Interviu Cu Cristi Ciorcila
-
Upload
kevin-hall -
Category
Documents
-
view
258 -
download
1
description
Transcript of Interviu Cu Cristi Ciorcila
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 1/14
Interviu cu Cristi Ciorcila
Introdu numele si
adresa de e-mail
pentru a DESCARCA
GRATUIT cartea!
Vei evolua si iti vei imbunatati rezultatele in toate
domeniile: bani, relatii si sanatate
Vei avea un ghid complet de peste 50 de pagini cu pasi
de actiune si idei usor de implementat
Iti vei implini potentialul si vei invata cum sa iti
depasesti temerile si blocajele legate de bani si relatii
Nume Email
Acasa Fa cunostinta cu cea mai buna varianta a ta! Despre Alexandra Harta Site
Contact
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 2/14
34 Distribuie 34
Tweet 2
Am descoperit articolele lui Cristi pe Facebook. M-am simțit
inspirată de scrierele lui și am acționat imediat: i-am scris și i-
am propus să facem un interviu. Dacă vrei să citești mai multe
articole scrise de el îi poți da add pe Facebook aici sau poți
intra pe blogul lui http://cristiciorcila.blogspot.ro/.
Cine este Cristi Ciorcila?
Cristi Ciorcila este un om simplu aflat în căutarea adevărului
din el însuşi. Acest adevăr a fost trunchiat şi ascuns de-a
lungul vremii de către societate şi religie, iar mult timp acest
Cristi Ciorcila a trăit complet rătăcit şi defazat de adevărata
sa identitate. La un moment dat, lucrurile au luat o altă
turnură, iar viaţa sa i s-a schimbat radical de la nivelul
“păcătos, rob şi nevrednic”, la nivelul “minunat, magnific şi
creativ”. Lucky me!
Cum te- ai apucat de scris? Ce anume te inspiră?
Scrisul pentru mine are valoare terapeutică. M-am apucat în
momentul în care toată ființa mea practic urla în interior
pentru că se vroia revelată. Aceasta e rugăciunea mea,
spovedania mea, dacă vrei. La început îmi reprimam mult din
ceea ce puteam scoate prin scris.
Era o rezistență, o frică de a nu mă deschide decât până la un
punct. Știi tu frica de penibil… Am trecut prin toate stările
posibile și imposibile cu aceste eseuri scrise. Și totuși, deși
rezistența era destul de mare, înaintam câte puțin spre mine
însumi. După ani în șir petrecuți într-o falsă smerenie prin care
doar mă devalorizam într-un mod pasiv, scrisul a fost creația
care m-a scos din umbră. Am simțit mereu că ceva mă îndemna
să nu renunț, deși la început după fiecare postare apărea iarăși
Be the first of your friends to like this
Personalitatea.com3,708 likes
Like Page
Top Posts & Pages
Daca tu nu ma vrei, eu te vreau!
Cine zice ala este, ca magarul din
poveste (Legea Oglindirii)
Exista viata dupa despartire ( si
cum sa faci sa o ai)
3 lucruri care m-au ajutat sa scap
de neincredere si teama
Cele 5 straturi ale perceptiei si
cum poti schimba o credinta
88 88Like
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 3/14
gândul renunțării. Apoi tot înaintând, rezistența s-a topit în
mine ușor-ușor și nu mi-a mai păsat absolut deloc dacă e ok
sau nu să continui. Și acum apar provocări de genul “oare am
destul curaj să scriu asta sau cealaltă”?
Dar acum aproape că nu-mi mai reprim nimic din ce simt. Tot
ce scriu e în primul rând pentru nevoia mea irezistibilă de a mă
mărturisi, de a nu ține doar pentru mine. Însă eu nu învăț pe
nimeni nimic prin ceea ce scriu, deși uneori lucrurile par scrise
la persoana a doua și la un mod foarte imperativ. Mi le adresez
tot mie, eu în primul rând am nevoie de acest îndemn. Și mă
mențin cumva pe o vibrație pozitivă pentru că nu poți scrie așa
ceva dacă ești picat în depresie. Scrisul e instrumentul prin
care eu mă mențin pe vibrație luminoasă. Și în timp, am
observat că mi-e bine făcând asta. Așa că întrebările nu-și mai
au rostul.
Ce mă inspiră? Viața! Eu scriu mai ales despre viață și despre
trăirile acumulate în urma experiențelor mele de viață. Nu-mi
place deloc să mă bag în abstract și să scriu speculativ, o fac
uneori, dar foarte rar. Nici nu suport să scriu mereu pe același
calapod, uneori sunt metaforic, alteori mistic, alteori mai dur…
dar tot eu sunt. Această deschidere a mea este practic un
îndemn indirect şi către deschiderea celorlalţi. În tot ceea ce
scriu nu e absolut nimic controlat, îmi vine o inspiraţie, un titlu,
şi apoi îmi dau drumul dar nu ştiu nimic dinainte la ce idei voi
ajunge.
M i- a plăcut mult tema pe care ai abordat- o într- unul
din articolele tale recente: iubirea. M ai exact, spuneai
despre modul in care este confundată iubirea cu
nevoile egoului. M ulţi oameni fac această confuzie
inconştient, fiind convinşi că ei iubesc şi dau totul
celuilalt. Cum putem să diferenţiem iubirea de troc, de
schimbul de nevoi?
Da, vorbeam eu acolo despre iubirea ne-condiţionată, nu-i
aşa? Iubirea ca afacere. Ce să spun, există tot felul de
provocări într-o relaţie. Uneori ego-ul o ia în faţă iar iubirea
COMANDA
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 4/14
rămâne în urmă şi atunci începem războiul de care pe care. Iar
relaţia însăşi se transformă în egoism, fiecare în pătrăţica lui,
eu devin duplicitar, tu începi să te ascunzi de mine… şi atunci
nimic bun nu se mai poate întâmpla. Devenim doi străini cu
acte sau fără, care trăiesc împreună dar care sunt de fapt în
lumi paralele. Pentru că nu mai există comunicare şi nu ne mai
privim ochi în ochi atunci când discutăm.
Procedăm aşa atunci când ceva în interiorul nostru se află în
conflict şi atunci ne ferim privirea, nu o putem susţine în ochii
celuilalt. Dar iubirea nu se ascunde pentru că nu are motiv. Ea
doar îl lasă pe celălalt să fie aşa cum este, necondiţionat. Însă,
să nu cădem în ipocrizie şi să recunoaştem că uneori ne mai şi
îndrăgostim. Nu suntem roboţi. Dar de fapt, mai mult ne rănim
reciproc. Însă nu pot credita o stare pe care o simt momentan
iar mâine se evaporă ca prin farmec. Efemerul doar vine şi
pleacă.
Aş vrea să vorbim în continuare despre diferenţa
dintre a iubi şi a poseda şi despre una dintre cele mai
toxice componente ale posesivităţii: gelozia. De unde
porneşte gelozia şi cum o vindecăm?
Ups… doar o femeie mă putea întreba aşa ceva. Există multă
gelozie în peisaj e adevărat. Dar lucrurile astea diferă de la
bărbat la femeie. Eu în general nu m-am împiedicat mai deloc
de trăirea asta sau poate cine ştie, nu am avut motiv.. Sincer,
ofer totală libertate celei de lângă mine, pentru că şi eu la
rândul meu am nevoie de libertate. Nici nu poţi fi însă aşa
indiferent, dacă nu îţi pasă, e clar că nu iubeşti persoana cu
care stai. Dar dacă o iubeşti asta nu înseamnă implicit şi
gelozie. Gelozia e generată la nivel subtil tot de către frică, dar
unde e iubire nu poate fi frică şi nici gelozie.
Cum o vindecăm sau cum ne vindecăm? Păi gelozia e o mare
impostoare pentru că doreşte să aibă ceea ce nu îi aparţine. Eu
nu-i aparţin celei cu care trăiesc şi nici ea nu-mi aparţine mie.
Cum aş putea stăpâni ceea ce nu poate fi stăpânit, adică fiinţa
interioară a omului? Eu ca bărbat am puterea să îţi recunosc
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 5/14
natura ta de femeie şi să te las să fii aşa cum eşti? Tu ca femeie
ai puterea să îmi recunoşti natura mea de bărbat şi să mă laşi
să fiu aşa cum sunt? Dacă răspunsul e afirmativ, atunci gelozia
e ca şi inexistentă. Posesivitatea de care spui se regăseşte mai
ales la femeile care au o dependenţă totală faţă de partenerul
lor. Le e frică să nu-l scape de sub ochi, dar iubire cu forţa nu se
poate.
E adevărat că bărbaţii se cam pierd în faţa atâtor frumuseţi
străine, dar acum ce să fac să nu mai privesc femeia de la gât în
jos pentru că există riscul să cad în ispită? Ba o voi privi şi voi
rămâne tot eu, chiar aşa de slăbănog sunt să nu pot rezista?
Am oare nevoie de interdicţii sau aprobări? Cine decide ce e
moral sau nu? Biserica a făcut foarte mult rău pentru că efectiv
a pus la colţ femeia şi tot îi spune să asculte de bărbat. Ba să
nu asculte deloc. Poate ar fi cazul ca şi bărbatul să mai asculte
de femeie. Oricât de raţionali am fi noi bărbaţii, ceea ce simte o
femeie noi nu putem simţi. Doar încercăm.
Aşadar nu e cazul să ne raportăm la ce spune unul sau altul că
ar fi sau nu moral. Integritatea mea mi-o dă doar conştiinţa, ea
este singurul reper la care mă raportez
Trăim intr- o societate bazată pe frică. Încă din
copilărie ni se transmite direct sau indirect că ar fi
bine să renunţăm la autenticitate pentru a ne adapta şi
că e mai convenabil să ne punem o mască socială decât
să ne arătăm aşa cum suntem. Ralph Emerson spunea
că “A fi tu însuţi într- o lume care caută în mod
constant să te facă altcineva, este cea mai mare
realizare”. Cum putem cultiva autenticitatea şi cum
facem faţă presiunii sociale?
Asta cu presiunea socială mie nu-mi place pentru că există
mereu tendinţa asta prostească de a ostraciza socialul. De ce
nu o luăm ca pe o provocare, de ce trebuie neapărat să existe o
presiune? Pentru ce am venit aici? Tocmai pentru a mă adapta
la social, pentru că trăiesc printre oameni şi nu printre entităţi
abstracte. Aşa doar vom condamna la nesfârşit societatea,
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 6/14
guvernele şi politicul pentru că nu fac nimic pentru noi. Dar eu
ce fac concret pentru mine însumi? Practic nu mă simt deloc la
mâna socialului, nu el îmi dictează viaţa, ci doar eu dictez
pentru mine.
Sigur, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, asta e altă poveste.
Mă aflu în sistem, nu în afara lui. Mă folosesc de el. Pentru ce
să îl repudiez? Doar ca să-mi justific alegerea de a nu face
nimic? Societatea nu e bazată pe frică. Simţim atât de multă
frică pentru că nu ne iubim cu adevãrat şi atunci peste tot
simţim doar frică.
Sigur că există multă ipocrizie mascată, dar pădure fără
uscături deocamdată nu am văzut. Într-adevăr, mare lucru e
să ne descoperim autenticitatea şi să rămânem noi înşine în
tot ceea ce facem. Cum putem face asta? Prin creaţie, să
rămânem creativi doar.
Se pune mare accent pe spiritualitate şi pe ideea de
Sine. Intră spiritualitatea în contradicţie cu religia? Ce
anume le uneste ce le desparte?
Da, acum e o mare deschidere pe care eu o simt prin toţi porii.
Însă oamenii au în continuare mare nevoie de religie pentru că
fără ea se simt orfani. Au nevoie în continuare de ritual, de
magie prin contingenţă, de idolatrie. Pentru că încă cred într-
un dumnezeu care le apare în minte ca o hologramă zeificată, o
persoană care îi milostiveşte sau îi pedepseşte dupã toanele
lui. Când de fapt e vorba de cu totul şi cu totul altceva, nu de o
entitate abstractă.
Creştinismul generează doar frică şi blocaje mentale care te
menţin permanent pe vibraţia joasă de suferinţă. 15 ani am
trecut prin asta, iar în final ortodoxia mi s-a revelat ca fiind o
cumplită rătăcire şi atât. Mereu am auzit doar judecată în
ortodoxie deşi i se mai spune şi religia iubirii. Se judecă şi se
condamnă permanent în biserici celelalte religii. Oare asta
înseamnă iubire, cine nu e cu noi e împotriva noastră? Se
condamnă “păcatul” dar nimeni nu dispune de vreo soluţie
practică şi constructivă, doar anateme şi canoane aruncate în
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 7/14
stânga şi-n dreapta care ţin omul mereu în frică şi vinovăţie.
Eu nu mai recunosc deloc această autoritate şi nu mă mai
raportez deloc la această răutate căreia i se spune
nonşalant“religia iubirii”. Dar ăsta a fost drumul meu, eu nu
am spus nimănui niciodată să nu mai meargă la biserică. Dar
s-o facă măcar conştient şi să fie sincer cu el însuşi, nu doar cu
spiritul de turmă. Referitor la spiritualitate. Ce înseamnă de
fapt spiritualitate? Pentru mine e viaţa însãşi. Unii au nevoie
de religie, alţii de spiritualitate, dar nu cred că ele au ceva în
comun. Una te înlănţuie, alta te eliberează. Dar şi în
spiritualitate, schizofrenia de multe ori e la ea acasă. Toate
sunt frumoase şi atrăgătoare dar e nevoie de un singur lucru:
discernământ!
Am făcut progrese uimitoare în tehnologie însă se pare
că ea ne produce şi suferinţă. De exemplu, vad în jurul
meu oameni care stau la aceeaşi masă şi totuşi preferă
să comunice virtual cu alţi oameni în loc să acorde
atenţie persoanei din faţa lor. Ce alte probleme crezi că
ne provoacă tehnologia si care sunt soluţiile?
Nu tehnologia e de vină. Să comunicăm mai mult ochi în ochi şi
nu mereu doar cu ochii în facebook . Să ieşim în natură mai
mult sau în parcuri, să ne jucăm în mod real nu doar virtual. Să
facem mai multă mişcare, un sport oricât de simplu. Sportul
imediat îţi ridică vibraţia şi după o oră de mişcare, te simţi cu
toate motoarele pornite.
Într-adevăr e foarte trist când priveşti doi oameni, unul lângă
altul, care nu-şi vorbesc dar par total absorbiţi în faţa unor
ecrane. Asta nu e viaţă, e doar un surogat. Eu de exemplu, doar
scriu pe facebook dar nu stau absolut deloc pe fluxul
postărilor pentru că nu mă simt ok acolo, nu văd mai nimic
personal, aproape nimeni nu e dispus să scoată ceva din suflet.
Aşa că mă folosesc de facebook, mă folosesc de tehnologie,
dar nu o las ca ea să se folosească de mine.
În ce măsură crezi că rezolvă psihologia problemele
omului actual? Dar spiritualitatea?
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 8/14
Psihologia şi-a mai schimbat optica, de la Freud şi Jung
încoace s-a mai schimbat câte ceva. Practic omul nu mai este
acelaşi. Nici noi înşine nu mai conştientizăm viteza în care
trăim. De aceea avem mare nevoie să ne mai şi oprim din
goana noastră nebună după bani şi materie. Există atâtea
instrumente acum la îndemână, atâtea cărţi, atâtea
documentare de care ne putem folosi. În contiunare citesc
foarte mult dar nu mă identific cu nici un fel de învăţătură.
Filtrez doar ce mi se potriveşte şi atât. Dar şi pentru cărţi e
nevoie de discernământ. Deschid câte una şi tot văd “trebuie,
trebuie, trebuie…” Şi atunci stai şi te întrebi despre ce fel de
spiritualitate vorbim, una impusă?
Avem în continuare nevoie de repere dar de unele autentice
nu de copy-paste-uri. Nu ne vindecă nimeni şi nimic decît
întoarcerea la noi înşine. Doar să înţelegem cine suntem.
Se spune că suntem media celor 5 oameni cu care
petrecem cel mai mult timp. Cum îţi alegi oamenii din
jurul tău, pe ce criterii?
După ce am ieşit din religie m-am eliberat de mulţi ipocriţi din
jurul meu. Dar stai liniştită că în spiritualitate dai de alţii. Însă
nu mai am energie şi timp de a asculta ceea ce mă scurge
energetic. Înainte toleram prea mult şi ascultam pe oricine.
Salvatorul din umbră. Dar nu-mi dădeam seama că îmi făceam
rău şi îmi călcam pe suflet.
Acum, s-a schimbat ceva în mine, acei oameni nu mai vin spre
mine şi atunci nici nu mai fac compromisuri inutile doar ca să
dau bine pentru că de fapt făcând aşa, îmi fac mult rău mie
însumi. O prietenie constructivă în care să existe susţinere
reciprocă nu doar interes. Nu-mi plac deloc batjocura, ironiile
ieftine, luarea în râs, acei oameni se elimină singuri din
realitatea mea. Unii oameni vin şi intră cu o misiune bine
definită în viaţa noastră. Dar e doar ceva temporar. Ni se
predă o lecţie după care vine inevitabil şi despărţirea care de
multe ori e foarte dureroasă.
Mi s-a întâmplat şi mie să mă despart de oameni pe care îi
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 9/14
consideram repere sau maeştri. Era firesc să vină şi această
despărţire n-ar avea nici un rost să ne purtăm trena unul altuia
şi să ne mângâiem pe burtică la nesfârşit. Dar totuşi să
rămânem recunoscători pentru cei care au jucat un rol benefic
în devenirea noastră.
Crezi în egalitatea dintre oameni? Cât de important e
mediul în care ne naştem, educaţia primită acasă şi cât
de mult ne pot influenţa viaţa de adult?
Suntem egali în diferenţele noastre dar fiecare dintre noi e
unic. Normal că e important mediul şi educaţia. Dar despre ce
fel de educaţie vorbim, tot una care obligă şi care duce tot la
frică? Nu suntem aici ca să schimbăm lumea, ci doar să
experimentăm viaţa pe care ne-o dorim în realitatea noastră.
De multe ori mi se pare că oamenii nu iau în serios
problemele reale şi iau prea în serios problemele
imaginare. Cîte din problemele oamenilor sunt reale şi
câte sunt imaginare? De unde vine tendinţa de a ne
crea probleme imaginare?
E un fel de masochism intelectual. Nu există probleme ci doar
provocări, dar şi acestea sunt opţionale. Se spune că suntem
“deja” şi că nu am avea nevoie să lucrăm cu noi înşine. Eu sunt
primul care voi recunoaşte că nu sunt încă “deja” mai am unele
rezistenţe în mine. Dar acum e mai bine ca înainte şi poate
mâine va fi mai bine ca azi.
Necazurile închipuite din mintea noastră ne autosabotează şi
ne mănâncă viaţa. Şi astfel trece viaţa pe lângă noi şi plecăm
de aici cu o mulţime de regrete pentru că nu am avut curaj
efectiv să privim viaţa din alt unghi, cel al bucuriei.
Ce este suferinta si care sunt principalele surse de
suferinta?
Suferinţa… Nu pot vorbi decât tot despre mine şi aici pentru
că o mare parte din viaţă a fost sub şi de spectrul suferinţei.
Ceva mă seducea acolo, poate era vorba temperament şi de o
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 10/14
Alexandra David October 29, 2014 Blog
6 Comments
← Poti avea incredere in dorintele tale?
Trei moduri prin care propria ta minte îți oprește evoluția
→
sensibilitate mai accentuată, nu ştiu, cert e că mă identificam
mult cu ea. Nu vedeam mai nimic dincolo de suferinţă, asta
pentru că eram şi ancorat total în creştinism. Iar suferinţa şi
creştinismul se întrepătrund. Suferinţa e doar o alegere. Dar
una extrem de egocentrică. Aleg să sufăr. De ce? Pentru că
sunt egoistul perfect care vrea ca toată lumea să-i plângă de
milă, iar el să nu contribuie cu nimic. Dar e o stare nefirească,
nimeni nu se simte bine suferind dar majoritatea se complace
în ea. Cele mai nocive stări pentru mine sunt frica, suferinţa,
mila şi nostalgia. Toate te scurg de energie şi îţi fură
demnitatea de om. Când pici din vibraţia bucuriei, cazi pe una
din aceste stări, efectiv nu te mai afli în prezent.
Dacă ai avea 30 de secunde pentru a transmite un
mesaj întregii omeniri, ce ai alege să spui?
Iubiţi-vă, iubiţi-vă, iubiţi-vă…
6 thoughts on “Interviu cu CristiCiorcila”
88
Constantin Gabor
November 13, 2014 at 9:33 am
Permalink
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 11/14
Reply
Reply
Un interviu foarte solid! Multzam!
Sunt total de acord cu tot ce a spus Cristi Ciorcila in
acest interviu.Multumesc mult!
Da, este interesanta ideea de a intervieva oameni si
opiniile lor, ideea de a impartasi unii cu altii si fiecare
sa ia ce este bun pentru el.(asta ca raspuns la cererea
din e-mail).
Din acest articol, iau indemnul de la final cu iubiti-va,
iubiti-va, iubiti-va!
Si las deoparte ideea conform careia “Creştinismul
generează doar frică şi blocaje mentale care te
menţin permanent pe vibraţia joasă de suferinţă.”-
pentru ca sunt de 20 de ani crestina si niciodata n-
am fost pe vibratii joase de suferinta din cauza
ortodoxiei mele. Dimpotriva, am descoperit
libertatea deplina si bucuria de a trai Imparatia
Cerurilor din mine… Am gasit si mi s-au oferit solutii
practice si constructive la orice dilema am avut. Si
inca drumul nu e incheiat…
Paula
November 6, 2014 at 7:49 am
Permalink
andrea neag
November 1, 2014 at 12:52 pm
Permalink
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 12/14
Reply
Reply
Reply
O zi minunata si sa vedem cum vor fi urmatoarele
articole cu alti intervievati…
Nu mi-o lua in nume de rau, as citi cu interes, sau cu
placere articolele tale, dar asa, cu paragrafe de 50 de
randuri, nu le pot citi.
Mai gandeste-te te rog, si la cei ca mine, care poate
au… mici probleme cu vederea, si vad mai bine
paragrafele mai scurte. Mai da si tu cate un ENTER in
timp ce redactezi articolul, ca altfel mi se pare ca e
scris in graba
Superb!
Vă mulţumesc la amândoi pentru efort, atât din
partea Şcolii ZENLA cât şi personal, din partea lui
Monica şi a mea!
Ne bucurăm să aflăm despre oameni preocupaţi de
Călătoria Interioară!
Drum bun în continuare!
Tezuka
October 31, 2014 at 11:18 pm
Permalink
Şerban Stănescu
October 29, 2014 at 7:34 pm
Permalink
Alexandra David Post author
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 13/14
Reply
Multumim Serban
Leave a Reply
Your email address will not be published. Required fields are
marked *
Name *
Email *
Website
Comment
October 31, 2014 at 9:19 am
Permalink
10.09.2015 Interviu cu Cristi Ciorcila
http://personalitatea.com/interviu-cu-cristi-ciorcila 14/14
Post Comment
Notify me of follow-up comments by email.
Notify me of new posts by email.
Copyright © 2015 Theme by: ThemeGrill Powered by: WordPress
Acasa Fa cunostinta cu cea mai buna varianta a ta! Despre Alexandra Harta Site Contact