Ce este de fapt Ș tiin ț a Vindecării Germanice? ®

Medicina modernă a dorit să exploreze corpul uman, pentru a-l putea vindeca mai bine dacă acesta se îmbolnăveşte. Acest principiu a fost incomplet, după cum s-a văzut, fiindcă datorită entuziasmului simţit la descoperirea relaţiilor mecanico-biochimice, s-a uitat complet de psihic şi creier.

În mod similar au fost interpretate greşit şi orbitele planetelor, câtă vreme soarele nu putea fi considerat corpul ceresc central din motive dogmatice, crezându-se că este vorba de orbite spirale în jurul pământului, ceea ce nu doar că nu prea avea sens, dar era şi foarte greu de calculat. Însă, de când Galilei a redescoperit soarele ca şi corp ceresc central al sistemului nostru planetar, orbitele planetelor au o traiectorie circulară destul de simplă în jurul soarelui.

Medicii secolelor sau mileniilor trecute puneau în centrul observaţiilor lor de cele mai multe ori legăturile psihice, atât în ceea ce priveşte diagnosticarea cât şi terapia. Sigur că nu erau în stare să cimenteze aceste constatări pe baza anatomiei, fizicii şi biochimiei, adică pe baza ştiinţelor naturale moderne, ci acumulau experienţele mai cu seamă pe cale psihologic-intuitivă, lucru considerat în parte şi astăzi ca fiind fără importanţă. Ambele puncte de vedere sunt incomplete, ambele neglijând creierul într-o măsură mai mare sau mai mică. Per ansamblu, concepţia psihologic-intuitivă era mai apropiată de circumstanţele reale, fiindcă astăzi cunoaştem urmările groaznice ale unei ştiinţe medicale exclusiv organice. Pe de altă parte însă, nu se poate ajunge la o sinopsă sistematică reproductibilă, dacă nu se ia în considerare întregul sistem organic.

În realitate nici nu există o diferenţiere strictă între psihic, creier şi organ, deoarece este vorba de un sistem tripartit cu funcţionare sincronă permanentă, şi anume:

Psihic - Creier - Organ

Toate procesele psihicului şi organului sunt interconectate prin creier şi sunt coordonate în cadrul acestuia. Creierul este oarecum marele calculator al organismului nostru, psihicul preia rolul programatorului, corpul şi psihicul constituind împreună organul efector al calculatorului, atât în cazul unei programări optime, cât şi în cazul unei perturbări a programului. Nu doar psihicul programează creierul şi organul, ci şi organul este capabil să inducă o programare a creierului şi a psihicului în cazul unor leziuni, fracturi etc. Trebuie să fim conştienţi de această alternanţă permanentă între psihic, creier şi organ, privind creierul ca şi computerul întregului nostru organism dezvoltat în decursul a milioane de ani, pentru a putea înţelege legile Științei Vindecării Germanice®. Știința Vindecării Germanice® nu cuprinde însă doar raportul dintre psihic, creier şi organ, ci oferă şi explicaţiile embriologico-ontogenetice pentru a putea înţelege de ce centrele releu individuale se află în anumite părţi ale creierului. Ea explică şi legăturile dintre diferitele straturi germinative şi diferitele formaţiuni histologice ce rezultă din acestea, atât tumori canceroase, cât şi ţesuturi sănătoase. Fiindcă în fiecare loc al cancerului găsim acel model histologic al ţesutului care, din punct de vedere embriologic, îşi are locul în punctul respectiv.

În afară de acestea mai cuprinde şi un alt sistem de coordonare, care priveşte raportul dintre diferitele modele de comportament şi conflict în unităţi mai mari (familie, gintă, hoardă, haită, turmă etc.) şi care extinde această sinopsă asupra întregului cosmos, şi priveşte convieţuirea ce s-a dezvoltat în decursul a milioane de ani şi în simbioză cu alte rase, specii, creaturi într-un cadru cosmic.

A 3. Lege a Științei Vindecării Germanice®, “Sistemul ontogenetic al tumorilor şi al bolilor echivalente cancerului“ grupează toate aşa-zisele boli în funcţie de apartenenţa la stratul germinativ: endodermul, mezodermul şi ectodermul, care se formează deja la începutul dezvoltării embrionului.

Fiecare celulă, respectiv fiecare organ al corpului nu poate fi atribuită doar unui singur strat germinativ deoarece, din punct de vedere evolutiv, anumite părţi ale creierului precum şi anumite formaţiuni histologice aparţin de toate straturile germinative.

Mai mult, organele conduse de creierul nou şi organele conduse de creierul vechi (arhaic) se comportă invers proporţional în ceea ce priveşte multiplicarea şi scăderea numărului de celule, în cursul fazei de conflict activ şi al fazei de conflict rezolvat. Adică: Celulele, respectiv organele care se dezvoltă din endoderm au releele în trunchiul cerebral şi în cazul îmbolnăvirii de cancer determină multiplicarea sau proliferarea celulară cu tumori compacte de tipul adeno (d. ex. în ficat, în plămâni [noduli], în intestin). Celulele, respectiv organele care s-au dezvoltat din ectoderm au releele la nivelul scoarţei cerebrale şi determină scăderea celulară sub forma unor necroze sau ulceraţii sau  diminuarea funcţiilor organelor, d. ex. diabet sau paralizie. În cazul mezodermului se face deosebirea între o grupă mai veche şi una mai nouă: Celulele, respectiv organele care ţin de mezodermul vechi au releele în cerebel, adică aparţin încă de creierul vechi şi contribuie în cazul unui cancer  la crearea unor tumori compacte în faza de conflict activ, de tipul adeno (d. ex. sânul, melanomul, mezoteliomul - pericard, pleură, peritoneu). Celulele, respectiv organele care ţin de mezodermul nou au releele  în măduva cerebrală (substanţa albă a creierului mare) şi în cazul unui cancer contribuie la crearea unor necroze sau a unor găuri în ţesut (d. ex. osteoporoza) prin scăderea numărului de celule. Aici se poate observa că afecţiunea canceroasă nu este o activitate fără sens a unor celule dezlănţuite în mod aleator, ci un proces ce poate fi bine înţeles şi prevăzut, şi care respectă foarte precis condiţiile ontogenetice.

Conform celei de-a 4. Legi a Științei Vindecării Germanice® “Sistemul condiţionat ontogenetic al microbilor“, organele conduse de creierul vechi îşi descompun tumorile cu ajutorul unor microbi speciali (ciuperci şi micobacterii), pe când - de asemenea în cadrul procesului de vindecare - găurile şi ulceraţiile organelor conduse de creierul nou sunt umplute cu ajutorul virusurilor şi bacteriilor. Până acum am privit microbii doar ca şi cauzatori ai bolilor infecţioase, iar acest punct de vedere părea a fi unul firesc, deoarece aceşti microbi erau găsiţi întotdeauna în cazul aşa-numitelor boli infecţioase. Doar că acest lucru nu corespundea adevărului, deoarece aceste pretinse boli infecţioase erau întotdeauna precedate de o fază de conflict activ. Numai după rezolvarea conflictului, aceşti microbi devin activi, fiind dirijaţi şi activaţi de creierul nostru. Aceştia ne ajută în sensul că, curăţă urmările cancerului devenit inutil, adică curăţă tumoarea, care nu mai are nicio întrebuinţare după îndeplinirea sarcinii sale, sau în sensul că bacteriile şi virusurile contribuie la reconstrucţia găurilor, necrozelor şi ulceraţiilor ţesuturilor conduse de creierul nou. Astfel devin ajutoarele noastre fidele, muncitorii noştri străini. Concepţia despre sistemul imunitar, conform căreia există o armată care luptă împotriva microbilor răutăcioşi, este pur şi simplu eronată. Microbii nu sunt cauzatorii bolilor, ci optimizatori în cadrul fazei de vindecare.

A 5. Lege „Legea chintesenţei - înţelegerea fiecărei aşa-numite boli ca un Program Biologic Special şi Semnificativ al naturii (ce poate fi înţeles d.p.d.v. al evoluţiei)“ (PBS) întoarce întreaga ştiinţă medicală pe dos. Deoarece, dacă analizăm separat bolile fiecărui strat germinativ, atunci vom observa că există un sens biologic evident.

Din momentul în care, în cadrul Ș TIIN Ț EI VINDECĂRII, nu mai înţelegem presupusele „boli“ ca nişte „apariţii răutăcioase“ ale naturii sau ca pedeapsă a lui Dumnezeu, ci ca părţi sau faze singulare ale PBS-ului nostru, de atunci sensului biologic conţinut în fiecare PBS îi revine o importanţă crucială. Programul Biologic Special are deci

un scop biologic semnificativ sau prin PBS se doreşte atingerea unui lucru util sau util şi necesar d.p.d.v. biologic. Sensul biologic în cazul unui conflict legat de mamă/copil este d.ex. acela, că organismul produce ţesut excedentar de glandă mamară pentru a oferi ajutor copilului, care tocmai trece printr-o perturbare de dezvoltare datorită unui accident spre exemplu, oferindu-i astfel mai mult lapte matern.

În cazul femeilor din aşa-numitele ţări civilizate, aceste procese au loc de regulă după perioada de alăptare. Dacă o femeie din lumea civilizată are un conflict legat de mamă/copil în perioada în care nu (mai) alăptează, atunci apare o astfel de tumoare a glandei mamare şi imită scopul dorinţei de „a da mai mult lapte“ sugarului, care în cele mai multe cazuri este prezent ca şi copil, însă nu ca şi sugar. Acest lucru i-a făcut pe medicii moderni să considere această tumoare ca pe ceva total lipsit de sens, ca pe o boală sau o degenerare a naturii, fiindcă ei pierduseră înţelegerea pentru sensul original.

Fără stabilirea lateralității biologice (dacă persoana este stângace sau dreptace din punct de vedere biologic), nu se poate lucra în cadrul Științei Vindecării. În cazul unei femei dreptace, sânul stâng este responsabil pentru conflictele legate de copil, mama femeii şi cămin, iar sânul drept pentru partener sau parteneri, aici intrând toţi ceilalţi oameni, în afară de copiii mici sau oamenii percepuţi drept copii şi animale. În cazul femeii stângace lucrurile stau tocmai invers. Atunci când aplaudăm ca la teatru, mâna care se află deasupra este cea care conduce, adică ea stabileşte dacă suntem dreptaci sau stângaci biologic. Dacă mâna dreaptă se află deasupra, atunci persoana respectivă este dreptace; invers, dacă mâna stângă se află deasupra, atunci creierul este cel al unui stângaci. Acest test este foarte important pentru a afla lateralitatea biologică a unei persoane, deoarece există foarte mulţi stângaci corectaţi, care se cred dreptaci. La fel de importantă este cunoaşterea vârstei pacientului, a sexului acestuia sau dacă trebuie luate în considerare particularităţi hormonale sau intervenţii, ca d.ex. tablete anticoncepţionale, iradierea ovarelor, utilizarea unor hormoni, climacteriu, etc. Conflictele biologice pot fi înţelese numai din prisma evoluţiei ca şi conflicte arhaice, care în principiu sunt analoage la om şi animal. Animalul percepe cele mai multe din aceste conflicte încă în mod real, pe când noi oamenii le percepem într-un mod transpus. Pentru un animal o bucată de hrană pe care acesta nu o poate înghiţi constituie într-adevăr hrana, pe când în cazul omului poate fi vorba şi de o bancnotă de o mie de euro sau de un câştig la loterie. În cadrul ȘTIINȚEI VINDECĂRII intervenţiile chirurgicale nu trebuie nicidecum refuzate din principiu sau în fiecare caz. Ele trebuie doar să fie indicate individual şi să aibă la bază o decizie a unui intelect sănătos, adică atunci când soluţia pare raţională, când o vindecare spontană ar dura prea mult sau când s-a ajuns la conflicte secundare, de ex. în cazul în care o pacientă se simte deformată datorită unui nodul la sân, şi la care, printr-un DHS s-a format un melanom - însă întotdeauna în conformitate cu criteriile ȘTIINȚEI VINDECĂRII. Tratamentul medicamentos este fără îndoială un domeniu exclusiv al medicinii academice.

Toate medicamentele care sunt bune d.p.d.v. simptomatic ar trebui utilizate în folosul pacientului , şi anume după criteriul dacă medicul ar utiliza respectivul medicament pentru propria sa soţie. Știința Vindecării Germanice® este o ştiinţă naturală empirică. Se bazează pe 5 legi biologice descoperite pe cale empirică, care pot fi aplicate într-un sens strict al ştiinţelor naturale fiecărui caz individual de îmbolnăvire la om şi la mamifer. Necunoaşterea acestor legi în aspectul clinic-medical ne-a oprit de la clasificarea corectă a medicinii sau de la privirea, respectiv judecarea corectă chiar şi a unei singure boli.

CANCERUL(Dr. Med. Ryke Geerd Hamer – scurtă informare)

În cadrul medicinii academice predominante la noi, în general „cancerul“ este considerat ca o „eroare“ a naturii, ca o prăbuşire a aşa-numitului „sistem imunitar“, ca ceva „malign“, care încearcă să distrugă organismul şi de aceea trebuie combătut şi eliminat cu toate mijloacele disponibile de care dispune strategia medical-militară.

Aproape toate soluţiile oferite de aşa-numita tabără „alternativă“ sunt de fapt căutări permanente după o substanţă sau o soluţie, care ar trebui să ajute la eliminarea pretinsei „erori a naturii“.În cei 23 de ani de preocupare intensivă cu privire la această temă m-am îndepărtat cu ani lumină de această percepţie. Desigur că unui cititor care se confruntă pentru prima dată cu această temă îi va fi greu să reuşească din prima saltul într-o nouă dimensiune a gândirii biologico-medicale.

În cadrul Științei Vindecării Germanice, aşa-numitele boli canceroase sunt incluse în contextul general al bolilor grave şi au o poziţie specială numai datorită faptului că le percepem mai cu seamă sub aspectul unei multiplicări celulare aparent „necontrolabile“. În cadrul Științei Vindecării Germanice, sunt doar niște etape speciale, când ale unei faze de generare a cancerului cu conflict activ, când ale unei faze de vindecare cu conflict rezolvat.Nu mai constituie ceva malign, ci pot fi înţelese prin prisma evoluţiei omului ca Programe Biologice Speciale (PBS) ale naturii. În cadrul Științei Vindecării Germanice toate se subordonează de la sine acestor criterii ce ţin de evoluţia speciei, precum și de cele cinci legi biologice preluate de la „mama natură“.

A fost o cale lungă şi anevoioasă. Totul a început cu îmbolnăvirea mea de cancer testicular în anul 1978, după ce fiul meu Dirk fusese rănit mortal prin împuşcare de către prinţul moştenitor al Italiei. Atunci am început să cercetez. Mă frământa întrebarea, dacă nu cumva şi în cazul altor pacienţi care suferă de cancer, boala nu a fost precedată de un şoc psihic asemănător cu cel pe care l-am trăit eu.Ca medic şef al unei clinici oncologice din Bavaria, aparţinea de Clinica Universitară din München, am ajuns la o certitudine, după ce examinasem pacienţi zi şi noapte în acest sens, şi am descoperit în anul 1981 prima Lege Biologică a naturii „Legea de fier a cancerului“, şi puţin după aceea cea de a doua Lege Biologică a naturii „legea referitoare la cele două faze ale bolilor“ (dacă se ajunge la rezolvarea conflictului). Pe atunci, eram încă de părere că descoperisem numai legăturile dintre aşa-numitele boli canceroase. Astăzi, ştiu însă că aceste 5 Legi Biologice ale naturii sunt valabile pentru toate aşa-numitele boli, adică pentru Programele Biologice Speciale Semnificative, ale întregii ştiinţe medicale.

Prin DHS (Sindromul Dirk Hamer, denumit după fiul meu Dirk), adică printr-un puternic şoc conflictual biologic, inervaţia persoanei afectate este transpusă în faza de generare a cancerului, adică în faza de conflict activ.Simptomele externe ale unei faze active a bolii sunt:--  apetit scăzut sau lipsă de apetit--  pierdere continuă de greutate--  mâini reci--  somn prost--  gânduri permanente despre evenimentul şocant--  incapacitate de a vorbi despre acest lucru.

Exemplu: O mamă a suferit un conflict de îngrijorare mamă/copil, deoarece copilul a fugit în faţa unei maşini şi a fost grav rănit. Acum, mama îşi face reproşuri: „Dacă l-aş fi ţinut mai strâns de mână nu s-ar fi întamplat această tragedie, sunt o mamă rea“, etc.În această fază, în care mama se gândeşte în permanenţă la eveniment, vom putea observa în sânul stâng (dacă este dreptace) o înmulţire a celulelor glandei mamare, ceea ce numim cancer mamar glandular.

În „calculatorul“ aflat în partea dreaptă a cerebelului, şi care este responsabil pentru sânul stâng, se poate fotografia în acelaşi timp un Focar Hamer (FH) sub forma unei ţinte ca semn al activităţii „bolii“, adică a Programului Biologic Special Semnificativ, ce se aseamănă cu cercurile concentrice ale unei suprafeţe de apă în care s-a aruncat o piatră.Dacă conflictul este rezolvat, deoarece copilul îşi revine sau prin faptul că mama vorbeşte despre conflictul său cu o prietenă, dezamorsând şi rezolvând astfel conflictul, atunci la toate nivelurile organismului (psihic, creier şi organ) apare faza de rezolvare a conflictului (RL).Semne indicatoare sunt:--  somnolenţă mare--  moleşeală--  mâini calde--  apetit bun--  creştere în greutate.

FH-ul responsabil din cerebel formează inele sau cercuri edemice şi începe să se vindece iar în final să se cicatrizeze. Dar asta nu este de ajuns.În consecinţă, am descoperit „sistemul ontogentic (adică embriologic şi evoluţionistic) al tumorilor şi al bolilor echivalente cancerului“ şi „sistemul ontogenetic al microbilor“.În acelaşi timp, am înţeles că aceste patru Legi Biologice ale naturii cuprind întreaga ştiinţă medicală, adică absolut toate schimbările, pe care până acum le-am considerat drept „boli“, şi care decurg conform acestor legi naturale. Prin această perspectivă biologică, am ajuns aproape involuntar la o concluzie extraordinară.

Am observat că „bolile“ nu sunt erori fără sens ale naturii ce trebuie combătute, dimpotrivă fiecare aşa-numită boală este o întâmplare cu un anume sens, astfel am fost nevoit să-mi pun următoarele întrebări cu privire la toate aşa-numitele boli (nu doar la cancer):--  Cum a luat naştere această „boală“?--  Care este sensul ei biologic?

Mi-am dat seama că în cazul multor boli suntem capabili să înţelegem Sensul Biologic doar din embriologie. De asemenea, am ajuns la concluzia că trebuie să includem şi relaţia biologic-socială în această ecuaţie biologică, d. ex. o mamă „se îmbolnăveşte“ pentru copilul ei.În final mi-am pus întrebarea, dacă percepţia noastră asupra caracterului bolilor şi conceptul de „boală“ nu erau pur şi simplu greşite, fiindcă nu eram conştienţi de sensul biologic al bolilor. Am reuşit să dovedesc că sensul biologic depinde de stratul germinativ embrionar, deoarece fiecăruia dintre aceste straturi germinative (endoderm, mezoderm, ectoderm), care se formează deja la începutul dezvoltării embrionului, şi din care pot fi deduse toate celulele şi organele corpului, li se pot atribui nu doar anumite organe sau părţi speciale ale creierului, anumite conflicte, microbi specifici sau formaţiuni histologice, ci de aici rezultă sensul biologic al fiecărei „boli” - a 5-a Lege Biologică a naturii.

De aici, am dedus o înţelegere complet nouă a conceptului de „boală“. Din acest motiv, nu ar mai trebui să vorbim de boală în sensul tradiţional, ci de un Program Biologic Special Semnificativ al naturii.Redusă la o formulă scurtă, cea de a 3-a Lege Naturală Biologică spune: toate tumorile conduse de partea cea mai veche a creierului nostru, de creierul arhaic (ancestral), au conflictele cele mai vechi. În faza de conflict activ, înmulţesc numărul de celule, histologia lor este asemănătoare şi sensul biologic al acestor boli se găseşte de asemenea în această fază ca (faza de conflict activ). În faza de vindecare cu conflictul rezolvat celulele astfel create, care acum sunt de prisos, vor fi descompuse de către microbi.

În schimb, tumorile şi bolile echivalente cancerului, conduse de partea mai nouă a creierului nostru, creierul mare, prezintă moarte celulară (ulceraţii, necroze şi pierderi ale funcţiilor - paralizii) în faza de conflict activ. Histologia lor este de asemenea asemănătoare. În faza de vindecare, aceste necroze generate prin moarte celulară sunt umplute, respectiv compensate prin înmulţirea celulelor.Sensul biologic al aşa-numitelor boli conduse de măduva cerebrală (substanţa albă a creierului mare) se află însă în faza de vindecare.Pentru exemplul nostru cu mama care suferă de cancer mamar acest lucru înseamnă următoarele: deoarece cancerul mamar este un proces controlat de creierul vechi, înmulţirea celulelor are loc în faza de conflict activ, adică nodulul din sân creşte atâta timp cât conflictul mamă/copil este activ.

În acelaşi timp, în această fază, se înmulţesc şi microbii, dacă la data DHS-ului existau în organism (pe urmă nu mai au niciun rost), dar până la un anumit număr care este necesar mai târziu pentru descompunerea tumorii. Sensul biologic al acestei aşa-numite boli se află, de asemenea, în această fază de conflict activ.Pentru a-l înţelege, trebuie să privim însă la istoria evoluţiei omului. Ce a urmărit atunci natura cu aşa-numita „boală“? De la popoarele primitive ştim că femeile alăptau aproape întotdeauna, cca. patru ani, iar în această perioadă femeia nu putea rămâne însărcinată. Pe urmă, după ce rămânea gravidă din nou, urma să alăpteze pentru aproximativ încă patru ani. Dacă femeia suferă un conflict de îngrijorare mamă/copil, atunci îi creşte o tumoră mamară, care se implică în procesul de producere al laptelui, adică celulele speciale nou create produc acum mai mult lapte decât celulele normale. Scopul biologic constă în faptul că, copilului i se pune la dispoziţie mai multă hrană şi astfel este ajutat să se însănătoşească mai repede.

După ce conflictul este rezolvat, celulele suplimentare nu îşi mai au rostul şi urmează să fie descompuse de către microbi (micobacterii = TBC – ciuperci - bacterii) în cadrul fazei de vindecare. În urmă rămâne o cavernă (cavitate mică).Desigur că în cazul femeilor din aşa-numitele ţări civilizate, aceste procese au loc de regulă în afara perioadei de alăptare.Dacă o femeie din cadrul societăţii noastre suferă un conflict de îngrijorare mamă/copil, atunci apare (conform programării arhaice) o astfel de tumoră a glandei mamare şi imită scopul dorinţei de „a da mai mult lapte“ sugarului, care în cele mai multe cazuri nu mai este prezent ca şi sugar.

În cadrul fazei de vindecare - dacă se ajunge la aceasta - tumora va fi cazeificată şi descompusă de micobacteriile tuberculoase (dacă acestea erau deja prezente la momentul DHS-ului). Dacă nu au existat micobacterii tuberculoase (cum este cazul celor mai multe situaţii din prezent, din păcate), atunci nodulul rămâne constant, şi desigur că nu se mai cazeifică.Acest lucru i-a făcut pe medicii moderni într-un final să considere această tumoră ca pe ceva total lipsit de sens, ca pe o boală sau o degenerare a naturii, fiindcă ei pierduseră înţelegerea pentru sensul original.

Din ultimele două legi naturale pot fi trase câteva concluzii:a) Creştere nu este deci egal cu „creştere“.Cancerul nu există. În funcţie de partea creierului care comandă „boala“ putem observa o multiplicare a celulelor atât în faza de conflict activ, cât şi în faza de conflict rezolvat.Se înţelege de la sine că nu există şi nici nu va putea exista un medicament împotriva cancerului, fiindcă nu poate exista o substanţă care să poată fi activă în acelaşi timp în două faze diferite şi în moduri total diferite.b) Nu există nici metastaze, deoarece cum ar putea o tumoră comandată de creierul vechi, care în faza de conflict activ contribuie la multiplicarea celulelor (de ex. tumoră la glanda mamară), să trimită nişte celule, care pe urmă să se preschimbe într-o altă parte a corpului. De exemplu în oase, într-un nimic, fiindcă osteoporoza înseamnă moarte

celulară în faza de conflict activ, adică găuri în oase?!c) Există doar carcinoame secundare şi terţiare, generate de regulă prin şocuri iatrogene de diagnoză şi prognoză (provocate de medici) sau prin actuala terapie care generează panică.

Un asemenea conflict ulterior tipic este d. ex. conflictul legat de spaima de moarte în cazul unui pacient, care primeşte o prognoză proastă.Aplicarea şi consecinţele celei de a 3-a şi celei de a 4-a Legi Biologice a naturii m-au condus deci la concluzia că fiecare aşa-numită boală, indiferent dacă este vorba de cancer sau de vreo altă afecţiune, este un Program Biologic Special Semnificativ al naturii, şi nu un proces fără sens şi anarhic menit să distrugă organismul, ci un lucru bun, un proces ce se derulează conform unor reguli ferme şi care este valabil atât pentru oameni, cât şi pentru animale (prin comparaţie şi pentru plante).Şi totuşi oamenii mor de cancer - de ce?

Deoarece nu pot intra în detalii, doresc să enumer doar trei dintre motivele principale:1. Când un pacient nu reuşeşte să-şi rezolve conflictul iniţial sau conflictele ulterioare, atunci moare de caşexie (slăbire exagerată).2. Durata de conflict a unui pacient este prea lungă, d. ex. peste şase luni, şi acesta poate găsi doar după aceea o soluţie conflictului. Faza de vindecare de după rezolvarea conflictului va fi cu atât mai dificilă, cu cât conflictul a durat mai mult. Momentele periculoase rezultă mai ales din edemul cerebral (depunere de fluid în partea respectivă a creierului, în caz extrem cu pericolul unei come cerebrale) paralel cu vindecarea, precum şi din crizele epileptice/epileptoide existente în cadrul fiecărui Program Biologic Special (PSB) al naturii. În general, sunt cunoscute şi foarte periculoase infarctul cardiac, coma hepatică sau trombembolia pulmonară. După ce se trece de o astfel de criză, care constituie centrul fazei de vindecare, de obicei lucrurile se îndreaptă într-o direcţie pozitivă.3. Ca şi un al treilea motiv, pe lângă pseudoterapia otrăvitoare a ştiinţei medicale actuale, adică chimioterapia, trebuie amintite şi morfina şi alte substanţe asemănătoare. În faza de vindecare pot apărea dureri trecătoare (d. ex. la cancerul osos). În ştiinţa medicală durerile sunt privite în general ca şi „începutul sfârşitului“. Cei mai mulţi pacienţi nu sunt informaţi cu privire la efectele secundare ale calmantelor cu conţinut de morfină: ele dau dependenţă, au efect supresiv asupra respiraţiei şi blochează intestinele. În final pacientul moare de inaniţie.

Este bine să aflăm de Știința Vindecării Germanice înainte de a ne îmbolnăvi. Desigur că nu putem evita conflictele în general. Putem examina însă materialul şi aplica în viaţa cotidiană.Dacă cineva din cercul familial sau de prieteni slăbeşte brusc sau are mâinile reci în permanenţă, atunci putem încerca să intervenim deja în acest stadiu. Fiindcă ştim că: atunci când intervine un conflict, scopul este de a-l rezolva cât mai repede posibil. Chiar şi în cazul „bolilor“ precum infecţiile banale putem să aflăm cu ajutorul literaturii disponibile şi al tabelului „Psihic-Creier-Organ“ tipul conflictului care a constituit cauza bolii.Şi în afară de acestea la un moment vă veţi întreba, de ce Știința Vindecării Germanice este suprimată din 1981 prin toate mijloacele unui boicot masiv (inclusiv campanie de defăimare şi arestarea persoanei mele) şi de ce pacienţilor - în ciuda verificării  Știința Vindecării Germanice (în data de 8. şi 9. Septembrie 1998) - nu li se dă posibilitatea de a se vindeca prin acest sistem.

Perspectiva istorică despre cum s-a născutLEGEA DE FIER A CANCERULUI( 1. Lege biologică a Noii Medicini)

Dr.med. Mag.theol. Ryke Geerd Hamer

Totul a început cu propria mea “îmbolnăvire” de cancer testicular în anul 1979, după ce fiul meu DIRK a fost împuşcat în somn, fiind rănit mortal de principele V. E. de Savoia al Italiei. A murit la 4 luni după împuşcătură, în data de 07.12.1978.

După cum mi-am dat seama ulterior, am suferit atunci un conflict de pierdere făcând  cancer testicular. Pe vremea aceea însă nu cunoşteam încă aceste conexiuni, ci doar bănuiam că inflamaţia testiculelor pe care am simţit-o la 2 luni după moartea fiului meu Dirk, ar trebui să fie legată într-un fel de moartea lui. Nu suferisem nici înainte şi nici după accidentul fiului meu de vreo boală serioasă, şi mi-am propus ca, îndată ce voi avea ocazia, să cercetez şi să aflu, dacă nu cumva toţi pacienţii suferinzi de cancer au trăit înainte un asemenea şoc îngrozitor ca şi mine.

În seara zilei de 07.12.1978 s-a stins din viaţă fiul meu în braţele mele, la Spitalul Universitar de Chirurgie din Heidelberg. A fost cea mai neagră zi din viaţa mea. Cea mai cumplită disperare pe care o poate simţi un om este atunci, când îi moare copilul. Şi asta în mijlocul unui cerc ostil de medici şi asistente.

Ştiam că şeful spitalului vorbea la telefon de trei ori pe zi cu avocaţii familiei Savoia. După relatările urologului Prof. Röhl, s-a ajuns de-a lungul acestor convorbiri telefonice la concluzia că, totuşi poate ar fi mai bine, dacă băiatul ar muri, acest lucru constituind un avantaj pentru familia Savoia, deoarece astfel ar scăpa de imaginea unui invalid care i-ar urmări tot restul vieţii. În afară de aceasta ar ieşi mult mai ieftin, şi cu rudele ar ajunge cumva la o înţelegere. Autorităţile judecătoreşti din Franţa nu ar pune probleme (...) fapt confirmat între timp de Curtea Supremă franceză într-un mod macabru şi plin de dispreţ faţă de oameni prin eliberarea prinţului, respectiv judecarea lui în 1991, deci 13 ani! mai târziu, pentru delictul cavaleresc al deţinerii nepermise de armă!

Familia mea era în Roma, eu am rămas singur.

Nu doar tatăl victimei, care şi-a pierdut copilul s-a îmbolnăvit în acea zi de 07.12.’78 de cancer (testicular), ci încă un tată, tatăl criminalului, care şi-a pierdut numele şi căsnicia, s-a îmbolnăvit de osteoporoză: Umberto II al Italiei.Şi-a pierdut aprecierea de sine. Acum era tatăl unui criminal, iar onoarea familiei Savoia era pătată pe vecie. Umberto ne-a oferit o dovadă clasică cu privire la cât de exact comunică evoluţia conflictuală cu evoluţia “bolii”.

În perioada în care, în familia Savoia se credea că procesul şi astfel recunoaşterea oficială a crimei puteau fi împiedicate (între timp au încercat să-mi cumpere tăcerea cu suma de 2.000.000 DM), boala fostului monarh se retrăgea în aceeaşi măsură în care conflictul părea a se linişti. Totul trebuia să dispară ca în ceaţă. Dacă nu ar fi avut loc un proces şi astfel nu s-ar fi dat nici o sentinţă, atunci s-ar mai fi vorbit încă puţin despre incident, după care totul s-ar fi liniştit.

Însă, în data de 18.05.1982, când Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie din Franţa a decis că prinţul trebuie acuzat de crimă premeditată şi că procesul trebuie să înceapă de îndată în cadrul Curţii cu juraţi, atunci Umberto a avut o recidivă dramatică a conflictului. Stima sa de sine s-a prăbuşit!

Mai târziu a încercat să se întoarcă în Italia, la Roma pentru a reface prestigiul casei regale, şi nu pentru a muri după cum se zvonea, deoarece italienii i-au oferit posibilitatea de a se întoarce în ţară singur. Umberto dorea neapărat să îl strecoare şi pe fiul său, însă italienii nu vroiau deocamdată să accepte criminalul.Până la urmă s-a format totuşi o majoritate în favoarea lor, majoritatea aparţinând monarhiştilor, după ce ziarele şi revistele au dus o adevărată campanie de presă „pentru săracul rege”. Bineînţeles că trebuia să se permită şi reîntoarcerea familiei sale. Deja se vorbea fără nici o jenă despre restaurarea monarhiei în Italia.

Fostul rege se afla atunci la Geneva, la doar un pas de graniţă.

În data de 02.03.1983 am publicat prin intermediul ANSA Bonn mesajul procurorului şef din Bastia, în care acesta spunea că toate cercetările în viitorul proces împotriva fiului fostului monarh au fost corupte de către ajutoarele, prietenii şi persoanele mituite de către mafia regală a Europei. Acest mesaj a fost publicat aproape în toate cotidianele din Italia. În acel moment, opinia ce fusese până atunci una pozitivă, s-a schimbat radical. Lumea şi-a amintit din nou de „crimă”, despre care în decursul acestei perioade nu se mai vorbise deloc.

Fostul rege Umberto, fiind un avid cititor de ziare a observat, că nu mai avea nici măcar o şansă să se reîntoarcă în Italia împreună cu fiul său. A renunţat, şi-a dezmoştenit fiul şi peste zece zile a murit.I-am transmis cu ceva timp înainte, că ar fi trebuit mai bine să se arunce la picioarele mamei lui DIRK şi să îi ceară iertare, în loc să născocească tot timpul trucuri şi şmecherii noi, ca să corupă adevărul şi justiţia.

Evoluţia bolii împăratului Umberto este exact paralelă cu evoluţia conflictuală a decăderii stimei de sine şi se supune astfel cu precizie REGULII DE FIER A CANCERULUI.

Astăzi ştiu că, prin discuţii intense purtate cu soţia mea, care era un medic foarte binevoitor, am reuşit să rezolv conflictul meu (de pierdere), a cărui conflictualitate a constat în faptul că îmi făceam cele mai cumplite reproşuri pentru că nu l-am transferat pe fiul meu DIRK din climatul dezgustător al Spitalului Universitar din Heidelberg atunci când ar mai fi fost timp. În acea perioadă eram foarte indiferent faţă de moarte.Chiar şi atunci când mi s-a spus că sufăr de cancer, noaptea îl visam tot timpul pe DIRK.

Atunci am fost operat, astăzi însă, după ce cunosc REGULA DE FIER A CANCERULUI, cu siguranţă nu m-aş mai lăsa operat.

Fiind medic şef internist la un spital oncologic din Bavaria care era afiliat Spitalului Universitar din München, am avut ocazia de a cerceta prezumţia mea despre cauza psihică a cancerului. Când mi-am început activitatea acolo, ceilalţi îşi băteau joc de mine spunând: „Acolo îi şi este locul, deja îşi caută un loc unde să poată muri.”

Am fost în mod respectuos lăsat în pace (timp de jumătate de an).Nu s-a bănuit nimic rău. Adversarii mei s-au speriat de-abia atunci, când pe 5 octombrie 1981 am anunţat pe postul RAI şi la televiziunea bavareză, că găsisem un nou sistem pentru formarea, localizarea şi evoluţia cancerului.Mecanismul de formare l-am numit SINDROMUL DIRK-HAMER (DHS), pentru că acest mecanism de formare al cancerului a fost observat pentru prima oară după moartea fiului meu, de către mine însumi! De atunci sunt vânat ca un iepure pe câmp deschis.

Primul care a venit la mine a fost medicul şef al spitalului şi mi-a spus că aş fi inventat acest sistem doar ca să dovedesc faptul, că şi prinţul a fost vinovat de îmbolnăvirea mea de cancer, aşa i-ar fi explicat „un domn din München“. În afară de asta ar fi vorbit la telefon timp de două ore cu Mildred Scheel (Preşedintele instituţiei “Deutsche Krebshilfe” [Societatea germană de luptă contra cancerului]) şi cu Prof. Krokowski (Kassel) şi cu încă alţi profesori din München, şi ei toţi ar fi sugerat excluderea urgentă a lui Hamer din spital, pe motivul „inducerii în nesiguranţă a pacienţilor”.

Am fost pus în faţa alegerii să dezmint, adică să spun că m-am înşelat, în caz contrar fiind obligat să plec imediat. Am plecat.

Prin munca mea intensivă la spitalul oncologic bavarez a crescut certitudinea mea cu privire la faptul, că fiecare îmbolnăvire de cancer începe cu un grav şoc psihic de trăire conflictuală. Nu ar trebui însă trecut sub tăcere faptul că, pentru a înţelege pe deplin sistemul formării cancerului, ba chiar apariţia oricărei aşa-numite „boli”, era necesar ajutorul venit din exterior.

De aceea nici nu mi-e teamă să relatez verosimil cele ce urmau să se întâmple, chiar dacă multora li se va părea „neştiinţific”.

REGULA DE FIER A CANCERULUI e moştenirea lăsată de fiul meu DIRK. Nu numai că moartea lui a prilejuit descoperirea acestor legături, ci cred că, chiar şi după moartea sa a contribuit mai mult la această descoperire, decât s-ar fi bănuit eventual până acum.

S-a întâmplat în felul următor:În septembrie 1981, când credeam pentru prima oară că găsisem o explicaţie pentru geneza cancerului şi anume SINDROMUL DIRK-HAMER, „mi s-au înmuiat genunchii”, cum s-ar spune.Această descoperire mi s-a părut atât de formidabilă, încât până şi mie îmi era greu să o cred.

Noaptea am avut un vis: fiul meu DIRK, cu care visam şi mă sfătuiam des, mi-a apărut în vis, mi-a zâmbit cu acel zâmbet plin de bunătate aşa cum obişnuia el deseori să zâmbească, şi mi-a spus: „Ceea ce ai găsit tu, Geerd, e corect, este perfect corect, eu pot să îţi spun asta, deoarece acum ştiu mai multe decât tine. Ţi-ai dat foarte bine seama. Acest lucru va declanşa o revoluţie în medicină. Poţi să îl publici pe răspunderea mea. Dar mai trebuie să cercetezi. Nu ai aflat încă totul, îţi mai lipsesc două lucruri foarte importante.”

M-am trezit şi am reţinut bine fiecare cuvânt din conversaţia noastră.Eram liniştit şi de acum încolo ferm convins că SINDROMUL DIRK-HAMER este potrivit. Până în acel moment examinasem în jur de 170 de pacienţi.

L-am sunat pe domnul Oldenburg de la Televiziunea Bavareză, care deja realizase în mai 1978 un scurt reportaj despre scalpelul-Hamer în cadrul congresului chirurgilor din München. A venit la Oberaudorf şi a realizat un scurt film, care a fost difuzat în data de 4.10.1981 în Bavaria, iar în acelaşi timp se difuza rezultatul într-un reportaj la televiziunea italiană RAI.

Atunci am început să analizez alte cazuri cu un avânt extraordinar. Ştiam precis, că spitalul mi-ar tăia calea în scurt timp, deoarece rezultatele mele se contraziceau puternic cu medicina tradiţională.

Analizând tot mai multe cazuri, şi revenind la cele anterioare, pe care le-am centralizat într-un tabel, am făcut o constatare imensă: „cancerul” de col uterin spre exemplu avea mereu un conţinut de trăire conflictuală aparte, şi anume unul sexual.Cancerul de sân însă avea la bază mereu un conflict omenesc, de cele mai multe ori chiar un conflict între mamă şi copil.Cancerul ovarian avea un conţinut de trăire conflictuală genital-anală ş.a.m.d.

Pe de o parte aceste sesizări îmi păreau logice şi rezonabile, pe de altă parte îmi venea foarte greu să le cred, pentru că erau nu doar împotriva medicinii tradiţionale, ci dădeau toată medicina peste cap, deoarece acest lucru însemna că psihicul defineşte locul unde se va dezvolta cancerul!

Atunci „mi s-au înmuiat genunchii” din nou. Mi s-a părut că toată treaba asta mă depăşea.

În următoarea noapte l-am visat iarăşi pe fiul meu DIRK şi am vorbit din nou cu el. M-a lăudat şi mi-a spus: „Ia te uită, Geerd, ce repede ai descoperit asta. Ai făcut-o foarte bine.” Apoi a zâmbit iarăşi cu zâmbetul său incomparabil şi mi-a spus:„Acum îţi mai lipseşte doar un lucru, după care vei fi găsit totul. Încă nu ai voie să te opreşti. Trebuie să cercetezi mai departe. Vei găsi cu siguranţă şi acest ultim lucru.”

Iarăşi m-am trezit şi dintr-odată eram ferm convins de corectitudinea rezultatelor mele şi am început să cercetez mai departe cu şi mai mult zel, ca să îmi dau seama la ce s-a referit fiul meu DIRK când a pomenit de acel ultim lucru.

Am cercetat toate cazurile care au urmat sub prisma criteriilor cunoscute de mine şi am constatat, că acestea se potriveau perfect în toate cazurile ce aveau să urmeze. DIRK a avut aşadar dreptate. Am cercetat minuţios nu numai toate cazurile anterioare despre care aveam întocmite procese verbale, ci îndeosebi şi „carcinoamele în stare latentă”, dar şi cazurile care aveau să urmeze.

Secretul legăturilor din cadrul procesului cancerului – şi după cum se va vedea în cele ce urmează, a întregii medicini, lucru constatat deja în vara anului 1981 – constă în înţelegerea „carcinoamelor în stare latentă”. Pe atunci le spuneam colegilor: „Când vom afla, de ce dormim, atunci vom fi descoperit secretul cancerului.”

Colegii îşi făceau semne şi mă considerau un ciudat. Nu puteau să înţeleagă, de ce Hamer cercetează prin toate secţiile spitalului şi caută „carcinoame latente” şi, lucruri pe care acestea le-ar putea avea în comun.

Totul a devenit o luptă contra cronometrului. Ştiam bine că în scurt timp mi se va interzice să examinez pacienţi. Din această cauză în ultima mea tură de sfârşit de săptămână am examinat pacienţi „zi şi noapte”. Atunci însă am constatat un lucru absolut uimitor:

În cazurile în care pacienţii au supravieţuit, conflictul era mereu eliminat; de partea cealaltă, conflictul nu fusese rezolvat în cazurile deceselor sau a celor cu dezvoltare progresivă.

Deja mă obişnuisem să cred corecte anumite lucruri pe care colegii, cu care încercam să vorbesc despre ele, le numeau nonsensuri şi nici nu erau interesaţi să le cunoască mai îndeaproape. Această descoperire însă nu era doar cu trei, ci de-a dreptul cu zece numere prea mare pentru mine. Eram cu totul dizolvat şi literalmente mi s-au înmuiat genunchii din nou. Într-o asemenea stare abia aşteptam să vină noaptea următoare, ca să îi prezint profesorului meu DIRK temele de casă.

Iarăşi l-am visat pe DIRK al meu, visul a fost la fel de clar ca şi ultimele dăţi. De această dată era chiar vesel în admirarea lui, mi-a zâmbit cu apreciere şi a spus: „Nu aş fi crezut că ar fi posibil să descoperi lucrurile aşa de repede.Da, este corect aşa. Acum ai totul.Nu îţi mai lipseşte nimic. Toate se întâmplă exact astfel. Acum poţi publica totul laolaltă pe răspunderea mea, îţi promit, că nu te vei compromite, pentru că acesta este adevărul!”

Când m-am trezit dimineaţa şi mi-am văzut visul limpede în faţa ochilor, mi-au dispărut şi ultimele îndoieli. Întotdeauna am putut avea încredere în DIRK al meu, iar acum când nu mai trăia, cu atât mai mult.

Bineînţeles că acum, după ce mi-am prezentat descoperirile într-un referat în faţa colegilor de la spital (împotriva cărora nimeni nu a putut aduce o obiecţie adevărată), am fost imediat concediat pe termen nedeterminat, lucru ce de fapt ar fi trebuit să se întâmple deja la sfârşitul lunii septembrie. Mi-a fost interzisă chiar şi intrarea în cantina medicilor, pentru că un medic şef a trebuit să admită în faţa asistenţilor într-o conversaţie purtată cu mine, că totuşi ar putea fi corect ceea ce am spus eu, şi atunci tot ce s-a realizat până la acel moment, ar fi greşit. Aşadar am primit o interdicţie oficială de a frecventa cantina pentru că îl adusesem pe „medicul şef Merkel într-o situaţie de incertitudine”.

Am povestit mai multor oameni, imediat după, dar şi mai târziu despre visurile mele şi le-am spus că în fond îl consider pe fiul meu DIRK inventatorul REGULII DE FIER A CANCERULUI. Pentru că e posibil ca înaintea mea unii oameni să fi ajuns deja la acest nivel pe plan cognitiv, dar nu au avut destulă încredere ca să facă paşii următori. Cine ştie, dacă eu aş fi îndrăznit să merg mai departe, dacă DIRK al meu nu mi-ar fi oferit în vis certitudinea, că ceea ce am găsit, e corect.

De aceea nici nu mă tem să relatez ceea ce s-a întâmplat. Adevărul nu poate diminua nici aşa-numita „ştiinţificitate”, nici meritul unui om.

Faima îi revine lui DIRK, fiindcă el nu doar că a condus prin moartea sa la descoperirea legăturilor existente în cadrul cancerului, ci a continuat şi după aceea să-mi inducă şi să-mi transmită aceste certitudini. De aceea consider descoperirile legate de interconexiunile cancerului ca fiind moştenirea lăsată de fiul meu DIRK. Aşa să şi rămână!

Dragi cititori, până aici v-am relatat veridic, cum am ajuns la descoperirea REGULII DE FIER A CANCERULUI.

DHS-ul (SINDROMUL DIRK HAMER) este punctul de rotire şi pivotare al NOII MEDICINI Germanice.- Fiecare îmbolnăvire de cancer este precedată de un şoc psihic puternic, un eveniment şocant conflictual extrem de grav.- Evenimentul conflictual este întotdeauna un lucru acut, dramatic (în sufletul pacientului).- Evenimentul şocului conflictual este întotdeauna ceva izolant.

Este important să clarificăm faptul că în secunda apariţiei DHS-ului, care surprinde persoana „pe picior greşit“, nu intervine doar un eveniment şocant ca atare, ci are loc un eveniment-şocant-conflictual care are un conţinut foarte exact!

Dacă folosim cuvântul „conflict“, atunci trebuie explicat imediat, că nu este vorba despre conflicte în accepţiunea de până acum, deci despre conflicte psihologice, ci despre conflicte biologice. Conflicte de acest tip pot fi suferite de oameni şi de animale, ba chiar şi de plante într-un mod asemănător.

Ce este un lucru conflictiv?O trăire, care provoacă un şoc şi care surprinde persoana într-o asemenea măsură, încât aceasta nu poate reacţiona din prima:-  Aşa ceva nu mi s-a întâmplat niciodată.-  La aşa ceva nu m-aş fi aşteptat niciodată.-  Mă simţeam de parcă mă trăsnise fulgerul.-  Eram înmărmurit.-  Am rămas în starea perplexă.-  Am rămas fără cuvinte.

Dar ceea ce simţim noi ca fiind un „factor de stres“ nu trebuie neapărat să declanşeze un DHS cu Conflict Biologic; de ex. moartea unei persoane sau un divorţ; sau faptul că cineva este un alcoolic. Aceste lucruri nu trebuie să fie neapărat „neaşteptate“, informaţia nu trebuie să ne găsească nepregătiţi şi lucrurile nu trebuie să fie în totalitate incomprehensibile.

Însă REGULA DE FIER A CANCERULUI a fost doar un prim pas pe calea care a condus la NOUA MEDICINĂ Germanică. A fost prima dintre cele 5 Legi Naturale Biologice.

Ce reprezintă de fapt  Știința Vindecării Germanice®

(anterior Noua Medicină Germanică®)

Medicina modernă a început să exploreze corpul uman în scopul vindecării mai eficiente a acestuia, atunci când este bolnav. Acest principiu a fost incomplet, după cum s-a văzut, deoarece canalizarea preocupărilor a fost îndreptată exclusiv spre descoperirea conexiunilor mecanice şi biochimice, în timp ce psihicul și creierul au fost complet ignorate.

În mod similar, au fost interpretate anterior și orbitele planetelor ignorând din motive dogmatice faptul că soarele este centrul sistemului planetar și presupunând eronat că soarele se rotește într-o spirală în jurul pământului, fapt ce s-a dovedit nu numai lipsit de sens dar a arătat și că această traiectorie în spirală este foarte dificil de calculat. Însă, de când Galilei a redescoperit soarele ca şi corp ceresc central al sistemului nostru planetar, orbitele planetelor au o traiectorie circulară destul de simplă în jurul soarelui.

De secole sau chiar milenii, preocuparea principală a medicilor a fost îndreptată către studiul simptomelor și interacțiunilor fizice ca principală metodă de diagnosticare și tratament. Desigur, neavând cunoștințele actuale despre anatomie, fizică, biochimie și științe ale naturii, și-au bazat studiile pe observațiile psihologic-intuitive, fapt care le fac lipsite de importanță prin prisma cunoștințelor actuale. Ambele abordări sunt însă imperfecte, deoarece ambele iau mai mult sau mai puțin în considerare creierul. În general, abordarea psihologic-intuitivă se apropie cel mai mult de adevăr, iar în cele ce urmează vom vedea consecințele unei abordări pur organice a medicinii. Pe de altă parte, nu se poate obține un sistem de tratament reproductibil dacă nu se ia în calcul întreaga structură organică.

În realitate nici nu există o diferențiere strictă între psihic, creier și organ, deoarece este vorba despre un sistem tripartit cu funcționare sincronă permanentă, și anume:

Psihic - Creier - Organ.

Toate programele psihicului și organelor sunt corelate prin creier, unde sunt și coordonate. Creierul este practic cvasi-calculatorul corpului nostru, psihicul este un programator și împreună cu corpul, împart atât succesul unei funcționări optime în cazul unei programări optime cât și insuccesul datorat unui eșec de programare. Acesta nu este singurul mod prin care psihicul programează, deoarece corpul poate transmite la rândul său un limbaj de programare cvasi-automată prin intermediul unor injurii, fracturi osoase etc. inducând astfel o programare automată

a organismului. Trebuie să fim conștienți de această interacțiune constantă între psihic, creier şi organ care a dus la transformarea creierului pe parcursul a milioane de ani în cel mai dezvoltat computer al organismului nostru, pentru a putea înțelege principiile de bază ale Noii Medicini Germanice®.

Noua Medicină Germanică® nu cuprinde numai relația dintre psihic, creier și organ, ci redă, de asemenea, explicațiile embriologico-ontogenetice pentru a înțelege de ce există centre releu individuale situate în creier, și unde le găsim. Se explică și relațiile dintre diferitele straturi germinative și formațiunile histologice rezultate din acestea, atât tumori canceroase cât și țesuturi normale. Deoarece în orice punct al cancerului, găsim un șablon histologic care aparține acolo încă din faza embrionară.În plus, această triadă include și un sistem de coordonare interdependent care privește raportul dintre diferitele modele de comportament și conflict în grupuri mai mari (familie, clan, adunare, rude etc.), cu extindere pentru întregul cosmos, și care s-a dezvoltat în decursul a milioane de ani și în simbioză cu alte rase, specii, creaturi într-un cadru cosmic.

A 3-a Lege a Știnței Vindecării Germanice®, "Sistemul ontogenetic al tumorilor și al bolilor echivalente cancerului" clasifică toate bolile în funcție de proveniența stratului germinativ: endoderm, mezoderm și ectoderm, care se formează la începutul dezvoltării embrionului.

Fiecare celulă, respectiv fiecare organ al corpului nu poate fi atribuită doar unui singur strat germinativ deoarece, din punct de vedere evolutiv, anumite părți ale creierului precum şi anumite formațiuni histologice aparțin de toate straturile germinative.

În plus, organele conduse de creierul nou și organele conduse de creierul vechi (arhaic) se comportă invers proporțional în ceea ce privește multiplicarea și scăderea numărului de celule, în cursul fazei de conflict activ și al fazei de conflict rezolvat. Adică:

Celulele, respectiv organele care se dezvoltă din endoderm, au releu în trunchiul cerebral şi proliferează în cazul cancerului prin tumori compacte de tip adenom (de exemplu, în ficat, în plămâni [noduli], în intestine).

Celulele, respectiv organele care se dezvoltă din ectoderm, au releele în scoarța cerebrală și determină scăderea celulară sub forma unor necroze sau ulcerații sau o diminuare a funcțiilor organelor, de ex. diabet sau paralizie.

În cazul mezodermului se face deosebirea între o grupă mai veche și una mai nouă:

Celulele, respectiv organele care aparțin mezodermului vechi au releul în cerebel, adică aparțin încă de creierul vechi și contribuie în cazul unui cancer de asemenea la crearea unor tumori compacte în faza de conflict activ, de tip adenom (de ex.: sânul, melanomul, mezoteliomul - pericardic, pleural, peritoneal).

Celulele, respectiv organele care țin de mezodermul nou, își au centrul de comandă în măduva cerebrală (substanța albă a creierului mare) și în cazul unui cancer contribuie la crearea unor necroze sau a unor găuri în țesut (de ex.: osteoporoza) prin scăderea numărului de celule.

Deci se poate concluziona faptul că, afecțiunea canceroasă nu este o întâmplare lipsită de sens a unor celule dezlănțuite anarhic, ci este un proces inteligibil care poate fi prevăzut și care respectă cu exactitate

condițiile ontogenetice.

Conform celei de-a 4-a Legi a Știnței Vindecării Germanice® "Sistemul ontogenetic al microbilor", tumorile organelor controlate de creierul vechi iau naștere în faza activă cu ajutorul microbilor (ciuperci şi micobacterii), în timp ce, necrozele şi ulcerațiile țesuturilor controlate de creierul nou se reconstruiesc în faza de vindecare cu ajutorul virusurilor și bacteriilor.

Microbii au fost dintotdeauna percepuți ca niște agenți ce provoacă bolile infecțioase, lucru de înțeles deoarece aceștia erau tot timpul prezenți în cazul așa-numitelor boli infecțioase. Însă acest lucru nu este în întregime adevărat, deoarece aceste pretinse boli infecțioase erau întotdeauna precedate de o fază de conflict activ. Şi doar după rezolvarea conflictului, acești microbi devin activi, fiind dirijați și activați de creierul nostru. Ei ne ajută deoarece repară consecințele cancerului devenit inutil, fie distrugând tumoarea care și-a îndeplinit misiunea, fie reconstruind necrozele, găurile şi ulcerațiile țesuturilor conduse de creierul nou cu ajutorul virusurilor şi bacteriilor. Astfel devin ajutoarele noastre fidele, oaspeții noștri harnici.

Concepția despre sistemul imunitar, privit ca o armată ce se luptă împotriva microbilor, este pur şi simplu eronată. Microbii nu sunt cauza bolilor, ci dimpotrivă ei optimizează faza de vindecare.

A 5-a Lege a Noii Medicini Germanice® este ” „Legea chintesenței - înțelegerea fiecărei aşa-zise boli precum un Program Biologic Special şi Semnificativ al naturii (ce poate fi înțeles din punct de vedere evolutiv)“ (PBS) și revoluționează întreaga medicină actuală. De fapt, prin observarea separată a bolilor fiecărui strat germinativ, vom vedea că acestea au un sens biologic evident. Din momentul în care privim așa-zisa “boală” prin prisma Știnței Vindecării Germanice și nu o mai considerăm ca fiind malefică, sau precum o ciudățenie a naturii ori o pedeapsă divină, ci ca o parte sau o fază distinctă a unui PBS, putem observa mai departe că sensul biologic al fiecărui PBS are o mare însemnătate.

Programul biologic natural (PBS) are, prin urmare, un scop biologic implicit, prin intermediul său realizându-se transformări normale, naturale cu însemnătate biologică. De exemplu, conflictul legat de mamă/copil se manifestă prin dezvoltarea de țesut mamar glandular suplimentar pentru a oferi ajutor copilului, care tocmai trece printr-o perturbare de dezvoltare datorită unui accident spre exemplu, oferindu-i astfel mai mult lapte matern.

Pentru femeile din așa-numitele țări civilizate, aceste procese joacă un rol important îndeosebi după perioada de alăptare. Dacă o femeie din lumea civilizată are un conflict mamă/copil în perioada în care nu (mai) alăptează, atunci apare o astfel de tumoare a glandei mamare, aceasta imită scopul dorinței de „a da mai mult lapte“ sugarului, care în cele mai multe cazuri este prezent ca și copil, însă nu ca și sugar.

Acest lucru a determinat medicii moderni să considere tumoarea ca fiind un eveniment fără sens, o boală, o degenerare a naturii, deoarece au pierdut înțelegerea sensului originar.

Fără stabilirea lateralității biologice adică a faptului dacă cineva este stângaci sau dreptaci biologic nu se poate lucra în cadrul Știnței Vindecării Germanice. În cazul unei femei dreptace sânul stâng este responsabil pentru conflictele legate de copil, mama femeii şi cămin, iar sânul drept pentru partener sau parteneri, aici intrând toți ceilalți oameni, în afară de copiii mici sau oamenii percepuți drept copii şi animale. În cazul femeii stângace, lucrurile stau tocmai invers.

Când se aplaudă ca la teatru, mâna care se ridică este cea conducătoare şi determină lateralitatea biologică. În cazul în care mâna dreaptă este deasupra, persoana respectivă este dreptace; invers, dacă mâna stângă este deasupra, atunci persoana este stângace.

Acest test este foarte important pentru a afla care dintre emisferele creierului uman este activă, deoarece există mulți stângaci educați să se comporte ca şi dreptaci. La fel de importantă este vârsta pacientului și sexul acestuia, de asemenea trebuie luate în considerare particularitățile hormonale sau intervențiile, ca de ex.: tablete anticoncepționale, iradierea ovarelor, utilizarea unor hormoni, climacteriu, etc.

Conflictele biologice pot fi înțelese din punct de vedere evolutiv ca și conflicte arhaice, fiind în principiu similare la om şi la animal.

Animalul percepe cele mai multe din aceste conflicte încă în mod real, pe când noi oamenii le percepem într-un mod transpus. Pentru un animal o bucată de hrană pe care acesta nu o poate înghiți constituie într-adevăr hrana, pe când în cazul omului poate fi vorba şi de o bancnotă de o mie de euro sau de un câștig la loterie.

Din punctul de vedere al Știnței Vindecării Germanice, intervențiile chirurgicale nu trebuie nicidecum refuzate din principiu sau în fiecare caz. Ele trebuie doar să fie indicate individual și să aibă la bază o decizie a unui intelect sănătos, adică atunci când soluția pare rațională, când o vindecare spontană ar dura prea mult sau când s-a ajuns la conflicte secundare, de ex. în cazul în care o pacientă se simte deformată datorită unui nodul la sân, și la care, printr-un DHS s-a format un melanom - însă întotdeauna în conformitate cu criteriile Știnței Vindecării Germanice.Tratamentul medicamentos este fără îndoială un domeniu exclusiv al medicinei academice. Toate medicamentele simptomatice recomandate a fi în beneficiul pacientului ar trebui să fie folosite după un criteriu simplu de aplicat și anume dacă medicul ar folosi acest tratament pentru propria sa soție.

Știnței Vindecării Germanice® este o știință naturală empirică. Se bazează pe 5 legi biologice descoperite pe cale empirică, care pot fi aplicate într-un sens strict al științelor naturale fiecărui caz individual de îmbolnăvire la om și la mamifer.

Ignoranța acestor legi în aspectul clinic-medical ne-a oprit de la clasificarea corectă a medicinii sau de la privirea, respectiv judecarea corectă chiar și a unei singure boli.

De ce Medicina Germanică ?

Informaţii pe scurt

Dr. med. Ryke Geerd Hamer

Toate așa-zisele „terapii alternative”, în prezent cunoscute sub numele de terapii complementare, sau în mod eronat de „medicină alternativă sau complementară”, au un punct comun: se bazează pe medicina academică. Această medicină științifică, are 5.000 de ipoteze, de aceea nu este şi nici nu poate fi o știință naturală.

Noua Medicină Germanică (NMG) descoperită în anul 1981, este o știință naturală ce respectă cu strictețe cele 5

Legi Biologice ale Naturii, neavând nicio ipoteză. Pentru prima dată în istoria medicinii există, prin intermediul NMG, o medicină bazată pe legile naturii, la care doctorii au aspirat dintotdeauna, şi care este aplicabilă tuturor pacienților în strictă relație cu științele naturii.

Acest lucru a fost demonstrat şi verificat oficial! pe 8 şi 9 Sept. 1998 la Universitatea din Trnava. O astfel de verificare poate fi, în principiu, repetată în fiecare zi, în toate cazurile pacienților și va fi întotdeauna corectă.

Cele 5 Legi Biologice sunt:1. Regula de fier a cancerului2. Legea evoluției bifazice a bolilor prin rezolvarea conflictului3. Sistemul ontogenetic al tumorilor şi al bolilor echivalente cancerului4. Sistemul ontogenetic al microbilor5. Legea chintesenței - înțelegerea fiecărei boli ca un Program Biologic Special şi Semnificativ al Naturii (ușor de înțeles din punct de vedere evolutiv)

Există unele reguli empirice de lucru:

Stabilirea lateralității biologice (stângaci sau dreptaci), tipul de succesiune al conflictelor etc. dar, în principiu, cu ajutorul acestor 5 Legi Biologice, așa cum s-a mai spus, orice caz este reproductibil după cum s-a atestat şi la Trnava.

Înainte de Noua Medicină Germanică, medicina clasică era văzută prin prisma doctrinelor filozofice şi teologice, ca o luptă a binelui împotriva răului, o luptă a factorilor de îmbolnăvire împotriva factorilor de vindecare. Am privit aşa-zisele „boli” ca niște dezastre ale naturii, ca insuficiențe ale organelor şi chiar ca o pedeapsă a lui Dumnezeu. Vorbeam astfel despre creșteri maligne (tumori, cancer) şi creșteri benigne .

Ne-am imaginat celulele canceroase şi microbii drept armate intenționate ale răului împotriva cărora trebuie să luptăm prin intermediul sistemului imunitar, al doctorilor pricepuți, a multor medicamente, al radiațiilor etc. Ne-am gândit chiar şi la necesitatea unei exorcizări a diavolului în lupta împotriva celulelor canceroase. Medicina se afla astfel pe un drum eronat și de aceea nu s-a putut concretiza într-un sistem universal aplicabil.

Noua Medicină Germanică este aplicabilă oamenilor, animalelor şi plantelor, şi chiar şi organismelor unicelulare, întregului univers. Toate conflictele, respectiv Programele Biologice Speciale Semnificative ale naturii se desfășoară sincronic pe trei planuri: psihic - creier - organ, fapt ce ne permite, pentru prima oară în medicină, să calculăm şi să interpretăm corect evoluția așa-ziselor boli.

Chiar şi pacientul, care conform NMG este „responsabil de programul său”, poate să își calculeze evoluția „bolii”, astfel simptomele nu mai sunt de neînțeles şi nici generatoare de panică pentru el.

Acum, știe şi poate determina cauza declanșării Programului Biologic Special Semnificativ (PBS), prin recunoașterea proceselor programului corespunzătoare stării sale în momentul DHS-ului, şi poate, de asemenea, determina evoluția ulterioară în cadrul celor două faze amintite anterior.

Pacienții tratați conform principiilor Noii Medicini Germanice, denumită de către spanioli cu tandrețe şi evlavie „la medicina sagrada”, nu mai manifestă stări de panică în timpul desfășurării simptomelor, deoarece 95% din cazurile de cancer de exemplu, sunt tratate cu succes.

Aceste cunoștințe precum şi cunoașterea de sine prin intermediul Programului Biologic individual conferă pacientului, tratat după principiile Noii Medicini Germanice, puteri neașteptate. Astfel, acesta se transformă din umilul om, tremurând pe patul de spital în așteptarea veștii de condamnare la moarte, în șeful suveran al tratamentului.

Aplicarea Noii Medicini este foarte plăcută atât pentru pacient cât şi pentru medic, este constructivă şi umană, încât în cele din urmă se dezvoltă întotdeauna o legătură profundă şi de prietenie între pacient şi expertul medical, doctorul devenind sprijinul şi prietenul pacientului.

Astfel, NMG – „la medicina sagrada” este, nu numai singura știință naturală ci și medicina cea mai umană care închide, în același timp, golul creat de civilizații și religii prin care omul a fost separat nu numai de animale dar şi de întregul univers.

Deoarece şi animalele ca şi omul, suferă de aceleași conflicte biologice care afectează aceleași zone din creier în timpul desfășurării Programului Biologic şi pot dezvolta cancer sau echivalentul cancerului în aceleași părţi ale organelor, iată de ce nu avem dreptul să considerăm că acestea sunt lipsite de suflet.

Declanşarea oricărei aşa-zise boli este generată întotdeauna de un şoc emoţional, o experienţă şocantă, extrem de dramatică, conflictuală - numită DHS.Acest şoc neaşteptat lasă o urmă în creier, care poate fi clar observată printr-o tomografie computerizată (CT), şi care se numeşte Focar Hamer (FH).Prin declanşarea DHS, sistemul nervos vegetativ se comută din normotonie (ritmul biologic normal zi-noapte) în simpaticotonie (stare permanentă de stres). Acest eveniment oferă organismului o şansă pentru rezolvarea conflictului.

Începând cu prima secundă a declanşării DHS-ului se iniţializează faza de conflict activ şi schimbările organice corespunzătoare acesteia. Cu ajutorul unei tomografii computerizate se poate detecta acum Focarul Hamer având o configuraţie de cercuri concentrice cu muchii ascuţite. Medicul Noii Medicini Germanice poate recunoaşte cu precizie ce fel de conflict biologic experimentează pacientul din momentul şocului şi la ce organe se petrec modificările, putând să precizeze cu acurateţe tipul de modificare: fie proliferare celulară, fie diminuare celulară sau încetinirea funcţiilor organului.

Dacă pacientul gestionează cu succes conflictul său biologic, el intră în a doua fază a „Programului Special”, şi anume faza de vindecare (faza pcl). În acest moment configuraţia Focarului Hamer, evidentă pe tomografia computerizată, s-a schimbat apărând acum sub forma unui edem. Medicul poate descrie şi acum cu precizie modificările ce au loc în organul corespunzător. Dacă pacientul a supravieţuit celui mai dur moment din faza de vindecare a conflictului, şi anume crizei epileptoide/epileptice, va reveni uşor la starea de normotonie.

Dacă pacientul nu reuşeşte să-şi rezolve conflictul biologic, rămânând în continuare în faza de stres prelungit,

aceasta din urmă îi va consuma puterile vitale.

Există 3 moduri de desfăşurare a unui Program Biologic:1. Conflictul rămâne extrem de activ timp îndelungat, în acest caz pacientul poate muri în cele din urmă datorită caşexiei.2. Conflictul este diminuat, în acest caz pacientul poate îmbătrâni împreună cu el.3. Pacientul suferă, de exemplu, două conflicte adică două FH în cortexul cerebral, câte unul pe fiecare emisferă cerebrală, ajungând în faza de schizofrenie, în acest caz el va putea totuşi să trăiască o perioadă lungă de timp chiar şi în aceste condiţii.

Şi psihozele se conformează celor 5 Legi Biologice ale Noii Medicini Germanice.

Noua Medicină Germanică a fost până acum demonstrată şi aplicată în 30 000 de cazuri prin tomografii computerizate ale creierului. Numărul de pacienţi care s-au autotratat folosindu-se de cărţi este greu de estimat. Ar trebui să existe câteva sute de mii. Nu a existat nici măcar un caz, documentat, în care NMG să dea greş.

Ce este un Program Biologic Special Semnificativ (PBS)?În cazul în care o mamă dreptace îşi vede copilul implicat într-un accident, atunci ea va suferi un conflict biologic. Concomitent cu acest şoc, pe care îl numim DHS, se va declanşa Programul Biologic Special. Astfel că, în aceeaşi secundă, în emisfera dreaptă a cerebelului se va evidenţia Focarul Hamer. Mama a suferit un conflict de tipul mamă/ copil. Din acest moment în faza de conflict activ sau de stres intens, ea începe să slăbească, se gândeşte zi şi noapte la copilul ei şi va dezvolta în sânul stâng o formaţiune canceroasă.

Aşa cum am spus, în trecut acest lucru a fost considerat ca fiind ceva malefic. Însă este exact opusul. Este de fapt un Proces Biologic Semnificativ pentru că, la popoarele primitive celulele canceroase „de unică folosinţă” aveau pe termen scurt o secreţie lactată crescută cantitativ şi calitativ, cu scopul de a ajuta copilul accidentat să se recupereze mai repede, oferindu-i mai multă hrană în acest sens.Deşi acest tip de reacţie este o moştenire primitivă, acelaşi principiu se aplică şi în cadrul civilizaţiei moderne. Deşi femeia nu mai alăptează, organismul simulează dorinţa de a oferi mai mult lapte sugarului pentru a-l ajuta, chiar dacă acesta nu mai este prezent ca şi sugar.

Dacă copilul se însănătoşeşte mama intră automat în faza 2, numită faza de vindecare.1. Mama doarme acum foarte mult, recuperează rapid în greutate fiind deci în faza de vagotonie sau de vindecare.2. Deoarece tumoarea glandei mamare nu mai este necesară, ea va fi distrusă de către Mama Natură cu ajutorul micobacteriilor (TBC), dar acest lucru nu dăunează nici copilului, nici mamei.

Bacteria tuberculozei, pe care copilul o primeşte prin alăptare, nu îi provoacă rău. Mamei îi rămân în schimb mici caverne în ţesutul glandular mamar.Astfel, observăm că nici faza de conflict activ şi nici faza de vindecare, prin care tumoarea este descompusă în mod spontan, nu sunt oarecum lipsite de sens sau „maligne”.

Toate aşa-zisele „boli”, după cum am fost învăţaţi să credem, sunt de fapt doar părţi ale Programelor Biologice Speciale Semnificative.Am fost însă, prea orbi pentru a vedea acest lucru. Am încercat mereu să eliminăm simptomele fără a observa cauzele care stau la baza acestor „boli”.

De asemenea, medicina academică nu a fost nicidecum interesată de straturile germinative. Nimeni nu a bănuit cât este de important faptul că fiecărui strat germinativ embrionar îi aparţine din punct de vedere embriologic şi filogenetic:- o parte exactă a creierului,- un anumit tip de conflict,- o locaţie specială în creier,- o anumită histologie,- microbi specifici fiecărui start germinativ,- o semnificaţie biologică specifică.Prin urmare, întreaga viziune asupra apariţiei cancerului nu a putut fi determinată prin intermediul medicinii academice (vezi pozele şi graficele).

După ce Universitatea din Trnava a testat legile şi rezultatele Noii Medicini Germanice (care pot fi verificate în orice moment) şi a oprit aceste studii, nu a mai fost timp suficient pentru a oferi pacienţilor aceste şanse de supravieţuire de 95%. În fiecare zi vor muri nenumăraţi pacienţi într-un mod inutil, deşi aceştia ar putea supravieţui şi deveni sănătoşi dacă ar fi trataţi conform principiilor NMG.

Un binecunoscut profesor de Istorie a Ştiinţelor Naturii din Bonn a numit această reacţie „cea mai flagrantă suprimare a cunoaşterii” şi „cea mai înspăimântătoare şi oribilă crimă din istoria omenirii”, declarând că este peste puterile lui să înţeleagă de ce, deşi a fost verificată cu succes, Noua Medicină Germanică nu se impune în faţa medicinii clasice.

Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicini Germanice

Informaţii pe scurtDr. med. Ryke Geerd Hamer

Descoperită în anul 1981, NOUA MEDICINĂ Germanică reprezintă o riguroasă ştiinţă a naturii, bazată pe cele 5 Legi Biologice ale Naturii, unice şi nu pe ipoteze. Ea descrie exact relaţiile medical-biologice ale organismelor vii ca o unitate

psihic, creier şi organ.

În cadrul Noii Medicini Germanice este absurd să ne întrebăm dacă “cauza” modificărilor organice ar putea fi, probabil, procesele psihice. În Noua Medicină Germanică orice modificare la nivel psihic are un echivalent simultan la nivel cerebral fiind, fără îndoială, sincronizate cu o reacţie corporală organică. Toate procesele psihicului şi ale  corpului sunt conectate prin creier, unde sunt şi coordonate.Creierul este practic cvasi-calculatorul corpului nostru, psihicul este un programator şi împreună cu trupul, împart atât succesul unei funcţionări optime în cazul unei programări optime cât şi insuccesul datorat unui eşec de programare. Acesta nu este singurul mod prin care psihicul programează, deoarece corpul poate transmite la rândul său un limbaj de programare cvasi-automată prin intermediul unor injurii, fracturi osoase, etc. inducând astfel o programare automată a organismului. Astfel, Noua Medicină Germanică este fundamental diferită de toate celelalte

discipline medicale, îndeosebi de aşa-numita medicină academică.

Pentru prima oară în istoria medicinei, există o ştiinţă medicală bazată pe legile naturii, care poate fi demonstrată în orice patologie şi poate fi reprodusă în strictă concordanţă cu legile naturii. Acest lucru a fost demonstrat şi consemnat pe data de 8 şi 9 Septembrie 1998 la Universitatea Tyrnau/Trnava (Slovacia).

Înainte de Noua Medicină Germanică, medicina clasică era văzută prin prisma doctrinelor filozofice şi teologice, ca o luptă a binelui împotriva răului, o luptă a factorilor de îmbolnăvire împotriva factorilor de vindecare. Am privit aşa-numitele "boli" ca dezastre ale naturii, ca insuficienţe ale organelor şi chiar ca o pedeapsă a lui Dumnezeu. Vorbeam astfel despre creşteri maligne (tumori, cancer) şi creşteri benigne .Ne-am imaginat celulele canceroase şi microbii drept armate intenţionate ale răului împotriva cărora trebuie să luptăm prin intermediul sistemului imunitar, al doctorilor pricepuţi, a multor medicamente, al radiaţiilor, etc. Ne-am gândit chiar şi la necesitatea unei exorcizări a diavolului în lupta împotriva celulelor canceroase. Prin urmare, medicina se afla pe un drum eronat şi de aceea nu s-a putut concretiza într-un sistem universal aplicabil.

Noua Medicină Germanică este aplicabilă oamenilor, animalelor şi plantelor până la organismele unicelulare, întregului univers. Se aplică, de asemenea, în cazul tuturor aşa-numitelor boli pentru că acestea sunt părţile unui Program Biologic Special Semnificativ (PBS), ce se desfăşoară în conformitate cu cele 5 Legi Biologice ale naturii.

Factorul de declanşare al oricărei “boli” este întotdeauna un şoc emoţional, o experienţă şocantă, extrem de dramatică, conflictuală - numită DHS.

1. Lege Biologică a naturii Array Imprimare Array Email

LEGEA DE FIER A CANCERULUI

prezintă trei criterii:

Criteriul 1:Fiecare Program Biologic Special Semnificativ (PBS) debutează printr-un DHS (Sindrom Dirk Hamer) caracterizat printr-o experienţă şocantă, ca urmare a unui conflict puternic, acut, dramatic, trăit izolat care afectează simultan cele 3 niveluri: 1. nivel psihic2. nivel cerebral3. nivel organic

DHS-ul este o stare de şoc conflictual acut, sever, dramatic, care este trăit izolat, deoarece individul este “prins pe picior greşit” însă, în acelaşi timp reprezintă o şansă a naturii de a remedia conflictul apărut. În acel moment se declanşează un Program Biologic Special, practic sincronizat: în psihic, creier şi organe fiind identificabil, vizibil şi cuantificabil. Natura neaşteptată a impactului este mai importantă decât "conţinutul psihologic" al conflictului. Întotdeauna este vorba de o experienţă conflictuală, și nu despre o fatalitate în care oricum persoana afectată nu poate schimba nimic.

... prins pe picior greşit

Începând cu faza DHS, pacientul începe să experimenteze o stare de stres permanent. Are mâinile şi picioarele foarte reci, se gândeşte zi şi noapte la conflictul său şi încearcă să-l rezolve. Nu mai poate dormi noaptea iar dacă se întâmplă să adoarmă, doarme numai în prima jumătate a nopţii; nu mai are poftă de mâncare şi începe să piardă în greutate.

Criteriul 2:Conflictul biologic determină atât apariţia DHS-ului, cât şi localizarea PBS-ului sub forma unui Focar Hamer, deopotrivă cu localizarea la nivelul organelor a formaţiunilor canceroase sau echivalente cancerului.

Nu există de fapt niciun conflict în sine, fiecare conflict are un conţinut foarte specific, definit în secunda declanşării DHS-ului. Conţinutul conflictului este asociat cu gândirea involuntară şi este filtrat de capacitatea noastră de înţelegere. Te gândeşti că gândeşti însă, în realitate conflictul ia naştere înaintea începerii procesului de gândire.Acest şoc neaşteptat lasă urme în creier, care pot fi fotografiate cu ajutorul tomografiei computerizate (CT) a creierului. Un astfel de releu se numeşte Focar Hamer (FH). Acest FH arată ca o protuberanţă de inele concentrice, sau ca imaginea unei suprafeţe de apă, după ce a căzut o piatră în ea.

CT cu FH la debutul fazei de vindecare.

Prin urmare, fiecărui conflict îi este atribuit un anumit tip de cancer şi o anumită zonă a creierului. Dar lucrul cel mai fascinant în Știința Vindecării Germanice este faptul că putem determina atât tipul conflictului biologic, cât şi conţinutul conflictului prin CT cranian; putem, de asemenea, determina organul afectat şi dacă este vorba de o proliferare sau de o diminuare celulară, precum şi dacă conflictul este încă în faza activă sau s-a trecut în faza de vindecare.

Criteriul 3:Desfăşurarea PBS-ului pe cele trei planuri (psihic - creier - organ) este perfect sincronizată, începând cu momentul DHS şi până la soluţionarea conflictului (RC = rezolvarea conflictului), precum şi în criza epileptoidă/epileptică ce are loc în punctul culminant al fazei de vindecare şi terminând cu faza de refacere şi de normalizare.

Pe parcursul perioadei de stres permanent (simpaticotonie), care este programată în principiu, legăturile nervilor cranieni sunt deteriorate, aria craniană afectată crescând şi alterându-se progresiv. În acelaşi timp, cancerul evoluează în organul aferent zonei craniene afectate, organul respectiv suferind modificări: se va mări sau se va micşora în funcţie de caz.

Deci:Cu cât conflictul se va amplifica, impactul asupra corpului va fi mai puternic. Cu cât conflictul va slăbi în intensitate, cu atât influenţa pe cele trei planuri enumerate anterior va slăbi şi ea în intensitate. Dacă conflictul dispare, influenţa pe toate cele trei niveluri va înceta. De asemenea o recidivă a conflictului va atrage de la sine o recidivă a efectelor pe toate cele trei planuri.

În secunda declanşării DHS-ului lucrurile se pot complica deoarece, în acel moment, pot apărea şine suplimentare. Şinele sunt aspecte suplimentare ale conflictului, observaţii reale prin prisma conflictului. Deoarece oamenii şi animalele "înregistrează", în timpul desfăşurării DHS-ului – în mod inconştient – circumstanţele în care se

desfăşoară faza DHS (informaţii fulgerătoare cu privire la tonuri, mirosuri, persoane, reprezentări, senzaţii gustative etc.) vor păstra aceste observaţii în minte pe tot parcursul vieţii. Dacă de-a lungul timpului, pacientul ajunge pe o astfel de şină declanşată de unii dintre factorii înregistraţi şi memoraţi în subconştient, poate rezulta o recidivă a întregului conflict.

În cazul în care pacientul gestionează bine conflictul său biologic şi ajunge la o rezolvare, intră în faza a doua a Programului Biologic Special, în faza de vindecare. Exact la începutul acestei faze de refacere, organismul începe să repare stricăciunile produse la nivelul creierului şi la nivelul organului – fie printr-o multiplicare celulară, fie printr-o diminuare a numărului de celule. Cu cât conflictul a durat mai mult, cu atât mai mult va dura faza de refacere.

Odată cu rezolvarea conflictului, starea organismului se comută din starea de simpaticotonie (stres) în starea de linişte, numită vagotonie.La nivel organic, se poate observa acum cel mai important lucru: cancerul a încetat. În paralel, la nivel cerebral, se poate observa cum Focarul Hamer devine un simplu edem. 2. Lege Biologică a naturii Array Imprimare Array

Email

Evoluţia bifazică a Progamelor Biologice Speciale (PBS)

cu condiţia ca rezolvarea conflictului (RC) să aibă loc.

Orice boală cunoscută în medicină este un eveniment bifazic, în cazul în care există o soluţionare a conflictului.Tratatele de medicină clasifică sutele de boli cunoscute până acum în “boli reci” şi “boli calde”. "Bolile reci" sunt cele în care pacienţii au pielea şi extremităţile reci, se află într-o stare de stres prelungită, pierd în greutate şi au insomnii sau dereglări ale somnului. Celălalt tip de boli, “bolile calde” sunt acelea în care pacientul are extremităţile calde sau chiar fierbinţi, are febră, apetit bun dar este mereu obosit şi epuizat. Acest tip reprezintă aproximativ 90% din totalul aşa-numitelor boli.

În cazul "bolilor reci", faza de vindecare ulterioară a fost trecută cu vederea sau interpretată greşit ca o "boală".În cazul "bolilor calde" - unde faza de vindecare are loc înaintea declanşării simptomelor de temperatură - au existat de asemenea interpretări eronate care, fie nu ţineau cont de faza precedentă (faza conflictului activ), fie interpretau simptomele drept o “boală”.

În creier, ambele faze ale Focarului Hamer se desfăşoară în acelaşi loc, deşi au configuraţie diferită: în faza de conflict activ apar întotdeauna sub formă de cercuri concentrice clar marcate, iar în timpul fazei postconflictuale Focarul Hamer apare edemaţiat.

S-ar putea pune întrebarea justificată de ce în practica medicală nu s-a sesizat până în prezent această evoluţie bifazică a “bolilor”, atâta timp cât aceasta apare în mod atât de distinctiv şi predictibil. Răspunsul este la fel de simplu pe cât a fost de dificil să se prevadă: aceste simptome sunt caracteristice doar pentru o parte a conflictului. În cazul în care conflictul nu este rezolvat, boala rămâne într-o singură fază, astfel că individul rămâne în stare de stres continuu, şi în cele din urmă moare de epuizare sau caşexie.

Diagrama arată modul în care normotonia (ciclul normal zi-noapte) este transformată de apariţia DHS-ului într-o simpaticotonie de durată care continuă până la rezolvarea conflictului, moment în care se instalează vagotonia. Această stare de vagotonie va fi întreruptă în punctul cel mai scăzut printr-o criză epileptoidă/epileptică, după care se instalează aşa-numita “fază de pipi”, în care biologicul elimină lichidul reţinut în timpul fazei de conflict activ. Încheierea Programului Biologic Special (PBS) coincide cu revenirea la starea de normalitate.

Fiecare boală care implică şi o soluţionare a conflictului are, de asemenea, o fază de conflict activ şi o fază postconflictuală de refacere. Faza de vindecare conţine - atâta timp cât nu este întreruptă de o recidivă şi o reactivare a conflictului - o criză epileptică/epileptoidă, care reprezintă punctul de tranziţie al fazei de vindecare, fiind localizat în cel mai scăzut punct al vagotoniei.

Criza epileptoidă este un proces practicat de către Mamă Natură de milioane de ani. Acest proces rulează simultan pe toate cele trei niveluri. Scopul acestei crize, care se instalează în cel mai accentuat punct al fazei de vindecare, este de a elimina edemul cerebral şi de readuce organismul înapoi la starea de normalitate.

Ceea ce numim în mod normal o criză de epilepsie cu spasme musculare este doar o formă specială a crizei epileptice, şi anume, faza de rezolvare a unor conflicte motorii.

Crizele epileptoide, respectiv crizele epileptice se deosebesc la bază ca şi mod de manifestare în cazul fiecărei boli în parte. În cazul crizelor epileptoide diferenţa nu este reprezentată de tipul convulsiilor tonico-clonice ca şi în cazul conflictelor motorice, ci de faptul că fiecare conflict biologic sau “boală” comportă un anumit tip specific de criză epileptoidă. Faza de vindecare în cazul unei serii de mai multe boli nu este complet inofensivă şi poate duce chiar la moarte dacă nu i se acordă destulă atenţie.

Prin manifestarea crizei epileptoide, Mama Natură a creat un mijloc simplu dar foarte eficient de verificare a reuşitei soluţionării conflictului, prin care induce o desfăşurare scurtă a conflictului la o intensitate maximă, pacientul retrăind conflictul foarte intens şi la viteză foarte mare. De exemplu, angina pectorală resimţită de pacient în timpul unui atac de cord. Nu s-a ştiut până acum că această durere este provocată de criza epileptoidă şi că are o importanţă vitală din punct de vedere biologic. Deoarece "buna desfăşurare" a crizei epileptoide, în cazul de faţă atacul de cord, determină supravieţuirea ulterioară a pacientului prin declanşarea eliminării edemului cranian.Noua Medicină Germanică recomandă astfel, în cel mai bun caz şi doar dacă este necesar, administrarea de cortizon.

Adesea, în criza epileptoidă pacientul se confruntă cu manifestări clinice mai severe, de exemplu: embolia pulmonară sau infarctul cardiac corespunzătoare unui conflict de separare sau pierdere teritorială ce afectează releele arterelor şi venelor coronare, de asemenea hiper şi hipoglicemia corespunzătoare conflictelor de împotrivire şi dezgust. În aceste situaţii CE reprezintă momentul adevărului !

Cel mai periculos punct este, fără îndoială, chiar la sfârşitul crizei, deoarece există posibilitatea ca aceasta să fi fost suficientă pentru “a întoarce roata”. Dar întotdeauna, pacientul trebuie să ştie că: majoritatea persoanelor reuşesc să supravieţuiască crizei.

În timpul celei de-a doua jumătăţi a fazei de vindecare – odată cu începutul crizei epileptoide – în creier se stochează ţesut cerebral inofensiv (celule gliale) în scopul reparării Focarului Hamer apărut. Astfel, apariţia unei

zone albe în Focarul Hamer, observată pe CT cranian, marchează - în cazul în care nu mai există niciun edem intra şi peri Focar - sfârşitul procesului de vindecare.

În cazul în care, la un CT cranian cu substanţă de contrast pe bază de iod (metodă clasică de diagnosticare) se evidenţiază celule gliale, verdictul este: “tumoră cerebrală”!

Însă, prin definiţie, tumorile cerebrale nu pot fi explicate, deoarece celulele creierului nu se pot divide nici măcar în cazul presupuselor condiţii de dezvoltare a unei tumori; celulele cerebrale nu se divid în nicio împrejurare. Ce se poate reproduce de fapt sunt inofensivele celule gliale, care sunt de fapt ţesut de susţinere a creierului şi îndeplinesc acelaşi rol ca toate ţesuturile de susţinere din corpul nostru. Aceste formaţiuni ce apar luminoase la o tomografie computerizată, reprezintă de fapt o reparaţie a creierului în urma Focarului Hamer, şi sunt mai degrabă motive de bucurie decât de întristare sau de luare a deciziei pentru o operaţie pe creier.

Un criteriu foarte important pe care Noua Medicină Germanică îl ia în calcul este lateralitatea biologică a pacientului. Fără determinarea exactă a lateralităţii pacientului (stângaci sau dreptaci) nu se poate lucra conform principiilor Noii Medicini Germanice. De asemenea, este foarte important de luat în calcul vârsta pacientului, sexul acestuia şi eventualele dereglări hormonale specifice sau influenţe ale factorilor externi (pastile contraceptive, iradiere ovariană, climacteriu, suplimente hormonale, etc.).

Oricine poate descoperi uşor dacă este la origine stângaci sau dreptaci; se aplaudă ca la teatru; mâna care este deasupra este cea conducătoare şi determină lateralitatea biologică. În cazul în care mâna care se ridică este mâna dreaptă, persoana este dreptace; invers, în cazul în care mâna stângă se ridică, persoana este stângace.

Testul aplauzelor

Acest test este foarte important pentru a afla care emisferă cerebrală a omului este activă (lucrează) deoarece există foarte multe persoane stângace educate să se comporte ca şi cele dreptace însă, ele pot face unele lucruri importante doar cu mâna stângă. De exemplu persoanele stângace care au fost educate încă din copilărie să scrie cu mâna dreaptă.

Vorbind la modul simplist, partea dreaptă a cerebelului şi o parte predominantă a părţii drepte a creierului nou controlează partea stângă a corpului şi invers, partea stângă a cerebelului împreună cu partea stângă a creierului nou sunt responsabile pentru controlul părţii drepte a corpului.Astfel că lateralitatea este dobândită din creier, mai exact de la nivelul cerebelului care determină încrucişarea, în timp ce la nivelul trunchiului cerebral lateralitatea nu are practic niciun rol.

De la organ la creier sau de la creier la organ, încrucişarea este întotdeauna aceeaşi. În corelaţia dintre psihic şi creier sau dintre creier şi psihic lateralitatea este importantă, deoarece influenţează zona de impact a conflictului. Astfel, se poate stabili fiecare ”boală” prin prisma conflictului care o determină.

De exemplu : o femeie dreptace suferă printr-un conflict de identitate un ulcer rectal, pe când o femeie stângace dezvoltă cu acelaşi conflict un ulcer gastric. Acelaşi exemplu este valabil şi în cazul în care pacientul este bărbat însă în mod inversat, dacă este dreptaci - ulcer gastric, dacă este stângaci - ulcer rectal, în cazul aceluiaşi conflict.

Lateralitatea stângă/dreaptă ne arată într-un mod înţelept faptul că, conflictele biologice nu au nimic în comun cu psihologia tradiţională sau cu Freud, ci sunt cu adevărat determinate biologic. Faptul că o femeie tânără stângace, în cazul unui conflict sexual prezintă simptomele unui conflict teritorial masculin (angina pectorală), şi prin urmare a suferit o depresie, nu are din punct de vedere pur psihologic niciun sens.Femeile stângace nu îşi pierd funcţia ovariană în cazul unui conflict sexual, astfel continuă să aibă ovulaţie şi menstruaţie, în timp ce o femeie dreptace în cazul unui conflict sexual nu mai are ovulaţie.Este interesant de asemenea faptul că în cazul gemenilor, întotdeauna unul este stângaci şi celălalt dreptaci. 3. Lege Biologică a naturii Array Imprimare Array Email

Sistemul ontogenetic al Programelor Biologice Speciale (PBS) referitoare la cancer şi la bolile echivalente cancerului

(PBS-ul cancerului şi PBS-ul bolilor echivalente cancerului)

Din punct de vedere embriologic, straturile germinative se împart în: endoderm, mezoderm şi ectoderm. Acestea se formează odată cu dezvoltarea embrionului şi din ele derivă toate organele. Fiecare celulă şi fiecare organ al corpului poate fi clasificat în funcţie de aceste straturi germinative. Știința Vindecării Germanice clasifică, prin urmare, toate bolile cunoscute până acum în funcţie de afilierea lor la straturile germinative. Dacă împărţim diferitele tumori, inflamaţii şi ulceraţii în funcţie de evoluţia dezvoltării embrionare, respectiv de straturile germinative, devine clar faptul că “bolile” provenite dintr-un strat germinativ comun au caracteristici şi particularităţi unice.

Din punct de vedere embriologic şi filogenetic fiecărui strat germinativ îi corespunde: - o parte specială a creierului- un anumit tip de conflict- o locaţie specială în creier- o histologie specifică- un anumit tip de microbi- un sens biologic semnificativ din punct de vedere evolutiv, fiind o latură a Programului Biologic Special.

Celulele, respectiv organele care au evoluat din stratul germinativ interior - endodermul, au releul (centrul de comandă) în trunchiul cerebral, partea cea mai veche a creierului.

Chiar şi aici, vom întâlni o localizare ordonată a “bolilor” deoarece, din partea dreaptă spre posterior a blastocistului întâlnim afecţiunile submucoaselor jumătăţii drepte a cavităţii bucale, a faringelui şi a esofagului, iar partea stângă a blastocistului corespunde - în sens invers acelor de ceasornic - afecţiunilor tractului digestiv până la nivelul colonului sigmoid, a vezicii urinare şi jumătăţii stângi a cavităţii bucale (datorită “gâtlejului arhaic”).

Din punct de vedere histologic, aici se încadrează, fără excepţie, toate carcinoamele şi adenocarcinoamele. Apartenenţa la stratul germinativ determină, în faza de conflict activ, proliferare celulară cu formare de tumori compacte de tipul adeno (de exemplu în ficat, intestine, plămâni [noduli] etc.).

Toate celulele şi organele care au evoluat din stratul germinativ exterior - ectodermul, au releul în cortexul cerebral (scoarţa cerebrală), cea mai tânără parte a creierului nostru.

În faza de conflict activ, acestea prezintă o scădere celulară sub forma unor necroze sau ulceraţii sau o diminuare a funcţiilor organelor. De exemplu: diabet zaharat sau paralizie.

În stratul germinativ de mijloc - mezodermul, se disting două grupe: una mai veche şi una mai nouă.

Celulele şi organele care se dezvoltă din mezodermul vechi au releul în cerebel, dar aparţin totodată creierului arhaic, dezvoltând astfel, în faza activă a conflictului tumori compacte de tipul adeno. De exemplu: melanoame sau mezotelioame la sân, pericard, peritoneu etc.

Celulele şi organele care se formează din mezodermul nou au releul de comandă în măduva cerebrală (substanţa albă a creierului) şi dezvoltă în faza activă a conflictului necroze şi ulceraţii tisulare. De exemplu: osteoporoza, necroza splinei, a parenchimului renal sau a ovarelor.

Cu cât am progresat în evoluţia filogenetică, cu programele noastre cerebrale au devenit mai sofisticate şi mai complicate.

Procesul evolutiv a dezvoltat diferite tipuri de conflict pornind de la cele mai arhaice programe, primele apărute în creier, şi trecând prin faze de creştere a complexităţii conţinutului conflictual la nivelul cerebelului şi măduvei cerebrale/substanței albe, până la conţinutul cortical experimentat actual în cortexul cerebral.

Anterior, cancerul a fost considerat ca fiind o proliferare necontrolată a celulelor. S-a presupus că celulele tumorale embolizează diverse organe dezvoltând tumori secundare, aşa-numitele metastaze dar, în realitate, nu se întâmplă acest lucru. Metastazele sunt de fapt conflicte secundare sau terţiare, de obicei iatrogene.

În cazul în care un pacient primeşte, conform criteriilor medicinei academice, diagnosticul de cancer, acesta experimentează un şoc puternic care generează mai departe conflicte de panică ce pot da naştere unor formaţiuni canceroase noi care sunt denumite de către medicina convenţională metastaze.

Teoria metastazelor este de fapt o ipoteză nedovedită şi neverificabilă. Până în prezent cercetătorii nu au fost în măsură să găsească o celulă canceroasă în sângele arterial al bolnavilor de "cancer" deşi, conform teoriilor medicinei academice ar fi trebuit să se poată găsi, în cazul în care acestea sunt corecte.

Se presupune, de asemenea, în medicina convenţională că celula canceroasă (nedescoperită în sânge) îşi schimbă forma şi funcţia pe parcursul călătoriei sale în fluxul sanguin. De exemplu, celulele cancerului de colon - care au provocat în intestin o tumoră compactă conopidiformă - odată ajunse în oase, se modifică, provocând necroza

ţesutului osos, ipoteză ce este absolut de necrezut şi care denotă un dogmatism medieval. Faptul că există un cancer secundar sau chiar terţiar este contestat, dar nu este evaluat corect.

Pentru straturile germinative se pare că nu mai există niciun fel de interes în medicina academică. Nimeni nu a ghicit cât de importante sunt. De fapt, acesta este motivul pentru care, până în prezent, nimeni nu a putut explica procesul întregii evoluţii a cancerului.

În manualele viitorului, aceste aşa-numite "boli" nu vor mai fi clasificate în funcţie de tipul lor, cum se întâmplă în prezent, ci după apartenenţa la stratul germinativ, aceasta reprezentând clasificarea natural-biologică a “bolilor” sau mai bine spus a Programelor Biologice Speciale.

Toate conflictele noastre biologice pot fi clasificate din punct de vedere filogenetic. Noi ştim că fiecare tip special de comportament s-a dezvoltat şi s-a autoprogramat pe parcursul evoluţiei. De asemenea, cunoastem faptul că nu trebuie luată în calcul numai interdependenţa dintre organe şi releele specifice din creier, deoarece conflictele biologice similare în dezvoltare (au la bază formaţiuni celulare asemănătoare din punct de vedere histologic) prezintă, în faza de refacere, întotdeauna aceeaşi microbi.4. Lege Biologică a naturii Array Imprimare Array Email

Sistemul condiţionat ontogenetic al microbilor

Microbii au fost dintotdeauna percepuţi ca nişte agenţi ce provoacă boli infecţioase şi acest punct de vedere părea să fie aproape de realitate, pentru că aceştia erau tot timpul prezenţi în cazul aşa-numitelor infecţii. Însă, acest lucru nu este în întregime adevărat deoarece aşa-numitele boli erau întotdeauna precedate de o fază de conflict activ, şi numai după rezolvarea conflictului, microbii devin activi, fiind dirijaţi şi activaţi de creierul nostru. Microbii ne ajută de fapt prin acţiunea lor de reparare a consecinţelor cancerului, fie îndepărtând tumora care nu mai este necesară odată ce şi-a îndeplinit scopul, fie reconstruind necrozele, găurile şi ulceraţiile ţesuturilor conduse de creierul nou cu ajutorul virusurilor şi bacteriilor. Astfel microbii reprezintă ajutoarele noastre fidele, oaspeţii noştri muncitori.

Concepţia despre sistemul imunitar, privit ca o armată ce se luptă împotriva microbilor, este pur şi simplu eronată. Microbii nu sunt cauza bolilor, ci dimpotrivă ei optimizează faza de vindecare.

A 4-a Lege Biologică a Noii Medicini Germanice clasifică microbii în funcţie de cele trei straturi germinative, deoarece fiecărui strat germinativ - corespondent unei anumite grupe de organe - îi aparţin microbi specifici. Microbii, în calitate de lucrători specializaţi ai organismului sunt programaţi odată cu organele de către releele diferite ale computerului nostru – creierul.

În concluzie:- cele mai vechi simbiote ale endodermului - microbi, ciuperci şi bacterii fungice (micobacterii) - sunt condiţionate şi de mezodermul vechi (cerebelul) astfel, sunt responsabile pentru organele controlate de către creierul vechi (trunchi cerebral şi cerebel).

- microbii vechi (microbi, ciuperci şi micobacterii) şi bacteriile sunt condiţionate de mezoderm (cerebel şi măduva cerebrală) fiind responsabile pentru toate organele derivate din acesta.- bacteriile şi virusurile (în cazul în care acestea există cu adevărat; în sens strict nu sunt reale deoarece nu sunt fiinţe vii) sunt condiţionate de ectoderm fiind responsabile pentru organele controlate de scoarţa cerebrală.

Se poate spune astfel, că fiecare grupă de microbi este responsabilă pentru prelucrarea anumitor grupe de organe, care aparţin aceluiaşi strat germinativ, deoarece microbii sunt condiţionaţi de partea creierului aferentă foiţei embrionare. Creierul este, de asemenea, declanşatorul activării microbilor şi nu factorii externi cum s-a presupus, în mod eronat, anterior.

Am considerat întotdeauna microbii ca fiind dăunători şi am luptat pentru eradicarea lor. Acest lucru a fost însă, lipsit de sens. Avem nevoie urgentă de microbi, şi mai mult de atât de întreaga gamă de microbi. Dacă de exemplu din motive “igienice” s-au eradicat microbacteriile (TBC), tumorile organelor creierului vechi nu vor mai putea fi descompuse în faza de vindecare.Acest lucru are consecinţe dezastruoase pentru o serie întreagă de tumori, cum este şi cazul tiroidei când, în ciuda soluţionării conflictului, nodulii tiroidieni nu sunt descompuşi şi continuă să producă cantităţi mari de tiroxină. Această situaţie apare pe fundalul absenţei micobacteriilor care ar descompune tumora readucând nivelul tiroxinei la valori normale.De asemenea, un cancer de colon poate provoca complicaţii semnificative în absenţa micobacteriilor, în acest caz fiind recomandată extirparea chirurgicală a tumorii.

Micobacteriile au apărut odată cu organismele unicelulare, deci cu mult timp înainte de apariţia animalelor sau a omului. În organism, ele au un obiectiv clar şi anume descompunerea cazeoasă a tumorilor organelor conduse de creierul arhaic, în faza de început a etapei de vindecare. Dar, pentru că tumorile formate în faza de conflict activ trebuiesc descompuse în cazul în care şi-au îndeplinit funcţia, micobacteriile se înmulţesc, de asemenea, de la începutul fazei de conflict activ.

Cunoaştem acum faptul că microbacteriile (TBC), numite şi bacterii acid-alcoolo-rezistente, trebuie să fie prezente în organism de la momentul DHS. În acest caz, micobacteriile se înmulţesc pe parcursul fazei de conflict activ şi devin, odată cu rezolvarea conflictului, active pentru faza de vindecare. Astfel, organismul nostru - în colaborare cu simbiotele sale, micobacteriile - permite înmulţirea doar atâtor bacili acid-alcoolo-rezistenţi câţi vor fi necesari mai târziu, în faza de vindecare, pentru descompunerea tumorii. Şi noi, în inconştienţa noastră am considerat întotdeauna că trebuie să eradicăm tuberculoza.

În schimb, bacteriile condiţionate de creierul nou reacţionează la fel ca toate organele conduse de măduva cerebrală şi scoarţa cerebrală printr-o proliferare în faza de vindecare. Prin urmare, bacteriile încep să se înmulţească odată cu soluţionarea conflictului.

Virusurile nu sunt organisme independente, cum sunt bacteriile, ci sunt molecule proteice complexe proprii organismului, ce proliferează doar în faza postconflictuală, pentru a ajuta la reconstrucţia necrozelor tisulare sau a ulceraţiilor pielii şi mucoaselor. Dacă sunt cu adevărat prezenţi nu se ştie cu certitudine însă, există cazuri ipotetice în care vindecarea se poate desfăşura şi fără contribuţia acestora.

Observăm acum că microbii fac parte din Programele Biologice ale naturii atât din punct de vedere al comportamentului cât şi din punct de vedere evolutiv. Ei s-au dezvoltat odată cu noi şi pentru noi, conform unor reguli ale sistemului natural pe care nu l-am cunoscut până acum.

Sensul firesc al naturii nu poate funcţiona dacă intervenim cu factori ce ţin de ipoteze dogmatice învechite. În cele mai multe cazuri intervenţiile medicinei convenţionale sunt nonsensuri. 5. Lege Biologică a naturii Array Imprimare Array Email

Fiecare aşa-numită boală poate fi privită ca parte (uşor de înţeles din punct de vedere evolutiv) a unui Program Biologic Special al naturiiA 5-a Lege Biologică a naturii reprezintă chintesenţa

Când am descoperit "Regula de fier a cancerului" şi "Evoluţia bifazică a tuturor PBS-urilor" (cu condiţia să existe o rezolvare a conflictului) pe care le-am prezentat în octombrie 1981 în cadrul universităţii din Tubingen, am crezut că am descoperit totalitatea componentelor cancerului.

Doi ani mai târziu, am observat în cercetările mele ulterioare faptul că nu numai cancerul, ci toate aşa-numitele boli pot fi explicate de cele mai multe ori prin prisma acestor Legi Biologice ale naturii.

În 1987 am reuşit, bazându-mă pe cercetări embriologice şi comportamentale, să descopăr a 3-a şi a 4-a Lege Biologică a naturii.Am descoperit, spre surprinderea mea, că toate aşa-numitele boli definite în întreaga medicină pot fi explicate prin aceste patru Legi Biologice Naturale şi pot fi reproduse în fiecare caz specific. Prin această abordare psihologică am ajuns inevitabil la rezultate cu adevărat uimitoare.

Odată ce am analizat separat aşa-numitele boli ale fiecărui strat germinativ, am realizat că există un sens biologic în fiecare. Am observat, de asemenea, că “îmbolnăvirile” nu pot fi considerate greşeli lipsite de sens ale naturii, împotriva cărora trebuie să luptăm, fiecare “boală” fiind de fapt un fenomen natural semnificativ. Astfel, am fost literalmente forţat să îmi răspund de fiecare dată întrebărilor:

De unde provine această “boală”?

Care este sensul ei biologic?

Am ajuns la concluzia că sensul biologic al multora dintre aşa-numitele boli poate fi înţeles doar din embriologie. Dar, pentru a înţelege sensul biologic pe de-a-ntregul, trebuie să ţinem cont şi de contextul social şi biologic al evenimentelor.În cele din urmă mi-am pus întrebarea oare nu cumva, în înţelegerea noastră de până acum a “bolilor”, am greşit tocmai pentru că nu am văzut niciodată sensul biologic al acestora?Am reuşit să demonstrez că sensul biologic al fiecărei „boli” depinde de stratul germinativ, fapt extrem de important reprezentând chiar unul dintre pilonii de rezistenţă ai Noii Medicini Germanice. Acest lucru mi-a dezvăluit o înţelegere nosologică cu totul nouă a termenului de "boală". Din acest motiv nu mai putem vorbi despre o boală, ci despre un Program Biologic Special Semnificativ.Şocul emoţional – DHS este, deci, un proces firesc care declanşează începerea Programului Biologic Special al naturii (PBS).

Din moment ce am înţeles că presupusa "boală" nu reprezintă un lucru rău, o nenorocire sau o pedeapsă divină, ci este o parte sau o fază a Programului Biologic Special al naturii putem înţelege totul ca fiind un proces firesc semnificativ.

PBS-ul are un sens biologic semnificativ sau altfel spus prin PBS trebuie să se întâmple ceva firesc din punct de vedere biologic, de mare importanţă. În principiu, sensul biologic apare după cum am văzut, fie în faza de conflict activ, fie în faza de rezolvare a conflictului. Aici Mama Natură are pur şi simplu libertatea de a le realiza pe ambele într-o ordine completă, în diferitele straturi germinative, cu toate că organele controlate de creierul arhaic şi organele controlate de creierul nou sunt diametral opuse din punct de vedere comportamental.

Organele controlate de partea veche a creierului se manifestă cu proliferare celulară în faza ca, iar organele controlate de partea nouă a creierului se manifestă cu o diminuare celulară în faza ca. Dar, în ceea ce priveşte semnificaţia biologică, nu trebuie să uităm că Mama Natură a luat în calcul faza pcl încă de la apariţia momentului DHS (vezi ciupercile şi micobacteriile). Pentru că de la momentul DHS micobacteriile încep să se multiplice însă, intră în acţiune numai după ce conflictul a fost rezolvat când este nevoie de ele pentru a descompune tumorile.

De exemplu: o îmbucătură prea mare, care a fost înghiţită cu lăcomie şi care, întâmpinând rezistenţă la traversarea intestinului, a rămas ca un bolovan în stomac provoacă individului colici. Odată cu aceste colici, care în acest caz reprezintă momentul DHS, se declanşează şi Programul Biologic Special ce va da naştere unui cancer gastric sau duodenal. Acest lucru presupune proliferarea rapidă a celulelor (numită în medicina convenţională: diviziune celulară mitotică intensă, foarte malignă!). În acelaşi timp creşte la fel de rapid şi numărul micobacteriilor (dacă, în momentul DHS, au existat în organism măcar un tip de micobacterii).Sensul biologic este următorul: tumora gastrică este alcătuită din milioane de celule “de unică folosinţă” producătoare de suc gastric extrem de puternic. Se vor secreta literalmente litri de suc gastric pentru a digera îmbucătura prea mare în bucăţi suficient de mici pentru a fi eliminate prin tractul intestinal, aceasta constituind de fapt rezolvarea conflictului.Din momentul în care îmbucătura este eliminată prin tractul intestinal, micobacteriile sunt activate şi controlate de creier în scopul descompunerii tumorii gastrice. Datorită evoluţiei şi experienţei acumulate pe parcursul milioanelor de ani micobacteriile prezintă, pe lângă controlul cerebral, şi un autocontrol ştiind astfel să sorteze celulele care trebuie distruse de cele care trebuie protejate. Întregul proces este însoţit de transpiraţii puternice noaptea şi dimineaţa urmate de stări subfebrile (uşoare). Prin urmare, procesul de descompunere cazeoasă afectează doar celulele nou formate, în locul acestora rămânând o cicatrice.

Pacientul trebuie să înţeleagă cum să treacă peste această situaţie. Pentru noi, acest "conflict urât nedigerabil" poate fi reprezentat atât de o indigestie alimentară cât şi de o indigestie într-un sens figurativ - o situaţie sau un lucru “greu de înghiţit”, de exemplu o afacere pierdută, o casă sau o maşină pierdută, un proces, etc. În astfel de situaţii, noi reacţionăm într-un mod arhaic asociindu-le cu bucăţi de alimente nedigerabile ceea ce determină manifestarea conflictului menţionat anterior.

În mod similar se întâmplă şi în cazul femeilor cu afecţiuni ale glandelor mamare (sensul biologic: în faza ca).Dacă o femeie dreptace experimentează un conflict mamă/copil, dezvoltă în sânul stâng un adenocarcinom mamar (proliferare a ţesutului glandular).Sensul biologic este în mod clar acela de a oferi mai mult lapte copilului pentru a-l ajuta dacă acesta a suferit, de exemplu, un accident sau trece printr-o tulburare de dezvoltare.Este modul în care organismul mamei reacţionează pentru a compensa pagubele produse copilului. Atâta timp cât conflictul continuă, formaţiunea canceroasă din sân continuă să crească pentru a oferi cantitatea necesară de lapte.

Din momentul în care lucrurile revin la normal, deci sugarul este în regulă, are loc soluţionarea conflictului, respectiv oprirea proliferării ţesutului glandular mamar. După acţiunea micobacteriilor, în locul tumorii rămâne o cavernă care poate fi umplută total sau parţial cu diferite fluide sau rămâne ca o zonă subţiată cu aspect de burete sau de caşcaval elveţian.În orice caz, macroscopic sânul are acum acelaşi aspect pe care l-a avut anterior fiind, de asemenea, funcţional în ceea ce priveşte alăptarea şi capacităţile viitoare de alăptare.Pentru femeile din aşa-numitele ţări civilizate, aceste procese joacă un rol important îndeosebi după perioada de alăptare. Astfel, în cazul unei femei care nu mai alăptează, un conflict de tipul mamă/copil dezvoltă adenocarcinoame mamare ce simulează scopul de a dărui mai mult lapte sugarului, deşi copilul nu mai este prezent ca şi sugar.

În cazul conflictelor legate de apă sau lichide (mezodermul măduvei cerebrale) în faza de conflict activ are loc necroza parenchimului renal concomitent cu creşterea tensiunii arteriale ce are rolul de a compensa necroza renală prin filtrarea unei cantităţi mai mari de sânge în vederea eliminării unei cantităţi suficiente de urină şi uree.

În faza pcl, formaţiunile rezultate în urma necrozei renale sunt umplute cu lichid formând aşa-numitele chisturi renale. În interiorul acestora are loc o multiplicare celulară puternică şi la final, adică după nouă luni, fluidul va fi înlocuit de un ţesut solid cu vascularizaţie proprie. Astfel, chistul este la început “aderent” de suprafeţele organelor din jur şi mai târziu, după ce se solidifică, este încapsulat şi prezintă vascularizaţie proprie.În acest caz sensul biologic se află la sfârşitul fazei pcl, fiind reprezentat de extinderea permanentă a parenchimului renal cu intensificarea funcţionalităţii rinichiului.De ce acţionează Mama Natură în acest fel nu poate fi înţeles în totalitate. Probabil că o extindere cu adevărat a parenchimului unui organ care să fie permanent funcţional nu este posibilă, acest lucru neputând fi făcut “în grabă”. Astfel, în cazul mitozei accelerate se produc numai “celule de unică folosinţă” care sunt concepute pentru o existenţă pe termen scurt iar după ce îşi îndeplinesc rolul sunt distruse.

În cazul carcinoamelor conduse de cortexul cerebral sensul biologic este observat tot în faza ca dar, spre deosebire de proliferarea celulară a ţesuturilor conduse de creierul arhaic, aici se întâmplă exact invers adică o diminuare a celulelor epiteliilor pavimentoase (ulceraţii) urmând ca în faza de vindecare acestea să se regenereze.

Din moment ce nimeni nu a explicat vreodată ceva concret, s-a considerat că reconstituirea necrozelor şi ulceraţiilor în faza pcl reprezintă cazuri de cancer sau sarcom însă, această proliferare celulară (mitoză) din care rezultă celule mari cu nucleu mare se petrecea în scopul vindecării.Acum putem înţelege de ce nu s-a putut explica până în prezent instalarea cancerului, atâta timp cât nu s-a luat în calcul totalitatea mecanismelor de dezvoltare a Programelor Biologice provocate de conflicte.„La medicina sagrada” (cum o denumesc spaniolii), a revoluţionat totul astfel încât doar aspectele practice se consideră ca fiind adevărate.

Dar nu numai Programul Biologic Special are un sens biologic în sine ci, de asemenea, şi combinarea mai multor PBS-uri (cazul constelaţiilor schizofrenice) poate avea la rândul ei un sens biologic specific sau mai bine spus un sens superior.Acest lucru nu este ceva transcedental, ideologic sau spiritual ci consecinţa faptului că Mama Natură are posibilitatea de a deschide noi dimensiuni (d. ex. psihoze) pentru a oferi astfel individului o şansă în plus de a trece peste o situaţie grea. În acest caz Noua Medicină Germanică a deschis noi dimensiuni printr-un tratament terapeutic semnificativ.

Cu a 5-a Lege Biologică a naturii Noua Medicină Germanică a devenit în sfârşit completă. Această lege reprezintă chintesenţa sau Quinta Essencia.Noi, oamenii, putem vedea şi înţelege pentru prima dată - şi spun asta cu toată modestia - că întreaga natură este perfect structurată şi ordonată şi fiecare proces al naturii are un sens biologic şi se încadrează într-o imagine completă de ansamblu.Procesele pe care le-am numit până acum “boli” nu sunt nişte simple defecţiuni pe care ucenicii vrăjitori trebuie să le repare, putem observa cu uimire că toate aceste procese nu sunt nicidecum lipsite de sens, malefice sau morbide.