Irisul

Irisul

Este una dintre cele mai populare si frumoase plante de gradina. Are cateva sute de varietati dintre care 200 spontane. Varietatile de iris sunt disponibile de la dimensiuni miniaturale pana la foarte inalte, cu flori in toate culorile si cu dimensiunea acestora de la 5 la 23 cm diametru. Daca se vor face aranjamente cu mai multe specii de irisi, inflorirea se va extinde din aprilie pana in iunie. Pentru plantare se aleg locuri insorite, cu cel putin 6 ore de soare direct. Irisul prefera solul bine drenat, bogat in substante nutritive. Acesta trebuie sa aiba pH neutru sau usor acid. Fertilizarea solului se face cu cantitati scazute de nitrogen si ridicate in fosfor si potasiu (5-10-10). Locul de plantare trebuie sa-i asigure irisului o buna aerisire, pentru a indeparta pericolul daunatorilor. Irisii cresc dintr-un rizom plantat chiar sub suprafata solului.

Din acest rizom vor creste frunzele, tulpinile florale si radacinile care vor hrani planta. Dupa 2-5 ani acest rizom va putea fi sectionat. Aceste sectiuni trebuie sa contina muguri sanatosi si vor fi folositi pentru dezvoltarea plantatiei de irisi. Pentru majoritatea irisilor, perioada de inflorire maxima este dupa 3-4 ani de la plantare. Din iulie si pana in septembrie rizomul are o perioada de odihna. Aceasta este perioada din an cea mai propice pentru

plantarea rizomilor asa incat pana la venirea iernii sa fie suficient de bine dezvoltati. La sfarsitul verii, mugurii viitoarelor plante sunt deja formati. De aceea, e nevoie ca ei sa fie protejati la timp de frigul iernii. Inainte de plantare cu 2-3 saptamani, solul trebuie bine ingrijit pe o adancime de 20-25 cm. Rizomii trebuiesc plantati aproape de suprafata intr-o adancitura facuta in asa fel incat rizomul sa fie plasat deasupra spatiului in care se vor dezvolta ulterior radacinile. Atunci cand se planteaza mai multi rizomi, acestia trebuie sa aiba aceeasi orientare si sa existe intre ei o distanta aproximativa de 30 cm.

Irisii necesita aceleasi ingrijiri ca si alte plante perene. Eliminarea buruienilor prin sapare la suprafata duce la aerisirea rizomilor, daca este facuta cu grija asa incat acestia sa nu fie raniti. Aceasta sapare trebuie sa aibe loc inaintea infloririi. Udarea trebuie sa fie adecvata: solul trebuie pastrat umed dau nu ud. Dupa ce se trec florile, indepartati-le de pe tulpini, daca obtinerea de seminte nu este scopul dvs. Eliminarea frunzelor sau tulpinilor

bolnave va reduce sansele de imprastiere a unor afectiuni. Fertilizarea se face de cel mult 5 ori pe an. Plantele aflate in primul si al doilea an de vegetatie trebuiesc protejate de frigul iernii prin mulcire. Inainte de aceasta operatiune se indeparteaza portiunile afectate de diverse boli si planta va fi tratata cu fungicide.

Mulcirea ajuta nu numai la protejarea plantei de frig dar previne si smulgerea acesteia din pamant din cauza vantului. In primavara, stratul de protectie va fi eliminat esalonat. Dupa ce pamantul se usuca, verificati daca rizomii s-au pastrat in buna stare peste iarna. Rizomii deteriorati vor fi indepartati iar cei care s-au imbolnavit vor fi tratati cu substante corespunzatoare. Ei vor fi replantati dupa regulile deja enumerate mai sus. Desi irisii sunt plante care nu necesita ingrijiri speciale, ei trebuiesc feriti de omizi si de afectiunile produse de bacterii la nivelul rizomilor. Gradina trebuie pastrata curata si toate gunoaiele care se mai aduna pe timpul toamnei sau iernii vor fi indepartate.

Dalia

Originara din Mexic, dalia este o planta de gradina foarte cultivata datorita varietatilor, culorilor si duratei de inflorire. Inalta de aproximativ 2m dalia are tulpina usor lemnificata si frunze mari. Floarea daliei poate fi de cinci feluri: floare simpla, floare de anemone, floare aplatizata, pampon sau cactus, aceasta din urma fiind cea mai cautata. Dalia infloreste din iunie pana in octombrie, dar aceasta perioada se poate prelungi prin acoperirea spatiilor in care este cultivata. Planta se dezvolta foarte bine in locuri insorite, cu sol bogat in humus si ferit de vant. Este foarte potrivita pentru gradinile din zonele deluroase cu temperaturi moderate, dar rezista destul de bine si la ses, numai ca aici trebuie udata abundent. Radacinile tuberizate se folosesc pentru inmultire dar ele nu rezista la temperaturi mai mici de 0 gr. C, de aceea ele se scot toamna din pamant si se depoziteaza in spatii racoroase.

Radacinile tuberizate se sectioneaza departe de muguri, urmand ca din acestia sa creasca lastari. Aceste bucati de radacini tuberizate se folosesc pentru infiintarea plantatiilor in gradina sau in sere. Daca doriti sa fortati cultivarea daliei asa incat sa aveti flori din mai si pana in noiembrie le puteti cultiva in ghivece, ladite sau direct pe parapete in spatii acoperite (sere), la o temperatura de 16-18 gr.C si sol pastrat permanent reavan. Solul potrivit este acela format din pamant de frunze, pamant de telina si nisip. Inainte de plantare solul trebuie dezinfectat. Dupa o luna de la plantare, daliile ar trebui sa aiba 5 cm inaltime. In functie de locul pregatit pentru ele, plantarea va incepe in februarie sau martie. Daca le cultivati in spatii deschise, atunci este mai bine sa incepeti aceasta la inceputul lui aprilie.

Dalia se mai poate inmulti si prin butasi care dau flori foarte frumoase. Indiferent daca la plantare folositi butasi sau radacini ruberizate trebuie sa aveti grija sa nu le acoperiti cu prea mult pamant si nici sa le puneti la o adancime prea mare. Daca plantati gresit daliile vor creste incet sau vor fi afectate de seceta. Daca plantarea este prea deasa, vlastarii se vor umbri reciproc afectand calitatea florilor. Daca doriti sa obtineti dalii pentru flori taiate nu trebuie sa neglijati lucrarile speciale de ingrijire. Ele au ca scop ramificarea plantei cat mai aproape de baza sau eliminarea unor vlastari sau boboci laterali care ar duce la flori nereusite. Aceste operatiuni incep cand planta are trei perechi de frunze, pentru a economisi substantele nutritive pe perioada de dezvoltare (vara-toamna).

Udarea daliei se face dimineata sau seara cu cantitati mari de apa. In perioada de crestere puteti adauga si substante minerale pentru o dezvoltare mai buna a plantelor. Buruienile care apar pe spatiul plantatiei se indeparteaza si solul se afaneaza. La unele specii de dalia se procedeaza la tutorare sau musuroire, udarea producandu-se printre brazde. Dalia este sensibila la viroze, fainare, mucegai cenusiu, paianjeni, coropisnite, melci si afide. Dar dupa asemenea insiruire de afectiuni nu trebuie sa va speriati: pentru fiecare boala exista o substanta potrivita care o combate. Doar in cazul virozelor este recomandata distrugerea plantelor afectate.

In mod normal, la o dalia ingrijita se pot obtine aproximativ de 20 de tije florale. Recoltarea florilor se face dimineata sau seara, taierea facandu-se deasupra lastarilor pregatiti pentru urmatoarea inflorire. Dupa caderea primelor brume de octombrie, tuberii plantelor care au fost cultivate in camp se scot si se depoziteaza in spatii reci (pivnite, magazii, sere reci). Pentru scoaterea lor se folosesc cazmale. Se aleg zile uscate si insorite pentru aceasta operatiune. Dupa ce tuberii au fost scosi si curatati de pamant se dezinfecteaza, se spala cu apa rece si se aseaza intr-un singur strat in ladite care vor fi pastrate la temperaturi de 4-6 gr. C

Crinii

Membru al familiei Liliacee, crinul are nenumarate varietati, majoritatea provenind din China si Japonia. In antichitate, crinul isi impartea celebritatea cu trandafirul. Pentru romani si greci crinul simboliza puritatea si speranta, motiv pentru care era oferit adesea templului zeitei frumusetii. Toate varietatile de crin sunt perene si au in pamant bulbi cu aspect de solzi, care permit inmultirea pe cale vegetativa. Tulpinile sunt drepte si au frunze ovale. Forma florilor si felul in care sunt dispuse ajuta la clasificarea varietatilor.

Crinul alb este cel mai cunoscut dintre toate varietatile. El creste pana la 150 cm si are 12-20 de flori parfumate, care apar in luna iunie. Crinul imperial infloreste tot in iunie, dar este o varietate care necesita cultivarea in zone mai calde. Floarea seamana cu o trompeta de culoare violet pal pe partea exterioara. Crinul portocaliu are cate 5-8 flori pe o tulpina. Culoarea lui variaza de la galben pana la rosu punctat cu negru.

Crinii trebuiesc plantati in zone partial umbrite cu sol usor acid, bogat in humus si bine aerisit. Inmultirea lor se face prin bulbi selectati cu grija in perioada de vara si pastrati 2-3 saptamani in ladite. Crinul se mai inmulteste prin bulbili care apar la subsoara frunzelor sau prin butasi de solzi. Unele varietati sa inmultesc chiar si prin butasi de tulpina si frunze sau prin seminte. Plantatiile se infiinteaza toamna, bulbii plantandu-se la o distanta de 15-40 cm si la o adancime de 15-20 cm. Solul potrivit trebuie sa contina turba si pamant de frunze. Se aplica ingrasari pe baza de potasiu in perioada de inflorire. Crinii se uda ritmic, se plivesc de buruieni si li se afaneaza solul din cand in cand. La nevoie plantele vor fi tutorate.

Crinii sunt sensibili la viroze, fusarioza, bacterioza si rugina. Daca observati pete pe frunze, daca bulbul pare putred si degaja un miros urat, atunci planta este bolnava si trebuie eliminata pentru ca risca sa le imbolnaveasca si pe celelalte. In general bolile sunt prevenite prin tratarea solului si a bulbilor cu diverse substante. Atunci cand crinul este in faza de boboci bine colorati se taie cam la 10-20 cm de baza tulpinii, asa incat bulbul sa fie pastrat in siguranta. Daca doriti sa obtineti inflorire timpurie, puteti sa cultivati crini in sere. Foarte apreciati, crinii se pot folosi ca flori taiate pentru decorul interioarelor sau ca flori de gradina. Mai nou, puteti planta bulbi de crini si in jardiniere si ghivece adanci de minim 15 cm. Veti fi rasplatiti cu flori superbe care, cu siguranta, vor atrage atentia.