Haiducii

Haiducia a fost specifică mai ales Balcanilor, extinsă, prin intermediul românilor, până în

Maramureș, Bucovina și Basarabia. Cei mai mulți haiduci au fost de o parte și de alta a Dunării,

âadică în Țările Romane, Bulgaria și Serbia.

Pe seama haiducilor, poporul a pus nenumărate legende, unele chiar fantastice. De obicei, în

aceste legende, multe în versuri, haiducii îi jefuiesc pe cei bogați, pe boieri, pe turci și pe fanarioți,

și îi ajută pe cei săraci cu o parte din pradă. Poezia populară îi arată ca nişte oameni puternici şi

generoşi. Poporul admiră în ei hotărârea, curajul de a se împotrivi nedreptăților. Supraomenescul

caracterizează aproape pe toţi eroii baladelor. Ei sunt oameni, însă cu însuşiri de uriaşi. Astfel

haiducul Mihu se întâlneşte cu o ceată de unguri şi după ce învinge în luptă dreaptă pe căpetenia lor,

cere tovarăşilor acestuia să-i ridice şaua şi armele, dar nici unul nu poate. Stanislav este şi mai

puternic. Prins de turci pe când dormea, e legat cu frânghii, i se atârnă şi o piatră de moară de gât şi

este prăvălit în Dunăre. El doarme cât doarme şi apoi se deşteaptă şi izbuteşte să se ridice la

suprafaţă cu piatră cu tot.

În româna veche, haiduc se tălmăcea prin "refugiat; bejenar". Regional haiducilor li se mai

spunea și pribegi. Adapostul lor preferat era codrul, care pe vremuri nu acoperea doar munții și

dealurile, ci și largi zone de câmpie, cum era celebrul Codru al Vlăsiei. Acolo, poterele nu se prea

încumetau să intre.

În țările românești ei au reprezentat pentru popor, adevărați eroi. Haiducia apare ca fenomen

după 1560, odată cu Baba Novac, continuă cu legendarii Gruia Novac (unul dintre fii săi), cu Iorgu

Iorgovan și cunoște o adevărată explozie, devenind o modă, în timpul ocupației austriece până după

revoluția lui Tudor Vladimirescu.Timp de aproximativ 300 de ani, (1560-1860) există un lung și

neîntrerupt șir de haiduci celebri cum ar fi Arghiri Adrian, Andrii Popa, Aureliu Aureliu, Toma

Alimoș, Gruia lui Novac, Pintea Viteazul , Iancu Jianu, Iorgu Iorgovan, Stanciu Bratu, Negoiță

Gheorghilaș, Stoian Stângã.

Vremea haiducilor apune în preajma unirii principatelor, odată cu revoluționarul Popa

Șapcă, ultimul care ridică la luptă cetele de haiduci.