Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Proiect de curs

la disciplina

Informatica Economică

ELEV: ........................

PROFESOR: ……………..

CAHUL

2010-2011

CUPRINS:

1. Capitolul 1. ”Descriereaproblemei”............................................3

2. Capitolul 2. „Descrierea aplicaţiei”............................................4

2. 1. Tabele...........................................................................7

2. 2.Interogări......................................................................10

2. 3. Formulare....................................................................12

2. 4. Rapoarte......................................................................15

3. Capitolul 3 „Concluzii”.............................................................18

2

CAPITOLUL 1

DESCRIEREA PROBLEMEI

Se dă problema:

Fie descrierea educatorilor taberei de odihnă ,,Romaniţa” organizaţi în grupe astfel încît fiecare educator poate educa unul sau mai mulţi copii dintr-o grupă, iar un copil poate fi educat de unul sau mai mulţi educatori.

Se cere:1. Să se identifice tipurile de entităţi;

2. Să se identifice tipurile de relaţii;

3. Să se identifice şi să se facă asocierea atributelor cu tipuri de entităţi sau relaţii;

4. Să se determine atributele cheie şi cheile primare;

5. Să se scrie cinci tuple pentru fiecare relaţie;

6. Să se scrie în formă tabelară relaţiile cu legăturile dintre acestea;

7. Să se efectueze o interogare la alegere;

8. Să se efectueze un formular;

9. Să se efectueze un raport;

3

CAPITOLUL 2DESCRIEREA APLICAŢIEI

O bază de date reprezintă o colecţie de date integrată anume structurală şi dotată cu o descriere a structurii şi relaţiilor dintre ele. Pentru a crea o bază de date urmăm următorii paşi: acţionăm butonul Старт,Программы ,Microsoft Access , în bara de meniuri executăm un clic pe Файл, selectăm Создать, Новая база данных, în căsuţa apăruta dăm denumire bazei de date , apoi salvăm acţionînd butonul Создать( fig.1).

Figura 1 ,, Crearea unei baze de date”

.Modele de baze de date:În funcţie de modul de organizare a informaţiilor se cunosc trei modele de

baze de date: ierarhic sau arborescent, reţea şi relaţional.Modelul ierarhic sau arborescent cu ajutorul acestui model schema bazei

de date poate fi reprezentantă sub forma unui arbore în care nodurile exprimă colecţiile bazei de date, iar ramurile reflectă relaţiile de asociere între înregistrările colecţiilor de date superioare şi inferioare.

Accesul la înregistrările colecţiilor de date inferioare se face prin traversarea arborelui adică se parcurg toate colecţiile aflate în subordonare ierarhică dintre colecţia rădăcină şi colecţia cercetată. Unui element superior îi corespunde unul sau mai multe elemente inferioare, iar unui element inferior îi corespnde un singur element superior.

Modelul reţea se aseamănă cu cel ierarhic diferenţa constînd în aceea că unui element inferior îi pot corespunde unul sau mai multe elemente superioare.4

Modelul relaţional este cel mai răspîndit model de baze de date. Acest model are un singur model de structură de date şi anume relaţia sau tabelul.

O bază de date relaţională este un ansamblu de relaţii sau tabele grupate în jurul unui subiect bine definit. Într-un tabel fiecare rînd reprezintă o înregistrare distinctă, iar fiecare coloană un atribut. În fiecare coloană datele trebuie să fie de acelaşi tip .

Căutarea în acest model se face parcurgînd secvenţial toate articolele şi comparînd articolele de căutare.

Gestiunea bazelor de date:Sistemul de gestiune a bazelor de date este acel sistem de programe care

facilitează şi supraveghează introducerea de informaţii în baza de date, actualizarea şi extragerea informaţiilor din baza de date, controlul şi autorizarea accesului la baza de date. Un SGBD îndeplineşte funcţiile:

1. De descriere;2. De actualizare a bazei de date;3. De interogare a bazei de date;4. De obţinere de date noi;5. De întreţinere;6. De securitate a datelor;

În cadrul problemei “Tabăra de Odihnă” se stabilesc următoarele entităţi:Educator {nume, prenume, seria_ buletinului, virsta};Grupă {nr_grupă, denumirea, nr_locuri _copii}; Copil {nume, prenume, virsta};Lucreaza {CNP, denumirea_grupei };

Dacă valorile unui cîmp sînt unice, putem semnala acest lucru pentru a evita introducerea accidental a două valori identice. Această procedură poartă denumirea de “Stabilire a cheii primare”.

Cheia poate fi stabilită pe un cîmp sau cîteva cîmpuri. Pentru a stabili cheia primară selectăm cîmpul respectiv, apoi executăm un clic pe butonul “cheie” din bara de instrumente. Ca rezultat în partea stîngă a cîmpului respective apare semnul “cheie”.(fig.2)

5

Figura 2,,Stabilirea cheii Primare”Pentru entitatea educator cheie primară este nume, deoarece fiecare

educator are nume de familie, acesta e cel mai eficace argument pentru a gasi cu usurinta educatorul de care avem nevoie. Prenumele semnifică al doilea argument cu ajutorul caruia putem gasi educatorului.

Entitatea grupă are drept cheie primară atributul nr_grupă.Copil ca entitate are in calitate de cheie primară nume care ne indică

numele de familie a copilului.Pentru entitatea educă CNP este cheie primară Între relaţiile acestei probleme se stabilesc unele legături cum ar fi

următoarele:Educator Grupă1 1 1 n

Un educator poate educa doar intro grupă,si totodată un educator poate educa in una sau mai multe grupe.

În urma acestei legături cheia primară de la educator trece la grupădevenind cheie străină.

Educator Copil1 1 1 n

Un educator poate educa mai multi copii, iar un copil poate fi educat de un singur educator.

Ca şi în cazul precedent cheia primară de la educator trece ca cheie străină la copil.

6

2. 1. TABELE

Datele ce fac obiectul prelucrării vor fi memorate într-o bază de date; elementele fundamentale ce creează o bază de date relaţională sunt tabelele. Este esenţial ca fiecare tabel al bazei de date să conţină informaţii specific unui singur tip de obiecte.

Un tabel reprezintă o colecţie de date legate într ele, memorată pe linii şi coloane; fiecare linie conţine o înregistrare-entitate completă referitoare la un anumit tip de obiecte. La rîndul ei, fiecare înregistrare este compusă din coloane sau cîmpuri-un cîmp reprezentînd cea mai mică entitate de date. Fiecare câmp trebuie să fie legat, într-un fel, de destinaţia tabelului din care face parte.

Pentru fiecare cîmp al tabelului se specifică trei caracteristici şi anume: Field Name-denumirea cîmpului , este un cîmp obligatoriu. Data Type-tipul cîmpului , cîmp obligatoriu. Description-nu este un cîmp obligatoriu.

Denumirea cîmpului poate conţine diferite caractere cu excepţia unor semen special cum sînt “! “, “.” . Tabelul educator (fig.3.) conţine cîmpurile : nume,prenume,nr_politei_de_asigurare, virsta.

Tipul cîmpului poate fi unul din următoarele:1) Text-pentru texte sau numere care nu vor fi folosite în calcule.2) Number-pentru numere folosite în calcul.3) Data/Tipe-pentru date calendaristice.4) Currency-pentru valori băneşti.5) Autonumber-pentru numere întrgi care îşi măresc în număr automat valorile (numerele de ordine ).6) Yes/No-pentru valori logice care pot lua numai doua valori Yes şi No, Adevărat sau Fals.7) Memo-pentru texte lungi , ca fisa medicala a unui bolnav.8) OLE obiect-pentru imagine.Pentru a schimba tipul cîmpului trecem în coloana Data Tipe şi din lista

derulantă alegem tipul dorit apoi trcem în coloana Description pentru a introduce note exolicative sau în rîndul următor pentru descrierea altui cîmp.

O bază de date Microsoft Access poate cuprinde cel mult 32.768 de tabele, dintre care 254 pot fi deschise simultan, dacă există suficiente resurse disponibile.

Majoritatea tabelelor unei baze de date au unul sau mai multe câmpuri ce identifică în mod unic fiecare înregistrare din acel tabel.

7

Figura 3. ,,Tabelul Educator”

Pentru a crea un nou tabel selectăm clasa de obiecte Таблицы, apoi acţionăm butonul Создать, caseta de dialog Новая таблица ne oferă cinci moduri de definire a sructurii tabelului . Dacă selectăm obţiunea Конструктор şi acţionăm butonul OK obţinem o fereastră în care definim cîmpurile tabelului şi caracteristicile lor.

Pentru stabilirea cheii primare selectăm cîmpul respectiv apoi executăm un clic pe butonul “ключевое поле” din bara de instrumente.

Ca rezultat în partea stîngă a cîmpului respectiv apare semnul “cheie”(fig.2)După încheierea procesului de descriere a cîmpurilor şi stabilirea cheii

primare salvăm tabelul selectînd comanda Создать din meniul Фойл şi indicînd numele tabelului, în cazul acesta denumirea lui fiind bolnav.

În cadrul bazei de date “Tabăr de Odihnă” apar urmatoarele tabele : educator, grupă, copil, educă (care apare în urma legăturilor dintre educator şi copil ). Între aceste tabele se stabilesc anumite relaţii cum sînt:

Educator-grupă, 1 n-1 1;Educator-copil, 1 1- 1 n;Grupă-copil, 1 1- 1 -n;

Aceste relaţii sînt reprezentatîn figura 4

8

Figura 4,, Relaţiile dintre tabelele bazei de date”

Pentru determinarea relaţiilor dintre tabelele bazei de date „Tabăra de Odihnă” procedăm în felul următor : facem clic dreapta pe clasa de obiecte

Taблицы şi din banda apărută selectăm Схема данных , ca rezultat apare o căsuţă de dialog ce conţine denumirile tabelelor create în baza de date „Tabăra de

Odihnă”, pentru vizualizarea tabelelor selectăm denumirea fiecărui tabel în parte şi acţionăm butonul Добавить , după ce toate trabelele au apărut acţonăm butonul

Закрыть pentru a închide căsuţa de dialog(fig.5.).

Figura 5 ,, Procedura de vizualizare a tabelelor”

9

Dacă tabelele contin cîmpuri comune, atunci Access stabileşte în mod automat legăturile respective, dar dacă acesta nu se întîmplă stabilim legăturile în mod manual „trăgînd” cheia străină a unui tabel pe cheia primară a tabelului cu care cheia primară coincide cu cheia străină respectivă. Ca rezultat apare o casă de dialog în care selectăm obţiunile Обеспечение уелостности данных şi Каскадное обновление связанных полей, iar apoi acţionăm butonul Создать(fig.6).

Figura 6,,Selectarea obtiunilor”

2. 2. INTEROGĂRI10

Interogările reprezintă modalităţi de selecţie şi afişare a informaţiei din unu sau mai multe tabele formulate cu ajutorul unor condţii logice. Şi ne folosesc pentru accesarea unei submulţimi a informaţiei care se conţine în baza de date .

În funcţie de modul de definire şi rezultatele acţiunii , interogările pot fi clasificate astfel:a) interogări de selecţie ( folosind condiţii logice );b) interogări de sortare ( indicînd cînpul şi ordinea sortării );c) interogări de excludere a unor înregistrări din baza de date;d) interogări de modificare a unor înregistrări din baza de date;e) interogări de obţinere a unor informaţii rezultante în baza informaţiei existente;f) interogări de obţinere a unor totaluri, medii etc.;g) interogări încrucişate.

Interogările de selecţie extrag informaţii din unul sau mai multe tabele şi le afişează sub formă de listă. Sunt cel mai uşor de creat şi au avantajul că pot afişa un număr redus de date dintr-un tabel de mare capacitate (datele care îndeplinesc condiţiile specificate). Ele permit şi modificarea rezultatului afişat, modificare ce va fi văzută şi în tabelul sursă. De asemenea, permit şi folosirea de parametri, cum este reuniunea de câmpuri din tabele între care nu există nici o legătură.

O interogare (запросы) este o definiţie a datelor care se extrag: care câmpuri din tabele, din ce tabele, criteriile de selecţie, ordinea de sortare. Structura unei interogări indică datele care se vor extrage, Microsoft Access oferind următoarele posibilităţi:

selectarea anumitor câmpuri mai semnificative din înregistră-rile unei tabele; selectarea înregistrărilor care satisfac anumite criterii; sortarea înregistrărilor într-o ordine precizată de utilizator; interogarea mai multor tabele; o interogare permite combinarea

înregistrărilor din mai multe tabele şi afişarea rezultatului într-un singur tabel de date;

interogarea altor baze de date existente în sisteme de gestiune a bazelor de date cum sunt FoxPro, Paradox, dBase, Btrieve, Microsoft SQL Server;

crearea de câmpuri pentru afişarea rezultatelor unor calcule; crearea de rapoarte, formulare sau alte interogări. Interogările posedă anumite proprietăţi, care se stabilesc automat în funcţie de

tipul interogării, tabelele în baza cărora au fost create . Pentru a formula condiţii de selecţie, în MS Acces există o clasă specială de

obiecte numite interogări.Pentru a defini o interogare de selecţie, acţionăm fila Запросы din fereastra

База данны, apoi butonul Создать. În continuare indicăm unul din cele 5 moduri de creare a interogărilor. Din caseta care apare selectăm consecutiv tabelele necesare şi pentru fiecare acţionăm butonul Добавить. După selectarea tabelelor acţionăm butanul Закрыть, după cum am văzut şi la tabele.Dacă tabelele au cîmpuri comune , Access stabileşte în mod automat legăturile respective . În 11

continuare indicăm, în partea de jos a ferestrei, cîmpurile din fiecare tabel, care urmează a fi afişate sau pentru care se vor specifica condiţii de selecţie şi/sau sortare. (fig.7. ).

Figura 7 ,,Proiectarea interogării Educator”

2.3. FORMULAREFormularele sunt un mod mai practic de afişare a informaţiei ce se conţine în

baza de date.Formularele pot fi create atît în baza tabelelor cît şi în baza interogărilor.

12

Obiectele din care este alcătuit un formular se numesc elemente de control . Elementele de control se clasifică în 3 categorii:

elemente de control legate; elemente de control calculate; elemente de control nelegate;

Elementele de control legate se utilizează pentru afişarea/introducerea informaţiei din/în cîmpurile tabelului sau a interogării în baza cărora a fost definit formularul.

Elementele de control calculate ale unui formular afişează informaţia obţinută prin calcularea valorilor unei expresii.

Elementele de control nelegate sînt elemente independente ale formularului şi au , în cele mai multe cazuri , un caracter decorativ.

Clasificarea formularelor se poate face în funcţie de următoarele criterii, detaliate în continuare: 1. După sursa de date: formulare legate (bound) sunt formulare care permit afişarea sau actualizarea

datelor din tabele; formulare nelegate (unbound) sunt formulare destinate afişării sau editării

unor date care nu sunt stocate în tabele. Ele sunt folosite frecvent pentru afişarea unor mesaje, vizualizarea unor informaţii despre sistem, preluarea datelor necesare afişării unui raport etc.

2. În funcţie de modul de afişare, sunt disponibile următoarele tipuri de formulare: Single form afişează doar înregistrarea curentă; Continuous form permite vizualizarea mai multor înregistrări; Datasheet form afişează datele sub formă de linii şi coloane, la fel ca o foaie de

calcul tabelar; Chart form afişează datele sub formă grafică. 3. După modul de interacţiune cu alte ferestre: formulare modale sunt formulare care nu permit accesarea obiectelor conţinute

în alte ferestre până când nu sunt închise sau ascunse (se mai numesc şi formulare de dialog);

formulare nemodale sunt formulare care permit utilizatorului să activeze şi alte ferestre.

Microsoft Access permite proiectarea formularelor în următoarele scopuri:

afişarea şi editarea datelor. Este cea mai obişnuită utilizare a formularelor. Formularele oferă o modalitate de personalizare a proiectării datelor în cadrul unei aplicaţii de baze de date. De asemenea, formularele se pot folosi pentru schimbarea, ştergerea sau adăugarea datelor într-o bază de date;

controlul desfăşurării aplicaţiilor. Se pot proiecta formulare care lucrează cu comenzi macro sau cu proceduri Microsoft Visual Basic for Application (VBA) destinate automatizării afişării anumitor date sau a ordinii anumitor acţiuni. Prin in-termediul comenzilor macro şi al procedurilor VBA se pot deschide alte formulare, se pot lansa în execuţie interogări, se pot limita

13

datele afişate, se poate executa o comandă din meniu, se pot configura valori în cadrul înregistrărilor şi al formularelor, se pot afişa meniuri, se pot tipări rapoarte şi realiza o mulţime de alte acţiuni. De asemenea, se poate proiecta un formular astfel încât să realizeze comenzi macro şi proceduri VBA atunci când apar anumite evenimente (de exemplu, se deschide un formular, se selectează un anumit control, se execută clic pe o opţiune sau se schimbă datele din formular);

acceptarea intrării. Se pot proiecta formulare folosite pentru introducerea de noi date într-o bază de date sau pentru furni-zarea valorilor de date care permit automatizarea unei aplicaţii;

afişarea mesajelor. Formularele pot oferi informaţii referitoare la modul de utilizare a unei aplicaţii sau despre acţiunile viitoare

tipărirea informaţiilor. Deşi pentru tipărirea informaţiilor se folosesc în general rapoarte, acest lucru se poate realiza şi cu ajutorul unui formular. Formulare din baza de date „Tabăra de Odihnă” sunt create în regimul

Мастер форм.Pentru crearea formularelor în acest regim acţionăm clasa de obiecte

Запросы din fereastra База данных , apoi butonul Содать, obţinînd caseta Новый запрос.În această casetă selectăm regimul respectiv şi acţionăm butonul OK(fig8). În continuare executăm un clic pe săgeata din partea dreaptă jos şi din lista derulantă, care se deschide, selectăm denumirea tabelului sau pentru care se defineşte formularul, apoi indicăm cîmpurile pe care dorim să le include în formular (fig. 9).Pentru a include un cîmp în lista cîmpurilor viitorului formular, îl selectăm, apoi acţionăm butonul “>”, iar pentru a exclude un cîmp din lista deja formată, îl selectăm şi acţionăm butonul „<”. Pentru a include toate cîmpurile acţionăm butonul ”>>” (fig.10).

Figura 9 ,,Cîmpul în care este creat formularul”

14

Figura 10.,, Alegerea cîmpurilor”

Acţionînd butonul Далее, se deschide o nouă casetă de dialog în care alegem tipul formularului şi iarăşi acţionăm butonul Далее. În casetele care apar ,indicăm stilul şi titlul formularului, după care acţionăm Готово (fig.11). Pe ecran apare formularul creat în care este afişată una din înregistrările tabelului sau interogării. În partea de sus a formularului apare titlul, iar majos date din cămpurile selectate. Un exemplu de formular este reprezentat în figura 12

15

Figura 11 ,,Ultimul pas de creare a formularului”

Figura 12 ,,Afişarea formularului”

2.4. RAPOARTEProdusul final al aplicaţiilor de baze de date este un raport. În Microsoft

Access, raportul este un tip de formular continuu, destinat în mod special tipăririi. Programul Microsoft Access combină datele din tabele, interogări şi chiar

formuleaza şi generează un raport pe care-l tipăreşte. Există şase tipuri de bază: 1. rapoartele cu o singură coloană afişează toate câmpurile unei înregistrări dintr-o

tabelă; este utilizat mai rar deoarece consumă multă hârtie; 16

2. rapoartele dispuse pe rânduri furnizează câte o coloană pentru fiecare câmp al unui tabel sau interogări şi tipăresc valoarea fiecărui câmp al înregistrării pe rânduri plasate sub capul de coloană. Dacă există mai multe coloane şi nu încap pe o pagină, se tipăresc mai multe pagini suplimentare, în ordine până la epuizarea numărului de coloane; apoi, se tipăreşte următorul grup de înregistrări;

3. rapoartele multicoloană se obţin din rapoartele cu o singură coloană, prin divizarea paginii în mai multe coloane asemănător tipăririi ziarelor; formatul tabelelor multicoloană asigură un consum mai mic de hârtie;

4. rapoartele cu grupare/totalizare sunt similare rapoartelor create de alte aplicaţii de gestiune a bazelor de date. Ele însumează datele pe grupuri de înregistrări şi adaugă apoi totaluri generale la sfârşitul raportului.

5. etichetele pentru corespondenţă constituie un tip deosebit de raport multicoloană, proiectat pentru a tipări în mod grupat nume şi adrese sau alte informaţii provenite din mai multe câmpuri. Fiecare grup de câmpuri constituie o celulă într-o retea;

6. rapoartele neasociate conţin subrapoarte care au la bază surse de date nelegate, cum ar fi tabele sau interogări.

Raportul constituie cea mai bună modalitate de a tipări o copie a informaţiilor extrase dintr-o bază de date. Rapoartele au două avantaje principale faţă de alte metode de tipărire a datelor:

pot compara, rezuma şi subtotaliza seturi complexe de date; pot fi create să realizeze chitanţe atractive, comenzi de cum-părare,

etichete pentru corespondenţă, materiale de prezentare etc., pentru o conducere eficientă a afacerilor.

Rapoartele sunt proiectate să grupeze datele, să prezinte fiecare grup separat şi să facă calcule:

se pot defini până la 10 criterii de grupare pentru a separa ni-velurile detaliilor;

se pot defini anteturi şi subsoluri separate pentru fiecare grup se pot realiza calcule complexe nu numai în cadrul grupului sau al unui set de înregistrări ci şi pentru mai multe grupuri;

suplimentar faţă de anteturile şi subsolurile paginilor, se poate defini un antet şi un subsol pentru tot raportul;

se pot încapsula imagini sau grafice în orice secţiune a unui raport; se pot încapsula subrapoarte sau subformulare în cadrul sec-ţiunilor

raportului. Rapoartele servesc pentru afişarea informaţiei dintr-o bază de date într-o

manieră deosebită de cea prezentată în regimul Конструктор.Pentru a crea un raport în regimul Мастер отчетов, acţionăm fila Создать

din fereastra База данных Ca rezultat, obţinem caseta de dialog Новый Отет,(fig 13).

17

Figura 13,,Caseta de dialog Новый отчет”

În această casetă selectăm unul din cele 6 moduri de creare a raportului, şi anume Мастер отчетов .Acţionînd butonul OK , obţinem o casetă de dialog în care alegem tabelul sau interogarea în baza căreia va fi creat raportul. Ca rezultat, apare lista cîmpurilor accesibile din care selectăm cîmpurile care vor fi incluse în raport,(fig.14).

18

Figura 14 ,,Alegera cîmpurilor incluse în raport”

În caseta care apare , după acţionarea butonului Далее, specificăm cîmpul în conformitate cu care se face gruparea.

Figura 15 ,,Specificarea cîmpului”

19

Acţionînd iarăşi butonul Далее,obţinem o nouă casetă de dialog, în care putem indica unul sau mai multe cîmpuri după care se face sortare(fig.15)

Figura 16,,Alegerea machetei”

o

Figura 17 ,,Alegerea Stilului”

20

Figura 18 ,,Terminarea raportului”

Apăsînd de două ori butonul Далее, obţinem alte casete de dialog în care specificăm unii parametri de stil, după care, acţionînd butonul Готово, obţinem pe ecran rezultatul raportului creat, (fig.19)

Figura 19 ,,Afişarea raportului”

21

CAPITOLUL 3CONCLUZIE

Prin descrierea acestei probleme am dorit să uAm realizat acesta problema în care am descris elementele bazei de date „Spitalul Raional” crezînd că o astfel de bază de date e necesară tuturor spitalelor pentru a duce mai uşor evidenţa bolnavilor şi în acelaşi timp pentru a găsi mai uşor bolnavul de care se interesează medicul. Cu ajutorul acestei baze de date medicul va putea gasi cu usurinta numele bolnavului in cazuri foarte urgente, va putea sa se uite in ce stadiu este boala bolnavului si ce tratament trebuie acordat in cazul respectiv. In cazul cind medicul sa transferat la alt spital, iar in locul a fost ocupat de un alt coleg care nu stie absolut nimic despre acest pacient, ii va fi foarte usor sa afle intr-un timp foarte scurt ce il intereseaza despre acest pacient.

22