cerea asupra
lui Pascal filosoful. Iar importan]a istoric\ a lui
Spinoza a fost determinat\ nu de ceea ce credea
el a fi esen]ial, ci de tot ce a spus [i f\cut
`mpotriva voin]ei sale, pentru a se supune exi-
gen]elor Spiritului timpului. C\ci – [i trebuie s\
o repet\m mereu – istoria noastr\ [i, `n primul
r`nd, istoria filosofiei nu se ocup\ dec`t de „ge-
neral”, ca s\ folosim expresia lui Hegel, datorit\
convingerii inspirate de g`nditorii greci, c\ numai
„generalul” este real [i adev\rat, iar particularul,
prin chiar originea sa, nu poate fi dec`t criminal,
blasfematoriu [i iluzoriu.
Influen]a lui Spinoza asupra filosofiei moder-
ne a fost imens\ tocmai datorit\ faptului c\ el,
spre deosebire de Pascal, [i-a asumat misiunea
impus\ de Spiritul timpului. Cred c\ nu e exage-
rat s\ afirm\m c\ nu Descartes, ci chiar Spinoza
trebuie s\ fie numit p\rintele noii filosofii, dac\
`n]elegem prin filosofie concep]ia asupra univer-
sului [i a vie]ii, `n cel mai larg sens al acestei
expresii, dac\ trebuie s\ c\ut\m aici ceea ce
Grecii numeau prw~taiV ajrcaiV, rJizwvmata pavntwn8
sau, la Plotin, toV timiwvtaton 9.
S\ ne amintim c\ Descartes nu a fost deloc
tulburat de reflec]ia asupra lui Dumnezeu. Dac\
Dumnezeu nu dore[te, nici nu poate s\-i `n[ele
pe oameni, dac\ Dumnezeu, prin chiar natura
sa, nu este supus schimb\rii [i r\m`ne `ntot-
deauna egal cu sine (ace[ti doi „dac\” au aceea[i
8. Principiile lumii, r\d\cina a tot ce exist\.
9. Ceea ce e esen]ial.
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
106 LEV {ESTOV
valoare, s`nt [i unul [i cel\lalt condi]ia posibi-
lit\]ii unei cunoa[teri pozitive, [tiin]ifice), asta e
tot ce putem cere. Descartes nu a[tepta [i nu
voia s\ a[tepte mai mult de la o „fiin]\ perfect\”.
C`nd a proclamat de omnibus dubitandum nu
avea, cu adev\rat, inten]ia de a se `ndoi de tot.
Era de ajuns s\ pun\ sub semnul `ndoielii exis-
ten]a `n univers a cuiva `n stare s\-l `mpiedice
pe om s\ creeze [tiin]a : fizica, geometria analiti-
c\, primam philosophiam. Era, de la bun `nce-
put, sigur c\ dac\ ar putea s\ r\m`n\ singur cu
sine [i dac\ puternicele genii ale r\ului sau zeii
buni, dar instabili nu l-ar `mpiedica, ar reu[i s\
creeze o [tiin]\ perfect\...
Cum de un om singur, abia n\scut [i menit `n
cur`nd mor]ii a putut s\ se decid\ s\ preia asu-
pr\-i – sub responsabilitatea sa personal\, indivi-
dual\, rezolvarea unei probleme infinite, p\r`nd
mult peste puterile sale ? {i, totu[i, iat\ : a luat
aceast\ decizie f\r\ a manifesta nici cea mai mic\
temere. Dimpotriv\, se bucur\, exult\ : Dumnezeu
nu se amestec\ `n treburile noastre, Dumnezeu
r\m`ne `n afara noastr\ sau, chiar mai bine,
Dumnezeu nu exist\. Este evident c\ Descartes
nici nu b\nuia ceea ce a realizat proclam`nd de
omnibus dubitandum, clare et distincte [i un
Dumnezeu constant, imuabil, un Dumnezeu care
nu voie[te, nici nu poate, chiar dac\ ar voi, s\-i
`n[ele pe oameni. Nu se `ndoia c\ tot ceea ce i
s-a `nt`mplat, i se `nt`mplase deja b\tr`nului
Adam. Iar rolul [arpelui a fost jucat aici de spi-
ritul invizibil al timpului (at`t de invizibil `nc`t
Hegel `nsu[i, [i dup\ el noi to]i, am fost gata s\-l
consider\m ca fiind nu o fiin]\ mitologic\, ci un
pur concept). Eritis sicut dei scientes bonum et
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 107
malum10. Hegel, mult mai nep\s\tor dec`t Des-
cartes, spunea foarte direct c\, dup\ ce au cules
fructul arborelui [tiin]ei, oamenii au devenit ase-
meni zeilor. Misterul a disp\rut din lume, totul a
c\p\tat contururi sigure [i bine definite, a devenit
clar [i distinct.
~l `n]elege]i acum pe Pascal ? El sim]ea cu
toat\ fiin]a sa c\ distinctul [i clarul, c`t [i
Dumnezeul constant, care nu voie[te, nici nu
poate s\-i `n[ele pe oameni s`nt `nceputul mor]ii,
al nimicirii. {i Spinoza sim]ea acest lucru. ~ns\
necunoscute s`nt c\ile Domnului. Ca [i profetul
Isaia, Spinoza auzi glasul lui Dumnezeu : pe cine
voi trimite [i cine va merge pentru Mine ? Iar el
r\spunse : iat\-m\, trimite-m\ pe mine. {i c`nd
Dumnezeu `i porunci : mergi [i spune tuturor
popoarelor p\m`ntului, Spinoza a mers [i a spus
cuvintele cumplite pe care le-am citat deja : voin-
]a [i `n]elepciunea lui Dumnezeu s`nt tot at`t de
pu]in asem\n\toare cu voin]a [i `n]elepciunea
omului, c`t Constela]ia C`inelui cu animalul l\tr\-
tor, c`inele. Cu alte cuvinte : ceea ce este scris `n
Biblie „omul a fost f\cut dup\ chipul [i asem\narea
lui Dumnezeu” nu e dec`t o inven]ie, o minciun\.
Adev\rul acesta era cunoscut de grecii la care
`n]elepciunea `ndep\rtatului Orient ajunsese. Nu
Dumnezeu a creat omul, ci omul `nsu[i, `n chip
criminal [i blasfematoriu a purces c\tre existen]\.
Un Dumnezeu creator al cerului [i al p\m`ntului,
care ar fi z\mislit de bun\voie omul nu trebuia
s\ existe, un asemenea Dumnezeu este un mit.
Un asemenea Dumnezeu trebuie ucis. {i, `n vir-
tutea unui destin inexplicabil, el trebuia s\ fie
10. Ve]i fi asemeni zeilor [i ve]i cunoa[te binele [i r\ul.
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
108 LEV {ESTOV
ucis tocmai de cel care-l iubea mai mult dec`t
to]i ceilal]i oameni. S\ ne amintim legenda potri-
vit c\reia Dumnezeu, pun`ndu-l la `ncercare pe
Abraham, i-ar fi poruncit s\-[i sacrifice unicul
fiu, pe Isaac. ~n ultima clip\, `ngerul opre[te
m`na p\rintelui asasin. Dar Spinoza trebuie s\-[i
duc\ p`n\ la cap\t opera sa `nsp\im`nt\toare.
~ngerul n-a ap\rut [i nu i-a `ndep\rtat m`na,
astfel `nc`t cel care l-a iubit pe Dumnezeu mai
presus de orice, a devenit asasinul s\u.
III
~nc\ o informa]ie istoric\, desigur sumar\.
Acum dou\ mii de ani, lumina, adic\ Biblia a
venit dinspre Orient spre popoarele Europei –
lux ex oriente. Iar popoarele occidentale, a[a
cum ne `nva]\ istoria noastr\, au acceptat aceast\
lumin\ [i i-au recunoscut adev\rul. ~ns\, cu dou\
decenii `naintea erei noastre, la Alexandria ap\-
ruse un ins enigmatic, pe numele s\u Filon. Nu
era un g`nditor puternic sau original, nu era un
Plotin, un Descartes sau un Spinoza. {i, totu[i,
lui i-a impus destinul sau, folosind terminologia
lui Hegel, Spiritul timpului, o enorm\ misiune
istoric\. Era destinat s\ „reconcilieze” Biblia cu
filosofia greceasc\, `n al]i termeni, logos-ul cu
Dumnezeu. Filon [i-a `ndeplinit misiunea, Biblia
a recunoscut Logosul [i a fost mai apoi acceptat\
de popoarele europene.
Dar `n ce const\ aceast\ reconciliere ? Doc-
trina logosului, a[a cum este acceptat\ acum de
toat\ lumea, a atins apogeul `n filosofia stoic\ [i
este legat\ indisolubil de aceasta din urm\. De
fapt, filosofia stoic\ a determinat destinul g`ndirii
europene `ntr-o m\sur\ mult mai mare dec`t se
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 109
crede `n mod obi[nuit. Dup\ stoici, un filosof nu
mai avea dreptul s\ nu fie stoic. Stoicii au pro-
clamat : paV" a[;rwn maivnetai, orice om care nu
se supune ra]iunii este un nebun sau, dup\ o
expresie mai r\sp`ndit\, dar [i mai direct\ a lui
Seneca : Si vis tibi omnia subjicere, te subjice
rationi11. ~n aceasta const\, `n cele din urm\,
esen]a stoicismului : trebuie s\ te supui o dat\,
o singur\ dat\, s\ renun]i la tine `nsu]i `n fa]a
ra]iunii impersonale, `n fa]a „legii” – [i atunci
victoria, toate victoriile posibile `]i s`nt asigurate.
M\ g`ndesc c\ nici nu e nevoie s\ mergi prea
departe pentru a descoperi `nd\r\tul normelor
stoice vechea g`ndire a lui Anaximandru : oame-
nii au purces, `n chip criminal [i blasfematoriu,
spre existen]a liber\, iar blestemul acestei crime
nu va putea fi `nl\turat at`ta vreme c`t crima nu
va fi recunoscut\, iar `ndr\zneala (tovlma) nu va
fi r\scump\rat\ printr-o supunere etern\ la un prin-
cipiu suprapersonal sau, mai bine zis, impersonal.
Dar ce a fost la `nceput ? Plotin, ultimul mare
filosof al antichit\]ii, cel care a sintetizat tot ceea
ce, `naintea sa, a creat g`ndirea greac\, spunea :
ajrchv ou`n oJ lovgo" –aiv pavnta lovgo"12 – la ̀ nceput
a fost ra]iunea [i totul e ra]iune. {i, potrivit
acestei afirma]ii, `nceputul r\ului este refuzul
temerar al omului de a se supune acestei legi de
dinaintea lumii logosului.
Dar exist\ la Plotin [i alte idei. ~nt`lnim la el,
`ntocmai ca la Platon [i Spinoza, cel mai enigma-
tic complexio oppositorum ; `n el se reunesc ten-
din]e total opuse. Acela[i Plotin ar\ta c\ trebuie
11. Dac\ vrei ca totul s\ ]i se supun\, tu supune-te ra]iunii.
12. Enneade, III, 2, 15.
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
110 LEV {ESTOV
dramei`n uvpeVr thVn ejpisthvmhn (s\ zbori deasupra
cunoa[terii, deci deasupra logosului primordial)13
[i celebra, `n psalmii s\i incomparabili „ie[irile”
extatice, eliberarea de acela[i logos-lege, imper-
sonal, f\r\ suflet. ~ns\ Plotin psalmistul nu are
nici o importan]\ „istoric\”. N-a reu[it s\ inspire
dec`t pu]ini oameni, de[i remarcabili, asemeni
Sf`ntului Dionisie Areopagitul, Sf`ntului Augustin
[i misticilor Evului Mediu. C`t prive[te filosofia,
acest aspect al lui Plotin i-a r\mas cu des\v`r[ire
str\in : ea nu are nevoie de psalmi inspira]i, ci
de idei adecvate, deci clare [i distincte. Filosofia
dore[te, `n egal\ m\sur\, s\ fie o for]\ istoric\,
s\ aib\ influen]\, s\ `nving\, s\ domine spiritele,
s\ conduc\ umanitatea. Dar s\ ne amintim de
m\rturisirea lui Seneca : dac\ vrei s\-]i fie totul
supus, supune-te pe tine `nsu]i ra]iunii, adic\ lo-
gosului. Iar Biblia, filosofia biblic\, p\strat\ p`n\
atunci cu gelozie de un popor mic [i r\mas\ de-
parte de larga scen\ istoric\, s-a v\zut obligat\,
`n momentul `n care a fost chemat\ s\ urce pe sce-
na lumii [i s\ cucereasc\ umanitatea, s\ se supun\
logosului. Altfel, victoria ar fi fost imposibil\...
Cine va fi trimisul ? Cine `[i va lua asupr\-i o
asemenea oper\ ? Filon va fi acela. El, primul
apostol al gentililor va aduce Biblia `n fa]a ra-
]iunii, oblig`nd-o s\ i se `nchine. ~n Biblie se
g\se[te tot ceea ce au predicat `n]elep]ii vo[tri :
astfel lux ex oriente a fost reconciliat cu acel
lumen naturale care, timp de veacuri, a luminat
lumea greceasc\. Aceasta `nseamna c\ lux ex
oriente trebuia s\ se sting\ `n fa]a soarelui nemu-
ritor al ra]iunii naturale.
13. Eneade, VI, 9, 4.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 111
~n cea de-a patra evanghelie a fost introdus\
urm\toarea fraz\ : ejn ajrch` h`n oJ lovgo"14 [i po-
poarele civilizate au consim]it s\ accepte Biblia,
c\ci `n ea g\seau, ca [i p`n\ atunci, tot ceea ce
`i ajuta s\ `nving\.
~n timpul celor cincisprezece veacuri de dom-
nie a ra]iunii, umanitatea european\ a `ncercat
s\ sting\, prin toate mijloacele, lumina venit\
din Orient. ~ns\ lumina se `nc\p\]`na s\ reziste.
{i iat\ c\ se f\cu auzit\, din nou, chemarea
misterioas\ : pe cine Voi trimite [i cine va merge
pentru Mine ? Zeci, sute de oameni remarcabili
au r\spuns cu bucurie [i entuziasm la aceast\
chemare. Istoricii au dat acestui fenomen un
nume pompos : rena[terea [tiin]elor [i artelor.
~ns\ nimeni, nici chiar, se pare, genialul Des-
cartes, n-a `n]eles ce anume se cerea. To]i au
`mplinit opera doar pe jum\tate. To]i continuau
s\ „reconcilieze” Biblia cu Logosul. To]i preferau
s\ nu pun\ `ntrebarea fatal\. Era mai la `ndem`n\
s\ consideri, cum se `nt`mpla de la Filon `ncoa-
ce, c\ ra]iunea nu contrazice revela]ia. Sau, cum
ar\ta Descartes, c\ Dumnezeu nu voie[te, nici
nu poate s\-i `n[ele pe oameni [i tot ceea ce
descoperim prin lumen naturale nu poate s\ nu
fie `n concordan]\ cu tot ceea ce dezv\luie
lumen supernaturale. Descartes era un ins pro-
fund sincer. Nu se r\zvr\tea `mpotriva Bibliei nu
pentru c\ s-ar fi temut de persecu]iile Bisericii,
a[a cum scria Bossuet [i o repet\ dup\ el, istori-
cii. El se temea – [i `nc\ `n ce m\sur\ ! – nu de
Biseric\, ci de ceea ce, `n limbaj contemporan,
e numit examenul con[tiin]ei, iar `n limbajul mai
14. La `nceput a fost cuv`ntul.
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
112 LEV {ESTOV
expresiv al Evului Mediu, Judecata de Apoi. S\
mergi spre oameni pentru a-i anun]a c\ Dumnezeu
nu exist\ ! S\ mergi [i cu m`inile tale s\-l ucizi
pe Dumnezeul viu timp de milenii [i prin care
to]i oamenii tr\iau. De omnibus dubitandum,
propov\duia Descartes. {i el putea s\ se `ndo-
iasc\ de multe, multe lucruri. ~ns\ de un lucru
era sigur : chiar dac\ Dumnezeu `nsu[i i-ar fi
poruncit s\-L ucid\, nu ar fi comis aceast\ crim\.
Po]i, la porunca lui Dumnezeu, s\ comi]i un
asasinat, po]i s\-i sacrifici lui Dumnezeu p\rin-
tele t\u, mama ta, primul n\scut, chiar universul
`ntreg, `ns\ omul nu-L poate ucide, `n chip deli-
berat, pe Dumnezeu, chiar dac\ El `nsu[i ar cere
aceasta, clar [i distinct, excluz`nd orice ne`n]ele-
gere... ~ns\, nu putem s\ nu respect\m voia
Domnului. Descartes a luat parte la marea crim\
comis\ de timpurile moderne. Dumnezeu nu
poate s\-i `n[ele pe oameni – n-a fost aceasta
prima lovitur\ dat\ lui Dumnezeu de nenum\-
ra]ii conjura]i sau, dac\ vre]i, de somnambulii
lipsi]i de voin]\ din perioada Rena[terii ?
Dumnezeu nu poate s\ `n[ele, nu poate `nc\ o
mul]ime de lucruri. Deasupra lui Dumnezeu exis-
t\ o `ntreag\ serie, un `ntreg sistem de interdic]ii
pe care oamenii, pentru a le ascunde sensul [i
for]a le-au botezat, onorabil, veritates aeternae.
Ucig`ndu-l pe Dumnezeu, Descartes credea c\
nu sluje[te dec`t [tiin]a. {i, dup\ cum ne amin-
tim, se bucura, triumfa, c`nta. Toat\ epoca Rena[-
terii, al c\rei ultim reprezentant era Descartes, se
bucura [i triumfa. Noaptea Evului Mediu lua
sf`r[it. O diminea]\ senin\, limpede, vesel\ sosi...
{i glasul tun\tor continua s\ se aud\ : pe cine
Voi trimite, cine va merge pentru Mine ? Cine va
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 113
da ultima lovitur\ ? Unde e acel Brutus care-[i va
ucide cel mai bun prieten [i binef\c\torul, pe
Cesar ? {i iat\ c\ Spinoza a r\spuns la aceast\
chemare, s-a decis s\ fac\ ceea ce nimeni, `nain-
tea lui, nu a `ndr\znit. Filon, o [tim, a „reconci-
liat” Biblia cu `n]elepciunea greceasc\, l\s`nd s\
se `n]eleag\ c\, printr-o interpretare p\trunz\toa-
re a lui Platon, Aristotel [i a stoicilor, am putea
g\si o justificare a Bibliei `n filosofia veche.
Rena[terea – p`n\ la Descartes, inclusiv – a
mers pe urmele lui Plotin. ~ns\ lui Spinoza i s-a
cerut [i mai mult. {i, ciudat, i s-a cerut lui un
lucru cumplit, de care ceilal]i fuseser\ absolvi]i,
poate tocmai pentru c\ lui `i era mai greu, mai
cu neputin]\ dec`t oricui s\-l `ndeplineasc\, oricine
ar fi fost. El, cel care-[i iubise Domnul-Dumnezeul
cu toat\ fiin]a, cu tot sufletul – de c`te ori [i cu
c`t\ patim\ vorbe[te despre aceasta [i `n primele
sale opere [i `n Etica – a fost ales de Dumnezeu
`nsu[i pentru a-l ucide. Timpul se `mplinise, ci-
neva trebuia s\-l ucid\ pe Dumnezeu, dar cine
ar fi putut s\ o fac\ mai bine dec`t cel care l-a
iubit mai presus de orice. Sau, mai bine spus :
Dumnezeu nu putea fi ucis dec`t de cel care l-a
iubit mai mult dec`t toate comorile lumii. Trebuia
un astfel de ins pentru ca oamenii s\ poat\ crede
c\, `ntr-adev\r [i numai `n vorbe, el a comis
aceast\ cumplit\ fapt\, aceast\ crim\ a crimelor.
{i, `n sf`r[it, e de ajuns s\ prive[ti ochii lui
Spinoza, desigur, nu cei din portretul s\u, ci acei
ochi bl`nzi [i necru]\tori oculi mentis – care v\
]intuiesc de-a lungul paginilor c\r]ilor [i scriso-
rilor sale, e de ajuns s\ auzi pa[ii s\i rari [i grei,
pa[ii statuii de marmur\ a Comandorului [i orice
`ndoial\ va dispare : acest om a comis cea mai
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
114 LEV {ESTOV
cumplit\ crim\ [i a luat asupr\-i toat\ povara
supraomeneasc\ a responsabilit\]ii pentru ceea
ce a f\cut. Compara]i-l, repet, pe Spinoza cu
marele s\u predecesor [i maestru, Descartes : nu
exist\, la el, nici o urm\ din bucuria turbulent\
[i din entuziasmul lipsit de griji de care s`nt
impregnate tratatele – poeme ale acestuia din
urm\, acele principia, meditationes, discours.
Compara]i-l pe Spinoza cu mo[tenitorul s\u `n-
dep\rtat, Hegel. Hegel tr\ie[te `n totalitate din
ceea ce a primit de la Spinoza. ~ns\ crima n-a
fost comis\ de el, ci de cel\lalt. Hegel este un
posesor „legal” de bunuri „spirituale” [i se bucu-
r\ de ele `n deplin\ lini[te [i `n siguran]\, f\r\
a se `ndoi de ceva [i f\r\ a-[i da m\car osteneala
de a afla prin ce mijloace au fost dob`ndite bo-
g\]iile pe care a pus m`na prin dreptul de succe-
siune. ~ns\ Spinoza nu face dec`t s\ repete : non
ridere, non lugere, neque detestari, sed intelligere :
nu trebuie nici s\ r`zi, nici s\ pl`ngi, nici s\
blestemi, ci s\ `n]elegi. Ce pot schimba lacrimile
[i blestemele ? Opera cumplit\ a fost dus\ la bun
sf`r[it, s-a `ncheiat, nu mai putem `ndrepta nimic.
C`t despre r`s, omul care l-a ucis pe Dumnezeu
mai poate el r`de ? Nu mai putem r`de, nimeni `n
aceast\ lume nu va mai r`de vreodat\. ~ns\, de
fapt, lucrurile nu stau chiar a[a. Ceilal]i oameni
nu s`nt vinova]i de crima lui Spinoza [i nu-i
poart\ r\spunderea. Iar Spinoza, cel care tocmai
spusese c\ nu trebuie nici s\ r`zi, nici s\
blestemi, nici s\ te `ntristezi, f\r\ s\ remarce c\
ar putea fi acuzat de contradic]ie – are `ns\
probleme mai grave dec`t cea a contradic]iei – `i
`nva]\ pe apropia]ii s\i c\ pot s\ fie veseli, s\
r`d\, s\-[i ofere toate bucuriile lumii obi[nuite.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 115
Pentru ei, pentru ace[ti oameni care nici m\car
nu b\nuiesc ce se ascunde sub aceast\ aparen]\
clar\ [i distinct\ [i lucrurile oribile ce se petrec
`n lumea sublunar\, via]a trebuie s\ fie bl`nd\ [i
lini[tit\. Nu trebuie, spunea Spinoza, nici m\car
s\-[i otr\veasc\ existen]a cu speran]e [i spaime.
Affectus metus et spei non possunt per se esse
boni15 Tr\i]i f\r\ s\ v\ g`ndi]i la nimic, al]ii g`n-
desc pentru voi. Drumul ales de Spinoza `nsu[i
este unul dificil, abrupt, dureros [i nu se potri-
ve[te dec`t pu]inor oameni, poate chiar numai
unuia : omnia praeclara tam difficilia quam rara
sunt16. Tot ce este „frumos” este at`t de dificil [i,
deci, greu accesibil. Despre acest „lucru dificil”
nu poveste[te prea mult, aproape nimic. Doar
din c`nd `n c`nd, ca [i cum ar fi `mpotriva voin]ei
sale, r\zbat la suprafa]\ m\rturisiri care, adunate
[i puse fa]\ `n fa]\ cu ceea ce numim, de obicei,
„doctrina” lui Spinoza, ne fac s\ `n]elegem sensul
Spiritului timpului (l-am numit, `mpreun\ cu
Hegel a[a), sensul a ceea ce Hegel ignora, iar
Spinoza exprima prin cuvintele sub specie aeter-
nitatis. Atunci c`nd serve[te istoria, c`nd vorbe[te
`n el Spiritul timpului, omul – contrar p\rerii lui
Hegel – nu-[i exprim\ esen]a sa veritabil\, ci
tocmai ceea ce are mai exterior, primit din afar\,
superficial, ceea ce `n interioritatea sa `i este
total str\in [i chiar ostil. Supus Spiritului timpu-
lui, Spinoza expune doctrina lui Descartes [i
glorific\ acel clare et distincte. ~ns\, `n str\fundu-
15. Teama [i speran]a, ca afecte, nu pot fi bune prin ele
`nsele. (Etica, IV, prop. 47).
16. Toate cele frumoase s`nt, pe c`t de dificile, pe at`t de
rare.
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
116 LEV {ESTOV
rile sufletului s\u, Spinoza, ca [i Pascal venerea-
z\ pios Misterul, dispre]uie[te [i ur\[te tot ceea
ce e g`ndit clar [i distinct. Eviden]a e necesar\
doar mul]imii despre care singur spunea : terret
vulgus nisi paveat. Trebuie s\ ]ii `n m`n\ mul]i-
mea, s\ o amenin]i cu legi [i cu pedeapsa dat\
celor ce nu se supun exigen]elor clare [i dis-
tincte. C`t despre Spinoza `nsu[i, el nu a uitat
cuvintele Sf`ntului Pavel : „legea a fost dat\ pen-
tru a `nmul]i p\catul”. Profe]ii [i apostolii nu ]in
cont nici de timpul, nici de istoria unde s-a
dezvoltat, dup\ Hegel, Spiritul timpului. Spiritul
profe]ilor [i al apostolilor se arat\ oriunde vrea
el. Adev\rul lor, ca s\ folosesc cuvintele lui Spi-
noza, nu este adev\rul istoriei, ci adev\rul sub
specie aeternitatis.
IV
Unul dintre cei mai remarcabili filosofi con-
temporani, Dl. Henri Bergson spunea `n prima
sa carte : „Eul, infailibil `n constat\rile sale
i-mediate se simte liber [i o declar\”. Capitolele
acestei admirabile c\r]i consacrate examin\rii li-
bert\]ii voin]ei s`nt printre ceea ce a ap\rut mai
bun `n ultimele decenii `n literatura universal\.
{i, `n general, profunzimea privirii lui Bergson
este uimitoare. E cu at`t mai ciudat c\ a putut s\
scrie fraza citat\ mai `nainte : c\ci constatarea
imediat\ presupune nu Eul „nostru”, ci Eul meu.
Eul nostru, adic\ Eul `n general, nu mai este el
`nsu[i un lucru dat `n chip i-mediat [i, cu at`t
mai pu]in, ar putea s\ constate orice s-ar v\di `n
chip i-mediat. Dac\ nu dorea s\ dep\[easc\ limi-
tele constat\rii imediate, Dl. Bergson putea s\
spun\ doar : Eul meu se simte liber [i o declar\.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 117
~ns\ nu avea dreptul s\ afirme c\ orice eu se
simte liber : e o gre[eal\ numit\ `n logic\
metavbasis eij" a[llo gevno"17. C\ci nu e nimic
absurd `n presupunerea c\ unele euri se simt
libere, iar altele nu. {i dac\ constatarea i-mediat\
este infailibil\, `n cazul `n care ne g\sim fa]\ `n
fa]\ cu dou\ afirma]ii contrare, nu ne mai r\m`ne
dec`t s\ le accept\m pe am`ndou\, de[i par a se
exclude reciproc. Eul lui Bergson se simte liber –
nu mai exist\ vreo replic\ posibil\. ~ns\ Eul altui
om nu se simte liber – [i nici acest fapt nu poate
fi contestat. Astfel, problema libert\]ii [i a voin]ei
se complic\ la infinit. ~ns\, `n general, dac\ ar
trebui s\ consider\m constat\rile i-mediate drept
infailibile, ]in`nd seama chiar de subiectul s\u,
filosofia s-ar g\si `ntr-o situa]ie foarte dificil\ : ar
trebui – [i cine va fi, vreodat\, de acord s\ o
fac\ ? – s\ renun]e la judec\]ile generale. Cum
putem fi siguri c\ to]i vor sim]i [i vor constata
`ntotdeauna acela[i lucru ? Dl. Bergson, dup\
cum am `n]eles, se simte liber. ~ns\ m\rturia lui
Spinoza este cu totul alta. El repet\ adesea, cu
insisten]\ [i convingere, ca [i cum ar vrea s\ ne
bage asta `n cap cu lovituri de ciocan, c\ nu se
simte liber (a se vedea, mai ales, scrisoarea LVIII,
unde, printre altele, scrie : ego sane ne meae
conscientiae, hoc est ne Rationi ex experientiae
contradicam... nego me ulla absolute cogitandi
potentia cogitare posse, quod vellem et quod non
vellem scribere)18, c\ sentimentul libert\]ii este o
17. Trecere la un alt gen.
18. Pentru mine, desigur, dac\ nu vreau s\ m\ aflu `n
contradic]ie cu propria-mi con[tiin]\, deci cu Ra]iunea [i
experien]a... m\rturisesc c\ nu pot s\ opresc, cu for]a,
`n mine `nsumi acest g`nd, s\ g`ndesc ce anume vreau
sau nu s\ scriu.
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
118 LEV {ESTOV
iluzie, c\, dac\ ar avea con[tiin]\, o piatr\ ar fi
convins\ c\ de bun\voie [i liber cade pe p\m`nt
de[i, pentru noi, este evident c\ nu poate s\ nu
cad\.
Toate afirma]iile lui Spinoza nu s`nt o teorie, un
„naturalism” sau consecin]e ale considera]iilor
generale, ele s`nt o m\rturisire a experien]ei,
glasul celor mai profunde [i mai importante e-
venimente tr\ite. Cu aceea[i for]\ [i insisten]\,
acela[i lucru a fost afirmat de numero[i al]i oa-
meni pe care n-avem dreptul s\-i b\nuim de
neadev\r, nici nu-i putem, `n vreun fel, trece `n
r`ndurile naturali[tilor. Aminti]i-v\, de exemplu,
opera lui Luther, De servo arbitrio, scris\ ca r\s-
puns la Diatribae de libero arbitrio a lui Erasmus
din Rotterdam.
{i nu e surprinz\tor c\, `n diferite perioade
ale vie]ii sale, Spinoza „simte” diferit ? C`nd scria
Cogitata metaphysica, el afirma cu hot\r`re c\
voin]a este liber\. ~n Etica [i `n scrisorile sale,
afirm\, la fel de energic, contrariul. }in`nd cont
de legea contradic]iei, s`ntem obliga]i s\ admi-
tem c\, `ntr-unul din cele dou\ cazuri, autorul a
min]it.
~ns\, dac\ nu d\m importan]\ acestei „legi”,
dac\ admitem, a[a cum judicios o demonstreaz\
Dl. Bergson, c\ Eul nostru este infailibil `n
constat\rile sale i-mediate, ajungem la un re-
zultat cu totul nea[teptat sau, mai exact, la o
mare enigm\ : nu numai c\ voin]a anumitor oa-
meni este liber\, iar cea a celorlal]i nu este, `ns\
chiar voin]a aceluia[i om este liber\ `n anumite
perioade ale vie]ii [i nu este `n altele. C`nd
Spinoza scria Cogitata metaphysica, voin]a sa era
`nc\ liber\. ~ns\, c`nd `[i scria Etica, voin]a sa
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 119
era deja aservit\ : era dominat de o for]\ c\reia
i se supunea la fel de docil cum o piatr\ se
supune legii gravita]iei. Nu mai era el cel care
vorbea, ci, prin el, vorbea altcineva, poate chiar
acela[i Spirit al timpului, `n care Hegel vedea [i
saluta for]a motrice a istoriei. Sau, dac\ nu v\ e
team\ de metaforele biblice, Spinoza nu spunea
ceea ce voia, ci ceea ce Dumnezeu `i poruncise.
Din acel moment, era indiferent dac\ accepta
sau nu el `nsu[i ceea ce predica oamenilor : nu
mai putea s\ nu o fac\. Mergi [i spune poporului
t\u sau chiar, nu, nu poporului t\u, ci tuturor
popoarelor – Spinoza, asemeni lui Filon, era un
apostol al gentililor, deci se adresa umanit\]ii
`ntregi – vorbe[te-le `nc`t cu ochii s\ priveasc\,
dar s\ nu vad\, cu auzul s\ aud\ [i s\ nu `n]e-
leag\, inimile lor s\ se `mpietreasc\, iar ochii lor
s\ fie orbi.
Astfel a fost obligat Spinoza s\ ac]ioneze.
Dac\ voi]i s\ afla]i adev\rul, spunea el, uita]i tot
[i, `nainte de orice, uita]i revela]ia biblic\, nu v\
mai aminti]i dec`t matematica. Frumosul, ur`tul,
binele, r\ul, bucuria, triste]ea, frica, speran]a,
ordinea [i dezordinea, totul este „uman”, totul
este trec\tor [i nu mai are nici o leg\tur\ cu
adev\rul. Crede]i c\ Dumnezeu vegheaz\ asupra
nevoilor oamenilor, c\ a creat lumea pentru om,
c\ urm\re[te ]eluri `nalte ? ~ns\ acolo unde exist\
]eluri, unde exist\ grij\, bucurie [i triste]e, acolo
nu exist\ Dumnezeu. Pentru a-l `n]elege pe
Dumnezeu, trebuie s\ `ncerci s\ te eliberezi de
griji, de bucurii, de fric\ [i de speran]e, de toate
]elurile, m\runte sau m\re]e. Adev\ratul nume al
lui Dumnezeu este necesitatea. Res nullo alio
modo... a Deo produci potuerunt quam produc-
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
120 LEV {ESTOV
tae sunt19. Cum `n matematic\ toate teoremele,
toate adev\rurile decurg, cu o necesitate care nu
cunoa[te mai presus de ea nici o lege, din con-
ceptele fundamentale, tot astfel totul `n lume se
petrece cu aceea[i necesitate irezistibil\ [i nu
exist\ nici o for]\ care s\ poat\ lupta `mpotriva
ordinii existen]ei stabilite de c`nd lumea. Deus
ex solis suae naturae legibus et a nemine coactus
agit20, spune Spinoza [i explic\, mai apoi, ce
semnific\ aceste cuvinte : Ex sola divinae naturae
necessitate, vel (quod idem est) ex solis ejusdem
naturae legibus21. Este supremul adev\r pe care
ne e dat s\-l `n]elegem [i, `n]eleg`ndu-l, s\ acce-
dem la binele suprem, la mul]umirea sufletului [i
la lini[te, acquiescentia animi. S\ nu crede]i c\
prin virtu]ile voastre ve]i merita `ndurarea lui
Dumnezeu. Experien]a zilnic\ ne arat\ c\ succe-
sele [i insuccesele `i ating, `n egal\ m\sur\, pe
credincio[i [i pe necredincio[i, pe cei plini de
vicii sau pe virtuo[i. A[a e acum, a[a a fost
`ntotdeauna, a[a va fi `ntotdeauna. Deci trebuie
s\ fie astfel, pentru c\ aceasta decurge din nece-
sitatea divin\ ; [i nu e nici util, nici m\car posibil
s\ schimbi ordinea lucrurilor. (Hegel va spune
mai t`rziu : was wirklich ist, ist vernünftig)22. ~n
consecin]\ : are virtutea nevoie de vreo recom-
pens\ ? Virtutea `[i este ea `ns\[i propria recom-
19. Lucrurile n-au putut fi create de Dumnezeu altfel dec`t
au fost create. (Etica, I, 33)
20. Dumnezeu lucreaz\ numai dup\ legile naturii sale [i
neconstr`ns de nimeni. (Etica, I, prop. 17)
21. Conform necesit\]ii naturii sale divine sau (ceea ce
este acela[i lucru) conform numai legilor naturii sale.
(Etica, I, prop. 17)
22. Ceea ce este real este [i ra]ional.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 121
pens\. Viciul caut\ recompensa [i o prime[te
c\ci, de vreme ce virtutea nu are nevoie de
recompens\, iar recompensa oricum exist\, ea i
se ofer\ `n mod necesar viciului care are nevoie
de ea [i o accept\ cu bucurie.
Spinoza nu se opre[te aici. El spune : si
homines liberi nascerentur, nullum boni et mali
formarent conceptum quamdiu liberi essent23. {i
pentru a lumina acest adev\r, el se refer\ la
legenda biblic\ a izgonirii din Rai : facultatea de
a distinge binele [i r\ul nu-i era proprie primului
om, deci „prin natura sa” viciul nu se distinge
prin nimic de virtute. {i aceasta nu l-a `mpiedicat
pe Spinoza s\-[i consacre `ntregul s\u Tratat
teologico-politic, tratat de o importan]\ istoric\
imens\ (el va da na[tere, printre altele, teologiei
protestante moderne [i nu numai celei protes-
tante), `ncerc\rii de a demonstra ideea c\ Biblia
nu aspir\ nicidecum s\-i `nve]e pe oameni ade-
v\rul, misiunea ei fiind una moral\ : aceea de a-i
`nv\]a pe oameni s\ tr\iasc\ `n s`nul binelui...
~ns\ atunci, prin ce `nt`mplare, legenda alun-
g\rii din Rai a putut s\ se insinueze `n Biblie ?
{i de ce Biblia `ncepe prin a revela oamenilor
acest Adev\r, `n `ntregime de ne`n]eles pentru
ra]iunea lor, adic\ faptul c\ no]iunile de bine [i
de r\u s`nt cu totul iluzorii, c\, dup\ spusele
sf`ntului Pavel, „legea” a ap\rut mai t`rziu, adic\
atunci c`nd istoria `ncepuse deja [i c\ „a fost
dat\ pentru a `nmul]i p\catul” ; c\ primul om nu
distingea binele de r\u, ignora legea [i c\,
23. Dac\ oamenii s-ar na[te liberi, nu ar crea vreun con-
cept de bine [i de r\u at`ta timp c`t ar r\m`ne `n aceast\
stare. (Etica, IV. prop. 68)
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
122 LEV {ESTOV
atunci, c`nd a cules [i a gustat fructul arborelui
cunoa[terii Binelui [i R\ului, deci atunci c`nd a
`nceput s\ disting\ binele de r\u, a primit legea
[i, odat\ cu ea, moartea ? Contradic]ia este evi-
dent\ [i deloc `nt`mpl\toare, dup\ cum nu s`nt
`nt`mpl\toare toate contradic]iile de care s`nt
str\b\tute operele lui Spinoza. Ar fi vremea s\
uit\m legenda referitoare la caracterul extraor-
dinar de consecvent al filosofiei lui Spinoza.
Aceasta se datoreaz\ doar formei exterioare a
expunerii, form\ a[a-zis matematic\ : defini]ii,
axiome, postulate, leme, demonstra]ii etc. Sis-
temul lui Spinoza e ]esut din dou\ idei cu des\-
v`r[ire ireconciliabile. Pe de o parte, concep]ia
„matematic\” despre lume (aceasta a avut o mare
importan]\ „istoric\” [i l-a f\cut pe Spinoza at`t
de influent) : totul `n lume se produce dup\ ace-
ea[i necesitate interioar\ dup\ care se dezvolt\
adev\rurile matematice. Atunci c`nd unul din
coresponden]ii s\i i-a repro[at c\-[i consider\
propria filosofie drept cea mai bun\, i-a replicat
tran[ant : nu o consider cea mai bun\, ci cea
adev\rat\. {i dac\ m\ vei `ntreba de ce, `]i voi
spune : pentru acela[i motiv pentru care suma
unghiurilor unui triunghi este egal\ cu dou\
unghiuri drepte. La fiecare pas, Spinoza vorbe[te
de matematic\. El declar\ c\ oamenii n-ar fi
cunoscut niciodat\ adev\rul dac\ n-ar fi existat
matematica. Doar matematica posed\ adev\rata
metod\ de investigare, doar ea prezint\ modelul
etern [i perfect al g`ndirii, [i aceasta pentru c\
ea nu vorbe[te despre ]elurile [i nevoile ome-
ne[ti, ci despre figuri, linii, planuri, `n al]i ter-
meni ea caut\ adev\rul „obiectiv” care exist\
prin el `nsu[i, independent de oameni sau de
alte fiin]e con[tiente.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 123
Omul [i-a imaginat c\ totul a fost creat pentru
el, c\ formeaz\ `n univers un stat `n stat. E
adev\rat c\ e scris `n Biblie c\ Dumnezeu,
cre`ndu-l pe om, i-a spus c\ `ntreg universul `i
apar]ine. ~ns\ nu s`nt dec`t „expresii figurate”,
care trebuie `n]elese `ntr-o manier\ metaforic\,
nu `n sensul lor literal. Obi[nuit\ de matematic\
cu judec\]ile clare [i distincte, ra]iunea vede c\
omul nu e dec`t una din nenum\ratele verigi ale
lan]ului naturii, nedistingindu-se prin nimic de
celelalte [i c\ totul, natura `n `ntregime, sau
Dumnezeu sau substan]a (c`t de mul]umit\, de
eliberat\ s-a sim]it toat\ lumea c`nd Spinoza l-a
numit pe Dumnezeu substan]\, dac\ „eliberator”
a fost acest cuv`nt !) se afl\ deasupra omului [i
exist\ pentru sine ; [i nici nu ar trebui s\ se
spun\ pentru sine, c\ci orice „pentru” umanizea-
z\ lumea, ci, pur [i simplu, exist\. {i acest tot
este Dumnezeu, ale c\rui ra]iune [i voin]\ au tot
at`t de a face cu ra]iunea [i voin]a oamenilor c`t
constela]ia C`inelui cu animalul l\tr\tor c`inele,
adic\ Dumnezeu nu poate avea nici o ra]iune [i
nici o voin]\. Aceasta ar trebui s-o `n]eleag\,
`nainte de toate, omul. {i imagin`ndu-[i un astfel
de Dumnezeu – aici apare din nou contradic]ia
despre care am vorbit deja – el trebuie s\-l iu-
beasc\, dup\ preceptul biblic, din toat\ inima,
din tot sufletul !...
S\-l iubeasc\ pe Dumnezeu din toat\ inima [i
din tot sufletul ! De ce acest lucru i s-a cerut
omului [i nu unei pietre, unui copac, unui plan
sau unei linii, de care omul – tocmai am aflat –
nu se distinge prin nimic ? ~n egal\ m\sur\, pu-
tem s\ ne `ntreb\m : de ce trebuie s\-l iube[ti pe
Dumnezeu ? Era firesc ca Biblia s\ ne cear\ s\-l
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
124 LEV {ESTOV
iubim pe Dumnezeu : Dumnezeul Bibliei avea o
ra]iune [i o voin]\. Dar cum s\ iube[ti un
Dumnezeu care nu e dec`t o cauz\ [i face tot
ceea ce face supun`ndu-se aceleia[i necesit\]i
care guverneaz\ orice obiect ne`nsufle]it ? E ade-
v\rat c\ Spinoza `l nume[te pe Dumnezeu liber,
pentru c\ el ac]ioneaz\ dup\ legile naturii sale.
Dar totul ac]ioneaz\ dup\ legile naturii. Spinoza
`nsu[i `ncheie astfel introducerea la cea de a
treia parte a Eticii sale : „Prin urmare voi trata
despre natura [i puterea pasiunilor, precum [i
despre puterea noastr\ asupra lor, dup\ aceea[i
metod\ pe care am aplicat-o p`n\ aici trat`nd
despre Dumnezeu [i despre suflet [i voi privi
ac]iunile [i patimile omene[ti ca [i c`nd ar fi
vorba de linii, suprafe]e [i corpuri.” Dar pun din
nou `ntrebarea : dac\ judec\]ile noastre asupra
lui Dumnezeu, asupra sufletului [i a pasiunilor
umane se formeaz\ la fel cu cele asupra liniilor,
suprafe]elor [i corpurilor, ce anume ne d\ nou\
dreptul de a cere sau chiar de a sf\tui omul s\-l
iubeasc\ pe Dumnezeu [i nu o suprafa]\, o pia-
tr\ sau un bu[tean. {i de ce cererea de a-l iubi
pe Dumnezeu i se adreseaz\ omului [i nu unei
linii sau unei maimu]e ? Nimic din ceea ce exist\
`n lume nu poate aspira la o situa]ie excep]io-
nal\, toate lucrurile din `ntreg universul decurg,
cu egal\ necesitate, din legile eterne ale naturii.
De ce deci Spinoza, cel at`t de nemul]umit s\-i
vad\ pe oameni opun`ndu-se naturii, ca [i cum
ar fi vrut s\ creeze un stat `n stat, distinge omul
ca un lucru ce difer\ toto coelo de un plan, o
linie, un bu[tean sau o maimu]\, [i `i impune
legi, introduce estim\ri, creaz\ idealuri etc. ? De
ce formeaz\ un „stat `n stat”, de ce opera sa
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 125
principal\ – nu `nt`mpl\tor se nume[te Etica –
nu s-a supus, f\r\ s\ cr`cneasc\, matematicii [i,
`n ciuda angajamentului s\u formulat `n mod
solemn, vorbe[te despre om a[a cum un mate-
matician nu a vorbit niciodat\ despre triunghiuri
[i perpendiculare ? Dar este acela[i Spinoza c\-
ruia Dumnezeu i-a poruncit s\ mearg\ spre oa-
meni, s\-i fac\ s\ vad\ f\r\ a vedea ? Nu ar fi
`ndeplinit el voia Domnului ? Ar fi rezistat el
celui c\ruia nimeni nu a putut s\-i reziste ?
Cu siguran]\ c\ nu. Voia Domnului a fost
`mplinit\. Spinoza, auzind chemarea : „pe cine
Voi trimite ?” [i r\spunz`nd : „iat\-m\, trimite-m\
pe mine”, nu mai putea s\ nu-[i indeplineasc\
„misiunea istoric\”, cum nu au putut s\ o oco-
leasc\ Descartes [i al]i mari fii ai primei [i ai
celei de a doua Rena[teri. Spinoza L-a ucis pe
Dumnezeu, adic\ i-a `nv\]at pe oameni s\ g`n-
deasc\ c\ Dumnezeu nu exist\, c\ nu exist\
dec`t substan]a, c\ metoda matematic\ (adic\ me-
toda cercet\rii impersonale, obiective, [tiin]ifice)
este singura adev\rat\, c\ omul nu constituie un
stat `n stat. C\ Biblia, profe]ii, apostolii nu au
descoperit adev\rul, ci au adus oamenilor doar
`nv\]\minte morale, c\ legile [i `nv\]\mintele
morale pot s\-L `nlocuiasc\ `n totalitate pe
Dumnezeu, de[i omul, dac\ s-ar na[te liber sau
n-ar fi cules fructul oprit, n-ar putea s\ disting\
binele de r\u, c\, `n general, nu ar fi nici bine,
nici r\u, ci totul ar fi „foarte bine”, adic\ a[a
cum i s-a ar\tat lui Dumnezeu atunci c`nd,
cre`nd lumea nu dup\ legile naturii, ci dup\
propria voin]\, a privit lumea [i s-a bucurat. ~ns\
aceast\ „privire” divin\ pe care o avea primul
om `naintea c\derii, nu mai este dat\ oamenilor.
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
126 LEV {ESTOV
„C\ s-a `nv`rto[at inima poporului acestuia [i cu
urechile sale greu a auzit [i ochii s\i i-a `nchis”.
Sau s\ vad\ clare et distincte, `ns\ nu ceea ce
exist\, [i s\ fie, `n acela[i timp, convins c\ ceea
ce vede clar [i distinct este ceea ce a v\zut
Dumnezeu `nsu[i, `n cea de a [aptea zi, de
s\rb\toare, atunci c`nd, odihnindu-se dup\ lucra-
rea Sa, {i-a admirat lumea.
Spinoza a f\cut toate acestea. El a sugerat
oamenilor c\ pot s\-l iubeasc\ pe Dumnezeu
din toat\ inima [i din tot sufletul, cum L-au iubit
psalmistul [i profe]ii, chiar atunci c`nd
Dumnezeu nu exist\ sau a fost `nlocuit de nece-
sitatea obiectiv\, matematic\ [i ra]ional\, sau de
ideea binelui omenesc care nu se distinge prin
nimic de necesitatea ra]ional\. Iar oamenii l-au
crezut. Toat\ filosofia contemporan\ care ex-
prim\, `n general, ceea ce Spiritul misterios al
timpului sugereaz\ oamenilor, nu acel ceva prin
care tr\iesc, acest\ filosofie, at`t de convins\ c\
„viziunile” sale, sau, cum se spune ast\zi, „in-
tui]iile” sale reprezint\ plenitudinea viziunii po-
sibile – nu numai pentru om ci [i pentru `ngeri
[i chiar pentru zei (a[a se vorbe[te ast\zi, nu e
inven]ia mea) – toat\ aceast\ filosofie vine, `n
`ntregime, din Spinoza. ~n momentul de fa]\, o
„concep]ie despre lume”, alta dec`t „idealismul
etic”, e aproape imposibil\. Fichte exprima cu
convingere acest lucru spun`nd c\ tot sensul
cre[tinismului e cuprins `n primul verset al
Evangheliei dup\ Ioan : ejn ajrch` h`n oJ lovgo"24.
Tot at`t de lini[tit, Hegel vedea `n spusa stoic\,
`ndemn`nd la renun]area la propria personalitate
24. La `nceput a fost cuv`ntul.
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 127
[i la disolu]ia sa `n substan]\, sarcina suprem\ a
omului. Spun „lini[tit” pentru c\ e esen]ial. Nici
Fichte, nici Hegel nu L-au ucis pe Dumnezeu.
Un altul a f\cut aceasta. Dar ei nici m\car nu
b\nuiau c\ au mo[tenit acea certitudinem cu-
cerit\ cu pre]ul celei mai mari crime. Ei [i-au
imaginat c\ era certitudinea lor, c\ viziunea lor
at`t de sigur\ de sine le-a fost dat\ de natura
`ns\[i. C`nd s-au g\sit fa]\ `n fa]\ cu eviden]a,
nici m\car nu le-a trecut prin minte c\ originea
ei ar putea fi at`t de `nsp\im`nt\toare, at`t de
misterioas\. Contemporanul nostru, Dl. Edmund
Husserl, mo[tenitor spiritual direct [i legitim al
lui Descartes, la care se refer\ `ntotdeauna des-
chis, declar\ cu solemnitate : Evidenz ist in der
Tat nicht irgendein Bewusstseinsindex, der an
ein Urteil angeheftet, uns wie eine mystische
Stimme aus einer besseren Welt ruft : Hier ist die
Wahrheit ! Als ob solch eine Stimme uns freien
Geistern etwas zu sagen und ihren Rechtstitel
nicht auszuweisen hätte. (E. Husserl, Ideen,
p. 300)25 {i nu putea fi alfel. Dumnezeu [i-a
trimis profetul pentru a-i orbi [i a-i `nl\n]ui pe
oameni [i pentru ca orbii [i cei `nl\n]ui]i s\ se
cread\ liberi [i v\z\tori. De ce a fost necesar
acest lucru ? {tia Spinoza de ce, [tim oare [i noi,
cei care-i citim pe Isaia [i pe Spinoza ? Nu numai
c\ nu putem r\spunde la o astfel de `ntrebare,
dar nici m\car nu o mai putem pune...
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
25. Eviden]a nu este, `n fapt, un semn al con[tiin]ei, care,
ad\ugat unei judec\]i, ne-ar striga asemeni unei voci
venind dintr-o lume mai bun\: „aici se afl\ adev\rul”; ca
[i c`nd o astfel de voce ar putea s\ ne spun\ nou\ ceva,
nou\ spiritelor libere, [i n-ar trebui s\ se justifice.
128 LEV {ESTOV
Dar nu exist\ `ndoial\ c\, urm`nd drumul
ar\tat de c\tre Descartes, „dep\[ind dualismul
dintre `ntindere [i g`ndire” [i propun`nd ideea
„substan]ei unice”, idee care l-a `nc`ntat pe Hegel
[i-i `nc`nt\ ast\zi pe contemporani, Spinoza
presim]ea c\ era pe cale s\-L ucid\ pe Cel iubit
mai presus de orice [i c\-L ucidea respect`nd
porunca divin\ liber\ [i voin]a-i proprie, c`tu[i
de pu]in liber\. Urm\ri]i r`ndurile prin care `n-
cepe Tractatur de emendatione intellectur, din
p\cate at`t de pu]in citit. Nu ve]i g\si aici trium-
f\torul de omnibus dubitandum al lui Descartes,
nici idealismul etic al lui Fichte, nici panlogismul
maiestuos al lui Hegel, nici chiar credin]a lui
Husserl `n ra]iune [i `n [tiin]\. Repet, `n tot ce a
scris Spinoza, nu exist\ vreo urm\ de trimf sau
bucurie. El merge spre altar nu `n postur\ de
sacrificator, ci de victim\.
~l va ucide pe Dumnezeu, L-a ucis pentru
istorie, `ns\, `n ad`ncul sufletului, el simte `n
chip „obscur” c\, f\r\ Dumnezeu, nu exist\ via]\,
c\ adev\rata via]\ se afl\ nu `n perspectiva isto-
riei, ci `n cea a eternit\]ii – sub specie aeternitatis.
{i aceast\ „[tiin]\” obscur\, ascuns\, abia vizibil\
([i `nc\ nu totdeauna) lui `nsu[i c`t [i celorlal]i
se v\de[te `n toat\ filosofia sa. Nu `n acele jude-
c\]i clare [i distincte pe care istoria le-a cules de
la el, el `nsu[i primindu-le de la Spiritul timpului,
ci `n aceste sunete stranii, misterioase, insesi-
zabile [i imponderabile care, `n limbajul nostru,
nu pot fi nici m\car numite „voci clam`nd `n
de[ert”, singurul lor nume fiind neauzitul. Exist\
un mare, etern mister `n cuvintele cumplite ale
profetului : Et audivi vocem Domini dicentis : quem
mittam ? Et qui ibit nobis ? Et dixi : Ecce ego,
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 129
mitte me. Et dixit : Vade et dices populo huic :
Audite audientes et nolite intelligere, et videte
visionem et nolite cognoscere. Excaeca cor popu-
lis huius et aures ejus aggrava ; et oculos ejus
claude ; ne forte videat oculis suis et corde suo
intelligat.
PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI
130 LEV {ESTOV
NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 131
TABL| DE MATERII
Prefa]\ – Peregrinarea prin sufletele omene[ti ......... 5
Not\ asupra edi]iei ............................................... 12
Noaptea din gr\dina Ghetsimani
(Eseu asupra filosofiei lui Pascal) .................... 13
Privilegia]ii [i dezmo[teni]ii istoriei
(Destinul istoric al lui Descartes [i Spinoza) ... 87
132 LEV {ESTOV
Lector : Valeriu Gherghel
Bun de tipar : mai 1995 Ap\rut 1995
Editura Polirom, B-dul Copou nr.3, • P.O. Box 266,
6600 Ia[i • Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111
Tiparul executat la Polirom S.A. • 6600
Ia[i, Calea Chi[in\ului nr.32 • Tel. & Fax
(032) 230323 ; (032) 230485
Valoarea timbrului literar este de 59 lei.
Suma se vireaz\ la ASPRO, cont nr. 45.108.012.108
deschis la BCR, filiala sector 1, Bucure[ti
~n colec]ia PLURAL
au ap\rut
1. Adrian Marino – Pentru Europa. Integrarea
Rom^niei. Aspecte ideologice [i culturale
2. Lev {estov – Noaptea din gr\dina Ghetsimani
`n preg\tire
Matei C\linescu – Via]a [i opiniile lui Zacharias
Lichter
Emile Durkheim – Formele elementare ale vie]ii
religioase
Barbey d'Aurevilly – Dandysmul
Henri Bergson – G`ndirea [i mi[carea
Virgil Nemoianu – Micro-Armonia
Carlo Ginzburg – Poveste nocturn\