Istoria lui Don Juan - Repovestire de Alessandro Baricco lui...si foarte sever, Don Gonzales de...
Transcript of Istoria lui Don Juan - Repovestire de Alessandro Baricco lui...si foarte sever, Don Gonzales de...
i;
%*ffi--.t.ry- #"ffJ &.#ii". #4i ffi3..ffi #ffi
E ffi' #'€* ,E- e s
d9 *"_ffi -ffi.#ffiffiqq3
4-
€ ffi}F
+%-#
d
#&.
ALESSANDRO BARICCO#,ifl
EC
b€\%*I : &-& E.a ;"&.6uRrnt@v
s.#}*&*
+-.6ffi".+guwsffim
b;;;"]&rw<taducere din italiani de
MARIANA ADAMBSTEANU
CURTEA G.v ECHE
d1L/nu
ri
,!iiir
@Y{*d
F
E "+'{'E
..-'s"{ f;*- p l-- -i.* .. '
**lrJ t- sldF
"w%
'' to * :
I ' i r r"St*tu I
intAmplirile acesrea s-au perrecur, cu
mulgi ani ln urmi, intr-un orisel rare
frumos 9i plin de lurninl ctin sudul Spaniei.
Erau vremuri in care barbatii umblau
inarrnagi cu spade, oarnenii mergeau mult-t . r .t
calare st orasele se ilumlnau cu torte sl cu,r),
lurninlri. h{u existau nici avioane, nici
computere, si fim bine ingelegi, zilele
treceau repede, saracii trudeau din greu, iar
bogagii se gindeau cum si se disueze mai
bine. Togi oamenii aveau chef de viaEa, gi
orasul, care era splendid, ii ajuta si fie
fericiEi: de departe, se simrea mirosui
plicut al mirii, ;i pomii, incircagi de
portccale, dideau culoare drumurilor.
Acum, trebuie si gtigi cL in orasul acela triia o fati.frumoasi;i bogati, care se numea Dofra Anna.Thiia impreun5. cu tat5.l ei, un birbar foarte puternic
si foarte sever, Don Gonzales de Ulloa, Comandorde Calatrava. Avea un nume atit de lung, incAt toatilumea, ca si-i fie mai simplu, il numea Comandorul.in,rre-utile de atunci, tagii erau cei care-i alegeau
pe viitorii soli ai fiicelor lor. Comandorul alesese,
penrru fiica lui, un birbat cumsecade gi blAnd,
pe care Dofla Anna ajunsese chiar sI-l indrigeascl:se numea Don Octavio. Cei doi s-ar fi cisitorit,cu siguranqS", gi ar fi fost, probabil, fericigi, dar intr-onoapte se intAmpli un lucru care le schimbi viaga
pentru totdeauna.Mai precis, era o noapte de vari, o noapte caldl
gi minunati. Dofia Anna se afa in camera ei gi
se pregitea si meargi la culcare. Ferestrele erau
deschise gi un vint usor filceasi tremure frunzele
copacilor din gridini. ,,Totul e perfect", se gAndi
Dofra Anna. Stinse lumAnirile qi se intinse pe pat,
dar de odatd. auzi un zgomot venind de afari
9i, cAnd se intoarse,vlzuin lumina luniiun birbat ascuns intr-o pelerini largi,intrAnd pe fereastrS. cu o elegangi pe care
o recunoscu imediat. Don Octavio este,
igi spuse . A venit si-mi faci o viziti gi
si-mi dea in taini un ultim sirut inaintede ciderea nopqii. ,,Iati ci nu-i
chiar atAt de plictisitor cum se spune", se gAndi ea.
Dofla Anna se ridic5., foarte bucuroas[, si se duse
in intAmpinarea lui. Se imbrigigari. Birbatulo siruti cu mare pasiune si, curios lucru,in braEele sale, Dofra Anna simEi
o emotie pe care n-o mai incercase
inainte. Nu ingelegea de ce, darerau atat de neobisnuite acele
si.rutiri, atAt de noi, atAt de^fmlnunate, lnca[ fata ramase
V' aproaPe lnsPalmantata sl
deschise ochii, pentru a-i ci.uta pe cei :
ai lui Don Octavio si blAndegea lor. Dar nu-i gisi.Birbatul purta o masc5. pe chip, inchisi la culoare,gi o gluga pe cap, care-l ascundea.
- Don Octavio!zise DofraAnna.Birbatul, ins5., nu-i rS.spunse nimic, doar incerci
s-o strAngi din nou la pieptul siu gi s-o mai siruteo dati. Atunci, Dofra Anna incremeni si repet5.,
cu o voce mai puternici:
- Don Octavio?Dar nici acum birbatul nu-i rispunse. infricogari,
indignati, Dofra Anna se smulse din bratele lui qi
incepu si strige:
- Cine sunteti? Nu vi cunosc. Cine sunteti?
Birbatul privi in jur gi incerci si fugi. Atunci,
Dofra Anna se repezi la el furioasi si, cu o mAni,
incerci si-i smulgi masca.
- Cine suntegi ? striga iar.
- Cine sunt eu, nu veti gti niciodatl, ii rispunse
birbatul cu o voce pe care ea n-o cunogtea.
Dofia Anna rimase nemi;cati, uluiti: se gAndi
la sirutirile acelui bi.rbat, la bragele lui puternice
gi la buzele care-i phcuseri atAt de mult, 9i simqi cimurea de rugine 9i de furie.
- De ce agi ficut aga ceva? il intrebi.
- Pentru ci sunteqi atAt de frumoasi, Dofra Anna,
ii spuse birbatul cu un zAmbet gi cu o asemenea
obriznicie, incAt, in momentul acela, Dofla Anna
nu mai vizu de furie.
- Ticilosule! incepu ea s[ qipe, n[pustindu-se
asupra lui ca o nebunl, incercAnd si-i smulgl de pe
el pelerina gi s[-i scoatl masca blestemati de la ochi.
Birbatul incerci s-o duci ugor cu vorba, dar ea
rezistl.si rimase agagat|de el, chiar gi atunci cAnd el
iegi din cameri; blestemi;i cobori scara in grabi,
ciutAnd o iegire pe unde si fugi.
- Suntegi nebuni, ii spuse incet. Daci nu ticeli,o si trezigi toati casa.
Dar ea nu inceta si urle, printre lacrimi, si se
agale de el gi si incerce si-l opreasci.