Un sir de sunete seci rezonate pe podea imi atrasera atentia asupra altui membru al echipajului. Un barbat inalt, bine facut, cu pielea maslinie isi facu aparitia in incapere, ochii sai patrunzatori si intunecati ca doi taciuni incinsi trecand de la mine la capitan. Cel din urma isi ridica colturile buzelor subtiri si uscate la vederea secundului sau, indicandu-ma drept ‘carne proaspata’ si se lovi peste masivul pantec, razand ca un diavol partas la un festin de pacate. Pusi unul langa altul, se vedea clar ca pe cat de incet, asurzitor si matahalos era capitanul, pe atat de agil, tacut si cu o constitutie de admirat era matelotul sau, parand sa compenseze din plin unul pentru altul. In comparatie cu el, capitanul parea un casalot esuat, un monstru insotit de un demon care parea sa fii trecut tot prin atatea incercari ca si celalalt, fapt dovedit de urmele rozalii, taieturile si adanciturile lasate de desele batalii, fiind total expuse de camasa de panza alba deschisa larg la piept. Macar cel subordonat nu ma zgaria pe ochi prin simpla prezenta ca si creatura hidoasa din aceiasi incapere, barbatul prezentand o urma de exotism, din Orient as putea spune dupa piele, culoarea ochilor si parul lung, lucios, ravasit de vant, prins intr-o coada la spate. Secundul nici nu se sinchisi de rabufnirea zgomotoasa a celuilalt si ma priveste fix, impasibil, apropiindu-se cu pasi mari de locul unde eram legat fedeles. Sunetul acela sec, repetat iar se face simtit, dandu-mi seama ca provenea de la mersul piratului, de aproape putandu-I vedea cu usurinta picioarele, unul fiind din lemn, destul de brut finisat si facandu-ma sa devin si mai incordat, dandu-mi seama ca este un inamic redutabil. - Este doar al tau, Malik, poti sa te distrezi cu pestele asta cacacios de uscat asta cat doresti! Spuse capitanul cu un ranjet bolnav pe fata, simtind cum ura si dispretul meu fata de el depaseau cote pe care nu le credeam posibile. Cel numit Malik pufni drept raspuns si isi duse mana la braul rosu, scotand din partea dreapta un pumnal simplu cu teaca de argint, dezvelindu-I lama ascutita si stralucitoare pe care mi-o apasa pe obraz, penetrandu-mi pielea si adancindu-se in carne. Imi smucesc capul din pricina durerii, facandu-mi o taietura de toata frumusetea din care se prelingeau lent picaturi de sange pe camasa mototolita si scrasnesc din dinti in fata neputintei mele. Din partea asta ii puteam vedea urechea impodobita cu trei cercei de aur, partea superioara fiind sfasiata cu brutalitate. - Reactioneaza bine viermele, spuse capitanul, scuipand intr-o parte entuziasmat. Nu mai bine le mai arati fetelor alora de caracatite cu pojar cum se trateaza oaspetii de onoare? - Nu-mi spune mie ce sa fac cu sclavul meu, creier de alge putrezite! Suiera matelotul printre dinti, ingustandu-si ochii amenintator. Daca e sa fac ceva cu el, nu fac un spectacol pentru papagalii ailaltii pe care il numesti echipaj! Dar cred ca am sa-I arat noului venit un semn al ospitalitatii noastre. Saar, misca-ti hoitul incoace, tembel inutil! Striga acesta cat sa-mi tiuie urechile la cateva secunde dupa ce se instala linistea. Incep sa ma agit ca sa slabesc legaturile pana nu ma faceau astia jucaria lor umana, dar degeaba, reusind doar sa-mi jupuiesc pielea de la incheieturi. In incapere intra un munte de om, numai mase de muschi, cu o privire atat de goala si impasibila ca imi dadea fiori, primind ordin de la Malik sa ma agate de un carlig aflat in tavan. Privesc cu groaza carligul ruginit care se legana dintr-o parte in alta, in functie de miscarile vasului, mutandu-mi apoi privirea la cel care urma sa-mi fie tartor, cum ia de la coapsa noului venit un bici cu capat sculptat de os, avand o lunga impletitura din curele negre. Saar ma lua ca pe un copil de 2 ani si trecu carligul printr-un ochi al legaturii mele de la maini, lasandu-ma sa atarn ca o bucata de carne in fata unui macelar.