manag inf
-
Upload
cristina-lica -
Category
Documents
-
view
213 -
download
0
description
Transcript of manag inf
Managementul informațiilor militare în actul decizional
50
2. DIMENSIUNI ALE MANAGEMENTULUI INFORMAŢIEI În ultimii ani, managementul a devenit un termen „la modă”, fiind abordat
la toate nivelurile organizaţionale şi sociale. Recunoaşterea managementului ca
factor important de eficientizare în domenii precum economia sau activitatea
organizaţională derivă din faptul că reuşitele din diferite domenii, precum cel
economic, tehnic sau militar au fost asociate cu performanţele conducerii.
Tandemul „manager – management” devine firesc în abordarea oricărui
demers orientat spre eficienţă, eficacitate şi competitivitate indiferent dacă el are
loc la nivel strategic, operativ sau tactic. De aceea trebuie acordată atenţia
cuvenită manierei de implicare a managerilor în exercitarea proceselor de
management, performanţa fiind ţinta permanentă a acestora.
2.1. Managementul. Abordări şi relevanţă Termenul de management prezintă o semantică deosebit de complexă,
având multiple sensuri, în funcţie de perspectiva din care este perceput.
În lucrările care se ocupă de studiul procesului managerial se întâlnesc atât
abordări pragmatice ale teoriei managementului care fac referire la „un proces
de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare în
vederea realizării scopurilor organizaţiei”38, cât şi „procese şi relaţii care se
desfăşoară în vederea conceperii unor sisteme, metode şi tehnici noi de
conducere menite să conducă la obţinerea şi creşterea competitivităţii”39.
Prin urmare, managementul poate fi definit ca un proces de orientare a
oamenilor printr-un efort organizat pentru realizarea scopului organizaţiei. Privit
ca un act, acţiune, mecanism sau proces, managementul reprezintă însumarea
unor elemente în dinamica şi intercondiţionarea lor reciprocă.
38 B. Reece, J. O’Grady, Business, Boston, Haughton Mifflin Company, 1984, p. 15. 39 O. Nicolescu, I. Verboncu, Management, Bucureşti, Editura Economică, 1995, p. 35.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
51
Din altă perspectivă, managementul poate fi analizat şi prin prisma etapelor
şi proceselor care se derulează pentru stabilirea şi atingerea obiectivelor, precum
şi a resurselor şi acţiunilor necesare atingerii lor. În funcţie de personalul
angrenat, există două categorii: procese de management şi procese de execuţie.
Pe de-o parte managementul este asociat cu activităţile legate de conducere,
în sensul că o parte a factorului uman (managerii) previzionează, organizează,
coordonează, antrenează, controlează şi evaluează prestaţia executanţilor.
Pe de altă parte, într-un sens mai larg, managementul presupune
conducerea şi gestionarea activităţilor unei organizaţii în care există o
responsabilitate clară pentru fiecare dintre prestatorii proceselor de management.
În acest cadru, procesele de management se desfăşoară cu intensităţi
variabile, corespunzătoare poziţiei ierarhice din configuraţia structurală a
organizaţiei, în scopul adoptării deciziilor manageriale ce vor influenţa acţiunile
altor persoane. De aici derivă şi funcţiile şi atribuţiile managerului40:
● de previziune (Pv), constând în adoptarea unor decizii referitoare la
stabilirea obiectivelor organizaţiei şi ale subdiviziunilor sale, conturarea
modalităţilor de realizare a acestora, dimensionarea resurselor necesare
pentru realizarea lor, stabilirea de termene intermediare/finale de
îndeplinire a obiectivelor;
● de organizare (O), ce presupun fragmentarea/ierarhizarea obiectivelor
fundamentale în obiective derivate, specifice şi individuale, delimitarea
componentelor procesuale (activităţi, atribuţii şi sarcini) şi a componentelor
structurale implicate (posturi, funcţii, compartimente etc.);
● de coordonare (Co), referitoare la armonizarea deciziilor printr-o
comunicare permanentă;
40 I. Verboncu, Management, eficienţă şi eficacitate, online http://www.management
marketing.ro/pdf/articole/5.pdf accesat la 25.05.2014.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
52
● de antrenare (A), referitoare la acele decizii care stimulează subordonaţii
în participarea activă la stabilirea şi realizarea obiectivelor; Motivarea
trebuie să fie complexă, aplicată gradual şi diferenţiat în funcţie de
gradul de realizare a obiectivelor individuale sau de grup;
● de control (C), verificarea periodică şi finală a gradului de realizare a
obiectivelor, precum şi maniera de îndeplinire a acestora;
● de evaluare (E) a rezultatelor obţinute în vederea depistării
disfuncţionalităţilor şi adoptării unor decizii de corecţie, dacă este cazul.
Abordarea conceptului de management în viziunea lui Samuel Certo insistă
pe procesul de gestionare a unui sistem de cunoştinţe, precum şi asupra
personalului care execută activităţile de conducere, coordonare, control. După
opinia sa, managementul este procesul îndeplinirii obiectivelor organizaţiei
„lucrând cu şi prin intermediul oamenilor, precum şi a altor resurse ale
organizaţiei”41.
În cadrul relaţionărilor dintre aceste subsisteme, direcţiile de acţiune ale
proceselor de management contribuie la fundamentarea, adoptarea şi aplicarea
deciziilor de management. Aceste decizii sunt bazate pe mecanisme specifice
(procese sau acte), cu ajutorul unui instrumentar diversificat (sisteme, metode şi
tehnici de management), într-un perimetru informaţional (date, informaţii,
fluxuri şi circuite informaţionale, proceduri informaţionale, mijloace de tratare a
informaţiilor), procesual şi structural-organizatoric judicios delimitate. Esenţa
managementului este prezentată schematic42 în figura nr. 2.1.
41 Samuel C. Certo, Managementul modern, Bucureşti, Editura Teora, 2002, pp. 22-23. 42 I. Verboncu, op.cit., p. 62.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
53
Fig. nr. 2.1 Relaţionarea elementelor principale ale managementului Sursa: I. Verboncu, op.cit., p. 62.
Deciziile adoptate de managerii amplasaţi pe niveluri ierarhice diferite vizează
stabilirea şi defalcarea obiectivelor, precizarea modalităţilor de realizare,
dimensionarea resurselor necesare, precizarea termenelor intermediare şi finale,
delimitarea şi dimensionarea componentelor procesuale şi structurale implicate în
realizarea obiectivelor, coordonarea şi antrenarea – motivarea personalului
participant la stabilirea şi realizarea obiectivelor, evaluarea rezultatelor, depistarea
cauzală a unor disfuncţionalităţi şi atuuri, corecţia şi/sau actualizarea obiectivelor43.
43 I. Verboncu, M. Zalman, Management şi performanţe, Bucureşti, Editura
Universitară, 2005.
Sisteme, metode şi tehnici şi metodologii de management
Date, informaţii, fluxuri şi circuite manageriale, proceduri informaţionale,
mijloace de tratare
Organizarea formală (procesuală şi structurală) şi informală
Management
Procese de management Sistem de management
Funcţiile managementului Subsisteme componente
Decizii de management
Mecanisme decizionale
Acţiuni pentru aplicarea deciziilor
Pv O Co A C-E
Managementul informațiilor militare în actul decizional
54
Managementul factor determinant al organizaţiei
Societatea modernă reprezintă un ansamblu de organizaţii. Aproape toate
aspectele existenţei umane sunt reglementate, asistate sau facilitate de către o
organizaţie sau alta. Aproape toţi oamenii fac parte din structurile şi procesele unui
tip de organizaţie, fie ea familie, şcoală, guvern, biserică, armată sau întreprindere.
Generic, o organizaţie reprezintă combinarea şi utilizarea de resurse în
vederea atingerii unor obiective. Pentru a-şi putea atinge ţelul, fiecare
organizaţie trebuie să fie condusă. Activitatea umană nu se poate concepe fără
conducere, care să asigure conlucrarea şi acţiunea colectivă, în efortul de a
realiza scopul comun.
O modalitate de a analiza eficacitatea organizaţională o reprezintă
determinarea gradului în care sunt îndeplinite obiectivele organizaţionale. Cu cât
sunt atinse mai multe obiective, cu atât este mai mare nivelul eficacităţii. Toate
organizaţiile includ, într-o formă sau alta, un set de obiective proprii, distribuirea
autorităţii, aşteptările cu privire la funcţii sau îndatoriri, canale de comunicare şi
anumite metode de asigurare a atingerii obiectivelor.
Activitatea managerială reprezintă un concept care defineşte „un moment
(o fază) din structura ciclului de conducere, concretizat în desfăşurarea unui
ansamblu de activităţi, în baza unor principii predeterminate în mod ştiinţific,
utilizând metode, tehnici, procedee, proceduri şi mijloace specifice situaţiilor de
conducere”44. Funcţiile managementului au fost identificate şi analizate pentru
prima dată de francezul Henry Fayol45, care a stabilit ca funcţii principale ale
managementului prevederea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul,
dar există şi alte accepţiuni ale sale.
44 A. Nour, V. Stoica, Tehnicile activităţii de stat major, Bucureşti, Editura Academiei
de Înalte Studii Militare, 1999, p. 15. 45 Henri Fayol (1841-1925), Managementul general şi industrial, publicată în 1916.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
55
În viziunea unor specialişti români în domeniul managementului (Ovidiu
Nicolescu, Ion Verboncu, Eugen Burduş)46 funcţiile managementului sunt:
planificarea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi control-reglarea.
O concluzie privind conţinutul procesului managerial se poate restrânge la
trei tipuri de activităţi manageriale principale:
– Planificarea – care presupune stabilirea/alegerea scopurilor şi/sau a
misiunii, pe care le are organizaţia respectivă şi a modalităţilor de
realizare a acestora. Prin planificare se realizează o legătură între situaţia
în care organizaţia se află la un moment dat şi ţelul pe care doreşte să-l
atingă în viitor. Managerul trebuie să-şi imagineze cum poate ajunge la
punctul ales şi să ia în considerare în acest scop toate resursele de care
dispune: resurse, cunoştinţe, timp. El alocă, activităţilor şi modalităţilor
de acţiune alese, cantităţi bine determinate din aceste resurse şi
concretizează astfel strategia organizaţiei. Astfel prin plan se stabilesc
exact căile şi mijloacele cu ajutorul cărora trebuie să se atingă un ţel, în
timp ce prin strategie i se lasă managerului o mai mare libertate de
acţiune în alegerea mijloacelor şi resurselor potrivite, în anumite
momente, pentru atingerea ţelului.
Această nuanţare îşi are origine în domeniul militar. Încă în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial, generalul Eisenhower a afirmat: „Planurile sunt
numai maculatură; activitatea de planificare este totul!”47. Este o opinie
interpretabilă, foarte contestată în zilele noastre datorită vitezei cu care se
întâmplă lucrurile, dar cert este faptul că majoritatea planurilor riscă, ca până în
momentul aprobării, să nu mai corespundă realităţii. Datorită acestui fapt, nu
planul, ci planificarea, procesul de gândire care a dus la elaborarea planului, este 46 V. Cornescu şi alţii, Management: de la teorie la practică, Bucureşti, Editura
Universităţii, 2003, pp. 3-5. 47 Plans are Nothing; Planning is Everything! În: A. Manolescu, Managementul
resurselor umane, Bucureşti, Editura Economică, 2001, p. 16.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
56
important, deoarece acesta poate fi completat în mod creativ şi adaptat la noua
realitate, fără întârziere, cu scopul de a atinge ţelul propus48.
– Organizarea – care desemnează ansamblul proceselor de management
prin intermediul cărora se stabileşte şi delimitează munca fizică şi
intelectuală, componentele lor – mişcări, timpi, lucrări, sarcini etc.,
gruparea acestora pe posturi şi componente de muncă. Totodată,
organizarea este acţiunea prin care managerul se asigură că resursele
necesare implementării planului vor fi disponibile la momentul potrivit,
şi că acţiunile prevăzute vor contribui la atingerea obiectivelor,
neinterferând una cu alta. Această fază, de cele mai multe ori, este cea
mai mare consumatoare de timp. Durata ei depinde, în cea mai mare
măsură, de mărimea, complexitatea, importanţa şi experienţa dobândită
în acest tip de activitate de personal, de organizaţie în ansamblul ei.
– Coordonarea şi administrarea constă în armonizarea deciziilor şi
acţiunilor personalului corespunzător previziunilor şi organizării
anterioare. Prin coordonare se pune în mişcare cadrul organizatoric
proiectat şi se aduc corecţii în funcţie de factorii destabilizatori, ce pot
apărea, pentru a menţine armonia între activităţile şi personalul condus,
iar administrarea reprezintă elementul de referinţă concentrat pe
controlul, măsurarea sau/şi corectarea activităţilor organizaţiei în scopul
evitării abaterilor de la strategia, tactica sau planul stabilit. Pe timpul
acestei etape se execută compararea planului cu rezultatele obţinute şi
identificarea cauzelor care au generat abaterile de la strategia şi tactica
predeterminate. Responsabilitatea identificării modalităţilor de acţiune
rămâne obligaţia personalului de specialitate şi a celor care conduc49.
48 R. Mihalcea, A. Androniceanu, Management: fundamente, interferenţe, studii de caz,
Bucureşti, Editura Economică, 2000, pp. 23-25. 49 J.J. van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, op.cit., p. 90.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
57
Între cele trei mari activităţi manageriale există o puternică şi permanentă
interdependenţă datorită caracterului lor complementar şi multiplelor conexiuni
dintre ele (figura nr. 2.2).
Fig. nr. 2.2 Ciclul managerial
Principiul legat de feedback în cadrul ciclului managerial se referă la
supravegherea continuă a activităţii unui sistem, astfel încât informaţia, despre
abaterile de la parcursul dorit, să permită sistemului respectiv să corecteze
devierile sau să le contracareze.
2.2. Fundamente în managementul informaţiei
Conceptualizarea managementului informaţiei
Pe parcursul evoluţiei sale, managementul informaţional a parcurs mai multe
stadii pornind de la o funcţie auxiliară, cu o importanţă redusă de management al
documentelor, respectiv exercitarea controlului fizic al acestora. În deceniul şapte al
secolului trecut progresul economic şi tehnologic a contribuit la trecerea la un nou
nivel al managementului informaţiei, acela al tehnologiilor automatizate. Datorită
ponderii diferite privind alocarea resurselor necesare dezvoltării, managementul
informaţional a avut o evoluţie disproporţionată la nivel mondial, determinând
diferenţe semnificative între diferite state, corporaţii şi organizaţii la nivel mondial.
Planificare
Organizare Administrare
Sarcini
Execuţie
Informare corectivă
Informaţie de control
Plan de acţiune
Norme Replanificare
Managementul informațiilor militare în actul decizional
58
Cele mai multe organizaţii din societăţile dezvoltate au deja un
management al resurselor informaţionale, ceea ce reprezintă al treilea stadiu de
evoluţie. În aceste organizaţii, resursele informaţionale includ, deopotrivă,
tehnologiile informatice şi informaţiile în sine. Tratându-le ca şi resurse,
managerii sunt obligaţi să le inventarieze şi să contabilizeze costurile şi valoarea
acestora, identic ca pentru resursele clasice.
Se poate vorbi, astăzi, că deja unele industrii şi organizaţii au intrat în
stadiul patru al managementului informaţiei, utilizând informaţia în mod
strategic, aceasta încetând să mai fie o simplă resursă şi devenind mai degrabă o
armă strategică în lupta pentru creşterea competitivităţii. Datorită acestui aspect,
managementul informaţiei devine o funcţie a managementului organizaţional de
succes, fiind tot mai legat de conducerea globală a unei organizaţii, a unei
afaceri, fiind dependentă tot mai mult de tehnologia informaţiei.
În literatura de specialitate sunt recunoscute patru categorii de resurse corelate
cu activitatea managerială, care pot fi particularizate şi organizaţiei militare –
capitalul, forţa de muncă/personalul militar, mijloacele de producţie/ tehnica
militară şi informaţia. Diferenţa dintre informaţie şi celelalte tipuri de resurse
constă în faptul că prima este compresibilă, difuzabilă, partajabilă, intactă şi după
utilizări repetate. În prezent, informaţia a devenit un concept general, organizator,
central în jurul căreia se cristalizează ideile, valorile şi activităţile.
În cadrul procesului de management, obiectivele de bază ale utilizării
resurselor, inclusiv al celor informaţionale, îl reprezintă:
● maximizarea valorii şi beneficiilor obţinute din utilizarea resurselor
pentru a atinge obiectivele organizaţionale;
● minimizarea costului achiziţiilor, prelucrării, utilizării şi disponibilizării
resurselor;
● responsabilitatea bine definită pentru utilizarea eficientă a resurselor şi
asigurarea unei bune şi ritmice aprovizionări a resurselor în cauză.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
59
Prin urmare, managementul informaţiei poate fi conceptualizat ca fiind
„un sistem elaborat cu scopul de a procura informaţiile necesare unei activităţi
bine determinate”50 care cuprinde „un ansamblu de metode, de mijloace
auxiliare şi de operaţii prin care unei organizaţii îi este asigurată informaţia
necesară”51. O altă definire face referire la „o activitate sistematică de culegere,
stocare şi prelucrare a datelor care, oferind managementului (în sensul restrâns
de alegere între alternative) informaţiile necesare, permit dirijarea şi controlul
administrativ al activităţilor în funcţie de responsabilitatea asumată”52.
Din analiza acestor definiţii se poate afirma că managementul informaţiei
are aceleaşi funcţii ca orice proces managerial, funcţiile sale suportând acele
elemente de specificitate generate de scopul întregii sale acţiuni.
Recunoaşterea generală a faptului că informaţia reprezintă o resursă
indispensabilă, a dus la impunerea conceptului de management al resurselor
informaţionale, iar managerii au ajuns să aplice acestora principiile
managementului general al resurselor.
Cu cât organizaţiile sunt mai complexe, cu atât specializarea activităţilor
profesionale este mai accentuată. Exercitarea managementului unor astfel de
structuri solicită planificare, organizare şi administrare amănunţită a tuturor
activităţilor, ceea ce determină un management al informaţiei la fel de complex.
Modul de organizare al managementului informaţiei este în strânsă legătură
cu diversitatea structurilor organizaţionale existente, raportându-se la sistemul
ierarhic de organizare şi luare a deciziilor.
Un management eficient şi eficace al informaţiei, în acţiunea militară,
trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele principii:
● obiectivitate în organizarea ciclului managerial;
50 J.J. van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, op.cit., p. 95. 51 Ibidem. 52 Ibidem.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
60
● operativitate în satisfacerea cerinţelor critice de informaţii;
● control centralizat în gestionarea optimă a resurselor;
● oportunitate în difuzarea informaţiilor;
● accesibilitate la informaţii potrivit competenţelor;
● actualizare continuă a informaţiilor disponibile.
Din aceste principii derivă următoarele caracteristici ale acestui proces
managerial:
● continuitatea: se desfăşoară fără întrerupere, pe timpul pregătirii,
desfăşurării şi după încheierea acţiunilor;
● predictibilitatea: datele informative trebuie anticipate şi obţinute la timp.
● oportunitatea: datele informative şi informaţiile au valoare numai dacă
ajung în timp util şi sunt folosite eficient;
● integrarea şi interdependenţa: sistemul informaţional trebuie să lucreze
în strânsă legătură cu celelalte subsisteme printr-un schimb reciproc de
date şi informaţii în scopul atingerii obiectivelor.
2.3. Etapele ciclului informaţional
Eficienţa managementului informaţiei trebuie asigurată de implementarea
unui ciclu informaţional optim, prin care datele să fie transformate în informaţii şi
să fie puse la dispoziţia factorilor de decizie şi participanţilor, în părţile ce-i privesc,
ca elemente de cunoaştere a situaţiei reale din zona de execuţie, operaţională.
Cu toate că fundamental la nivelurile diferitelor tipuri de organizaţii
diferenţele sunt mici în ce priveşte modul cum se stabilesc nevoile informaţionale,
modul de obţinere, analiză, prelucrarea şi diseminarea informaţiilor abordarea va
viza îndeosebi funcţionalitatea ciclului informaţional în cadrul organizaţiei militare.
Ciclul informaţional implică executarea într-o succesiune logică a
următoarelor faze (Anexa nr. 03):
Managementul informațiilor militare în actul decizional
61
1. planificarea şi direcţionarea. Implică: identificarea nevoilor de
informaţii, a priorităţilor şi direcţiilor de acţiune; generarea şi asigurarea
continuităţii legăturilor între structurile de informaţii şi operaţii; precizarea
misiunilor de informaţii pentru ciclul de planificare şi cel de conducere;
2. culegerea datelor. Presupune o concepţie unitară de întrebuinţare
integrată a tuturor surselor de informaţii ce acţionează în spaţiul terestru, aerian
şi naval, în scopul satisfacerii nevoilor de informaţii stabilite;
3. prelucrarea datelor. Cuprinde procesarea, direcţionarea, analiza şi
elaborarea informaţiilor. Este un proces logic, mental sau bazat pe inteligenţa
artificială, colectiv şi imparţial ce stabileşte semnificaţia datelor şi informaţiilor
şi care se finalizează printr-un produs de informaţii (prezentări orale, documente
scrise sau în format electronic, hărţi, scheme sau alte documente diferite);
4. difuzarea informaţiilor. Este faza în care informaţiile sunt transmise
beneficiarilor pe verticală (ascendentă, de regulă informaţii finite către factorii
de decizie şi descendentă, către structurile de execuţie) sau pe orizontală (între
compartimentele de pe acelaşi nivel), folosindu-se informarea, rapoarte
informative sau alte proceduri de stat major (hărţi, casete video, filme sau
imagini digitale etc.);
5. valorificarea informaţiilor. Trebuie făcută mai ales pe timpul
fundamentării deciziei, planificării şi conducerii acţiunilor militare întrunite de
către comandanţi, în cadrul comandamentului şi, în special, în structurile de
informaţii/cercetare pentru planificarea şi conducerea acţiunilor de informaţii;
6. evaluarea şi conexiunea inversă (feedbackul). Constituie faza în care
se stabileşte eficienţa ciclului informaţional, pe etape şi în întregul său conţinut,
pentru stabilirea de soluţii faţă de nevoile de informaţii stabilite iniţial sau
actualizate în raport de desfăşurarea acţiunilor militare întrunite.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
62
Prin conţinutul lor, fazele ciclului informaţional au un rol bine determinat
în managementul informaţiei pe timpul planificării şi ducerii acţiunilor militare,
impunând o actualizare permanentă şi un mod eficient de gestionare a datelor şi
informaţiilor.
2.3.1. Planificarea şi direcţionarea
Această primă fază presupune stabilirea legăturilor între toate structurile
care operează cu informaţii, dar mai ales cele specializate pentru identificarea şi
stabilirea cerinţelor şi nevoilor de informaţii. În concordanţă cu obiectivul
stabilit şi timpul avut la dispoziţie în această fază se stabilesc direcţiile de
acţiune şi se planifică misiunile curente şi viitoare, pornind de la cerinţele
esenţiale de informaţii ale comandantului. Pe baza acestora şeful structurii de
informaţii stabileşte cerinţele de informaţii prioritare şi alte nevoi de informaţii,
avându-se în vedere şi integrarea cerinţelor solicitate de alte niveluri ierarhice
superioare/inferioare. La stabilirea cerinţelor trebuie avute în vedere acele
aspecte care concură la pregătirea informativă a câmpului de luptă şi care au o
influenţă directă asupra concepţiei de acţiune. Aceste nevoi de informaţii se
referă la anumite caracteristici ale mediului de desfăşurare a acţiunilor întrunite
(teren, condiţii meteorologice, factori generali) şi la forţele inamicului, care
influenţează desfăşurarea acţiunilor militare. Pe baza acestora se stabilesc
misiunile de informaţii pentru forţele specializate avute la dispoziţie.
Cerinţele de informaţii, misiunile de informaţii, repartiţia acestora pe surse,
termenele de realizare, cererile de informaţii şi termenele de finalizare a acestora sunt
materializate în planul de culegere a informaţiilor. Elaborarea acestui document este
determinată de forma operaţiei, misiunea primită, situaţia şi caracterul acţiunilor
inamicului, cerinţele esenţiale de informaţii imediate şi de perspectivă, valoarea
forţelor şi mijloacelor avute la dispoziţie, etapele operaţiei etc.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
63
2.3.2. Culegerea datelor
Această etapă implică exploatarea tuturor surselor de informaţii53.
Culegerea datelor şi informaţiilor trebuie să constituie o activitate ce se
desfăşoară permanent pentru constituirea de baze de date şi se intensificată pe
timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare. O modalitate viabilă de realizare a
acesteia o reprezintă utilizarea structurilor şi procedeelor de cercetare specifice
şi transmiterea de rapoarte de informare, informări, imagini etc. Într-un anumit
context, trebuie selectată cea care este mai potrivită pentru specificul acţiunii.
Asupra acesteia se va exercita un control corespunzător privind eficienţa sa.
Se impune ca activitatea de cercetare să se desfăşoare continuu, la toate
nivelurile de responsabilitate (strategic, operativ şi tactic), în scopul culegerii
elementelor necesare cunoaşterii situaţiei reale şi oportune, referitoare la zona de
operaţii şi forţele inamicului/contrapuse.
Supravegherea zonei de responsabilitate şi descoperirea obiectivelor trebuie
să se execute în scopul menţinerii câmpului de luptă sub control continuu,
inclusiv în spectrul electromagnetic. Cercetarea acestui spectru a devenit tot mai
performantă şi mai eficientă datorită tehnologizării tot mai intense şi s-a
diversificat cuprinzând tot ansamblul activităţilor de cercetare, interceptare şi
analiză a emisiunilor electromagnetice. Acest mediu intens disputat necesită
strategii, doctrine, reglementări, procedee şi norme deoarece presupune o
interconectare a spaţiului terestru, aerian, naval, cosmic.
53 Sursele pot include HUMINT (informaţii din sursă umană), IMINT (informaţi din
analiza imaginilor), ELINT (informaţii din monitorizarea semnalelor electronice de la sateliţi, telemetrare rachete, radare), SIGINT (semnale informaţii din monitorizarea semnalelor electronice pe tipul comunicaţiilor), OSINT (open source sau informaţii la dispoziţia publicului) MASINT (informaţii tehnice pentru a detecta, urmări, localiza şi descrie caracteristici specifice ale obiectivelor-ţintă fixe); Technical Intelligence (exploatarea informaţiilor furnizate de echipamentul capturat de la adversar), CI (utilizează tehnici de colectare a informaţiilor asemănătoare tehnicilor HUMINT, dar ţintele sunt entităţi din forţele proprii, care prezintă vulnerabilităţi şi care pot pune în pericol desfăşurarea operaţiilor).
Managementul informațiilor militare în actul decizional
64
Este necesar ca sursele/elementele de informaţii să transmită oportun prin
propriile mijloace de comunicaţii protejate, datele şi informaţiile culese centrului
operaţional de colectare şi analiză a informaţiilor pentru procesarea şi
direcţionarea lor.
2.3.3. Prelucrarea datelor informative
Se poate afirma că prelucrarea datelor informative este o etapă deosebit de
importantă în cadrul ciclului informaţional. Acesta trebuie să includă procesarea
şi direcţionarea, analiza şi producerea informaţiilor.
Procesarea reprezintă acea activitate în care prin anumite proceduri de primire,
decodare, descifrare, traducere, interpretare, acestea sunt luate în evidenţă, grupate
pe categorii şi obiective şi stocate pe diferiţi suporţi şi înaintate printr-un flux spre
compartimentele de analiză pentru elaborarea informaţiilor.
Apreciem că analiza şi producţia informaţiilor reprezintă chintesenţa
activităţii informaţionale deoarece aceasta presupune studierea, compararea,
revizuirea, verificarea, integrarea şi interpretarea tuturor datelor informative, „o
integrare multisursă”, pentru a crea produse care să satisfacă cerinţele sau
cererile de informaţii. Ea se desfăşoară pe paliere diferite corespunzătoare
tipului de management pe care îl deserveşte.
Dacă la nivel operaţional metodele şi tehnicile servesc la organizarea,
sistematizarea, verificarea unor date şi informaţii primare, la nivel tactic şi
strategic, demersul analitic se exercită asupra unor informaţii elaborate,
verificate şi parţial integrate, în perspectiva realizării unui produs analitic nou,
care să corespundă criteriilor de valorificare către beneficiari/destinatari54.
Această etapă de analiză are menirea de a evalua şi stabili valoarea care
trebuie să fie atribuită datelor preliminare receptate, precum şi gradul de urgenţă
al gestionării acestora.
54 A. Ene, Rolul analizei în activitatea de informaţii. În: I. Niţu (coordonator) „Ghidul
analistului de intelligence”, Bucureşti, Editura Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul”, 2011.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
65
La nivelul organizaţiilor mari care gestionează multiple tipuri de surse de
informare există centre de colectare şi analiză a informaţiilor care conduc şi
coordonează managementul colectării.
Poziţia analistului în circuitul informaţional impune cu necesitate cunoaşterea
detaliată a fiecăreia dintre problemele gestionate (disfuncţii, vulnerabilităţi, riscuri,
măsuri adoptate) cât şi a elementelor de noutate, recepţionate.
Fig. nr. 2.3 Analistul în circuitul informaţional
Sursa: Ghidul analistului de intelligence55
Este evident faptul că interpretarea datelor informative este un proces
mental, obiectiv bazat pe cunoaştere profesională, date de cercetare obţinute
anterior, comparaţii şi deducţii.
Odată cu creşterea dinamicii desfăşurării unor activităţi, pe fondul
accelerării ritmului de procesare a unor baze mari de date, în condiţiile unor
termene scurte şi deficit informaţional, evaluările efectuate riscă să fie
impregnate cu prejudecăţile analistului sau cu interpretări subiective, irelevante
în raport cu situaţia analizată56.
55 I. Niţu (coordonator), op.cit., p. 31. 56 Marius Perianu, Consideraţii generale. Rolul şi atribuţiile analistului în activitatea
de informaţii. În: I. Niţu (coordonator), op.cit.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
66
În finalul analizei în faza de producţie are loc integrarea produsului
informativ într-un format utilizabil de către destinatar. Aceasta se poate face pe
diferiţi suporţi (hârtie, hărţi, registre, fişe, suporţi magnetici, electronici sau de
altă natură), în funcţie de eşalon şi mijloacele tehnice avute la dispoziţie, care să
faciliteze căutarea şi actualizarea acestora.
2.3.4. Difuzarea informaţiilor
Difuzarea informaţiilor reprezintă, de asemenea, o etapă deosebit de
importantă a ciclului informaţional. Elementul fundamental al acestei
comunicări îl reprezintă transferul unor produse de informaţii spre un beneficiar
pentru a satisface necesităţile de informare ale acestuia în perspectiva adoptării
unor decizii în domeniul său de responsabilitate.
Informaţiile trebuie să fie comunicate la timp, să fie concise şi exacte, în
format standard, pe care utilizatorul îl poate folosi, să fie securizate în concordanţă
cu nivelul de clasificare şi să permită identificarea celui care l-a întocmit.
În conformitate cu termenele de valabilitate înscrise în cererile de
informaţii se execută o ierarhizare a priorităţilor. Determinarea gradului de
perisabilitate a informaţiei se poate executa prin evaluarea sensibilităţii la
factorul timp al fiecărei date/raport de informaţii.
Textele, însoţite de imagini, de desene, schiţe, grafice sau voce sunt
principalele mijloace de diseminare a informaţiilor. Adoptarea (tele)conferinţei
cu folosirea graficelor şi textelor reprezintă o modalitate optimă de transmitere a
produselor informative, vocea fiind cea mai indicată când se impune o viteză
mare de transmitere a unor cantităţi reduse de informaţii. Forma grafică este
preferabilă pentru informaţiile privind dispunerea şi compunerea forţelor, iar
textele pentru ordine de luptă.
Modalităţile de transmitere a informaţiilor sunt foarte diverse, existând
forme foarte simple (comunicarea orală), faxul sau mesageria şi până la cele
bazate pe tehnologie analogică sau multimedia audio, video.
Managementul informațiilor militare în actul decizional
67
2.3.5. Valorificarea informaţiilor
Informaţiile trebuie valorificate eficient atât de manageri/comandanţi/
echipele de comandă pentru fundamentarea deciziilor, planificarea şi conducerea
acţiunilor, cât şi de structurile specializate pentru pregătirea şi desfăşurarea
acţiunilor informative. Criteriul oportunităţii şi eficienţei trebuie aplicat şi în
această etapă, pentru a putea obţine un efect maxim al unei decizii corecte, reuşind
surprinderea şi preluarea iniţiativei în realizarea superiorităţii informaţionale.
2.3.6. Evaluarea şi conexiunea inversă (feedbackul)
Prin evaluare şi conexiune inversă (feedbackul), structurile implicate în ciclul
informaţional trebuie să aprecieze calitatea execuţiei fiecărei faze, să determine cât
de bine sistemul de management informaţional satisface cerinţele de informaţii.
În această etapă, se urmăreşte dacă toate ordinele specifice sunt îndeplinite la timp
şi dacă sistemul informaţional este perfect sincronizat. Conexiunea inversă trebuie
să permită efectuarea oportună a ajustărilor necesare în scopul satisfacerii cerinţelor
de informaţii critice, prioritare şi a cererilor de informaţii solicitate pe parcursul
derulării acţiunilor militare. Este esenţial să se depisteze neajunsurile apărute şi să
se identifice soluţiile necesare pentru depăşirea acestora.
Fig. nr. 2.4 Conexiunea inversă în ciclul informaţional