Mutatii in Evolutia si in Structura Comertului pe Plan International.doc
-
Upload
cotycarina -
Category
Documents
-
view
57 -
download
1
Transcript of Mutatii in Evolutia si in Structura Comertului pe Plan International.doc
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRASOV
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR
BRASOV
2013
CUPRINS
CARACTERISTICI ŞI TENDINŢE ÎN EVOLUŢIA ŞI STRUCTURA
COMERŢULUI INTERNAŢIONAL CU BUNURI ŞI SERVICII………………..2
NECESITATEA MODERNIZĂRII COMERŢULUI INTERNAŢIONAL……….2
REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI
INTERNAŢIONAL CU BUNURI…………………………………………………8
REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI CU
BUNURI PE REGIUNI…………………………………………………………...11
REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI
INTERNAŢIONAL CU SERVICII………………………………………………16
REPARTIŢIA ŞI STRUCTURA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL CU
SERVICII PE REGIUNI………………………………………………………….18
CONCLUZII SI PROPUNERI……………………………………………………21
BIBLIOGRAFIE…………...……………………………………………………...22
1
CARACTERISTICI ŞI TENDINŢE ÎN EVOLUŢIA ŞI STRUCTURA
COMERŢULUI INTERNAŢIONAL CU BUNURI ŞI SERVICII
Dacă în perioada postbelică schimburile comerciale internaţionale au înregistrat
anumite caracteristici (cel mai înalt ritm de creştere comparativ cu perioadele
anterioare, devansarea ca ritm de creştere a PIB mondial şi a producţiei mondiale
industriale şi agricole), în perioada actuală, acestea se caracterizează printr-o evoluţie
marcată de perioade de creştere mai lentă, urmate de perioade de scădere determinată
de factori extrem de variaţi şi dinamici a căror evoluţie este destul de greu de anticipat.
De cele mai multe ori evoluţiile prognozate de specialişti au fost contrazise de realitatea
economică a zilelor noastre.
NECESITATEA MODERNIZĂRII COMERŢULUI INTERNAŢIONAL
Evoluţia comerţului internaţional în perioada 1996-2005 a fost influenţată de
numeroşi factori aflaţi într-o permanentă schimbare:
Fenomenele economice complexe din economia mondială.
Creşterea preţului petrolului a avut efecte din cele mai diverse pentru economiile
sensibile la şocurile petroliere. Dacă în 2002 preţul mediu mondial al unui baril de petrol
a fost de 24,36 dolari, la sfârşitul lunii februarie 2006 acesta a ajuns la 29,56 dolari pe
baril. Pentru economia americană ameninţată de reducerea rezervelor de benzină,
creşterea preţului petrolului are efecte negative: creşterea preţurilor produselor,
afectarea industriei constructoare de maşini, a transporturilor aeriene, în general,
diminuarea ritmului de creştere economică. Pericolul apariţiei unor noi atentate teroriste
se menţine la cote ridicate (mai ales după exploziile de la Madrid). Aceste aspecte
reduc încrederea ţărilor participante pe piaţa petrolieră influenţată puternic de creşterea
cererii de petrol a Chinei şi a altor state
2
asiatice cu rate ridicate de dezvoltare. Între 2002 şi 2004 economia chineză aflată în
plină expansiune, a devenit principalul pol de creştere a cererii mondiale de energie,
influenţând incontestabil asupra evoluţiei preţului petrolului. Se pare că rezervele de
petrol ale lumii sunt concentrate în zone caracterizate de o mare instabilitate politică:
Irak, Nigeria,Venezuela. Apar „noi” ţări exportatoare: Rusia (devenită cel mai mare
exportator de petrol,depăşind Arabia Saudită), Azerbaidjan, Kazakhstan, Angola.La 45
de ani după crearea sa, OPEC (Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol), se pare că a
pierdut întreaga influenţă asupra preţului acestui produs, ceea ce a determinat ca orice
previziune privind evoluţia acestuia să fie contrazisă de realitatea economică. Toate
aceste evoluţii au atras atenţia asupra caracterului epuizabil al resurselor naturale,
asupra dimensiunii ecologice a comerţului internaţional.
Modificarea permanentă a raportului de forţe pe plan comercial.
Comerţul internaţional tinde să fie mai important pentru ţările mai mici (în privinţa
numărului populaţiei) înconjurate de ţări vecine cu regimuri deschise spre comerţ,
comparativ cu ţările izolate şi cele dezavantajate de costurile de transport ridicate. Cea
mai bună cale de a măsura importanţa comerţului internaţional pentru economiile ţărilor
lumii este de a calcula ponderea comerţului în Produsul Intern Brut, indicator care
reflectă şi gradul de deschidere al economiilor naţionale către pieţele externe. Timp de
un deceniu ponderea medie a comerţului intern în PIB pentru toate ţările membre
OECD(Organizatia Economica de Cooperare si Dezvoltare ) s-a situat în jurul valorii de
40% . Factorii care explică diferenţele existente de la o ţară la alta ţin de cultura, istoria
naţională, politica în domeniul comerţului, în domeniul protejării proprietăţii intelectuale,
structura economiei, prezenţa firmelor transnaţionale care dirijează prea mult comerţul
intra-firme, etc.
În 2005 media ponderii comerţului cu bunuri şi servicii pentru toate ţările
membre OECD a fost de 45%, iar pentru ţările membre UE de circa 51%. Pentru ţările
mici ponderile au depăşit 50% (Austria, Belgia, Rep. Cehă, Ungaria, Irlanda,
Luxemburg,Olanda, Rep. Slovacă), iar pentru Japonia şi SUA aceste ponderi au fost de
circa 13%. În perioada analizată ponderea comerţului în PIB pentru ţările OECD a
crescut cu aprox. 2,5% în fiecare an. Creşteri substanţiale s-au înregistrat pentru
Luxemburg, Ungaria şi Belgia, ţări cu mare deschidere spre exterior .
3
România a înregistrat o pondere a comerţului în PIB de 76,6%, apropiată de cea a
Cehiei,Slovaciei, ţări mici aflate în tranziţie care au aderat recent la UE şi ale căror
economii naţionale au o mare deschidere spre pieţele externe.
Structura PIB pe ramuri a economiei româneşti s-a modificat semnificativ
după 1990, astfel încât s-a trecut de la o economie bazată pe industrie şi agricultură
spre o economie a serviciilor. Efectul restructurării s-a manifestat prin scăderea
contribuţiei sectorului industrial la PIB de la 40% în 1990 la circa 27% în anul 2000,
după care contribuţia industriei la PIB a rămas la un nivel relativ stabil. În schimb,
conform tendinţelor manifestate în alte economii moderne, contribuţia sectorului
serviciilor la PIB a crescut de la 26,5% în 1990 la 46,3% în 2000 şi la 48,3% în 2005.
De la un an la altul, ponderea ţărilor în comerţul mondial se modifică, pe
scena schimburilor internaţionale apărând noi câştigători şi perdanţi. De exemplu, SUA
trebuie să-şi redefinească relaţiile comerciale cu Rusia, America Latină, sau China.
Ţările asiatice au de depăşit încă efectele crizei valutar-financiare. Rusia, ţară mai nou
exportatoare de petrol, trebuie să-şi reconsidere relaţiile comerciale cu fostele ţări aflate
în zona sa de influenţă şi cu puterile comerciale ale lumii.
Instituţionalizarea comerţului mondial.
O.M.C.(Organizatia mondiala a comertului) este organizaţia care stabileşte regulile
de desfăşurare a comerţului internaţional. Realizările acesteia în domeniul eliminării
unor obstacole din calea schimburilor comerciale internaţionale, în negocierea unor
tratate multilaterale sunt notabile. Funcţiile OMC sunt îndeplinite de organul suprem de
decizie reprezentat de Conferinţa Ministerială care se reuneşte la nivelul miniştrilor
comerţului din ţările membre o dată la 2 ani. Printre acestea se numără: organizarea şi
desfăşurarea unor noi runde de negocieri comerciale multilaterale, soluţionarea
diferendelor comerciale care apar între membrii săi, examinarea periodică a politicilor
comerciale ale ţărilor membre, cooperarea cu alte organisme comerciale şi financiare
internaţionale (BIRD, FMI, OECD, UNCTAD, PNUD, OMPI), punerea în aplicare a
prevederilor acordurilor comerciale multilaterale, etc. Reprezentanţii ţărilor în curs de
dezvoltare sunt însă nemulţumiţi de politica promovată de OMC. La fiecare Conferinţă
Ministerială au avut loc ample manifestaţii de protest ale unor organizaţii ale
4
consumatorilor sau ale altor organizaţii nonguvernamentale împotriva politicii
comerciale promovate de OMC.
Activitatea grupărilor economice regionale (UE, NAFTA, etc).
Negocierea şi aplicarea prevederilor aranjamentelor grupărilor economice regionale
au avut un impact puternic în ultimele decenii asupra fluxurilor comerciale tradiţionale,
reorientându-le spre alte zone.
Uniunea Europeană a devenit un important exportator şi importator
mondial, modificând dinamica, structura şi configuraţia geografică a schimburilor
comerciale internaţionale
Se observă că în anul 2005 comerţul UE cu bunuri şi servicii a înregistrat o pondere
ridicată în comerţul mondial (77,5% din exporturile mondiale de bunuri, 78,8% din
importurile mondiale de bunuri, respectiv, 22,5% din exporturile mondiale de servicii
comerciale şi 21,2 % din importurile mondiale de servicii comerciale). Atât exporturile
cât şi importurile de bunuri ale UE sunt derulate în cea mai mare parte în interiorul
grupării.
NAFTA (Acordul Nord – American de Liber Schimb) a intrat în vigoare la
1 ianuarie 1994 şi cuprinde două ţări dezvoltate (SUA şi Canada) şi Mexicul, o ţară în
curs de dezvoltare. Acest acord a pornit de la speranţa că va duce la creşterea
exporturilor SUA către Mexic, însă la scurt timp de la integrare, Mexicul a trecut printr-o
criză economico-financiară, iar exporturile SUA către această ţară au scăzut. În ultimii
ani, însă, comerţul intra-grupare a înregistrat creşteri importante (în 2005 intra-
exporturile au deţinut 55,8 % din exporturile totale ale grupării, iar intra-importurile au
atins 34,5 % din importurile totale ale grupării). De asemenea, fluxurile de investiţii
directe au crescut, fiind îndreptate prioritar spre economia mexicană.
Noile evoluţii tehnologice, aflate în strânsă corelaţie cu protejarea proprietăţii
intelectuale, contribuie la apariţia unor noi produse şi servicii, rod al activităţii de
cercetare, inovare, al inteligenţei umane.
Foarte multe realizări ale industriei farmaceutice, ale tehnologiei informatice
contribuie la diversificarea gamei de produse care pătrund în circuitul comercial
internaţional. Din ce în ce mai mult, deţinerea unor drepturi de proprietate intelectuală
conferă firmelor avantaje competitive pe piaţa mondială, fiind
5
necesară protejarea acestor drepturi împotriva concurenţei.
Factorii analizaţi sunt extrem de dinamici şi au determinat o evoluţie a
comerţului internaţional extrem de diferită pe ani, pe ţări, pe regiuni ale lumii şi pe
categorii principale de bunuri şi servicii. Influenţat puternic de evoluţia rapidă a
tehnologiilor informatice, de exemplu, comerţul electronic a cunoscut o expansiune
spectaculoasă. Internetul dispune de imense oportunităţi pentru dezvoltarea unor forme
noi de tranzacţii comerciale prin infrastructura electronică pe care o pune la dispoziţia a
milioane de utilizatori ce împart costurile aferente acesteia. Însă, derularea comerţului
prin Internet nu mai prezintă siguranţă, datorită dezvoltării puternice a pirateriei
software, ceea ce impune modernizarea sistemelor de proprietate intelectuală, singura
posibilitate de a asigura protecţia afacerilor derulate pe Internet.
Considerăm că se impune cu necesitate modernizarea comerţului internaţional, cel
puţin din următoarele motive:
• Existenţa încă a decalajelor mari între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare în
privinţa participării la schimburile comerciale internaţionale. Ţările în curs de dezvoltare
ar trebui să depună eforturile necesare pentru realizarea unor ajustări macroeconomice
deosebit de importante, iar cele dezvoltate ar trebui să intervină pentru diminuarea
datoriilor externe ale acestor ţări (prin renegociere), să-şi relaxeze politicile fiscale, sau
să încurajeze importurile din aceste ţări.
• Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informatice, a cunoştinţelor din diferite domenii ar
trebui să permită accesul ţărilor sărace sau aflate în curs de dezvoltare la aceste
cunoştinţe care presupun, printre altele, construirea unor sisteme adecvate de
proprietate intelectuală.
• Extinderea Uniunii Europene, un actor deosebit de important pe piaţa mondială,
mai ales că majoritatea schimburilor comerciale se derulează în interiorul regiunii;
• Extinderea fără precedent a fenomenelor de contrafacere, falsificare, piraterie,
concurenţă neloială – datorită dorinţei de câştig rapid a multor categorii de oameni, a
existenţei corupţiei, sau datorită lipsei de informare şi educare a unor categorii tot mai
mari de consumatori.
• Funcţionarea rigidă şi netransparentă a instituţiilor care reglementează comerţul
6
internaţional, sau a altor organizaţii mondiale (OMC, FMI, Banca Mondială). FMI, de
exemplu, prin programele sale, ar trebui să contribuie la reducerea inflaţiei şi la
îmbunătăţirea balanţei de plăţi a unor ţări în curs de dezvoltare, la derularea unui
comerţ internaţional echilibrat, dar tot mai mulţi economişti din aceste ţări văd în
această organizaţie un „instrument al ţărilor bogate pentru perpetuarea actualei structuri
a pieţei mondiale care le este favorabilă”. OMC ar trebui să vegheze la derularea mai
echitabilă a comerţului mondial, astfel încât acesta să devină accesibil ţărilor în curs de
dezvoltare.
Economiile ţărilor sărace şi ale celor în curs de dezvoltare sunt caracterizate prin
deficite mari ale balanţelor de plăţi externe, balanţe comerciale dezechilibrate, prin
existenţa firmelor naţionale care nu au nici o şansă în faţa marilor companii
transnaţionale.
Modernizarea comerţului internaţional şi protejarea proprietăţii intelectuale
presupun, printre altele:
• Modificarea structurii pieţei mondiale. În cazul ţărilor dezvoltate, ponderea în
totalul exporturilor a produselor manufacturate de înaltă performanţă care înglobează
tehnologie de vârf (rezultat al investiţiilor puternice în cercetare-dezvoltare) este mare,
în timp ce majoritatea ţărilor sărace sau în curs de dezvoltare exportă majoritar bunuri
primare. Continuarea ignorării acestor decalaje ar putea accentua stările tensionate
existente pe plan internaţional, sau ar putea provoca blocaje mari în economia
mondială.
Ţările dezvoltate ar trebui să înlesnească transferul de tehnologie performantă către
ţările sărace, la adăpostul sistemelor de protejare a proprietăţii intelectuale.
• Reformarea organizaţiilor internaţionale (OMC, FMI, Banca Mondială, etc).
Structura de conducere a acestor instituţii ar trebui să asigure o largă reprezentare a
ţărilor în curs de dezvoltare pentru ca interesele economice ale acestora să fie
respectate.
• Apariţia în permanenţă a unor produse şi servicii noi, diversificate, cu grad ridicat
de performanţă care satisfac cele mai exigente cerinţe ale consumatorilor. Acestea sunt
rezultatul investiţiilor guvernelor statelor lumii în cercetare-dezvoltare-inovare, educaţie,
7
dar şi al existenţei sistemelor de proprietate intelectuală care asigură garantarea
calităţii, a originii, a denumirii produselor şi serviciilor.
• Reconsiderarea rolului comerţului ca promotor al creşterii economice în economiile
naţionale; asigurarea unui mediu prielnic de derulare a afacerilor pentru atragerea
investiţiilor în comerţ (capitaluri mici cu o rotaţie rapidă ce asigură profitabilitate într-un
timp scurt).
REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI
INTERNAŢIONAL CU BUNURI
Comerţul mondial a înregistrat în perioada postbelică cel mai înalt ritm de creştere
comparativ cu perioadele anterioare, pe grupe de mărfuri evoluţia fiind determinată de
permanenta apariţie a unor produse noi cu un ciclu de viaţă din ce în ce mai scurt.
Structura producţiei şi a comerţului mondial s-au modificat rapid. În perioada postbelică
produsele manufacturate deţineau cea mai mare pondere valorică în schimburile
comerciale internaţionale, comparativ cu perioadele anterioare când situaţia era
inversă: produsele de bază deţineau ponderea valorică cea mai mare. Această
structură este determinată de progresul tehnologic înregistrat de economiile ţărilor
dezvoltate care produc şi exporta bunuri manufacturate ce încorporează tehnologie din
ce în ce mai avansată.
În cazul exporturilor de produse manufacturate situaţia este diferită pe grupe
de ţări. Statele dezvoltate ale lumii deţin monopolul exporturilor, tendinţă care se va
menţine mult timp. Aceasta, deoarece există încă mari decalaje între ţările dezvoltate şi
cele în curs de dezvoltare care pătrund greu pe piaţa mondială a produselor
manufacturate, fiind incapabile să ţină piept concurenţei. Dacă ne referim la importurile
mondiale de produse manufacturate, ponderea cea mai mare o deţin tot ţările
dezvoltate, tendinţă care se va menţine datorită dezvoltării schimburilor intraindustriale
de tipuri de produse şi subansamble. Fostele state socialiste deţin o pondere scăzută în
8
comerţul internaţional cu produse manufacturate, înregistrând o tendinţă de scădere în
anii 1990-1992 şi o uşoară tendinţă de creştere în perioada 1993-1998 (cu 3-3,5%).
Această evoluţie dovedeşte că statele foste socialiste nu şi-au valorificat suficient
potenţialul industrial de care dispun, neparticipând corespunzător la schimburile
comerciale internaţionale.Exporturile de produse de bază au înregistrat oscilaţii mari în
perioada postbelică. Ţările în curs de dezvoltare au deţinut ponderea cea mai mare în
totalul exporturilor produselor de bază până în primul deceniu postbelic. În
perioadele următoare situaţia s-a inversat. Ţările dezvoltate au deţinut în perioada
1972- 1973 o pondere de peste 55% în totalul exporturilor mondiale de produse de
bază. În privinţa importurilor produselor de bază, în perioada postbelică, tot
categoria ţărilor dezvoltate a deţinut ponderea cea mai mare. Această situaţie se
explică prin creşterea capacităţii de producţie a industriei prelucrătoare concentrată în
cea mai mare parte în aceste ţări. Fostele ţări socialiste au deţinut ponderi reduse
datorită nivelului scăzut de dezvoltare al forţelor de producţie şi gradului diferit de dotare
cu resurse naturale.
În cadrul grupei produselor de bază, cele mai mari oscilaţii s-au înregistrat în evoluţia
schimburilor comerciale internaţionale cu combustibili minerali, carburanţi şi lubrifianţi,
mai ales, datorită creşterii preţurilor. Cele două şocuri petroliere (în 1975 şi 1980) au
dus la creşterea puternică a volumului comerţului internaţional cu combustibili datorită
creşterii puternice a preţurilor.
Tendinţa de creştere a preţurilor petrolului se apreciază că se va menţine şi
în perioadele următoare, fapt care se va reflecta în evoluţia comerţului internaţional.
Specialiştii în domeniu caută soluţii pentru preîntâmpinarea creşterii preţului la ţiţei pe
plan mondial.
Experţii OMC apreciază că scăderea puternică a volumului comerţului
internaţional în anul 2001 comparativ cu anul precedent se datorează acţiunii mai
multor factori, dintre care cei mai importanţi sunt:
• Tendinţa de diminuare a activităţii economice pe plan mondial
evidenţiată încă din trimestrul trei al anului 2000 şi care, pe parcursul anului 2001, s-a
accentuat la nivelul SUA, Europei Occidentale şi Japoniei.
• Reducerea accentuată a activităţii pe piaţa internaţională a
9
produselor aparţinând tehnologiilor informatice. În anul 2001 a scăzut volumul
cheltuielilor alocate în ţările dezvoltate pentru achiziţionarea de noi echipamente IT.
Astfel, valoarea vânzărilor de semiconductori a scăzut cu circa 29 % iar vânzările de
calculatoare personale au scăzut cu 4,6 % comparativ cu anul 2000. De asemenea, s-a
diminuat volumul comerţului cu echipamente de birou şi de telecomunicaţii, ceea ce a
afectat într-o măsură importantă dinamica dezvoltării economice, în general, şi dinamica
exporturilor, înprincipal ale ţărilor sud-est asiatice, specializate în producţia şi exportul
de astfel de echipamente. În aceste condiţii, unele dintre aceste ţări au înregistrat în
anul 2001 cele mai scăzute performanţe din ultimii 30 de ani în domeniul dezvoltării
producţiei şi al
exportului. Această situaţie se constată după ce, în anii ’90, aceleaşi ţări au realizat
unele dintre cele mai rapide ritmuri de creştere economică pe plan mondial. Într-o
măsură mai redusă decât în cazul ţărilor sud-est asiatice, situaţia conjuncturală
nefavorabilă de pe piaţa internaţională a produselor tehnologiilor informatice a afectat şi
nivelul creşterii producţiei şi al comerţului exterior din ţări dezvoltate din America de
Nord şi din Europa Occidentală.
• Scăderea sensibilă a cererii pe piaţa internă în cele mai multe
ţări din Europa Occidentală, regiune care concentrează o treime din valoarea totală a
comerţului mondial. Acestea se datorează unor factori de ordin intern. În anul 2001
ritmul de creştere a cererii pe piaţa ţărilor europene din zona euro a fost inferior ritmului
de creştere a cererii pe piaţa SUA, situaţie în care dinamica exporturilor SUA adresate
acestor ţări a fost net inferioară dinamicii importurilor SUA provenind din această zonă.
• Impactul economic de medie amploare al atentatelor de la 11
septembrie 2001, din SUA. Acestea au determinat o scădere temporară a nivelului
cotaţiilor bursiere şi a importurilor în SUA. Efectele acestor evenimente s-au reflectat în
scăderea în trimestrul IV al anului 2001 a volumului transporturilor aeriene şi a
activităţilor turistice în câteva zone ale lumii.
• Evoluţia puternic divergentă a preţurilor pe sectoare economice
(preţurile la petrol şi metale au crescut puternic; preţurile la produsele agricole s-au
10
menţinut relativ constante; preţurile la produsele manufacturate au scăzut semnificativ,
fenomen inedit, fiind explicat prin evoluţia cursurilor de schimb), media acestora
rămânând relativ constantă;
• Variaţiile cursurilor de schimb între principalele valute - dolar,
yen, euro - şi-au pus amprenta atât asupra fluxurilor regionale şi sectoriale.
Se observă o redresare a comerţului mondial începând cu anul 2002. Anii 2003 şi 2004
se caracterizeză printr-un ritm mediu anual de creştere a exporturilor şi importurilor
foarte ridicat (16%, respectiv, 21%), rezultat al cotelor înalte de creştere economică din
ultimii ani. De asemenea, se poate observa că evoluţia importurilor urmăreşte
îndeaproape evoluţia exporturilor mondiale de mărfuri.
REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI CU
BUNURI PE REGIUNI
Dezvoltarea comerţului mondial cu bunuri în 2005 a fost marcată de câteva
aspecte conjuncturale:
• Creşterea economică mondială a înregistrat ritmuri reduse comparativ cu 2004,
evoluţie datorată în principal, activităţii economice slabe în SUA şi Europa, principalii
actori pe pieţele internaţionale. Ca efect, volumul schimburilor comerciale internaţionale
de bunuri şi servicii a crescut în ritmuri mult reduse comparativ cu anii precedenţi, cu
unele excepţii pe regiuni şi ţări care vor fi prezentate în următoarele subcapitole;
• Expansiunea comerţului cu mărfuri a continuat să depăşească ritmul de creştere al
producţiei de mărfuri şi al PIB, tendinţă înregistrată atât pe plan mondial cât şi pe
regiuni;
• Creşterea semnificativă a preţurilor ca urmare a creşterii preţurilor petrolului,
precum şi creşterea volumului de mărfuri de larg consum comercializate au constituit în
permanenţă un factor de influenţă asupra puterii relative a regiunilor şi grupurilor de
producţie în fluxurile internaţionale de comerţ. De asemenea, creşterea importurilor de
petrol în China, SUA şi India începând cu 2000 a constituit un important factor al
11
expansiunii comerţului cu petrol şi al preţului acestuia. Creşterea mai rapidă a volumului
exporturilor mondiale de mărfuri
comparativ cu creşterea volumului mondial al producţiei de mărfuri şi a PIB mondial
este o tendinţă menţinută din anul 2002 şi accentuată în anul 2004 . În anul 2005, însă,
se constată o reducere a ritmului de creştere la cei trei indicatori (volumul exporturilor
de mărfuri, producţia mondială şi PIB mondial), cu păstrarea tendinţei celorlalţi ani
(creşterea în ritm mai rapid a exporturilor de mărfuri decât a producţiei mondiale şi a
PIB mondial). Evoluţia schimburilor internaţionale de mărfuri în principalele regiuni ale
globului se înscrie în interiorul aceloraşi tendinţe înregistrate pe plan mondial .
AMERICA DE NORD a înregistrat în 2004 faţă de 2003 o creştere
economică puternică (4,1%), paralel cu accelerarea comerţului regiunii. Exporturile au
depăşit ca ritm de creştere PIB – ul pe regiune, însă au fost devansate de creşterea
importurilor .Anul 2005 a însemnat pentru această zonă o reducere a creşterii
economice (3,2 %), determinată de mai slaba activitate economică derulată în cele trei
state ale regiunii (SUA, Canada, Mexic). Printre factorii care au determinat aceste
evoluţii se numără:
• creşterea puternică a preţurilor la energie, metale şi combustibili importate de SUA din
Mexic şi Canada;
• creşterea lentă a importurilor SUA (cu numai 6% în 2005), urmare a evoluţiei
preţurilor la combustibili.
Mai mult de jumătate (58%) din exporturile totale ale regiunii s-au derulat în
interiorul său, în timp ce importurile intra-regiune au deţinut o pondere mai mică în
totalul importurilor (34,6%) în 2005 . Ritmul redus de creştere economică al Americii de
Nord înregistrat în 2005 a determinat şi expansiunea lentă a comerţului cu bunuri al
regiunii. Astfel, exporturile şi importurile Americii de Nord au crescut în 2005 cu 10% şi,
respectiv, 9% comparativ cu anul 2004.
O caracteristică importantă a comerţului zonei în ultimii ani este expansiunea moderată
a exporturilor sale către Asia. Importurile nord-americane din Asia
au crescut cu 13% în 2005 comparativ cu 2004 (19 %). Japonia a rămas şi în 2005
principala piaţă de export a Americii de Nord în Asia, exporturile atingând 64,4 mld. $ ,
12
însă ritmurile de derulare a exporturilor către China au fost mult mai mari. Exporturile
Americii de Nord spre Japonia au crescut cu 5% în timp ce expedierile către China au
crescut cu 21%. Exporturile către Europa au cunoscut ritmuri relativ asemănătoare
exporturilor intra-regiune (10% în 2005 comparativ cu 2004), în timp ce exporturile către
America de Sud, America Centrală, Orientul Mijlociu sau Africa au crescut în ritmuri mai
mari, situate între 17% şi 35%. Importurile provenite din Europa au crescut în acelaşi
ritm ca şi exporturile spre această regiune în 2005. Analizat pe categorii principale de
produse , comerţul Americii de Nord a înregistrat evoluţii diferite. Exporturile şi
importurile de produse agricole au înregistrat modificări anuale mici comparativ cu
celelalte grupe de produse (4% la exporturi şi 9% la importuri), în timp ce comerţul cu
combustibili şi produse ale industriei extractive au crescut atât la exporturi (cu 34%) cât
şi la importuri (cu 36%).
Comerţul cu produse manufacturate deţine o pondere ridicată în comerţul
Americii de Nord în 2005 (74,6% din exporturile totale ale regiunii şi 73,8% din
importurile totale ale regiunii).
EUROPA a înregistrat în 2005 comparativ cu 2004 cel mai redus nivel de
creştere economică dintre toate regiunile importante ale lumii (1,7%), evoluţie
concentrată în zona Euro şi în Marea Britanie. În schimb, cele 12 noi ţări membre ale
UE, precum şi ţările balcanice au înregistrat o creştere economică accentuată.
Efectul acestei evoluţii a fost o creştere a comerţului cu mărfuri mult mai
redusă în 2005 comparativ cu anul 2004, atât în privinţa exporturilor cât şi în privinţa
importurilor (20% la exporturi şi importuri în 2004; 8% la exporturi şi 9% la importuri în
2005). Nici creşterea nominală a comerţului nu a înregistrat o accelerare în 2005,
comparativ cu celelalte regiuni, fenomen care se explică prin deprecierea puternică a
dolarului faţă de valutele europene16 în 2005 faţă de 2004, precum şi prin nivelul foarte
ridicat al comerţului intra-regiune. Ponderea comerţului intra-regiune în exportul de
mărfuri al Europei a fost în 2005 de 73,2%, cea mai mare pondere din toate regiunile
analizate .
Comerţul Europei cu alte regiuni prezintă în 2005 o mare variaţie. Cea mai
13
mare piaţă a regiunii a rămas zona Americii de Nord, însă în 2005, exporturile către
această zonă au înregistrat un ritm de creştere redus (8%), comparativ cu anul
precedent. Importurile Europei din America de Nord s-au extins în ritm mai lent (6%)
decât exporturile .
Volumul schimburilor comerciale ale Europei cu Asia a depăşit pe cel cu
America de Nord încă din 1990. Comerţul Europei cu Asia relevă o tendinţă crescătoare
cu China şi o scădere a ponderii Japoniei, care a continuat în 2004 şi în 2005. Pe grupe
de produse comerţul Europei prezintă câteva caracteristici: Două
grupe (fierul şi oţelul şi combustibilii şi alte produse ale industriei extractive) au
înregistrat cea mai rapidă creştere în 2005 datorită creşterii puternice a preţurilor (.
Întrucât ponderea comerţului intra-regiune este foarte ridicată, nu apare surprinzătoare
evoluţia asemănătoare a exporturilor cu cea a importurilor (ca ritm de creştere) în 2005.
Grupele fier şi oţel şi produse ale industriei extractive constituie cel mai dinamic sector
din punctul de vedere al importurilor în 2004 (35% la produse ale industriei extractive şi
11% la fier şi oţel). Ritmurile importurilor la aceste grupe au depăşit pe cel al
importurilor de echipamente de transport, echipamente pentru telecomunicaţii şi textile.
AFRICA. Expansiunea comerţului regiunii a înregistrat ritmuri accelerate
în 2005, contrastând cu evoluţiile din Europa şi America de Nord, mai ales datorită
creşterii cererii globale pentru principalele mărfuri care fac obiectul exporturilor acestei
zone.
Evoluţia favorabilă a comerţului acestei regiuni se datorează celei mai mari creşteri
economice a Africii din ultimii 5 ani, ca urmare a politicii forurilor modiale de reducere a
datoriilor publice externe ale ţărilor sărace şi a creşterii intrărilor de investiţii străine
directe în zonă. În 2005 PIB-ul în regiune a crescut cu 4,7% . O caracteristică
importantă a exporturilor de mărfuri ale Africii a fost creşterea cu 43% a expedierilor de
combustibili şi produse ale industriei extractive în 2005 . Aceste exporturi au fost
îndreptate cu precădere către Europa (38,2%), America de Nord (27,2%) şi Asia
(17,2%). Africa a exportat în 2005 combustibili (194,2 mld $), produse manufacturate
(63,0 mld $) şi produse agricole (32,3 mld.$). De asemenea, o altă caracteristică a
evoluţiei comerţului în zonă în 2005 este intensificarea schimburilor comerciale ale
14
Africii cu China. Acest comerţ este unul complementar17 pentru că 90% din exporturile
chineze orientate spre această zonă constau în produse manufacturate (maşini şi
echipamente, textile, articole de îmbrăcăminte), în timp ce mai mult de 90% din
importurile Chinei din Africa au drept obiect produsele primare (combustibili, alte
produse ale industriei extractive, materii prime agricole).
În 2005 zona ASIA-OCEANIA a înregistrat o creştere economică intensă, dar cu
diferenţe mari între ţările dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare. Cele trei ţări
dezvoltate ale regiunii (Japonia, Australia şi Noua Zeelandă) au atins niveluri de
creştere economic moderată (situate între 2% şi 3 %), în timp ce China, India, Pakistan
şi Vietnam (ţări în curs de dezvoltare intens populate), au atins niveluri situate între 8%
şi 10%. Aceste evoluţii s-au reflectat direct în rezultatele comerciale ale regiunii.
Creşterea PIB în regiune cu 4,3% în 2005 s-a datorat creşterii acestuia în Japonia şi
mai ales unei creşteri permanente a exporturilor Chinei. Importurile şi exporturile de
mărfuri ale Asiei au înregistrat în 2005 ritmuri de creştere asemănătoare, de 16 % în
2005 faţă de 2004 . Jumătate din creşterea importurilor se explică prin mărirea preţurilor
produselor importate. China şi-a consolidat poziţia de lider de piaţă în regiune,
exporturile Asiei către China crescând în 2005 cu 13 procente . În numai patru ani
ponderea Chinei în importurile şi exporturile Asiei s-a dublat.
Exporturile Asiei către America de Nord au crescut cu 14%, în timp ce
expedierile către Europa au crescut cu 15%. În 2005, dar şi în ultimii patru ani ponderea
Americii de Nord în exporturile Asiei a scăzut, această regiune deţinînd 21,9 % din
exporturile totale ale Asiei, în timp ce ponderea Europei a rămas aproape neschimbată
(la 17,9 %).
Pe categorii de produse comerţul Asiei este structurat diferit. Exporturile de produse
agricole ale Asiei au crescut cu numai 8% în 2005 faţă de 2004 , ceea ce reprezintă
5,6% din exporturile totale ale regiunii.
Exporturile de combustibili şi produse ale industriei extractive au crescut cu
38%, în timp ce exporturile de produse manufacturate au înregistrat un ritm de creştere
în 2005 faţă de 2004 de numai 14%.
15
REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI
INTERNAŢIONAL CU SERVICII
După ce, o lungă perioadă de timp, serviciile au fost considerate ca domeniu
de slabă productivitate, sau chiar un factor de frână în calea dezvoltării economice, în
prezent, după majoritatea specialiştilor serviciile deţin un rol important în creşterea
economică şi în creşterea calităţii vieţii. Totuşi, unii economişti consideră că serviciile ar
constitui un factor generator de inflaţie întrucât, în general acest fenomen nu este însoţit
întotdeauna de creşteri corespunzătoare a productivităţii muncii altor bunuri sau servicii.
Astfel, majoritatea ţărilor lumii trăiesc într-o economie a serviciilor.
Funcţiile pe care serviciile le îndeplinesc în diverse stadii ale producţiei
(cercetare-dezvoltare, aprovizionare, distribuţie, întreţinere-reparaţii) demonstrează
contribuţia importantă a serviciilor în realizarea creşterii economice a unei ţări.
Eterogenitatea serviciilor determină însă, proporţia în care acestea pot genera progres
în dezvoltarea unei economii. Astfel, serviciile care încorporează un volum mare de
muncă manuală sau slab calificată - gospodărie publică, reparaţii, activităţi ale micilor
comercianţi - contribuie într-o măsură redusă la creşterea economică a unei ţări.
Serviciile intensive în inteligenţă care necesită forţă de muncă înalt calificată -
consultanţă, know-how, deţinerea unor brevete, licenţe - contribuie în mod decisiv la
creşterea economică a unei ţări, asigurând totodată obţinerea unor avantaje competitive
durabile pe pieţele externe, aspect determinat şi de politica guvernelor ţărilor respective
în domeniul investiţiilor în cercetare,
educaţie.
Activitatea de export şi import de servicii, respectiv de vânzări şi
cumpărări care depăşesc efectiv frontiera vamală a ţării reprezintă comerţul
internaţional cu servicii.
Vânzarea - cumpărarea serviciilor în străinătate impun mişcarea capitalului,
a muncii şi deplasarea producătorilor în acest scop. Este motivul pentru care unii
specialişti cred că serviciile vândute pe plan local de către un producător străin nu pot fi
considerate de origine externă. Astfel, dreptul întreprinderilor străine de a intra şi de a
16
se stabili pe piaţa locală constituie un aspect al politicii de investiţii şi nu are nimic în
comun cu activitatea de comerţ.
Alţi specialişti consideră, dimpotrivă, că în sectorul serviciilor prezenţa
locală este indispensabilă pentru furnizarea şi comercializarea acestora şi, în concluzie,
dreptul de stabilire constituie parte integrantă a comerţului cu servicii.
Delimitarea „investiţiei” de „comerţ” în domeniul serviciilor este destul de
dificilă întrucât acelaşi serviciu poate face atât obiectul investiţiilor cât şi obiectul
comerţului.
Analizând cele două puncte de vedere se constată că serviciile internaţionale
pot implica atât operaţiuni comerciale cât şi investiţionale. De aceea schimburile
internaţionale de servicii sunt constituite în acelaşi timp atât din comerţul internaţional
cu servicii cât şi din fluxurile determinate de mişcarea capitalului şi a muncii. În sens
larg serviciile sunt considerate ca obiect al comerţului internaţional dacă sunt de origine
externă (sunt furnizate de o firmă care nu aparţine ţării care plăteşte serviciile – ţara
consumatoare).
O altă categorie de servicii sunt cele guvernamentale care cuprind
cheltuielile ambasadelor şi consulatelor, unităţilor militare şi încasările provenind de la
ambasade, consulate.
Raportat la comerţul internaţional cu bunuri, comerţul cu servicii se poate
grupa astfel:
1. Servicii încorporate în bunuri (filme, cărţi)
2. Servicii complementare comerţului cu bunuri (transport, manipulare,
asigurări şi reasigurări, operaţiuni bancare, publicitate)
3. Servicii care se substituie comerţului cu bunuri (franciză, leasing,
reparaţii şi întreţinere)
4. Servicii care se comercializează independent de comerţul cu bunuri
(asigurări de persoane şi alte tipuri de asigurări non-marfare, servicii contabile, juridice,
medicale, telecomunicaţii, informatică, turism)
În ultimele decenii sectorul serviciilor a deţinut o pondere din ce în ce mai
mare în schimburile economice internaţionale. În ţările dezvoltate acest sector este
17
preponderent şi deţine peste 60 % în ocuparea populaţiei şi crearea Produsului Intern
Brut.
REPARTIŢIA ŞI STRUCTURA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL CU
SERVICII PE REGIUNI
Exporturile mondiale de servicii comerciale, a căror clasificare este prezentată în
Anexa 12, au crescut în ritm mai accentuat comparativ cu creşterea PIB-ului mondial în
anul 2005 . Se observă că ritmul de creştere al exporturilor mondiale de servicii
comerciale (10%) a fost de 2,5 ori mai mare faţă de cel al creşterii PIB-ului mondial
(4,0%) în 2005, tendinţă menţinută începând cu anul 2000. În anul 2005 valoarea
exporturilor de servicii comerciale a crescut la nivel mondial, însă, într-un ritm mai redus
comparativ cu anul 2004 (18% în 2004, 10% în 2005), fapt explicat prin diminuarea
ritmului de creştere economică la nivel mondial, mai ales în SUA, Europa, sau în unele
economii emergente (Rep. Corea, Taipei China, Brazilia). Comerţul mondial la nivelul
anului 2005 este semnificativ influenţat de creşterea puternică a preţului produselor
petroliere.
Exporturile de servicii de transporturi au crescut în 2005 într-un ritm
mediu anual de 12%, ajungând la 570 miliarde $. Şi în acest sector al serviciilor ritmul
de creştere a fost diminuat comparativ cu cel înregistrat în 2004 (18%), mai ales
datorită creşterii puternice a preţurilor transporturilor. Dintre cele trei categorii principale
de servicii comerciale, serviciile de transporturi au deţinut cea mai mică pondere
(23,6%), însă ritmul de creştere a fost cel mai ridicat în 2005. Această evoluţie este
atipică faţă de tendinţele înregistrate în trecut, când serviciile de transporturi înregistrau
creşteri mai lente comparativ cu celelalte categorii de
servicii comerciale şi poate fi explicată prin creşterea costurilor transporturilor.
Exporturile de servicii de călătorie au înregistrat, de asemenea, creşteri în
2005 faţă de anul precedent, ajungând la 685 miliarde $. Această creştere poate fi
atribuită revigorării încasărilor realizate din serviciile de călătorii (îndeosebi turism) ale
Asiei după reducerea înregistrată în 2003 cauzată de epidemia de gripă asiatică.
18
Categoria „alte servicii comerciale” constituie cea mai mare şi cea mai
eterogenă grupă dintre toate şi cuprinde: servicii de comunicaţii, servicii de construcţii,
asigurări, servicii financiare, servicii informatice şi informaţionale, drepturi de licenţă,
alte servicii de afaceri, servicii personale, culturale şi recreative, servicii guvernamentale
. Exporturile acestei grupe au crescut cu 11% în 2005 faţă de 2004, ajungând la 1160
miliarde $. Contrastând cu evoluţia serviciilor de transport şi de călătorii, ritmul de
creştere al exporturilor acestei grupe a rămas neschimbat în 2004 faţă de anul
precedent şi a scăzut în 2005 comparativ cu 2004 şi, pentru a doua oară din 1995, mai
scăzut decât al întregii grupe de servicii comerciale. Această performanţă slabă, atipică,
a grupei alte servicii comerciale poate fi atribuită parţial evoluţiilor comerţului cu
servicii al SUA.
Regiunea AMERICII DE NORD a înregistrat o creştere atât a exporturilor
cât şi a importurilor de servicii comerciale în 2005 comparativ cu 2004, însă, cu ritmuri
mai reduse (la exporturi 13% în 2004 şi 10% în 2005, iar la importuri 15% în 2004 şi 9%
în 2005). În 2005 exporturile de servicii comerciale ale regiunii au atins valoarea de 422
miliarde $ . Pentru prima dată din 2001, creşterea exporturilor regiunii (10%) a fost mai
accentuată decât a importurilor (9%) şi s-a situat la acelaşi nivel cu cel al exporturilor
mondiale de servicii comerciale. În sectorul serviciilor de călătorie scăderea importurilor
a fost mai pronunţată. După o creştere puternică în 2004, călătoriile turiştilor din SUA
către străinătate s-au redus considerabil în 2005. Aceste evoluţii sunt rezultatul unui
nivel redus al creşterii economice în regiunea Americii de Nord în 2005.
EUROPA.
În ciuda faptului că Europa deţine mai mult de 50% din comerţul mondial
cu servicii comerciale, în anul 2005 exporturile şi importurile de servicii comerciale ale
Europei au crescut într-un ritm redus (8%), comparativ cu anul precedent (17%) .
Exporturile de servicii comerciale ale Europei au ajuns în 2005 la 1245 miliarde $.Acest
nivel de creştere se situează sub nivelul mediu mondial. Din cele trei categorii de
servicii, cele de transport (atât în cazul exporturilor cât şi în cazul importurilor) au fost
19
cele care au înregistrat în 2005 creşteri mai accentuate, iar serviciile de călătorii sunt
cele care au crescut cel mai puţin.
Aceste evoluţii sunt consecinţa directă a diminuării creşterii economice în
2005 în Europa, cea mai slabă creştere dintre toate regiunile lumii.
COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE a înregistrat în 2005
o creştere economică foarte viguroasă, chiar dacă ritmul de creştere a fost ceva mai
redus comparativ cu anul precedent. Ca o consecinţă directă a acestor evoluţii ritmurile
de creştere ale exporturilor şi importurilor de servicii comerciale au fost mai accelerate
comparativ cu ale celorlalte regiuni (20% la exporturi şi 19% la importuri), duble faţă de
ritmurile de creştere atinse la nivel mondial (10%). Aceste ritmuri au fost însă mai mici
comparativ cu anul 2004, rezultat al slabei creşteri economice la nivel mondial în 2005.
Exporturile de servicii comerciale ale regiunii au ajuns în 2005 la 42 mld. $, iar
importurile la 62 mld. $ . O caracteristică pentru comerţul cu servicii comerciale a CSI
este că regiunea a înregistrat un excedent de aproximativ 7000 mil. $ în serviciile de
transport şi un deficit în serviciile de călătorii şi în alte servicii de 12700 mil.$ şi,
respectiv de 14400 mil.$.
AFRICA a înregistrat în ultimii 5 ani o creştere economică puternică. Drept
urmare şi comerţul cu servicii comerciale al regiunii a înregistrat creşteri pentru al treilea
an consecutiv . Exporturile de servicii comerciale au crescut în 2005 cu 12%, ajungând
la 57 mld. $, iar importurile au crescut cu 21% (69 mld. $). Mai mult de 50% din
exporturile de servicii comerciale ale Africii provin din serviciile de călătorii.
ASIA, o regiune cu o creştere economică puternică în 2005, diferenţiată însă
pe ţări, a înregistrat o creştere cu 14% a exporturilor de servicii comerciale în 2005
comparativ cu anul precedent şi o creştere cu 12% a importurilor. Şi în cazul acestei
regiuni, creşterile au fost mai slabe decât în 2004 . Exporturile din categoria „alte servicii
comerciale” (programe informatice, servicii financiare, servicii de construcţii, drepturi de
licenţă, etc.) au înregistrat în 2005 excedentul cel mai mare din ultimii 15 ani42.
Exporturile de servicii de transport şi de călătorii ale regiunii au crescut cu 13% şi,
respectiv cu 9%, depăşind media mondială.
20
CONCLUZII SI PROPUNERI
În anul 2005 evoluţia comerţului mondial cu servicii comerciale s-a păstrat
în aceleaşi tendinţe cu cele ale expansiunii comerţului cu bunuri: creşterea volumului
schimburilor comerciale internaţionale cu servicii, însă în ritmuri mult mai reduse
comparativ cu 2004, ca urmare a lentei creşteri economice înregistrate la nivel mondial,
cu unele excepţii. Ţările în curs de dezvoltare şi-au intensificat eforturile în vederea
îmbunătăţirii structurii economiilor naţionale materializate în accelerarea ritmurilor de
creştere a exporturilor şi importurilor de servicii comerciale, mai ales din categoria „alte
servicii comerciale” (servicii de comunicaţii, financiare, informatice, servicii
antreprenoriale, profesionale, tehnice, cercetare-dezvoltare, etc.). China, ţările membre
CSI, noile state membre ale UE şi câteva ţări africane au înregistrat ritmuri accelerate
de creştere a schimburilor comerciale internaţionale cu servicii comerciale, contrastând
cu ritmurile reduse constatate în ţările dezvoltate.
Cu toate acestea, tot statele dezvoltate continuă să deţină ponderile cele mai
ridicate în comerţul mondial cu servicii comerciale intensive în cunoaştere, inteligenţă,
tehnologie performantă.
Ritmul de expansiune al exporturilor mondiale de servicii comerciale a
depăşit dinamica PIB mondial şi a producţiei mondiale, ceea ce demonstrează o
puternică deschidere a economiilor naţionale către pieţele externe, accentuarea
fenomenului de globalizare, puternic contestat de unii economişti şi lăudat de alţii.
Dezvoltarea comerţului mondial cu bunuri şi servicii comerciale asigură
naţiunilor avantaje competitive durabile întrucât, între altele, permite transferul
tehnologiilor de vârf aflate în conexiune directă cu sistemele de protejare a proprietăţii
intelectuale.
Modernizarea comerţului internaţional se află în conexiune directă cu
protejarea proprietăţii intelectuale care, dealtfel constituie singura şansă a ţărilor în curs
de dezvoltare de a se impune pe pieţele internaţionale cu produse şi servicii competitive
21
care ar trebui să încorporeze talent şi inteligenţă autohtonă, dar şi tehnologie avansată
din ţările dezvoltate.
BIBLIOGRAFIE
1. Dumitru Miron „Comerţ internaţional”, Editura ASE, Bucureşti, 2003
2. www.oecd.org, OECD – Factbook 2005
3. www.insse.ro.
4. WTO, International Trade Statistics
22