Impozitele indirecteImpozitele indirecte se realizează, în principal, sub forma impozitelor pe consum, percepându-se la

vânzarea anumitor mărfuri sau la prestarea anumitor servicii. Ele se prelevează de la toţi cei care consumă

bunuri din categoria celor impuse, independent de veniturile, averea sau situaţia personală a acestora.

Fiind percepute în cote proporţionale asupra valorii mărfii vândute şi a serviciilor prestate, ori în

sume fixe pe unitatea de măsură, impoozitele indirecte creează impresia falsă că ar fi suportate în aceeaşi

măsură de toate păturile sociale, că ar asigura o repartiţie echitabilă a sarcinilor fiscale.

Într-adevăr, cota impozitului indirect perceput la vânzarea unei anumite mărfi este unică, indiferent

dacă cumpărătorul acesteia este muncitor, ţăran, industriaş sau comerciant. Raportat însă la întregul venit –

atât cel cheltuit, cât şi cel economisit – de care dispune o persoană, impozitul indirect capătă un caracter

regresiv. Aşadar, cu cât o persoană realizează venituri mai mici, cu atât suportă, pe calea impozitului pe

consum, o sarcină fiscală mai mare.

În sistemul impozitelor indirecte intră: T.V.A., taxele de consumaţie (accizele), monopolurile fiscale,

taxele vamale şi diferite alte taxe.

Exemplu de impozit indirect – accizele.

Accizele au fost introduse în ţara noastră în luna noiembrie 1991, dar o reglementare complexă a

acestora s-a realizat în 1993 odata cu introducerea TVA.

Începând cu ianuarie 2004 odata cu introducerea Codului Fiscal s-a asigurat armonizarea principiilor

de impunere cu legislatia comunitară şi s-au simplificat procedurile de control, supraveghere şi autorizare a

agenţilor economici producători şi importatori de produse accizabile. Accizele amortizate resprezintă taxe

speciale de consumaţie care se datorează bugetului de stat. Accizele se stabilesc asupra anumitor produse,

din care unele sunt necesare unei vieţi normale si decente, cum ar fi produsele petroliere, dar si asupra unora

mai puţin necesare, dar pe care le folosesc un număr însemnat din membrii societăţii, respectiv: băuturile

alcoolice, produsele din tutun, cafeaua, parfumurile, confecţii din blănuri naturale, articole din cristal etc.

Autorităţile statului stabililesc accize pentru protecţia mediului, pentru limitarea consumului unor

produse dăunătoare sănatăţii sau al celor de lux, nevoia de bani reprezintă si ea un factor hotarâtor în decizia

statului de a impozita aceste categorii de bunuri. Accizele repretzintă o importantă resursă bugetară, prin

intermediul acestora urmărindu-se o serie de obiective ale politicii bugetare. În principal este vorba de

acoperirea într- o măsură cât mai mare a cheltuielior publice. Forme foarte vechi de impozitare, accizele

constituie o sursă de venituri, cu cheltuieli minime din partea aparatului de stat.