IMAGINATIA la ADOLESCENTI

Definirea si caracterizarea procesului imaginativ

Imaginatia se defineste ca proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei.

a. imaginatie si memorie: fara memorie nu ar putea exista imaginat, insa imaginatia este cu atat mai valoroasa cu cat rezultatele ei se deosebesc mai mult de experientele anterioare

b. imaginatie si gandire: prin gandire omul cunoaste ceea ce este esential, necesar, chiar posibil cu conditia de a fi fundamentat logic; prin imaginatie se exploreaza necunoscutul

c. imaginatie si limbaj: dezvoltarea imaginatiei este in oarecare masura dependenta de limbaj

d. imaginatie si emotii, atitudini afective: acestea din urma sunt conditii activatoare si energizante ale imaginatiei; nivelul crescut al afectivitatatii, chiar cea avand o tonalitate negativa este mai favorabila combinarilor imagionative decat trairile afective pozitive dar slabe

   Procedee ale imaginatiei si combinatorica imaginativa

Procedeul imaginativ este un mod de operare mintala ce presupune compuneri, descompuneri si recompuneri, integrari si dezintegrari

a. aglutinarea: o noua organizare mentala a unor parti usor de identificat (centaurul)

b. amplificareas si diminuarea: modificarea proportiilor unei structuri initiale (Setila)

c. multiplicarea sau omisiunea: modificarea numarului de elemente structurale (Ciclopul)

d. diviziunea si rearanjarea: pe baza unor criterii noi de grupare se fac diviziuni (brat mecanic), dispunerea elemntelor unei structuri in alte corelatii

e. adaptarea: aplicarea unui obiect intr-o noua situatie f. substitutia: inlocuirea intr-o structura existenta a unui elementg. modificarea: pastrarea unor elemente ale structurilor cunoscute si

schimbarea altora (laleaua neagra)h. schematizarea: selectia numai a unor insusiri si omiterea altorai. tipizarea: identificarea generalului si transpunerea intr-un produs nouj. analogia: identificarea unor elemente comune si altora necomune la

doua serii de obiecte; pe baza celor cunoscute se pot investiga celel mai putin cunoscute

k. empatia: transpunere imaginara in altceva

3.       Formele imaginatiei: in functie de prezenta intentionalitatii

-          imaginatie involuntara:

a.        visul din timpul somnului: inlantuire de imagini si emotii fata de care subiectul este mai mult spectator

- are caracter scenic (posedand oarecare coerenta): imaginile sunt legate de dorintele nesatisfacute inhibate in

mod constient dar care in timpul somnului apar ca dorinte satisfacute

- caracter simbolic: cand reprimarile din starea de veghe se mai pastreaza, dorintele se deghizeaza in imagini

descifrabile

b. reveria: experiment mintal in timpul caruia se satisfac fictiv anumite dorinte;

- reveria de scurta durata stimuleaza creativitatea

- reveria de lunga durata poate fi defavorabila dezvoltarii personalitatii pentru ca satisfacerea fictiva a

dorintelor poate anula activitatea practica

-          imaginatia voluntara:

a.         imaginatia reproductiva: pe baza unor indicatii concrete se construiaste o imagine mentala ce nu poate fi perceputa direct (necesara in lecturarea unei carti)

b.         imaginatia creatoare: este orientata spre ceea ce este posibil, ceea ce tine de viitor, de nou. Este stimulata de interesul pentru nou, trebuinta de autorealizare, increderea in posibilitatile proprii, curiozitate, respingerea rutinei

c. visul de perspectiva: proiectarea mentala a drumului propriu de dezvoltare

In cursul vietii, imaginatia traverseaza o traiectorie complexa: exuberanta, irezistibila si nearticulata in copilarie, devine structurata, persistenta si orientata finalist constructiv in adolescenta, productiva si instrumentala in tinerete si slaba, rigida, la varstele avansate. Pe masura dezvoltarii si consolidarii structurilor gandirii, imaginatia se muleaza din ce in ce mai mult pe probleme reale, integrate activitatilor sociale actuale in domeniul artei, tehnicii, stiintei.

Concomitent cu capacitatile intelectuale, adolescentul se caracterizeaza si prin dezvoltarea deosebita a imaginatiei. Mai evident este progresul imaginatiei reproductive, a carei prezenta se simte puternic in intreaga activitate a tanarului, acesta avand importante insusiri originale. In afara de imaginatia reproductiva care ajuta in insusirea sistemului de cunostinte transmise in procesul instructiv, se dezvolta tot mai sensibil imaginatia creatoare, a carei material ce o alimenteaza preadolescenta si adolescenta il gaseste in realitatea in care traieste, trecutul istoric, diverse amintiri in legatura cu propria persoana, anumite actiuni umane, atitudini, defecte, perspectivele profesiei, sentimentul de dragoste care incepe sa se manifeste. Prin creatiile lor, isi exprima propriile judecati si atitudini in legatura cu problemele ce-i framanta. In repertoriul creatiei artistice se exprima exuberanta, bucuria, dragostea de viata, sentimentul de iubire.    Se dezvolta evident atentia voluntara. Chiar atentia involuntara si cea postvoluntara isi modifica aspectul, devin mai eficiente. Functiile intensive ale atentiei sunt deplin dezvoltate, creste capacitatea de concentrare; la preadolescenti – doua ore, la adolescenti – 4 ore. Dezvoltarea cunostintelor diverse, multiple ale preadolescentului si adolescentului, dezvolta spiritul de observatie si a diferitelor interese gnosice, organizeaza noi particularitati ale atentiei: natura incepe sa fie privita cu ochi de "naturalist '', cu ochi de " fizician ", etc.Maturizarea mecanismelor neurocerebrale au pregatit un nou nivel al memoriei din adolescenta, care se caracterizeaza prin:a) cresterea volumului memoriei. Acesta atinge in adolescenta nivelul cel mai ridicat si este o conditie subiectiva foarte importanta pentru formarea bazelorculturii generale si partial, a celei profesionale;b) dominarea memoriei logice, fara de care nu s-ar putea face fata mareluivolum de cunostinte pe care adolescentii ar trebui sa-l asimileze;c) amplificarea capacitatilor de a memora laturile abstracte si generale ale

cunostintelor, care sustine implicarea adolescentilor in sarcinile complexe de invatare;d) cresterea caracterului activ al memoriei, exprimat in identificarea cu usurintaa ideilor centrale, ierarhizarea lor, selectarea argumentelor ce sustin tezele centrale, eliminarea detaliilor nesemnificative, folosirea strategiei celei mai bune, etc.e) Existenta unui fond de cunostinte acumulate in timp care usureaza memorarea si pastrarea altora noi, acestea indeplinind o functie de „ancora”.Dezvoltarea metamemoriei ii permite adolescentului sa sustina activ atat intiparire, cat si pastrarea cunostintelor. El apeleaza in cunostinta de cauza la repetitii organizate si sistematice pentru conservarea cunostintelor esentiale si intensificarea lor in preajma unor examene si competitii.Intre memorie si gandire se stabilesc relatii foarte complexe, cu efecte favorabile pentru fiecare dintre cele doua procese cognitive principale.Adolescentii simt ca planul imaginatiei este o zona de autodefinire si exprimare originala.Imaginatia reproductiva este cu usurinta implicata in invatarea la diferite discipline, dar si in realizarea lecturilor particulare.Imaginatia creatoare este cea care se manifesta cel mai mult la un nivel inalt si caracteristic pentru acest stadiu. Imaginatia creatoare implicata in invatarea prindescoperire la diferite discipline scolare este favorizata de legaturile stranse cugandirea. Aceasta sustine originalitatea specifica imaginatiei stiintifice si tehnice,adica a acelora care trebuie sa se subordoneze legilor fenomenelor.Imaginatia creatoare, implicita activitatilor artistice, se afla intr-o stransa legatura cu apecificul afectivitatii adolescentine si de aceea poarta o amprenta caracteristica pentru acest stadiu.

Visul de perspectiva, ca forma de imaginatie activa si creatoare, este implicatin cristalizarea idealului de viata.In ansamblul sau, imaginatia adolescentilor si postadolescentilor se relevaprintr-un grad mai mare de originalitate si de personalizare a modurilor sale deexprimare.