Investeşte în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul ...old.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri de...
Transcript of Investeşte în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul ...old.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri de...
1
Investeşte în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabila” BD-DD Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5/S/76945 Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov
Universitatea Transilvania din Brasov
Școala Doctorală Interdisciplinară
Departament: Literatură și Studii Culturale
Dorin Petrică DAVID
La marginea labirintului. Concepte științifice ilustrate în proza fantastică a lui
Mircea Eliade
At the Edge of the Labyrinth. Mircea Eliade’s Scientific Concepts Illustrated in
his Fantastic Prose
Conducător ştiinţific
Prof.dr. Andrei BODIU
BRASOV, 2013
2
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov Nr. 5935 din 22.07.2013
PREŞEDINTE: Conf.univ. dr. Adrian LĂCĂTUȘ
Decan – Facultatea de Litere
Universitatea “Transilvania” din Brașov
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Andrei BODIU
Universitatea “Transilvania” din Brașov
REFERENŢI: Prof. univ. dr. Caius DOBRESCU
Universitatea din București
Prof. univ. dr. Cornel UNGUREANU
Universitatea de Vest din Timișoara
Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU
Universitatea “Transilvania” din Brasov
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 23.09.2013, ora 10.00, Aula
Universitatii “Transilvania” din Brașov, str.Iuliu Maniu nr.41 A, sala UII3.
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le
transmiteţi în timp util, pe adresa [email protected]
Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de
doctorat.
Vă mulţumim.
3
CUPRINS
Pg.
teza
Pg.
rezumat
Partea I. Introducere 5 5
I.1. Cîteva delimitări metodologice 5 5
I.2. Stadiul actual al cercetării 26 6
I.3. Mircea Eliade și Legiunea “Arhanghelului Mihail”: pentru o nouă abordare a
operei lui Eliade
62
6
I.3.a. Mircea Eliade și Legiunea “Arhanghelului Mihail” 62 6
I.3.b. În loc de concluzii: pentru o nouă abordare a operei lui Eliade 81 7
Partea a II-a. Conceptele științifice ale lui Mircea Eliade. Corespondențe în
proza sa fantastică
83
7
Capitolul 1. Dialectica Sacru/Profan 83 7
1.1. Opera științifică 83 7
1.2. Proza fantastică 93 9
Capitolul 2. Hierofanie și arhetip. Coincidentia oppositorum 122 10
2.1. Opera științifică 122 10
2.2. Proza fantastică 134 11
Capitolul 3. Teroarea istoriei. Libertate și ieșirea din Timp 147 11
3.1. Opera științifică 147 11
3.2. Proza fantastică 162 12
Capitolul 4. Dinspre deus otiosus spre Centru. Călător printre simboluri 174 13
4.1. Opera științifică 174 13
4.2. Proza fantastică 185 14
Capitolul 5. Homo religiosus și „egalitatea” faptelor religioase 200 14
5.1. Opera științifică 200 14
5.2. Proza fantastică 204 14
5.3. „Egalitatea” faptelor religioase 213 15
6. CONCLUZII 225 16
BIBLIOGRAFIE 234 17
Rezumat/Abstract 250 31
CV 251 32
4
CONTENTS
Page
thesis
Page
abstract
Part I. Introduction 5 5
I.1. Methodological delimitations 5 5
I.2. Actual research stage 26 6
I.3. Mircea Eliade and “Archangel Mihail” Legion: for a new approach of
Eliade’s oeuvre
62
6
I.3.a. Mircea Eliade and “Archangel Mihail” Legion 62 6
I.3.b. Conclusion: for a new approach of Eliade’s oeuvre 81 7
Part II. Mircea Eliade’s scientific concepts. Correspondences in his fantastic
prose
83
7
Chapter 1. Sacred/Profane Dialectics 83 7
1.1. Scientific work 83 7
1.2. Fantastic prose 93 9
Chapter 2. Hierophany and archetype. Coincidentia oppositorum 122 10
2.1. Scientific work 122 10
2.2. Fantastic prose 134 11
Chapter 3. The Terror of History. Freedom and escaping Time 147 11
3.1. Scientific work 147 11
3.2. Fantastic prose 162 12
Chapter 4. From deus otiosus to the Center. Traveler among symbols 174 13
4.1. Scientific work 174 13
4.2. Fantastic prose 185 14
Chapter 5. Homo religiosus and the „equality” of religious facts 200 14
5.1. Scientific work 200 14
5.2. Fantastic prose 204 14
5.3. The „equality” of religious facts 213 15
6. CONCLUSION 225 16
BIBLIOGRAPHY 234 17
Rezumat/Abstract 250 31
CV 251 32
5
La marginea labirintului.
Concepte științifice ilustrate în proza fantastică a lui Mircea Eliade
(rezumat)
Partea I. Introducere
I.1. Cîteva delimitări metodologice
Universul eliadean este deosebit de complex. Faptul că Eliade nu și-a definit clar termenii
științifici cu care a operat și a abordat experiența religioasă în diverse moduri: morfologic și
structural, fenomenologic și istoric, hermeneutic și filosofic, iar pe deasupra și-a completat
munca cu o creație literară nu mai puțin importantă, care are o pondere ce echilibrează la
jumătate balanța, face extrem de dificilă abordarea acestui “univers” de sine stătător. Pe de altă
parte, Eliade de cîte ori a avut ocazia a cerut (recomandat) cercetarea laolaltă a operelor
științifice și literare pentru că, spune el: „există o unitate fundamentală a tuturor operelor mele”
(Jurnal. Vol I, pp. 432-433). Dar cum este posibilă studierea unor opere, la o primă privire,
divergente? Singurul mod care a părut valid a fost la nivelul conceptelor, care unesc cu fire
nevăzute cele două moduri de a fi ale spiritului lui Eliade, după cum el însuși le numea: cel
diurn, reprezentat de opera științifică, și cel nocturn, ilustrat de literatură.
Viziunea științifică a lui Eliade, care ajunge să se împlinească în perioada exilului
francezo-american, este o viziune ce poate fi analizată de sine stătător, oricîte legături, mai mici
sau mai mari, vizibile sau invizibile, ar avea cu perioada românească de formare (firește fără a le
ignora sau a le neglija). Aici, la deplina maturitate, Eliade ajunge la conceptele sale majore, pe
care le folosește și le integrează pseudo-sistemului său. De aceea am ales să folosim în acest
studiu lucrările sale științifice de maturitate (și vom folosi aici acest termen pentru a determina
cronologic perioada care începe în 1945, odată cu plecarea la Paris), și mai rar, doar din cînd în
cînd și unde a fost cazul, să amintim de cele din tinerețe (firește, complementar, vom utiliza acest
termen pentru perioada bine determinată cronologic, dinaintea exilului francez).
De asemenea, în ceea ce privește literatura lui Eliade, a fost aleasă aproape aceeași
perioadă a exilului – perioada prozei sale “fantastice” – adăugînd doar cîteva lucrări de dinainte,
care fac trecerea între registrul “realist” al lui Eliade și filonul “fantastic”, sau care se află deja
dincolo (Lumina ce se stinge, Domnișoara Christina, Șarpele, Secretul doctorului Honigberger
și Nopţi la Serampore).
Astfel, a fost delimitat un set de concepte cheie ale lui Eliade. În jurul acestora se
desfășoară de fapt întregul plan auctorial al lui Eliade, fie că este vorba de opera științifică, unde
conceptele pot fi deslușite cît de cît mai clar, fie de cea literară, unde ele trebuie descoperite.
6
Analizînd conceptele sale, care străbat ca o punte de legătură întreaga operă a lui Eliade, credem
că se poate ajunge la două rezultate importante: (1) Nu ne îndepărtăm de ceea ce ne-am propus
inițial, anume de cerința lui Eliade de a-i trata opera ca un întreg. (2) Aflăm nu doar ce spun
aceste concepte, referitor la experiența religioasă, la locul și rolul omului, religios sau profan,
“primitiv” sau “modern”, pe acest pămînt, etc., dar mai ales ce crede Eliade însuși despre toate
acestea, care este viziunea sa proprie.
Principalele concepte care vor fi analizate în partea a doua a lucrării sunt: sacrul și
profanul; hierofania; arhetipul; coincidentia oppositorum; “teroarea” Istoriei; libertatea;
“ieșirea” din Timp; simbolul; centrul; deus otiosus; homo religiosus.
I.2. Stadiul actual al cercetării
Pentru că despre opera lui Eliade s-au scris sute, dacă nu mii de lucrări, iar o trecere în
revistă a lor ar fi și imposibilă și inutilă, au fost discutate doar unele dintre lucrările apărute de-a
lungul timpului despre Eliade, recunoscute ca importante de comunitatea academică, sau cele
care au sesizat sau contestat pentru prima oară sau cel mai pregnant un aspect sau o concepție din
opera lui Eliade.
I.3. Mircea Eliade și Legiunea “Arhanghelului Mihail”: pentru o nouă abordare a operei lui
Eliade
Adeziunea lui Eliade la Legiunea “Arhanghelului Mihail” din anii 1937-1938 este un fapt
care nu mai poate fi contestat. Simpatia lui pentru Legiune a mai durat pînă în perioada
portugheză, așa cum demonstrează Jurnalul său portughez, integral publicat. Este necesar ca
istoricii să caute în continuare documente pe care să le analizeze obiectiv și să le facă publice,
împreună cu rezultatele analizelor, pentru a face odată pentru totdeauna lumină în această
controversată problemă a lui Eliade, în particular, și a Legiunii “Arhanghelului Mihail” în
general.
Cînd ajunge pe pămînt francez, Eliade era aproape “un alt om”. Dificultățile pe care le va
întîmpina apoi în Franța, la aproape 40 de ani ajuns din nou la limita săraciei (așa cum
mărturisește, pentru a putea avea și el o cină mai serioasă, de multe ori a avut norocul să fie
invitat la masă de prieteni, care îi cunoșteau situația), îl vor face să ajungă la o atitudine proprie
față de viață, cînd detașat de orgoliile tinereții, de avîntul “revoluției spirituale” și cu “pedeapsa”
ispășită, Eliade va adopta pentru tot restul vieții – chiar și în perioada cînd era unul dintre cei mai
celebri savanți din domeniul Studiilor Religioase – o atitudine modestă, firește fără a fi umilă, ci
prietenoasă, generoasă, deschisă.
7
Să ne întoarcem însă iar și iar, de fiecare dată cînd îl abordăm pe Eliade, la suportul dat
de acesta Legiunii, inclusiv cînd discutăm lucrările sale științifice din exil, pentru a căuta
presupuse rădăcini “legionare”, ni se pare exagerat, inutil și neproductiv. Este posibil și, de ce
nu, dezirabil, a se cerceta opera din exil a lui Eliade independent de această adeziune din tinerețe,
fără erori de interpretare.
Așadar, concluzia la care ajunge analiza este în același timp o chemare politicoasă
adresată istoricilor de a-și intensifica căutările în aflarea adevărului (istoric), și de a “salva”
analiștii de obositoarea “luptă” în jurul participării lui Eliade la mișcarea legionară; iar pentru
cercetătorii din domeniul Studiilor Religioase, de a-și separa studiile de această tentație. Analiza
operei științifice a lui Eliade poate fi făcută fără a chestiona implicațiile sale politice, și suportul
pentru Legiune. Influența Legiunii și a ideilor ei asupra gîndirii lui Eliade de după război este
mult exagerată. Nu este nici un motiv pentru a încărca viziunea lui Eliade cu ceva ce nu există
acolo, și acțiunile sale cu ceva ce nu a făcut.
Este rău destul că Eliade nu a făcut nici o declarație, că nu a oferit o meditație intensă și
sinceră despre suportul său acordat Legiunii și despre modul în care percepea el această mișcare,
atunci cînd a avut ocazia. Aceste lucruri nu mai pot fi schimbate acum, pentru că din păcate
Eliade nu se mai află printre cei vii. Dar, de asemenea, este păcat ca Eliade să fie privit astăzi așa
cum Michel Gardaz, pe bună dreptate, observă: “Il est souvent traité, par ses détracteurs, comme
un paria de l’histoire des religions.” [“El este deseori tratat de detractorii săi, ca un paria al
istoriei religiilor”]. În nici un caz nu trebuie să-l “îngropăm” pe Eliade. El a fost deja, după cum
i-a fost dorința, incinerat. Din contră, poziția care ar trebui adoptată este separarea Studiilor
Religioase (Istoria religiilor) de cercetările trecutului personal, național și universal (Istoria). Cu
siguranță istoricii trebuie să muncească din greu pentru a găsi documente, pentru a le analiza și a
le prezenta apoi publicului, pentru a nu mai lăsa loc interpretărilor personale de tot felul. Această
muncă a istoricilor nu este ușoară, dar este necesară. În plus, studii imparțiale din cîmpul
academic al religiilor pot fi făcute în continuare, asupra gîndirii lui Eliade și asupra operei sale.
PARTEA A II-A. Conceptele științifice ale lui Mircea Eliade. Corespondențe în proza sa
fantastică
Capitolul 1. Dialectica Sacru/ Profan
Una dintre temele cele mai importante din gîndirea lui Eliade este fără îndoială dialectica
sacru/ profan. Conceptul său principal de sacru este central în opera sa științifică, toate celelalte
concepte orbitînd în jurul acestuia: hierofania este ceea ce revelează sacrul, arhetipurile eliadene
sunt structuri sau modele sacre, miturile povestesc o istorie sacră, ieșirea din timpul profan
8
operat de ritualuri se petrece într-un timp sacru, etc. Sacrul este, în viziunea lui Eliade asupra
religiei, punctul central. Sacrul nu implică în mod automat, obligatoriu, “credința în Dumnezeu,
în zei sau în spirite. El este, și o repet, experiența unei realități și izvorul conștiinței de-a exista în
lume” (Încercarea labirintului, p. 132).
Ce este Sacrul? O primă delimitare, de la care pornește Eliade în Tratat de istorie a
religiilor, ar fi aceea că sacrul se opune în totalitate profanului, între sacru și profan existînd o
dihotomie absolută. Acesta este doar punctul de plecare, fiindcă pe de altă parte, afirmă el, de-a
lungul istoriei umanității, orice poate fi susceptibil de a fi întrupat sacrul; și dacă “orice poate
incorpora sacralitatea, în ce măsură rămîne valabilă dihotomia sacru-profan?” (Tratat, p. 31)
Contradicția este doar aparentă, fiindcă întotdeauna au existat fapte sacre alături de fapte
profane, niciodată nu a fost totul sacru; sacrul este manifestat întotdeauna de ceva profan; el
niciodată nu se manifestă în sine, în stare pură, deși este înțeles întotdeauna ca altceva, ceva “ce
este prin excelență”, ceva “ce nu este iluzoriu, nici evanescent”, “celălalt, transpersonalul,
transcendentul” și în același timp fiind ceva exemplar, adică instituind “modele de urmat”
(Mituri, vise și mistere, p. 125).
Sacrul este înțeles de omul societăților tradiționale ca fiind transcendent omului, pentru
că “sacrul se manifestă conform legilor propriei sale dialectici, iar această manifestare se impune
omului din afara lui” (Tratat, p. 339). Dar, ce crede Eliade însuși despre sacru?
În perioada în care scria Tratatul, pe atunci încă cu numele de Prolegomene, Eliade
meditează în Jurnal: “nici cea mai «haotică» ceremonie nu e exclusiv irațională; ea se încadrează
într-un ansamblu de credințe și rituri care e perfect consistent cu o viziune integrală și rațională a
lumii. Numai că, în loc de idei clare și silogisme, întâlnim simboluri și ideograme. Ceea ce e
important e faptul că această coerență se manifestă chiar în straturile cele mai adânci ale
conștiinței umane” (Jurnalul portughez. I, p. 375). Această idee nu-l părăsește nici mai tîrziu, în
perioada americană, ea fiind cît se poate de clar exprimată într-o notație de jurnal din 1968
“«sacrul» este un element în structura conștiinței, nu un moment în istoria conștiinței” (Jurnal.
Vol. I, p. 592), idee reluată aproape identic într-un volum teoretic din 1969 (Nostalgia originilor,
p. 6); în convorbirile cu Claude-Henri Rocquet (Încercarea labirintului, p. 131) și în cuvîntul
înainte la Istoria credințelor și ideilor religioase (Vol. I, p. 9).
Se poate așadar observa o evoluție în gîndirea lui Eliade, de la considerarea sacrului ca
transcendent pentru homo religiosus, la considerarea lui ca parte a structurii minții umane, în
genere. Eliade declară deseori că omul modern nu este în totalitate areligios, pentru că el este
moștenitorul omului religios și “rezultatul unui proces de desacralizare”, păstrînd încă “urmele
comportamentului omului religios, curățate însă de semnificațiile religioase” (Sacrul și profanul,
pp. 189-190).
9
Religiozitatea omului areligios a coborît în adîncurile subconștientului; aceasta nu
înseamnă însă că a dispărut, ci doar că s-a ocultat profund, devenind la rîndul ei irecognoscibilă.
Chiar dacă omul modern a depășit mitul, gîndirea mitică “a reușit să supraviețuiască, deși radical
schimbată (dacă nu perfect camuflată).” (Aspecte ale mitului, p. 107).
În scrierile literare, dialectica sacru-profan, sau irecognoscibilitatea sacrului (ori a
miracolului), de multe ori este reductibilă la opoziția inversată ireal-real (prin ireal nu se înțelege
iluzoriul, ci altceva-decît-realitatea-imediată), iar de și mai multe ori, mai ales în prozele de
maturitate, este doar sugerată. Spre exemplu, dacă la început, în Domnișoara Christina (1936),
Secretul doctorului Honigberger sau Nopți la Serampore (ambele din 1940) opoziția real-ireal
este cît se poate de clară, cu povestirea Un om mare (publicată în 1945) Eliade face un pas
important în evoluția dihotomiei sacru/ profan: spațiul sacru (ireal) nu mai este separat clar de cel
profan (real); distincția dintre cele două lumi nu mai este nici vizibilă, nici subînțeleasă. Aici
Eugen Cucoaneș este ales fără să-și fi dorit așa ceva: “Nu vreau să mă singularizez! Nu vreau să
mi se întîmple mie lucruri extraordinare! Să se întîmple astea celor care le vor și le caută! ... Nu
vreau, pur și simplu nu vreau! ...” (Proză fantastică, vol. 2, p. 99). La fel, în La Țigănci (1959),
cu tot misterul apăsător, și căldura înăbușitoare, distincția dintre lumi nu mai este vizibilă.
În schimb, Brînduș, din Fata căpitanului (1955) se pregătește singur, el parcurge în
fiecare seară un drum inițiatic, urcînd pe munte, să vadă luna, adică nu doarme, ceea ce
echivalează cu o probă inițiatică în sine; iar în Ghicitor în pietre (1959), misteriosul bătrîn
Beldiman pretinde că are “un dar curios”, acela de a ghici viitorul în pietre, pentru că, și
Beldiman are două convingeri: prima, unde se așează omul întotdeauna există pietre “cu tîlc”; iar
a doua, omul nu se așează niciodată la întîmplare, ci unde-i “e scris” (Proză fantastică, vol. 3,
pp. 7-8). Este un alt fel de a spune că omul nu alege sacrul, nici unde este, ci el doar îl descoperă.
Eliade explică printr-un personaj din Podul (1963) cum este posibilă trecerea aceasta fără
hiatus dintre lumea profană și zona sacră: “Există întotdeauna o ieșire, există un prag, un pod...”
(Proză fantastică, vol. 3, p. 52). Legătura este făcută de bătrînul Fărîmă din Pe strada
Mîntuleasa... (1967), pentru că ascultînd poveștile lui cititorul să pătrundă în celălalt tărîm, al
miturilor, iar dincolo de mituri în zona reală, a sacrului. Adrian, din În curte la Dionis (1977),
amnezic în urma unui accident, teoretizează cele trei niveluri sugerate în proza de mai înainte:
“Ce e teribil în amnezia unui poet [...] este faptul că, pe măsură ce memoria personală dispare, o
altă memorie, i-aș spune culturală, răzbește din adîncuri, și dacă un miracol nu intervine, pînă la
urmă îl stăpînește complet. Domnul meu, rosti cu gravitate, sînt amenințat să fiu redus la cultură,
să devin un ins eminamente cultural! Și nici nu îndrăznesc să-mi închipui ce s-ar întîmpla mai
tîrziu, cînd chiar și memoria culturală se va elibera de matca ei istorică și voi rămîne om în
general...” (Proză fantastică, vol. 3, p. 191).
10
Capitolul 2. Hierofanie și Arhetip. Coincidentia oppositorum
Arhetip este un termen pe care Eliade va regreta mai tîrziu că l-a ales și l-a folosit: ar fi
vrut să-l fi folosit pe cel mai clar de pattern, paradigmă sau model exemplar. Deși la un moment
dat (în 1943) folosise un concept potrivit, anume prototip. Culianu va distinge la Eliade trei
accepţiuni ale termenului de arhetip: arhetip1 = “categorie morfologică, şi ea reiese din
descrierea «faptelor» istorico-religioase”; arhetip2 = “categorie anistorică preformală şi
preformativă, model la care se referă sau se conformează ceva”; arhetip3 = “model preformativ al
conştiinţei, posibilitate categorială a conştiinţei”. Al treilea este cel specific lui Jung. (Culianu,
Mircea Eliade, pp. 49-50).
Definită pe scurt, hierofania înseamnă manifestarea sacrului. La rîndul ei, coincidentia
oppositorum, uniunea sau coincidența contrariilor, este o expresie pe care Eliade o folosește
foarte des. Sacrul, în primul rînd, este el însuși coincidentia oppositorum, pentru că el atrage și
respinge în același timp; este și temut și venerat. Apoi, hierofania este la rîndul ei coincidentia
oppositorum, deoarece sacrul se manifestă, dar în același timp se ascunde; ceea ce echivalează,
cu alte cuvinte, cu ocultarea sacrului în profan. În fine, nu în ultimul rînd, Eliade își vede propria
viață, ba chiar și propria creație (cercetare științifică – literatură), sub semnul unei coincidențe a
contrariilor.
Hierofania, spune Eliade, presupune o alegere. Există aici două posibilități diferite,
distincție făcută de Eliade încă din scrierile din tinerețe, între “a alege” sacrul și “a fi ales” de
sacru. Această idee va fi mult exploatată în proza fantastică, unde Eliade va “demonstra” că
oricine poate fi ales: uneori împotriva voinței, alteori conștient, după îndelungi căutări.
Un obiect profan, prin faptul că la un moment dat manifestă sacrul, fiind așadar o
hierofanie, devine arhetipal, un “prototip” la care participă apoi toate obiectele profane de acel
gen. În timp, însă, oamenii au uitat treptat acea funcție arhetipală. Acest proces este numit de
Eliade “degradare”, în acest caz a arhetipurilor, dar se constată de asemenea degradarea
miturilor, a simbolurilor, etc. Totuși, adaugă Eliade optimist, “arhetipul continuă să fie creator
chiar atunci cînd s-a «degradat» la niveluri din ce în ce mai coborîte.” (Tratat, pp. 394-395);
pentru Eliade este foarte clar că “gîndirea mitică” n-a putut fi “suprimată”; ea “a reușit să
supraviețuiască, deși radical schimbată (dacă nu perfect camuflată).” (Aspecte ale mitului, pp.
106-107). Ceea ce înseamnă că “reactivarea” ei – iar aici “istoria religiilor” are un rol de primă
importanță, dar așa cum știm din proza proprie, acest lucru este posibil în zilele noastre, spre
exemplu, și prin lectura romanelor, dar mai ales prin vizionarea unui anumit tip de spectacol –
“ar duce la o redeșteptare și la o redobîndire a conștiinței simbolurilor și arhetipurilor arhaice”
care ar face omul “mai autentic și mai complet” – ceea ce Eliade numește în altă parte noul
11
umanism – și ar contribui “la eliberarea omului modern de provincialismul său cultural”, acesta
devenind astfel o “ființă integrală, universală” (Imagini și simboluri, p. 43).
De aceea bătrînul dascăl Fărîmă din Pe strada Mîntuleasa... (1967) face mereu apel la
memorie, repetîndu-le tuturor celor care sînt dispuși să-l asculte: “Aduceți-vă aminte”. Este
apelul la memoria mitică, a arhetipurilor și simbolurilor, iar poveștile sale sînt un nesecat izvor
de hierofanii.
Și Adrian, din În curte la Dionis (1977), prin chiar faptul că este amnezic pentru această
viață, în această realitate înconjurătoare, este deschis lumii arhetipale a omului dinainte de a se
“sălbătici”, adică de a se transforma în omul pe care-l știm, și care sîntem de fapt, cu toții, omul
“în starea lui naturală” (Proză fantastică, vol. 3, p. 195). Prin poezie Adrian încearcă să facă ceea
ce făceau miturile pentru omul arhaic, să comunice anumite hierofanii, de fapt să deschidă ochii
oamenilor asupra sacrului așa cum era el înainte, in illo tempore, și nu așa cum l-au imaginat
religiile care au dat greș în încercarea de realizare a mutației omului, așa cum de altfel s-a
întîmplat cu toate filozofiile, revoluțiile, științele.
Capitolul 3. Teroarea istoriei. Libertate și ieșirea din Timp
Eliade de fapt nu neagă istoria, ci istoricismul, potrivit căruia istoria este elementul
esențial al înțelegerii și explicării fenomenelor umane. Pe de altă parte, Istoria ca disciplină,
consideră Eliade, este greșit întemeiată exclusiv pe documente scrise. O adevărată istorie
universală “se poate face [...] numai pe documente spirituale: adică pe mituri și credințe.”
(Jurnal, I, p. 19). Așadar, pentru Eliade, încă din tinerețe, importantă este mutarea accentului în
Studiile Religioase spre studierea și înțelegerea simbolurilor, miturilor, riturilor, etc., pe scurt a
tututor manifestărilor sacrului.
Secolele istoriei, în principal sec. al XIX-lea, au acordat atenție sporită libertăților
individului, și nu libertății în sine, prima fiind contractuală în timp ce ultima este interioară.
Mai există în viziunea lui Eliade și libertatea absolută, care pe scurt poate fi definită ca ieșire din
lanțul iluziilor realității (Maya) și condiționărilor istorice (Karma).
Omul pre-istoric, prin miturile și riturile sale, nu simțea nici o apăsare a istoriei, el trăind
ciclic o regenerare a vieții și o abolire a timpului profan. Teroarea istoriei este proprie doar
omului modern, ancorat în istorie, trăind într-un timp a cărui curgere inexorabilă o simte
profund, și care, față de omul societăților tradiționale unde “orice dramă personală și catastrofă
etnică își avea justificarea într-o cosmologie sau soteriologie oarecare”, a pierdut nu doar
contactul cu tradiția, ci și cadrul care-i asigura supraviețuirea în cazul unor asemenea
evenimente, “salvarea de istorie; simbolul, mitul, ritul – arhetipurile.” (Jurnal portughez, vol. 1,
p. 234).
12
Este clară împărțirea pe care o face Eliade între durata profană (uneori numită istorie) și
timpul sacru. Pentru omul tradițional prima nu are importanță, cu alte cuvinte nu există, fiindcă
nu participă la arhetipuri, în timp ce pentru omul areligios modern doar istoria există. Yoga, de
ex., cunoaște o metodă de a “arde efectele istoriei”, de a “ieși din timp”, pentru a folosi aceleași
expresii deseori întîlnite la Eliade. Ea este constituită din “întoarcerea în urmă”, o reamintire a
tuturor evenimentelor personale începînd cu prezentul, spre origine, dar și a tuturor reîncarnărilor
anterioare, cu alte cuvinte o anamnesis care-l eliberează pe cel care o practică, de “condiționările
karmice” (Aspecte ale mitului, pp. 80-84). Așa cum s-a putut observa de-a lungul lucrării, rolul
anamnesis-ului este foarte important în proza lui Eliade, unde narațiunea este considerată
moștenitoare a mitologiei. Prin lectura romanelor se realizează în mod cert o “ieșire din timp”.
Mai mult decît oricare dintre celelalte arte, literatura se dovedește a fi “o revoltă împotriva
timpului istoric, dorința de a ajunge la alte ritmuri temporale decît cele în care sîntem siliți să
trăim și să muncim” (Aspecte ale mitului, pp. 179-180). Asta fiindcă omul nu este o ființă strict
istorică: el mai cunoaște și “starea de vis ori de reverie sau de melancolie și de detașare ori de
încîntare estetică sau de evadare etc. – nici una dintre ele nefiind «istorică», deși toate sînt la fel
de autentice”. De asemenea, omul nu trăiește doar în durată, el cunoaște mai multe ritmuri
temporale: “E de ajuns să asculte o muzică bună ori să se îndrăgostească sau să spună o
rugăciune, ca să iasă din prezentul istoric [...]. Îi e de ajuns chiar numai să deschidă un roman sau
să asiste la un spectacol dramatic, pentru a găsi alt ritm temporal [...] care, oricum, nu este ritmul
timpului istoric.” (Imagini și simboluri, p. 40).
În Secretul doctorului Honigberger (1940), ca și în Nopți la Serampore (1940), ieșirea
din timp (și din spațiu) este leitmotiv principal. Naratorul însuși este în fiecare lucrare “scos” din
timp, din timpul real în care își ducea existența, și proiectat în alt timp, în primul caz definitiv, în
al doilea doar temporar. Swami Shivananda îi explică de ce timpul, adică în ultimă instanță
istoria ca succesiune liniară de evenimente, sînt iluzorii: raționamentul “e greșit, continuă el,
pentru că acordă oarecare realitate întîmplărilor, fie aceste întîmplări trecute, prezente sau
viitoare. Dar nici o întîmplare din lumea noastră nu e reală, dragul meu. Tot ce se petrece în
cosmosul acesta e iluzoriu.” (Proză fantastică, vol. 2, p. 91)
Eliade se joacă cu timpul și în Douăsprezece mii de capete de vite (1952) sau în La
Țigănci (1959). În prima povestire, Iancu Gore va fi ales să întîlnească persoane dispărute într-o
explozie care a avut loc cu o săptămînă înainte și să asiste la discuția lor din adăpostul antiaerian.
În a doua, Gavrilescu iese din timpul real și intră “la Țigănci” într-un alt timp, reintră în realitate,
dar doisprezece ani mai tîrziu, pentru a se întoarce apoi iarăși în celălalt spațiu și timp, de la
Țigănci.
Fărîmă, plăpînd și insignifiant în fața mai-marilor unui sistem totalitar, ai celor care fac
istoria, reușește să-i farmece pe toți, să se facă ascultat, ba chiar să le supraviețuiască și celor mai
13
puternici (respectînd terminologia, aceștia ar putea fi numiți “teroriștii istoriei”). Pentru că el
face apel la memorie, la o altfel de memorie decît cea istorică, o memorie dinaintea uitării, cea
originară, mitică, fiindcă (amintim concepția lui Eliade): povestirea, narațiunea, este urmașa
mitului.
Ieșirea din timp, de fapt lupta cu timpul ar fi putut fi cîștigată în Les Trois Grâces (1976),
dacă experimentele făcute de doctorul Tătaru pentru vindecarea cancerului nu ar fi fost oprite din
cauza lipsei de imaginație a “teroriștilor istoriei” aflați la conducere.
În Tinerețe fără de tinerețe... (1976) este vorba de la un cap la altul despre timp, și despre
ieșirea din el. Nu doar personajul principal, bătrînul Dominic Matei, lovit de trăznet întinerește,
și mai mult, ajunge în posesia unor puteri pe care de obicei le numim “paranormale”, ba chiar la
omnisciență, dar și tînăra Veronica suferise un fel de proces de anamneză, de asemenea cauzat de
trăznet. Iar în 19 trandafiri (1979), Eliade afirmă clar prin vocea lui Serdaru că “dacă Hegel are
dreptate, sîntem pierduți!...” (Proză fantastică, vol. 5, p. 43; italice în original).
Capitolul 4. Dinspre deus otiosus spre Centru. Călător printre simboluri
Există două cazuri în care o divinitate (sau o Ființă supremă) devine sau este deus
otiosus: ea face loc altei divinități, dispărînd (aproape) complet. Sau, este “uitată” de oameni,
adică nu are un cult propriu-zis, însă oamenii își amintesc de ea, se întorc la ea doar cînd sînt în
mare pericol. Divinitatea a devenit irecognoscibilă. Concepția aceasta de irecognoscibilitate este
direct relaționată în viziunea lui Eliade de cea a centrului. Omul modern a rătăcit drumul spre
centru. El, de fapt, nu mai are un “centru”, un centru sacru, așa cum avea omul societăților
tradiționale. În textele lui Eliade centrul are mai multe accepțiuni, dar punctul zero al viziunii lui
Eliade, care le unește în sine pe toate și cea pe care o va folosi preponderent în proza sa
fantastică, Centrul este însuși Sacrul. Drumul spre centru este drumul spre real, adică spre sacru.
Parafrazînd expresia lui Eliade și folosind-o pentru omul modern areligios, adică omul care și-a
“pierdut” centrul, putem spune că el a devenit homo otiosus. Este omul care și-a uitat sinele cel
mai profund, cu alte cuvinte omul care s-a îndepărtat atît de mult de sacru încît l-a uitat, lucru
exprimat cel mai bine de Adrian, poetul amnezic, din povestirea În curte la Dionis, și confirmat
de Eliade în convorbirile sale cu Rocquet: “eu cred că noi – care sîntem un produs al lumii
moderne, sîntem «condamnați» să primim orice revelație prin cultură. Numai prin formele și
structurile culturale putem regăsi izvoarele. [...] De aceea cartea, cred eu, are o covîrșitoare
importanță, nu numai culturală, dar și religioasă, și spirituală.” (Încercarea labirintului, p. 59).
În lumea modernă simbolurile și-au pierdut funcția, și chiar dacă semnificația lor “scapă
conștiinței” ele au rămas ascunse undeva în adîncul ființei umane; Eliade este convins că “ele
mai supraviețuiesc încă în universurile imaginare: visuri, fantezii, creații literare și artistice etc.”
14
(De la Zalmoxis la Genghis-Han, p. 170). În prozele fantastice, personajele lui Eliade sînt niște
călători printre simboluri, mai mult sau mai puțin vizibile. Apare deseori, spre exemplu,
simbolismul acvatic; sau un simbol drag lui Eliade: labirintul. Conceptul de deus otiosus este și
el prezent în proză, el fiind chiar teoretizat cît se poate de clar în povestirea O fotografie veche de
14 ani...
Pentru că în multe dintre prozele fantastice ale lui Eliade este vorba despre camuflaj, de
irecognoscibilitate: deși ni se întîmplă tuturor “fel de fel de întîmplări, dar din nefericire le uităm.
Iar cînd nu le uităm, nu știm să le recunoaștem.” (Proză fantastică, vol. 3, p. 56): astfel omul a
rătăcit drumul spre centru, și nu mai știe să recunoască “semnele”, cum spunea Lixandru din Pe
strada Mîntuleasa... (1967); aceste semne sînt simbolurile, care doar ajută descoperirii,
drumului, dar nu-i țin locul. Este nevoie de o reamintire, de anamneză. Procesul de anamneză
este deosebit de important, fiindcă prin anamnesis omul își poate regăsi drumul spre centru, pe
care îl poate parcurge și, ca atare, ajunge la fondul său sacru.
Capitolul 5. Homo religiosus și «egalitatea» faptelor religioase
Dacă sacrul este conceptul principal din scrierile sale științifice, se poate afirma fără
exagerare că homo religiosus este “personajul principal” în opera științifică a lui Mircea Eliade.
El este întotdeauna prezent, fie direct, fie subînțeles, în toate cărțile lui Eliade din disciplina
Studiilor Religioase, și deseori în proza sa fantastică. Trebuie însă păstrat mereu în minte faptul
că în viziunea lui Eliade religios “nu implică necesarmente credința într-un Dumnezeu, în zei sau
în spirite, ci se referă la experiența sacrului” (Nostalgia originilor, p. 5). Ne amintim declarația
lui Eliade, deseori repetată, că nu există manifestare a sacrului în stare pură, în afara istoriei. Cu
alte cuvinte, în afara societății umane. Fie că a pictat, scris sau vorbit despre ele, faptele
religioase aparțin lui homo religiosus. Corolarul lui este omul nereligios, homo profanum – sau,
după cum l-am denumit, homo otiosus.
Convingerea lui Eliade este că în zilele noastre religiozitatea a “căzut” atît de mult în
“adîncurile inconștientului” uman, încît ea a fost “uitată” (Sacrul și profanul, p. 199). De aceea,
va spune Eliade, iar în proză va încerca să ilustreze, este nevoie de o maieutică de un anumit tip:
altfel spus, de aceea este nevoie de anamneză.
Homo religiosus nu este personaj principal doar în opera științifică a lui Mircea Eliade, ci
așa cum este firesc, și în cea literară. Și homo profanum are un rol aproape la fel de important,
pentru că el este opusul lui homo religiosus, oglinda în care acesta se reflectă. Prin punerea lor
față în față putem să le deslușim mai bine caractersticile. Firește, lucrurile nu sînt totdeauna atît
de simple cum par la prima vedere, pentru că nu în toate prozele este clar cine aparține speciei lui
homo religiosus, cum este de exemplu clar în Nopți la Serampore sau Secretul doctorului
15
Honigberger (1940), și cine nu. În Șarpele (1937), spre exemplu, la început mai mult se
bănuiește decît se dovedește că Andronic are ceva ce-l face diferit.
Puțin altfel este cazul lui Dumitru din O fotografie veche de 14 ani (1959), care este
creștin, un real credincios, mai exact – cum se lasă să se înțeleagă din povestire – unul dintre
ultimii credincioși adevărați din lume, o fosilă vie, un străin emigrat dintr-o altă lume (România),
în care credința era vie.
Deși nu implică o rupere de nivel “clasică”, adică pe față, cum era în alte povestiri, totuși
experiența pe care o trăiesc unele personaje poate fi considerată o experiență spirituală, așadar
religioasă, cel puțin în aceeași măsură cu experiența ieșirii din durata profană, care se petrece în
timpul unei lecturi, sau al vizionării unei piese de teatru, în prozele în care este implicat
spectacolul: ne referim la Adio (1969), Uniforme de general (1971), Incognito la Buchenwald
(1974) sau 19 trandafiri (1979).
Pentru că sacrul este atît de camuflat în profan încît orice poate reprezenta o hierofanie,
atunci se poate spune că, la limită, sacrul concide cu profanul, este coincidentia oppositorum
absolută. Cu alte cuvinte, parafrazînd personajul lui Eliade care citează celebra maximă “sîntem
condamnați la libertate”, se poate spune: chiar dacă nu știe, nu vrea sau nu recunoaște, omul este
“condamnat” la sacru.
“Egalitatea” faptelor religioase
Ceea ce am numit „egalitatea” faptelor religioase, anume că toate faptele religioase au
aceeași valoare, aceeași importanță, este o idee care nu a scăpat neobservată, dar nici nu a fost
suficient dezvoltată de analiști. Ea revine insistent de-a lungul operelor lui Eliade, începînd chiar
cu Solilocvii, e drept că la început semănînd mai degrabă a paradox cioranian: “Religiile, dacă ar
fi mai multe, ar fi aceleaşi; dar pentru că e una, sînt diferite” (Solilocvii, p. 59).
Mai tîrziu, el va exprima mai clar această concepție. Spre exemplu, în Tratat: “Ne aflăm
în prezenţa unui material documentar imens şi eteroclit: un mit cosmogonic melanesian sau un
sacrificiu brahmanic au acelaşi drept de a fi luate în considerare ca şi textele mistice ale unei
Sfinte Tereza sau ale unui Nichiren, sau un totem australian, un rit primitiv de iniţiere,
simbolismul templului Barabudur, costumul ceremonial şi dansul unui şaman siberian, pietrele
sacre întîlnite mai peste tot, ceremoniile agrare, miturile şi riturile Marilor Zeiţe, instaurarea unui
rege în societăţile arhaice sau superstiţiile legate de pietrele preţioase etc [...] fiecare categorie de
documente (mituri, rituri, zei, superstiţii etc.) ne este, în definitiv, la fel de preţioasă dacă voim
să putem înţelege fenomenul religios” (Tratat, p. 22). Ideea apare în mai toate cărțile publicate în
anii următori, inclusiv în Istoria sa: “Pentru istoricul religiilor, orice manifestare a sacrului este
16
importantă; orice rit, orice mit, orice credinţă sau figură divină reflectă experienţa sacrului...”
(Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. 1, p. 9).
CONCLUZII
Analiza întreprinsă asupra conceptelor din opera teoretică a lui Eliade și asupra
corespondențelor din/ a ilustrărilor aduse de proza fantastică, a distins și clarificat o structură
tripartită a conștiinței, respectiv a vieții umane, prezentă în viziunea proprie a lui Eliade, pe care
o putem concentra în următoarea schemă:
1. Primul nivel îl vom numi biologic. El corespunde în viața de zi cu zi activităților profane
ale omului, cu tot ce implică acestea la nivel fizic și rațional.
2. Al doilea este cel spiritual. Acesta îl include pe cel cultural, dar și estetic (o vizită în
natură nu este culturală per se, dar poate fi estetică), oniric (omul va continua mereu să
viseze), amoroase (care țin de eros), etc. Aici aparține și experiența religioasă a omului.
3. Ultimul nivel este cel aparținînd sacrului. Este și cel mai greu accesibil, fiind nevoie de a
reamintire continuă, de o anamneză care nu se poate realiza fără să aibă o cauză externă
extra-ordinară, respectiv internă, după o îndelungată inițiere. Pentru restul oamenilor care
nu beneficiază de nici una dintre cele două, pentru ceea ce am numit aici homo otiosus, el
este tot mai greu accesibil – dar nu inaccesibil.
De asemenea, analiza comparată a conceptelor din opera științifică a lui Eliade și a ilustrării lor
în proza sa fantastică, a dus la o nouă clasificare a acesteia în cinci “cicluri”, după cum urmează:
1) ciclul alesului ignorant;
2) ciclul neofitului și/ sau maestrului;
3) ciclul hermeneutic;
4) ciclul spectacolului;
5) ciclul anamnezei și al întineririi.
O altă importantă concluzie este “egalitatea” faptelor religioase. Deși a fost dezvăluită
de opera științifică, egalitatea faptelor religioase își găsește la rîndul ei corespondentul în
literatura fantastică: datorită faptului că sacrul este camuflat în profan, într-o așa măsură încît
practic se identifică cu acesta, oricine poate, pe de o parte, să aibă oriunde revelația sacrului; și,
pe de altă parte, oricine, chiar și cel mai ignorant sau mai a-religios om, poate fi ales de sacru:
ceea ce, la urma urmei, îi face din nou, pe toți oamenii, egali.
17
BIBLIOGRAFIE
A. Surse primare
Eliade, Mircea, Alchimia asiatică, în Drumul spre centru, antologie alcătuită de Gabriel Liiceanu
și Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1935]
Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, traducere de Paul G. Dinopol, Editura Univers, Bucureşti,
1978 [1963]
Eliade, Mircea, Australian Religions. An Introduction, Cornell University Press, Ithaca and
London, 1973
Eliade, Mircea, Coloana nesfîrşită. Teatru, Minerva, Bucureşti, 1996
Eliade, Mircea, Comentarii la legenda Meșterului Manole în Drumul spre centru, antologie
alcătuită de Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1943]
Eliade, Mircea, Cosmologie şi alchimie babiloniană în Drumul spre centru, antologie alcătuită
de Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1937]
Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han. Studii comparative despre religiile și folclorul
Daciei și Europei Centrale, traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, Humanitas,
Bucureşti, 1995 [1970]
Eliade, Mircea, Europa, Asia, America... Corespondență, vol. 3, Humanitas, București, 2004
Eliade, Mircea, Făurari și alchimiști, traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, Humanitas,
București, 1996 [1956]
Eliade, Mircea, Fragmentarium în Drumul spre centru, antologie alcătuită de Gabriel Liiceanu și
Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1939]
Eliade, Mircea, From Primitives to Zen. A Thematic Sourcebook of the History of Religions,
Collins, London, 1967
Eliade, Mircea, Imagini şi simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, traducere de
Alexandra Beldescu, Prefață de Georges Dumézil, Humanitas, București, 1994 [1952]
Eliade, Mircea, Insula lui Euthanasius în Drumul spre centru, antologie alcătuită de Gabriel
Liiceanu și Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1943]
18
Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase. I. De la epoca de piatră la Misterele din
Eleusis. Ediția a II-a, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991 [1976]
Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase. II. De la Gautama Buddha pînă la
triumful creștinismului. Ediția a II-a, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică,
București, 1991 [1978]
Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase. III. De la Mahomed la epoca
Reformelor, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988
[1983]
Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase. 4. De la epoca marilor descoperiri
geografice pînă în prezent, volum coordonat de Ioan Petru Culianu., traducere de Maria-
Magdalena Anghelescu, Polirom, Iași, 2007 [1991]
Eliade, Mircea, Încercarea labirintului, traducere și note de Doina Cornea, Dacia, Cluj-Napoca,
1990 [1978]
Eliade, Mircea, Jurnal. I: 1941-1969, Humanitas, București, 1993
Eliade, Mircea, Jurnal. II: 1970-1985, Humanitas, București, 1993
Eliade, Mircea, Jurnalul portughez şi alte scrieri. Vol.1-2. Ediția a II-a revăzută și adăugită,
Prefață de Sorin Alexandrescu, Studii introductive, note și traduceri de Sorin Alexandrescu,
Florin Țurcanu și Mihai Zamfir, Humanitas, București, 2007
Eliade, Mircea, La țigănci și alte povestiri. Cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu,
Editura pentru literatură, București, 1969
Eliade, Mircea, Lumina ce se stinge,
Eliade, Mircea, Mefistofel și androginul, traducere de Alexandra Cuniță, Humanitas, București,
1995 [1962]
Eliade, Mircea, Memorii. Vol I-II, Humanitas, București, 1991
Eliade, Mircea, Mitul reintegrării în Drumul spre centru, antologie alcătuită de Gabriel Liiceanu
și Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1942]
Eliade, Mircea, Mitul eternei reîntoarceri. Arhetipuri și repetare în Eseuri, traducere de Maria
Ivănescu și Cezar Ivănescu, Editura Științifică, Bucureşti, 1991 [1949]
Eliade, Mircea, Mituri, vise și mistere în Eseuri, traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu,
Editura Științifică, Bucureşti, 1991 [1957]
19
Eliade, Mircea, Nașteri mistice, traducere de Mihaela Grigore Paraschivescu, Humanitas,
București, 1995 [1958]
Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie și semnificație în religie, traducere de Cezar Baltag,
Humanitas, București, 1994 [1969]
Eliade, Mircea, Oceanografie în Drumul spre centru, antologie alcătuită de Gabriel Liiceanu și
Andrei Pleșu, Univers, București, 1991 [1934]
Eliade, Mircea, Ocultism, vrăjitorie și mode culturale. Eseuri de religie comparată, traducere de
Elena Bortă, Humanitas, București, 1997 [1976]
Eliade, Mircea, Patañjali și Yoga, traducere de Walter Fotescu, Humanitas, București, 1992
[1962]
Eliade, Mircea, Patterns in Comparative Religion, translated by Rosemary Sheed, University of
Nebraska Press, Lincoln and London, 1996 [1949]
Eliade, Mircea, Profetism românesc. Vol. 1-2, Roza Vînturilor, București, 1990
Eliade, Mircea, Proză fantastică. Vol. 1-5, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991
Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, traducere de Rodica Chira, Humanitas, București, 1992
[1957]
Eliade, Mircea, Solilocvii, Humanitas, București, 1991 [1932]
Eliade, Mircea, Symbolism, the Sacred, and the Arts. Edited by Diane Apostolos-Cappadona,
Crossroad, New York, 1986
Eliade, Mircea, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, traducere de Brîndușa Prelipceanu
și Cezar Baltag, Humanitas, București, 1997 [1951]
Eliade, Mircea, Textele “legionare” şi despre “românism”, Dacia, Cluj-Napoca, 2001
Eliade, Mircea, The Portugal Journal, translated from Romanian, with a preface and notes by
Mac Linscott Ricketts, State University of New York Press. SUNY Series, Issues in the
Study of Religion, Albany, 2010
Eliade, Mircea, The Quest. History and Meaning in Religion, The University of Chicago Press,
Chicago and London, 1969
Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, Prefață de Georges
Dumézil, Humanitas, București, 1992 [1949]
20
Eliade, Mircea, Traité d'histoire des religions, Payot, Paris, 1989 [1949]
Eliade, Mircea, Yoga. Nemurire și libertate, traducere de Walter Fotescu, Humanitas, București,
1993 [1954]
Eliade-Culianu, „Correspondence”, Archaeus VIII no.1-4 (2004), pp. 343–346
Eliade-Culianu, Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu,
Polirom, Iași, 2004
Eliade-Culianu, Dicționar al religiilor. Cu colaborarea lui H. S. Wiesner, traducere de Cear
Baltag, Humanitas, București, 1993
Eliade, Mircea, Kitagawa, Joseph M. (Eds.), The History of Religions. Essays in Methodology.
With a Preface by Jerald C. Brauer, The University of Chicago Press, Chicago, 1973 [1959]
21
B. Surse secundare
Allen, Douglas, „Eliade and History”, The Journal of Religion, Vol. 68, No. 4, 1988, pp. 545-
565
Allen, Douglas, Doeing, Dennis, Mircea Eliade. An Annotated Bibliography, Garland
Publishing, New York & London, 1980
Allen, Douglas, „Mircea Eliade’s Phenomenological Analysis of Religious Experience”, The
Journal of Religion, Vol. 52, No. 2, 1972, pp. 170-186
Allen, Douglas, „Prologue: Encounters with Mircea Eliade and his legacy for the 21st century”,
Religion 38, 2008, pp. 319–327
Allen, Douglas, Structure and Creativity in Religion. Hermeneutics in Mircea Eliade’s
Phenomenology and New Directions, Mounton Publishers, The Hague, Paris, New York,
1978
Alles, Gregory D. (Ed.), Religious Studies. A Global View, Routledge, London and New York,
2008
Alles, Gregory D., „Response: On religion and red triangles”, Religion 39, 2009, pp. 387–392
Alles, Gregory D., „Wach, Eliade, and the Critique from Totality”, Numen Vol. 35, No. 1, 1988,
pp. 108-138
Alexandrescu, Sorin, Mircea Eliade, dinspre Portugalia, Humanitas, București, 2006
Antohi, Sorin (Ed.), Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, Polirom, Iași, 2003
Antonesei, Liviu, Nautilus. Structuri, momente şi modele în cultura interbelică. Ediția a II-a,
Criterion Publishing, Norcross, GA, 2007
Antonesei, Liviu, „The Phenomenology of Eliade and Archaic and “Exotic” Religious
Identities”, International Journal on Humanistic Ideology, Vol. 2, Issue 2, 2009, pp. 101-
113
Berman, Michael, Shamanic Journeys, Shamanic Stories, O-Books, New Alresford, 2011
Borbély, Ștefan, Proza fantastică a lui Mircea Eliade: complexul gnostic, Apostrof, Cluj-
Napoca, 2003
Braga, Corin, „Mircea Eliade. Hermeneutul religiilor – astăzi”, Steaua 4-5, 2007
22
Brown, Robert F., „Eliade on archaic religion: Some old and new criticisms”, Studies in
Religion/Sciences Religieuses 10, 1981, pp. 429-449
Călinescu, Matei, „Rereading Mircea Eliade’s Youth without Youth, a story of suspicion and
camouflage”, Religion 38, 2008, pp. 375–381
Călinescu, Matei, „The Disguises of Miracle: Notes on Mircea Eliade’s Fiction”, World
Literature Today, Vol. 52 no 4, 1978, pp. 558-564
Călinescu, Matei, Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecţii, ediția a II-
a, Polirom, Iași, 2002
Călinescu, Matei, Imaginaţie şi sens, atitudini ‘estetice’, în Stănescu, Gabriel (Ed.), Mircea
Eliade în conștiința contemporanilor săi din exil, Criterion Publishing, Norcross, GA, f.a.
Călinescu, Matei. The Function of the Unreal: Reflections on Mircea Eliade's Short Fiction, în
Girardot, Norman J.; Ricketts M. Linscott (Eds.), Imagination and meaning: the scholarly
and literary worlds of Mircea Eliade, Seabury Press, New York, 1982
Carrasco, David, Swanberg, Jane Marie (Eds.), Waiting for the Dawn: Mircea Eliade in
Perspective, Westview Press, Boulder & London, 1985
Cave, David, Mircea Eliade’s Vision for a New Humanism, Oxford University Press, New York,
Oxford, 1993
Cioran, Emil, Exerciţii de admiraţie. Eseuri şi portrete, traducere de Emanoil Marcu, Humanitas,
Bucureşti, 1993
Cioran, Emil, În sfârșit, o existență împlinită, în Stănescu, Gabriel (Ed.), Mircea Eliade în
conștiința contemporanilor săi din exil, Criterion Publishing, Norcross, GA, f.a.
Cox, James, Key Figures in the Phenomenology of Religion: Formative Influences and
Subsequent Debates, Continuum International Publishing, London, 2006
Cronin, Edward J., „Eliade, Joyce, and the «Nightmare of History»”, Journal of the American
Academy of Religion Vol. 50, No. 3, 1982, pp. 435-448
Culianu, Ioan Petru, Călătorii în lumea de dincolo, traducere de Gabriela și Andrei Oișteanu,
Nemira, București, 1996 [1991]
Culianu, Ioan Petru, Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, traduceri de
Mona Antohi, Sorin Antohi, Claudia Dumitriu, Dan Petrescu, Catrinel Pleșu, Corina
Popescu, Anca Vaidesegan, Polirom, Iași, 2002
23
Culianu, Ioan Petru, Mircea Eliade. Ediție revăzută și augmentată. Cu o scrisoare de la Mircea
Eliade și o postfață de Sorin Antohi, traducere de Florin Chirițescu și Dan Petrescu, Nemira,
București, 1995 [1978]
Culianu, Ioan Petru, Studii românești. I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade,
traduceri de Corina Popescu și Dan Petrescu, Nemira, București, 2000
Culianu, Ioan Petru, Studii românești. II. Soarele și Luna. Otrăvurile admirației, traduceri de
Maria-Magdalena Anghelsecu, Corina Popescu și Dan Petrescu, Polirom, Iași, 2009
da Silva, António Barbosa, The Phenomenology of Religion as a Philosophical Problem. An
Analysis of the Theoretical Background of the Phenomenology of Religion, in General, and
of M. Eliade’s Phenomenological Approach, in Particular, G. W. K. Gleerup, Uppsala,
1982
David, Dorin, „Despre ‘tradiţionalism’ şi Mircea Eliade”, Transilvania 5, 2011, pp. 36-39
David, Dorin, „Politics, Religion and Human Rights. Assumptions on the Cosmopolitan
Democracy”, Bulletin of the Transilvania University of Braşov. Series IV: Philology and
Cultural Studies • Vol. 4, (53) no.1, 2011, pp. 235-242
David, Dorin, „The International Eliade. Edited by Bryan Rennie. State University of New York
Press, 2008”, Studies in Religion/Sciences Religieuses 40, No. 3, 2011, pp. 400-401
David, Dorin, De la Eliade la Culianu. I, Eikon, Cluj-Napoca, 2010
Dinu, Radu Harald, „Sacrifice-Death-Salvation. Some remarks on Mircea Eliade’s Early
Religious Thought”, Archævs. Studies in the History of Religions XIV, 2010, pp. 57-68
Dourley, John P., On Behalf of the Mystical Fool. Jung on the Religious Situation, Routledge,
London, 2010
Dubuisson, Daniel, Mitologii ale secolului XX. Dumézil, Lévi-Strauss, Eliade, traducere de
Lucian Dinescu, Polirom, Iași, 2003
Dudley III, Guilford, „Mircea Eliade as the "Anti-Historian" of Religions”, Journal of the
American Academy of Religion Vol. 44, No. 2, 1976, pp. 345-359
Dudley III, Guilford, Religion on Trial. Mircea Eliade & His Critics, Temple University Press,
Philadelphia, 1977
Ellwood, Robert, The Politics of Myth: A Study of C. G. Jung, Mircea Eliade, and Joseph
Campbell, State University of New York Press, Albany, 1999
24
Elwood, Robert, Myth: Key Concepts in Religion, Bloomsbury Academic, London, New Delhi,
New York, Sydney, 2009
Fînaru, Sabina, Eliade prin Eliade, Ediția a II-a, Univers, București, 2003
Gardaz, Michel, „La mémoire écorchée de Mircea Eliade”, Studies in Religion/Sciences
Religieuses 36, 2007, pp. 339-346
Gardaz, Michel, „Mircea Eliade et le « nouvel homme » à la chemise verte”, Numen 59, 2012,
pp. 68-92
Girardot, Norman J., Ricketts M. Linscott (Eds.), Imagination and meaning: the scholarly and
literary worlds of Mircea Eliade, Seabury Press, New York, 1982
Girardot, Norman, Rennie, Bryan (Eds.), „Special Thematic Issue „Remembering-Reimagining-
Revalorizing Mircea Eliade”, Archævs. Studies in the History of Religions XV 1-2, 2011, pp.
7-213
Giurescu, Constantin C., Giurescu, Dinu C., Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri pînă
astăzi. Ediția a II-a, Albatros, București, 1975
Gligor, Mihaela, „Alunecarea politică a lui Mircea Eliade. Câteva consideraţii pe marginea
articolelor «legionare»”, Transilvania 7, 2007, pp. 48-58
Gligor, Mihaela, Mircea Eliade. Anii tulburi: 1932-1938, Prefață de Liviu Antonesei, Ideea
Europeană & EuroPress Group, București, 2007
Gligor, Mihaela, Ricketts, Mac Linscott (Eds.), Întâlniri cu Mircea Eliade, Cuvânt înainte de
Mihaela Gligor. Prefață de Mac Linscott Ricketts. Postfață de Sorin Alexandrescu,
Humanitas, București, 2007
Glodeanu, Gheorghe, Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade. Ediția a II-a,
Tipo Moldova, Iași, 2009
Grottanelli, Cristiano, „Fruitful Death: Mircea Eliade and Ernst Jünger on Human Sacrifice,
1937–1945”, Numen Vol. 52, 2005, pp. 116-145
Groza, Elvira, „Pierderea timpului ca instrument de comprehensiune în eseurile lui Mircea
Eliade”, Journal for the Study of Religions and Ideologies Vol. 4, No. 10, 2005, pp. 211-218
Hedeșan, Otilia, Pentru o mitologie difuză, Editura Marineasa, Timișoara, 2000
Hedeșan, Otilia, Strigoii, Editura Dacia XXI, Cluj, 2011
25
Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, traducere de Liana
Stan, Litera, Bucureşti, 2012
Idel, Moshe, „Camuflarea sacrului în memorialistica, beletristica şi literatura ştiinţifică a lui
Mircea Eliade”, Apostrof an XIX, nr. 1/ 212, 2008, http://www.revista-
apostrof.ro/articole.php?id=523
Idel, Moshe, „Mircea Eliade şi Zoharul: nisipuri mişcătoare”, Dilemateca anul VI, nr. 64, august
2011, www.dilemaveche.ro/sectiune/dilemateca/articol/mircea-eliade-zoharul-nisipuri-
miscatoare
Idinopulos, Thomas A., Yonan, Edward A. (Eds.), Religion and Reductionism. Essays on Eliade,
Segal, and the Challenge of the Social Sciences for the Study of Religion, E.J. Brill, Leiden,
New York, Köln, 1994
Junginger, Horst (Ed.), The study of religion under the impact of fascism, Brill. Numen Book
Series. Studies in the History of Religions, Leiden and Boston, 2008
Kehoe, Alice B., „Eliade and Hultkrantz: The European primitivism tradition”, American Indian
Quarterly 20, No. 3/4, 1996, pp. 377-392
Kippenberg, Hans G., „Religious History, Displaced by Modernity”, Numen Vol. 47, No. 3,
2000, pp. 221-243
Kippenberg, Hans G., Discovering Religious History in the Modern Age, Princeton University
Press, Princeton and Oxford, 2002
Kirk, G. S., Myth. Its Meaning and Functions in Ancient and Other Cultures, Cambridge
University Press, London, University of California Press, Berkely and Los Angeles, 1970
Kitagawa, Joseph M. (Ed.), The History of Religions. Retrospect and Prospect, Macmillan
Publishing Company, New York, 1985
Kitagawa, Joseph M., Long, Charles H. (Eds.), Myths and Symbols. Studies in Honor of Mircea
Eliade, Chicago University Press, Chicago and London, 1969
Laignel-Lavastine, Alexandra, Cioran, Eliade, Ionesco: l'oubli du fascisme: trois intellectuels
roumains dans la tourmente du siècle, PUF, Paris, 2002
Lotreanu, Ion, Introducere în opera lui Mircea Eliade, Minerva, București, 1980
Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Minerva, București, 1989
Marino, Adrian, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Dacia, Cluj-Napoca, 1980
26
McCutcheon, Russell T., Manufacturing Religion: The Discourse on Sui Generis Religion and
the Politics of Nostalgia, Oxford University Press, Oxford, 1997
Meadow, Mary Jo., „Archetypes and Patriarchy: Eliade and Jung”, Journal of Religion and
Health, Vol. 31, No. 3, 1992, pp. 187-195
Meslin, Michel, Ştiinţa religiilor, traducere de Suzana Russo, Humanitas, Bucureşti, 1993 [1973]
Oişteanu, Andrei, Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-
East European Cultures, University of Nebraska Press, Lincoln and London, 2009
Oişteanu, Andrei, Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu,
Polirom, Iași, 2007
Olson, Carl, „Mircea Eliade, Postmodernism, and the Problematic Nature of Representational
Thinking”, Method and Theory in the Study of Religion 11, 1999, pp. 357-385
Olson, Carl, „Theology of Nostalgia: Reflections on the Theological Aspects of Eliade’s Work”,
Numen Vol. 36, No. 1, 1989, pp. 98-112
Olson, Carl, The Theology and Philosophy of Eliade: A Search for the Centre, Macmillan,
London, 1992
Pals, Daniel, „Reductionism and Belief: An Appraisal of Recent Attacks on the Doctrine of
Irreducible Religion”, The Journal of Religion Vol. 66, No. 1, 1986, pp. 18-36
Paraschivescu, Mihaela, „Mircea Eliade and the Quest for Religious Meaning”, Journal for the
Study of Religions and Ideologies Vol. 9, No. 25, 2010, pp. 59-68
Park, Jeong O., „The Specifics of Mircea Eliade’s Fantastic Novels”, International Area Studies
Review Vol. 12, No. 3, 2009, pp. 169-179
Paus, Ansgar, „The Secret Nostalgia of Mircea Eliade for Paradise: Observations on the Method
of the «History of Religions»”, Religion 19, 1989, pp. 137-149
Petreu, Marta, „Eliade par lui-même”. Apostrof an XVIII, nr. 4/ 203, 2007, http://www.revista-
apostrof.ro/articole.php?id=253
Petreu, Marta, „Laignel-Lavastine: metoda ‘franceza’ I-V”, 22 642, nr. 26 – 646, nr. 30, 2002,
http://www.revista22.ro/laignellavastine-metoda-franceza-i-133.html;
http://www.revista22.ro/laignellavastine-metoda-franceza-ii-139.html;
http://www.revista22.ro/laignellavastine-metoda-franceza-iii-143.html;
27
http://www.revista22.ro/laignellavastine-metoda-franceza-iv-152.html;
http://www.revista22.ro/laignellavastine-metoda-franceza-v-159.html
Petreu, Marta, An infamous past: E.M. Cioran and the rise of fascism in Romania, traducere de
Bogdan Aldea, Ivan R. Dee, Chicago, 2005 [1999]
Pierre, Jacques, „Epistémologie de l’interprétation: Pour une relecture de l’oeuvre de Mircea
Eliade”, Studies in Religion/Sciences Religieuses 11, No. 3, 1982, pp. 265-284
Popper, Karl R., The Poverty of Historicism, Routledge, Oxford and New York, 2002
Quinn Jr., William W., „Mircea Eliade and the Sacred Tradition (A Personal Account)”, Nova
Religio: The Journal of Alternative and Emergent Religions Vol. 3, No. 1, 1999, pp. 147-
153
Rennie, Bryan S., „A Response to Carl Olson’s «Mircea Eliade, Postmodernism, and the
Problematic Nature of Representational Thinking»”, Method and Theory in the Study of
Religion 12, 2000, pp. 416-421
Rennie, Bryan S., „Mircea Eliade and the Perception of the Sacred in the Profane: Intention,
Reduction, and Cognitive Theory”, Temenos Vol. 43 No. 1, 2007, pp. 183-208
Rennie, Bryan S., „Mircea Eliade: ‘Secular mysticism’ and the history of religions”. Religion 38,
2008, pp. 328–337
Rennie, Bryan S., „The Diplomatic Career of Mircea Eliade: A Response to Adriana Berger”,
Religion 22, 1992, pp. 375-392
Rennie, Bryan S., „The Religious Creativity of Modern Humanity: Some Observations on
Eliade’s Unfinished Thought”, Religious Studies Vol. 31 Issue 02, 1995, pp. 221-235
Rennie, Bryan S., Changing Religious Worlds: The Meaning and End of Mircea Eliade, State
University of New York Press, Albany, 2001
Rennie, Bryan S. (Ed.), The International Eliade, State University of New York Press, Albany,
2008
Rennie, Bryan S., Mircea Eliade: A Critical Reader, Equinox Publishing, London, 2006
Rennie, Bryan S., Reconstructing Eliade: Making Sense of Religion, State University of New
York Press, Albany, 1996
28
Rennie, Bryan S., Reconsiderându-l pe Mircea Eliade. O nouă viziune asupra religiei. Cu o
prefață de Mac Linscott Ricketts, traducere de Mirella Baltă și Gabriel Stănescu, Criterion
Publishing, Norcross, GA, 1999
Reno, Stephen J., „Eliade’s Progressional View of Hierophanies”, Religious Studies Vol. 8 Issue
02, 1972, pp. 153-160
Ricketts, Mac Linscott, „Eliade on diplomatic service in London”, Religion 38, 2008, pp. 346-
354
Ricketts, Mac Linscott, „The History of the History of Religions in Romania”, Religion 32,
2002, pp. 71-85
Ricketts, Mac Linscott, Mircea Eliade. The Romanian Roots, 1907-1945, Boulder: East
European Monographs. Distributed by Columbia University Press, New York, 1988
Ries, Jules, Spineto, Natale (Eds.), Deux explorateurs de la pensée humaine: Georges Dumézil et
Mircea Eliade, Brepols, Turnhout, 2003
Rogger, H., Weber, E. (Eds), The European Right. A Historical Profile, University of California
Press, Berkeley and Los Angeles, 1966
Rudolph, Kurt., „Mircea Eliade and the ‘History’ Of Religions”, Religion 19, 1989, pp. 101-127
Rudolph, Kurt, Historical Fundamentals ad the Study of Religions, Macmillan Publishing
Company, New York, 1965
Ruști, Doina, Dicționar de simboluri în opera lui Mircea Eliade, Coresi, București, 1997
Saliba, John A., „Homo Religiosus” in Mircea Eliade: an Anthropological Evaluation, Brill,
Leiden, 1976
Scarlat, Cristina (Ed.), Mircea Eliade Once Again, Lumen Publishing House, Iași, 2011
Scarlat, Cristina, „Mircea Eliade: Preamble to the Hermeneutics of Reception. The Transposition
of Eliade’s Literary Works into other Artistic Languages. A Short History”, Postmodern
Openings Year 2, Vol. 7, 2011, pp. 75-98
Segal, Robert A. (Ed.), Philosophy, Religious Studies and Myth, Garland Publishing, New York
and London, 1996
Segal, Robert A., „Eliade’s Theory of Millenarianism”, Religious Studies Vol. 14 Issue 02, 1978,
pp. 159-173
29
Segal, Robert A., „In defense of Reductionism”, Journal of the American Academy of Religion,
51, 1983, pp. 97-124
Simion, Eugen, Mircea Eliade: nodurile și semnele prozei, Univers Enciclopedic Gold,
București, 2011
Smart, Ninian, „Beyond Eliade: The Future of Theory in Religion”, Numen Vol. 25, No. 2, 1978,
pp. 171-183
Smart, Ninian, „Eliade and the History of Religious Ideas”, The Journal of Religion 60, No. 1,
1980, pp. 67-71
Smith, Jonathan Z., „Acknowledgments: Morphology and History in Mircea Eliade’s „Patterns
in Comparative Religion” (1949-1999), Part 1: The Work and its Contexts”, History of
Religions Vol. 39, No. 4, 2000, pp. 315-331
Smith, Jonathan Z., „Acknowledgments: Morphology and History in Mircea Eliade’s „Patterns
in Comparative Religion” (1949-1999), Part 2: The Texture of the Work”, History of
Religions Vol. 39, No. 4, 2000, pp. 332-351
Spineto, Natale, „Mircea Eliade and Traditionalism”, Aries 1, No. 1, 2001, pp. 62-87
Spineto, Natale, „The notion of archetype in Eliade’s writings”, Religion 38, 2008, pp. 366-374
Spineto, Natale, Mircea Eliade Istoric al religiilor. Cu o corespondență inedită Mircea Eliade –
Károly Kerényi, traducere de Șerban Stati și Magdalena Ionescu, Curtea veche, București,
2009
Spiridon, Monica, Interpretarea fără frontiere, Echinox, Cluj-Napoca, 1998
Stănescu, Gabriel (Ed.), Mircea Eliade în conștiința contemporanilor săi din exil, Criterion
Publishing, Norcross, GA, f.a.
Strenski, Ivan, Four Theories of Myth in Twentieth-Century: Cassirer, Eliade, Lévi-Strauss and
Malinowski, University of Iowa Press, Iowa City, 1987
Studstill, Randall, „Eliade, phenomenology, and the sacred”, Religious Studies Vol. 36 Issue 02,
2000, pp. 177-194
Tracy, David, The Analogical Imagination. Christian Theology and the Culture of Pluralism,
Crossroad Publishing Company, New York, 1986
Tremlin, Todd, Minds and Gods: The Cognitive Foundations of Religion, Oxford University
Press, Oxford, 2006
30
Țurcanu, Florin, Mircea Eliade. Prizonierul istoriei. Ediția a II-a revăzută. Cu o prefață de Zoe
Petre, traducere de Monica Anghel și Dragoș Dodu, Humanitas, București, 2007
Ungureanu, Cornel, Mircea Eliade și literatura exilului, Viitorul Românesc, București, 1995
Ursache, Petru, Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade. Ediția a III-a, Eikon,
Cluj-Napoca, 2008
Veiga, Francisco, Istoria Gărzii de Fier 1919-1941. Mistica ultranaţionalismului, Humanitas,
București, 1993
von Stuckrad, C.K.M., „Discursive Study of Religion: Approaches, Definitions, Implications”,
Method and Theory in the Study of Religion 25, No. 1, 2013, pp. 5-25
von Stuckrad, C.K.M., „Utopian Landscapes and Ecstatic Journeys: Friedrich Nietzsche,
Hermann Hesse, and Mircea Eliade on the Terror of Modernity”, Numen 57, 2010, pp. 78–
102
Wasserstrom, Steven, Religion after Religion: Gershom Scholem, Mircea Eliade, and Henry
Corbin at Eranos, Princeton University Press, Princeton, 1999
Wedemeyer, Christian K., Doniger, Wendy (Eds.), Hermeneutics, Politics, and the History of
Religions. The Contested Legacies of Joachim Wach and Mircea Eliade, Oxford University
Press, Oxford, 2010
Werblowsky, R. J. Zwi., „In Nostro Tempore: On Mircea Eliade”, Religion 19, 1989, pp. 129-
136
Zaidi, Ali Shehzad, „The Unveiling of The Sacred in Eliade’s Men And Stones”, Neohelicon
XXXVI 1, 2009, pp. 253–260
Zimmer, Oliver, Nationalism in Europe, 1890-1940, Palgrave Macmillan, Gordonsville, 2003
31
La marginea labirintului. Concepte științifice ilustrate în proza fantastică a lui Mircea Eliade Cond. șt. Doctorand Prof. dr. Andrei BODIU Dorin DAVID
Pornind de la “cerința” lui Eliade de a i se lua în considerare opera literară laolaltă cu opera sa
științifică, am găsit o modalitate de a le studia: la nivel conceptual. Conceptele alese sînt: dialectica sacru/ profan; hierofania; coincidentia oppositorum; teroarea istoriei; libertatea; ieșirea din timp; deus otiosus; centrul; simbolul; homo religiosus. Toate și-au găsit corespondențe în proza sa fantastică.
Analiza întreprinsă a clarificat o structură tripartită a conștiinței, respectiv a vieții umane, prezentă în viziunea proprie a lui Eliade, pe care o putem concentra în următoarea schemă: 1. Primul nivel îl vom numi biologic. 2. Al doilea este cel spiritual. 3. Ultimul nivel este cel aparținînd sacrului.
A fost realizată o nouă clasificare a prozei fantastice în cinci “cicluri”, după cum urmează: 1) ciclul alesului ignorant; 2) ciclul neofitului și/ sau maestrului; 3) ciclul hermeneutic; 4) ciclul spectacolului; 5) ciclul anamnezei și al întineririi.
O altă importantă concluzie la care s-a ajuns este “egalitatea” faptelor religioase. At the Edge of the Labyrinth. Mircea Eliade’s Scientific Concepts Illustrated in his Fantastic Prose Scientific Advisor Ph.D. candidate Prof. dr. Andrei BODIU Dorin DAVID
Starting from Eliade's “requirement” to take into account his literature together with his scientific work, we found a way of studying: at the conceptual level. The chosen concepts are: sacred/ profane dialectics; hierophany; coincidentia oppositorum; terror of history; freedom; escaping time; deus otiosus; center; symbol; homo religiosus. All have found correspondence in fantastic prose.
The analysis clarified a tripartite structure of consciousness, and human life, presented in Eliade’s perspective; it can be presented in the following scheme: 1. The first level we call biology. 2. The second is the spiritual. 3. The last level is the sacred belonging.
It was made a new classification of fantastic prose in five “cycles”, as follows: 1) The chosen ignorant cycle; 2) The neophyte and/ or master cycle; 3) The hermeneutic cycle; 4) The spectacle cycle; 5) The anamnesis and rejuvenation cycle.
Another important conclusion is the “equality” of religious facts.
32
DORIN DAVID
Studii:
2012, 10- 2013, 06
SCIEX Fellowship. Religious Studies Department, Faculty of Theology and Religious Studies, University of Zürich, Switzerland
2012, 03-07 Stagiu de cercetare. Religious Studies Department, Faculty of Theology and Religious Studies, University of Groningen, Olanda
2010, 10- 2013, 09
Doctorand. Facultatea de Litere, Universitatea “Transilvania” Braşov
1997-1998 Studii aprofundate în filosofie. Master “Filosofia Umanului”, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Secţia Filosofie, Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
1993-1997 Licenţa în filosofie: Facultatea de Istorie şi Filosofie, Secţia Filosofie, Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Volume:
2010 De la Eliade la Culianu. I, Editura Eikon, Cluj-Napoca
Volume colective:
2011 Literature as the Way Out of that World. Biography and Confrontation in I.P. Culianu’s Case, în „Literature in Totalitarian Regimes. Confrontation, Autonomy, Survival”, eds. Rodica Ilie, Adrian Lăcătuș, Andrei Bodiu, Editura Universității Transilvania din Brașov
2010 Despre necesitatea predării şi studierii filosofiei în şcoli, în „Criza instituţională a filosofiei”, ed. Sandu Frunză, Mihaela Frunză, Editura Limes, Cluj-Napoca
Articole ştiinţifice și reviews:
Studies in Religion/Sciences Religieuses Sept. 2013 : 42 (3), pp. 404-405
Kabbalah and Modernity: Interpretations, Transformations, Adaptations. Boaz Huss, Marco Pasi and Kocku von Stuckrad (Eds). Leiden: Brill, 2010
Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 6 (55). No.1 – 2013
Homo Religiosus in the Scientific Work and Fantastic Prose of Mircea Eliade
Studies in Religion/Sciences Religieuses March 2013 : 42 (1), pp. 133-134
Religion and Science: The Basics. Philip Clayton. London and New York: Routledge, 2012
Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 5 (54) No.2 – 2012, pp.61-66
Mircea Eliade on Spirituality, Secularity and Religion. Some Thoughts of his Journal
[Cu Laura Teodora David] Studies in Religion/Sciences Religieuses March 2012 : 41 (1), pp. 118-119
On Behalf of the Mystical Fool: Jung on the Religious Situation. John P. Dourley. New York and Hove: Routledge, 2010
Transilvania, Issue 5, 2011, pp.36-39 Despre "tradiţionalism" şi Mircea Eliade
Studies in Religion/Sciences Religieuses September 2011 : 40 (3), pp. 400-401
The International Eliade. Edited by Bryan Rennie. State University of New York Press, 2008; review
Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 4 (53) No.1 – 2011, pp.235-242
Politics, Religion and Human Rights. Assumptions on the Cosmopolitan Democracy
Articole (trimise, în review):
Journal for the Study of Religions and Ideologies Mircea Eliade and the Equality of Religious Facts
Cultura. International Journal of Philosophy of Culture and Axiology
Mircea Eliade and ‘Archangel Michael’ Legion. For a new approach of Mircea Eliade’s work, plus a response to Michel Gardaz’s ‘Mircea Eliade et le « nouvel homme » à la chemise verte’
Alte: Participări la conferințe internaționale (3 participări) Apariţii în alte publicaţii (eseuri şi cronici, începînd cu anul 2000 – 37 articole) Apariții în publicații culturale (începînd cu anul 2000 – 13 proze scurte)
33
DORIN DAVID
Studies:
2012, 10- 2013, 06
SCIEX Fellowship. Religious Studies Department, Faculty of Theology and Religious Studies, University of Zürich, Switzerland
2012, 03-07 Research period. Religious Studies Department, Faculty of Theology and Religious Studies, University of Groningen, the Netherlands
2010, 10- 2013, 09
Doctoral Candidate. Faculty of Letters, “Transilvania” University Braşov, Romania
1997-1998 Master’s Degree. Faculty of Philosophy, “Babeş-Bolyai” University Cluj-Napoca
1993-1997 Bachelor of Arts. Faculty of Philosophy, “Babeş-Bolyai” University Cluj-Napoca
Volumes:
2010 From Eliade to Culianu. I. Cluj-Napoca: Eikon
Collective volumes:
2011 Literature as the Way Out of that World. Biography and Confrontation in I.P. Culianu’s Case, in „Literature in Totalitarian Regimes. Confrontation, Autonomy, Survival”, eds. Rodica Ilie, Adrian Lăcătuș, Andrei Bodiu, Editura Universității Transilvania din Brașov
2010 On the Necessity of Studying Philosophy in Schools. In Sandu Frunză, Mihaela Frunză (Eds.). Institutional Crisis of Philosophy. Cluj-Napoca: Limes
Articles and reviews:
Studies in Religion/Sciences Religieuses Sept. 2013 : 42 (3), pp. 404-405
Kabbalah and Modernity: Interpretations, Transformations, Adaptations. Boaz Huss, Marco Pasi and Kocku von Stuckrad (Eds). Leiden: Brill, 2010
Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 6 (55). No.1 – 2013, pp. 19-26
Homo Religiosus in the Scientific Work and Fantastic Prose of Mircea Eliade
Studies in Religion/Sciences Religieuses March 2013 : 42 (1), pp. 133-134
Religion and Science: The Basics. Philip Clayton. London and New York: Routledge, 2012
Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 5 (54) No.2 – 2012, pp. 61-66
Mircea Eliade on Spirituality, Secularity and Religion. Some Thoughts of his Journal
[With Laura Teodora David] Studies in Religion/Sciences Religieuses March 2012 : 41 (1), pp. 118-119
On Behalf of the Mystical Fool: Jung on the Religious Situation. John P. Dourley. New York and Hove: Routledge, 2010
Transilvania, Issue 5, 2011, pp.36-39 On "traditionalism" and Mircea Eliade
Studies in Religion/Sciences Religieuses September 2011 : 40 (3), pp. 400-401
The International Eliade. Edited by Bryan Rennie. State University of New York Press, 2008; review
Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series IV: Philology and Cultural Studies • Vol. 4 (53) No.1 – 2011, pp. 235-242
Politics, Religion and Human Rights. Assumptions on the Cosmopolitan Democracy
Articles (submitted, in review):
Journal for the Study of Religions and Ideologies Mircea Eliade and the Equality of Religious Facts
Cultura. International Journal of Philosophy of Culture and Axiology
Mircea Eliade and ‘Archangel Michael’ Legion. For a new approach of Mircea Eliade’s work, plus a response to Michel Gardaz’s ‘Mircea Eliade et le « nouvel homme » à la chemise verte’
Others:
Participation to International Conferences (3 participations) Other publications (essays, starting with 2000 – 37 articles) Cultural publications (starting with 2000 – 13 short prose)