Registrul graficului controalelor planificate pentru trimestrul IV anul ...
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA - gov.md · planificarea anuală a controalelor. Capitolul II....
Transcript of GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA - gov.md · planificarea anuală a controalelor. Capitolul II....
Proiect
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
HOTĂRÎRE nr. _____
din _______ ___________ 2018
cu privire la controlul de stat
asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor
În scopul executării prevederilor art. XXVII alineatul (4) liniuţa a treia şi a cincea
din Legea nr. 230 din 23 septembrie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte
legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 369-378, art. 755), art.
51 alin. (1), art. 16 alin. (2) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat
asupra activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012,
nr.181-184, art.595), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
1) Metodologia generală privind controlul de stat asupra activităţii de
întreprinzător în baza analizei riscurilor, conform anexei nr.1;
2) Regulile privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare,
conform anexei nr.2.
2. Hotărîrea Guvernului nr. 694 din 5 septembrie 2013 „Cu privire la aprobarea
Metodologiei generale de planificare a controlului de stat asupra activităţii de
întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc” (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2013, nr. 198-204, art. 796) se abrogă.
3. Prezenta hotărîrre nu se aplică controalelor de stat prevăzute la art. 1 alin. (4)
lit. b) – e) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii
de întreprinzător, inclusiv controlul vamal ulterior prin audit postvamuire.
4. Organele de control, în termen de până la o lună de la data intrării în vigoare a
prezentei hotărâri, vor revizui metodologiile sectoriale în conformitate cu Metodologia
generală privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei
riscurilor.
Prim-ministru Pavel FILIP
Contrasemnează:
Ministrul economiei şi infrastructurii Chiril GABURICI
2
Anexa nr.1
la Hotărîrea Guvernului nr._______
din ______ _______________ 2018
METODOLOGIA GENERALĂ
privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei
riscurilor
Capitolul I.
Dispoziţii generale
1. În scopul creșterii obiectivităţii, eficienței și fiabilității deciziilor privind
efectuarea controalelor, utilizării corecte a resurselor de efectuare a controlului,
eficientizării controlului şi supravegherii de stat a activităţii de întreprinzător şi,
implicit, al majorării beneficiului public prin maximizarea randamentului activităţii
organelor de control, se impune planificarea și efectuarea activităţii de control în baza
analizei riscurilor, conform Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat
asupra activităţii de întreprinzător.
Prezenta metodologie se aplică corespunzător la elaborarea metodologiilor
sectoriale de efectuare a controlului de stat asupra activității de întreprinzător în baza
analizei riscurilor, pentru domeniile de activitate atribuite în competența organelor de
control.
Prezenta metodologie se aplică cu respectarea prevederile art. 1 alin. (3) și (5)
din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de
întreprinzător.
2. Esenţa metodologică a analizei riscurilor în baza criteriilor de risc rezidă în
distribuirea după cele mai importante criterii de risc, relevante domeniului de control
atribuit, şi acordarea punctajului corespunzător după o scară prestabilită, acesta fiind
raportat la ponderea fiecărui criteriu, în funcţie de relevanţa lui pentru nivelul general
de risc. Aplicarea punctajelor aferente fiecărui criteriu este efectuată pentru fiecare
persoană supusă controlului/unitate controlată şi e urmată de elaborarea clasamentului
acestora în funcţie de punctajul obţinut, în corespundere cu nivelul individual de risc
estimat. Analiza riscurilor este necesară și se utilizează pentru alegerea acțiunilor
adecvate între mai multe acțiuni alternative.
3
3. Nivelul de risc estimat pentru fiecare persoană/unitate supusă controlului
determină nivelul frecvenţei şi intensităţii necesare acţiunilor de control ce privesc
persoana/unitatea în cauză. Pentru a asigura acoperirea, dar şi delimitarea clară a
domeniilor de competenţă a organelor de control, la metodologiile sectoriale se
anexează lista domeniilor şi/sau subdomeniile de activitate corespunzător
Clasificatorului activităților din economie (CAEM).
4. Organele de control aplică analiza riscurilor în baza criteriilor de risc în
următoarele situații:
1) la planificarea anuală a controalelor;
2) la luarea deciziei privind efectuarea unui control inopinat;
3) la identificarea soluției optime cu privire la plângerea depusă la organul de
control sau la informațiile privind încălcarea legislației devenite cunoscute organului
de control;
4) la elaborarea listelor de verificare și stabilirea cerințelor de reglementare care
ar trebui incluse în lista de verificare;
Organul de control poate aplica analiza riscurilor în baza criteriilor de risc şi:
1) în cazul planificării strategice a activității de control a organului de control;
2) în alte situații privind decizii în domeniul controlului asupra activității de
întreprinzător.
Analiza riscurilor în baza criteriilor de risc în situațiile prevăzute la subpct. 1)
se realizează conform cap. II.
Analiza riscurilor în baza criteriilor de risc în situațiile prevăzute la alineatul
întâi subpct. 2) - 4), cât şi în cele indicate la alineatul doi, poate fi realizată conform
prevederilor cap. II aplicate corespunzător sau conform unor metode specifice,
aprobate de organul de control, cu respectarea prevederilor prezentei metodologii.
În actul administrativ al organului de control cu privire la situațiile prevăzute la
alineatele întîi şi doi se indică criteriile de risc utilizate la luarea deciziei și modul în
care acestea au fost luate în considerare.
Dacă același criteriu de risc este utilizat pentru efectuarea analizei riscurilor
pentru mai multe situații din cele indicate la alineatele întîi şi doi referitoare la același
domeniu de activitate supus controlului, pot fi utilizate aceleași puncte, ponderi și
formule de raportare a riscurilor la persoanele supuse controlului, care sunt utilizate la
planificarea anuală a controalelor.
Capitolul II.
Planificarea controalelor în baza analizei riscurilor
Secțiunea 1-a.
Criteriile de risc
4
5. Elementele procesului de analiză a riscurilor (criteriile de risc, descrierea
criteriilor de risc, atribuirea punctelor și ponderilor) se bazează pe prevederile art. 3
alin. (3) din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii
de întreprinzător, precum și pe:
1) date științifice disponibile;
2) analiza informațiilor privind riscurile, incidentele/accidentele stabilite de
organul de control sau alte instituții conexe;
3) practica relevantă a altor state.
6. Criteriul de risc sumează un set de circumstanţe sau de însuşiri ale
subiectului şi/sau obiectului pasibil controlului, şi/sau raporturilor anterioare ale
persoanei supuse controlului cu organul de control, existenţa şi intensitatea cărora pot
indica probabilitatea cauzării de daune vieţii şi sănătăţii oamenilor, mediului
înconjurător, securităţii naţionale, ordinii publice în urma activităţii persoanei supuse
controlului şi gradul acestor daune.
7. Criteriile de risc reflectă probabilitatea apariției prejudiciului și/sau
mărimea acestuia.
8. La stabilirea probabilității apariției prejudiciului pot fi utilizate următoarele
criterii de risc generale:
1) domeniul activității economice;
2) metoda de producție;
3) istoricul conformității sau neconformității cu prevederile legislației, cât şi
cu prescripțiile organului de control;
4) existența sistemelor interne de management al calității;
5) data ultimului control.
La stabilirea mărimii prejudiciului pot fi utilizate următoarelor criterii de risc
generale:
1) dimensiunea unității de producție;
2 dimensiunea operațiunii economice;
3) volumul producției;
4) locația unității care constituie obiect al controlului;
3) domeniul activității economice;
4) metoda de producție;
5) numărul de persoane angajate.
Criteriile de risc indicate la alineatul întâi se utilizează în funcţie de specificul
domeniului de activitate al persoanei supuse controlului şi aplicabilitatea lor acestui
domeniu.
5
9. Organele de control pot stabili în metodologiile sectoriale şi alte criterii de
risc, decât cele indicate la pct. 8, particulare obiectului controlului, persoanelor supuse
controlului și raporturilor anterioare cu organul de control.
10. Criteriile de risc stabilite trebuie să respecte următoarele principii:
1) să fie relevante scopului activităţii organului de control;
2) să acopere toate întreprinderile pasibile controlului efectuat de organul de
control ce le aplică. În mod special, criteriile alese trebuie să fie relevante activităţii
şi/sau însuşirilor persoanelor supuse controlului şi/sau bunurilor utilizate/produse de
acestea;
3) să fie bazate pe informaţie certă, veridică şi accesibilă. După caz, vor fi
alese în primul rînd criteriile care acordă posibilitatea de atribuire a gradului de risc
unei persoane concrete, în baza unor informaţii valorice (statistice) ce pot fi obţinute
din surse exterioare, terţe (care nu ţin nici de activitatea organului de control şi nici de
datele acordate direct de întreprindere în sine) şi care pot fi obţinute oricît de des este
necesar;
4) să poată fi ponderate între ele;
5) să fie posibilă gradarea fiecăruia dintre ele după intensitatea riscului pe care
îl reflectă;
6) să fie raportate la caracterul multidimensional al izvoarelor de risc. Este
esenţial să nu se suprapună şi să fie alese cele ce ţin de subiect, obiect şi de raporturile
anterioare cu organul de control.
11. Criteriile de risc utilizate în mod obligatoriu, indiferent de specificul
fiecărui domeniu de control, sunt următoarele:
1) domeniul activității economice;
2) subiectul controlat. În acest caz, se utilizează un criteriu de risc ce se referă
la subiect şi reflectă mărimea acestuia (de exemplu, în funcţie de domeniul de control,
poate fi ales volumul de vînzări, cifra de afaceri, numărul de angajaţi, volumul
producţiei sau un alt criteriu specific subiectului, inclusiv având în vedere specificul
subiectului determinat de domeniul de activitate etc.);
3) istoricul conformității sau neconformității cu prevederile legislației, cât şi
cu prescripțiile organului de control.
Secțiunea a 2-a.
Gradarea intensităţii riscului
6
12. Fiecare criteriu de risc se repartizează pe grade/nivele de
intensitate/severitate, punctate conform valorii gradului de risc. Scara valorică este
cuprinsă între 1 şi 5, unde 1 reprezintă gradul minim şi 5 gradul maxim de risc.
În cazul în care nu există date sau informaţii care să permită aprecierea
gradului/nivelului de intensitate/severitate a criteriului de risc în raport cu persoana
supusă controlului, acestuia i se acordă punctaj maxim. După efectuarea primului
control cu utilizarea acestui criteriu de risc, organul de control revizuieşte punctajul
acordat în funcţie de datele şi informaţiile acumulate în cadrul controlului.
13. În descrierea fiecărui criteriu de risc, alocarea punctelor este urmată de
explicarea circumstanțelor pentru fiecare nivel de risc care permite identificarea
nivelului de risc al fiecărei entități/unități economice.
Exemplu,
Pentru evaluarea riscului în domeniul siguranței alimentare, producția de
produse alimentare ar putea fi utilizată ca unul dintre criteriile de risc; în scara de la 1
la 5 puncte, se acordă 1 punct pentru producția de 50 kg de produse din carne, 2 puncte
- pentru producția de 50-100 kg etc.
14. La acordarea cifrelor valorice se ţine cont de ponderea fiecărui nivel în
cadrul criteriului de risc şi de uniformitatea trecerii de la un nivel de risc la altul, astfel
încît de la nivelul minim la nivelul maxim de risc să fie reflectat un registru complet şi
relevant al nivelelor de risc posibile.
15. Pentru criteriile de risc obligatorii, punctajele pot fi acordate în felul
următor:
1) domeniul şi/sau subdomeniul activității economice.
Raţionamentul general: domeniul de activitate economică este unul dintre cei
mai importanți factori care indică asupra probabilității și mărimii prejudiciului.
Activitățile economice variază foarte mult în ceea ce privește echipamentele și
procesele utilizate, nevoia de muncă manuală, tipurile de produse realizate. Asemenea
trăsături sunt caracteristici inerente ale unei activități economice.
De exemplu, pentru sănătatea și protecția muncii, activitățile economice
diferă în ceea ce privește metodele și echipamentul utilizat, necesitatea lucrului fizic,
expunerea la condițiile meteorologice, substanțele chimice, lucrările la înălțime sau în
excavații. Ulterior probabilitatea și mărimea prejudiciului cauzat sănătății și protecției
lucrătorilor este diferit.
Exemplul 1:
Domeniul activității economice Gradul
7
de risc
Toate celelalte 1
- 2
Transport și logistică 3
Industria ușoară (de ex. producția de produse
alimentare, prelucrarea lemnului, inginerie de precizie etc.)
4
Construcții, silvicultură, prelucrarea și reciclarea
deșeurilor, industria grea (minerit, producerea de fier și oțel etc.)
5
2) istoricul conformității sau neconformității cu prevederile legislației, cât şi
cu prescripțiile organului de control;
Raţionamentul general: lipsa încălcărilor și caracteristicile neconformităților
existente la data ultimului control efectuat indică predispunerea antreprenorului la
respectarea legii şi, respectiv, riscul scăzut de încălcare a acesteia. Pe cînd existenţa
încălcărilor și caracteristicile neconformităților existente la data ultimului control
efectuat, atribuie persoanei supuse controlului un grad înalt de risc.
Exemplul 2:
Istoricul conformității sau neconformității cu prevederile
legislației, cât şi cu prescripțiile organului de control
Gradul
de risc
Nu au fost depistate încălcări sau au fost depistate încălcări minore
care nu au sporit posibilitatea apariţiei prejudiciului sau nu au
cauzat un prejudiciu.
1
Au fost depistate încălcări minore care nu au sporit riscul sau nu au
cauzat vătămări. Încălcări minore multiple care indică neglijența
persoanei supuse controlului.
2
Au fost depistate încălcări grave. Încălcări care ar putea avea un
impact asupra prejudiciului provocat. Există încălcări repetate. Au
fost aplicate sancţiuni contravenţionale. Nu au fost executate
prescripţiile dispuse de inspectori.
3
Au fost depistate încălcări foarte grave. Au fost aplicate sancțiuni
persoanei supuse controlului şi/sau au fost dispuse măsuri
restrictive.
4
Au fost depistate încălcări foarte grave. Au fost dispuse măsuri
restrictive. Au fost identificaţi indici ai infracţiunii. Au existat
plângeri primite de organul de control, care s-au confirmat în urma
controlului.
5
8
O altă modalitate de atribuire a punctelor este atribuirea acestora prin
utilizarea sistemului de punctare din lista de verificare aplicabilă în cadrul controlului.
Sistemul de punctare folosit în lista de verificare se bazează pe principiul că pentru
încălcări mai grave se acordă puncte mai mari. Fiecare listă de verificare trebuie să
conțină un tabel care atribuie puncte persoanei supuse controlului, acordate după
încheierea controlului, în scară de la 1 până la 5.
Secțiunea a 3-a.
Ponderarea criteriilor
16. Fiecărui criteriu de risc i se stabilește ponderea în raport cu toate criteriile
selectate, ţinînd cont de importanţa criteriului dat pentru domeniul specific de control.
Astfel, aceleaşi criterii pot avea relevanţă (şi pondere) diferită, în funcţie de domeniu
de control.
17. La determinarea ponderii, pentru fiecare criteriu se va ţine cont şi de:
1) scopul, atribuţiile şi domeniul de activitate al autorităţii de control;
2) influenţa criteriului ales asupra probabilităţii prejudiciului potenţial ce se
doreşte a fi evitat şi mărimii acestuia;
3) multidimensionalitatea izvoarelor de risc, ponderându-se corespunzător
criteriile ce ţin de diferite aspecte (subiect, obiect, raporturi anterioare).
18. Ponderea pentru fiecare criteriu de risc se determină în subunităţi, astfel
încît ponderea sumată a tuturor criteriilor să constituie o unitate. Acordarea unei
ponderi mai mari unui criteriu va impune diminuarea ponderii pentru alte criterii. Spre
exemplu, dacă sunt alese cinci criterii, toate ar putea avea ponderea a cîte 0,2 fiind
egale sau, dacă importanţa a cel puţin unui criteriu este mai mare, ponderea acestuia va
fi mai mare şi a celorlalte trei va descreşte corespunzător.
Exemplul 3:
Criterii Ponderea
Exemplul 1 Exemplul 2 Exemplul
3
Criteriul nr.1 0,3 0,2 0,5
Criteriul nr.2 0,3 0,2 0,1
Criteriul nr.3 0,1 0,2 0,1
Criteriul nr.4 0,2 0,2 0,15
Criteriul nr.5 0,1 0,2 0,15
TOTAL 1,0 1,0 1,0
9
19. Pentru toate domeniile specifice de control, ponderea a cel puţin două
dintre criteriile obligatorii stabilite la punctul 11, în sumă nu poate fi mai mică de 0,5
şi fiecare criteriu din totalitatea criteriilor stabilite nu poate avea o pondere mai mică
de 0,1.
Este obligatorie revizuirea periodică a ponderilor atribuite fiecărui criteriu de
risc, în funcţie de noile date disponibile ale rezultatelor controalelor anterioare şi de
actualizarea informaţiei colectate. În cazul în care un criteriu îşi pierde în timp din
relevanţă, se recomandă scăderea consecutivă a ponderii acestuia în raport cu restul
criteriilor utilizate. Revizuirea trebuie să se efectueze în baza regulilor stabilite la pct.
5.
Secțiunea a 4-a.
Aplicarea criteriilor în raport cu persoanele supuse controlului
20. După ce au fost determinate criteriile concrete ce vor fi utilizate şi
ponderea acestora, se aplică aceste criterii în raport cu fiecare subiect potenţial al
controlului, stabilindu-se media ponderată a gradelor specifice de risc în baza
următoarei formule:
sau
unde:
Rg – gradul de risc global asociat cu subiectul potenţial al controlului;
1, 2, n – criteriile de risc;
w – ponderea fiecărui criteriu de risc, unde suma ponderilor individuale va fi
egală cu unitatea;
R – gradul de risc pentru fiecare criteriu.
21. În urma aplicării formulei stabilite la pct. 20, riscul global va lua valori
între 200 şi 1000 de unităţi, unde persoanele care obţin 200 de unităţi sînt asociate cu
cel mai mic risc.
22. În funcţie de punctajul obţinut în urma aplicării formulei, sînt listaţi
subiecţii controlului, în vîrful clasamentului fiind plasate persoanele care au obţinut
punctajul maxim. Persoanele din vîrful clasamentului sînt asociaţi cu un risc mai înalt
şi urmează a fi supuşi controlului în mod prioritar.
10
23. În baza clasamentului, organul de control întocmeşte proiectul
planului anual al controalelor, pe care îl înregistrează în Registrul de stat al
controalelor, în modul şi termenul stabilit de Guvern.
24. Clasamentul poate fi utilizat de organul de control pentru stabilirea
frecvenţei de control recomandate pentru fiecare persoană. Frecvenţa recomandată
poate fi utilizată pentru prioritizarea controlului inopinat în cazul în care în acelaşi
timp mai multe întreprinderi cad sub incidenţa temeiurilor şi condiţiilor stabilite la art.
19 al Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de
întreprinzător.
25. La sfârșitul perioadei pentru care s-a făcut planificarea, organul de control
elaborează un raport prin care se va determina ponderea persoanelor supuse controlului
din numărul total, va modifica, după caz, punctajele acordate anterior în baza
informaţiei acumulate în urma controlului, a schimbării situaţiei în raport cu data
ultimului control efectuat, a actualizării profilului fiecărei persoane.
26. Evaluarea riscului pentru obiectul individual trebuie efectuată după fiecare
control, cu excepția verificării suplimentare, realizate conform art. 28 alin. (9) din
Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de
întreprinzător, sau a controlului la solicitarea directă din partea persoanei supuse
controlului. Dacă datele colectate în timpul controalelor nu modifică clasamentul
actual al riscurilor, atunci clasamentul rămâne neschimbat.
Clasamentul nou calculat se aplică pentru planificarea controalelor pentru
perioada ulterioară de planificare, adică pentru anul următor.
27. Pentru persoana care nu a mai fost spusă anterior controlului de stat asupra
activității de întreprinzător de către organul de control respectiv, clasamentul se
calculează după efectuarea primului control.
Organul de control poate solicita persoanei realizarea unei autoevaluări a
entității economice și, până la efectuarea primului control, poate utiliza datele
autoevaluării. De asemenea, organul de control, până la efectuarea primului control,
poate aplica clasamentul mediu pentru același tip de activitate economică ca și a
persoanei spuse controlului. Soluția aleasă de organul de control pentru persoanele
numite se stabilește în metodologia sectorială.
28. Nivelul de risc al persoanei supuse controlului și/sau al obiectului
controlului se introduce în Registrul de stat al controalelor. Nivelul de risc al persoanei
supuse controlului și/sau al obiectului controlului reprezintă informație publică și se
pune la dispoziție publică pe pagina web a organului de control.
11
Capitolul III.
Efectuarea controalelor inopinate în baza analizei riscurilor
29. Controalele inopinate se efectuează în baza analizei riscurilor și doar în
cazul existenței temeiurilor și respectării condițiilor, prevăzute la art. 19 din Legea nr.
131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător. La
analiza riscurilor, organul de control utilizează criterii de risc care permit evaluarea
eventualului prejudiciu și mărimii acestuia în cazul în care controlul nu s-ar efectua.
30. La stabilirea probabilității apariției prejudiciului și mărimii acestuia pot fi
utilizate următoarele criterii de risc generale, după cum urmează:
1) pentru stabilirea probabilității apariției prejudiciului:
a) istoricul conformității și neconformității persoanei supuse controlului în
cauză;
b) domeniul activității economice;
c) probabilitatea repetării prejudiciului;
d) data ultimului control;
2) stabilirea mărimii prejudiciului:
a) mărimea prejudiciului posibil (dimensiunea producției, numărul de angajați
ai unității supuse controlului);
b) modul în care presupusa neconformitate cu cerințele legale ar putea genera
un prejudiciu (unele neconformități sunt mai predispuse să genereze daune, decât
altele);
c) domeniul de activitate economică;
d) mărimea prejudiciului care a fost deja cauzat.
Criteriile de risc indicate la alineatul întâi se utilizează în funcţie de specificul
domeniului de activitate al persoanei supuse controlului şi aplicabilitatea lor acestui
domeniu. Organele de control pot stabili în metodologiile sectoriale şi alte criterii de
risc, decât cele indicate la alineatul întâi, particulare obiectului controlului, persoanelor
supuse controlului și raporturilor anterioare cu organul de control.
Capitolul IV.
Identificarea soluției optime cu privire la plângerea
sau la informațiile privind încălcarea legislației, în baza analizei riscurilor
31. Plângerile depuse la organul de control, cât și informațiile privind
încălcarea legislației care au devenit cunoscute organului de control se evaluează în
baza analizei riscurilor.
12
Controlul în baza plângerilor sau a informaţiilor privind încălcarea legislației
se efectuează doar cu respectarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 131 din 8 iunie
2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi a prevederilor
metodologiei sectoriale.
32. Plângerile și informațiile pot determina acțiuni mai intruzive, precum ar fi
efectuarea de controale, care se realizează fără întârziere, dacă acestea indică asupra
unor încălcări grave sau foarte grave, asupra unor situaţii de avarie sau incidente, care
prezintă un pericol iminent și imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea și proprietatea
persoanelor, cât și în cazul în care indică asupra unor posibile încălcări grave sau
foarte grave, situaţii de avarie sau incidente, care prezintă un pericol iminent și imediat
pentru mediu, viaţa, sănătatea și proprietatea persoanelor.
Pentru plângerile și informațiile cu privire la posibile încălcări minore care
conduc la incidente/accidente minore sau care la un prejudiciu minor, organul de
control realizează acțiuni mai puțin intruzive sau dispune acțiuni care urmează să se
realizeze într-o perioadă ulterioară, cu includerea în următorul control planificat a
problemelor formulate în plângere sau în informația deținută.
33. Criteriile de risc generale care pot fi utilizate pentru evaluarea plângerilor
cu privire la încălcarea legislației sunt:
1) compatibilitatea cu domeniul de control al organului de control;
2) conținut aparent neîntemeiat;
3) timpul ce a trecut de la identificarea problemei;
4) credibilitatea autorului plângerii, în cazul în care a provenit în urma unei
plângeri repetate a aceluiași autor, fără a demonstra exactitatea reclamațiilor în
controalele anterioare;
5) completarea raportului unui incident/accident cu detalii exacte și precise,
care permit sau nu determinarea faptului dacă plângerea este depusă de o persoană
reală și permite, de asemenea, desfășurarea unei anchete reușite;
6) baza de consum expusă unui risc, utilizată de grupuri vulnerabile.
Criteriile de risc indicate la alineatul întâi se utilizează în funcţie de specificul
domeniului de activitate al persoanei supuse controlului şi aplicabilitatea lor acestui
domeniu. Organele de control pot stabili în metodologiile sectoriale şi alte criterii de
risc, decât cele indicate la alineatul întâi, particulare obiectului controlului, persoanelor
supuse controlului și raporturilor anterioare cu organul de control.
34. Organul de control poate, de asemenea, să evalueze din oficiu alte
informații cu privire la încălcări ale legislației, care i-au devenit cunoscute, precum ar
fi publicațiile din mass-media, social media sau din alte părți, care se evaluează prin
intermediul condiţiilor şi criteriilor de risc indicate la pct.31 şi pct. 33.
13
35. Organul de control decide cu privire la clasificarea plângerilor și
informațiilor în baza condiţiilor şi criteriilor de risc indicate la pct.31 şi pct. 33, cu
dispunerea motivată a uneia sau mai multor din următoarele activități:
1) refuzarea în efectuarea unui control, cu înregistrarea plângerii în cabinetul
electronic al persoanei supuse controlului din Registrul de stat al controalelor;
2) dispunerea efectuării imediate a unui control inopinat, care poate include
desfășurarea unui control la fața locului;
3) înregistrarea plângerii în cabinetul electronic al persoanei supuse controlului
din Registrul de stat al controalelor, companiei cu notificarea acestuia despre
verificarea anumitor aspecte identificate în plângere în timpul următorului control
planificat;
4) transmiterea informațiilor către autoritatea competentă, în cazul în care
plângerea nu se încadrează în domeniile de competență ale organului de control.
Capitolul V.
Elaborarea listelor de verificare și stabilirea cerințelor de reglementare
care ar trebui incluse în lista de verificare
36. Desfășurarea controalelor are loc doar în baza și în limitele listei de
verificare aplicabile pentru domeniul, tipul și obiectul de control în cauză. Listele de
verificare au ca scop optimizarea timpului și eforturilor necesare desfășurării
controlului, asigurând focusarea procesului de control către aspectele referitoare la cele
mai semnificative riscuri.
37. Elaborarea listelor de verificare se face pornind de la criteriile de risc
stabilite în metodologia sectorială. Conținutul listelor de verificare are ca scop
reflectarea respectării cerinţelor legale orientate către înlăturarea și/sau diminuarea
efectivă și oportună a riscurilor pentru mediu, sănătatea, viața și proprietatea
persoanelor, care sunt prevăzute pentru domeniul de activitate respectiv.
În procesul de elaborare a listei de verificare, fiecare cerință legală referitoare
la domeniul specific de activitate se evaluează pentru a determina modul în care
nerespectarea acesteia poate cauza apariția unui prejudiciu și a mărimii acestuia.
38. Cerința legală se include în lista de verificare dacă:
1) nerespectarea acesteia:
a) creează pericol iminent, dar nu imediat, pentru mediu, viața, sănătatea și
proprietatea persoanei controlate și/sau angajații acesteia ori creează pericol iminent,
dar nu imediat, pentru societate, care, dacă nu este înlăturat în termenul indicat, va
deveni imediat;
14
b) care creează pericol iminent și imediat pentru mediu, viața, sănătatea și
proprietatea persoanei controlate și/sau angajații acesteia ori creează pericol iminent și
imediat pentru societate;
2) abordează aspectele majore, relevante pentru reducerea riscurilor și
prevenirea daunelor.
39. Listele de verificare se întocmesc și se aprobă conform regulilor aprobate
de Guvern.
Capitolul VI.
Planificarea strategică a activității de control a organului de control
40. Organul de control realizează planificarea strategică a activității de control
prin utilizarea analizei riscurilor în scopul determinării domeniilor strategice spre care
urmează să se concentreze activitatea sa de control. Domeniile strategice pot viza
tipuri specifice de activități economice, probleme de reglementare specifice sau
transversale, pericole noi într-un anumit domeniu. Domeniile strategice pot avea o
dimensiune locală sau una regională.
41. Selectarea domeniilor strategice permite distribuirea eficientă a
resurselor interne pentru efectuarea controalelor, furnizarea de consultanță persoanelor
supuse controlului și consumatorilor, precum și alegerea unui echilibru adecvat între
controale și furnizarea de consultanță pentru atingerea obiectivelor de reglementare.
42. Criteriile de risc, descrierea lor, atribuirea punctelor și ponderilor pentru
fiecare criteriu de risc în cazul planificării strategice a activității de control a organului
de control se realizează conform prevederilor referitoare la planificarea anuală a
controalelor, statuate de prezenta metodologie.
Capitolul VII.
Crearea şi menţinerea sistemului de date necesar
aplicării criteriilor de risc
43. Sistemul de efectuare a controalelor în baza analizei riscurilor trebuie să
fie întemeiat pe date statistice relevante, certe şi accesibile furnizate de Biroul Naţional
de Statistică, date colectate de organele de control, de alte autorități și instituții publice,
inclusiv din surse informatice oficiale, precum și din alte surse sigure. Este obligatorie
evitarea aplicării criteriilor de risc în baza datelor incomplete şi interpretabile.
15
44. Pentru elaborarea şi menţinerea clasamentului persoanelor supuse
controlului conform riscului prezentat, organul de control menţine, prin intermediul
Registrului de stat al controalelor, o bază de date care să reflecte cel puţin:
1) lista tuturor persoanelor pasibile de a fi supuse controlului, cu datele
individuale de identificare;
2) istoria activităţii de control;
3) profilul fiecărei persoane supuse controlului, cu informaţia relevantă pentru
criteriile de risc utilizate pentru clasificarea persoanei în cauză.
45. Organul de control reexaminează şi actualizează informaţia necesară
pentru aplicarea criteriilor de risc cel puţin o dată pe an.
16
Anexa nr. 2
la Hotărârea Guvernului nr. _____
din _____ _______________ 2018
REGULILE
privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare
Capitolul I.
Dispoziții generale
1. Regulile privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare (în
continuare - Regulile) stabilesc reguli și proceduri pentru elaborarea, aprobarea și
utilizarea listelor de verificare în cadrul controlului de stat asupra activităţii de
întreprinzător, corespunzător prevederilor Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind
controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
2. Regulile au ca scop unificarea procedurilor şi modului de elaborare şi
aprobare a listelor de verificare de către organele de control, în vederea instituirii unor
practici omogene de utilizare a listelor de verificare de către acestea şi, astfel,
realizarea obiectivelor controalelor de stat.
Utilizarea listelor de verificare se realizează în conformitate cu Legea nr. 131
din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
3. Regulile garantează realizarea obiectivelor listelor de verificare, care sunt:
1) asigurarea uniformităţii și coerenței procesului de control, efectuat de către
diferite organe de control şi inspectorii acestora;
2) asigurarea focusării procesului de control asupra aspectelor referitoare la
cele mai semnificative riscuri;
17
3) asigurarea transparenței procesului de control, prin informarea persoanei
controlate cu privire la obiectul/tematica controlului și constrângerea
inspectorilor/organelor de control să acționeze în limitele listelor de verificare;
4) furnizarea de informaţii şi îndrumări agenţilor economici, prin intermediul
întrebărilor din lista de verificare, cu privire la cerințele cheie referitoare la riscuri, la
modul de respectare a prevederilor legale şi a acţiunilor orientate către reducerea
riscurile;
5) colectarea, în cadrul controalelor, a informațiilor referitoare la agenții
economici în vederea construirii profilurilor de risc ale acestora.
4. Elaborarea listelor de verificare se face cu respectarea următoarelor
principii:
1) simplitate în utilizare - lista de verificare este un instrument de lucru, atât
pentru inspectori, cât şi pentru agenţii economici, prin urmare, întrebările din listele de
verificare trebuie să fie clare și ușor de înțeles, cu aspect logic și vizual, astfel încât
documentul să fie ușor de utilizat pentru inspectori și pentru agenţii economici;
2) orientare către riscurile semnificative - cerințe legale pentru agenţii
economici diferă în importanța lor pentru prevenirea și atenuarea riscurilor. Astfel,
listele de verificare trebuie să conţină cele mai importante întrebări pentru prevenirea
și atenuarea riscurilor semnificative;
3) abordarea dinamică a riscurilor - lista de verificare este un instrument care
poate și trebuie modificat la necesitate, astfel, încât să reflecte modificările legislative
şi modificări ale riscurilor, și pentru a crește simplitatea în utilizare și caracterul practic
al ei;
4) transparență și publicitate - agenţii economici şi societatea în general are
acces la listele de verificare în vederea examinării lor, familiarizării cu conţinutul lor și
utilizării în procesele de autoevaluare;
5) cooperare la elaborarea listelor de verificare - elaborarea şi revizuirea
listelor de verificare se face prin cooperarea între organul de control şi agenţii
economici. Lista de verificare reprezintă un instrument practic pentru utilizare zilnică
de către organele de control şi agenţii economici la realizarea controalelor,
autoevaluare şi pentru informare, astfel că elaborarea şi revizuirea listei de verificare
se realizează în mod obligatoriu cu consultarea agenţilor economici.
5. Organul de control elaborează liste de verificare, pentru domeniile de
activitate supuse controlului, în baza riscurilor semnificative în domeniul respectiv
care corespund criteriilor de risc identificate în metodologiile sectoriale. Organul de
control poate regrupa diferite domenii de activitate într-o singură listă de verificare în
cazul în care riscurile acestora sunt similare.
18
6. Pentru anumite domenii de activitate, organele de control pot pregăti liste
de verificare separat pentru diferite riscuri, astfel încât, împreună cu agenţii economici,
acestea pot elabora liste de verificare pentru afaceri/activităţi concrete, bazate pe
riscurile pe care le prezintă aceste afaceri/activităţi.
7. Organul de control poate pregăti liste de verificare cu caracter general
pentru fiecare domeniu de activitate și, de asemenea, liste de verificare cu caracter
specific care sunt orientate către riscuri separate ale activității supuse controlului.
8. În cadrul controlului la o unitate economică pot fi utilizate mai multe liste
de verificare - cu caracter general și cu caracter specific.
Exemplu:
La verificarea unui obiect industrial pot fi utilizate o listă de verificare cu
caracter general şi câteva liste de verificare cu caracter specific care acoperă riscurile
specifice la unitatea respectivă - „Liste de verificare privind sănătatea și siguranța de
lucru cu substanțe chimice” și „Liste de verificare privind sănătatea și siguranța de
lucru cu partea mobilă” sau, spre exemplu, o „Listă de verificare referitoare la
supravegherea pieței pentru siguranța produselor” și mai multe liste de verificare
referitoare la produse specifice, liste care sunt orientate către cerințele de siguranță
pentru anumite produse, cum ar fi jucăriile sau articolele electrice.
9. În cazul în care, în cadrul controlului, inspectorul constată neconformități
cu cerințele legale admise de persoana supusă controlului, care nu sunt incluse în
întrebările din lista de verificare, care pot fi înlăturate fără ca activitatea curentă a
persoanei să fie afectată și care nu creează pericol iminent pentru mediu, viața,
sănătatea și proprietatea persoanelor, persoanei controlate i se emit prescripții în baza
cărora se recomandă și se indică modalități de înlăturare a încălcărilor, însă nu îi pot fi
aplicate sancțiuni prevăzute de legea contravențională sau altă lege și nu pot fi aplicate
măsuri restrictive.
În cazul prevăzut la alineatul întâi, inspectorul enumeră neconformitățile
constatate în procesul-verbal de control, prescripțiile, recomandările şi modalităţile de
înlăturare a neconformităţilor aplicate.
Capitolul II.
Structura și conținutul listei de verificare
10. Lista de verificare este constituită din următoarele părți structurale:
1) introducere - această parte conține informații generale despre organul de
control și subiecții supuși controlului;
19
2) informații despre unitatea economică, necesare pentru evaluarea riscului
acesteia;
3) lista de întrebări - această parte conține o listă de întrebări la care se
răspunde cu „Da”, „Nu” sau „Nu este cazul”;
4) ponderea - partea care conține punctajul pentru răspunsurile pozitive și
negative;
5) descrierea neregulilor identificate;
6) lista actelor normative referitoare la întrebările formulate, în care se conțin
cerințele legale prevăzute de aceste întrebări;
7) punctajul pentru evaluarea riscului;
8) ghid (opțional) - poate conține explicații mai detaliate cu privire la fiecare
întrebare/cerință.
Toate părțile din lista de verificare sunt componente ale unui singur
document.
11. Partea introductivă a listei de verificare conține următoarele informații:
1) titlul și numărul listei de verificare;
2) denumirea, adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail, alte date de
contact ale organului de control emitent;
3) numele, prenumele și funcțiile inspectorilor care au efectuat controlul.
Partea introductivă poate include și alte date, în funcție de specificul
controlului sau obiectul unui control.
12. La elaborarea listei de verificare, fiecare cerință legală referitoare la
activitatea specifică se evaluează pentru a determina modul în care nerespectarea ei
determină probabilitatea unui prejudiciu și mărimea acestuia.
Cerința legală se reformulează în formă de întrebare și se include în lista de
verificare în cazul în care:
1) nerespectarea ei:
a) creează pericol iminent, dar nu imediat, pentru mediu, viața, sănătatea și
proprietatea persoanei controlate și/sau angajații acesteia ori creează pericol iminent,
dar nu imediat, pentru societate, care, dacă nu este înlăturat în termenul indicat, va
deveni imediat;
b) care creează pericol iminent și imediat pentru mediu, viața, sănătatea și
proprietatea persoanei controlate și/sau angajații acesteia ori creează pericol iminent și
imediat pentru societate.
2) abordează probleme majore, relevante pentru atenuarea riscurilor și
prevenirea prejudiciului.
20
13. Întrebările se grupează într-un mod logic, pe domenii-cheie în domeniul
de activitate sau pe tipul de pericol, astfel încât lista să fie practic și ușor de utilizat.
14. Întrebările se formulează în format tabelar, într-un tabel constituit din
următoarele 4 compartimente:
1) întrebări;
2) răspunsurile la întrebarea (un răspuns pozitiv - „Da”; un răspuns negativ -
„Nu”; nici un răspuns - „Nu este cazul” - atunci când cerința nu este aplicabilă). În
cazul în care răspunsul este negativ, în lista de verificare se indică încălcarea
constatată;
3) note/comentarii, în cazul în care inspectorul înregistrează nerespectarea,
precum și alte informații relevante pentru persoana supusă controlului sau pentru
organul de control;
4) referința la temeiul legal care conține cerința legală, cu indicarea exactă a
titlului actului normativ, articolului, alineatului încălcat. Pentru a simplifica aspectul
vizual al listei de verificare, referința la actul normativ se face cu indicarea titlului
complet sau prescurtat al acestuia, sau prin indicarea numărului de ordine al actului
normativ în „lista actelor normative”, indicată în lista de verificare.
5) punctajul pentru fiecare întrebare.
15. Întrebările se formulează clar, inteligibil și fără echivoc, astfel încât să se
asigure ca, conducătorul sau reprezentantul persoanei supuse controlului înțelege ce se
așteaptă de la entitate în vederea conformării cu cerințele/condițiile, prevenirii și
diminuării riscurilor.
Întrebările se expun concret, cu evitarea formulărilor abstracte și ambigui,
chiar dacă aceasta înseamnă întocmirea unei liste mai mare de întrebări.
Enunțul întrebărilor nu trebuie să utilizeze termeni specifici, juridici sau
tehnici, cu excepția cazului în care organul de control consideră că conducătorii sau
reprezentanții persoanelor supuse controlului sunt capabili să înțeleagă terminologia
specifică.
Întrebarea se formulează în așa mod, încât răspunsul pozitiv la întrebarea
indică conformitatea cu cerința legală. Conținutul întrebării trebuie să permită
determinarea faptului dacă starea de lucruri dorită este prezentă pe teren sau dacă
anumite cerințe, în particular, sunt respectate.
16. Conținutul întrebărilor trebuie să evite trimiterile la legislație, reguli sau
standarde (de exemplu, „curățenia instalației trebuie să respecte standardul X”),
întrucât în astfel de situații, persoana supusă controlului nu este în măsură să înțeleagă
care sunt acțiunile necesare pentru a se conforma cerințelor din lista de verificare.
21
Pentru a exclude necesitatea trimiterii la alte acte normative, întrebarea poate
fi separată într-o întrebare compusă.
În cazul în care trimiterile la legislație nu pot fi evitate, conținutul întrebării
trebuie să ofere o referință la norma legală exactă (articol, alineat, punct etc.) și la titlul
actului normativ sau, după caz, standard, indicate în „lista actelor normative” din lista
de verificare.
17. În cazul în care, conformitatea cu cerințele legale poate fi evaluată numai
prin intermediul mai multor întrebări, mai multor aspecte, este posibilă utilizarea unei
întrebări compuse.
Întrebarea compusă este o singură întrebare generală, care se detaliază în mai
multe sub-întrebări. Sub-întrebările reflectă cele mai importante cerințele ale actelor
normative/standardelor de referință.
Structura listei de verificare trebuie să permită indicarea unui răspuns „Da”,
„Nu” sau „Nu este cazul” pentru fiecare sub-întrebare, cât și pentru întrebarea
generală.
În sub-întrebare se prezintă o scurtă explicație privind modul de completare a
conformității pentru întrebarea generală. Modalitatea de apreciere a conformității se
stabilește de organul de control reieșind din gravitatea riscului care se dorește să fie
prevenit prin control.
De exemplu:
Pentru a constata conformitatea cu cerința legală, la toate sub-întrebările//la
sub-întrebările Nr. 1, nr. 2, nr. 3//la mai mult de jumătate dintre sub-întrebări, trebuie
să fie un răspuns pozitiv.
18. În cazul în care prin lege, în scopul de a preveni sau diminua riscurile, se
prevede dispunerea unor acțiuni specifice sau interdicția de a realiza anumite acțiuni,
sau regulamentele și standardele prevăd măsuri speciale, în întrebare se indică măsura
specifică, metoda, mijlocul de realizare a unui lucru, dar nu o cerință generală.
În cazul în care legea stabilește o cerință generală pentru prevenirea și
diminuarea riscurilor și nu indică măsuri, nu specifică metodele și mijloacele de a face
acest lucru, atunci persoana supusă controlului are libertatea de alegere la selectarea
măsurilor de punere în aplicare. În astfel de cazuri, întrebarea trebuie să indice nivelul
de protecție sau rezultatul care trebuie asigurat (de exemplu, cantități de emisie), dar
nu trebuie să specifice mijloace prin care se asigură acest nivel de protecție. Întrebarea
poate menționa măsurile de punere în aplicare doar în calitate de exemple.
19. Întrebările se expun în ordine logică, astfel încât să fie posibilă verificarea
lor consecutivă de către inspector în timpul procesului de control. De exemplu, în
cazul în care controlul la unitate pornește de la controlul documentelor, atunci toate
22
întrebările referitoare la verificarea de documente se recomandă să fie concentrate în
prima parte a listei de verificare. Întrebările referitoare la controlul fizic al instalațiilor
se recomandă să urmeze ulterior.
Întrebările din lista de verificare se grupează în funcție de subiect. De
exemplu, întrebările referitoare la un anumit pericol se expun într-un anumit grup,
astfel încât să nu fie dispersate pe parcursul întregii liste de verificare.
20. Fiecărei întrebări din lista de verificare i se atribuie un punctaj de la 1 la
20, astfel încât 1 reflectă cea mai mică importanță pentru risc, iar 20 reflectă cea mai
mare importanță pentru risc.
Punctajul trebuie să reflecte combinația posibilei daune a riscului (cu cât
riscul este mai periculos, cu atât este mai mare punctajul pe care îl primește întrebarea)
și cerința legală verificată prin întrebare (dacă respectarea cerinței contribuie la
eliminarea completă a riscului pe care îl vizează, scorul este mai mare, iar dacă
respectarea cerinței contribuie mai puțin la eliminarea riscului, punctajul acordat este
mai mic).
Se acordă punctaj maxim pentru întrebările care indică asupra unei cerințe
legale, încălcarea căreia poate produce un risc pentru viața persoanei sau să producă o
vătămare gravă a integrității corporale a persoanei.
În lista de verificare pot exista întrebări cu același punctaj.
Exemplu:
Lista de verificare a siguranței ocupaționale la locul de muncă
1
.
Întrebarea Temeiul
normativ
Conformitatea Comentar
ii
Punctajul
pentru
întrebare
1
.
Muncitorii care
lucrează la
înălțime își
conectează hamul
la schele sau alte
atașamente care nu
i-ar lăsa să cadă?
Actul
normativ,
norma
juridică.
20
(căderea
de la
înălțime
este un
pericol
mortal -
cel mai
înalt punct
pentru
risc).
Conectarea
hamului
23
este
modalitate
a foarte
eficientă
de a
reduce
riscul, și
reprezintă
punctul cel
mai înalt
pentru
respectarea
regulii)
..
.
3
.
Muncitorii s-au
antrenat să lucreze
la înălțime?
10 (riscul
urmărit
este
ridicat, dar
respectarea
regulii este
mai puțin
importantă
pentru
evitarea
riscului, în
raport cu
prima
regulă -
cea privind
conectarea
hamului)
4
.
Poartă muncitorii
căști de protecție?
10 (riscul
urmărit
este
scăzut, dar
respectarea
regulii este
eficientă
pentru
24
21. Punctajul se atribuie doar în cazul în care răspunsul la întrebare este „Nu”.
Dacă răspunsul la întrebare este „Da” sau „Nu este cazul” - punctaj nu se atribuie.
Punctajul prevăzut pentru întrebare se acordă integral sau nu se acordă deloc.
22. Suma punctajelor obținute la întrebările verificate constituie punctajul
general.
Un punctaj general mai mare, în clasamentul persoanelor supuse controlului,
reprezintă o neconformitate mai mare a persoanei supuse controlului cu cerințele
legale.
23. Punctajul permite inspectorilor și persoanelor supuse controlului să se
concentreze asupra cerințelor legale care reduc efectiv cele mai mari riscuri.
24. Punctajul este un indicator pentru identificarea cerințelor legale care
indică asupra unui risc mai grav și care, respectiv, trebuie verificate întâi.
Punctajul general se utilizează la evaluarea nivelului global de conformitate a
persoanelor supuse controlului și la întocmirea clasamentului acestora.
Punctajul general face parte din indicatorul de probabilitate a conformității în
procesul de evaluare a riscurilor.
Punctajul general poate fi utilizat și în alte scopuri, cum ar fi decizia de
sancționarea, necesitatea realizării unui control ulterior, luarea deciziei de suspendare a
activității persoanei supuse controlului. Modul de utilizare a punctajului general se
stabilește în metodologiile sectoriale.
Organele de control indică în metodologiile sectoriale modul de utilizare a
punctajului general.
25. Unele informații despre unitatea economică sunt necesare pentru
evaluarea riscurilor (de exemplu, domeniul de activitate, mărimea) caracteristice
entității.
Informațiile despre unitatea economică, relevante pentru evaluarea riscului
unității, se colectează în timpul controalelor și se introduc într-o parte separată a listei
de verificare, care, în mod clar, este distinctă de partea întrebărilor.
prevenire).
5
.
25
Informațiile disponibile organului de control înainte de efectuarea controlului
trebuie să fie introduse în lista de verificare. Informațiile se introduc în lista de
verificare înainte de efectuarea controlului, la sediul organului de control, ca etapă
preparatorie pentru control. În calitate de surse pentru aceste informații sunt:
1) registre disponibile;
2) acte permisive;
3) procese-verbale ale controalelor anterioare;
4) informații furnizate de agenții economici organului de control sau altor
autorităţi administrative centrale subordonate Guvernului și structurilor
organizaţionale din sfera lor de competenţă, sau altor autorități publice;
5) alte surse care oferă informații exacte și sigure.
26. Lista actelor normative la care fac referință întrebările din lista de
verificare și cerințele legale vizate de întrebări, trebuie inclusă în lista de verificare.
Actele normative se grupează, pe criteriul forței juridice, în legi, hotărâri ale
Guvernului, regulamente ale autorităților administrației publice, standarde. Se
recomandă ca lista de verificare să conțină link-uri interactive la actele normative
indicate în scopul facilitării accesului la legislația necesară.
27. Lista de verificare trebuie să permită corectarea datelor care au fost
completate înainte de control, în cazul în care, în timpul controlului, se constată că
aceste date sunt incorecte. De exemplu, în afară de câmpul de date, lista de verificare
poate conține o casetă separată referitoare la date - „Verificate/Trebuie amendate” -
pentru a bifa în casetă sau pentru a completa, dacă informațiile nu sunt corecte.
Listele de verificare trebuie să specifice clar informațiile care sunt necesare de
la persoana supusă controlului, pe baza criteriilor de risc specifice prevăzute în
metodologiile sectoriale privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător în
baza analizei riscurilor (de exemplu, domeniul de activitate etc.).
Lista de verificare nu poate fi utilizată la colectarea nici unei informații
irelevante pentru scopurile controlului și pentru evaluarea criteriilor de risc. Colectarea
de informații în scopurile menționate nu se pune în sarcina agenților economici, decât
minim posibil, atunci când într-un alt mod obținerea informațiilor respective este
imposibil.
28. Structura şi conţinutul listelor de verificare, utilizate în cadrul controlului
activităţii aeronautice efectuat în scopul asigurării siguranţei şi securităţii în domeniul
aviaţiei civile, trebuie să corespundă standardelor şi practicilor internaţionale
aplicabile.
Capitolul III.
26
Elaborarea, aprobarea și revizuirea listei de verificare
29. Organele de control elaborează proiectele listelor de verificare pentru
domeniile sale de control.
Pentru elaborarea listelor de verificare se recomandă constituirea grupurilor
de lucru cu atragerea în activitatea acestora a cel puțin un analist sau a unei persoane
ce deține o funcție cu atribuții analitice sau cu experiență analitică în domeniul de
activitate specific al organului de control, un inspector și un jurist.
30. După elaborarea proiectului listei de verificare, organul de control îl
publică pe pagina sa web pentru consultări publice, conform legislației cu privire la
transparența în procesul decizional.
Organul de control consultă proiectul listei de verificare cu agenții economici
și asociațiile, care activează în domeniul respectiv de activitate, precum și cu alte părți
interesate. Consultarea proiectului listei de verificare se realizează prin organizarea de
evenimente publice pe marginea proiectului, prin prezentări publice ale acestuia.
Scopul consultărilor publice a proiectului listei de verificare este de a asigura
transparența în elaborarea și ulterioara utilizare a listei de verificare, de a afla opinia
agenților economici pasibili de control, de a estima pozitiv și negativ consecințele
costurilor de implementare a listelor de verificare.
31. Anterior aprobării listei de verificare, se recomandă testarea proiectului
listei de verificare. Proiectul listei de verificare trebuie să fie testat în practică, prin
utilizarea lor în cadrul simulărilor de controale sau prin utilizarea lor, în cadrul
controalelor, paralel cu listele de verificare în vigoare la momentul efectuării
controlului sau în cadrul controalelor efectuate fără liste de verificare.
32. Proiectul listelor de verificare, definitivat în baza opiniilor expuse în
cadrul consultărilor publice se prezintă pentru aprobare autorității publice centrale cu
competențe în domeniul de control.
33. Organul de control trebuie să actualizeze listele de verificare la necesitate,
atunci când există modificări în legislația relevantă, atunci când controalele pun în
evidență aspecte noi, care nu au fost abordate în procesul de elaborare a întrebărilor
sau în cazul în care listele de verificare conțin întrebări irelevante sau dificil de aplicat.
Listele de verificare pot și trebuie revizuite pentru a corespunde sarcinilor
pentru realizarea cărora au fost elaborate și dezvoltate.
34. În cazul în care un inspector a constatat că cerințele legale necesare nu
sunt incluse în listele de verificare sau în cazul în care a observat că lista de verificare
27
include aspecte care pot fi considerate ca fiind nesemnificative, acesta prezintă,
superiorului său sau persoanei responsabile de elaborarea listei de verificare, o
propunere privind revizuirea sau ajustarea întrebărilor.
Orice amendare a listei de verificare se consultă în mod obligatoriu conform
prevederilor pct. 30.
Listele de verificare trebuie revizuite atunci când reglementarea legală
aplicabilă întreprinderilor a suportat modificări.
Listele de verificare se revizuiesc periodic, de regulă anual, cu eventuala
stabilire a unei date calendaristice pentru revizuirea periodică și aprobare a
modificărilor.
35. După aprobarea unor liste de verificare noi, cât și după aprobarea
modificărilor la listele de verificare, organul de control asigură organizarea de instruiri
pentru inspectorii care urmează să utilizeze lista de verificare în activitățile sale de
control.
36. Lista de verificare aprobată conform pct. 32 se publică în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova și pe pagina web oficială a organului de control.
Lista de verificare intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova sau la data indicată în actul administrativ prin care a fost aprobată,
care nu poate fi o dată anterioară datei publicării acesteia în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova.
Niciun inspector nu poate invoca, pentru justificarea competenţei sale, a
dreptului de a exercita controlul într-o problemă sau alta, de a constata o încălcare şi de
a aplica o sancţiune, o listă de verificare care nu a fost aprobată cu respectarea
prevederilor pct. 30 și nu a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
şi nu a intrat în vigoare în modul corespunzător.
37. Organele de control asigură:
1) în termen de 3 zile lucrătoare de la publicarea în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, publicarea, în Registrul de stat al controalelor și pe pagina lor
web oficială, a tuturor listelor de verificare pe care le utilizează în activitățile lor de
control de stat asupra activității de întreprinzător;
2) disponibilitatea descărcării, în format text și PDF, a listelor de verificare
utilizate în activitățile lor de control de stat asupra activității de întreprinzător;.
3) publicarea pe pagina lor web oficială, în același directoriu în care sunt
publicate și listele de verificare, datele cu privire la numele, funcția și datele de contact
(telefon, e-mail) ale persoanei responsabile pentru recepționarea comentariilor și
observațiilor referitoare la listele de verificare.
28
38. Nu există restricții cu privire la publicarea, utilizarea, imprimarea listelor
de verificare de către persoane fizice, agenți economici, asociații de afaceri sau oricare
alte persoane.
39. Organele de control evaluează posibilitatea de a sensibiliza și de a
distribui listele de verificare prin intermediul altor autorități publice care vin în contact
direct cu agenții economici, cum ar fi autoritatea competentă cu înregistrarea agenților
economici, autoritățile emitente ale actelor permisive, asociațiile de afaceri, agențiile
de consultanță în afaceri.
40. Regulile se aplică listelor de verificare utilizate de organele de control în
activitatea lor de control de stat asupra activității de întreprinzător.
Sunt exceptate de la prevederile punctelor 30, 36, 37 și 38 listele de verificare
utilizate în cadrul controlului asigurării securității aeronautice. Urmare a aprobarii de
catre organul central de specialitate, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova se
publică doar actul normativ prin care acestea au fost aprobate. Listele de verificare
aprobate prin actul normativ publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova se
transmit doar subiecților supuși controlului asigurării securității aeronautice.
1
NOTĂ INFOMATIVĂ
la proiectul Hotărârii Guvernului cu privire la
controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor
1.Condițiile ce au impus elaborarea proiectului și finalitățile urmărite.
În urma constatării situaţiei nesatisfăcătoare în domeniul controlului de stat asupra activităţii de
întreprinzător, Guvernul şi-a propus revizuirea cadrului normativ în domeniu în vederea atingerii
unei eficienţe maxime a acestui instrument - controlul de stat, precum şi micşorarea constantă a
presiunii asupra mediului de afaceri. Mai mult, acest obiectiv - reducerea poverii asupra agenţilor
economici, în special, prin scăderea numărului de controale, dar şi prin asigurarea proporţionalităţii
acestora - este stabilit şi în Strategia reformei cadrului de reglementare a activităţii de întreprinzător
pentru anii 2013-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1021 din 16 decembrie 2013, în care
s-a propus ameliorarea cadrului normativ şi legislativ, care reglementează controlul de stat.
În vederea realizării acestor obiective, la 23 septembrie 2016, Parlamentul a adoptat Legea nr. 230
pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (în continuare - Legea nr. 230 din 23
septembrie 2016). Actul legislativ numit a adus mai multe modificări cadrului legislativ privind
procedura controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător. O modificare principială a fost
impunerea obligativității efectuării controlului de stat asupra activității de întreprinzător exclusiv în
baza analizei criteriilor de risc, indiferent că este vorba de controlul planificat sau de cel inopinat.
Pentru a asigura implementarea completă şi eficientă a prevederilor Legii nr. 230 din 23 septembrie
2016, s-a impus revizuirea cadrului normativ secundar care reglementează metodologia de analiză a
criteriilor de risc. Astfel, actul de bază care a trebuit revizuit a fost Metodologia generală de
planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc.
Amendarea acesteia s-a făcut în urma unei analize realizate de specialiști internaționali, care au
constatat anumite deficiențe ale metodologiei-cadru, în special, referitoare la criteriile de risc
identificate de metodologia în vigoare și de analiza acestora, care a fost apreciată de organele de
control ca fiind complicată în aplicare.
Totodată, art. 2 din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de
întreprinzător (în continuare - Legea nr. 131 din 8 iunie 2012) reglementează lista de verificare, ca
fiind un document procedural, aprobat prin act normativ, în care se indică, în ordine prestabilită,
faptele, bunurile, însușirile, sursele informaționale, procedurile și acțiunile care urmează a fi
verificate și/sau executate în limitele rigorilor procedurale pentru tipul și metoda de control de stat
aferentă. În continuare, la art. 51 din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 statuează că, Lista de verificare
poate fi aplicată doar în cazul în care este aprobată, conform rigorilor stabilite de Guvern și
prezenta lege, prin actul normativ al autorității publice centrale cu competențe în domeniul de
control, la propunerea organului de control corespunzător și în urma consultărilor publice. Lista de
verificare aprobată este publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și pe pagina
electronică a organului de control. Aceste prevederi legale determină necesitatea instituirii, de către
Guvern, a unor rigori privind elaborarea și aprobarea listelor de verificare. În acest sens, a fost
elaborat proiectul hotărârii Guvernului cu privire la aprobarea Regulilor privind elaborarea,
2
aprobarea şi utilizarea listelor de verificare, document care urmează să fie aplicat de către organele
de control în procesul de elaborare și aprobare a listelor de verificare pentru domeniile lor de control.
Având în vedere multitudinea de amendamente care urmau să se efectueze la metodologia-cadru în
vigoare, în temeiul art. 60 alin. (5) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale
Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale - „(5) Dacă este necesar
să se opereze modificări şi completări în mai multe părţi ale actului în vigoare sau dacă acest act a
fost modificat sau completat în mod substanţial sau dacă el este perimat, atunci se elaborează
proiectul unui nou act normativ sau proiectul actului în o nouă formulare.” - s-a considerat oportună
elaborarea și promovarea unui act normativ nou, dar care a păstrat logica actului în vigoare.
Totodată, necesitatea elaborării unui act normativ nou a fost dictat și de faptul că, în urma
modificărilor introduse prin Legea nr. 230 din 23 septembrie 2016, analiza criteriilor de risc este
determinantă nu doar pentru planificarea controalelor, dar și pentru controalele inopinate, astfel, că a
trebuit să fie elaborat un cadru de reglementare și pentru acest obiect.
Astfel, a fost elaborat și propus pentru promovare proiectul Hotărârii Guvernului cu privire la
controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor, care presupune
aprobarea a două acte - (1) Metodologia generală privind controlul de stat asupra activităţii de
întreprinzător în baza analizei riscurilor și - (2) Regulile privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea
listelor de verificare.
După cum am remarcat supra, proiectul a fost elaborat în urma analizei și amendamentelor, efectuate
de un grup de experți internaționali, specializați în realizarea controalelor de stat în baza analizei
criteriilor de risc, experți contractați în cadrul Proiectului „Reforma Climatului Investițional în
Moldova”, implementat de Corporația Financiară Internațională, membru al Grupului Băncii
Mondiale.
Obiectivul urmărit prin promovarea acestei noi metodologii este consolidarea analizei criteriilor
de risc ca sursă primordială pentru efectuarea controalelor de stat al activității de întreprinzător, cât și
ameliorarea metodologiilor aplicate (sau nu) până în prezent de organele de control. Punem în
evidență că organele de control vor trebui să aducă în concordanță metodologiile sectoriale privind
controlul de stat asupra activității de întreprinzător conform standardelor instituite prin noua
metodologie-cadru.
Obiectivele urmărite prin promovarea Regulilor sunt:
1) reglementarea statutului și rolului listelor de verificare, în contextul prevederilor corespunzătoare
ale Legii nr. 131 din 8 iunie 2012;
2) instituirea unor reguli uniforme, pentru toate organele de control, privind procedura de elaborare și
aprobare a listelor de verificare;
3) crearea unui suport normativ determinant pentru uniforrmizarea practicilor de elaborare, aprobare
și utilizare a listelor de verificare.
Prezentăm mai jos conținutul reglementărilor statuate de regulile vizate, precum și raționamentele
care au determinat anume aceste soluții normative.
3
2. Principalele prevederi ale proiectului și evidențierea elementelor noi.
2.1. Cu privire la proiectul Metodologiei generală privind controlul de stat asupra activităţii de
întreprinzător în baza riscurilor.
Inițierea noilor modificări și principiile care au stat în fața lor, deci în fața metodologiei generale
privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor au fost:
- identificarea unei metodologii simple în înțelegere și aplicare de către beneficiarii ei, adică de către
organele de control;
- încercarea de a menține structura actuală de calcul a nivelului de risc;
- crearea unor reguli de analiză a criteriilor de risc cât se poate de asemănătoare pentru toate organele
de control, diferențele fiind clar marcate. Totodată, metodologia urmărește păstrarea diferențelor, în
general, doar în partea ce se referă la domeniile de aplicare, lista criteriilor de risc și s-a încercat de a
păstra diferențele numai cu privire la domeniul de aplicare, criteriile și ponderii acestor criterii.
Metodologia în vigoare are următoarea structură, pe care, implicit o impune metodologiilor
sectoriale:
Denumirea capitolului Conținutul Reguli individuale față de regulile
generale
I. Dispoziţii generale Domeniu de aplicare,
obiective
Identic (cu mai multe caracteristici
specifice)
II. Stabilirea criteriilor
de risc
Definiție, caracteristici ale
criteriului de risc
Identic
III. Gradarea
intensităţii riscului
Decizia privind balanța
punctelor acordate criteriilor
Identic (cu mai multe caracteristici
specifice)
IV. Ponderarea
criteriilor
Criterii individuale cu
scorurile pentru ele
Specific pentru fiecare instituție
V. Aplicarea criteriilor
în raport cu persoanele
fizice şi juridice
Formula de calcul Identic
VI. Crearea şi
menţinerea sistemului
de date necesar
aplicării criteriilor de
risc
Sistemul de date ar trebui să
existe într-un format IT și ar
trebui să fie colectate unele
informați
Identic
Având în vedere cele reglementate de metodologia în vigoare, raportând la prevederile Legii nr. 131
din 8 iunie 2012, în redacția Legii nr. 230 din 23 septembrie 2016, s-a constatat că lipsesc
reglementări pentru câteva subiecte:
- un articol cu privire la aplicarea analizei criteriilor de risc pentru gestionarea plângerilor
recepționate de organul de control;
- articol cu privire la aplicarea analizei criteriilor de risc la luarea deciziei de efectuare a controalelor
4
neplanificate;
- un capitol dedicat aplicării analizei criteriilor de risc la determinarea/planificarea strategică a
activității de control (activitate de control orientată/concentrată pe anumite domenii strategice).
Generalizând remarcăm că amendamentele sunt orientate către următoarele aspecte.
1. Identificarea clară a situațiilor în care se aplică metoda analizei criteriilor de risc. Soluția
normativă propusă la acest punct pornește de la prevederile Legii nr. 131 din 8 iunie 2012, amendate
prin Legea nr. 230/2016. Astfel, implementarea sistemului de analiză a riscurilor în baza criteriilor de
risc a fost reglementată ca fiind unul dintre obiectivele Legii nr. 131/2012 și urmează să se
folosească nu doar pentru planificarea controalelor, dar și pentru efectuarea controalelor în general
(art. 3 alin. (1) lit. c) din lege), elaborarea listelor de verificare (art. 51 alin. (1) din lege), pentru
efectuarea controalelor inopinate (art. 19 alin. (1) din lege) etc. Astfel, că metodologia vizată
urmează să fie aplicată în mai multe cazuri, și anume în cele identificate la pct. 4 din proiectul
metodologiei. Proiectul propune următoarele situații în acest sens:
1) planificarea anuală a controalelor;
2) luarea deciziei privind efectuarea unui control inopinat;
3) identificarea soluției optime cu privire la plângerea depusă la organul de control sau la informațiile
privind încălcarea legislației devenite cunoscute organului de control;
4) elaborarea listelor de verificare și stabilirea cerințelor de reglementare care ar trebui incluse în
lista de verificare;
5) planificarea strategică a activității de control a organului de control;
6) alte decizii care trebuie luate în domeniul controlului asupra activității de întreprinzător.
Din aceleași considerente a fost revizuit și titlul metodologiei.
Un domeniu care în prezent este critic vizează practica actuală a organelor de control la examinarea
plângerilor. Or, în prezent, aproape 100% dintre plângeri atrag după sine efectuarea unui control.
Această practică este una deficitară și foarte periculoasă care subminează principiul care stă la baza
controlului de stat asupra activității de întreprinzător și anume - efectuarea controlului în baza
analizei criteriilor de risc. Din aceste considerente, includerea unui cadru normativ secundar în acest
sens, în primul rând este fundamentată legal de prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 131 din 8
iunie 2012 - „(1) Organul de control poate decide efectuarea controalelor inopinate asupra unei
persoane, în baza evaluării riscurilor, precum şi poate emite inspectorului delegaţie de control,
doar în cazul:...” - cât și de practica îndoielnică susținută pe larg de organele de control.
Un exemplu în acest sens poate fi practica Greciei, care reglementează la nivel de lege gestionarea
plângerilor, instituind criterii de procedură și de evaluare a acestora:
Criteriile de evaluare care pot fi utilizate în evaluarea plângerilor sunt:
• compatibilitate cu domeniul de competență al Autorității;
• conținutul aparent neîntemeiat sau întemeiat;
• întocmirea unui raport complet al unui incident/accident, cu detalii exacte și precise care permit
sau nu permit efectuarea unui control sau a unei anchete la fața locului;
• evaluarea, în principiu, a faptului că raportul constituie o încălcare a legislației;
• măsura în care se repetă incidentul (frecvența);
• timpul care a trecut de la descoperirea problemei;
5
• evaluarea riscului în ceea ce privește efectele directe sau indirecte asupra publicului sau un alt
aspect de interes public în sensul articolului X din lege;
• baza de consum expusă unui risc, utilizată de grupuri vulnerabile;
• luarea în considerare a rezultatelor testării unui eșantion depus;
• credibilitatea autorului plângerii, atunci când rezultă din depunerea repetată a aceluiași
reclamant, fără a demonstra acuratețea (confirmarea) reclamațiilor în controalele anterioare;
• fiabilitatea persoanei care a depus o plângere și mai ales dacă provine de la o persoană care ar
putea fi prejudiciată de presupusa încălcare și nu constituie un abuz al sistemului de reclamații în
alte scopuri.
2. Revizuirea criteriilor de risc propuse de metodologia în vigoare. Amendamentele la acest subiect
au fost determinate de mai multe aspecte constatate de experții internaționali. Astfel:
- cele mai populare criterii de risc prevăzute pentru toate domeniile de control sunt - perioada de
activitate a agentului economic, timpul trecut de la ultimul control, neconformitățile anterioare,
domeniul de activitate;
- criteriile de risc propuse de cadrul normativ în vigoare nu reflectă, nu ia în considerare eventualele
incidente/accidente care au avut loc anterior;
- evaluarea criteriilor de risc se bazează pe informațiile colectate de către inspectorat. De asemenea,
prevederile în vigoare nu clarifică reînnoirea informațiilor referitoare la criteriile de risc;
- perioada mare de activitate a agentului economic, nu neapărat presupune un risc mai mic de
activitate. Totodată, trebuie de luat în calcul că, în general, companiile cu o istorie mare de activitate
sunt, de obicei, mai puține și nu neapărat înseamnă că acestea prezintă un risc mai mic prin
activitatea lor. Așa cum companiile care activează o perioadă de până la 5 ani nu neapărat prezintă
un risc mai ridicat de risc, or, anume la început de activitate, ele încearcă să corespundă cerințelor
legale, tehnice etc. de activitate. Tot acestea din urmă și reprezintă majoritatea în lista companiilor
pasibile de control asupra activității de întreprinzător de către organele de control;
- de asemenea, experții au apreciat mai puțin importantă perioada de la ultimul control efectuat în
calitate de criteriu de risc. Or, nu înseamnă că, cu cât mai recent a fost efectuat ultimul control, cu
atât agenții economici vor respecta prevederile legislației. Din contra, am putea aprecia că anume
după ultimul control, aceștia s-ar putea relaxa, știind că organul de control nu se va întoarce în scurt
timp pentru control.
Având în vedere toate considerentele expuse supra, proiectul propune criterii de risc pentru fiecare
dintre situațiile în care decizia se ia cu aplicarea analizei criteriilor de risc, adică a celor 5 situații
numite supra. În general, proiectul reglementează criteriile de risc aplicabile tuturor domeniilor de
activitate supuse controlului, cu indicarea posibilității identificării unor criterii specifice în
metodologiile sectoriale.
Totodată, însă, remarcăm că proiectul prevede că, criteriule de risc indicate sunt orientative, or, au
fost instituite prevederi care permit organelor de control să stabilească în metodologiile sectoriale şi
alte criterii de risc, particulare obiectului controlului, persoanelor supuse controlului și raporturilor
anterioare cu organul de control respectiv, reieșind din domeniul de activitate supus controlului.
Capitolele „Gradarea intensităţii riscului” și „Ponderarea criteriilor” au fost ajustate la capitolul
criteriile de risc.
6
De asemenea, capitolul „Aplicarea criteriilor în raport cu persoanele fizice şi juridice” a fost
completat cu prevederi care statuează că evaluarea riscului pentru obiectul individual trebuie
efectuată după fiecare control, cu excepția verificării suplimentare, realizate conform art. 28 alin. (9)
din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, sau a
controlului la solicitarea directă din partea persoanei care urmează a fi supusă controlului.
Dacă datele colectate în timpul controalelor nu modifică clasamentul actual al riscurilor, atunci
clasamentul rămâne neschimbat. Clasamentul nou calculat urmează să se aplice pentru planificarea
controalelor pentru perioada ulterioară de planificare, adică pentru anul următor.
Pentru agentul economic nou înființat sau descoperit de organul de control, clasamentul se calculează
după efectuarea primului control.
Organul de control poate oferi agentului economic un tabel pentru o autoevaluare pentru entitățile
economice și, până la efectuarea primei inspecții, poate utiliza datele autoevaluării. De asemenea,
organul de control, până la efectuarea primului control, poate aplica clasamentul mediu pentru
același tip de activitate economică ca și a agentului economic nou constituit sau identificat.
Nivelul de risc al agenților economici (al obiectului controlului) se introduce în Registrul de stat al
controalelor. Nivelul de risc al agenților economici (obiectului supus controlului) reprezintă
informație publică și se pune la dispoziție publică pe pagina web a organului de control.
3. Crearea şi menţinerea sistemului de date necesar aplicării criteriilor de risc. La acest subiect,
proiectul propune completarea cadrului normativ în vigoare cu o prevedere imperativă pentru
organele de control, conform căreia, sistemul de analiză a controalelor în baza criteriilor de risc
trebuie să fie întemeiat pe date statistice relevante, certe şi accesibile furnizate nu doar de către
Biroul Naţional de Statistică, dar și a datelor colectate de organele de control, de alte autorități și
instituții publice, precum și din alte surse sigure.
Un element aparte al noii metodologii este reglementarea exactă a faptului că analiza criteriilor de
risc urmează să se facă prin sistem informațional, care să asigure influența minimă a inspectorilor la
stabilirea obiectelor și subiecților supuși controlului de stat asupra activității de întreprinzător. În
acest sens, proiectul indică exact că această analiză a criteriilor de risc se va face în Registrul de stat
al controalelor.
2.2. Cu referire la Regulile privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare.
Întrucât, până la Legea nr. 230 din 23 septembrie 2016, reglementări referitoare la listele de
verificare nu au existat, întregul conținut al acestui proiect de act normativ reprezintă o novație
pentru cadrul normativ secundar privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
Regulile sunt structurate în cîteva capitole:
- Dispoziții generale;
- Structura și conținutul listei de verificare;
- Elaborarea, aprobarea și revizuirea listei de verificare.
Primul capitol reflectă care sunt:
1) obiectivele listelor de verificare:
- asigurarea uniformităţii și coerenței procesului de control, efectuat de către diferite organe de
control şi diferiţi inspectori;
- asigurarea focusării procesului de control către aspectele referitoare la cele mai semnificative
riscuri;
7
- asigurarea transparenței procesului de control, prin informarea agentului economic cu privire la
conținutul controlului și constrângerea inspectorilor/organelor de control să acționeze în limitele
listelor de verificare;
- furnizarea de informaţii şi îndrumări agenţilor economici, prin intermediul întrebărilor din lista de
verificare, cu privire la cerințele cheie referitoare la riscuri, la modul de respectare a prevederilor
legale şi a acţiunilor orientate către reducerea riscurilor;
- colectarea, în cadrul controalelor, a informațiilor referitoare la agenții economici în vederea
construirii profilurilor de risc ale acestora;
2) principiile de elaborare și utilizare a listelor de verificare:
- ușurință în utilizare;
- abordare dinamică a riscurilor;
- transparență și publicitate;
- cooperare;
3) aspecte generale referitoare la esența listelor de verificare și tipurile listelor.
Al doilea capitol este unul mult mai amplu care reglementează, cu titlu general, structura listei de
verificare și conținutul acesteia. Astfel, proiectul stabilește prevederi care reglementează forma unei
liste de verificare. Totodată, în proiect se regăsesc reglementări referitoare la întrebările formulate în
lista de verificare, care și constituie conținutul acesteia, răspunsurile posibile la ele, cât și aprecierea
acestor întrebări (punctajul oferit pentru ele).
Un conținut esențial este cel al capitolului trei din proiectul actului normativ. Acesta conține norme
care reglementează aspecte de procedură, în special - procedură de elaborare, aprobare și publicare a
listelor de verificare.
În partea ce se referă la aprobarea listelor de verificare, acesteia îi sunt aplicabile prevederile
legislației referitoare la actele normative ale Guvernului și altor autorități administrative centrale -
adică procedura generală de elaborare și aprobare a listelor de verificare.
Un element esențial care este accentuat în mod deosebit în proiect este prevederea care statuează că
etapă obligatorie a procesului de elaborare a listelor de verificare este obligația de consultare a
listelor de verificare cu agenții economici supuși controlului. Astfel, organele de control nu pot, fără
consultarea subiecţilor pasibili de controlul de stat ce urmează să-l efectueze, să decidă asupra
conţinutului listelor de verificare. Această prevedere, care, la prima vedere, poate părea birocratică şi
că îngreunează procesul de aprobare a listelor de verificare, de fapt, vine să asigure (poate forţat, la
început, dar care va veni să schimbe concepte şi viziuni) comunicarea dintre organele de control şi
agenţii economici, să dezvolte în timp relaţii de parteneriat între aceste părţi. De fapt, unul dintre
obiectivele urmărite la începutul reformei sistemului controlului de stat asupra activităţii de
întreprinzător a şi fost reformarea, schimbarea rolului organelor de control şi schimbarea percepţiei
asupra acestora şi a controlului efectuat de acestea.
3. Fundamentarea economico-financiară.
Implementarea prevederilor proiectului nu implică cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat.
Implementarea proiectului se va face de către organele de control reorganizate conform anexei la
8
Legea nr. 131 din 8 iunie 2012, modificată și completată ulterior prin utilizarea Registrului de stat al
controalelor.
Registrul de stat al controalelor urmează să fie ajustat corespunzător, acțiune ce se realizează în
prezent cu suportul Proiectului „Reforma Climatului Investițional în Moldova”, implementat de
Corporația Financiară Internațională, membră a Grupului Băncii Mondiale.
4. Impactul proiectului.
Prevederile proiectului vor crea un sistem optim de control de stat asupra activității de întreprinzător,
transparent și previzibil, bazat pe analiza criteriilor de risc. Acest fapt, în final va asigura efectuarea
controlului de stat în limita necesităților obiective, diminuând maxim posibil influența și abuzul
inspectorilor, în special, și a organelor de control, în general, la luarea deciziei de a realiza un
control,cât și la modul de realizare a acestuia. Implicit, implementarea, după aprobare, a prevederilor
propuse va permite şi realizarea scopurilor Legii nr. 230 din 23 februarie 2016 - diminuarea sarcinii
controalelor de stat asupra activităţii de întreprinzător.
5. Modul de încorporare în sistemul actelor normative în vigoare.
Pentru asigurarea implementării prevederilor proiectului este necesară racordarea lor cu prevederile
Regulamentului cu privire la ținerea Registrului de stat al controalelor, fapt realizat printr-un proiect
de act normativ separat.
Totodată, pentru atingerea obiectivelor propuse, prevederile metodologiei propuse și Regulile privind
elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare trebuie transpuse în metodologiile sectoriale
și listele de verificare proprii, de către organele de control, cu reglementarea aspectelor specifice.
6. Transparenţa decizională.
Proiectul a fost transmis pentru avizare organelor de control și ministerelor de resort în două etape.
Astfel, prin scrisoarea nr.36-04-1700 din 01.03.2018, a fost transmisă spre avizare Metodologia
generală de efectuare a controlului de stat asupra activității de întreprinzător în baza analizei
criteriilor de risc. La data de 14.03.2018 prin scrisoarea nr.36-04-2003, au fost transmise spre avizare
și Regulile privind elaborarea, aprobarea și utilizarea listelor de verificare. Proiectul (ambele sale
componente) a fost consultat şi cu Secretariatul Evaluării Impactului de Reglementare. Prezentarea
separată a proiectelor pentru consultare publică a fost necesară în vederea economisirii timpului
pentru promovarea acestora. Totuși, având în vedere obiectul lor de reglementare și natura lor,
aprobarea lor într-un singur act normativ este rațională și utilă, fapt pentru care acestea au fost
structurate în cadrul aceleași hotărâri de Guvern.
Subsidiar, proiectele au fost plasate pe portalul particip.gov.md pentru consultare publică.
Până în prezent, au fost recepţionate avizele tuturor autorităților consultate, care au fost reflectate în
Sinteza obiecţiilor şi propunerilor.
Ministru Chiril GABURICI