jtiasu. XL. fro. 23 2 -e .ЬІЧ. universul Literar · ce şi arheologice basarabene, despre vechia...
Transcript of jtiasu. XL. fro. 23 2 -e .ЬІЧ. universul Literar · ce şi arheologice basarabene, despre vechia...
l e g a i ' U m i ^ jtiasu. XL. - fro. 23 2 le i e x e m p l a r u l Duminică 8 iun-e . Ь І Ч .
universul Literar — PREŢUL ABONAMENTULUI In tară : pe un an 100 l e i . In străinătate ne nn an 200 l e i .
J H U - V T r W 1
%
2. — > . 23 . UNIVERSUL LITERAR Duminica 8 lua e V.yj.
]Voi ц'аѵещ щогщіціе! Cu prilejul zilei eroilor
E pomenirea celor mor ţ i ! Fiecare duce flori de presară pe
mormântul scump ! Tămâia, cande.u sau lumânarea a-
prinsă a ra tă că mormântul nu e părăsit .
E cineva care-1 îngrijeşte, care-1 stropeşte cu lacrimi calde şi morman tul ast-fel îngrijit pare că are viaţă — vorbeşte.
E o mângâiere ,o alinare a durer ei,: o fericire chiar a avea mormântul fiinţei dragi, unde să te poţi duce sä verşi o lacrimă, să găseşti o clipă, care să umple de evlavie şi mister nepătruns .
Noi ti1 avem mormmie ! Noi nu ştim unde Bafee ţ ă r âna care
a acoperit pe ai noştri '! A plânge la mormântul unui stre
in, nu e tot una cu a plânge la mormântu l în care doarme <al tău.
Este o înşelare a simţurilor, a éu-rerei, plânsul nu este complect, o ă d lipseşte sbuciumul saf tetuM, înfiorarea ca m e i la atingerea ţăaEâaei rece, ce te desparte de fiinţa iubită, îngropată ,acok>.
Ptàogem, xiar gândul eboară veşnic şi-1 cau tă pretutindeai , МжзЬашІ zarea, şi văaidsabuL Itítnebtod cerul,: căci ш и ш і nu ştiu să m a i răspundă „tmee este morm&ntui шоМгщ unde mă plângem moi, tm^âe s& ne plecăm genunchii, unée s'oştemem fiori *///".«.
TţKftucaia .Peştera, -Cofeadm, Mir-cea-Vodă «ont s t răbătute cu gâadul în lang şi'n lat, aooi©«. trebuie să fie mormintele noastre, dacă duşmanii ce alergau în urma lor, le-au mai
făcut morminte, sau i-au lăsat p radă fiarelor sălbatice şi câinilor flămânzi.
Noi navem morminte, mormântul e în sufletul nostru ! Biet suflet cimitir !
Acolo ne coborâm, sau ma i bine zis ne înăl ţăm şi plângem, mângâind amintirea lor dragă şi calde rugăciuni, tăcute, tr imitem, să ajungă să pă t rundă până la ei, să s imtă acolo... sus, că noi nu i-am ui tat
Mormântul eroului necunoscut va fi pildă strălucită de devotament patriotic, va fi im stâlp de reazăm în e-ducaţia naţională, dar nici când mângâere pentru sufletele ce-şi caută zadarnic şi aai mormintele scumpilor soţi, fii şi fraţi.
Flori multe vom aşterne pe mormântul eroului necunoscut, vom a-prinde lumânări destule, vom plânge ţă râna streină, dar sufletul şi mintea veşnic neîmpăcate ,vor alerga mereu pe câmpiile îndepărta te căutâai-du-i pe ei jâe asemenea eroi neeu-noscuţL
Pleca-vem á e la mormântu l tău, to t m a i singure, al inarea durerii ; n 'o poţ i căpă ta prin artificii, şi meşteşugari.... şi veşnic când sufletele noast re vor fi piine d e amărăciune , când vom avea nevoie ёв colţii#©a-£tl áe păm â n t care dacă te face eă pîàsRgi, t o -teşi ІаоЕнаайе chiarv t e uşurează, când * ш căuta acest colţişor de pămeastsă шта şi noi unde plânge... aceleş Аиетшв, acelaş răspuns fără nădejâe :
— ,Д&і n a v e m тотгаяз£е" ! 1 . . . І л и й а K. Bâr i a t l
racEasă Iu ^Маета deasă pe a n stejar bă
t rân s t* ţastuită o ісошіа a Ж&іоеі Dommtei .
Prietre îranzele v e m lustesÄe s e joacaxazôle soarelui şnmâmd. ici щ colea pete аигі. Trecăteaii eredinciaşi se opresc şi ruga lor fierbinte se ridică 'Către fecioara sfânta. Ea-i ocroteşte .şi щшш. oamenii că mul te minuni a săvârşit.
Odată, m a i mulţi tâlhari atacaser ă pe n iş te călători säSäxsxi de stejarul cu sfânta : când rădicaseră mâinile să mjuaghie pe bieţii ©aasteni, mâinile li se muiaseră, cuţitele le căzuseră Ia pământ, iar e i 'spăimân-taţ i fugiseră lăsând drumeţii să mul-ţumiască Maicei Domnului pentru minunata lor scăpare.
Acea icoană fusese găsită într 'o peşteră unde locuise un pustnic, fusese apoi lua tă şi pusă în pădure pentru a păzi de primejdii pe trecă
tori. ТШаагіі ştiau o*'n аов йюс tratate -să se agate de oameni pestre «că ie merge rău, şi áe aceea hoţi înoifcărrră se ±»e pomul cu icoana f i să-l a rdă c a eă scape de ea, obci s'o scoată ée pe pom nici .gâmd. nan «era necutezând eă se atingă de hacru sfânt. Se «ішега într"© zi ca g a a a a l asta în pădure. 0 Maxiste de-t&veitßuk аѳшвеа , nu se аиаеа decât bâeâitul ршфахііог, şi carafcecuî. greeruiui.
Amândoi îifitieară securile şi kwi-ră pomul, dar vai ! ce minune ! stropi de sânge ie unajplură mâiniie şi faţa. Ridicând oáhü înspă imâta ţ i asupra) icoanei, văzură lacrimi p icând din osfa-ii Feiioarei făcătoare de minuni ! Attrrci îngroziţi răufăcătorii o luară la fugă lăsând seeurele în pom. Se duse vestea departe de acea minune, şi sătenii din acele locuri
Hotăr t ră să s t rângă bani şi să clădească o biserică închinată sfintei. Biserica se clădi şi lume peste lume venea cu rugăciuni şi daruri la Maica Precista. In ziua de Sfânta Maria se
făcea hram mare, şi preoţii de dimi« noaţă рГпа seară nu mai încetau s | citiască pomelnice şi să împar tă mi-miruri . Veneau oameni bolnavi df departe şi prin credinţa îor se tamd* duiau. Biserica se îmbogăţise şi mul< te daruri scumpe erau a tâ rna te la i« coana miraculoasă. Pr in t re altele e-, ra şi un lanţ gros de aur pe care-1 dăruise o m a m ă al cărui copil se însănătoşise după multele ei ruga-, c i u n l în t r ' o zi trei flăcăi, şedeau la cârciuma din sat, bând vorbeau verzi şi uscate.
— Eu zise unul din ei am auzit că1,
nu este bine să treci noaptea prin cur tea bisericilor.
— Ah ! ce prostie, zise altul, eu pot s ta toa tă noaptea ehiar în biserică în întuneric şi nu-mi este nimic,! de Ge mi-ar fi frică ?
— Haidem să te punem la încercare zise cel de al treilea. Bine, fac prinsoare răspunde cel de la doilea: noaptea de mâine o voi petrece până în zori in biserică.
— Foar te bine, noroc ziseră cei lalţi şt ciocniră oâte-şi trei paharele cu vin.
A doua zi flăcăii se duseră dimineaţă la slujbă : când se sfârşi liturghia băeatul cu prinsoarea se ascunse după un stâlp în sfântul locaş, popa închise uşa şi plecă. Flăcăul petrecu ziua uitându-se pe la icoane la darurile care e r au a tâ rna te pe la ele; mai dormitând, mai mâncând nişte merinde care le luase cu el, m a i răsfoind cărţile sfinte, până începu sii se întunece. I n biserică nu ardea decât o candelă în faţa altarului.
Umbra se revărsa înăuntrul clădi-rei sfinte, şi lucrurile de aur şi argint străluceau înnoaptea care le coprin-dea.
Băeatul nu era o fire rea, nu înşelase pe nimeni nici odată, nu furase, dar pesemne că diavolul vroi să'l ispitească, căci începu să se uite cu poftă ta Ішзгшііе de p re ţ care împodobeam «ataruL E l se g â n d i :. mi-am
.parafait aiua şi o «&Ът pierd şi noaptea iegeaba ; dece n'aşi lua eu un lucru ecmnp de aici eă mu. aâeg cel puţ in cu ceva !... Së 'atranec*se de tot, cârcă în' biserică era fi m a i întuner ic; n s a p t e a era « e a g r l fără stele, numai candela care atâaaaa chiar deasupra icoanei sfinte pierea o steluţă r ă t ăc i t ă în acea beznă, ş i j*ăspândea câteva raze slabe care făceau să lucească lanţul de la gâtul Maico i Domnului . Flăcăul se urta cu ochii ţ in tă la lanţ ; se s imţea a t ras d'e el ca de un magne t : încet, încet, so apropie sună douăsprezece, şi'n fiecare sunet i se pare ispititului că aude aceste cuvinte : Nu te atinge ţ de lucrurile sfinte, cine fură merge 'n iad... Dar el se apropie, iala-1 lângă imagina blândă a cărei privire pare că se aţ inteşte asupra lui, într is tată. Nimic însă nu'l ma i opreşte, punei pe lanţ mâna t r emurândă şi rece!..«(
Duminică 8 Iunie ІУ24. UNIVERSUL LITERAR N r . 23 —- 3.
In întunericul care'l înconjoară i se pa re că toţi sfinţii se mişcă'n pervazul lor, că ies clin cadru, că se a-propie de el, că'l ating !.I se pare că aude şoapte, toţi sfinţii din jurul lui pa r că şoptesc cuvântul : hoţ ! iar în ochii Fecioarei două lacrimi strălucesc.
Părul se sbârceşte pe capul păcătosului, un fior îl coprinde ş t i cut remură, o sudoare rece îl acopere, şi cu lanţul în mâna-i încleştată cade la p ămân t în nesimţire.. . Icoana miraculoasă pedepsise pe acel care cutezase să ridice mâna asupra ei ! .
De dimineaţă când veni preotul in biserică găsi pe flăcău ţeapăn la picioarele altarului cu. lanţul în mân a i încleştată. II ridică, îl duse în casă unde după multe îngrijiri îşi veni în fire. Băiatul şopti cu glas slab că vrea să se spovedească : el spuse preotului tot păcatul său. De-când cu acea întâmplare sărmanul flăcău s tă tea tot pe gânduri, petrecea vreme lungă la biserică îngenu-chiat în faţa al tarului rugându-se cu evlavie. Toţ i tovarăşii lui se minunau de schimbarea care se făcuse în el. După câtă va vreme el se călugări şi 'n mănăst irea unde se retrăsese propovăduia aşa de frumos în cât ise dusese vestea departe. Lume peste lume venea să'l asculte, şi'n cuvântări le lui înţelepte vorbea de cinste şi de dreptate, spunând la a-cei care ' l ascultau să fie credincioşi, să nu nesocotească locaşurile sfinte, şi să se teamă de judecata Demne-B e e a s c ă .'
Баіхояава P»l*
Reţeta contra ameţelii SNOAVA
Cam de vreo zece zile'ncoaee Grigore are ameţeli ; Biata nevastă, ce nu-i face !.... Descântece şi oblojeli, De geaba, toate, că nu-i trece Grigore atunci se hotărăşte La doctor chiar acum să plece. Să vadă, пиЧ tmdrăveneşte ? Ajuns la doctor, e'ntrebat De cum i-e starea genereală } El de ameţeli s'a văîtat, De-o sătbichme-aşa totală. Va pus apoi să se desbrace Şi cerce iându'l cu'ngrijire Ii zice : — Bine te vei face De ne~i mai lâncezi'n neştire ; la bine seama şi m'asctdtă, Prea daci o viaţă sedentară Şi-ţi trebue mişcare multă,-Mereu. într'una. iarnă-vară. Spune-mi ce meserie ai ? De sigur, toată ziua stai ! — Ba să iertaţi, alerg din zori, Sunt d'ai de împărţesc scrisori.
V. Bilciurescu
Locuri sfinte din Basarabia JMserlca ѵ̂ сМсз din Căuşanii Noul
însemnări d i n călătorie „Vechea biserică de piatră cu nu
mele Adormirea Prea Sfintei Fecioa re din târguşorul Căuşanii-Noui, judeţul Tighinei, e a tâ t de interesantă prin pictura ei internă şi a r ta bisericească moldovenească veche şi ca monument al credinţei în Basarabia în cât trebuie să le fim recunoscători acelora cari s'au gândit să păstreze neat ins pentru generaţiile viitoare aiest monument" . Aşa începe articolul său părintele Kurdinovski în Revista Societăţii bisericeşti istorice şi arheologice basarabene, despre vechia biserică din Cauşani-Naui. Şi are dreptate ! Căci nespus de mare bucurie sufletească ai când ai vizitat acest locaş vechi a tâ t de vorbitor de trecutul neamului moldovenesc, în cât el a r trebui să devie un loc de pelerinaj pentru acei cari voesc să se inspire de la urmele trecutului lor.
De asupra uşei este o inscripţie în] greceşte şi alta în moldoveneşte. UI* t ima glăsueşte următoarele :
Această sfânta şi Dumnezeiască biserică ce'şi prăznueşte hramul sfinţi Adormiri a prea Cinstitei fiind mai înainte de lemn vechi şi sfărămându^ se de tot încă fiind Mitropolit sfinţia sa Daniil nu au lăsat acest lucru, dumnezeesc să se sfărâme jos, ci din râvna dumnezeească şi cu ajutorul maicii sale şi fiind milostenie pre la toţi creştinii... milostitirs'a şi m,ăria sa de a luat ajutor.... (mai depărta indescifrabil).
După toate probabilităţile această biserică a fost şi mai veche, dar a fost refăcută sub GrigQrie Calin ic Voevo-dul, de oarece pe timpul domniei lui a fost şi mitropolit Daniil.
De altfel pe unul din păreţ i sunt zugrăviţi şi ctitorii bisericii şi s'a pu tu t
Vederea din afară a bisericii din Cauşani până la reparaţie
Cu îngrijirea Societăţii bisericeşti şi s tă ru in ţa d-lui general Panaitescu, oare a obţinut concursul Societăţi monumentelor istorice, biserica din Cauşani-Noui a fost refăcută, dreasă, îndreptată aşa că va mai putea câtva t imp să rămâie dovadă de trecutul a-cestor părţ i ale locului.
Clădită din piatră de i se vede că a avut trei rânduri de stâlpi de lemn legaţi în par tea de sus şi la mijloc cu alte bârne de lemn, aceşti stâlpi şi bârne au putrezit şi acum în locul lor au rămas adâncituri din care se maci nă un colb auriu.
Păreţ i i sunt bine conservaţi, de şi pictura este destul de str icată şi de mâna omului şi de umezeală. Clădită în adâncime, căci t rebue ca să pătrunzi în ea să cobori câteva trepte. Altarul e de asemeni de peatră şi fe-
'restrele sunt mici şi cu zăbrele.
descifra în dreptul fie căruia dintro ei următoarele numiri :
Scarlat Grigorie Ghica Voevod, Eca-terina Russet, Constantin Voevod, (probabil Constantin Mavrocordat), Nciolaie Mavrocordat, Grigore Cali-mach Voeovd şi Daniil mitropolitul. Ultimul şi c uGrigore Calimach Voe-vodul ţ in în mâini o biserică care are asemănare cu biserica din Cauşani.
Este o versiune că înainte de refacerea aceasta a bisericii din Cauşani care aavut loc în 1719—1720, biserica ra fi fost refăcută sau făcută chiar de Ştefan al VI-a al Moldovei, care în drăgostindu-se şi căsătorindu-se cu o t i rană tă tăroaică a trecut la mahomedanism şi a cedat tătari lor două judeţe din Basarabia-adică Bugiacul. P e a t ru fapta aceia Ştefan al VI a fost ucis de boeri moldoveni la Suceava,
4. - Nr. 23. UNIVERSUL LITERAR Duminică 8 lun'e ]',)24
Lucrurile acestea s'au petrecut pe la 1552.
Cura timpurile acelea i rau fost prielnice pentru biserica creştină, de a-ceea şî clădirea bisericei din Căuşani în prima ci construcţie a fost făcută în pământ şi înălţimea ei n 'a t recut de gardul care o înconjura. Sub fanarioţi însă când cultul religios era încurajat, biserica a fost refăcută cu piat ră de mitropolitul Daniil şi sub domnia lui Grigore Calimah Voevod.
/ In curtea bisericei sunt şi câteva pietre funerare şi un monument păgân tătăresc, care de asemeni vorbesc de trecutul acestor locuri.
Monument tătărăsc în curtea bisericii Căuşani-Noui
Şi cu toate acestea sunt oameni care faţă de aceste dovezi ale trecutului românesc a acestor-locuri neagă drepturile Komâniei asupra Basarabiei şi vorbesc de plebiscit. Oare aceste momente atât de vorbitoare de trectitdtl acestei provincii nu sunt mai grăitoare de cât orice vot ?
Dar ca ele să fio şi mai vorbitoare trebuie «iă vorbim de ele tuturor şi poate nu ar fi nimic mai cuminte do cât de a face posibilă vizitarea acestor locuri decât mai mulţi români — căci cu cunoaşterea acestui trecut se întăreşte conştiinţa de neam a fiecăruia.
Dr. I. D u s c i a n
/ ^ A A A A / V V W W V W W W V W V / . "V?! * * * # * • * # * * i - # * * # # * # # # * # # • « # • # 0 Ш С
î H'JUiLE PREMII FILATELICE
1 i » i mm ?« — P e Iunie 1924 — I CUPON No. 1.
Petre ţi vizitele — A N E c T O D A -
Sfântul Gheorghe, ; Ziua lui Don-Căpitan Iorgovan. Pentru masă melu gras : Sărmăluţe cu smântână, Să nu uiţi o săptămână. Cu smântână sărmăluţe Şi mămăliguţă. €a friptură drop-plăcint&i Ceva pui Ajimăţui. Sărbătoare, zi de nume Vine lume ; Vorbe, glume ;
Demni, cucoane... * Fata"n casă cară apă La bomboane
Petre ordonanţă nouă Cun chipiu cât un potcap Pus în cap, Jos colo'n bucătărie, A făcut mămăliguţă A. turnat-o'n farfurie Şi se uită-acum la ea .* Să dea masa l Să n'o dea î — Ian ascultă, dăm la masă t Zice către fata'n casă. — Apoi nu, răspunde dânsa, Cau venit r r 'o trei cucoane ; Le-am dat apă şi bomboane. — Trei cocoane î 'ntreabă dânsul, Dar ce cată îi...
Că măliga se'nvârtoaşe'f... — Poi, la vizită veniră. — Vizită î!.. Dar ce, sunt moaşe î.
T h . D. S p e r a n f l a
FltATEHA
Noui serji_apărute Esthonia : A apărut o m a r c ă de
de 3 mărci, verde-albastră, bine execu ta tă .
Anglia : Filigramele cari şe distingeau pe mărcile engleze au schimba t forma. Ele vor avea şi pe viitor 0 coroană şi literile G. V. R., dar V O T fi în caractere drepte.
Lituania : A surşarjat, în beneficiul văduvelor de război toa tă seria de mărci, dublându-se la toate valorile pe cari Ie aveau, afară de următoar e l e ^ căror valoare adăugată este : marca de 36 c. cu + 34 e; 3 litas + 1 litas» 5 litas + 3 litas.
Sursarjul are patru forme, foarte interesante.
Egipt : Seria cu efigia regelnd' Faud s'a îmbogăţit cu marcă de 200 m. ; blas—roşie, format mare.
Elveţia : Au apărut 4 noui valori pentru aviaţie : de 90 c ; 1,20; 1,50; 2 fr.
Premiile noastre pe luna Iunie
Pentru luna Iunie vom pregăti premii foarte interesante, cuprinzând 15 lotmîi bogate, cu serii alese.
G E O R G E T A P U C R E S T
AMINTIRI DESPRE ÎMPĂRĂTEASA I0SEFIH» 6 Traducere de CONST. A. I. GHICA
CAP. V
Ü amintire a împărătesei.
în t r 'o zi pe când ne aflam la Mal-maison, A M rugat-o pe Împără teasa Josefina să ne A I A te diamantele ei cari erau închise într 'un dulap a cărui cheie o avea, doamna ei de o-noare, d-na Gazani. Irnediat, cu o bunăvoinţă rară, împărăteasa dădu ordinu să se aducă o masă pe care doamnele ei depuseră o sumedenie de cutii. După ce cutiile au fost deschise, A M rămas înmărmuri te de frumuseţea, de grosimea şi de strălucirea incomparabilă a acestor pietre preţioase.
După ce ne-a lăsat să le examinăm şi să le pipăim în voie, Josefina ne zise :
— „V'am ară ta t toate pietrele astea pentru a vă desgusta de mania lor. După ce aţi văzut astfel de pietre, nu mai puteţi dori pietre mediocre ; mai ales gândindu-vă că a m
fost foarte nefericită, deşi am posedat pietre a t â t de rare .
„La început ele mi-au plăcut, dac
PRINŢUL EUGENIU (după Isabey)
Duminică 8 Ішііе 1924. UNIVERSUL LITERAR Nr. 23
puţin câte puţin m ' am desgustat de ele, aşa că nu le mai port decât a-tuci când sunt silită. Credeţi-mă domnişoarelor, nu invidiaţi luxul a-cesta. care în nici un caz nu poate da fericirea. Am să vă uimesc spu-nându-vă, că am fost mult mai mulţumi tă primind o pereche veche de ghete, decât toa te diamantele acestea pe care le vedeţi aici"'.
formează de pricina supărărei noastre. 'Hortansa plângând cu hohote se grăbeşte să-i comunice că nu va mai putea să$ se ducă pe punte, fiindcă şi-a rupt ghetele şi că nu pot să-i dau altele.
— ,,Ce numai a tâ t ? Tocmai am o pereche veche hitr 'un geaman tan ; mă duc să te aduc.
,.Şi fără să aştepte măcar un răs-
J -
C A S T E L U L D E L A M A L M A I S O N
Ne-аш pornit pe râs, crezând că este o glumă a Josefinei, dar ea ros-ti pe ton a tâ t de serios că ceia ce ne spusese era purul adevăr în cât am dorit imediat să ştim ce era cu povestea cu ghetele.
„Da. Domnişoarelor, este cert, reluă Majestatea Sa, că danii care mi-a prilejuit cea mai mare bucurie a fost o perche veche de ghete.
După ce am părăsit Martinica cu .Torta usa, m ă aflam pe un vas unde eram foarte bine' t ra ta te . Pe atunci, nu eram bogată.
Cerceta tă cu primul meu bărbat, eram nevoită să mă întorc în F ran ţ a pentru afacerile mele şi nu dispuneam de loc de bani. Hor tansa drăguţă şi voioasă cu dansurile şi cu cântecele ei avea, mult succes print re matrozi . De îndată ce aţ ipeam ea se ducea pe punte unde cânta şi se juca spre marea satisfacţie a tu turor . Un bătrân contramais t ru o iubea mult şi de îndată ce ocupaţiile lui îi dădea un pic de răgaz, el le consacra micei lui prietene. To t dansând ghetele fiicei mele se uzară cu totul .
. . într 'o zi o văd i u picioarele pline de sânge şi am întrebat-* • îngrozită dacă nu cumva, era. rănită.
— „Nu, mamă,. — ,,Dar eşti cu picioarele însân
gerate ? ..Am voit să cercetez pricina, şi
am constatat că ghetele ei erau prăpădite şi că se sgâriase înfr'un cui.
..Nu eram decât la jumăta tea drumului şi ne mai t rebuia mult până să, ne putem procura o nouă pereche. In momentul acela ia tă că so-soseşte şi contramaistru],. care se in-
puns, se duse să ne aducă o pereche de ghete vechi pe cari Hor tansa le primi cu o bucurie nespusă. Darul acesta, şi v'o repet încă odată, domnişoarelor, m 'a mişcat adânc. Regret că n ' am întrebat cum îl chiamă pe omul acesta cum se cade, căci mi-ar fi făcut o mare plăcere să pot face ceva pentru el acum când dispun de mijloace.
cei la Tuileries, se afla o uşă care comunica cu cabinetul împăra tu lu i . Când voia să consulte pe Josefina sau să vorbească cu ea, venea el în-su-şi să ciocănească la uşa aceasta .
In ultimele t impuri fie-care ciocă-ni tură îi pricinuia o emoţie nespusă. Când în cele din u r m ă află soar ta care o aştepta, vărs ăa tâ tea lacrimi în cât nu ştiu câte luni în şir nu mai pu tu să vadă bine.
Cu ocazia aceasta ia tă câteva rândur i dintr 'o scrisoare pe care o scrisese împăratului cu cinci sau şease zile după pronunţarea divorţului .
„Presimţiri le mele s'au înfăptuit. „Ai rosti t cuvântul care ne desparte ; „restul n u mai e decât o formalitat e . I a tă aşa dar rezultatul priete-„niei "mele neţărmuri te faţă de d-ta „şi a jurămintelor d-tale solemne....
Vorbeşti de a contracta o alianţă, de a da un moştenitor imperiului, de a fonda o dinastie ! Dar cu cine te vei alia ? cu duşmana na tura lă a Franţei , această casă de Austria care urăşte ţ a ra noastră, prin sent iment, prin sistem .prin necesitate. ~ Nu fac de cât să'ţi repet ceia-ce mi-ai spus de a tâ tea ori. Cum ambiţia d-tale s'a mul ţumit să
umilească numai o putere, pentru ca să o reînalţe azi. Crede-mă. a tâ ta vreme cât vei fi s tăpânul Europei, Austr ia îţi va fi" supusă dar, bagă de seamă, să nu fi învins vre-o dată..
Cât despre nevoia unui moştenitor, pot să*'ţi par interesată vorhin-du-ţi de un fiu, care 'mi face toată bucuria şi toa te speranţele mele ? A fost dar o minciună politică actul
N A P O L E O N Î N C O R O N Â N D P E CAP. VI
In timpul când se discuta vag de to t chestiunea divorţului. Împărăteasa era într 'o veci ni că agitaţie, r. I n salonul în care stătea de pbi- .,
J O S E F I N A (după David)
de 'adopţiune de la 12 Ianuarie 1806. Dar ceia ce numeşte o iluzie, sunt
talentele "şi virtuţile lui Eugen De câte ori nu l'ai lăudat şi prin ridicarea la t ron ai voit să'i răs /
6. — Nr. 23 . UNIVERSUL LITERAR Uuirm.câ 8 Junie 1924
X e r t e t t / U L - i - s ' a , o a r e ? — Urmare şi s fâ rş i t —
plăteşti ; adesea-ori ai zis că meri tă mai mult. . .
„Nu-ţi vorbesc aci de persoana i /destinată să-mi urmeze. Ori ce, ţi-„aşi spune ţi-ar părea suspect, cu i , toate că nu vreau de cât fericirea „d-tale"
Scopul meu n u ' e de cât să scriu aci amintiri şi nu urmăresc intenţ ia 'de a face o dare de seamă a unor evenimente prea însemnate pentru a fi scrise de o femeie, totuşi nu m ă pot opri de a nu releva o eroare gravă pe care ducele de Rovigo o repetă de mai multe ori în Memoriile lui.
Aşa dânsul pretinde că împărăteasa Josefina se căsătorise doar civil cu împăra tu l . Po t asigura însă pe t o a t ă lumea că a tâ t Josefina cât şi yice regele au afirmat contrariul a t â t în prezenţa mea cât şi în faţa persoa,-Леіог cari se aflau la Navarre.
(Va a r m a )
Î N C H I N A R E Eroilor Ţărei...
Trecură anii... totuş noi, Nu v'am uitat, o, bravi erói! Smeriţi plecând a noastră frunte, Ne închinăm azi ca şi 'nainte... Plecaţi a"acasă în bun rămas, Cănd v'a chemat al Ţărei glas, Porniţi la luptă ca un nor, Aţi trecut munţii într'un sbor. Şi de-a urmat apoi... amarul, înfrângerea şi întreg calvarul, Voi n'aţi cedat acest pământ Duşmanilor, doar... de mormânt... De cănd la luptă voi v'a ţi dus, O! sângele din voi a curs, Si a udat pe-orice cărări, Pământnl scumpei voastre Ţări. Hrănind în suflete credinţa, Ca voastră fi-va biruinţa, Voi vă ziceaţi „aşa e scris" „Azi să împlinim măreţul vis** /.... Astfel cum v'a slujit norocul, Voi aţi rămas peste tot lécnl: Pe dealuri, in cămpii întinse, In munţi cu crestele lor ninse, Pe mal de râuri şi isvoare, In codri şi la neagra mare, Noi vă găsim. O bravi eroi ! Voi scriţi, istoria de apoi!... In primăvară, în orice an, Când înverzesc holdele 'n lan, Răsar şi cresc pe acest pământ, Şi dragi se legănă în vânt, Duioase flori şi pe rând ele: întâi albastrele viorele, Apoi galbenii stânjeiori, Şi 'n urmă macii roşiori, Formând al Ţărei drapel sfânt, Şi acoperind al vost-mormânt...
• . . . . . . . . «
Vor trece anii, iară noi, Vă vom slăvi, în veci, Eroi!...
M. M a r i n e s c n Ango l
0 oră întreagă m 'am destăinuit lui, destăinuindu-i toate tainele groaznicei întâmplări .
Şi în nenumăra te rânduri Гапг înt rebat :
— Poa te oare ucisul să-i ierte ucigaşului moar tea sa ? In numele cui ? Şi pent ru ce ?
Ia r el mă îngână zâmbind : — In numele cui ? Scoase apoi o mică iconiţă ce înfă
ţişa răstignirea Mântuitorului şi după ce mi-o a tâ rnă de gât, îmi spuse :
— Iată , roagă-te lui, Răstignitului. . . După o clipă de tăcere mai adâncă :
— Când cel Răstignit va învia, vei fi e r ta t şi tu !...
Şi se îndăpărtă, dus pe gânduri,; repetând din nou :
— Da, da, când celRastígnit va învia, atunci vei fi er ta t şi tu !
— Dar de ce m ' a întrebat îngânân-du-mă ,,Tn numele cui ?"
In u rma lui, uşa se închise cu zgomot iar eu am rămas singur cu întrebările mele veşnice şi cu chinurile mele cumplite.
M'am înapoiat mâhni t şi abătut , căci vorbele stareţului nu mi-au linişe tit sufletul.
E r a m lăsat dar în voea soartei. Şi toţi se fereau de mine, doar veş-
nicile mele întrebări nu m ă părăseau... în numele cui ? pentru ce ?...
Atâ ta doar îmi mai rămăsese în minte după îngrozitoarea năpastă. . .
Şi într 'o noapte, iată că o porni spre mormântu l ucisului, ca să scap de întrebările astea, cari mă deştepta ră i - i somn şi mă alungau, urmă-rindu-i a.
Noaptea era neagră şi calmă ; o ceaţă grea, fumurie, se coboară asupra pământului . . .
Şi eu bâjbâiam în jurul mormântului, cu mintea plină de aceleaş gânduri, cari m ă cotropeau ca şi ceaţa asta neagră.. .
— Pa rca poate ucisul să ierte ucigaşului moar tea s a ? . . I n numele cui ?... De unde puterea asta, care să poată împreună pe ucis cu ucigaş într'o îmbrăţişare frăţeasă ? Unde-i astă putere ?
Am a t â r n a t iconiţa da tă de ciudatul s tareţ , de crucea de pe mormân t şi începui să m ă rog.
Totuşi amaroicile mele gânduri nu mă slăbeau, îmi năvăleau veşnic în minte , iar cuvintele rugei îngheţau, îmi mureau pe buze.
— In numele cui ? Timpul trecea... ceaţa fumurie tot
ma i acoperea pământul . . . eu luptam din răsputeri să m ă concentrez în ruga mea.. .
Deodată tresări, ca-şi când aşi fi fost scuturat de cineva, de cineva care parcă ar fi voit să-mi dea o des-legare la toate întrebările mele, să-mi rezolve astă problemă grea»
Ridicai grăbit privirea spre cruce* depe mormânt , spre iconiţa ce înfă> ţişa răstignirea.
Dar nu o mai aflai acolo... nu mai era iconiţa mea... Era cu totul altceva... In loc de Răstignirea, era învierea... Da, în focul Răstignirei era|| zugrăvită învierea, întocmai aşa du4* pă cum o pictează pictorii, absolut exact, până la cele mai neînsemnate amănunte , până la micile detalii depe vesmintele ostaşilor căzuţi cu faţa la pământ. . .
Dar eu vedeam bine totuşi că e a-ceeaş icoană cu răstignirea, cu acelaş Christos, doar o putere supraomenească o transformase în înviere ; era acelaş Christos, dar încununat de lumină ; acelaş tablou, doar că pictorul întrebuinţase aceleaş detalii pentru altă înfăţişare, transformând crucea de lemn în grele lespezi alo mormântului , iar femeile ce plângeau, la picioarele crucei, în ostaşi cu faţa la pământ .
Şi tabloul acosta minunat , începu a străluci, întocmai ca o stea, ca un miraj în mijlocul pustietăţoi.
Răstignitul înviase ! Mă u i tam la el, iar inima-mi tremu
ra de recunoştinţă şi fericire... Şi în clipa acea simţii cum acela pe care1-! ucisesem, venea, venea spre mine spre a mă îmbrăţişa, ca pe un frate, ca pe uri prieten...
Vine tot mai aproape, e aci, îl vo' vedea.
A înviat răstignitul ! Şi atunci strigai : „Sunt ertat, sunt er ta t ! Acum înţelesesem totul, simţisem
asta bine. 0 lumină tare strălucitoare nu-a
luat văzul, totul mi se întunecă înaintea ochilor...
I a r a doua zi, în revărsatul zorilor, fui ridicat depe mormânt .
Şi din noaptea acea am rămas orb... N 'a ţ i băgat cumva de seamă că-sorb? Ochii mei păcătoşi n ' au pu tu t îndura lumina acea prea strălucitoare.
Şi sunt orb şi astăzi... F i ţ i buni vă rog şi spuneţi-mi cu sinceritate,, fosta m oare er ta t ? I a t ă priviţi şi încre-dinţaţi-vă, ce-i zugrăvit pe iconiţa asta ?
Ia tă , aci ! F i ţ i buni ! Spuneţi-mi t Şi drumeţul tăcu, aşteptând plin
de nerăbdare. Lt iarăm cu toţii iconiţa din mâinile
lui, ne u i ta răm la ea cu adâncă curiozitate, dar nu putem distinge nimic, vopseaua fiind ştearsă de sudoa re şi curăţ i tă în cea mai mare parte .
Şi apoi, într 'un singur glas îi răspundem :
— Da, e chiar învierea lui Christos !
Căci aşa ne sfătuia să-i spunem, jalnicul s imţ omenesc, care-i mila.
T r a d . d i n r u s e ş t e de C. G r a m a t i e ş i J e a u s t i
Duminică 8 Iunie ІУ24.
CORTEGIUL până când se face ziuă şi mi-a m'aî spus că numai copii cuminţi au în-
Se întinde'n lungul străzi* 'Al cortegiului şir ; Popii ţin fruntea parezi" îndrumaţi spre cimitir
Clătinând domol sicriui, Cazul nzgru s'a pornit, Cum îşi leagănă copilul Mama când Va adormit
Trecătorii, întrebară : „Gine.e î" fac far de rostti
Când prilej i a u ori şi care Ca să afle-cine-a fost.
Un biirân s'opreşte'n caie l
Ş'artmcându-i priviri lungi, Zice'mmtului cu jaie : pincei mergi, departe-ajungt "f '
H. P N
geri buni.
ГІвсжшІ dracula. Eeceaaeă ißumnezeu de necazul
dj-soàiui, gèâi bunicul cu glasul îui hlkad, xAa pr inde ciudă pe cineva, a-роі.гшгі-ide-a bună aceluia,—îl poarta îseciimtul î a fel de fel de chipuri şi ee' . ţ in» de el ca păcatul de om.
A S M Ь И Ш С И І întoarse capul făcâa-du-şi o cruce.
— Ochii ghiavolulni lucesc ca două lumini în întuneric şi s t râmbătura lui t e umple de groază; căci aceste lumini sunt necurate şi ispitesc.
Neipioţelul privi rotogoaiele ce le făcea un fluture cenuşiu prin lendrii din fa ţa casei şi apoi urmări fâlfâ-itura lui, care t remura sus... departe... până se pierdu. în seninătatea Cerului.
— Ce bunicule; adică sunt draci de aceştia de care zici matale •?
Bunicul, rezemat pe jeţul făcut din lemn de mesteacăn pe care vremea Я cojise, începu să mângâe blând buclele gălbue ale nepotului.
— S u n t nepoate ! Şi-s mulţî... mulţi... dar mi se văd.
— Dece nu se văd, bunicule *J
— Pen t rucă nu se a ra tă ! — P ă i a tunci cum sunt ? Acî bunicul rămase tăcut urmă
rind cu privirea un nor răsloţ. fumir rîu—care trecea ca o umbră de gând pe a lbăstr îmea cerului, pe când ne" poţelul prinse a iscodi cu deamănun" tul chipiul bunicului.
— Băiatul moşului, sus, în impară" iţia Cerului unde stă Dumnezeu cu sfinţii săi, sunt îngerii... tu ş'tiî ce eunt îngerii... copii cu aripi albăstrii care sbor şi farmecă Cerul cu cântecele lor argintoase.
— Şt iu bunicule. Sunt a t â t de buni. Mi-a spus m a m a că după ce a-dorm vine un înger alb... alb de to t ca barba mata le de alb şi m ă păzeşte
Şi eu sunt cuminte, bunicule. — ...Da, eşti cuminte, băiatul mo
ţ i ; lui şi îngerul tău e bun ca şi sufle-tu-ţi... şi bunicul îl sărută pe frunte.-
Bunicul cu părut albit de vremurile Juse părea un sfânt mângâind un înger.
— O ceată de îngeri nu a fost cuminte iar D-zeu a pus pe îngerii buni să-i dea afară din cer. Şi îngerii cei buni - a u dus în t r 'ua l ioe întunecos... întunecos, »au r<áee©his o, poar tă grea şi r a u svâriit acolo. Locul acela D z e u Га numit Iad. Şi de atunci iadul e lăeaştul1 îsgeriîor răî. In fwâdul Iaduèrai latamei : і щ е т cei r ă î — ghiavoiîi —^s 'au іаеяУг împărăţia 1er, au -щііпош::8тааае£ф^€іК>дГ eă ca să ai-dâip&aaatul dar băiatul moşului, ţine minte, TJhseu -a ; pus la suprafaţa păoârâahiumî naări de a r pa, aşa că gâari«l :^iavoluftti mi se poate împlini.
R a r de t o t dbatceeste fumăria şî focul iadului p m ; nişte i»t t»ţ i şi ar tuncî ghiaveKi a^riàueec pereîii iadului de se cateeamiră pămâutul.
Şî pe nesimţite Ьаваекі desfiră •un fir de powœée dm^gkasml înve"
— Băiatul mof-riai, am să-ţi spui o poveste cu necuratul.
Aci nepoţelul sări pe genunchii bunicului, lmndu 1 de după gât .
— T a t ă moşule, spune-o ! Ce bun eşti i... Şi râsul lui lipede îndeamnă povestea bunicului .să prindă fir.
— După ce D-zeu a gonit pe giha" vol din cer, î-a dat voe să aibă un colţ mic de tot în sfânta biserică, căci ştia D-zeu că şî printre oameni sunt unii răi, oare nud prea ascultă şi D-zeu a spus ghiavolul ui să însemne pe toţi cari nu vor fi evlavioşi şi t emător i cel puţin în sfântul locaş.
Ghiavolul îşi luă o buca tă mică de piele de bou şi un condei şi se sui într-un colţ al bisericii, spre uşe.
Şedea ghiavolul acolo ghemuit şi fumul de tămâe îl făcea să-şi s t râmbe faţa, că nu-1 putea suferi, iar crucile pe care le făceau creşti" nii cuvîoşi îi pă t rundeau ca nişte scântei prin tot corpul. Dacă nu ar fi fost lăsat cu voia lui D-zeu în colţul acela, ar fi pîerit numai decât... căci bietul ghiavol, ar fi preferat fumul iadului decât t ămâerea cădelniţei şi crucile cuvioşilor. P e semne, nici el n ' a ştiut că o să stea rău în biserică.
El crezuse că va putea respira îa Voe şi acum şedea. ghemuit ca vaî de el şi rugile sfinte îi înfiorau trupul.
Rând pe rând oamenii se adunau în s trane şî în mijlocul bisericii, iar vocile de rugăciune se îngânau spre lauda Domnului.
Ghiavolul privea nevăzut de nimeni, pe fiecare.
Erau în biserică femeî cari numai!
când se o r i : t a j . T v - o i u : î n ѵ ы aliuvu lui atunci in s e n a r . i i o o r m . v strâmbă şi apoi vorbeau de ale lor.
Ghiavolul le scria pe pielea dai bou; rânjind de bucurie că sufletele] acestora vor fi ale lui.
...Şi... încet, încet, pielea de boei se umplu de însemnările oameniloî necredincioşi.
Ia tă , că intră pe uşa bisericei uni moş bătrân, bă t rân de to t şi plm Яе*: evlavie. Scoase din suman câ te j m i l u m â n ă r i şi le aprinse înaintea i-coaselor.
Cum. îl văzu.'gţhaavolul scrâşni din dinţi.
E l avea ciudă pe acest moş bătrân, căci de câte ori i-s© e ra ta în faţa lui îl blagoslovea cu oâée o cruce plină de evlavie şi cu ian „ucigă-te toaca" de зе risipea фаяевкаЫ cum se risipeşte fumul în v v â a t ; . . . şi bătrânul acela se mgaiiMaaştît în t r 'un colţ re t ras .
Acum ghiawJtil se făcu maî mic, se ghemui în böcáliui, ca să nu _ l va-, dă moşul acela băt râ», căci el ştia că moşului ena i> mgădţlit eă-1 vadă din pricina credinţei lui mari pentru D-zeu, şi sttsâaŞşâadu^ae mereu se frământa în mintea lui cum s ă i t reacă şi pe rmrçwd acela pe pielea de bou.
Tocmai atunci înt ră un băiat rău, care se învârti p rm'Mser ică şi fără să' l vadă nimeni fură o prescură de pe masa. cu lumânări ;de lângă uşe şi fugi.
Ghiavolul dădu să-l scrie, dar pielea de bou era plină şî numai încăpea încă un nume pe ea.
Ca să m r i uite numele apucă iute cu dinţii de marginea pieli şi trase din răsputeri .
Pielea se întinse puţ in şi subţinv du-se se rupse, iar ghiavolul se lovi cu capu de peretele bisericei, încât toa tă biserica se sguduî de lovitura lui iar ghiavolul se ţ inu cât putu să nu sbiere.
Atunci moşul, uitându-se în part e a unde se ciocnise capul necuratului, îl zări pe ghiavol si ü apuca râsul când văzu cum se s t râmbă de durere. ?
• Şî ghiavolul, plin de necaz, scrise pe buca ta întinsă şi numele moşului'.
...Şi i a tă cum necazul dracului urmărea pe moşul acela băt rân .
Ferească D-zeu de necazul dra* oului şî bunicul îşi făcu o cruce, iar! nepoţelul râzând sări de pe gen t r chi'i bunicului şi bunicul îl siărută' pe* frunte, mângâindu-i buclele aurrî.
P e t r e An tone»*»
Se Înţeleg de minune. Sportul înainte d e toate
De ce naţionalitate esti, тй jidane t Emigrant, să trăiţi. Nu te întreb de sex, ЬоиЫЧ
Bergenjfnil.— Opreste-l, opreşteAI... Sporstmanul.— Să-l opresc î Nici nu mă gtydeêe.
Tocmai e gaia să bată recordul de viteză.
însemnări Duhul „Feng-$ui" care în tradu
cere românească ar însemna „vânt eigur" e un spirit foarte curios, cu toa te că nu i se poate explica originea. Mai întâi de toate exploatearea minelor este interzisă de sus numitele duhuri şi numai după sacrificii, rugăciuni şi diplomaţie se poate stabili o convenţie în ce priveşte modul de exploatare al ocnelor. Casele cu etaje s au . cu coşuri , înalte .înalte nu prea s 'admit prin oraşele Imperiului ceresc prin faptul că îngreunează circularea ..Feng-şui"-lor.
Afară, de acestea, „feng-.şui"-ul e an.factor comun la toate actele vieţii unui chinez, fie că .crede în Con-fuclus. Brahma sau Buda, .Când un chinezфіеаса în călătorie se fac multe pregătiri cu pocnituri şi artificii pentru călătorie se fac multe pregătiri- cu, pocnituri şi artificii pentru jpentru gonitul .duhurilor rele; 'Când vreun tânăr voieşte să se însoare, după се-şi întreabă inima şi pe tatăl său, e nevoie absolută să consutle şi pe Feng-şui care-şi manifestă dorinţa prmtrun oracol. In cazul când căsă
toria n'ar fi pe bunul plac al duhului . tânărul îşi calcă pe inimă şi-şi ia
gândul delà fată.
Toţi oamenii ştiu că eşirea. dinţilor e normală între şease şi nouă luni, dar nu sunt ra re cazurile când ies, la un an şi jumăta te sau la trei luni. Cu toa te acestea se găsesc oameni cari s'au născut cu dinţi în gură. Aşa sunt : Richard I I In imă de leu, Ludovic IV, Mazarin, Mirabeau. Dar to t cu dinţi sau născut şi oameni cu totul idioţi, rachitici sau nebuni, aşa că o statistică a geniilor cu ajutorul acestei, caracteristice nu se poate întreprinde. Numeroşi medici citează cazuri când copii mar i (doctorul Buchanam o. copilă de 15. ani) n 'au încă dinţi la, o vârstă când normal trebuiau schimbaţi de câteva ori, şi foarte curioasă e a-
ceastă inscripţie găsită în cimitirul din Gay ton : „Aici a fost îngropată în zaua de 11 Iunie 1798, Elisabeth Caok, o biată femee în vârstă de 8в ani, care n'a avut în toată viaţa ei nici un dinte !"
Surin Nicoeră
Corespondenta redacţiei Const. D. Mihail, Al. Teodorescû*
Miu, Dimilri Petrescu, M. Tănă-sescu : — Poeziile dv. n'au unitate şi interes poetic precum n'au nie* formă.
D. Negidescu, Piteşti : — Acestea sunt prea banale.
Care apar з In f i e c a r e Mărfi
„ѴЬАІСІГ R U L E A Z Ă
Filmele cele mai frumoase ş i instructive