Lucrare DPI

UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEAA DDIINN BBUUCCUURREEŞŞTTII

FFAACCUULLTTAATTEEAA DDEE SSOOCCIIOOLLOOGGIIEE ŞŞII AASSIISSTTEENNŢŢĂĂ SSOOCCIIAALLĂĂ

RReezzuummaatt

TTEEZZĂĂ DDEE DDOOCCTTOORRAATT

CCOOMMUUNNIITTĂĂŢŢIILLEE RROOMMÂÂNNEEŞŞTTII DDIINN AAFFAARRAA GGRRAANNIIŢŢEELLOORR

ŢŢĂĂRRIIII

Coordonator ştiinţific: Profesor universitar dr. Pavel ABRAHAM

Doctorand: Petrişor Ionel DUMITRESCU

Iunie, 2010

C O M U N I T Ă Ţ I L E R O M Â N E Ş T I D I N A F A R A G R A N I Ţ E L O R Ţ Ă R I I

Drd. PETRIȘOR Ionel DUMITRESCU

C U P R I N S

Capitolul 1 MIGRAŢIA – FENOMEN SOCIAL COMPLEX

1.1. Definirea migraţiei......................................................................................................1 1.2. Implicaţiile contemporane ale migraţiei..................................................................1 1.3. Emigrarea – determinante istorice, economice, politice, sociale,

culturale şi religioase .....................................................................................................2 1.4. Emigrarea în contextul globalizării ..................................................................2 1.4.1. Libera circulaţie a persoanelor .............................................................2

1.4.2. Globalizarea – speranţă sau deziluzie? ................................................3

1.4.3. Globalizarea – conflict sau armonie ? ..................................................3

1.4.4. Globalizarea – un altfel de colonialism? ..............................................3

11..44..55.. GGlloobbaalliizzaarreeaa şşii vviiiittoorruull ssuuvveerrnniittăăţţiiii nnaaţţiioonnaallee ..............................................................................44

1.5. EEmmiiggrraarreeaa,, tteerroorriissmmuull şşii ccrriimmaa oorrggaanniizzaattăă ................................................................................................................44 1.6. Concluzii ................................................................................................................4

Capitolul 2 EMIGRAREA ŞI STRUCTURAREA COMUNITĂŢILOR MIGRANŢILOR ÎN STRĂINĂTATE

2.1. Dimensiuni conceptuale ale comunităţilor........................................................5 2.2. Mecanisme de constituire a comunităţilor umane............................................5 2.3. Structurarea comunităţilor de migranţi............................................................5 2.4. Indicatori specifici comunităţilor de migranţi...................................................6

Capitolul 3

ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNE

3.1. Contextul emigrării românilor...........................................................................7 3.2. Etape ale emigrării românilor............................................................................7

3.2.1. Emigraţia între anii 1848-1928 ...........................................................7 3.2.2. Emigraţia între anii 1918–1944 ...........................................................7 3.2.3. Emigraţia după cel de-al doilea Război Mondial .................................7 3.2.4. Emigraţia între anii 1970-1990 .............................................................7 3.2.5. Emigraţia după anul 1990 .....................................................................7

3.3. Trăsăturile emigraţiei române.............................................................................8 3.3.1. Primul val de emigranţi .........................................................................8

3.3.2. Al doilea val de emigranţi .....................................................................8

3.3.3. Al treilea val de emigranţi .....................................................................9

3.3.4. Al patrulea val de emigranţi ..................................................................9

3.3.5. Al cincilea val de emigranţi ...................................................................9

3.3.6. Aspecte ale fenomenului..........................................................................10


Drd. PETRIȘOR Ionel DUMITRESCU

Capitolul 4 EMIGRAŢIA ŞI COMUNITĂŢILE ROMÂNEŞTI DIN STRĂINĂTATE

4.1. Contextul actual ................................................................................................11 4.1.1. Tipuri de emigrare .............................................................................11

4.2. Profilul şi destinaţiile emigranţilor ..................................................................11 4.3. Caracteristicile comunităţilor formate din imigranţi de origine română.....12 4.4. Relaţiile cu românii din afara graniţelor .........................................................12

Capitolul 5

ANALIZA COMUNITĂŢILOR ROMÂNEŞTI DIN AFARA GRANIȚELOR

5.1. Cadrul de referință al analizei comunităților românești din străinătate.......13 5.2. Dimensiunile comunităților românești din străinătate.....................................13

5.2.1. Dimensiunea demografică.....................................................................13 5.2.2. Dimensiunea socială..............................................................................13 5.2.3. Dimensiunea culturală……………………………….………………..14 5.2.4. Dimensiunea economică........................................................................14 5.2.5. Dimensiunea religioasă………………………………........…………..14

5.3. Comunităţile româneşti din afara graniţelor......................................................14 5.3.1. Comunităţile din jurul României...........................................................14 55..33..22.. CCoommuunniittăăţţiillee rroommâânneeşşttii ddee pprreettuuttiinnddeennii..................................................................................................1144

5.4. Progrese în procesul de revitalizare a comunităţilor româneşti din Străinătate…...........................................................................................................15

Capitolul 6

PROPUNERI DE CONSOLIDARE A RELAŢIEI STATULUI ROMÂN CU CETĂŢENII SĂI AFLAŢI ÎN AFARA GRANIŢELOR ŢĂRII

6.1. Viziunea integrativă a comunităților românești din străinătate................16

6.2. Obiectivele coagulării comunităților..............................................................16

6.3. Modalităţi principale de acţiune pentru activarea comunităților

românești...........................................................................................................17

6.4. Resursele necesare stimulării dezvoltării comunitare...................................17

6.5. Consideraţii finale şi propuneri.......................................................................17

Bibliografie .................................................................................................................................18


Drd. PETRIŞOR Ionel DUMITRESCU

1

Capitolul 1

MIGRAŢIA – FENOMEN SOCIAL COMPLEX

1.1. Definirea migraţiei

Migraţia internaţională este un fenomen relativ nou pentru România contemporană şi probabil abia

perioada de după 1998 începe să definească tendinţele care vor căpăta stabilitate în viitor1.

Definiţia dată de Organizaţia Naţiunilor Unite termenului de „migrant” este foarte pertinentă: „orice

persoană care îşi schimbă teritoriul unde locuieşte de obicei”2. Astfel, în această categorie nu intră turiştii şi

oamenii de afaceri, deoarece călătoriile lor nu implică schimbarea locului obişnuit de rezidenţă. Statistic, populaţia

migratoare poate fi direct determinată în funcţie de numărul de străini care se găsesc într-o ţară: cei înregistraţi în

funcţie de ţara natală sau acel procent al populaţiei cu naţionalitate străină.

În planul ştiinţelor sociale, poate fi reţinută opinia profesorului V. Miftode care consideră că „migraţia

este o expresie spaţială a mobilităţii sociale" 3, apreciindu-se faptul că migraţia nu este o simplă deplasare în teritoriu

iar procesul nu este doar unul fizic, presupunând doar o schimbare a cadrului natural, ci unul complex, cu efecte

sociale.

În raport cu localitatea de destinaţie (sosire), respectiv de plecare (origine), se folosesc termenii de

imigrare şi emigrare:

• imigrarea: migraţie privită din punctul de vedere al localităţii de destinaţie (de obicei, în cadrul

migraţiei internaţionale). Persoanele cuprinse în acest flux migratoriu se numesc persoane imigrante

• emigrarea: migraţie privită din punctul de vedere al localităţii de plecare (de obicei, în cadrul

migraţiei internaţionale).

Mişcările migratorii au implicaţii profunde în cadrul societăţilor contemporane, identificându-se trei

paliere4 asupra cărora migraţiile produc efecte importante: efectele migraţiei asupra populaţiei de origine, asupra

populaţiei de destinaţie şi asupra migranţilor înşişi. Conform studiilor sociologice, există nenumărate consecinţe

pe care migraţiile le produc la nivelul acestor trei nivele dintr-o societate, dar nu vom menţiona decât pe cele mai

importante şi relevante5 cu privire la emigrare.

1.2. Implicaţiile contemporane ale migraţiei

În literatura ştiinţifică actuală, relaţia dintre migraţia internaţională şi globalizare este prezentată, în

general, într-o manieră simplificată şi incompletă. Cele mai multe abordări ale globalizării s-au limitat doar la o

parte a fenomenului sau la un singur punct de vedere, cum ar fi raporturile dintre globalizarea economică (comerţ,

turism şi comunicaţii în expansiune) şi intensificarea migraţiei internaţionale. Astfel, nu au fost evidenţiate, de

exemplu, temerile ţărilor gazdă provocate de pierderile de locuri de muncă în defavoarea propriilor cetăţeni,

transformările culturale atribuite globalizării şi nici strategiile pe care anumite state le-au pus în aplicare pentru a

limita şi controla fenomenul migraţiei internaţionale.

1 Vezi Sandu D. Editura All., 2004 Cultură şi experienţă de migraţie în satele României, Sociologie Românească, 3/2004, pp.179-202 2 Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „International migration, economic development and policy”, Banca Mondială, Washington DC, 2007, p. 19 3 Miftode, V., 1984, Elemente de sociologie rurală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 4 Lazăr Vlăsceanu, Cătălin ZAMFIR, „Dicţionar sociologie”, ediţia online: http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Termeni/migratie.htm 5 David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt, op. cit., pp. 332-334

http://dumitru.sandu.googlepages.com/Culturasiexperientademigratieinsatel.pdf



2

1.3. Emigrarea – determinante istorice, economice, politice, sociale, culturale şi religioase

Lucrarea de faţă îşi propune să facă o prezentare grupată a situaţiei istorice şi actuale a comunităţilor

româneşti din afara graniţelor. Relaţiile cu românii de pretutindeni, păstrarea identităţii naţionale şi culturale

constituie o datorie constituţională şi un obiectiv principal permanent al politicii noastre externe.

Atât prin definiţia termenului, cât şi prin aplicaţia lui concretă în istoria umanităţii, emigraţia reprezintă o

opţiune pentru fiecare persoană.

Exil, emigraţie, diasporă - sunt cuvinte care exprimă o anumită situaţie în care s-au aflat sau se află încă

o parte dintre români în diferite perioade ale istoriei noastre naţionale, respectiv cea de părăsire a ţării natale din

varii motive: politice, economice sau de altă natură, stabilindu-se în alte ţări care le ofereau condiţii pentru

satisfacerea nevoilor lor de afirmare şi exprimare liberă.

Prin migraţiile populaţiilor umane (exoduri) înţelegem acele deplasări în masă lipsite de elementul

privării de libertate, care intervine în cazul migraţiilor controlate de stat şi sunt cunoscute ca deportări sau

colonizări forţate.

Pentru a contura starea în care se află o persoană care a ales să locuiască în altă ţară decât ţara de origine,

subliniez importanţa folosirii corecte a termenilor, „emigrantul6” este persoana care emigrează. „A emigra”

reprezintă acţiunea de părăsire a patriei pentru a se stabili în altă ţară, a se expatria. Conform aceleasi surse,

„imigrant” este persoana care imigrează. A imigra înseamnă a intra într-o ţara străină pentru a se stabili.

După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, ţările europene au experimentat patru perioade

principale de migraţie7.

a) Migraţia forţei de muncă şi reconstrucţia Europei: perioada 1950-1970

b) Perioada crizelor economice: 1970 – prima jumătate a anilor ’80

c) Diversificarea ţărilor gazdă şi de origine şi creşterea numărului solicitanţilor de azil, refugiaţilor şi

minorităţilor etnice.

d) Migraţia forţei de muncă „preferenţială”. Creşterea migraţii ilegale

1.4. Emigrarea în contextul globalizării

Evenimentul care a avut poate cea mai puternică înrâurire asupra declanşării explozive a procesului

globalizării a fost sfârşitul războiului rece şi, odată cu el, al lumii bipolare. Astfel a dispărut bariera pe care

antagonismul ideologic o ridica împotriva tendinţei unificatoare a globalizării.

Globalizarea a deschis larg cadrul colaborării internaţionale oferind posibilităţi nemaiîntâlnite până acum

pentru circulaţia persoanelor, mărfurilor, capitalului şi serviciilor.

1.4.1. Libera circulaţie a persoanelor

Libera circulaţie a persoanelor este consacrată în dreptul internaţional. Normele juridice internaţionale

care guvernează libera circulaţie a persoanelor şi dreptul acestora de a-şi alege ţara de domiciliu şi locul de muncă.

6 Dicţionarul Enciclopedic editat în anul 1996 de Editura Enciclopedică 7 Tudorache, Carmen, Evoluția fenomenului migrației în Europa, Economie Teoretică și Aplicată, București, 6/2006 (501), pp. 95-97



3

În conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Constituţia României: ”Dreptul la liberă circulaţie al

cetăţenilor români, în ţară şi străinătate, este garantat. Fiecărui cetăţean român îi este asigurat dreptul de a-şi

stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.”

Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului permit dezvoltarea şi utilizarea pe deplin a calităţilor

umane, inteligenţei, talentului şi conştiinţei şi a exprimării nevoilor spirituale. Acestea se bazează pe dorinţa

omului de a trăi într-o lume în care demnitatea şi bunăstarea fiecărei persoane se poate bucura de respect şi

protecţie.

După cum enunţa Declaraţia Universală a Drepturilor Omului8 respectarea drepturilor omului şi a

demnităţii umane reprezintă „fundamentul libertăţii, justiţiei şi păcii în lume”.

1.4.2. Globalizarea – speranţă sau deziluzie?

Epoca globalizării reclamă în mod impetuos o abordare cu totul nouă a problemelor internaţionale. În

acest sens se înscriu şi eforturile de creare a unui sistem global de contracarare a noilor ameninţări şi provocări,

între care principala provocare o constituie terorismul internaţional.

În Declaraţia adoptată la Adunarea Mileniului, în septembrie 2000, la New York, şefi de stat şi de guvern

au reafirmat "ataşamentul lor faţă de scopurile şi Carta O.N.U., care şi-au demonstrat actualitatea şi caracterul

lor universal". Acest lucru este de importanţă principală, întrucât Carta O.N.U. reprezintă tocmai coloana

vertebrală a dreptului internaţional, iar O.N.U. garanţia ordinii legale în lume.

La baza întregului sistem de relaţii internaţionale trebuie să stea nu "dreptul forţei", ci "forţa dreptului".

Principiul egalităţii suverane oferă statelor posibilitatea de a manifesta bunăvoinţă, de a colabora cu comunitatea

mondială. Între altele, doctrinele "intervenţiei umanitare" şi "suveranităţii limitate" presupun în mod evident

inegalitate şi arbitrar în relaţiile dintre state. Este clar că ele nu sunt destinate pentru a fi folosite împotriva ţărilor

celor mai bogate şi mai puternice din punct de vedere economic.

1.4.3. Globalizarea – conflict sau armonie?

După ce secolul al XIX-lea a fost dominat de conflicte naţionale, iar secolul XX de cele ideologice,

evoluţia cauzalităţii stărilor de conflict a ajuns la un strat mai profund, unde valorile definitorii pentru o civilizaţie

sau alta sunt cele care îi opun pe oameni unii altora şi îi fac să accepte moartea pentru a le apăra şi impune în faţa

adversarilor.

Privit din perspectiva rentabilităţii, procesul globalizării are nenumărate valenţe pozitive. El mobilizează

şi valorifică superior resursele, asigură o democratizare sporită a consumului şi favorizează un tratament global al

crizelor. Poate introduce un plus de raţionalitate în folosirea resurselor şi un acces mai facil la cunoaştere,

informaţie şi bunăstare.

1.4.4. Globalizarea – un altfel de colonialism?

Dezvoltarea de-a lungul istoriei a marilor puteri a fost legată întotdeauna de procesul de expansiune pe

spaţii largi şi fenomenul de creştere a forţei şi influenţei s-a manifestat atâta vreme cât ele au putut, pe de o parte,

să menţină ritmul expansiunii şi pe de altă parte, să facă faţă tendinţelor de expansiune a altor puteri pe aceleaşi

8 Adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948



4

spaţii, părea să devină evident că soluţii pentru noua criză de sistem nu putea să mai apară în configuraţia

strategică proiectată şi pusă în practică în lume şi în special în Europa la sfârşitul ultimei conflagraţii planetare.

Se punea problema absorbirii crizei şi a rezolvării într-un fel a dezvoltării marilor puteri occidentale

printr-o nouă expansiune pe spaţii largi, ceea ce presupune, practic, o nouă “colonizare”. Şi cum, în lumea de

astăzi, nu ar mai fi de conceput nici o colonizare ca cea realizată de conchistadori şi nici măcar una de tipul

“goanei spre vest” din America secolului trecut, era necesară o abordare total nouă procesului de “colonizare”. În

acest caz nu era vorba numai de un nou tip de abordare teoretică, conceptuală, ci şi de o nouă modalitate de

“ambalare” a colonizării de tip nou, astfel încât să pară atractivă şi pentru cei “colonizaţi”. Lucru cu atât mai

important cu cât, de această dată ţinta nu o mai reprezentau teritorii practic virgine şi o populaţie alcătuită din

triburi analfabete, ci ţări europene cu niveluri de dezvoltare economică şi culturală perfect compatibile cu cele ale

ţărilor occidentale.

1.4.5. Globalizarea şi viitorul suvernităţii naţionale

Între subiectele de drept internaţional, statele au un loc preponderent, fiind calificate ca subiecte

principale, în raport cu alte entităţi nestatale considerate în categoria subiectelor de drept internaţional. Statele au

fost calificate drept subiecte universale, în sensul că îşi exercită drepturi şi îşi asumă obligaţii în orice domeniu al

relaţiilor internaţionale, precum şi ca subiecte tipice şi premondiale ale dreptului internaţional..

Cea mai completă definiţie a noţiunii de stat a fost dată de Tratatul de la Montevideo, din anul 1933,

dintre S.U.A. şi statele latino-americane cu privire la drepturile şi obligaţiile statelor. Potrivit primului articol al

tratatului “Statul este un subiect de drept internaţional care posedă următoarele caracteristici: a) populaţie; b) un

teritoriu; c) un guvern; d) capacitatea de a intra în relaţii cu alte state”.

Globalizarea cere tot mai multă mobilitate, adaptarea mijloacelor şi structurilor, deschidere, iar

diversitatea opiniilor, încurajarea schimburilor reciproce şi circulaţia liberă a persoanelor în toate sensurile, pot

contribui esenţial la construcţia societăţii umane a mileniului trei.În consecinţă, fenomenul globalizării implică

renunţarea de către statele membre ale Uniunii Europene la o parte din atributele lor suverane.

1.5. EEmmiiggrraarreeaa,, tteerroorriissmmuull şşii ccrriimmaa oorrggaanniizzaattăă

Devine tot mai evident faptul că eforturile naţionale şi internaţionale de combatere a crimei organizate şi

terorismului nu reuşesc să ţină pasul cu inventivitatea, evoluţia permanentă, caracterul de periculozitate şi de

penetrare tot mai profundă a organizaţiilor criminale.

În general, organele judiciare angajate în lupta împotriva crimei organizate trebuie să depăşească o

multitudine de bariere economice, financiare, legislative, lingvistice şi sociale şi trebuie întotdeauna să respecte

principiile fundamentale cum ar fi judecarea corectă şi alte drepturi civile.

1.6. Concluzii

a) Globalizarea a accelerat ritmul emigrării.

b) Fenomenul globalizării a făcut vizibilă mai bine ca niciodată discrepanţa dintre ţările sărace şi ţările

bogate.

c) Globalizarea a permis oamenilor să călătorească mai mult, în scopuri profesionale, dându-le ocazia

destul de frecvent să-şi stabilească domiciliul în alte ţări.



5

Capitolul 2

EMIGRAREA ŞI STRUCTURAREA COMUNITĂŢILOR MIGRANŢILOR ÎN STRĂINĂTATE

2.1. Dimensiuni conceptuale ale comunităţilor

În orice dezbatere asupra comunităţilor umane se folosesc o serie de termeni sau noţiuni desemnate să

acopere conceptual ceea ce ar putea defini comunitatea care face obiectul analizei. De foarte multe ori, absenţa

unei clarificări terminologice a dat naştere unor discuţii sterile sau care s-au concentrat asupra unor ţinte false. De

asemenea, s-a putut observa diluarea şi abstractizarea noţiunii de comunitate prin includerea sau excluderea unor

grupuri sau structuri care au existat permanent în cadrul colectivităţilor umane. I. Precupeţu 9 a realizat o

incursiune în tipologia abordărilor metodologice utilizate în cercetarea comunităţilor şi a observat că ultimele

decenii s-au caracterizat printr-o deplasare a accentului dinspre noţiunea de comunitate înţeleasă ca relaţie înspre

cea descrisă ca “loc”, “organizare”. Dimensiunile sistemului sociologic promovat de Dimitrie Gusti au marcat

evoluţia ulterioară a sociologilor români, ideile sale fiind sintetizate şi prezentate de M. Larionescu10.

2.2. Mecanisme de constituire a comunităţilor umane

Caracteristicile comunităţii indică o parte din motivaţia care a stat la baza studierii diferitelor aspecte ale

acesteia de numeroase discipline: istorie, sociologie, antropologie, psihologie, economie, administraţie publică,

planificare urbană, religie.

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze procesul dezvoltării din comunităţile locale care sunt definite

atât prin atribute geografice cât şi prin cele funcţionale. Deşi accentul în definirea comunităţii nu mai este pus pe

localizarea geografică a acesteia, ci pe valorile împărtăşite şi interacţiunea membrilor, consider că procesul de

dezvoltare este influenţat de elementele spaţiale care-i conferă o anumită specificitate, dar şi de participarea

membrilor acestora la activităţile colective.

2.3. Structurarea comunităţilor de migranţi

Dezvoltarea comunitară, în contextul confruntării cu globalizarea puterii economice, extinderea sărăciei,

hegemonia pieţei libere, creşterea conflictelor rezultate din combinaţii de rasă, frontiere, cultură, religie,

globalizarea şi realinierea puterii politice şi a dezvoltării rapide a comunicării globale, se defineşte a fi:

• o metodă de a lucra cu oamenii, care porneşte de la nevoile şi aspiraţiile acestora;

9 Precupeţu, Iuliana, “Dezvoltare comunitară în spaţiul socio-cultural românesc”, în Jurnalul practicilor pozitive comunitare, nr. 1-2/2001, p. 11-23 10 Maria Larionescu, “Şcoala sociologică de la Bucureşti-Tradiţie şi actualitate”, Editura Universităţii Bucureşti, 1996



6

• o provocare la formele existente ale organizării politice, care se bazează pe organizarea

centralizată;

• o provocare într-o lume postmodernă în care valorile dreptăţii, solidarităţii, cetăţeniei şi societăţii

fără clase sunt ameninţate ca urmare a restructurării economice şi a fragmentării statului bunăstării, a

insecurităţii şi competiţiei în numele libertăţii individuale.

Astfel, o persoană poate fi născută într-un teritoriu, dar poate fi calificat drept străin dacă are părinţi

străini sau invers: o persoană născută poate fi considerată cetăţean naţional, dar caracterizat drept străin dacă este

născut peste hotarele acelui stat. Se poate constata că există o varietate a criteriilor naţionale în ceea ce priveşte

definirea condiţiei de imigrant în cadrul statelor lumii.

2.4. Indicatori specifici comunităţilor de migranţi

Indicatorii sociali trebuie să măsoare structura, funcţionalitatea şi calitatea condiţiilor de viaţă (mediul

înconjurător, locuire, servicii de sănătate, educaţie, relaţiile sociale, servicii sociale, menajul gospodăriei, resursele

economice, ocuparea forţei de muncă), dar şi percepţia (satisfacţia/insatisfacţia) acestora în rândul populaţiei.

Un scop important al acestor indicatori este şi oferirea unor date statistice consistente care să poată fi

comparabile la nivel internaţional. Astfel pentru selectarea indicatorilor sociali utilizaţi într-un anumit domeniu se

au în vedere o serie de criterii cum ar fi: valoarea informativă a indicatorilor, relevanţa acestora pentru activitatea

practică la diferite niveluri de organizare socială, existenţa bazei informaţionale sau posibilitatea creării ei pentru

respectivii indicatori, posibilitatea culegerii de date care să permită obţinerea informaţiilor pentru acei indicatori,

posibilitatea asamblării indicatorilor într-un sistem.



7

Capitolul 3

ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNE

3.1. Contextul emigrării românilor

Începând cu Mihai Viteazul, ideea unirii tuturor românilor care vorbeau aceeaşi limbă a fost exprimată şi

susţinută de toţi reprezentanţii autentici ai poporului român, precum: Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie

Cantemir, Tudor Vladimirescu, Simion Bărnuţiu, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri,

Alexandru Ioan Cuza şi mulţi alţii care au reuşit să realizeze unirea românilor şi, apoi, să menţină unitatea noului

stat.

Ideea unităţii la români a existat încă de la naşterea poporului român şi ea a fost “scânteia care a întreţinut

în sufletul său focul sacru al valorilor sale” morale şi naţionale, care l-a ajutat să-şi păstreze limba, obiceiurile şi

credinţa. Românii au comunicat şi s-au ajutat în timpul marilor încercări ale istoriei.

Teritoriul actual al României, împreună cu regiunile pierdute în urma agresiunii stalinisto-hitleriste din

anii 1939-1940, ca tot unitar sub aspect geografic, economic şi spiritual, constituie nucleul la care, frământata

istorie europeană a mileniului nostru a redus spaţiul etnogenetic românesc.

3.2. Etape ale emigrării românilor

3.2.1. Emigraţia între anii 1848-1928 este analizată cu privire la

A. Românii în Europa şi

B. Românii în America

3.2.2. Emigraţia între anii 1918–1944

După primul Război Mondial s-a creat un cadru politic pentru evoluţia societăţii româneşti, s-au deschis

noi perspective pentru dezvoltarea ţării precum şi a românilor din ţară şi străinătate.

3.2.3. Emigraţia după cel de-al doilea Război Mondial

După înfrângerea Germaniei hitleriste o mare parte dintre membrii Mişcării Legionare au emigrat în

Germania Occidentală şi în Austria. După o perioadă scurtă, mulţi dintre aceştia s-au împrăştiat prin alte ţări

europene – Franţa, Italia şi Spania. Din aceste ţări o parte dintre ei au emigrat în S.U.A., Canada şi America de

Sud, în special în Argentina şi Brazilia.

3.2.4. Emigraţia între anii 1970-1990

După o perioadă de ,,dezgheţ'' post-stalinistă, regimul comunist din România şi-a intensificat, din nou,

latura represivă, astfel că, după 1970 (chiar până la sfârşitul deceniului următor), se constată sosirea unui nou val

de emigranţi din România.



8

3.2.5. Emigraţia după anul 1990

După evenimentele controversate din decembrie 1989 se constată apariţia unui nou val de emigranţi

români. Caracteristica principală a emigraţiei faţă de cele anterioare este extrema diversitate pe vârste (20-70 de

ani) şi profesii, cele mai multe intelectuale dar şi unele legate de diverse meserii. Motivaţia acestui ultim val de

emigranţi este de ordin politic, dublată şi de una acut economică.

Elemente specifice, practic generale, care caracterizează în prezent comunităţile româneşti din afara

graniţelor ţării:

a) între membrii comunităţilor clasice şi cei ai noii comunităţii, în majoritatea cazurilor, nu s-a stabilit o

comunicare permanentă, sistematică; această situaţie poate fi asimilată conflictului dintre generaţii, caracterizat

prin mentalităţi, preocupări şi psihologii diferite, greu de reconciliat;

b) aceeaşi cvasi-absenţă a unor legături solide se constată şi între comunităţile originarilor din România

(saşi, şvabi, evrei, polonezi etc.) şi românească (clasică şi nouă);

c) comunităţile româneşti au puţine informaţii unele despre altele, iar autorităţile şi opinia publică din

ţările lor de reşedinţă nu cunosc, de regulă, decât evenimentele negative în care sunt implicaţi conaţionalii noştrii;

d) noua comunitate românească, formată, în cea mai mare parte, din persoane tinere sau de vârstă medie

(vârsta acestora se situează între 20 şi 45 de ani), este structurată, de regulă, pe segmente socio-profesionale distincte

care, de cele mai multe ori, nu vin în contact unele cu altele;

e) numărul cetăţenilor români cu drept de vot care se prezintă la urne în străinătate cu ocazia alegerilor

generale şi referendumurilor din România este extrem de redus în raport cu numărul celor care au acest drept

(estimat la mult peste un milion); aceeaşi situaţie se înregistrează şi cu ocazia alegerilor locale la care imigranţii au

dreptul să participe în ţările lor de reşedinţă; în acest sens este semnificativ că, la alegerile generale din

noiembrie/decembrie 2004, la secţiile de votare din străinătate s-au prezentat numai cca. 40.000 de români;

f) în jurul comunităţilor de români, este în plină dezvoltare o întreagă reţea de servicii specifice: transferuri

valutare, transport de marfă direct la domiciliul din România, transport de persoane, oferte de serviciu, cursuri de

învăţare a limbii statului de reşedinţă ş.a.;

g) reflexul vieţii asociative al românilor din străinătate este în formare, neexistând încă, peste tot, asociaţii

puternice, care să pledeze în favoarea recunoaşterii drepturilor de bază ale membrilor lor;

h) frecvent, imigranţii români nu cunosc principalele obligaţii ce le revin în ţara în care şi-au stabilit

domiciliul, de unde rezultă, adesea, încălcări ale prevederilor legale şi reglementărilor locale din regiunea unde

locuiesc şi, implicit, o creştere a infracţionalităţii;

i) elementul coagulant al noilor comunităţi, îndeosebi în perioada imediată de după sosire, când

raporturile formale cu autorităţile noului stat de reşedinţă sunt dificile, îl constituie biserica; deschiderea de noi

parohii româneşti este un fenomen frecvent; din acest motiv există o cerere insistentă din partea credincioşilor

români de a se construi biserici româneşti (Italia, Spania, Portugalia, Franţa, Germania ş.a.);

j) majoritatea românilor stabiliţi temporar sau definitiv în străinătate sunt bine integraţi în noua societate

şi sunt apreciaţi pentru ceea ce fac şi cum se comportă; totuşi, o parte redusă dintre aceştia sunt implicaţi în acte

antisociale şi infracţiuni, adesea penale; acestea constituie una din cauzele principale care afectează imaginea

României în străinătate, îndeosebi în statele membre ale Uniunii Europene (Italia, Spania, Franţa ş.a.); s-a creat

chiar tendinţa de a se considera, în mod „automat", că imigranţii care săvârşesc astfel de acte sunt români.



9

3.3. Trăsăturile emigraţiei române

3.3.1. Primul val de emigranţi

A fost constituit între anii 1848 şi 1928. Cei ajunşi în America erau în marea majoritate plugari, lipsiţi de

instrucţie, dar dârji şi harnici, hotărâţi să-şi facă un rost prin munca neobosită în noua lor ţară, lucrând la început,

pentru a-şi face rost de bani în vederea cumpărării uneltelor agricole trebuincioase, la construcţia de căi ferate; cu

timpul ei au întemeiat sate, unele cu nume româneşti (Boian şi Ispas în Alberta), ori s-au mutat, după ce au strâns

oarecare avere, în oraşe: Regina, Limerick, Dysart, Kayville, Flintoft şi Canora în Saskatchewan, Inglis în

Manitoba. Tot din această perioadă datează şi primele prezenţe româneşti în Quebec, în special în Montreal. În

1908, la Montreal trăiau 80 de români.

3.3.2. Al doilea val de emigranţi

Nu a fost, însă, foarte consistent. Periodizarea nu poate fi stabilită cu rigurozitate, dar, în orice caz, 1929

este anul în care guvernul canadian a impus restricţii severe în faţa emigranţilor, din pricina secetei care bântuia în

vestul Canadei. Marea criză care a urmat a diminuat şi mai mult numărul emigranţilor din România. Dacă între

anii 1925-1926 numai în Canada au emigrat 3.652 de persoane, dintre care unii vor fi aparţinut minorităţilor

naţionale din România, în schimb, pentru toată perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale, numărul

românilor plecaţi către America nu a depăşit 20.000.

Emigranţii români aparţinând celui de-al doilea val erau, mai ales, rude sau prieteni ai celor stabiliţi de

mai multă vreme în America şi, deşi o mare parte a lor s-a îndreptat tot către agricultură, trebuie notat, totuşi, că

mulţi au reuşit să obţină şi unele slujbe bine plătite în comerţ sau în profesii care le-au îngăduit să intre în rândurile

clasei de mijloc. Comunitatea românească, alcătuită din emigranţii primului şi celui de-al doilea val, număra

numai în Canada, în anul 1931, circa 30.000 de persoane. Ca urmare a stopării emigraţiei de către guvernul

canadian, numărul lor a scăzut în 1941 la aproximativ 25.000 de persoane.

3.3.3. Al treilea val de emigranţi (1945-1955)

Sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial consemnează şi începutul unui al treilea val de emigranţi

români. Cei mai mulţi aveau o formaţie şcolară temeinică, proveneau din oraşe şi erau dispuşi să accepte, iniţial,

orice muncă, urmând să pătrundă abia mai târziu în domeniile de activitate pentru care erau pregătiţi şi aveau

experienţă.

Motivaţia lor era preponderent politică. Românii emigranţi din al treilea val aparţineau categoriilor

sociale persecutate cu înverşunare de dictatura comunistă instalată în ţară prin forţa armatei sovietice. Ei au

conferit comunităţilor româneşti un militantism radical, justificat şi de încercările regimului comunist de a o

controla şi manipula pe căi diversioniste. Primul val de emigranţi de după cel de-al doilea Război Mondial a

consolidat opera înaintaşilor şi, integrându-se în noua societate canadiană, a diversificat totodată activitatea

comunităţilor româneşti, sensibilizând conştiinţele la realităţile dramatice din România.

3.3.4. Al patrulea val de emigranţi

După o perioadă de ,,dezgheţ'' post-stalinistă, regimul comunist din România şi-a intensificat, din nou,

latura represivă, astfel că, după 1970, chiar până la sfârşitul deceniului următor, se constată sosirea celui de-al

patrulea val de emigranţi din România. Mulţi dintre aceştia îşi petrecuseră copilăria şi adolescenţa sub regimul

comunist. Avuseseră acces la şcoli, erau informaţi despre ce se petrecea în lume şi cunoşteau neajunsurile

sistemului comunist. Persecutaţi deîndată ce îndrăzneau să spargă, prin criticile lor, carapacea festivistă a

propagandei oficiale, ei au ales calea exilului şi a refugiului.



10

3.3.5. Al cincilea val de emigranţi

După evenimentele din decembrie 1989 se constată apariţia unui nou val de emigranţi români.

Caracteristica lui principală faţă de cele anterioare este extrema diversitate pe vârste (20-70 de ani) şi profesii, cele

mai multe intelectuale dar şi unele legate de diverse meserii. Motivaţia acestui ultim val de emigranţi continuă să

rămână politică, dar ea este dublată şi de una acut economică.

România traversează o acută criză economică, socială şi politică, parţial inerentă etapei de tranziţie la

economia de piaţă, dar adâncită de abuzurile şi corupţia unei administraţii care doreşte să păstreze pentru ea

privilegiile fostului regim socialist pe care l-a criticat vehement. Ca atare, o mare parte a intelectualităţii,

dezamăgită de eşecul idealurilor revoluţiei, încearcă să-şi afle într-o patrie adoptivă sentimentul de libertate, pe

care în ţară nu l-au cunoscut nici înainte şi nici după căderea regimului socialist.

3.3.6. Aspecte ale fenomenului

Pozitive:

a) adaptarea accelerată a forţei de muncă româneşti mediu calificată la rigorile organizatorice şi de

calitate ale spaţiului european comunitar;

b) intrarea continuă în ţară, de mai mulţi ani, a unor sume importante de valută (cca. 2,5-3 miliarde euro,

anual);

c) aprecierea pozitivă, de către antreprenorii europeni, a nivelului înalt de calificare al meseriaşilor

români;

d) participarea, redusă pentru moment, a cetăţenilor români, legal stabiliţi, la viaţa democratică (inclusiv

alegeri) pe plan local, în noua ţară de reşedinţă;

e) tendinţa de a investi banii economisiţi în România (case, alte proprietăţi, terenuri) sau în schimburile

economice şi comerciale bilaterale etc.

Negative:

a) afectează direct imaginea ţării noastre. Comportamentele antisociale şi infracţiunile, raportate la numărul

mare de imigranţi români, sunt foarte vizibile, având un impact negativ în rândul opiniei publice pe plan local şi

naţional, în ţara de reşedinţă; multe dintre aceste infracţiuni devin penale tocmai din cauza nivelului redus de

educaţie, a necunoaşterii limbii şi, mai ales, a prevederilor legislaţiei europene în materie de imigraţie; treptat,

acestea trec în zona marii criminalităţi (prostituţie, trafic ilicit de bunuri şi persoane, furturi, corupţie), afectând

grav percepţia României în străinătate.



11

Capitolul 4

EMIGRAŢIA ŞI COMUNITĂŢILE ROMÂNEŞTI DIN STRĂINĂTATE

4.1. Contextul actual

După căderea regimului comunist, situaţia s-a schimbat radical, nemaifiind folosite metodele utilizate

până atunci. Perioada ce a urmat a fost caracterizată de un haos general la nivelul tuturor instituţiilor statului, fără

a se arăta cu claritate germenii noii orânduiri sociale ce avea să se contureze mulţi ani după.

Această periodă s-a caracterizat prin tulburări grave ale societăţii în interior, fond pe care mulţi români,

profitând de deschiderea frontierelor, au ales calea emigrării.

Despre relaţiile statului cu românii din străinătate nici nu a mai putut fi vorba, fiecare cetăţean încercând

ca o dată ajuns în străinătate să se descurce pe cont propriu.

Un rol esenţial în reuşita românilor în emigraţie l-au avut familiile sau prietenii aflaţi în ţara de adopţie.

Emigrarea masivă din România, care a început după prăbuşirea comunismului, în anul 1989, şi s-a

intensificat după aderarea ţării la Uniunea Europeană, în anul 2007, a creat o generaţie de "orfani ai căpşunilor".

Economiştii avertizează că beneficiile muncii în străinătate s-ar putea dovedi de scurtă durată, mai ales pe

fondul crizei economice, care forţează mulţi imigranţi să se întoarcă în ţările de origine. Zeci de mii de români şi-

au pierdut deja locurile de muncă în Spania şi Italia, iar îngrijorările privind problemele pe care le-ar presupune

întoarcerea masivă a acestora pentru economia românească instabilă devin tot mai acute11.

4.1.2. Tipuri de emigrare

A. Emigrarea umanitară (azil, refugiere);

B. Emigrarea oamenilor de afaceri sau a investitorilor;

C. Emigrarea prin sponsorizare;

D. Emigrarea prin contract de muncă;

E. Emigrarea persoanelor independente.

4.2. Profilul şi destinaţiile emigranţilor

În general, românii care pleacă în străinătate reprezintă o forţă de muncă competitivă, bine instruită.

Absolvenţii învăţământului superior reprezintă circa 10-12% din totalul persoanelor emigrate legal, iar peste un

sfert dintre acestea sunt absolvente ale învăţământului liceal şi postliceal12. Emigranţii cu studii profesionale şi

tehnice reprezintă aproximativ 9%, în timp ce mai puţin de o treime din totalul emigranţilor o deţin persoanele

care au absolvit doar şcoala primară sau gimnaziul.

Emigranţii fac parte, de regulă, din trei mari categorii de forţă de muncă. Primul segment este reprezentat

de forţa de muncă de înaltă calificare, din categoria de vârstă 25-40 de ani, cu competenţe în domenii de vârf ale

ştiinţei şi tehnologiei şi în unele domenii precum învăţământul şi sănătatea. Apoi, este forţa de muncă cu un nivel

11 conform MEDIAFAX, 15 februarie 2009

12 Potrivit studiului Academiei Române din anul 2007 intitulat “Declinul demografic al României’’



12

mediu de calificare, cu specializări care acoperă domeniile: construcţii (Germania, Israel), sănătate (Italia, SUA,

Canada, Elveţia), hotelier, alimentaţie publică (în special piaţa occidentală). Urmează forţa de muncă necalificată

sau semicalificată - în activităţi din agricultură, salubritate, construcţii (Spania, Portugalia, Grecia). Potrivit

studiului menţionat, migraţia este selectivă - pleacă, în general, tineri şi un segment de forţă de muncă valoroasă.

Deschiderea pieţei muncii din Europa va continua să reducă numărul de persoane active, care rămân să lucreze în

România, se apreciază în studiu. S-a emigrat, mai ales, din zone monoindustriale, în care s-au făcut multe

disponibilizări, iar cei incluşi în astfel de programe nu au avut alternativă de angajare. Ajunşi în străinătate au

făcut munci sub nivelul lor de calificare.

4.3. Caracteristicile comunităţilor formate din imigranţi de origine română

Viaţa comunităţilor româneşti se desfăşoară, cu preponderenţă, în jurul bisericilor, unde se manifestă

autoritatea morală şi spirituală a preotului. Credinţa comună constituie elementul de coeziune, iar problemele

financiar-administrative, care trebuie rezolvate pentru funcţionarea instituţiei sunt privite cu responsabilitate.

Sunt remarcabile eforturile unor comunităţi care pe măsură ce se încheagă şi se constituie în noi parohii

româneşti, se mobilizează pentru construirea unei biserici, sau eforturile comunităţilor mai vechi care, la un

moment dat simt nevoia construirii unei noi biserici.

Cu toate acestea nu lipsesc nici disensiunile şi sciziunile, existând cazuri de divizări ale unor parohii,

separări şi constituiri de noi parohii numai datorită neînţelegerilor dintre credincioşi. Şi aici merită reflectată

situaţia existentă în America unde sunt prezente două episcopate ortodoxe româneşti.

Participarea românilor la viaţa politică şi socială a ţărilor în care trăiesc este, în general, lipsită de

pregnanţă. Sunt rare cazurile în care membrii comunităţilor române s-au afirmat, cu succes, în viaţa politică şi

socială locală.

4.4. Relaţiile cu românii din afara graniţelor

Guvernul României prin Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni elaborează şi aplică

politica în domeniul relaţiilor cu românii de pretutindeni, în conformitate cu obiectivele majore de politică externă

ale României şi cu programul de guvernare.

Strategia naţională privind relaţiile cu românii de pretutindeni are la bază principiul identificării soluţiilor

adecvate situaţiilor particulare existente în cadrul comunităţilor româneşti din vecinătatea României şi din

emigraţie sau ale originarilor din ţara noastră.

Scopul tuturor programelor derulate de Guvern este păstrarea şi afirmarea identităţii etnice, culturale,

lingvistice şi religioase a românilor din statele vecine, conform standardelor internaţionale în materie şi întărirea

legăturilor dintre România şi comunităţile româneşti din emigraţie.

Având la bază parteneriatul instituţional trilateral – diplomaţia românească, organizaţiile românilor din

străinătate şi organismele statelor de cetăţenie sau reşedinţă - acţiunile Guvernului României vizează, în

ansamblu, creşterea vizibilităţii comunităţilor româneşti în societăţile în care acestea există. Un alt obiectiv al

demersurilor politico-diplomatice este consolidarea statutului şi a imaginii României în comunităţile europeană şi

euro-atlantică.



13

Capitolul 5

ANALIZA COMUNITĂŢILOR ROMÂNEŞTI DIN AFARA GRANIŢELOR

5.1. Cadrul de referinţă al analizei comunităţilor româneşti din străinătate

Participarea este procesul de luare a deciziei şi rezolvare a problemelor prin implicarea indivizilor şi a

grupurilor de interese care acţionează pentru crearea binelui comun al celor afectaţi de decizie. Astfel, putem

spune că este un proces de capacitare a cetăţenilor şi grupurilor de interese, care le oferă posibilitatea de a face

propriile analize, de a prelua comanda, de a câştiga încredere şi de a adopta propriile lor decizii.

În practica relaţiilor comunităţilor de români din afara graniţelor ţării se întâlnesc două tipuri de

participare publică:

A. participarea directă. Conceptul de participare directă se referă la capacitatea oamenilor de a

influenţa deciziile de activism public şi de a se implica activ în diferitele etape ale procesului de afirmare a

identităţii etnice. Modalităţi de participare cetăţenească directă sunt şi referendumul, sondajele de opinie pe

diverse teme de interes public, consultarea prin intermediul internetului.

B. participarea instituţională - reprezintă implicarea cetăţenilor în procesul de dezvoltare prin

intermediul diverselor organizaţii/instituţii. Mulţi teoretiecieni consideră că participarea presupune existenţa unor

grupuri structurate altfel procesul devenind ineficient. Astfel de grupuri structurate pot fi: organizaţiile

neguvernamentale, sindicate, patronate, asociaţii ale oamenilor de afaceri, biserica etc. În dezvoltarea locală se

pune accent tot mai mare pe formarea unor organizaţii voluntare care să se implice în procesul de politică publică.

Acest al treilea sector, după guverne şi instituţiile pieţei, joacă un rol foarte important în dezvoltarea locală.

5.2. Dimensiunile comunităţilor româneşti din străinătate

5.2.1. Dimensiunea demografică

O analiză corectă a migraţiei urmăreşte efectele pe care aceasta le produce atât în zona de origine a

migranţilor, în cea de destinaţie, cât şi asupra migranţilor înşişi. În funcţie de un anumit context şi de un complex

de factori ce intervin pe parcursul procesului, efectele migraţiei pot fi apreciate drept pozitive sau negative şi se

răsfrâng asupra unor domenii foarte diverse ale vieţii economice, politice, culturale, sociale ale societăţii.

5.2.2. Dimensiunea socială

Fiind conştienţi de existenţa unor diferenţe între comunităţile româneşti din ţară şi comunităţile româneşti

din afara graniţelor, este de preferat o participare directă a cetăţenilor în procesul de politică publică sau este mai

bine ca aceasta să fie intermediată de către diverse organizaţii? Sunt puncte de vedere pro şi contra participării

directe, astfel dintre argumentele care susţin această formă de participare putem enumera13:

• participarea directă contribuie la dezvoltare deoarece presupune implicarea capacităţilor umane cele

mai înalte şi întăreşte formarea unor persoane active cu valori morale puternice;

• este un proces educativ – dezvoltă atitudini şi deprinderi civice;

• oferă legitimitate acţiunilor şi politicilor publice;

13 Roberts, Nancy, 2004, Public Deliberation in an Age of Direct Citizen Participation, în The American Review of Public Administration, nr. 34



14

• este un garant al libertăţii;

• este un proces realist deoarece este imposibil să guvernezi fără a avea acordul celor guvernaţi;

• este un proces instrumental fiindcă presupune un mecanism prin care cei care deţin puterea sunt

„provocaţi” de cei fără putere.

5.2.3. Dimensiunea culturală

Influenţa culturală asupra familiei, dobândită prin migraţie, se regăseşte şi la nivelul reconsiderării

dimensiunii familiei, a relaţiilor dintre membrii acesteia, a rolurilor asumate de fiecare dintre aceştia, a valorilor şi

credinţelor personale.

5.2.4. Dimensiunea economică

În sfera economică, efectele fenomenului migraţional apar imediat ce acesta începe să se manifeste. Ele

pot avea sensuri pozitive sau negative şi pot fi resimţite pe termen lung, mediu sau scurt. Identificarea şi analizarea

efectelor migraţiei poate aduce în discuţie mai multe aspecte. Astfel, putem privi aceste efecte ca schimbări în

viaţa individului, a familiei sau a grupului migrant, dar şi în viaţa comunităţii căreia i-a aparţinut sau în care

urmează să se integreze. În general, indivizii care optează pentru migraţie spre alte regiuni pleacă şi de la

considerentul că în urma acestei acţiuni îşi vor putea asigura un nivel de trai mai bun decât în momentul anterior

deciziei. Însă ceea ce pentru individ poate fi un avantaj, pentru comunitatea de origine, în unele cazuri,

semnificaţia actului este discutabilă.

5.2.5. Dimensiunea religioasă

Referitor la migraţie, în derularea acestui proces un rol important îl pot juca reţelele de migraţie

organizate prin intermediul bisericilor, activitatea lor presupunând alte destinaţii decât cele din ţară. Descifrarea

migraţiei din această perspectivă este o tendinţă preferată şi actuală a multor cercetări. Reţelele asigură migranţilor

accesul la informaţie, oferă sprijin în găsirea unui loc de muncă, a unei locuinţe, a unor mijloace de trai în alte

locuri decât cele originare, facilitând şi legăturile dintre migranţi şi familiile acestora. Fenomenul are un caracter

dinamic, de amploare şi aproape orice individ inclus în circuit va creşte posibilitatea de apariţie în viitor a unui

eveniment asemănator.

5.3. Comunităţile româneşti din afara graniţelor

Sunt descrise asociaţiile, organizaţiile şi lăcaşele de cult constituite de comunităţile românilor din

străinătate:

5.3.1. Comunităţile din jurul României

1) Republica Moldova, 2) Ucraina, 3) Republica Bulgară, 4) Republica Serbia şi Muntenegru

(fostă Jugoslavia), 5) Republica Ungară

55..33..22.. CCoommuunniittăăţţiillee rroommâânneeşşttii ddee pprreettuuttiinnddeennii

1) Republica Austria, 2) Republica Albania, 3) Republica Elenă, 4) Macedonia, 5) Republica Franceză, 6)

Republica Italiană, 7) Confederaţia Elveţiană, 8) Regatul Belgiei, 9) Regatul Olandei , 10) Spania, 11) Republica

Portugheză, 12) Republica Federală Germania, 13) Marele Ducat al Luxemburgului, 14) Regatul Danemarcei, 15)

Republica Finlanda, 16) Regatul Suediei, 17) Regatul Norvegiei, 18) Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei

de Nord, 19) Irlanda, 20) Republica Cipru, 21) Republica Turcia, 22) Statul Israel, 23) Canada, 24) Statele Unite

ale Americii, 25) Republica Federativă a Braziliei, 26) Statele Unite Mexicane, 27) Republica Venezuela,



15

28) Republica Argentina, 29) Republica Columbia, 30) Republica Peru, 31) Australia, 32) Noua Zeelandă, 33)

Fosta U.R.S.S., 34) Republica Africa de Sud.

5.4. Progrese în procesul de revitalizare a comunităţilor româneşti din străinătate

Rolul organizaţiilor comunităţilor româneşti în ţările de adopţie:

1) Promovarea limbii române şi a tradiţiilor cultural-spirituale ale poporului român;

2) Protecţia românilor şi a descendenţilor acestora împotriva oricărui fel de discriminare;

3) Într-ajutorarea membrilor asociaţiei;

4) Acordarea de asistenţă tuturor românilor noi emigranţi;

5) Promovarea imaginii ţării noastre în mijloacele mass-media locale;

6) Strângerea şi diversificarea relaţiilor dintre comunităţile româneşti de pretutindeni;

7) Susţinerea introducerii unor programe de învăţământ în limba română;

8) Organizare religioasă proprie cu oficierea cultului în limba română;

9) Reprezentare în organismele locale şi regionale.

Pentru strângerea relaţiilor cu membrii comunităţilor româneşti din străinătate şi folosirea potenţialului

acestora în beneficiul ţării se impune elaborarea unei stategii de acţiune având în vedere două grupe fundamentale

de acţiune:

1) Abordarea egală în relaţiile cu toţi români din lume. Introducerea cadrului normativ care să ofere

sprijin egal tuturor românilor din afara graniţelor;

2) Stabilirea dezideratelor specifice în acord cu particularităţile fiecărui stat în care se află români.

Modalităţi prin care statul român ar putea să vină în întâmpinarea solicitărilor de sprijin şi aşteptărilor

comunităţii româneşti:

A) Mediul de afaceri din România;

B) Educaţie - reîntoarcerea tinerilor români cu studii în străinătate;

C) Familiile care au adoptat copii din România. Crearea de evenimente anuale, sprijinite de autorităţile

romane, cu invitarea copiilor adoptaţi din România şi familiilor lor, din toată lumea sub forma unei

tabere de vară sau iarnă;

D) Proiecte culturale.



16

Capitolul 6

PROPUNERI DE CONSOLIDARE A RELAŢIEI STATULUI ROMÂN CU CETĂŢENII SĂI

AFLAŢI ÎN AFARA GRANIŢELOR ŢĂRII

6.1. Viziunea integrativă a comunităţilor româneşti din străinătate

Emigraţia a născut de-a lungul timpului numeroase controverse nu numai în cercurile politice, ci chiar şi

la nivel interpersonal, divizând fizic şi emoţional prieteni, familii şi comunităţi.

În ultima perioadă, relaţia cu românii din afara graniţelor a cunoscut o evoluţie ascendentă, eforturile

identitare ale acestora beneficiind de susţinerea financiară şi de sprijinul constant al autorităţilor de la Bucureşti,

apreciindu-se că este o datorie constituţională şi un obiectiv prioritar, cu caracter permanent, al politicii externe

româneşti. S-a creat un cadru instituţional având ca scop derularea unor activităţi legate de păstrarea şi afirmarea

identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a românilor de pretutindeni. Odată cu diversificarea formelor

de migraţie, instituţiile româneşti au creat mecanisme specifice pentru gestionarea diferitelor aspecte ale migraţiei.

În cadrul Ministerului Afacerilor Externe a fost înfiinţat Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de

Pretutindeni, care în prezent a fost transferat la Guvern, ca principal instrument al statului român pentru susţinerea

comunităţilor româneşti din afara graniţelor, a valorilor şi identităţii româneşti. De asemenea, conform

dispoziţiilor Hotărârii de Guvern nr. 162 din anul 1998 şi, ulterior, prin Legea nr. 150 din 1998 – privind

acordarea de sprijin comunităţilor româneşti de pretutindeni a fost creat Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru

Românii de Pretutindeni ca o instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică proprie, aflată în

subordinea Ministerului Afacerilor Externe, unic prin programele pe care le oferă tinerilor etnici români de

pretutindeni care trăiesc astăzi în afara frontierelor statului român

De asemenea, alte instituţii au primit atribuţii în domeniu: pentru administrarea acordurilor bilaterale

semnate de România în domeniul circulaţiei forţei de muncă s-a creat Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă,

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are atribuţii în acordarea de burse etnicilor români de

peste hotare şi în ceea ce priveşte recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale, structura şi competenţele

Institutului Limbii Române au fost întărite, iar Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional gestionează fonduri

pentru susţinerea patrimoniului cultural şi religios românesc din afara graniţelor.

Emigraţia, cu precădere spre ţările vest-europene, va rămâne un fenomen social consistent, România

continuând să reprezinte o sursă de alimentare a migraţiei Est – Vest, cu atractivitate sporită pentru resursele

umane înalt educate.

6.2. Obiectivele coagulării comunităţilor

Obiectivul fundamental îl reprezintă prezervarea şi afirmarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi

religioase a românilor din afara graniţelor, consolidarea patrimoniului cultural românesc comun.

Obiectivele principale ale relaţiilor cu diferitele comunităţi româneşti trebuie să aibă în vedere:

a) folosirea oportunităţilor care decurg din statutul României de membru al Uniunii Europene, în vederea

promovării valorilor culturale româneşti şi a iniţiativelor politice ale statului român, în beneficiul cooperării cu

celelalte state şi al prezervării identităţii etnice şi culturale a românilor de pretutindeni; materializarea demersurilor

pentru crearea de grupuri permanente de lucru la nivelul instituţiilor din ţară şi din statele de reşedinţă respective;

http://www.hurmuzachi.ro/pdf/L150_1998.pdf

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ministerului_Afacerilor_Externe&action=edit&redlink=1



17

b) valorificarea potenţialului politic, economic, social şi cultural pe care îl au, prin dimensiunea şi

dinamica lor, comunităţile româneşti din spaţiul european şi extra-european;

c) construirea partenerialului activ al autorităţilor române cu asociaţiile de români din străinătate în

vederea găsirii de soluţii pentru problemele cu care se confruntă românii din afara graniţelor în ţările de reşedinţă;

d) consolidarea internă a comunităţilor româneşti şi încurajarea iniţiativelor comunităţilor româneşti care

vizează manifestarea liberă şi necondiţionată a apartenenţei la românitate;

e) implicarea activă a comunităţilor româneşti, pe plan internaţional şi în ţările de reşedinţă, în sensul

afirmării identităţii româneşti şi a consolidării relaţiilor bilaterale pe plan politic, economic şi cultural;

f) continuarea demersurilor pentru recunoaşterea ca minoritate naţională şi acordarea drepturilor

aferente acestui statut etnicilor români, în spiritul normelor europene, de către autorităţile unor state din vecinătate

şi Balcani, precum şi garantarea posibilităţii de a-şi exercita efectiv drepturile prevăzute de legislaţia în vigoare;

g) recuperarea simbolică a elitelor, a personalităţilor reprezentative ale emigraţiei, pentru includerea

acestora în actualitatea culturală, ştiinţifică şi economică a României şi participarea lor la realizarea obiectivelor

strategice de politică externă, prin articularea unor reţele profesionale şi a unor acţiuni de diplomaţie publică

menite a consolida imaginea externă a României;

h) stimularea unei noi coeziuni a societăţii civile româneşti având ca fundament continuitatea

patrimoniului cultural românesc.

6.3. Modalităţi principale de acţiune pentru activarea comunităţilor româneşti

Asigurarea politicii active cu o susţinere reală pentru afirmarea românilor de peste hotare, se va realiza

prin trei modalităţi principale de acţiune:

a) dezvoltarea contactelor politico-diplomatice cu autorităţile statelor în care există comunităţi româneşti ;

b) dezvoltarea unui parteneriat activ cu comunităţile româneşti din afara graniţelor;

c) susţinerea financiară directă prin acordarea de finanţări nerambursabile comunităţilor româneşti din

emigraţie şi din vecinătate.

6.4. Resursele necesare stimulării dezvoltării comunitare

Din perspectiva statutului său internaţional şi a cadrului legislativ european în materie de protecţia

persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, niciodată în istoria sa modernă România nu a beneficiat de un

context mai favorabil ca acum pentru a-i sprijini pe românii din afara frontierelor ţării şi de a acţiona pentru

păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

6.5. Consideraţii finale şi propuneri

Elita comunităţilor româneşti poate contribui în mod deosebit pentru sprijinirea obiectivelor strategice de

politică externă ale statului român. De asemenea, cultivarea elitelor româneşti din străinătate se constituie ca

suport al dezvoltării economice bazate pe cunoaştere.



18

BIBLIOGRAFIE • Organizaţia Naţiunilor Unite, Convenţia privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi ale

familiilor lor; • Organizaţia Naţiunilor Unite, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 10 septembrie 1948; • Organizaţia Naţiunilor Unite, International Migration Policies, New York, 2004; • Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, International Terrorism and Migration, studiu, 2003; • Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Econimică, „Citizens as Partners. Handbook on Information,

Consulattion and Public Participation in Policy - Making”, 2001; • Fondul Monetar Internaţional, World Economic Outlook, Washington, aprilie 2004; • UNDP, Human Development Report, 1993; • Uniunea Europeană, Acquis-ul comunitar, Capitolul 2: Libera circulaţie a persoanelor; • Directiva 38/2004 /EC a Parlamentului european şi a Consiliului din 29 aprilie 2004; • Comisia Europeană, Document de poziţie: Capitolul 17 – Ştiinţa şi cercetarea; • Constituţia României modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429 din

2003 republicată de Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare, publicată în Monitorul Oficial din 29 octombrie 2003;

• Parlamentul României, Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate; Parlamentul României,• Parlamentul României, Legea nr. 150 privind acordarea de sprijin comunităţilor româneşti de pretutindeni,

Monitorul Oficial nr. 265 din 16 iulie 1998; • Parlamentul României, Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 pentru prevenirea şi combaterea traficului de

persoane, Monitorul Oficial nr. 783 din 11 decembrie 2001; • Parlamentul României Legea 299/2007 privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeniLegea 299/2007 privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni, republicată; , republicată;• Guvernul României, Hotărârea Guvernului nr. 27/12.01.2010 privind organizarea si functionarea Guvernul României, Hotărârea Guvernului nr. 27/12.01.2010 privind organizarea si functionarea

Departamentul Românilor de PDepartamentul Românilor de Pretutindeni;; retutindeni• Guvernul României, Documente privind comunităţile româneşti de pretutindeni; • Guvernul României, Spaţiul istoric şi etnic românesc, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, 1942; • Indicatorii privind comunitatile de romi din România, Ministerul Informatiei Publice Oficiul National pentru

Romi, ICCV, Editura Expert, Bucureşti, 2002; • Institutul National de Statistica - Anuarul statistic al României, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009; • Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Comandanţi fără armată. Exilul românesc 1939-1972,

Editura Pro Historia, Bucureşti, 2005; • Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Tragedia României 1939- 1947, Editura Pro Historia,

Bucureşti, 2004; • Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Exilul elveţian al lui Grigore Gafencu 1941-

1957, Editura Pro Historia, Bucureşti, 2004; • Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc "Români, în exil, emigraţie şi diasporă", lucrarea

cercetătorilor Dumitru Dobre şi Dan Talos, redactor: istoricul Mircea Suciu; • Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, , Editura

Univers Enciclopedic, 1998; • ABRAHAM Pavel, FÎRTALĂ Valeriu, Legislaţie în asistenţa socială, Note de curs, Editura pentru Ştiinţe

Naţionale, Bucureşti, 2002; • ABRAHAM Pavel, CRĂCIUN Adriana, Lucica RIZON, Legislaţie în asistenţă socială, Vol. 1 şi 2, Editura

Naţional, Bucureşti, 2003; • ACHERMANN Alberto, GATTIKER Mario, Safe Third Countries European Developments - I.J.R.L., vol. 7,

no. 1, 1995; • ANGHEL Ion M., Drept Diplomatic şi Consular, Ediţia a II-a rreevviizzuuiittăă şşii aaddăăuuggiittăă Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 2002; • ATKINSON, Tony, Cantillon, Bea, Marlier, Eric, şi Nolan, Brian, 2002, Social Indicators. The EU and Social

Inclusion, Oxford University Press • BADESCU I., Radu, N., “De la comunitatea rurala la comunitatea urbana”, Editura Stiintifica si

Enciclopedica, Bucuresti, 1980 • BARI Ioan, Economie Mondială, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997; • BĂDESCU, Ilie, 2002, Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme, ed. Economică, Bucureşti • BEDIVAN Maria, Pe urmele unui colonist aroman, Editura Semne, Bucureşti, 2003; • BLENCHE Mihail A., Românii de peste hotare, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Fond 71, Bucureşti,

martie 1935; • BLOCH Alice, A New Era or More of the Same? Asylum Policy in U.K. J.R.S. vol. 13, no. 1, 2000; • BOSWELL Christina, The Conflict Between Refugee and National Interests – Background and Policy

http://www.dprp.gov.ro/wp-content/uploads/2010/03/L-299-din-2007_pag-12.pdf

http://www.dprp.gov.ro/wp-content/uploads/2010/03/organizare.pdf

http://www.dprp.gov.ro/wp-content/uploads/2010/03/organizare.pdf

http://openlibrary.org/search/subjects?q=Bucures%CC%A6ti



19

Stategies, 1999; • BRUHN, John G., 2005, The Sociology of Community Connections, Kluwer Academic/Plenum Publishers,

New York • CALAFETEANU Ion, Exilul românesc. Erodarea speranţei. Documente (1951-1975), Editura Enciclopedică,

Bucureşti, 2003;

• CALAFETEANU Ion, Politica şi exil 1946-1950, Din istoria exilului românesc, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000;

• CALAFETEANU Ion, Politica şi interes naţional în România interbelică, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997;

• CAPIDON Theodor, Les Macedo-Roumains, Bucureşti, 1937; • CLOŞCA Ionel, SUCEAVĂ Ion, Tratat de drepturile omului, Editura Nova, 1995; • COLEMAN, J., “Social capital in the creation of human capital”, American Journal of Sociology, Vol. 94,

1988, p. 95-120 • COLEMAN, J.S., Foundations of Social Theory, The Belknap Press, Cambridge, 1990 • Cook, James B., 1994, Community Development Theory, în Community Development Publications,

http://extension.missouri.edu/publications/DisplayPub.aspx?P=MP568 • CREIGHTON, James L., 2005, The Public Participation Handbook. Making Better Decisions Through Citizen

Involvement, Jossey-Bass, A Wiley Imprint, San Francisco • CZERWINSKI Thomas J., ALBERTS David S., Complexity, Global Politics and National Security National

Defence University Washington D.C., 1997; • DELCEA Mihai, Protecţia Juridică a Refugiaţilor în Dreptul Internaţional Editura Presa Universitară

Română, Timişoara, 2002; • DIACONU Ion Minorităţile în Dreptul Internaţional, Institutul Român de Studii Internaţionale „Nicolae

TITULESCU”, 2001; • DIACONU Ion, Drepturile omului, IRDO, Bucureşti, 1993; • DJUVARA Neagu, Amintiri din pribegie 1948-1990, Editura Albatros, Bucureşti, 2002;62. Mihai PELIN,

Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989, Editura Compania, Bucureşti, 2003; • DOBRINESCU Valeriu Florin, Emigraţia română din lumea anglo-saxonă, Institutul European, 1993; • DOGARU Mircea, ZBUCHEA Gheorghe, O istorie a românilor de pretutindeni, Editura DC Promotion,

Bucureşti, 2004; • DRAGOMIR Nicolae, Oierii mărgineni în Basarabia, Crimeea, Caucaz şi America de Nord, Cluj, 1939; • ETZIONI, Amitai, 2001, Next: the Road to the Good Society, Basic books, USA • FILIPESCU Ion, FILIPESCU Andrei, Tratat de drept internaţional privat, Regia autonomă Monitorul

Oficial, 2004; • FILITTI Ion, Emigraţie şi călătorie. Un român în Germania, Editura Paideia, Bucureşti, 2004; • FOLEY, M.W.; Edwards, B., “Social capital and the political economy of our discontent”, American

Behavioral Scientist, Vol. 40, No. 5, 1997, p. 669-678 • FRUNZĂ Victor, DUMITRESCU Vasile C., O istorie a exilului românesc (1944-1989), Bucureşti, 1997; • GAFENCU Grigore, Politica în exil 1942-1957, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000; • GÂRBACEA Ion, Şomajul în Ardeal şi emigrarea, Cluj-Napoca, 1925; • GHEORGHIU Şerban, Tragedia navelor Struma şi Mefkure, Editura Fundaţiei Andrei ŞAGUNA, 1998; • GIOSAN L., T.I. Oprea, Ştiinţa în România postcomunistă: Viitorul nu este luminos. Ad Astra 1 (2), 2002; • GOLOPENŢIA Sanda, America, America, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996; • GUSTI, Dimitrie, „Comunism, socialism, anarhism, sindicalism şi bolşevism, Clasificarea sistemelor

privitoare la societatea viitoare, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti”, 1993 • HAGAN, J., Structural Criminology, Rutgers University Press, Piscataway, 1989 • HARDER Peter, Migration: A New International Dimension, I.J.R.L., vol. 5, no. 1, 1993; • HARTULAR Anca, Merem la America, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996; • HELD David, McGREW Anthony, GOLDBLATT David, op. cit., pp. 332-334 • HIRST, P., THOMPSON, G., Globalizarea sub semnul întrebării, Editura Trei, 2002, p. 22–28. • ILIE Traian, O societate româno-americană la centenar, “DORUL”, Editura Danubius, Bucureşti, 2003; • IONIŢOIU Cicerone, Nicole Valery-Grossu, O lumina în bezna exilului românesc, Fundaţia Culturală

Memoria, Bucureşti, 1997; • JANOWITZ, M., “Sociological theory and social control”, American Journal of Sociology, Vol. 81, No 1,

1975, p. 82-108 • KRIEKEN Peter J. van, The Migration Acquis Handbook, T.M.C., Asser Press, Haga, 2001; • LARIONESCU Maria, “Scoala sociologica de la Bucuresti-Traditie si actualitate”,1996,Ed. Universitate

Bucuresti • LAZĂR Eugen, Câteva consideraţii asupra fenomenului emigraţiei şi a orientării românilor din Transilvania

spre America de Nord în perioada 1848-1918, Zalău, 1980; • LAZĂR Eugen, Începuturile emigraţiei româneşti în Statele Unite şi Canada în a doua jumătate a veacului al

XIX-lea, Târgu Mureş, 1980;



20

• LEUCA Mary, Merem la America. Începuturile comunităţii româneşti în America, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996;

• MARCU Viorel, Mecanismele Internaţionale de garantare a drepturilor omului, Editura Sigma Plus, Deva, 1998;

• MARINESCU Aurel Sergiu, O contribuţie la istoria exilului românesc, 5 volume, Editura Vremea, Bucureşti, 1999-2005;

• MARINESCU Elise, Mihai DELCEA, Elemente de drept comunitar din perspectiva Proiectului de Constituţie Europeană; Editura Universităţii din Piteşti, 2004;

• MĂRGINEAN, Ioan, 2002, Calitatea vieţii în România, ed. Expert • METEŞ Ştefan, Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX, Ediţia 1, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti,1971; Ediţia a 2-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977; • MIFTODE, V., 1984, Elemente de sociologie rurală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. • MIGA-BEŞTELIU Raluca, Drept Internaţional. Introducere în Drept Internaţional Public, Editura All, 1998; • MIHĂILESCU, Ioan, 2000, Sociologie generală, ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti • NEAMŢU Gelu, Ciobani români în Montana, Statele Unite ale Americii, 1907-1913, Editura Dragoş-Vodă,

Cluj-Napoca, 2002; • NIŢULESCU Dana Cornelia, Indicatori comunitari ai dezvoltării urbane, Calitatea vieţii, XII, nr. 1-4, 2000, p.

71-77. • ONCESCU M., Tot despre ştiinţa românească. Curierul de Fizică nr. 39, 2002; • OPREA T.I., De veghe în cercetarea românească: Eseuri de filozofia cercetării. Ed. Mirton, 2001; • OZDEN Caglar, SCHIFF Maurice (ed.), „Internaţional migration, economic development and policy”, Banca

Mondială, Washington DC, 2007, p. 19 • PELIN Mihai, Opisul emigraţiei politice, Editura Compania, Bucureşti, 2002; • PETER Marris, Community Planning and Conceptions of Change, Routledge and Keagan Paul, London, 1982. • PITULAC, Tudor, “Elemente de dezvoltare comunitară”, în Jurnalul practicilor pozitive comunitare, nr. 1-

2/2001, p. 3-11 • POLEDNA Rudolf, Sint ut sunt, aut non sint? Transformări sociale la saşii ardeleni după 1945. O analiză

sociologică din perspectiva sistemică, Presa Universitară Clujeană, 2001; • POPA Ioan, POPA Luiza, Românii, Basarabia şi Transnistria, Fundaţia Europeană Titulescu – Centrul de Studii

Strategice, Editura Artemis, Bucureşti, 2009; • POPESCU Corneliu Liviu, Protecţia internaţională a drepturilor omului, Editura ALL Beck, 2000; • POPESCU Stelian, Emigraţia română în America de Nord până la primul război mondial, Alba-Iulia, 1997; • POPESCU Titu, Din perspectiva exilului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002; • POPESCU Titu, Nimeni nu-i profet în ţara lui, ci în exil, Editura Danubius, Bucuresti, 2000; • POPOVICI Andrei, DRUTZU Şerban, Românii în America, Bucureşti, 1926; • PRECUPEŢU, Iuliana, “Dezvoltare comunitară în spaţiul socio-cultural românesc”, în Jurnalul practicilor

pozitive comunitare, nr. 1-2/2001, p. 11-23 • PUTMAN, R.D. , Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Community, Simon and Schuster,

New York, 2000 • Revista Fundaţiilor Regale, Despre originea românilor, 1883-1940. • ROSS, M.G, Community Organization, Theory and Principles, Harper and Brother, New York, 1995; • ROŞCA Dan, „Introducere în sociologia populaţiei şi demografie”, ediţia a IV-a, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 2007; • SANDU Dumitru �i col, 2004 Cultură şi experienţă de migraţie în satele României, Sociologie Românească,

3/2004; • SANDU, Dumitru, 2005, Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie, ed. Polirom, Iaşi; • SANDU, Dumitru. 2000. Migraţia transnaţională a românilor din perspectiva unui recensământ comunitar.

Sociologie Românească;. • SARCINSCHI Alexandra, Migraţie şi securitate, Editura Universită�ii Naţionale de Apărare “Carol I”,

Bucuresti, 2008 ; • SĂVULESCU VOUDOURIS Monica, În Europa! În Europa! Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti,

1993; • SCHMIDT Axel P., Political Terrorism. A Research Guide to Concepts, Theories, Databases and Literature, Amsterdam and New Brunswick, 1988, (Terorismul politic. Ghid al concepţiilor, teoriilor, bazelor de date şi a literaturii în domeniu); • SCHUMANN Harald, MARTIN Peter, The Global Trap – Hans-Globalization & the Assault on

Democracy & Prosperity, Ed. Zed Books, New York, 1997; • SNOW, M.Donald, “Distant Thunder:Patterns of Conflict in the Developing World”, edited by M.E. Shape Inc.,

1997; • STACK, C., All Our Kin: Strategies for Survival in a Black Community, Harper and Row, New York, 1974; • STAN Constantin I., Contribuţii ale românilor aflaţi peste hotare la înfăptuirea idealului naţional în toamna

anului 1918, Zalău, 1988;

http://dumitru.sandu.googlepages.com/Culturasiexperientademigratieinsatel.pdf



21

• STĂNESCU Gabriel, Românii din lumea nouă. Valori native şi adaptive la românii americani, Editura Criterion, 2003;

• STOICA Vasile, Analiza comparată a situaţiei minorităţilor române din Bulgaria, respectiv a celei bulgare din România, Sofia, 1930;

• SZCZPANSKI, J., 1972, Noţiuni elementare de sociologie, trad. Mareş, N., Editura Ştiinţifică, Bucuresti; • TARANU Jean, Presence Roumaine au Canada, Montreal (Quebec), 1986; • TOFFLER, Alvin “A crea o nouă civilizaţie-politica in al treilea val”, autor, Editura Antet, 1995; • TUDORACHE, Carmen, Evolutia fenomenului migratiei în Europa, Economie Teoretică si Aplicată, Bucuresti,

2006; • ŢUCĂ Horatiu, Canada, mod de utilizare, Editura Scorilo, Craiova, 2003; • USCĂTESCU George, Nou intinerar, Colecţia Destin, Madrid, 1957; • VERWILGHEN, M. (2004), dezbaterea internaţională cu tema „Relaţia de cauzalitate între procesul migraţiei şi

dezvoltarea la nivel global”, Bruxelles; • VLĂSCEANU Lazăr, ZAMFIR Cătălin, „Dicţionar sociologie”, ediţia online; • VOICU Mălina. 2004. “Women Work and Family Life: Value Patterns and Policy Making”, în Will Arts şi

Loek Halman (editori). European Values at the Turn of the Millenium; • WALTERS Shirley, Globalization Adult Education & Training Impacts & Issues, Ed. Zed Books, New York,

1997; • Weil, M., 2005, The Handbook of community practice, Sage Publications, Londra; • WHYTE, W. F., Street Corner Society: The Social Structure of an Italian Slum, 3rd ed., University of Chicago

Press, Chicago, 1981 • ZBUCHEA Gheorghe, Cezar DOBRE, Diaspora românească - Pagini de istorie, vol. I, Editura Lucman,

Bucureşti, 2003; • ZBUCHEA Gheorghe, Cezar DOBRE, Românii Timoceni-Destin istoric şi documente, Vol. 1-3, Editura DC

Promotion, Bucureşti, 2005. PPaaggiinnii wweebb • Comunitatea românilor de peste hotare: www.romanidepestehotare.com; www.strada32.com; • www.strainatate.org ; www.instrainatate.rowww.instrainatate.ro; • Comunitatea românilor din Austria: www.wien.ro; www.romania.at.tf ; • Comunitatea românilor din Australia: www.aradomain.com; • Comunitatea românilor din Belgia: www.rombel.com; • Comunitatea românilor din Canada: www.thebans.com ; www.alocanada.com ; www.rovancouver.com ;

www.rodirect.ca ; www.romonca.com ; www.observatorul.com ; www.montreal.ro; www.arcweb.ca; www.InfoCanadian.com; www.arta.ca; www.arcanada.org; www.ARCweb.ca; www.kw-banat.org; www.paginiromanesti.com; www.tribunanoastra.freeservers.com; www.cuvantulromanesc.com; www.faptudivers.com; www.agendacanadiana.com; www.visapages.com;

• Comunitatea românilor din Cipru: http://aliantaromanilordin cipru.org.cy; • Comunitatea românilor din Danemarca: www.romania.dk; www.danemarca.dk; • Comunitatea românilor din Egipt: http://romaniinegipt.forumgratuit.ro; • Comunitatea românilor din Elvetia: www.casa-romanilor.ch; www.caminulromanesc.net; • Comunitatea românilor din Finlanda: www.romanians-fi.info; • Comunitatea românilor din Franţa: www.filiera.fr; www.Franta-Romania.com ; • Comunitatea românilor din Germania: www.rom2.de; www.ro-de.org; • Comunitatea românilor din Irlanda: www.romaniancommunity.net ; • Comunitatea românilor din Italia: www.romaniaitalia.net; www.romania-italia.info ; • Comunitatea românilor din Japonia: http://romani-in-japonia.forumactual.com ; • Comunitatea românilor din Liban: www.windowtoromania.org ; • Comunitatea românilor din Marea Britanie: www.romani.co.uk; www.romani-online.co.uk;

www.diasporaonline.ro; www.mareabritanie.ro; www.romanulbritanic.org; • Comunitatea românilor din Norvegia: www.norvegian.net; • Comunitatea românilor din Noua Zeelandă: www.diasromnz.8m.com; www.romania.co.nz/ro; • Comunitatea românilor din Olanda: www.romanias.nl; www.benelux.ro; • Comunitatea românilor din Portugalia: www.romaniinportugalia.org; • Comunitatea românilor din Qatar: www.qatarliving.com/node/184396; • Comunitatea românilor din Serbia: www.comunitatea-romanilor.org.rs; • Comunitatea românilor din Spania: www.spaniaromaneasca.com; www.romaniadinspania.com;

www.romaniinspania.ro; www.romani-in-spania.iespana.es; www.inspania.com; • Comunitatea românilor din Suedia: www.suedia.se; • Comunitatea românilor din SUA: www.romanianamericans.org ; www.romania-international.com;

www.romaniancenter.org; www.romanian-american.net ; www.romaniinseattle.com ; • Comunitatea românilor din Ungaria: www.foaia.hu;

http://www.romanidepestehotare.com/

http://www.strada32.com/

http://www.strainatate.org/

http://www.instrainatate.ro/

http://www.wien.ro/

http://www.romania.at.tf/

http://www.aradomain.com/

http://www.rombel.com/

http://www.thebans.com/

http://www.alocanada.com/

http://www.rovancouver.com/

http://www.rodirect.ca/

http://www.romonca.com/

http://www.observatorul.com/

http://www.montreal.ro/

http://www.arcweb.ca/

http://www.infocanadian.com/

http://www.arta.ca/

http://www.arcanada.org/

http://www.arcweb.ca/

http://www.kw-banat.org/

http://www.paginiromanesti.com/

http://www.tribunanoastra.freeservers.com/

http://www.cuvantulromanesc.com/

http://www.faptudivers.com/

http://www.agendacanadiana.com/

http://www.visapages.com/

http://aliantaromanilordin/

http://www.romania.dk/

http://www.danemarca.dk/

http://romaniinegipt.forumgratuit.ro/

http://www.casa-romanilor.ch/

http://www.caminulromanesc.net/

http://www.romanians-fi.info/

http://www.franta-romania.com/

http://www.rom2.de/

http://www.ro-de.org/

http://www.romaniancommunity.net/

http://www.romania-italia.info/

http://romani-in-japonia.forumactual.com/

http://www.windowtoromania.org/

http://www.romani.co.uk/

http://www.diasporaonline.ro/

http://www.mareabritanie.ro/

http://www.diasromnz.8m.com/

http://www.romania.co.nz/ro

http://www.romanias.nl/

http://www.benelux.ro/

http://www.romaniinportugalia.org/

http://www.qatarliving.com/node/184396

http://www.comunitatea-romanilor.org.rs/

http://www.spaniaromaneasca.com/

http://www.romaniadinspania.com/

http://www.romani-in-spania.iespana.es/

http://www.inspania.com/

http://www.romanianamericans.org/

http://www.romania-international.com/

http://www.romanian-american.net/

http://www.romaniinseattle.com/

http://www.foaia.hu/



22

• Departamentul Românilor de Pretutindeni: www.drp.ro; • Forumul românilor de pretutindeni: www.e-migrant.rowww.e-migrant.ro; • Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni: www.romanii.ro; • http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Termeni/migratie.htm;; http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Termeni/migratie.htm• Portalurile Romanilor de pretutindeni: www.romanian-portal.com; www.romaninlume.comwww.romaninlume.com; •• RRoommaanniiaann GGlloobbaall NNeewwss:: www.rgnpress.rowww.rgnpress.ro..

http://www.drp.ro/

http://www.e-migrant.ro/

http://www.romanii.ro/

http://www.romanian-portal.com/

http://www.romaninlume.com/

http://www.rgnpress.ro/

Lucrare DPI

Documents

Transcript of Lucrare DPI