Haralamb Zinca-Jurnal de Front
-
Upload
diana-shamaa -
Category
Documents
-
view
376 -
download
36
Transcript of Haralamb Zinca-Jurnal de Front
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
1/627
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
2/627
HHAARRAALLAAMMBB ZZIINNCCĂĂ
JJUURRNNAALL DDEE
FFRROONNTT
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
3/627
EEDDIITTUURRAA DDEE SSTTAATT
PPEENNTTRRUU LLIITTEERRAATTUURRĂĂ ŞŞII AARRTTĂĂ
Lui Semion Zaverniaev – flăcăuldin Briansk – căzut în
luptă pentruapărarea viitoruluicomunist .
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
4/627
Cuvânt înainte
Nu demult, o femeie îmbrăcată într-un paltonvechi, demodat şi
îmbrobodită cu un şalnegru, bătrânesc, a intrat în redacţia Vieţii
Româneşti. Spre mareamea bucurie, amrecunoscut-o de îndată pe
Maria Constantinescu,fosta mea gazdă. M-a îmbrăţişat, apoi, cuprinsă
de o uşoară nelinişte, m-a întrebat:
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
5/627
— Unde putem sta devorbă?
Am poftit-o într-un colţliniştit al redacţiei. — Te caut de multă
vreme continuă ea, deastă dată cu un glasmolcom, cumpătat. Îţi
aminteşti de caietul ăsta? ***…în primăvara anului
1944, împrejurările măforţaseră să părăsescoraşul natal, şi să mă
mut la Bucureşti. Aveamnevoie de o gazdă. De la
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
6/627
bun început, prietenii mă îndreptaseră către Maria
Constantinescu. Îmiamintesc. Am găsit-oacasă aplecată deasupra
maşinii de cusut; coseapierdută, cu gânduldeparte, într-o lume a ei
neştiută de nimenialtcineva. Când i-am spuspentru ce am venit la
dânsa, s-a ridicat delângă maşină apro-piindu-se de mine. Am
văzut-o atunci mai bine.Era o femeie scundă,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
7/627
puţin încovoiată, cutrupul istovit de muncă.
Faţa mică şi ovală,brăzdată de cute adânci,trăda o mare suferinţă.
M-a privit cu ochineliniştiţi şi trişti…— Poftim, acesta este
patul dumitale… cândva afost patul băiatului meu… Cuvintele: „a fost patul
băiatului meu” mi-aurămas întipărite în mintepentru totdeauna. Chiar
din prima zi, MariaConstantinescu a început
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
8/627
să se îngrijească de mineca de copilul ei. Purtarea
gazdei mele mi se păreadin ce în ce mai ciudată,mai ales că uneori,
noaptea târziu, întorcându-mă de lafabrică, o găseam
plângând stăpânit, aşacum numai mamele ştiusă plângă. O dată,
luându-mi inima în dinţi,am întrebat-o de ce esteatât de mâhnită. Mi-a
răspuns. În noapteaaceea am aflat povestea
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
9/627
fiului ei Niculae. Femeia
povestea stri- vindu-şi
lacrimile cu o batistămare, bătrânească. — … De mic a dus-o
greu. Lui Niculae îi plăceasă citească, să înveţe.Visa să intre la liceu, dar
n-a avut parte de el.Copil încă, a intrat ucenic.Muncea din zori şi până-n
noapte. Trăia o viaţăaspră, plină de necazuri, însă tăcea mâlc, nu
scotea o vorbă despresuferinţele lui. Acasă,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
10/627
aducea bănuţii pe care-icâştiga cu sudoarea lui de
copil trudit prea detimpuriu. Avea Nicu şiceasurile lui libere, dar
atunci nu-l vedeam jucându-se, ci citind. Mult îi mai plăcea să citească.
Apoi – asta a fost camprin toamna lui 40 – cuun grup de ucenici,
prieteni de-ai lui, a trecutPrutul în UniuneaSovietică. La despărţire
nu mi-a spus decât: „mamă, să mă ierţi,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
11/627
mamă”, şi de-atunci nu l-am mai văzut. Până la
izbucnirea războiului maiprimeam veşti de la el.Îmi scria: „Mamă, învăţ.
Sunt la şcoală… Am detoate, şi casă, şi masă, şicarte.” Şi eu eram tare
fericită. Dar a izbucnitblestematul ăsta derăzboi şi nu mai ştiu
nimic despre el… Două luni mai târziu,Armata Sovietică elibera
capitala patriei noastre.Maria Constantinescu,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
12/627
laolaltă cu celelalte femeidin cartier, a ieşit în
întâmpinarea armateloreliberatoare. Zi şi noapteumbla pe străzi iscodind
chipurile ostenite aleostaşilor sovietici, doar-doar o da peste băiatul
ei.Se-ntorcea acasădeznădăjduită. Nu eram
în stare să scot o vorbăde la ea. Tăcea ferecată în suferinţa-i fără
margini. Doar din când încând, o auzeam
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
13/627
murmurând: „Da, băiatulmeu nu mai trăieşte”
Vremea trecea. Într-oprimăvară de neuitatrăzboiul s-a terminat. Îmi
venea greu să plec de laMaria Constantinescu. Mise părea că la fiecare pas
vedea în mine propriul eicopil şi nu doream să onecăjesc.
Îmi aduc aminte, într-una din zilele grele aleanului 1946, la uşa Mariei
Constantinescu a bătutun tânăr locotenent
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
14/627
sovietic însoţit de un civil.Ofiţerul – un bărbat de
statură potrivită, cu ofaţă vioaie, surâzătoare – a sărutat mâna femeii şi
şi-a spus numele:— Locotenentul de gardăVorobiov.
— Tovarăşul Vorobiov l-a cunoscut pe fiuldumneavoastră, Niculae
Constantinescu, lămuri înromâneşte însoţitorulofiţerului, în vreme ce
acesta ne cerceta cu ochiilui limpezi de culoarea
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
15/627
frunzei.
— Pe Niculae al meu?!
murmură MariaConstantinescu, izbucnind în plâns.
Atunci Vorobiov a luatmâna slabă a femeii înmâna lui mare,
prietenească, amângâiat-o şi, după untimp, a început să
povestească cu voceastinsă:— Niculae a luptat cot la
cot cu mine, cu ostaşiinoştri. Era un soldat bun.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
16/627
În clipele cele mai grele îşi amintea de ţara lui, de
dumneata. Avea încredere în viitor, iar noi îl iubeam şi-l respectam.
Niculae, românul – cum îispuneam noi – a căzuteroic alături de ostaşii
sovietici lângă portulPilau, în Prusia… Încet, cu mişcări
şovăielnice, locotenentula desfăcut un pacheţel:erau distincţiile şi
decoraţiile sovietice alelui Niculae
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
17/627
Constantinescu. Ofiţerul amai scos dintr-o geantă
militară de câmp un caietcu scoarţe albastre şi file îngălbenite. Răsfoind o
clipă caietul, cu gândulparcă dus departe, înlumea amintirilor sale
ostăşeşti, Vorobiov a maiadăugat: — Acesta este caietul cu
însemnări al fiuluidumitale. Aducându-vi-l, îndeplinesc o dorinţă
fierbinte a fostului meutovarăş de arme. Ultimele
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
18/627
lui cuvinte mai stăruie încă în amintirea mea…
Pe dumneata te ruga dinsuflet să-l ierţi că ţi-ascris atât de puţin. Mai
spunea în ultimele luiclipe că, de fapt, aici, înacest caiet, sunt scrisorile
lui către dumneata, cătreţara pe care a iubit-o şinu i-a mai fost dat s-o
revadă… Din acea zi, cameraMariei Constantinescu a
devenit şi maicopleşitoare prin tristeţea
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
19/627
sa. Pe bătrâna mea gazdăo găseam mereu citind şi
recitind însemnările fiuluiei. O dată, mi le-a dat şimie să le citesc, şi eu am
îndrăznit s-o sfătuiesc: — TovarăşăConstantinescu, caietul
acesta trebuie dat sprepublicare.
Ea însă mi-a respins
sfatul.— Nu, mai vreau să fie încă al meu.
N-am stăruit. Şi, nu multdupă această discuţie, a
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
20/627
trebuit să plec din nou înorăşelul meu de baştină.
Cu mare durere în sufletam părăsit-o pe MariaConstantinescu…
***…De atunci au trecutani. Şi iată, acum am din
nou în faţa mea caietul cu însemnările fiului ei. — Ţi-am adus caietul.
Peste puţină vreme se-m-plinesc zece ani de laeliberare. Te rog publică-
l, îmi vorbi ea blând, ca-ntotdeauna.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
21/627
…Am recitit însemnărilelui Niculae
Constantinescu,pregătindu-le pentrutipar. Subsemnatul n-a
făcut altceva decât să împartă materialul încapitole şi să le dea
titlurile corespunzătoare.A mai îndreptat pe ici, pecolo câte-un cuvânt.
H. Z.12 februarie 1954
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
22/627
Capitolul I
SPRE FRONT
Alma-Ata! Ce sunettainic au aceste douăcuvinte!
E noapte. Stau desantinelă. Cerul e spuzitde stele albe,
strălucitoare. Deodată,aud plutind de departecântec trist de dombră,
care se apropie. Puţin maitârziu, prin faţa postului
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
23/627
meu, trece o caravană;zece cămile încărcate cu
baloturi de bumbac. Înfruntea caravanei,cămilarul – un cazah a
cărui faţă n-o desluşesc – cântă la dombră atât deciudat, de parcă ar trimite
nopţii semne de vrajă. Urmăresc legănarealeneşă a cămilelor.
Umbrele lor pier lacelălalt capăt al străzii.Luna plină le luminează
calea. *
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
24/627
Pe câmpul de instrucţie, într-o clipă de răgaz, i-am
povestit lui Abdurasil-uzbecul despre caravanăşi dombră. Prietenul meu
a zâmbit, ochii i s-aufăcut mici, apoi mi-a spus într-o rusească stâlcită:
— La noi, la Sredni-Azia,iubim cântăm la dombră…Mergem pe „işaak” 1 şi
cântăm… La noi, fiecareuzbec, turcmen, cazah,un Djambul.
Vorbele lui Abdurasil-
1-Catâr.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
25/627
uzbecul mi-au amintit de
cântăreţii noştri populari,
de bătrânii cobzari aisatelor noastre. M-acuprins o tristeţe grea,
dureroasă, pe care n-amputut s-o înfrâng. *
Ne sculăm în zorii zilei. Aerul de munte e rece,tăios. Dezbrăcaţi până la
brâu, alergăm la izvorulce curge nu departe decazarmă. Ne spălăm sol-
dăţeşte, chiuind deplăcere. Un ceas mai
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
26/627
târziu, echipaţi de luptă,ne îndreptăm spre
câmpul de instrucţie.Străbatem oraşulcântând. Copiii, ca de
obicei, se iau după noi şine însoţesc o bună bucatăde drum.
Soarele arde. Brandurilesunt grele. Săpămtranşee, atacăm, ne
apărăm. Ne instruimmereu şi fiecare strop desudoare aminteşte
cuvintele lui Suvorov: „Mai multă sudoare la
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
27/627
instrucţie, mai puţinsânge în bătălii” .
Bătălii! Nu e ostaş care să nu segândească la viitoarele
lupte. Nu e ostaş care sănu numere zilele rămasepână la sfârşitul
instrucţiei. Da, au rămas puţinezile.
*
Munţii masivi care împrejmuiesc oraşul
Alma-Ata sunt acoperiţicu zăpadă şi iarna, şi
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
28/627
vara. Privindu-i, am
senzaţia că de pe
înălţimile lor aş putea zăriCeahlăul. Atunci, măcuprinde dorinţa de a
urca în grabă sprecrestele argintate de neaşi de soare.
*Astăzi am primit prinpoştă un pachet. La
început credeam că evorba de o greşeală, însă,citindu-mi numele pe
mandat, am rămasnedumerit..
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
29/627
Am desfăcut cu înfrigurare pachetul. Spre
bucuria mea, am datpeste lucruri
trebuincioase soldatului:
ciorapi, obiele, treibatiste mari, colorate, un
prosop. Am găsit în caiet
şi două pungi, una custafide, alta cu caiseuscate, ceea ce m-a
bucurat şi mai mult. Un bileţel, scris de-omână stângace, pitit între
două batiste, a avut darulsă-mi lămurească taina
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
30/627
pachetului:
„Stafidele sunt
gustoase; la fel şi caisele.Mă- nâncă-le sănătos.Mama lui Abdurasil.”
I-am arătat prietenuluimeu cele primite. Abdu-rasil-uzbecul a ridicat din
umeri:— La mine nu ştienimic… nimic! Mama ştie!
*
Ni s-au dat uniforme noi.
Băieţii bănuiesc că într-o
zi, două vom pleca. „Veteranii” din unitate
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
31/627
sunt de aceeaşi părere.Noi „bobocii” ne strângem
în jurul lor şi ascultăm totsoiul de istorioaresoldăţeşti. Ne şi vedem în
vâltoarea luptelor.*Mamele şi-au condus
feciorii la gară. Suntemmulţi. Pe drum, zâmbetullor de despărţire s-a
alăturat cânteculuinostru. Cât e de bine săte simţi flăcău al acestei
mulţimi! În gară, o fetiţă cazahă
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
32/627
s-a apropiat de mine şimi-a dăruit câteva mere
mari, rumene… — Vazmi!2 Mere deAlma-Ata…
O comandă, un şuierscurt de locomotivă, apoicântecul de despărţire al
fanfarei. De pe umeriimarilor clădiri, drapeleleroşii îşi fâlfâie salutul lor,
urându-ne „drum bun”. — Rămâi cu bine, Alma-Ata… oraş al merelor…
Rămâi cu bine, oraş al2-Ia!
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
33/627
acânilor… *
În vagon. Cântecele zgomotoaseale fanfarei au rămas în
urmă, departe. S-a făcut întuneric. Iscoditor,privesc în jurul meu. O
linişte neobişnuită s-afurişat în mijlocul nostru, încătuşându-ne. Un
soldat aprinde olumânare. Sâmbureleluminii e palid. Pâlpâirile
lui dănţuiesc sălbaticpeste chipurile soldaţilor
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
34/627
culcaţi pe podea. Vagonul trepidează,
scârţâie şi parcă îngânăceva nedesluşit. Poate omelodie. Bătaia sacadată
a roţilor, asemenea uneivoci ciudate, le ţineisonul. Şi mi se pare că
această voce îmi şopteşte într-una: Spre front…viaţă… spre front,
moarte… spre front… Mă strâng lângăAbdurasil. Adorm legănat
de ritmul cântecului: sprefront… spre front…
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
35/627
*
Uşa enormă a vagonului
este dată la o parte. Câtvezi cu ochii nisip,buruieni, pustiu. Din
depărtare, lanţul pietros,cenuşiu al munţilor Ţian-Şan pare un hotar uriaş,
de netrecut, între cer şipământ. Cântăm. Locomotiva
aleargă… aleargă. *Petia are 21 de ani. E
violonist. A părăsitarcuşul şi, voluntar, a
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
36/627
intrat în rândurile Armatei Roşii. Sufletul şi mâinile îi
sunt comoară nepreţuită.De nenumărate ori l-amascultat la Alma-Ata, de
nenumărate ori i-amadmirat degetele, aceledegete lungi, cândva
albe, jucând iscusite pestrunele viorii. Şi defiecare dată m-am
întrebat: „Oare vor puteaapăsa aceste degete petrăgaciul greu al
mitralierei?“ Astăzi, Petia a venit
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
37/627
lângă mine, m-a privit cuochii lui profunzi,
inteligenţi, apoi m-a întrebat: — Îţi place muzica?
— Da.— Cunosc un marecompozitor român... Pe
Ci- prian Porumbescu. Ştiice? Povesteşte-mi cevadespre el…
Am roşit deodată până în vârful urechilor. Ceputeam să-i răspund?
Niciodată în amărâta meacopilărie nu auzisem de
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
38/627
Ciprian Porumbescu. Am
lăsat capul în piept.
— Să vezi, Petia, eu nuştiu prea multe, n-amdecât patru clase
primare. La noi, încapitalism… Petia a roşit şi el. A
înţeles în ce încurcăturămă băgase. Mi-a vorbitapoi mult, cerându-şi
parcă iertare... — Are o baladă… Amcântat-o la conservator…
Frumoasă, dar tristă. *
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
39/627
Karaganda.
Oraşul s-a ivit în zori,
treaz şi strălucitor derouă. Din depărtare,escavatoarele uriaşe
păreau gheare înfipte înzarea vânătă a dimineţii.Karaganda! Comoara
neagră a Kazahstanului! Trenul a oprit. Cobor.Dintr-o privire încerc să
cuprind totul. Câtămăreţie! Karaganda eatât de frumoasă şi
puternică! Nu reuşesc săprind decât Vuietul
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
40/627
motoarelor şi, parcă,respiraţia minerilor care
atacă neîncetat straturilede cărbune dătătoare deenergie.
*Cel mai tăcut soldat dinvagon e ucraineanul
Petrenko. Toată ziulicastă într-un colţ şi nuscoate o vorbuliţă. M-am
apropiat de el şi l-am întrebat la ce segândeşte. Mi-a răspuns în
şoaptă, de parcă nici el însuşi n-ar fi vrut să-şi
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
41/627
audă glasul: — Am primit veşti din
satul meu… Hitleriştii mi-au ucişi părinţii, mi-audeportat surorile, nici
neamurile nu mi le-aulăsat în viaţă.Optsprezece oameni
număra familia mea… *În timpul somnului, un
şuierat prelung şiasurzitor m-a făcut sătresar speriat. Mi-am
închipuit: e alarmăaeriană. M-am înşelat. În
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
42/627
noapte, şuieratul nu eradecât vaierul dureros al
locomotivei.*
După ora mesei, am
organizat un festivalartistic. Actorii eram noi,
soldaţii din vagon.
Spectatorii tot noi.Comsomolistul Serghei
Potapenko a expus
situaţia fronturilor:ofensiva din Careliacontinuă cu succes.
Întunericul serii ne-asurprins cântând marşuri
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
43/627
ostăşeşti. Şi locomotiva aleargă…
aleargă. Bine spune Ab-durasil-uzbecul:— Locomotiva plămâni
oţel are… *Am deschis ochii şi am
privit la cei din jur. Uniisforăiau, alţii visau cuochii deschişi. E linişte.
Tiptil, gândul sefurişează. Îl urmăresc. Cucâtă uşurinţă sare peste
ani, peste mări şi ţări.Încet, poposeşte la un
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
44/627
capăt de uliţă. Emahalaua în care am
copilărit. Colbul drumuluimi-a dăruit jocul şi jucăriile. Case mici,
îngheboşate, cu ferestreleoarbe, acoperite cu ziare îngălbenite, mă privesc
mustrător: „Ne-ai părăsit,ştrengarule!” Iată, lanumărul 17, şi casa
părintească. Ce-o fifăcând mama? O văd înodaia mică şi strâmtă,
aplecată deasupra maşiniide cusut. Bătrâna coase
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
45/627
şi oftează. Nimic nu s-aschimbat în odaia asta:
nici figurile negre,fantastice, desenate de
igrasie, nici patul
bătrânesc, acoperit cuţoale peticite de mânaharnică a mamei.
Uşor, gândul mai face unsalt. Pe scândurile negreale vagonului se aprinde
o nouă imagine. Vădcastanii de pe dealulMitropoliei înmugurind şi
mai văd o fată: e Lena.Întind braţele şi, fericit, o
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
46/627
cuprind la pieptul meu.
Am adormit lăsând
gândurile să se prindă înhora visurilor.*
Trenul opreşte într-ogară mică din stepă. Facecruce cu un tren sanitar.
În vagonul nostrupătrunde miros decloroform. Gântecele au
încetat. Totul e nou şidureros. Răniţii se uită lanoi prin ferestrele
vagoanelor şi nezâmbesc, urându-ne
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
47/627
curaj.
Unii întreabă:
— Hei, e printre voicareva din Voronej?— Dar din Tambov?
În eşalonul nostru suntsoldaţi şi din Voronej şidin Tambov, din întreaga
Uniune. Aud următoruldialog:— Şi zici că eşti din
Voronej?— Din Voronej.— Eh! Voronej,
Voronej… De patru anilipsesc de-acasă…
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
48/627
De undeva răzbatgemete, iar mai târziu, în
uşa unui vagon, apare osoră de caritate. Arepărul blond, nasul cârn şi
o căutătură obraznică.Privirile noastre se întâlnesc. Ea ne
zâmbeşte. Zâmbim şi noi. Câte puţin, trenulsanitar se depărtează.
De-a lungulterasamentului rămânpansamente şi bucăţi de
vată. *
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
49/627
Într-o gară cobor dupăapă. Deodată, mă aud
strigat pe nume. Mă întorc şi-n faţa mea vădun invalid de război
sprijinit în cârje.Nedumerit, îl privesccercetător: mai întâi faţa
albă, lividă, apoi uniformaveche, dar bine îngrijităşi, pe ea, decoraţiile.
— Niculae, nu mă mairecunoşti? Să mă fischimbat într-atât?
Invalidul îmi vorbeşte într-o moldovenească
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
50/627
caldă, melodioasă şi-mizâmbeşte într-una. Unde
am mai văzut acestzâmbet? — Hai, hai, aminteşte-ţi
odată de mine – mă îndeamnă omul din faţamea – acuşi îţi pleacă
trenul… Brusc, surâsul lui amar îmi trezeşte în minte un
trecut nu prea îndepărtat.Izbucnesc:— Crăciun… Petre…
preşedintele
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
51/627
„osoaviahim” 3- ului.— Eu, oftează uşurat
invalidul.Mă reped să-l
îmbrăţişez, dar mă
împiedic de cârjele încare se sprijină. Neaşezăm pe o bancă şi
abia atunci ne îmbrăţişăm. De câtă vreme nu ne-am
mai văzut!! — Ţii minte unde ne-am întâlnit ultima oară? mă
întreabă Crăciun. 3-Asociaţia pentru sprijinirea apărării antiaeriene şi chimice.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
52/627
— Cum să nu ţin minte?Ce-i drept, de atunci au
trecut multe zile şi nopţide război! Ultima oarăne-am întâlnit pe malul
Nistrului! Şcoala în care învăţasem ardea… Ardeaoraşul, tinereţea noastră.
Cum să nu ţin minte! Zarea era roşie de sângeşi flăcări. Artileria detuna
necontenit. Femei şi copiise strânseseră pe malulNistrului şi aşteptau
pontonul. Aşteptau cu înfrigurare trecerea pe
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
53/627
celălalt mal. Peneaşteptate, au apărut
avioane hitleriste. Cădeau în picaj asupra populaţiei.Au mitraliat, au
bombardat, au rupt cablulpontonului. Pe pontonul
aflat în larg erau mame şi
copii.Cum să nu ţin minte,bunul meu prieten? Tu,
fără zăbavă, ai sărit învalurile repezi aleNistrului şi-ai scăpat viaţa
unui copil, a unuicetăţean sovietic…
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
54/627
— Şi pleci pe front,Niculae?
— Da, spre front.— Ţi-i teamă oleacă?— Nu ştiu.
— Să nu-ţi fie teamă.Când ţi-o fi mai greu, săte gândeşti la şcoala
noastră mistuită deflăcări, la examenul desfârşit de an pe care l-am
dat în timpul alarmeloraeriene… Să te gândeştila ceea ce mi-ai spus
odată! Ţii minte? — Ţin.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
55/627
— Ei, hai să văd, ţiiminte?
— Ţi-am spus în ziuaaceea că am avut ocopilărie grea,
zbuciumată… Şi că zilelecele mai frumoase, maiemoţionante, le-am trăit
în şcoala sovietică. Locomotiva şuieră,dându-mi de veste
plecarea. Tampoanele seciocnesc. Apuc să-l mai întreb pe Crăciun:
— Şi tu, încotro? Nu i-am mai auzit
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
56/627
răspunsul. Sunt din nou în vagon,
aplecat asupra caietuluimeu. Scriu şi abia acum
îmi dau seama că Petre
Crăciun avea fire cărunte în părul altădată negru. *
Raniţa lui Abdurasil elângă raniţa mea. Suntemnedespărţiţi: un român şi
un uzbec. Astăzi el m-a întrebat: — La tine, ştii basme?
— Ştiu. — Basme „iahşi”…
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
57/627
povesteşte la mine… Amândoi vorbim o
rusească stâlcită. Totuşine înţelegem. Cu chiu, cuvai, i-am povestit Harap
Alb. Abdurasil m-aascultat cu răbdare. Sebucura copilăreşte la
toate victoriile voinicului,se încrunta la faptelespânului. Când am
terminat, a exclamat:— Oh, cum vrea la minesă lupt la front la Ru-
mânia… *
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
58/627
Eşalonul nostru se îndreaptă spre nord.
Cerul e morocănos, închis, indiferent.Cântecele au căpătat
culoarea tristă avăzduhului. Stropi recirăcoresc trupul
înfierbântat allocomotivei.*
Nu m-am dat jos dinvagon. Am văzut totulprintr-o despărţitură a
scândurilor. Uitându-se lanoi, o femeie cu faţa
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
59/627
încreţită de bătrâneţeplângea. Când şi când, îşi
ştergea lacrimile cu obroboadă neagră. Petia azărit-o şi s-a apropiat de
ea. I-a şoptit ce i-aşoptit, a îmbrăţişat-o, iardupă un timp a început să
îngâne o melodierusească, tulburătoare castepa ce se întinde cât
vezi cu ochii. Unii soldaţis-au alăturat şi eicântecului. Bătrâna a
zâmbit printre lacrimi şi aoftat:
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
60/627
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
61/627
încercate de foc. Totuşitrenul a oprit încet- încet,
ca în faţa unui sarcofag.Coborâm. Pe feţeletovarăşilor mei citesc o
ură fără margini. Pornim pe fostele străziale unui fost oraş.
Cărămizile dărâmăturilor sunt încă fierbinţi.Ascunşi în cenuşă,
cărbunii mocnesc. În aerpluteşte mirosul dulceag,greoi, al cadavrelor
carbonizate… Ruine… Pedrum, tancuri hitleriste
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
62/627
incendiate, căşti găuritede schije şi copaci
răsturnaţi cu rădăcinilespre cer.Plouă peste ruine. Un
bătrân, ţinând de mână un băieţaş, a ieşit dintr-un bordei acoperit cu
tablă ruginită, găsităpesemne undeva îndrum. Se vede că a ghicit
amărăciunea noastră şise apropie de noi. Abiaacum îi zăresc ochii roşii,
umflaţi de nesomn. Nevorbeşte:
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
63/627
— Viasma nu moare,băieţi… Ţineţi minte. Cu
braţele astea o s-o înălţăm iară, maifrumoasă, mai trainică…
Semn că e încă voinic,bătrânul ne arată palmelesale mari, muncite. Cu o
mişcare scurtă,ucraineanul Petrenko s-aaplecat şi i-a sărutat
bătăturile aspre alepalmelor lui bătrâneşti. *
Ruinele oraşului Viasmamă urmăresc. Îmi şoptesc
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
64/627
mereu: „Nu uita... nuuita”...
*Dormeam. Trenul a oprit
brusc. A răsunat o
comandă severă: — Jos din vagoane...Sărim din vagoane
învioraţi de gândul: „Amajuns”. Ne întâmpină noaptea neagră. Undeva,
pe cer, fulgere urmate debubuituri sparg bezna.
Răsună o nouă
comandă… — Încolonarea… ’arş!
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
65/627
Ne încolonăm în tăcere,trăgând mereu cu
urechea la detunăturileartileriei. Pornim. Ne îndreptăm într-acolo unde
cerul se deschide bucurosşi se închide mâniat.Raniţele şi mantalele
atârnă greu. Căştile deoţel ne dau aspectul unorvechi combatanţi şi asta
ne bucură. *Am mărşăluit toată ziua
şi toată noaptea. Bubui-turile se înteţesc şi sunt
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
66/627
din ce în ce mai aproapede noi. În calea noastră
am întâlnit sate prefăcute în scrum şi morminteleostaşilor noştri căzuţi.
*A căzut primul om... … Dimineaţa am intrat
într-un sat. Era loculdestinat popasului. Peneaşteptate a apărut,
parcă din adâncul unuinor, o escadrilă de păsărinegre, fasciste. Din
pământ începură să batăantiaerienele. Proiectilele
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
67/627
se spărgeau în văzduh,deasupra satului. Ne-am
împrăştiat. Am căzutlângă peretele unei case. Avioanele veneau în
picaj. Aveam senzaţia căcerul se prăvăleşte pestepământ. Urechile îmi
vuiau de-o melodiestranie. Am mai auzit-o
cândva, în bătaia
sacadată a roţilor detren… „Spre front... sprefront” ...
Avioanele au fost împrăştiate. M-am ridicat.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
68/627
Din pricina încordării,genunchii îmi tremurau.
Fum negru înecasehudiţele satului. Am auzitgemetele unor răniţi, apoi
un strigăt — Petia!Am alergat şi eu într-
acolo unde soldaţii sestrânseseră în jurul unuiostaş căzut. Era Petia.
Schijele bombeiexplodate îi ciuruiserăpieptul. Căzuse pe spate,
urmărind parcă zborulavioanelor vrăjmaşe. I-
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
69/627
am privit mâinile… Seodihneau liniştite, ca
după un concert obositor. *
În livadă suntem noi,
tovarăşii lui Petia.Cercetători, ochii cautăde-a lungul şi de-a latul
livezii.— Aici… pe locul ăsta…Lui Petia îi plăceau
mestecenii.Vocile răsună trist şistăpânite de emoţie.
Lepădăm mantalele.Pământul e reavăn,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
70/627
primăvăratic. Lopeţile se înfig uşor. Sap şi eu, iar
în răstimpuri mă uit pefuriş la Nikita, prietenulcel mai apropiat al lui
Petia. Deseori îi vedeam împreună. Discutau cuaprindere, se certau,
după care iarăşi se împăcau. Petia îi dăduseporecla „bătrânul soldat”.
Porecla i se potrivea.Nikita lupta din primele
zile ale războiului. Fusese
de patru ori rănit, ceea ce îi înăsprise chipul şi-l
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
71/627
maturizase.
Sapă şi Nikita, nervos.
Se opreşte, înjură, apoioftează. Un fior de vântse desprinde parcă din
adâncul necunoscut alcerului, frunzeleproaspete ale
mestecenilor, ciopliteparcă din cleştar, începsă tremure, murmurând o
rugă tainică. — Ajunge! şopteşteNikita.
Puţin mai departe, subun arbore, zace Petia,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
72/627
acoperit cu o manta
soldăţească, pătată de
sânge. Ne apropiem.Foşnetul frunzeloracoperă bătăile repezi ale
inimilor noastre.— Încet… încet… audglasul stins al lui Nikita.
Pleoapele lui Petia sunttrase. Violonistul pare
adâncit într-o ascultare
firească şi totuşineobişnuită. Îl maisurprinsesem astfel în
cazarmă: asculta unconcert la pâlnia unui
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
73/627
difuzor.
Groapa primeşte lacomă
trupul soldatului căzut.Ne despărţim detovarăşul nostru.
Primul aruncă ţărânaNikita, apoi ceilalţi. Îmişterg ochii. Prin ceaţa
lacrimilor văd parcăchipul unei bătrâne. Câtăasemănare! Aceleaşi fire
de păr încărunţite, acelaşizâmbet blajin! Şi mi separe că mama lui Petia
seamănă mult cu mamamea.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
74/627
*
La lumina unui opaiţ,
Nikita a terminatscrisoarea către părinţiilui Petia. Ne-a citit-o cu
glasul său stins, îndurerat. Apoi amsemnat-o cu toţii. Nikita
n-a dormit toată noaptea.De câte ori mă trezeam, îlvedeam trăgând cu
urechea la chemareafrontului din apropiere.
*
Când soarele alunecă departea cealaltă a cerului,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
75/627
părăsim satul. Departe,pe cer, se iveau primele
stele. Pâlpâiau timid, apoirămâneau încremenite înstrălucirea lor. Pe
câmpuri, camuflate substraie verzi,primăvăratice, tunurile de
calibru greu priveau, cugurile căscate, lăsareaamurgului.
Nu departe de minemergea Nikita. Am grăbitpasul cu dorinţa de a-l
ajunge, de a-l smulge dintăcere. M-a privit mâniat.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
76/627
— Ce vrei de la mine?Ochii îi erau obosiţi. Cele
două cute din jurul guriise adânciseră, urâţindu-l.— Nikita, am vrut doar…
— Lasă-mă… M-am depărtat dedânsul. Trebuie să fi fost
tare obosit! De ce voiamsă-i vorbesc? Simţeam că în noaptea asta, în care
ne afundăm kilometrudupă kilometru, va începeadevărata noastră viaţă
de luptători. *
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
77/627
La un popas, Nikita a
venit lângă mine:
— Te-ai supărat,Niculae?— Nu…
S-a aşezat lângă mine şia început să tragă dinţigară. Pe drum, treceau
când şi când autobuzesanitare, lăsând în urmămiros greu de
medicamente.— Mă iartă că te-amrepezit… Sunt amărât.
Sunt din acelaşi oraş cuPetia, am copilărit cu el.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
78/627
Am făcut parte din acelaşidetaşament de pionieri.
Mai târziu, eu amparticipat la primirea luiPetia în Comsomol, apoi,
el, comsomolist, a luatparte la intrarea mea înrândurile membrilor de
partid. El a urmatconservatorul, eu am
devenit strungar… Viaţa
noastră a fost frumoasă.Îmi plăcea să-l ascultcum cânta, îl iubeam…
Petia a avut un sufletmare, a oftat el plin de
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
79/627
amărăciune… *
Exploziile obuzelor auizgonit păsărilecântătoare din această
pădurice. Numai cioricroncănitoare pe ramuri.Schijele s-au înfipt adânc
în sufletele copacilor şi eitotuşi trăiesc. Rănită maie şi păduricea asta!
Se vorbeşte că aici vomrămâne câteva zile. Nikitamă lămureşte că eşalonul
nostru va fi împărţitdiferitelor unităţi din linia
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
80/627
întâi. Vestea asta mă întristează. Cum adică, să
mă despart de Abdurasil,de Nikita, de Petrenko?Prima linie e numai la
patru kilometri de noi.Abia îşi trădeazăvecinătatea.
*Suntem sfătuiţi să nesăpăm obişnuitele gropi
individuale de apărare. Lesăpăm pe lângătrunchiurile groase ale
copacilor. Trântiţi înaceste gropi, dormităm şi
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
81/627
visăm… Încerc să-mi închipui cum va fi prima
luptă, apoi încerc să-mireamintesc tot ce-am învăţat la Alma-Ata. Aud
parcă glasulinstructorului: „Trage rarşi precis…”
Printre frunze,limpezimea cerului abia
se zăreşte. Mânate de
vânt, crengile copacilor seapleacă deasupraculcuşurilor, ca şi când ar
voi să ascultefrământarea gândurilor
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
82/627
noastre… …Aşteptăm.
Abdurasil mă întreabă: — La tine ştii cum sezice la uzbecă te iubesc?
— Nu, îi răspund. — Vrei să ştii? — Vreau.
— Ascultă: Men Senghiaiahşi kuramen… Da, prietenul meu a
început să mă înveţeuzbeca. Are o răbdare defier. Ştiu să număr până
la zece. Abdurasil maizice că mi s-ar potrivi ca
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
83/627
nevastă o uzbecă. Are haz Abdurasil.
Astăzi, prieteneşte,mâncam dintr-o gamelăplină ochi. A cântărit ce a
cântărit gamela, apoi mi-a spus în şagă: — A dracului... gamela
mică… foarte… mănâncăla ea doi ostaşi… puşcamare… foarte mare… un
soldat duce... Asta nu-iiahşi… Gluma s-a răspândit cu
iuţeala vântului. *
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
84/627
Razele soarelui străbatpieziş pădurea. Frunzele
copacilor s-au acoperit deargint. Nechezatul cailor
e neliniştitor. Târziu, o
voce groasă a strigat: — Ia, măi băieţi, sculaţi,să mai stăm puţin de
vorbă! Ieşim din tranşee.Uniformele noastre noi au
început să se boţească.Ne aşezăm sub un stejarcare, în ciuda războiului,
trăieşte şi a început sădea ghindă.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
85/627
— Ei, fraţilor, care maispune o poveste…
Punga cu mahorcă trecedin mână în mână. Vădbine chipurile tovarăşilor
mei. Sprâncenele luiPetrenko sunt veşnic încruntate. Nu are chef
de vorbă. Faţa măslinie alui Abdurasil s-a luminat.Nikita îşi aprinde o ţigară
şi pare mai odihnit. Câtsuntem de tineri!— Să povestească Igor!
— Lăsaţi-l pe Igor. Elne-a spus şi ne-a tot
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
86/627
spus… Să mai auzim şi-un siberian… Cine vrea?
— Eu…— Ştii poveşti? — Numai adevărate...
— Ei, atunci grăieşte… Fumând, ostaşii ascultăcu luare-aminte. Printre
arbori, amurgul sestrecoară furând argintulfrunzelor.
— S-a întâmplat în iarnaanului ’41 – începepovestitorul – ţineţi
minte, era o iarnă grea.Fasciştii ajunseseră la
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
87/627
marginea Moscovei. Copiii
Leningradului mureau de
ger şi de foame. Zăpadacu fulgi grei se aşterneaca o povară peste viaţa
Ucrainei. În Urali, la noi,din coşurile înalte aleuzinelor, fumul se înălţa
ameninţător pentru duşmanii noştri, însă plinde nădejde pentru
oamenii căzuţi sub „ordinea” hitleristă… Povestitorul se opreşte
pentru o secundă.Priveşte în stânga şi-n
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
88/627
dreapta, apoi, pesemne
mulţumit de cele văzute,
reia firul:— În aceste zile de
neuitat au plecat pe front
voluntari tată şi fiu: IvanNikolaevici Demidov şifiul lui, Andrei. Tată şi fiu
luptau împreună în linia întâi. Împreună mergeaula atac, împreună în
recunoaştere. Amândoierau viteji. IvanNikolaevici Demidov era
soldat, nu glumă. Da, da,bătrânul care luptase în
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
89/627
vremea revoluţiei îl învăţape fecior să apere
revoluţia. Odată, în toiulunei recunoaşteri, Andreia fost rănit la picior. Tatăl
l-a scos de pe câmpul deluptă, ducându-l optkilometri în spinare. Aşa
om era Ivan NikolaeviciDemidov!
— L-ai cunoscut?
întrerupse cineva. — Taci, mă, nu fi prost,lasă-l pe om să
povestească. O clipă, se face iarăşi
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
90/627
linişte. Se auzeaufrunzele fremătând
înfiorate de răcoarea înserării. — Băiatul se însănătoşi.
Îi mulţumi tatălui, dupădatina noastră rusească,cu plecăciune. Şi iarăşi
tată şi fiu porniră la luptă.De astă dată, fu rândulfeciorului să-şi scape
părintele. În timpulforţării Niprului, sub focde artilerie vrăjmaşă, au
vâslit unul lângă altul.Cam pe la mijlocul apei, o
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
91/627
schijă îl lovi în piept pebătrân, care se prăvăli în
valurile Niprului. Andreisări în apă şi-şi salvătatăl… Dar o dată…
Ostaşul care vorbea nu-şi termină povestea. E întrerupt de un şuierat
înfricoşător de obuz.Proiectilul nimereşte într-o căruţă. Căruţaşul este
rupt în bucăţi. Un cal arămas întins la pământ,cu gâtul lungit şi cu
picioarele înţepenite. — A fost un obuz rătăcit,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
92/627
mă lămureşte „bătrânulsoldat” .
Voi mai auzi oaresfârşitul povestirii despreIvan Nikolaevici Demidov
şi fiul său Andrei? *Ne-am retras. De ce? Nu
ştiu. Mi-e necaz că nupricep încă nimic dinaceste mişcări. Satul în
care ne găsim e un trupfără suflet. Nici ţipenie decivil.
Astăzi am început dinnou instrucţia. Ni s-au dat
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
93/627
arme. Aşteptam unbrand, dar mi s-a
încredinţat o puşcă-mitralieră. Numărul doi eAbdurasil- uzbecul.
*Nikita a avut dreptate.
Drumurile eşalonului
nostru s-au despărţit. Amrămas numai cuAbdurasil. Nikita mi-a
strâns tovărăşeşte mâna. — Ne despărţim,Niculae, mi-a spus el. Tu
poate nu ştii sfârşitulpovestirii lui Petrov. Noi
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
94/627
însă îl ştim. Povesteavieţii lui Ivan Nikolaevici
Demidov e povestea luiPetia, a familiei lui
Petrenko, a lui Abdurasil.
E povestea vitejieioamenilor sovietici. Ţineminte această poveste şi,
dacă vei rămâne în viaţă,spune-o tuturoroamenilor. Povesteşte-le
cum odată, tatăl şi fiul,pornind în recunoaştere,au fost prinşi de
hitlerişti… Povesteşte-lecum tatăl şi fiul au fost
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
95/627
arşi pe rug, unul în faţaceluilalt, dar nu şi-au
trădat patria socialistă. Ne despărţim, Niculae,dar vom fi aproape… Cred
că foarte repede intrăm în foc. Ne-am îmbrăţişat.
*Comandă. Sărim dinculcuşuri. E beznă.
Copacii dorm. Doarcâteva frunze stau lapândă neliniştite.
Abdurasil mă întreabă: — Niculae, acum gata,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
96/627
ha?
Ce să-i răspund? La
orizont, braţe uriaşe deflăcări unesc pământul cucerul. În noapte,
împuşcăturile se aud dince în ce mai limpede.Deodată, huruitul unui
avion inamic zgârieliniştea nopţii. Un soldatcu o voce răguşită strigă
cât îl ţine gura: — Piteşte ţigara, n-auzi?Încordaţi, ascultăm
bâzâitul fascistului.Aeroplanul atârnă
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
97/627
deasupra capetelor
noastre. Trasoare pornite
din cele patru laturi ale întuneri- cului încearcăsă-l repereze. Avionul se
pierde în depărtări. — ’Nainte, marş! Comanda străbate
pădurea. Suntem ocoloană uriaşă, formatădin soldaţi, tunuri,
branduri, căruţe. Drumde ţară, drum îngust.Mult praf. În dreapta şi-n
stânga, ogoarele cenuşiise mărginesc cu zări
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
98/627
necunoscute.
Drumul se înfundă:
coloana se opreşte.Soldaţii se odihnesc. Acum suntem
Regimentul 40 Puşcaşi,decorat cu • „SteagulRoşu”. Abdurasil îmi
şopteşte: — Ioc Nikita… iocPetrenko, ioc nostru
regiment… Da, din vecheacompanie a eşalonului
nostru am rămas puţini. *
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
99/627
Comandantul grupei
noastre, un sergent venit
anume din linia întâi, ne-a explicat misiunea deluptă. În zori, intrăm în
foc. Urmează săcompletăm forţeleregimentului. Hitleriştii
atacă.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
100/627
Capitolul II
ÎN LINIA ÎNTÂI
Şuieratul obuzelor e ca
un chiot de moarte. Cadpe burtă. Am senzaţia căpereţii tranşeei îmi
înăbuşă respiraţia. De cemă lipesc aşa la pieptulpământului? Mă răsucesc
într-o rână. Zborulobuzelor ondulează văzduhul, scarmănă norii.
La câţiva paşi de mine,un „veteran” stă în
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
101/627
picioare şi fumează liniştit. Mă cuprinde
ruşinea. Mă ridic brusc înpicioare şi-i cer „veteranului” o ţigară.
*Atac… sfârâie schijele.Atac… urlă pământul.
Atac… se ciocnesc în aerundele. Atac… vibreazăsârmele ghimpate. Atac…
atac… atac… Prin ambrazura tranşeeiviaţa parcă a împietrit.
Nimic nu mai mişcă: noriicu broderii de lumină,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
102/627
soarele, timpul.
Dinspre poziţiile
hitleriştilor o tobă a datsemnalul. Fanfareletrâmbiţează un marş. Un
marş, ca la paradă. Vădacum rânduri de hitleriştibătând pas de defilare.
Eins… zwei 4
… cadenţeazăfanfara.A-t-a-c! îmi zvâcnesc
tâmplele. A-t-a-c! îmiscriu pe fruntebroboanele de sudoare.
Ca prin vis, de undeva4-Un…doi
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
103/627
din dreapta mea, aud
vocea liniştită a
comandantului de grupă. — Atac psihic... aveţigrijă de boboci.
Îmi aduc amintefulgerător că citisemdespre asemenea atacuri.
— Muzică!! De cemuzică? mă întreabăAbdurasil, nedumerit şi
el. Paşii teutoni seapropie. Ecoul fanfarei adevenit mai zgomotos.
Hitleriştii vin în rânduridese, aliniate. Sunt
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
104/627
aceiaşi hitlerişti care aucotropit pământul ţării
mele, care l-au ucis pePetia.
O mitralieră singuratică,
parcă speriată, a scăpat orafală. Trei hitlerişti audescompletat rândul din
faţă. Aud din nou glasulcomandantului:
— Lăsaţi-i să seapropie… să se apropie… Parada continuă.
Cadenţa paşilor teutoni îţi încearcă răbdarea… Eins…
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
105/627
Zwei… Eins… — Fii liniştit! îmi
şopteşte cineva cu vocepărintească. Încerc să mă stăpânesc.
Îmi dau seama căhitleriştii vin ameţiţi, îngâmfaţi. Un fascist a
călcat pe o mină. Explozia îl saltă puţin în aer, apoi,cu picioarele zdrobite,
cade la pământ. Fanfaracântă. Valurile deuniforme verzi se
apropie. Văd chipurilesălbatice ale celor ce au
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
106/627
omorât oraşul Viasma… — Foc!
Au pornit să răpăie zecide mitraliere. Focnimicitor. Totuşi fanfara
prusacă nu-şi înceteazămarşul. O uniformă verde, cu o
faţă rumenă, trandafirie,de gefreiter sătul, vinespre mine, spre ochiul
fierbinte al puştii-mitraliere. Fascistulrânjeşte, se apropie. E
lângă zidul de sârmăghimpată.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
107/627
— Trage! mă scuturăAbdurasil.
Neamţul se pregăteştesă arunce o grenadă.Apăs trăgaciul. Puşca
împroaşcă foc. Fascistului îi scapă arma din mână şise prăbuşeşte peste
sârma ghimpată. Casca i-a căzut de cealaltă partea sârmei. Prusacul mai
încearcă un spasm, dupăcare rămâne înţepenit, cubărbia sprijinită într-un
ghimpe de fier. Pare căpriveşte în ochii mei, re-
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
108/627
proşându-mi: „Tragi bine, bolşevicule”.
— Foc de baraj! răsunăo nouă comandă… Mă trezesc în jocul
trepidant al armei.Abdurasil e iute din fire,
mă aprovizionează într-
una, apoi îmi zice: — Lasă-mă, şi eu trag… Îl las. Brandurile noastre
deschid şi ele focul, tăinddrumul hitleriştilor. Un neamţ, cu un
„walter” în mână, ţipă cât îl ţine gura:
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
109/627
— Zur ück!A împuşcat soarele, apoi
s-a prăvălit peste alteleşuri. Parada a fost împrăştiată.
— Fug! chiuie Abdurasil.Fug… Amândoi privim
mitraliera încinsă ca peun tovarăş drag. — Blestemaţii, de mult
n-au mai dat atacuripsihice… Ei, bobocilor,cum a fost? ne întreabă
comandantul de grupă. Răspunde Abdurasil:
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
110/627
— Iahşi a fost… *
Abdurasil a rămas decaraulă. Eu m-amghemuit într-un colţ al
bordeiului şi am încercatsă aţipesc. Am adormit şiam visat…
…Hitleristul căzut pesârma ghimpată nu-şimai ia privirea de la
mine. Are părul blond şiochi albaştri. Clipeşte şi zâmbeşte. În jurul gurii,
sângele i s-a închegat.Începe să-mi vorbească.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
111/627
Bolboroseşte, dar nu-lpricep. Într-un târziu,
disting:— Şi zi, nu mă cunoşti?
Îmi pare rău! Păi, sunt
neam cu Goethe.— Minţi! îi strig eu. — Nu mint…
— Ai acte?Capul de pe sârmaghimpată rânjeşte,
vorbeşte: — Cine nu mă cunoaşte?Chiar şi prietenul tău,
Petru Crăciun… Şibătrânul acela de la
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
112/627
Viasma, cum îi spune,parcă Ivan Nikolaevici
Demidov… …Am deschis ochiibuimăcit. Luminiţa
opaiţului mă privea parcă încremenită de spaimă.Un soldat mai în vârstă,
să fi avut patruzeci şicinci de ani, mi-a vorbitliniştit:
— Şterge-ţi sudoarea depe frunte… M-am supus. El mi-a
spus iară: — Ai visat?
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
113/627
— Da.— Aşa e întâia oară! Ai
să te obişnuieşti. Hai laaer… Am ieşit în tranşee.
*De ce i se spune acestui
soldat „tătucul Cea-
paev”? Nu pricep! Nicimăcar nu seamănă cuCeapaev.
*
Copacul de colo, de pe
teritoriul nimănui, cu şira
spinării frântă, are ocracă rămasă în viaţă.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
114/627
Vântul a luat-o în braţeşi-o leagănă într-una.
Vânt nestatornic. Cândbate, când stă. Sefurişează, dispare – ca
după puţină vreme să seivească iară. Mai să nu-lrecunosc! Acum e mult
mai aspru şi mai puternic.Pare un voinic lat înumeri. Cu câtă uşurinţă
cară în spinare norii grei,asemenea unor stânci.Cară… cară necontenit şi,
parcă anume, le aşazăpeste capetele noastre.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
115/627
Văzduhul devine cenuşiu.Stâncile se ciocnesc între
ele şi, scăpărându-şimânia, bodogănesc ceva împotriva tunurilor de
calibru greu.Vântul a pierit. Plouă… Plouă cu găleata.
Ne refugiem înadăposturi. În tranşee nurămân decât caraulele.
Plouă şi în adăpost. Nestrângem paiele subşezut şi ne înghesuim
unul în altul… — Dacă o ploua şi-n
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
116/627
spatele frontului, e bine.
La noi, pe vremea asta,
grâul are nevoie de apă. Cât ai zice peşte, se încinge o discuţie despre
semănăturile deprimăvară, despreagronomie, despre
seceriş… Fiecare vorbitor îşi laudă colhozul,brigada, preşedintele.
Ascult, apoi îmi las capulpe umărul unui soldat.Omul mă priveşte şi-mi
face semn:— Aţipeşte, dacă vrei.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
117/627
Închid ochii. — Dacă o ploua aşa,
stăm mai departe locului,oftează cu jale un soldat. — N-ai grijă, Kiril, când
o să fie, pornim noi şi peploaie şi pe ninsoare. LaSmolensk, cum a fost? Pe
zloată s-a stârnit atacul. E glasul tătuculuiCeapaev.
— De-ar începe odată!Ehei, ce ştii mata, tătu-cule? Satul meu e dincolo
de pădurile care se vădacolo în spatele dealului.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
118/627
Deschid un ochi. Cel
care vorbise ultimul, Kiril,
stătea rezemat de perete,cu privirea pierdută.Gândurile îi zburau
departe, iar buzele-ipăreau că sărută ca într-un vis o imagine, pe care
numai el o vedea şi opricepea.…Plouă.
*
N-a stat. Plouă într-una.Tătucul Ceapaev se uită
la mine, îşi răsuceştemustaţa făcută, „po
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
119/627
gvardei- skomu” 5,plescăie din limbă şi
începe vorba: — Şi zi aşa, eşti român? — Da.
— De unde?— Din Bucureşti. — Aha… aha… mda…
Tătucul tace încurcat. Mise pare că ezită… „săcontinue ori nu discuţia?”
Chibzuieşte cechibzuieşte, apoi, cu ochiiaprinşi de-o ciudată
bucurie, spune:5-Soldaţi de gardă.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
120/627
— Eu ştie româneşte! O clipă rămân năuc.
Oare tătucul să fi rostitaceste cuvinte uşorstâlcite, dar româneşti?!
Nu e cu putinţă! Totuşi, elle-a rostit. Câte puţin,discuţia se înfiripă. Aşa
aflu că tătucul, peadevăratul său numeVasile Nikolaevici
Lipioşkin, a fost pemeleagurile ţării noastre încă în anii primului
război mondial. Pe aceavreme era artilerist şi
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
121/627
luptase la Focşani şiMărăşeşti…
Tătucul îşi aprinde oţigară groasă demahorcă…
— Mămăligă cusmetană… apă rece lafontană… mai zice el în
româneşte, după careurmează într-o ruseascăfrumoasă, melodioasă:
Mămăligă şi pelagră…multă pelagră. Cum nemai tăvăleam în mizerie,
şi ai noştri, şi ai voştri!Când a izbucnit revoluţia
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
122/627
şi ne-am prins la căciulicocarde roşii, mulţi
soldaţi români şi-au prinsşi ei cocarde. Iar unii auplecat cu noi în Rusia şi
au luptat împotrivaalbilor, pentru revoluţie… Fum de mahorcă, iute de
te îneacă, pluteşte înbordei, învăluindu-ne.— Da, flăcăule, am
amintiri frumoase din Ro-mânia. Îţi cunosc ţara,oamenii… Românii au un
suflet apropiat de cel alslavilor… Sunt aprigi la
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
123/627
mânie, dar şi buni lasuflet…
Tătucul Ceapaev a tăcut,cufundat în propriile saleamintiri.
*Plouă! Toarnă cugăleata. Un mănunchi de
raze, izvorâte din soare,a încercat să pătrundăprintr-o crăpătură a
norilor. S-a topit însărepede, în aburul umed alvăzduhului.
Zgribulit lângă puşca-mitralieră, stăteam de
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
124/627
cara- ulă împreună cuAbdurasil-uzbecul. Ploaia
îi şiroia pe obrajii tuciurii,iar el îmi povesteaminunata legendă despre
dragostea tânăruluiFarhad pentru frumoasaŞirin.
*Astăzi, nimeni n-amâncat nimic. Înainte de
a se crăpa de ziuă, unobuz a lovit bucătăriacompaniei. Bucătarul a
fost omorât. Soldaţii trag în piept tutun.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
125/627
*
Plouă. Umezeala a
pătruns la piele. Întranşee apa e până laglezne. O scoatem cu
gamelele.L-am întâlnit pe
Petrenko. Ne-am
îmbrăţişat ca doi vechiprieteni. E denerecunoscut. S-a
luminat la faţă şi…zâmbeşte. Ca agent de legătură, nu stă o clipă
locului şi asta îl bucurănespus. De la el am aflat
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
126/627
că Nikita se află în stânga noastră, la compania
vecină. *
E trecut de miezul
nopţii. Fără veste, nemţiideschid un foc ucigător de mitraliere. Ne repezim
pe poziţii. Rachete albe încearcă să îngenunchezebezna, pentru a lumina
calea plumbilor.Urmăresc cu atenţiemanevra hitleriştilor, dar
nu izbutesc s-o înţeleg,să-i dau de fir. Pe cine
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
127/627
întreb îmi răspunde: — Aşteaptă…
— Ai răbdare… Mitralierele vrăjmaşecontinuă să tragă.
Comandantul grupeinoastre ne ordonă: — Înălţaţi rachete!
Lumini lăptoase smulgdin întuneric barajul desârmă ghimpată, apoi
câmpul desfundat şimustos de atâta ploaie.Minutele trec… cinci…
zece... poatecincisprezece. Deodată,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
128/627
cineva strigă: — O umbră!… Văd o
umbră… Înălţăm zeci de rachete.Fâşia de pământ
dinaintea parapetuluinostru se luminează, seface ca ziua. Zăresc şi eu
umbra: Aleargă spre noi.Un soldat, pesemnesperiat de vedenie, trage
o rafală din arma saautomată. În aceeaşiclipă, un strigăt disperat
de femeie izbucneşte dinadâncul nopţii
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
129/627
— Bratţă, ne streleaite,bratţăăă!6...
Încremenesc. Cine o fi?Mitralierele hitleriste auamuţit. Şi-n liniştea ce se
lasă, auzim un geamăt,apoi acelaşi strigăt înfiorător.
— Bratţă… pomoghite,bratţă!7 … Sergentul Petrov ne
măsoară cu privirea.Ordonă: — Kiril!
— Aici, tovarăşe sergent. 6-Fraţilor,nu trageţi,fraţilor!… 7-Fraţilor...ajutaţi!...
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
130/627
— Acţionează… fii cuochii-n patru… să nu fie
vreo capcană… Kiril sare cu uşurinţăpeste parapetul tranşeei.
Îl urmăresc până ceumbra lui se mistuie înbeznă.
S-a reîntors după unsfert de ceas. Gâfâie deoboseală. Poartă pe braţe
o femeie mai mult moartădecât vie. A dus-o într-unbordei.
La lumina felinarului ozăresc. E plină de noroi
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
131/627
din cap până-n picioare.Părul bogat şi despletit îi
cade în valuri pe umeriimici, ca de copil. Doi ochimari, arzători, ne privesc
îngroziţi. După o clipă,izbucneşte în plâns,murmurând fericită:
— Bratţă… Bratţă…moii… Jivu!…8 I s-a adus o cană cu ceai
şi, tremurând, începe săsoarbă băutura. Povesteaei este simplă. Trăia într-
un sat din apropierea8-Fraţilor… fraţii mei… trăiesc!…
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
132/627
frontului. Peste câtevazile, nemţii urmau s-o
deporteze laolaltă cu altefete. Au hotărât să fugă,să treacă de partea
cealaltă a frontului, „pemarele pământ”.Prietenele ei au fost
prinse. Ea a scăpat cuviaţă… Douăzeci de ani avea
fata, dar părea mult mai în vârstă. În zori, nemţii au
început să atace flanculnostru stâng. Trag cu
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
133/627
urechea la exploziile
obuzelor şi mă gândesc la
Nikita. Ce-o fi făcând „bătrânul soldat”? Tătucul ascultă şi el
canonada şi-mi, şopteşte: — Tatonează neamţul…n-o să-i meargă.
*Iarăşi plouă. Luptele laflancul stâng continuă cu
înverşunare. Stăm deveghe. E cu putinţă canemţii să tatoneze şi la
noi.— Tătucule, aşa-i că nu-
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
134/627
ţi place ploaia? — Te înşeli, feciorule:
celor din stepă li-i dragăşi ploaia şi ninsoarea, şiiarna şi vara. Mi-i numai
de mahorcă. A prinsolecuţă de umezeală. Şi, ridicându-şi într-un
zâmbet „mustaţa pârlită”,tătucul Ceapaev îşi curăţămai departe ţigareta
lihnită după tutun. Spre seară, ploaia s-apotolit. Ceaţa ţesută din
fire umede cade încetişorpeste câmpul plin de
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
135/627
băltoace. *
E noapte. La flanculstâng, acalmie. Ataculnemţilor n-a izbutit.
Pământul umed miroasea munte scăldat în rouă.Rachetele îşi urcă şi-şi
coboară siluetele lor lumi-noase pe spatele negru şiuriaş al nopţii. Sunt de
strajă şi scrutez teritoriulnimănui. Poziţiile nemţilor sunt pe
un deal. Trei sute demetri ne despart de ele.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
136/627
Blestemaţii, au poziţii bune. Controlează
întregul sector. Liniştea nopţii aduce cusine frânturi de vorbe
nemţeşti, strigăte,duruitul unor căruţe. Timpul se scurge greu.
O mai fi mult până laivirea zorilor? Un ceasmai târziu, văd cum
soldaţii, unul câte unul,ies din culcuşurile lor şise îndreaptă spre bordeiul
sublocotenentuluiDanilov, locţiitorul politic
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
137/627
al companiei. Îl văd şi pe tătucul Ceapaev.
Îngrijorat, îl întreb: — Ce-i cu mişcarea asta,tătucule?
— Avem şedinţă departid.— La ora asta?
— Când e nevoie,feciorule.*
Ne-am strâns în jurulcomandantului de pluton.El ne explică misiunea de
luptă. — Mâine, la ora 6
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
138/627
dimineaţa, compania adoua de la flancul stâng
(o clipă, înaintea ochilor îlvăd pe Nikita) va atacapoziţiile nemţilor.
Compania a doua aremisiunea să cucereascădealul din faţa noastră,
printr-o lovitură de flanc.Compania noastră vasusţine atacul… Trebuie
să curăţim câmpul demine, în dreptultranşeelor. Pionierii vor
intra în acţiune odată cu întunericul. De
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
139/627
asemenea, cercetaşii vorface recunoaştere…
Cercetaşii grupei suntMatveev, un bărbat înalt,voinic, şi Fatîhov, un
tătar, mic de statură, darbine legat. Amândoi au laun loc şaizeci de ani.
Fatîhov mai este poreclitşi „şahtiorul” 9. Odată cu lăsarea nopţii,
în tranşee, frământareacreşte. Urmăresc cuemoţie pregătirile.
Pionierii – curajoşii9-Minerul.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
140/627
culegători de mine – sunt gata. Fatîhov stă pe
vine şi, gânditor,fumează. Lângă el,Matveev încearcă lama
cuţitului finlandez. Vremea e limpede. Cerule plin de stele. Tăcerea
nopţii este apăsătoare.După un timp, un bâzâitde avion tulbură liniştea.
Cuţitul unui reflector taieo fâşie din beznă.Singuratic, un tun
antiaerian împuşcă stele.Bâzâitul avionului se
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
141/627
pierde. Reflectorul se
stinge. Noaptea parcă s-a
prins şi mai zdravăn cu omână de cer şi alta depământ.
Fatîhov şi Matveevpleacă urmăriţi deprivirile noastre.
— E greu la Fatîhov şiMatveev? mă întrebăAbdurasil.
— E greu, aca!— Frică este la tine? — Este, Abdurasil!
— Şi la mine este.Nimeni nu doarme. Toţi
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
142/627
suntem pe poziţii. Pân-dim întunericul. Minutele
se scurg încet, greoi.Sergentul Petrov se uităla ceas şi, în răstimpuri,
întreabă: — Nimic nou, băieţi? — Nimic…
Niciun semn de la ceiplecaţi. Mă dor ochii.Bezna asta e atât de
obositoare! Fatîhov şiMatveev întârzie.Deodată, ecoul unor
explozii înfundate ajungela urechile noastre.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
143/627
— Aţi auzit, tovarăşesergent?
— Am auzit… grenade… Două rachete aleinamicului se încrucişează
în văzduh, împingând întunericul spre pământ.Altele nu se mai ridică. O
rafală de mitralierăciuruie orbeşte noaptea.Apoi, linişte. Un gând mă
frământă din ce în ce maimult: „Se întorc ori nu?” S-au întors. Mai întâi
pionierii şi, mult mai târ-ziu, cercetaşii. Pe faţa lui
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
144/627
Fatîhov sângele se înche-gase. O schijă de grenadă
îl lovise peste ochi. „Şahtiorul” tăcea.Strângându-şi cu palmele
rana, întrebă doar atât: — A început să selumineze de ziuă?
Când primul strop delumină începu să se întindă pe bolta neagră a
nopţii, se porni ataculpentru cucerirea înălţimii. *
După cinci ore de lupte înverşunate, atacul
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
145/627
nostru a fost respins.
Suntem plini de noroi.
Avem morţi şi răniţi...*
Atacul nostru s-a
repetat, de astă dată cumai mult succes.Compania din stânga a
reuşit să-i izgonească penemţi de pe unele poziţii.Noi însă nu. Ne-am întărit
în noroiul din faţatranşeei inamice. E osituaţie grea. Dacă nemţii
nu dau înapoi, punem înpericol compania a doua.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
146/627
Sergentul Petrov ne-a
avertizat:
— Băieţi, hitleriştii vorcontraataca… *
Nemţii au trecut lacontraatac. Mai întâi audeschis foc de artilerie,
apoi de branduri.Rezistăm. *
Abdurasil-uzbecul a fostrănit. O schijă de mină l-alovit în braţ. L-a bandajat
o sanitară, pe care ochema Valea. Sergentul i-
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
147/627
a ordonat să se retragă înspatele liniei, dar el a
refuzat, spunând: — La mine, multăputere… La mine aici
(Abdu- rasil şi-a arătatinima) multă viaţă… Totuşi, a trebuit să
plece. Pierduse multsânge. Era mâhnit şifurios. La despărţire, mi-a
vorbit cu voce stinsă. Îlpodidiseră lacrimile: — Niculae, vii la mine,
musafir la Uzbekistan. Lanoi mult soare, iarna ioc…
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
148/627
La mine nu uit Harap
Alb…
Nu mai e nici Abdurasil!Nemţii contraatacă
pentru a şasea oară.
Întă- râtaţi de rezistenţanoastră, prusacii s-audezlăn- ţuit din toate
ungherele şi toateascunzătorile. TătuculCeapaev râde şi-şi freacă
mulţumit barba încărunţită: — S-au trădat,
blestemaţii… Asta înseamnă, flă- căule,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
149/627
luptă de recunoaştere…Să-l faci pe inamic să-ţi
arate, ca-n palmă, toatepunctele de foc… Hitleriştii ne atacă cu
forţe însemnate. Puşca-mitralieră funcţioneazăbine. Lipseşte însă
Abdurasil. Singur încarcdiscurile şi singur ledescarc. Se spune că ne
va veni în ajutorcompania a doua, Nikita.Nu văd cum…
*
Stati în faţa caietului şi
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
150/627
încerc să-mi amintesc totce s-a petrecut cu mine în
ultimele douăzeci şi patrude ore. Dintr-un colţ albordeiului, tătucul
Ceapaev cată surâzător lamine, parcă îndemnându-mă: „Hai, scrie, nu te
ruşina de noi!” Îi ascult îndemnul… …Hitleriştii veneau spre
puşca mea mitralieră,valuri-valuri. Focul deartilerie şi aruncătoarele
de mine le sprijineauatacul. Şuierele fioroase
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
151/627
ale proiectilelor umpleau
cerul de o furtună
înfricoşătoare. Obuzele sespărgeau în spatelenostru. Îmi amintesc. Am
auzit zborul năprasnic alunui proiectil. O flacărăorbitoare a ţâşnit pe
neaşteptate, azvârlindu-mă într-o prăpastie fărăfund…
Când m-am trezit, uncerc de foc îmi strângeacapul. Deschid ochii.
Găsesc o mare de întuneric şi o tăcere
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
152/627
adâncă, sfâşietoare. Submine este glodul moale şi
respingător. O întrebaremă străfulgeră: „De cândzac în acest pat cleios?”
Neliniştit, mă ridic cugreu în capul oaselor. „Unde mă aflu?” La
orizont, vâlvătăi uriaşe deflăcări mistuiau întunericul nopţii. Ceva
mai departe de mine, îmizăresc puşca-mitralieră,apoi mai zăresc un soldat
de-al nostru, căzut pespate, cu braţele
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
153/627
răstignite. Brusc, îmiamintesc de contraatacul
nemţilor, de tirulartileriei, de ataculcompaniei a doua. O clipă
mă sperie gândul că suntrănit, îngrijorat, încep să-mi pipăi braţele,
picioareler pieptul… Nu,nu sunt rănit. „În care parte o fi
tranşeea noastră?Înainte? Înapoi?” Hotărăsc, înainte! Mă
smulg din strânsoareaglodului, cu gândul de a
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
154/627
mă strecura la ai mei. Faco mişcare, dar în acelaşi
moment aud un geamătprelung de durere.Tresar. Scrutez bezna şi
aud din nou vaietul trist.Nu, nu mi se pare. Un om
geme…
— Oooo… Oooo... seaude în şoaptă. Vaietul vine de undeva,
nu departe de mine. Cine,o fi? Oricine ar fi, trebuie
să iau o hotărâre. Nu
trece mult şi gemetele seschimbă într-un horcăit
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
155/627
de moarte. Mă ridic înpicioare. Simt o vâjâială
neîntreruptă în urechi. Măclatin cuprins de oameţeală uşoară. Şi
vaietele rănitului măcheamă în ajutor. Facprimii paşi. Aud limpede
horcăitul. — Ooooo… Brat ţă…ooooo…
Un soldat de-al nostru!Nu e departe de mine.
Bezna asta blestemată!
De-ar ţâşni o rachetă…una singură. Mă împiedic,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
156/627
cad, dar mă ridicdeîndată. Câte puţin,
ochii mi se obişnuiesc cu întunericul. Deodată, la odepărtare de câţiva metri,
vâd o mogâldeaţăneagră, asemenea uneiumbre, răsucin- du-se
când într-o parte, când înalta, gemând şi horcăind. Mă apropii. Rostesc:
— Slîşişi
10
, soldat!Rănitul m-a auzit. Cu unicnet de durere îşi
întoarce faţa spre mine.10-Auzi.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
157/627
Mă aplec spre el, dar mădau înapoi speriat. Totul
mi se pare o nălucire degroază. Fără să vreaustrig:
— Nikita… — Eu, bâiguie rănitul cuo voce moale, stinsă.
Sălbatic, îi cuprindcapul, mângâindu-i şisăru- tându-i obrajii.
— Nikita… Nikita… M-a recunoscut.Schiţează un zâmbet
dureros, apoi horcăie: — Pieptul, Niculae,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
158/627
pieptul… Nikita are pieptul strivit.
Ce să fac? Din depărtare, în răstimpuri, răzbateduruitul căruţelor. Îmi
vine să strig… să strig…Nikita se roagă… — Apă… apă…
Îi scot bidonul prins decentiron şi-l duc labuzele-i uscate, cuprinse
de fierbinţeală. Soarbe înghiţiturile cu lăcomie, apoi îmi şopteşte:
— Am venit în ajutorulvostru… la tine mă gân-
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
159/627
deam, Niculae.
Nikita tace. De durere,
maxilarele i se încleştează. Trebuie săfac ceva. Nu putem
rămâne în câmp. Îl voilua în braţe. Mă strânglângă dânsul, în noroi.
— Nikita, apucă-mă pedupă gât… „Bătrânul soldat” a
priceput. Braţele lui sleitede putere se prind în jurulgâtului meu, într-o
sforţare disperată. — Gata?
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
160/627
O mişcare bruscă. Nikitahorcăie scurt:
— Încet… încet… Suliţi luminoase îmisparg vederea, după
care, bezna se întinde dinnou, rece şidispreţuitoare. Acum văd
limpede cerul. Stele de jar se înghesuie una înalta, anume ca să vadă
necazurile pă- mântului.Înaintez greu, dar înaintez. Nikita geme. Urc
înălţimea pe care cucâteva ceasuri în urmă
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
161/627
am apărat-o. Urc, şi un nume îmi stăruie în
minte: „Ivan NikolaeviciDemidov”. Apoi, înureche îmi răsună
cuvintele lui Nikita: „Povestea vieţii lui IvanNikolaevici Demidov e
povestea lui Petia, afamiliei lui Petrenko, a lui
Abdurasil. E povestea
despre vitejia oamenilorsovietici. Ţine minteaceastă poveste şi, dacă
vei rămâne în viaţă,spune-o oamenilor.”
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
162/627
Urc… urc… Zărescsârmele ghimpate
răvăşite de explozii. Iatăşi-un hitlerist. A rămas înţepenit între sârme ca o
sperietoare de ciori… — Stoi, kto tam? 11 strigăcineva la mine.
Am ajuns. Simt cumemoţia îmi strânge ghemgâtlejul uscat. Îmi vine să
plâng. Reuşesc sărăspund cu vocetremurândă:
— Svoii, bratţă!
12
11-Stai,cine-i acolo?12-De-ai noştri,fraţilor!
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
163/627
Îmi sar în ajutor doisoldaţi. Braţele lui Nikita
îngheţaseră în jurulgâtului meu. Cu greu le-am desfăcut din
strânsoarea lor. Nikita numai geme. Ochii lui neprivesc, cerând parcă
iertare.O geantă mică decampanie îi atârnă de
centiron. *
Carnetul de partid,
ciuruit de gloanţe şi pătatde sânge, trece din mână
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
164/627
în mână, într-o tăceresolemnă. Câteva clipe se
odihneşte şi-n palmelemele. Cu inima strânsăde durere, citesc numele
comunistului căzut: „Nikita DimitrieviciRiabinin”.
Câte zile au trecut de laplecarea noastră dinAlma-Ata? Nu ştiu! Nu
vreau să le număr. Ştiuun singur adevăr:flăcările Marelui Război
pentru Apărarea Patrieiau trecut şi prin sufietul
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
165/627
meu, că- lindu-mă.Niciodată nu mi-a fost
mai clar gândul pentru celupt şi trăiesc. Lupt şitrăiesc pentru a-mi cuceri
o tinereţe asemănătoarecu cea a lui Petia, Nikita,Abdurasil, Fatîhov,
Petrenko.*
Am deschis geanta lui
Nikita. Am găsit uncreion, un carneţel decântece şi o scrisoare
neterminată către oprietenă.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
166/627
Pe prima pagină acarneţelului am găsit o
însemnare: „Mă întrebaţi ce efericirea? Luptă!”
*Luptăm. Înălţimea este în mâinile noastre. Nemţii
contraatacă nebuneşte. Îirespingem.Am mâncat caşă din
gamela unui soldat pecare-l vedeam pentru
întâia oară. Acesta
înfuleca şi râdea, încreţind faţa pe care, din
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
167/627
această pricină, sescorojea noroiul uscat.
Tot zâmbind, mi-a spuscă-l cheamă SemionZaverniaev şi că e
telegrafistul companiei.Nostim flăcău. Stăm în noroi şi tătucul
Ceapaev înjură că nupoate să-şi aprindă oţigară de mahorcă.
*
Pe neaşteptate, ca ovijelie, s-a dezlănţuit
ofensiva Armatei Roşii. Oarmată ieşită ca din
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
168/627
pământ desfăşoară unuragan de foc nimicitor.
De unde au apărut aşa,dintr-o dată, atâteatunuri, atâtea tancuri,
atâţia soldaţi? Când s-auapropiat de liniafrontului?
(Nu ştiu cum oi fi casoldat, dar ca strateg lasfoarte mult de dorit.)
Pe cer, soarele râde cutoată fierbinţeala lui.— Am pornit-o, flăcăi,
râde tătucul şi trage dinţigară. Ian ascultă,
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
169/627
românule, glasulcatiuşelor… Auzi cum mai
bubuie zeul războiului… Volbură de foc zguduievăzduhul. Mii şi mii de
obuze întorc pe dos întăriturile hitleriştilor. Înplină bătălie, l-am întâlnit
pe Semion Zaverniaev.Casca îi lunecase pe osprânceană. M-a întrebat,
aşa, prin surprindere: — Vrei să fim prieteni? — Vreau… şi nu ştiu de
ce, vorbele lui parcăsemănau cu întrebarea
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
170/627
unui copil care îl cheamăpe altul la joacă.
Două ceasuri mai târziu,trei rachete roşii nearătau încotro e drumul
spre victorie.Un „urra” rusesc, mai puternic decât toate
bubuiturile artileriei la unloc, a cutremurat
văzduhul…
Noi, pehota
13
, reginacâmpurilor, porneam laatac.
*
13-Artileria.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
171/627
Apărarea hitleristă a fostdată peste cap. Ceas cu
ceas, sprijiniţi de artilerie,tancuri, aviaţie, lărgimaceastă poartă spre
Berlin.Mi-e dor de Abdurasil.
Soarele e fierbinte. Iarba
e neagră, pârlită deexplozii. Sunt însă şilocuri unde iarba e verde.
Atunci mă aplec şi trag în plămâni mirosul proas-păt al verdeţii.
*
„Tigrii” hitlerişti au
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
172/627
trecut la contraatac.
Ameninţător, huruitul
motoarelor se apropie de întăriturile noastre.Tancurile, din mers, trag
în noi foc direct.Proiectilele răscolescpământul din jurul nostru
şi ridică în aer vârtej defum înecăcios.Sergentul Petrov,
alergând de la om la om,ordonă: — Pregătiţi grenadele
antitanc!… Tătucul Ceapaev îmi
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
173/627
strigă: — Ţin’te bine, măi
românule, astăzi, o sa fiecam greu… Mă bucur că „deadea” 14
e lângă mine.Întotdeauna, dârzenia şicalmul lui mă liniştesc şi-
mi dau mai multăsiguranţă în luptă. Amconvingerea că omului
acestuia nu i se poate întâmpla nimic. Zgomotele blindatelor
hitleriste cresc şi se14-Unchiul.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
174/627
multiplică monstruos derepede. Kiril numără: „Un
tanc… două… trei…patru“... apoi trage o înjură- tură; sunt prea
multe ca să le numeri. Urechile-mi vuiesc dehuruitul sfredelitor al
„tigrilor”. Mă ridicprevăzător în picioare.Soarele a căzut în spatele
pădurii, lăsând doar ocoroană roşie pe frunteabrazilor. Tancurile se
apropie. Tunurile lorfumegânde aduc cu nişte
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
175/627
ochi negri, răi, cuprinşi detremurul morţii. Şenilele
par măsele flămânde.Simt un fior de gheaţăde-a lungul şirei spinării.
Fulgerător, îmi aducaminte de Alma-Ata, demuzeul închinat celor 28
de panfilovişti care, cupreţul vieţii lor, au oprit înaintarea tancurilor
hitleriste spre Moscova.Semnalul de luptă a fostdat. Un tun de vână-
toare antitanc a ieşit dinvăgăună şi a ripostat cu
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
176/627
îndrăzneală. Îl urmeazăzeci de „vânători” de tigri.
Începe duelul. Un tanc aluat foc. A luat şi aldoilea. Totuşi, şenilele
altor maşini se învârtesc înainte, spre noi. Tătucul şi-a terminat
mahorca. Calm, îşi împinge casca pe spate, îşi şterge cu palma
mustaţa ruginită şi-miface semn: „grenadele”.În aceeaşi clipă, aud
ordinul comandantului:— Grenadele… foc!
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
177/627
Scuipându-şi în palme, întocmai ca un gospodar
obişnuit cu treburilegospodăriei, tătuculapucă pachetul de
grenade. Îl văd; ca unadevărat vânător cautăgura fioroasă a „tigrului”.
Aruncăm în acelaşi timpşi-l aud strigând:— Na! Ţine! De rezişti,
ataman te fac… Ne lipim de pereteletranşeei. Aşteptăm.
Explozii. Lovit în şenile,un tanc se răsuceşte
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
178/627
nervos. Zici că vrea s-o iala fugă înapoi. Flăcările
răsărite ca din pământ îicuprind laba de fier, înlănţuindu-l. Capacul
turelei se ridică.Hitleristul încearcă oscăpare. Nu izbuteşte:
cade învins peste maşina învinsă.Tătucul apucă un alt
pachet de grenade. Luptadevine mai crâncenă.Obuze vrăjmaşe nimeresc
într-un tun „vânător”,zdrobindu-l cu servanţi cu
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
179/627
tot. Vaietele răniţilor abiase aud.
Tancurile aprinse începsă arunce „artificii”.Dintr-o maşină
incendiată, se târâie untanchist. Alunecă pesteturelă, învăluit în fum,
apoi peste şenile.Hitlerisţul a luat foc. Ardedin tălpi până-n creştet.
Căzut la pământ, încearcă să înăbuşe limbile de foc.Îşi vâră nasul în pământ,
scormoneşte, pânărămâne încremenit.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
180/627
Aud un soldat strigând: — Aşa, trage-n nas…
Trage… neam de neamultău să nu uite mirosulpământului rusesc!
— Zii, că-i zici bine! îl îndeamnă tătucul. Căldura strânge frontul
într-o chingă de foc. Amurgul întârzie, ori mise pare mie? Pe câmpul
din faţa noastră, „tigrii”incendiaţi aduc cu niştefăclii uriaşe, aprinse întru
întâmpinarea nopţii. Etârziu. Atacul blindatelor
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
181/627
fasciste a fost respins.
„Tigrii” au fost puşi cu
botul pe labe.Să fi fost miezul nopţii
când am pornit înainte. În
urmă, rămânea o noaptede vară, care se pierdea în flăcări.
*Fortificaţiile inamicului s-au năruit. „Porţile” spre
Berlin sunt în stăpânireanoastră. Tătucul mi-astrâns mâna:
— Hei, Niculae, ai trecutbotezul… mândreşte-te…
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
182/627
*
Armatele fasciste sunt
încercuite. A începutlichidarea „pungii”.Murdari, nebărbieriţi, plini
de păduchi, „cuceritorii”schiaună pe toate drumurile:
— Kaput… Hitler kaput… *Într-un sat, am văzut
zece spânzurători. Zeceoameni sovietici atârnaude funii: zece luptători
pentru cauza fericirii pepământ.
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
183/627
Jur să nu uit niciodatăaceste spânzurători!
*Satul prin care am trecut
e distrus. Au rămas în
picioare doar hogeagurilecuptoarelor. Ţăranii ieşiţide prin ascunzători au
feţele de culoarea grâuluichinuit de secetă. Pedrumul cu camioane
răsturnate şi leşuri de cai,un băieţaş s-a apropiatde mine. Zdrenţe atârnau
pe trupul lui firav,scheletic. După ce m-a
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
184/627
iscodit din cap până-npicioare, mi-a vorbit cu
duioşie:— Şi tata meu e ostaşroşu… şi tata meu e la
Armata Roşie… Nene, nu-l ştii? L-am strâns la piept,
sărutându-i cârlionţiimurdari. Pe un acoperiş,ca prin minune rămas
întreg, un soldat a înfiptdrapelul roşu al puteriisovietice…
Fâlfâirea liberă adrapelului şi lacrimile
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
185/627
băieţaşului m-au însoţitcale lungă pe front.
*Pe şosea, trec coloane
cu prizonieri. Sunt mii şi
mii. Merg încet, împovăraţi, cu capetele înpământ. Trec prin satele
şi oraşele ruinate, caprintr-un uriaş cimitir. La ce gândesc ei acum,
când trec prin faţaruinelor, ogoarelor arse,spânzurătorilor ridicate?
La ce gândesc? Gândescla revanşă, ori la soarta
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
186/627
lor nenorocită? Gândescla decăderea lor morală,
ori la înălţarea unor noilagăre de exterminare,mai perfecţionate?
Da, înţeleg destul debine. Numai viitorul îmiva putea răspunde la ce a
gândit fiecare prizonierdin această coloană fărăde sfârşit.
*
Am poposit la marginea
unui lan de grâu. M-am
aşezat lângă SemionZavemiaev. Aveam chef
-
8/20/2019 Haralamb Zinca-Jurnal de Front
187/627
de vorbă: — De unde zici că eşti,
Semioane?— Din Briansk. Auzit-ai
de pădurile Brianskului?
Dau din cap afirmativ.Răspunsul nu l-amulţumit. Aici, la o piatră
de kilometru între azi şimâine, mi-a povestitdespre eroismul
luptătorilor din pădurileBrianskului. Laşaptesprezece ani,
Semio