MONEDA SI CREDIT –modele de teste grilǎ

1. Ca etalon al valorii, moneda face posibilǎ:a) Compararea preţurilor mǎrfurilor şi serviciilor celor mai diferite;b) Stabilirea raporturilor de echivalenţǎ între mǎrfuri şi servicii;c) Reglarea imediatǎ a obligaţiilor pecuniare între parteneri;

2. Ca instrument de platǎ, moneda nu reprezintǎ:a) Mijloc de reglare imediatǎ a obligaţiilor pecuniare dintre parteneri;b) Rezervǎ de valoar “lichidǎ”;c) Etalon al valorii;

3. Banii au apǎrut:a) Aproximativ în acelaşi timp cu scrisul;b) În epoca fierului;c) În epoca pietrei;

4. Datoritǎ caracterului lor general şi anonim, banii:a) Au dat posibilitatea schimbului lesnicios;b) Au defavorizat inegalitatea de avere;c) Au defavorizat starea de îndatorare;d) Au impulsionat producţia;

5. Moneda fiduciarǎ şi banii de cont au luat naştere:a) Odatǎ cu apariţia unor reţele de bǎnci comerciale;b) Datoritǎ predominǎrii economiei naturale;c) În Lidia;

6. Legǎtura dintre monedǎ şi credit poate fi urmǎritǎ:a) În vânzarea mǎrfurilor cu plata amânatǎ;b) În acordarea de împrumuturi prin cont curent;c) Pe linia creditului public, ceea ce conferǎ banilor un pronunţat caracter financiar;

7. Moneda reprezintǎ un activ financiar specific, care:a) Exprimǎ lichiditate perfectǎ;b) Nu asigurǎ un venit, un randament;c) Exprimǎ o lichiditate atenuatǎ;

8. Construirea depozitelor la termen pe seama disponibilitǎţilor monetare:a) Asigurǎ anumite venituri deponenţilor sub formǎ de dobândǎ;b) Atenueazǎ lichiditatea activelor financiare;

9. Dezetatizarea vizeazǎ:a) Transferul de prerogative în favoarea unei comunitǎţi internaţionale;b) Tranziţia de la economia condusǎ administrativ, pe bazǎ de plan central, unde moneda este

controlatǎ de stat, pânǎ la extrem, la economia de piaţǎ;10. Dezetatizarea monedei implicǎ renunţarea de cǎtre stat de a dicta:a) Preţurile; b) Proporţiile în economie;c) Destinaţia investiţiilor;d) Volumul creditelor;

11. Mecanismele fundamentale contemporane de reglare a vieţii economice:a) Mecanismul reglǎrii economice prin plan central;b) Dereglementarea;c) Mecanismul reglǎrii prin piaţǎ;

1

12. Formele “etatizǎrii” monedei în economia socialistǎ sunt:a) Înlocuirea mecanismului de stabilire a preţului în procesul confruntǎrii cererii cu

oferta;b) Eliminarea creditului comercial;c) Subordonarea activitǎţii sectorului bancar faţǎ de plan;d) Introducerea convertibilitǎţii;

13. Formele dezetatizǎrii monedei în economia de piaţǎ sunt:a) Stabilirea relaţiilor de concurenţǎ între întreprinderi;b) Deturnarea creditului bancar de la cerinţa susţinerii activitǎţii caracterizate prin

eficienţǎ;c) Funcţionarea bursei de valori;d) Suprimarea convertibilitǎţii;

14. Neconvertibilitatea monedei a avut ca rezultat:a) Înlesnirea protecţionismului;b) Favorizarea circulaţiei bunurilor şi persoanelor;c) A îngreunat accesul la realizǎrile tehnico-ştiinţifice ale comunitǎţii internaţionale;

15. In procesul tranziţiei la economia de piaţǎ, acţiunea statului asupra activitǎţii întreprinzǎtorilor devine, în mod necesar:

a) Indirectǎ, prin impozite, taxe vamale, prime la export, etc;b) Directǎ, prin prevederile înscrise în planul obligatoriu realizat la nivel central;

16. Prin structurarea aparatului bancar, în condiţiile dezetatizǎrii monedei, presupune;a) Lichidarea monopolului statului asupra bǎncilor;b) Reaşezarea raporturilor între banca de emisiune şi celelalte bǎnci;c) Acordarea nemijlocitǎde credit de cǎtre banca de emisiune;d) Deturnarea creditului bancar de la cerinţa susţinerii activitǎţii caracterizate prin

eficienţǎ;17. Principalele ipostaze ale relaţiilor bǎneşti şi de credit sunt:

a) Legitǎţile ce le guverneazǎ;b) Reglementǎri juridice, uzanţele, practica monetarǎ şi de credit din diverse ţǎri ca şi

pe plan internaţional;c) Rolul monedei, al bǎncilor, creditului în viaţa ecomonicǎ şi socialǎ;

18. Disciplina “Monedǎ şi credit” studiazǎ:a) Natura banilor ce mijlocesc schimbul;b) Condiţiile şi limitele emisiunii monedei;c) Mecanismele de reglare a masei monetare în circulaţie;d) Ansamblul relaţiilor de schimb şi repartiţie;

19. Dezetatizarea monedei implicǎ renunţarea de cǎtre stat de a dicta:a) Destinaţia investiţiilor;b) Volumul creditelor;c) Nivelul dobânzii;d) Cursul de schimb;

20. Datoritǎ caracterului lor general şi anonim, banii:a) Au defavorizat starea de îndatorare;b) Au impulsionat producţia;c) Au favorizat primele forme ale creditului;d) Au schimbat relaţiile din operaţiunile de schimb;

2

21. Sistemele monetare din Antichitate şi Evul Mediu s-au caracterizat în principal prin urmǎtoarele trǎsǎturi:

a) Fǎrâmiţare;b) Centralizarea baterii monedei;c) Deteriorare;d) Lipsa de unitate a circulaţiei monetare la nivelul unei ţǎri;

22. Deteriorarea monedei s-a datorat:a) reducerii conţinutului de metal de cǎtre conducǎtorii statului;b) tehnicii de confecţionare a monedelor, care, pânǎ în sec. XVII, a fost cae a

cleştelui şi ciocanului;c) uzǎrii şi falsificǎrii;d) creşterii cursului dolarului;

23. In bimetalism, în ceea ce priveşte modalitatea de fixare a raportului valoric dintre cele douǎ metale, aur şi argint, distingem urmǎtoarele variante:

a) a monedei paralele;b) a monedei etalon;c) a monedei billon;d) a monedei duble;

24. In varianta monedei duble, raportul de valoare între cele douǎ metale monetare era:a) Fixat de stat;b) Liber;c) Stabilit prin lege;d) Stabilit pe piaţǎ;

25. In condiţiile în care, prin lege se stabilea raportul Au- Ag la 1: 15,5, iar piaţa, ca urmare a ieftinirii argintului, determinǎ un raport de 1: 16,5 :

a) Funcţiile monetare urmau a fi îndeplinite de aur;b) Aurul era supraevaluat juridic;c) Aurul era moneda bunǎ;d) Argintul era subevaluat juridic;

26. Dintre ţǎrile care au adoptat bimetalismul în moneda paralelǎ distingem:a) Germania;b) SUA;c) România;d) Franţa;

27. In 1865, ţǎrile care au înfiinţat Uniunea Latinǎ au susţinut:a) Monometalismul aur;b) Bimetalismul;c) Monometalismul argint;

28. Elementele sistemului monetar clasic sunt:a) Metalul monetar;b) Unitatea monetarǎ;c) Baterea şi circulaţia monedei;d) Emisiunea şi circulaţia bancnotelor;e) Emisiunea şi circulaţia banilor de hârtie;f) Convertibilitatea;

3

29. In 1971, dupǎ aproape trei decenii de aplicare a etalonului monetar aur-devize instituit la Bretton Woods:

a) S-a sistat convertibilitatea în aur a dolarului american;b) S-arealizat trecerea de la cursurile fixe la cele flotante;

c) S-a adoptat al doilea amendament al statutului FMI, prin care ţǎrile membre renunţau la a-şi defini monedele printr-o cantitete de metal preţios

30. Denumirea unitǎţii monetare decurgea din:a) Metalul folosit pentru barerea monedei;b) Cantitetea de metal preţios aferentǎ etalonului;c) Împrumutarea denumirii monedei dintr-o altǎ ţarǎ;d) Cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi achiziţionatǎ cu ea;

31. Adaptarea spontanǎ a cantitǎţii de bani în circulaţie la necesitǎţile economiei era asiguratǎ prin:

a) Monetizarea liberǎ;b) Libera tezaurizare;c) Pierderile de metal preţios prin uzurǎ în timpul circulaţiei;

32. Monedele de billon se caracterizau prin acea cǎ:a) Fǎceau obiectul baterii libere;b) Reprezentau o necesitate din raţiuni tehnice;c) Erau monede fǎrǎ valoare deplinǎ;

33. Limitele utilizǎrii cambiilor ca bani pânǎ la scadenţǎ sunt:a) Lipsa de siguranţǎ a creditorului în debitor, în solvabilitatea şi buna sa credinţǎ;b) Inadaptarea lor la cerinţele efectuǎrii unor plǎţi în sume variabile;c) Satisfacerea nevoilor de bani a statului;d) Imposibilitatea plǎţii salariilor, impozitelor şi a cumpǎrǎrii mǎrfurilor din comerţul cu

amǎnuntul;34. Bancnotele sunt cambii ale bǎncilor de emisiune şi au urmǎtoarele atribute în condiţiile

emisiunii pe linie de credit:a) Circulǎ în întreaga ţarǎ;b) Sunt poliţe la vedere asupra oricǎrei bǎnci;c) Sunt convertibile în metalul monetar, în funcţie de definiţia oficialǎ în aur a etalonului;d) Sunt numite bani reprezentativi, monedǎ fiduciarǎ;

35. Emisiunea şi circulaţia banilor de hârtie este legatǎ de:a) Uzura monedelor din metal preţios; b) Emisiunea de bani pentru necesitǎţile statului;c) Necesitatea reintroducerii etalonului aur-monedǎ;

36. Banii de hârtie se caracterizeazǎ prin faptul cǎ:a) Au un curs forţat;b) Au valoare proprie;c) Sunt neconvertibili;d) Sunt convertibili î metal preţios;

37. În condiţiile contemporane, emisiunea excesivǎ a banilor se face:a) Pentru acoperirea deficitelor bugetare;b) Pe linia convertibilitǎţii bancnotelor în metal preţios;c) Pe linie bancarǎ, atunci când în acoperirea creditelor nu se ţine seama în suficientǎ

mǎsurǎ, de volumul depunerilor şi ritmul creşterii producţiei;

4

38. În condiţiile în care, prin lege se stabilea raportul Au-Ag la 1: 15,5, iar piaţa, ca urmare a ieftinirii argintului determina un raport de 1: 16,5 :

a) Devenea convenabilǎ cumpǎrarea în schimbul aurului, a cantitǎţii corespunzǎtoare de argint;

b) Devenea convenabilǎ cumpǎrarea în schimbul argintului, a cantitǎţii corespunzǎtoare de aur;

c) Aurul era retras din circulaţie;d) Aurul era supraevaluat juridic;

39. Monedele de billon se caracterizau prin: a) erau monede fǎrǎ valoare deplinǎ;b) cantitatea acestor monede în circulaţie trebuia menţinutǎ la un nivel ridicat;c) baterea lor constituia monopol de stat, apǎrat cu stricteţe;

40. Metoda de stabilire a cursului valutar în sistemul “şarpelui monetar”:a) Era aceeaşi ca şi la cursurile fixe practicate în cadrul FMI;b) Implica faptul cǎ atunci când moneda naţionalǎ se reprecia, banca centralǎ vindea

valutǎ;c) Implica faptul cǎ atunci când moneda naţionalǎ se deprecia şi tindea sǎ iasǎ din tunel

prin partea inferioarǎ, banca centralǎ cumpǎra valutǎ de referinţǎ;41. Sistemul Monetar Eurpean (SME) se caracterizeazǎ prin aceea cǎ:

a) S-a bazat tot pe practicarea cursurilor fixe în interiorul unor limite;b) Nu s-a renunţat la valorile paritare aur;c) Locul aurului era preluat de ECU, devenind punct de referinţǎ în cadrul sistemului;

42. ECU reprezintǎ :a) Punct de referinţǎ în cadrul mecanismului “şarpelui monetar”:b) Punct de referinţǎ în cadrul Sistemului Monetar European;c) O unitate de cont;

43. Cursul central în cadrul SME reprezintǎ: a) Un curs faţǎ de ECU, stabilit în raport cu puterea de cumpǎrare a monedei fiecǎrie ţǎri

membre;b) Un curs faţǎ de DST, stabilit în raport cu puterea de cumpǎrare a monedei fiecǎrie ţǎri;c) Un curs stabilit în funcţie de conţinutul aur al fiecǎrei monede;

44. Indicatorii ce mǎsoarǎ convergenţa rezultatelor economice ale statelor membre ale Comunitǎţii Europene şi nivelurile acestora sunt: a) Diferenţa ratei anuale a inflaţiei nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 1,5 %;b) Marja ratei dobânzii nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 2 %;c) Deficitele bugetare nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 10 % faţǎ de PIB;d) Datoria publicǎ nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 60 % din PIB;

45. Proiectul monedei unice europene :a) Suprimarea rolului tuturor bǎncilor centrale naţionale existente;b) Bǎncile centrale ar urma sǎ fie înlocuite în funcţiile lor esenţiale printr-o bancǎ

centralǎ unicǎ, Banca Centralǎ Europeanǎ;c) Obligaţia ţǎrilor membre de a folosi dolarul ca monedǎ unicǎ în tranzacţiile

internaţionale;46. Procesul de dematerializare a monedei presupune:

a) Dematerializarea aurului;b) Înlocuirea progresivǎ a senmelor monetare în circulaţie, a numerarului, prin bani de

cont;

5

47. Dematerializarea monedei este interpretatǎ diferit. Economişti precum J. Roeff, Anghel Ruginǎ, susţin cǎ:

a) Moneda modernǎ nu-i o simplǎ transformare a monedei materiale, ci totala sa negare;

b) Între monedele vechi şi cele noi existǎ şi elemente comune, cǎ banii nu au pierdut orice legǎturǎ cu aurul;

c) Banii sunt bani de hârtie puşi în circulaţie prin acordarea de credite statului de cǎtre institutul de emisiune;

48. Doctrina marxistǎ avea în vedere, drept cǎi de genezǎ a banilor, urmǎtoarele forme:a) Banii care au decurs dintr-o selecţie în lumea mǎrfurilor, a unei mǎrfi, în final a

aurului, în rolul de echivalent general;b) Creditul comercial, vânzarea mǎrfurilor cu plata ulterioarǎ;c) Banii de hârtie, prin acorderea de credite statului de cǎtre institutul de emisiune;

49. La banii cu valoare intrinsecǎ:a) Regularizarea raporturilor valorice între vânzǎtor şi cumpǎrǎtor este imediatǎ;b) Marfa trecea de la vânzǎtor la cumpǎrǎtor, şi, în acelaşi timp, banii treceau de la

cumpǎrǎtor la vânzǎtor;c) Banii erau poliţe asupra bogǎţiei sociale;

50. La banii sub forma bancnotelor:a) Vânzǎtorul nu primeşte o valoare echivalentǎ cu cea a mǎrfurilor, ci bancnote

convertibile;b) Regularizarea raporturilor valorice între vânzǎtor şi cumpǎrǎtor este imediatǎ;c) Regularizarea raporturilor s-ar produce dacǎ vânzǎtorul ar da titlurile de creanţǎ

la schimb contra aur, potrivit cu suma înscrisǎ şi cu definiţia etalonului monetar;51. La banii de hârtie:

a) Vânzǎtorul de mǎrfuri, primind suma de le cumpǎrǎtor, poate folosi banii de hârtie pentru procurarea altor mǎrfuri;

b) Sub raport valoric se produce o echivalare (regularizare) numai în final, dupǎ ce vânzǎtorul de mǎrfuri foloseşte pentru cumpǎrǎri banii obţinuţi şi numai dacǎ preţurile mǎrfurilor nu au crescut între timp;

c) Regularizarea raporturilor valorice între vânzǎtor şi cumpǎrǎtor este imediatǎ;52. ECU reprezintǎ:

a) O unitate de cont folositǎ de FMI;b) Punctul de referinţǎ în cadrul mecanismului “şarpelui monetar”;c) Punctul de referinţǎ în cadrul SME;d) O unitate de cont definitǎ pe baza coşului de valute ale ţǎrilor membre ale SME;

53. Indicatorii ce mǎsoarǎ convergenţa rezultatelor economice ale statelor membre ale Comunitǎţii Europene şi nivelurile acestora sunt:

a) Diferenţa ratei anuale a inflaţiei trebuie sǎ depǎşeascǎ 1,5 %;b) Cursul de schimb al monedelor trebuie sǎ înregistreze variaţii mai mari de 2,25

%;c) PIB trebuie sǎ creascǎ annual cu cel puţin 3 %;

54. Moneda contemporanǎ dematerializatǎ reprezintǎ:a) Titluri de creanţǎ asupra statului;b) Titluri de creanţǎ asupra bogǎţiei sociale;c) Poliţe asupra bogǎţiei sociale;d) Bani marfǎ;e) Poliţe asupra bǎncii centrale;f) O mixturǎ între bancnote şi banii de hârtie;

6

55. Ştiind cǎ la 18 noiembrie 1967, 1 lirǎ sterlinǎ = 2,13281g aur şi 1dolar = 0,888671g aur, paritatea valutarǎ lirǎ sterlinǎ/ dolar se determinǎ astfel:

a) 2,13281g/ 0,888671g;b) 0,888671g/ 2,13281g;

56. Ştiind cǎ la 24 octombrie 1969, 1 DM = 0,242806g aur şi 1$ = 0,888671g aur, paritatea valutarǎ lirǎsterlinǎ/ marcǎ se determinǎ astfel:

a) 0,888671g/ 0,242806g;b) 0,242806g/ 0,888671g;

57. Dacǎ lira sterlinǎ coteazǎ indirect, atunci la Londra cotarea are forma:a) 1$ = 0,68 lire sterline;b) 1 lirǎ sterlinǎ = 1,46 $;

58. Având în vedere cǎ la Paris cotarea are forma 1 $ = 8,25 FF, avem:a) O cotare directǎ;b) O cotare indirectǎ;

59. Având în vedere cǎ la Tokyo cotarea are forma 1 $ = 235 yeni japonezi:a) Avem cotare directǎ;b) Avem cotare indirectǎ;c) 1 yen japonez = (1/ 235) $;d) dolarul SUA, ca unitate monetarǎ, este exprimat într-o sumǎ variabilǎ în moneda

naţionalǎ a Japoniei;60. Având în vedere cǎ la Londra cotarea are forma 1 lirǎ sterlinǎ = 1,46 $ :

a) Avem cotare indirectǎ;b) Etalonul monetar naţional englez este exprimat în valuta strǎinǎ;c) Ne aflǎm în cazul unei cotǎri indirecte, când valuta strǎinǎ, ca unitate monetarǎ,

este exprimatǎ într-o sumǎ variabilǎ în moneda naţionalǎ;61. Etalonul aur-monedǎ presupune:

a) Baterea liberǎ a monedelor de aur; b) Circulaţia liberǎ a aurului pe plan internaţional;c) Convertibilitatea bancnotelor în lingouri de aur;

62. Paritatea monetarǎ: a) Se numeşte şi paritate metalicǎ;b) Este raportul valoric între douǎ monede, funcţie de conţinutul acestora în metal

preţios;c) Este raportul valoric între douǎ monede, stabilit pe piaţǎ, în funcţie de cerere şi

ofertǎ;d) Reflectǎ întotdeauna paritatea puterii de cumpǎrare a monedelor;

63. Cunoscând cǎ 1 USD = 0.888671g aur fin şi 1 GBP = 2.48828 g aur fin, raportul rezultat, 1 GBP = 2,80 USD, se numeşte:

a) Paritate metalicǎ;b) Paritate valutarǎ;c) Paritate monetarǎ;

64. Abaterea cursului de la paritate se menţine în aşa-numitele “puncte-aur” în condiţiile etalonului:

a) Aur-clasic;b) Aur-monedǎ;c) Aur-lingouri;d) Aur-devize;e) Devize;

7

65. Limitele abaterii cursului de la paritate în condiţiile “punctelor-aur”, erau dependente de:a) Cererea şi oferta de valutǎ pe piaţǎ;b) Intervenţia pe piaţǎ a bǎncilor centrale;c) Situaţia balanţei de plǎţi externe a zilei, deficitarǎ sau excedentarǎ;d) Costul relativ al remiterii aurului în strǎinǎtate ( transport, ambalare etc.);

66. “Punctele-aur” reprezintǎ:a) cursul superior şi inferior al devizelor, de la care este avantajos, sub raport

comercial, a exporta sau a importa aur;b) o formǎ de limitare “ naturalǎ” a abaterii cursului de la paritate;c) o altǎ denumire pentru cursurile fixe instituite de FMI, limitate prin intervenţia

statalǎ;67. Limitele abaterii cursului de la paritate în condiţiile “punctelor-aur” erau de:

a) +/- 1 %;b) +/- 2,25 %;c) +/- 15 %;

68. Dacǎ balanţa de plǎţi a zilei pentru o ţarǎ este deficitarǎ, atunci:a) Cererea pentru devize este mai micǎ decât oferta;b) Cererea pentru devize este mai mare decât oferta;c) Cursul devizelor creşte peste paritate;d) Cursul devizelor scade sub paritate;

69. Punctul superior al aurului este:a) Punctul de import al aurului;b) Punctul de export al aurului;c) Cursul crescut al devizelor la nivelul la care este mai convenabilǎ remiterea

aurului în strǎinǎtate;d) Cursul de scǎdere al devizelor la care exportatorii preschimbǎ valuta în aur;

70. În cazul cursurilor flotante, instituite din 1973:a) Limita de abatere de la paritate este de +/- 2,25 %;b) Limita de abatere de la paritate este de +/-15 %;c) Nu existǎ o limitǎ de abatere a cursurilor faţǎ de paritate;d) Bǎncile centrale nu sunt obligate sǎ intervinǎ pe piaţa valutarǎ;

71. În condiţiile cursurilor fixe introduse prin acordurile de la Bretton Woods, cunoscând, pebaza definiţiilor aur, cǎ 1 GBP = 2,89 USD, în cazul în care cussul atingea nivelul superior de 1 GBP = 2,96 USD ( 2,89+ 2,25 %* 2,89):

a) Banca Angliei era obligatǎ sǎ intervinǎ pe piaţǎ prin vânzarea de dolari;b) Banca Angliei era obligatǎ sǎ intervinǎ pe piaţǎ prin cumpǎrarea de dolari;c) Intervenţia Bǎncii Angliei era obligatorie;d) Alǎturi de Banca Abgliei, era obligatǎ sǎ intervinǎ pe piaţǎ banca centralǎ

americanǎ;e) Piaţa, prin mecanismul “punctelor-aur”, limita abaterile cursurilor de la paritate;

72. În cazul cotǎrii directe:a) Primul termen al egalitǎţii este moneda strǎinǎ;b) Primul termen al ecuaţiei îl reprezintǎ unitatea monetarǎ naţionalǎ;c) Corespondentul în valuta strǎinǎ pentru etalonul monetar local nu este exprimat

nemijlocit;d) Sistemul de cotare nu exercitǎ nici o influenţǎ asupra raporturilor valorice dintre

monede;

8

73. În cazul cotǎrii indirecte:a) Primul termen al egalitǎţii este moneda strǎinǎ;b) Primul termen al ecuaţiei îl reprezintǎ unitatea monetarǎ naţionalǎ;c) Corespondentul în valuta strǎinǎ pentru etalonul monetar local este exprimat

nemijlocit;74. Cotarea indirectǎ se numeşte şi:

a) Nesigurǎ;b) Sigurǎ;c) Incertǎ;d) Certǎ;

75. Cotarea directǎ se numeşte şi:e) Nesigurǎ;f) Sigurǎ;g) Incertǎ;h) Certǎ;

76. Etalonul aur-devize, instituţionalizat în 1944 la Bretton Woods, presupune:a) Reintroducerea convertibilitǎţii bancnotelor în aur pe plan naţional;b) instituirea cursurilor fixe cu abateri minime de la paritate de +/- 1%;c) constituirea de rezerve monetare la nivelul Institutului Monetar European;

77. Eşafodajul monetar de forma unei “piramide rǎsturnate” este specific etalonului:a) aur-clasic;b) aur-monedǎ;c) aur-lingouri;d) aur-devize;

78. Raporturile de preschimbare dintre monede sunt influenţate de urmǎtorii factori:a) economici, politici, psihologici;b) mǎrimea etalonului naţional şi a monedei strǎine;c) evoluţia puterii de cumpǎrare a monedelor implicate;d) situaţia balanţelor de plǎţi zilnice a ţǎrilor ale cǎror monede intrǎ în cotare;

79. Care din urmǎtoarele afirmaţii sunt adevǎrate în cazul DST:a) reprezintǎ o valutǎ de creaţie colectivǎ;b) valoarea sa se stabileşte în baza unui coş valutar, format din 5 valute;c) valoarea sa s-a stabilit în baza unui coş valutar, format din 16 valute;d) valoarea sa s-a stabilit în baza unui coş valutar, format din 12 valute;

80. Un lingou aur standard este definit prin:a) 400 uncii aur;b) 12,444 Kg aur;c) 31,1035 g aur;

81. Iniţial, DST-ul, ca o valutǎ de creaţie colectivǎ, era definit printr-un conţinut aur egal cu cel al unui :a) ECU;b) EURO;c) USD;

82. Arbitrajul valutar presupune:a) Intervenţia bǎncilor de emisiune în cadrul sistemului cursurilor fixe specific

etalonului aur-devize;b) Stabilirea paritǎţii valutare;c) Speculaţii, ca urmare a evoluţiei diferite a cursurilor de schimb pe pieţele

valutare;83. Stabilirea ponderii monedelorîn coşul valutar DST se face în funcţie de :

9

a) Puterea de cumpǎrare a monedelor ţǎrilor membre;b) Paritatea valutarǎ a monedelor ţǎrilor membre;c) Volumul exporturilor de bunuri şi servicii ale ţǎrilor membre;d) Nivelul PIB al ţǎrilor participante;

84. Biletul la ordin este emis de:a) Debitor;b) Creditor;c) Beneficiar;d) Trǎgǎtor;e) Tras;

85. În relaţiile de credit generate de biletul la ordin, apar:a) 2 persoane;b) 3 persoane;c) 4 persoane;

86. În cazul biletului la ordin, dobânda:a) Nu se percepe în general;b) Poate fi inclusǎ în suma totalǎ de platǎ, împreunǎ cu valoarea mǎrfurilor;c) Poate fi cuprinsǎ într-un bilet la ordin emis separat;

87. Care din urmǎtoarele elemente nu este obligatoriu în cazul unui bilet la ordin:a) Denumirea de bilet la ordin, înscrisǎ în text;b) Obligaţia de platǎ necondiţionatǎ;c) Semnǎtura trǎgǎtorului sau a împuternicirii autentice, în cazuri speciale;d) Locul şi data emiterii;

88. Un înscris cambial poate fi:a) La purtǎtor;b) Nominativ;c) La ordin;

89. Trata este emisǎ de:a) Tras;b) Trǎgǎtor;c) Beneficiar;d) Debitor;e) Creditor;

90. Trata se adreseazǎ:a) Trasului;b) Trǎgǎtorului;c) Beneficiarului;d) Debitorului;e) Creditorului;

91. Biletul la ordin se adreseazǎ:a) Trasului;b) Trǎgǎtorului;c) Beneficiarului;d) Debitorului;e) Creditorului;

92. Domicilierea unei trate se referǎ la:a) Domiciliul/ sediul trǎgǎtorului;b) Locul unde a fost emisǎ trata;c) Locul unde se efectueazǎ plata;

93. Cambia este:

10

a) Un mijloc de stingere a unei obligaţii de platǎ;b) Un angajament de platǎ scris, abstract, necondiţionat;c) Un titlu de creanţǎ ce dǎ dreptul la o sumǎ de bani;

94. Acceptul comercial aparţine:a) Debitorului;b) Creditorului;c) Bǎncii;d) Beneficiarului;e) Trasului;f) Trǎgǎtorului;

95. Acceptul comercial apare:a) Numai în cazul biletului la ordin;b) Numai în cazul tratei;c) Atât în cazul tratei cât şi al biletului la ordin;d) Nici în cazul tratei, nici în cazul biletului la ordin;

96. În cazul acceptului bancar:a) Banca acceptǎ sǎ plǎteascǎ la scadenţǎ un efect de comerţ;b) Banca acceptǎ sǎ garanteze plata la scadenţǎ un efect de comerţ;c) Banca acceptǎ sǎ sconteze înainte de scadenţǎ un efect de comerţ;d) Banca acceptǎ sǎ gireze un efect de comerţ;

97. Girul reprezintǎ:a) Cedarea unui titlu de creanţǎ unei alte persoane;b) Garantarea plǎţii la scadenţǎ, solidar cu debitorul;c) Depunerea semnǎturii pe dosul cambiei;d) O formǎ de circulaţie a înscrisurile cambiale;

98. Girul reprezintǎ:a) O andosare;b) O ameliorare a calitǎţii titlului de credit, dându-i garanţii suplimentare;c) O platǎ în sensul stingerii obligaţiei;

99. Formula girului se înscrie:a) Pe faţa cambiei;b) Pe verso-ul cambiei;c) Pe faţa biletului la ordin;d) Pe verso-ul biletului la ordin;e) Pe un înscris separat, anexǎ la efectul de comerţ;

100. Girul poate sǎ aparǎ:a) Numai în cazul biletului la ordin;b) Numai în cazul tratei;c) Atât în cazul tratei cât şi al biletului la ordin;d) Nici în cazul tratei, nici în cazul biletului la ordin;

101. Girul este plin, când:a) Numele noului tras este înscris expres pe efectul de comerţ;b) Numele noului beneficiar al creanţei este înscris expres pe efectul de comerţ;c) Numele bǎncii care garanteazǎ este înscris lângǎ numele trasului;

102. Cambiile financiare apar în legǎturǎ cu:a) Operaţiunile de finanţare a investiţiilor agenţilor economici;b) Obţinerea de împrumuturi de la bǎnci;c) Împrumuturile realizate de stat la banca de emisiune;d) Scontarea unor cambii comerciale;

103. Bancnotele sunt:

11

a) O formǎ generalizatǎ a cambiilor;b) Cambii ale bǎncii de emisiune;c) Poliţe asupra bancherilor plǎtibile în orice moment posesorilor lor;d) Creanţe generalizate asupra economiei;

104. Cecul este emis de:a) Tras;b) Trǎgǎtor;c) Beneficiar;

105. În cazul cecului apar ca protagonişti:a) 2 pǎrţi;b) 3 pǎrţi;c) 4 pǎrţi;

106. Cecul este întotdeauna plǎtibil:a) la vedere;b) la un numǎr de zile de la prezentare;c) la un numǎr de zile de la data emiterii;

107. În cazul cecului, iniţiativa plǎţii aparţine:a) bǎncii;b) creditorului;c) debitorului;

108. În cazul cecului, trasul:a) este obligaoriu o bancǎ;b) poate fi orice agent economic;c) este obligatoriu agent economic nebancar;

109. Scontul este:a) una dintre operaţiunile pasive ale bǎncilor comerciale;b) una dintre operaţiunile active ale bǎncilor comerciale;c) o formǎ particularǎ a dobânzii;

110. În condiţii normale, taxa oficoalǎ a scontului este:a) mai micǎ decât taxa scontului privat;b) mai mare decât taxa scontului privat;c) egalǎ cu taxa scontului privat;

111. Creditul de scont este acordat de :a) tras;b) trǎgǎtor;c) beneficiar;d) bancǎ;

112. Creditul de scont este primit de:a) tras;b) trǎgǎtor;c) creditor;d) bancǎ;

113. Scontul reprezintǎ:a) valoarea tratei în momentul prezentǎrii la scontare;b) valoarea tratei la scadenţǎ;c) operaţiune de transformare a creditului comercial în credit bancar;

114. Reducerea ratei oficiale a scontului:a) este realizatǎ de cǎtre banca centralǎ;b) este realizatǎ de cǎtre bǎncile comerciale;c) este realizatǎ când economia stagneazǎ;

12

d) este realizatǎ când economia este “supraîncǎlzitǎ”;e) este realizatǎ pentru a spori suma creditelor acordate;f) este realizatǎ pentru a reduce suma creditelor acordate;

115. Majorarea ratei oficiale a scontului:a) determinǎ atragerea de capitaluri stǎine;b) determinǎ revenirea în ţarǎ a capitalurilor proprii;c) reduce fluxul încasǎrilor valutare;d) acţioneazǎ ca un factor de susţinere a cursului monedei naţionale;e) acţioneazǎ ca un factor de redresare a balanţei de plǎţi;f) agraveazǎ deficitul balanţei de plǎţi externe;

116. Concepţiile privind elementul fundamental în definirea creditului sunt:a) creditul ca încredere;b) creditul comercial;c) creditul ca formǎ a relaţiilor de schimb;d) creditul ca formǎ a relaţiilor de redistribuire;e) creditul obligatar;

117. Trǎsǎturile principale ale creditului sunt:a) separarea proprietǎţii asupra capitalului de împrumut de folosirea lui;b) participarea a cel puţin 3 intermediari;c) plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de împrumut;d) rambursarea creditelor la scadenţǎ;

118. Separarea proprietǎţii asupra capitalului de împrumut de folosirea lui, ca trǎsǎturǎ a creditului, presupune:a) capitalul de împrumut este folosit de agentul economic excedentar;b) capitalul de împrumut este folosit de cel care îl primeşte cu titlu de împrumut;c) bǎncile apar ca intermediari specifici, se interpun între cei care dispun de resurse de finanţat şi cei care au nevoie de ele;

119. Plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de împrumut, ca trǎsǎturǎ a creditului, presupune:a) dobânda reprezintǎ “chiria” pe care o plǎteşte debitorul pentru dreptul ce i se acordǎ de a utiliza capitalul de împrumut;b) dobânda calculatǎ numai pentru soldurile creditoare ale conturilor bancare curnte deschise clienţilor;c) pentru utilizarea credtelor, dobânda se coreleazǎ cu rata profituluiobţinutǎ de întreprinzǎtori;

120. Nivelul dobânzii exercitǎ influenţ asupravolumului creditelor şi, prin urmare, şi asupra eoluţiei indicatorilor economici:a) da;b) nu;c) irelevant;

121. O dobândǎ scǎzutǎ, practicatǎ în unele perioade, inferioarǎ ratei inflaţiei:a) constituie un stimulent pentru întreprinderi în a angaja credite sporite;b) favorizeazǎ cererea de credite;

122. În cazul în care bǎncile sunt lipsite de o adevǎratǎ autonomie şi accept o creditare impusǎ de stat, în perspectiva realǎ a returnǎrii creditului:a) economia este reglatǎ conform regulilor pieţeib) atât întreprinderile cât şi bǎncile sunt subordonate planului imperativ;c) delimitarea între finanţarea bugetarǎ şi creditarea bancarǎ se estompeazǎ;d) creditul devine, adesea, prin nerambursarea sa normalǎ, o formǎ de finanţare a

piederilor, substitundu-se subvenţiilor statului;

13

123. Dificultatea aprecierii durateipentru care se legitimeazǎ creditele decurge din acţiunea concomitentǎ a:a) particularitǎţii sectorului de activitate;b) nivelului eficienţei în activitatea agenţilor economici;c) din angajarea de cheltuieli în succesiunea tuturor momentelor circuitului economic, nu

numai la debutul sǎu;124. Cea mai economicǎ, mai realǎ şi mai adecvatǎ formǎ de garantare a creditelor este:

a) garantarea financiarǎ, bazatǎ pe situaţia financiarǎ de ansamblu a debitorului;b) garantarea prin gajarea unor active fixe şi circulantec) implicarea garanţiei unei terţe persoane;

125. Finanţarea directǎ se caracterizeazǎ prin:a) nu este mediatǎ de bǎnci;b) reprezintǎ o finanţare dezintermediatǎ;c) agenţii excedentari pun la dispoziţia agenţilor deficitari fondurile lor pe piaţa monetarǎ

deschisǎ şi pe piaţa de capital la o dobândǎ ce se formeazǎ ad-hoc, în funcţie de cererea şi oferta de disponibilitǎţi;

d) participarea bǎncilor ca intermediari este obligatorie;126. Dintre criteriile de structurare a creditului, amintim:

a) natura economicǎ şi participanţi;b) destinaţia creditului;c) natura garanţiilor ce servesc ca acoperire;d) termenul la care trebuie rambursat;

127. Creditul comercial este:a) un credit sub formǎ bǎneascǎ acordat de bancheri întreprinderilor;b) un credit ce constǎ în vânzarea cu plaa în rate a unor bunuri de consum personal de

valori mari şi folosinţǎ îndelungatǎ;c) creditul pe care şi-l acordǎ întreprinzǎtorii la vânzarea mǎrfurilor sub forma amânǎrii

plǎţii;128. Dintre cauzele care duc la îngrǎdirea creditului comercial, amintim:

a) el este limitat prin proporţiile capitalului de rezervǎ al producǎtorului;b) accelereazǎ circuitul capitalului real;c) proporţiile creditului comercial depind de regularitatea încasǎrii contravalorii

mǎrfurilor vândute pe credit anterior;d) restricţionarea lui prin însǎşi destinaţia sa;

129. Componentele ce acţioneazǎ ca aspecte ce motiveazǎ amânarea termenelor de platǎ în ceea ce privşte creditul comercial sunt:a) componenta tradiţionalǎ;b) componenta comercialǎ;c) componenta bancarǎ;d) componenta financiarǎ;

130. Prin transferul prin scont la bǎnci a titlurilor creditului comercial (înscrisurile cambiale), creditul comercial se transform în:a) credit bancar;b) credit ipotecar;c) credit obligatar;

131. Creditul bancar este:a) un credit sub formǎ bǎneascǎ acordat de bancheri întreprinzǎtorilor;b) creditul pe care şi-l acordǎ întreprinzǎtorii la vânzarea mǎrfurilor sub forma amânǎrii

plǎţii;

14

c) un credit garantat cu proprietatea imobiliarǎ şi care are ca principal obiectiv susţinerea dezvoltǎrii acestei proprietǎţi;

132. Creditul bancar se caracterizeazǎ prin:a) unul din participanţi este agent nefinanciar, producǎtor, celǎlalt participant fiind banca,

adicǎ un agent financiar;b) bancherul apare doar în ipostaza de deţinǎtor al sumei împrumutate;c) este mult mai flexibil, se poate mişca ad-libitum, în orice direcţie;

133. Dintre modalitǎţile tehnice de creditare a activitǎţii curente a agenţilor nefinanciari, amintim:a) avansurile în cont curent;b) linia de credit simplǎ;c) linia de credit confirmatǎ;d) linia de credit revolving;e) creditele cu destinaţie specialǎ;f) creditarea conturilor în marjǎ;

134. Avansurile în cont curent se caracterizeazǎ prin:a) sunt credite pentru acoperirea unor goluri de casǎ;b) se mai numesc credite de trezorerie sau credite non-afectate;c) sunt garantate în mod expres;d) sunt garantate prin starea de bonitate a debitorului;e) au o operativitate slabǎ;

135. Linia de credit simplǎ se caracterizeazǎ prin:a) este limita maximǎ a creditului ce se acceptǎ a se acorda într-un cadru general

prestabilit;b) beneficieazǎ de o consemnare într-un document scris, convenit de bancǎ;c) pune în evidenţǎ un mecanism de creditare cu autoîncǎrcare pe mǎsurǎ ce creditele

anterioare au fost rambursate;136. Creditul obligatar reprezintǎ:

a) creditul contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut;b) creditul garantat cu proprietatea imobiliarǎ şi care are ca principal obiectiv susţinerea

dezvoltǎrii acestei proprietǎţi;c) creditul sub formǎ bǎneascǎ acordat de bancheri întreprinzǎtorilor;

137. Cauzele principale ale creşterii fǎrǎ precedent a datoriei publice sunt:a) deficitele bugetare;b) nivelul ridicat al cheltuielilor neproductive;c) practicarea unro dobânzi atractive suportate prin anuitǎţi ale datoriei publice;

138. Condiţiile primordiale pentru lansarea unui împrumut obligatar de stat sunt:a) existenţa unei puternice pieţe financiare;b) posibilitatea rambursǎrii din veniturile realizate pe seama exploatǎrii obiectivelor

publice;c) existenţa instituţiilor adecvate pentru emisiunea obligaţiunilor;

139. Împrumuturile obligatare se caracterizeazǎ prin:a) modalitǎţi de lansare;b) tipuri de obligaţiuni;c) modalitǎţi de rambursare şi facilitǎţi acordate subscriptorilor;d) modalitǎţi de girare;

140. Un împrumut public poate fi lansat prin:a) emisiune de obligaţiuni distribuite direct de cǎtre organismul districtual sau municipal;b) emisiunea de obligaţiuni prin intermaediul unui consorţiu sau sindicat bancar;c) andosare;

15

141. Tipurile de obligaţiuni cu care opereazǎ creditul obligatar sunt:a) obligaţiuni cu venit fix;b) obligaţiuni indexabile;c) obligaţiuni cu ratǎ variabilǎ;d) obligaţiuni cu drept de vot;

142. In general, o obligaţiune se caracterizeazã prin:a) Valoare nominalã;b) Curs;c) Preţ de emisiune;d) Elemente de identificare şi securitate;e) Duratã de maturitate;f) Cupon;

143. Dacã valoarea de rambursare la maturitate a obligaţiunilor depãşeşte valoarea lor nominalã, intervine:

a) Prima de emisiune;b) Prima de rambursare;c) Prima de la contractele pe opţiuni;

144. Dintre facilitãţile acordate de puterea publicã deţinãtorilor de obligaţiuni statale, amintim:

a) Scutirea de impozit pe venitul aferent cupoanelor primite anual;b) Garantarea de cãtre stat prin aceste obligaţiuni a creditelor cu caracter privat angajate

la bãnci de cãtre deţinãtori;c) Primirea de credite cu dobândã subvenţionatã de stat;

145. Rambursarea ĩmprumutului public poate avea loc prin:a) Anuitãţi constante;b) Amortismente constante;c) Tragere la sorţi;d) La sfârşitul perioadei;e) Imediat dupã emitere;

146. Rambursarea ĩmprumuturilor publice obligatare se face din:a) fonduri speciale de amortisment ale datoriei publice;b) fondul asigurãrilor sociale de stat;c) sursele bugetare curente;d) excedentele bugetare;

147. Emisiunea de obligaţiuni este adesea o formã preferatã de mobilizare a capitalurilor societãţilor comerciale, deoarece:

a) Nu conferã subscriptorilor drept de vot;b) Deţinerea şi negocierea lor nu modificã structura ĩn consiliul de administraţie;c) Dobânzile la obligaţiuni sunt mai mic, mai puţin grevante decât plãţile de dividende;

148. Prin creditul ipotecar se mobilizeazã capitaluri disponibile pe:a) Termen lung;b) Termen mediu;c) Termen scurt;

149. Creditul real se caracterizeazã prin:a) Este acordat pe temeiul unor garanţii materiale certe;b) Are la bazã ĩncrederea de care se bucurã debitorul, reputaţia lui de a-şi ĩndeplini

prompt obligaţia;c) Are la bazã calitãţile morale ale solicitantului;

150. Supracreditarea se caracterizeazã prin:

16

a) Se produce sub influenţa unor solicitãri insistente de ĩmprumuturi din partea agenţilor economici cu o situaţie economico-financiarã precarã;

b) Este o expresie a insuficienţei aprovizionãrii cu bani a economieic) Conduce la onorarea unei cereri monetare neacoperite prin marfuri si serviciid) Conduce la proliferarea platilor restante

151. Intre eficienţa ĩn activitatea economicã şi necesarul de fonduri, ĩn cazul ĩn care celelalte condiţii sunt invariabile, existã un raport:

a) Invers proporţionalb) Direct proporţional

152. Prin funcţiile pe care le ĩndeplineşte , creditul genereazã o serie de efecte favorabile , cum ar fi:

a) Sporirea puterii productive a ĩntreprinderilor prin redistribuirea capitalurilorb) Concentrarea capitalurilorc) Deteriorarea puterii de cumpãrarea banilor prin supracreditared) Adaptarea elasticã a masei de bani ĩn circulaţie la necesarul economieie) Favorizarea unor operaţii economice ce atenteazã la lichiditatea bancarã

153. Riscurile creditului pot fi generate de:a) Abuzul de creditb) Insolvabilitatea debitorilor şi deţinerea de cãtre bancã a unor informaţii inexacte

privind debitoriic) Adaptarea elsticã a masei de bani ĩn circulaţie la necesarul economieid) Lipsa de promptitudine a debitorilor la rambursarea creditelore) Crizele economice şi convulsiile politicef) Sporirea puterii productive a ĩntreprinderilor prin redistribuirea capitalorulor;

154. Pentru prevenirea riscurilor pe linia creditãrii, bãncile trebuie:a) Sã deţinã informaţii pertinente asupra situaţiei patrimoniale şi financiare a debitorilor;b) Sã aibã o bunã evaluare a evoluţiei viitoare a clienţilor;c) Sã acorde credite peste necesitãţile reale ale economiei;d) Sã contituie garanţii acoperitoare reale, rezerve şi provizioane;

155. Titlurile de credit ce presupun drepturi complexe patrimoniale şi nepatrimoniale sunt:a) Acţiunile;b) Cecul;c) Obligaţiunile emise de societãţile comerciale;d) Warantul;

156. Titlurile de credit la ordin:a) Se transmit prin gir;b) Prin cesiune;c) Prin simpla predare a titlului;

157. Cambia se numeşte bilet la ordin:a) Dacã obligaţia de platã este luatã de debitor, atunci când el emite titlul de credit;b) Când cel care emite cambia e un creditor şi prin cambie se adreseazã unei terţe

persoane(debitorului, dându-i ordin sã plãteascã)158. Tratele emise ce nu au la bazã operaţiuni comerciale, fãrã acoperire se numesc:

a) Watante;b) Trate de complezenţã;c) Cambii de bronz;

159. Spre deosebire de cambie, cecul:a) Este ĩntotdeauna plãtibil numai la vedere;b) Nu poate fi tras decât asupra unei bãnci;c) Este achitat cu ocazia scontãrii;

17

160. Dobânda bonificatã reprezintã:a) Remunerarea disponibilitãţilor bãneşti ale titularilor de conturi constituite ca

depozite la bancã;b) Dobânda pe care o ĩncaseazã bãncile de la clienţii lor ĩn calitate de debitori;c) Dobânda de la operaţiunile de rescontare;

161. Factorii de care este dependentã dobânda perceputã sunt:a) Erodarea monetarã;b) Nivelul cheltuielilor cu operaţiunile bancare;c) Gradul de risc;d) Profitul bancar;e) Rezerva minimã obligatorie;

162. In gândirea marxistã, dobânda apare ca:a) Formã de redistribuire a plusvalorii;b) O formã particularã de participare a bancherilor la ĩnsuşirea fãrã platã a

plusprodusului;c) O recompensã pentru renunţarea la lichiditate pentru o anumitã perioadã de timp;d) Un instrument de influenţare a volumului investiţiilor;

163. In doctrina keynesistã, tara dobânzii este consideratã:a) Formã de redistribuire a plusvalorii;b) Un instrument de influenţare a volumului investiţiilor;c) Un instrument de combatere a recesiunii şi a şomajului;d) Ineficace pe termen mediu şi lung;

164. Terapia anti-inflaţie prin majorarea dobânzii are o bunã eficienţã cu aplicare la :a) Populaţie;b) Ĩntreprinderile private;c) Ĩntreprinderile de stat;

165. Scontul este o operaţiune acitvã de creditare, de transformare:a) A creditului comercial ĩn credit bancar;b) A creditului bancar ĩn credit comercial;c) A creditului bancar ĩn credit de consum;

166. Bãncile comerciale acceptã la scont titlurile de credit:a) Semnate de debitori care prezintã ĩncredere prin situaţia lor financiarã;b) Semnate de debitori care prezintã ĩncredere prin probitatea de care au dat dovadã ĩn a

onora obligaţiile asumate;c) Prevãzute cu cel mult douã semnãturi şi cu scadenţe apropiate;

167. Diferenţa dintre suma ĩncasatã de la banca centralã prin rescont şi suma plãtitã ĩntreprinzãtorului ĩn cardul operaţiunii de scontare:

a) Va servi la acoperirea cheltuielilor bãncii comerciale;b) Constituie o formã de profit;c) Este ĩnsuşitã de ĩntreprinzãtor;

168. Taxa scontului privat reprezintã:a) Dobânda pt perioada cuprinsã ĩntre momentul scontãrii şi scadenţã;b) Dobânda pt perioada cuprinsã ĩntre momentul emiterii şi scadenţã;c) Dobânda pt perioada cuprinsã ĩntre momentul emiterii şi scontare;

169. Scontul se calculeazã dupã relaţia:a) S = ( V*T*P) / 360 (12)*100;b) S = (V*T)*100 /360 *P;c) S = ( V*T*P)*100 / 360 (12);d) S= numere de dobânzi/ divizorul fix;

170. Numerele de dobânzi se calculeazã dupã formula:

18

a) (V*T)/ P;b) V*T;c) (360*100)/P;

171. Divizorul fix se calculeazã dupã formula:a) (360*100)/ P;b) V*T;c) 360*100*P;

172. Avantajele operaţiilor de factoring sunt:a) Furnizorul nu se mai ocupã el ĩnsuşi de scontarea titlurilor de credit primite de la

clienţi;b) Furnizorul primeşte primeşte suma cu anticipaţie de la casa de factoring;c) Furnizorul este protejat faţã de riscul privind insolvabilitatea clienţilor;d) Serviciul vânzãri ţine ĩn cont un singur cont „casa de factoring”

173. Plata cu anticipaţie a titlurilor de creanţã, casele de factoring percep:a) Un dividend;b) O dobândã;c) Un comision;

174. Totalitatea bonurilor de tezaur emise reprezintã:a) Datoria flotantã;b) Datoria consolidatã;c) Datoria nerambursatã la scadenţã;

175. Trapeziştii greci şi argentarii romani se pcupau cu:a) Ĩnlesneau schimbul de monede;b) Primeau depuneri de valori spre pãstrare;c) Acordau credite;d) Emiteau bancnote;

176. Intermadiarii financiari cu funcţie principalã de creare de monedã sunt:a) Organisme financiare din cadrul sistemului bancar;b) Organisme financiare specializate;c) Societãţile de asigurãri;

177. Dintre dezavantajele finanţãrii indirecte, prin intermediari financiari, amintim:a) Scumpirea resurselor;b) Ameliorarea calitativã a resurselor de finanţare;c) Multiplicã intermediarii;d) Poate ĩntãrzia finanţarea;e) Sporeşte ...... resurselor de finanţare;

178. Intr-o economie de piaţã, bãncile de emisiune ĩndeplinesc urmãtoarele funcţii:a) Emisiunea de monedã ......circulaţiei;b) Creditarea bãncilor comerciale şi a altor bãnci;c) Cotarea la bursã a ĩntreprinderilor;d) Influenţarea cursului de schimb al monedei naţionale;e) Realizeazã execuţia de casã a bugetului de stat;

179. Banca de emisiune apare ĩn raporturile sale cu celelalte bãnci ĩn calitate de autoritate, de for monetar şi adoptã mãsuri obligatorii de genul:

a) Nivelul minim al rezervelor pe care celelalte bãnci trebuie sã le deţinã la banca centralã;

b) Nivelul minim al rezervelor legale ale ĩntreprinderilor;c) Coeficienţi de lichiditate;d) Coeficienţi de dispersie a riscului;

19

180. Constituirea de active reprezentând titluri de stat permite bãncii de emisiune sã intervinã pe piaţa deschisã (open-market), influenţând:

a) Ĩn special, asupra datoriei publice;b) Ĩn general, asupra politicii de credit şi monetare;c) Ĩn special, asupra constituirii fondului de protocol al ĩntreprinderii;

181. O politicã monetarã riguroasã ar ĩnsemna noi rate ridicate de dobânzi interne care ar avea ca efect:

a) Sporirea poverii datoriei publice prin creşterea cheltuielilor pt dobânzi;b) Scãderea poverii datoriei publice prin creşterea cheltuielilor pt dobânzi;c) Veniturile din dobânzi ar creşte, ceea ce ar stimula consumul şi inflaţia;d) Veniturile din dobânzi ar scãdea, ceea ce ar stimula consumul şi inflaţia;e) Rigoarea monetarã ar putea avea efecte perverse asupra economiei;

182. Banca de emisiune, ca centru valutar al ţãrii, dobândeşte atribuţii pe linia aplicãrii politicii statului:

a) Sub forma unor restricţii valutare;b) Sub forma aplicãrii unor stimulente la export;

183. Restricţiile valutare, aplicate de banca de emisiune ca centru valutar al ţãrii, pot fi:a) Controlul importurilor;b) Primele la export;c) Controlul plãţilor ĩn devize;d) Preluarea unor plãţi din ĩncasãrile valutaredin subvenţionarea exprtului;

184. Banca de emisiune influenţeazã cererea şi oferta de valutã ĩn funcţie de conjunctura şi exigenţele politice valutare, prin:

a) Intervenţii directe pe piaţã;b) Acţiuni indirecte;

185. Capitalul propriu constituit la dispoziţia bãncii de emisiune are ca principalã trãsãturã:a) Ĩnregistreazã o dimensiune mai redusã decât la bãncile comerciale;b) Ĩnregistreazã o dimensiune mai ridicatã decât la bãncile comerciale;

186. In cazul creditelor pe gaj de efecte comerciale:a) Titlurile de credit rãmân ĩn proprietatea bãncilor comerciale;b) Titlurile de credit nu rãmân ĩn proprietatea bãncilor comerciale;c) Titlurile de credit servesc bãncilor de emisiune dobânda....... rambursãrii

ĩmprumuturilor;d) Ca sumã, acest credit se cuantificã aplicându-se, un procent asupra volumului

portofoliului de cambii;e) Ca sumã, mãrimea acestui credit este ĩntotdeauna egalã cu valoarea portofoliului de

cambii;187. Prin intermediul opetaţiunilor de vânzare-cumpãrare de aur şi devize, banca de emisiune:

a) Ĩşi consolideazã rezerva valutarã;b) Influenţeazã cursul monedei naţionale faţã de valutele de referinţã;c) Ĩndeplineşte obiectivele politicii monetar valutare practicate ĩn ţara respectivã;

188. Prin capitalizare, de regulã, resursele proprii constituite sub forma fondului de rezervã al bãncilor comerciale ating o mãrime egalã cu:

a) Cea acapitalului social;b) Dublul celei a capitalului social;c) Cae a provizioanelor;

189. Provizioanele bancare pot fi:a) Reglementate;b) De risc;c) De rezervã;

20

d) La vedere;190. Prin rescontare, banca de depozit ĩnregistreazã un profit chiar ĩn aceeaşi zi ĩn care a

efectuat scontarea, ca diferenţã ĩntre:a) Taxa scontului privat şi taxa oficialã a scontului practicatã de banca de emisiune;b) taxa oficialã a scontului şi taxa scontului privat;c) taxa oficialã a scontului şi dobânda la conturile ATS;

191. Acele operaţiuni de ĩmprumut ale bãncilor comerciale, garantate cu efecte publice, obţinute de la banca de emisiune, se numesc:

a) Operaţiuni de lombardare;b) Operaţiuni de reescont;c) Operaţiuni de recreditare;

192. Creditul pe termen mediu mobilizabil se caracterizeazã prin:a) Este de aceeasi factura cu creditul de exploatareb) Faciliteaza refinantarea la termene scurte,dar care acopera necesitatile de mijloace

banesti pe o durata mai marec) Prin acest credit se acopera necesitatile de export,de constituire a unor stocuri

sezoniere in agricultura si industria de prelucrare a materiilor prime agricole d) Se obtine prin lombardare

193. In cadrul operatiunilor de comisiona) Banca actioneaza in numele si in contul clientului saub) Operatiunile sunt efectuate in numele bancii,dar in contul clientuluic) Banca actioneaza in numele si in contul sau

194. Remiterile sunta) Operatiuni de transfer a unor documente ,titluri ,sume de bani,la solicitarea clientilor

bancii b) Operatiuni de plata conditionata efectuata de banca in baza documentelor de incarcare

si expediere a marfurilorc) Servicii de incasare de catre o banca a diverselor creante sub forma de cambii,facturi

si alte hartii de valoare apartinand clientilor sai195. Operatiuni de mandat sunt

a) Operatiuni de administrare a hartiilor de valoareb) Operatiuni de administrare a unor patrimoniic) Remiteriled) Acreditivele

196. Prioritare pentru activitatea oricarei banci sunt urmatoarela motivatiia) Profitabilitateab) Supracreditareac) Asigurarea lichiditatiid) Executarea silita a garantiilor

197. Diversificarea portofoliului reprezinta o alta cale de optimizare a performantelor bancare,prioritare.........doua scopuri principale

a) Minimizarea riscului lipsei de lichiditate b) Mentinerea si cresterea profitului existent c) Supracreditarea

198. Tot mai multe tari occidentale adopta masuri speciale de sustinere a starii de lichiditate bancara,cum ar fi

a) Finantarea bancilor de catre statb) Supracreditarea c) Introducerea sistemelor de asigurare a depozitelor bancared) Stabilirea obligatiilor pentru banci de a respecta anumiti coeficienti de lichiditate

21

199. In situatia cand o banca nu poate sa-si asigure in mod curent lichiditate,urmare a faptului ca relatiile sale cu clientii nu genereaza o crestere a resurelor

a) Va trebui sa apeleze la recreditare,adresandu-se bancilor de emisiune b) Angajeaza credite pe piata interbancarac) Apeleaza la supracreditare

200. Activitatea principala a unei banci consta in a) Realizarea operatiunilor de decontare b) Efectuarea operatiilor pe piata financiarac) „comertul” cu banid) vanzarea titlurilor de valori mobiliare

201. Figurativ ,banca estea) „cheia de bolta” a activitatii economice b) „sangele economiei”c) „templul” banilord) „piatra de hotar” in delimitarea relatiilor de schimb

202. Pentru cel care doreste sa contracteze un imprumut,banca estea) Autoritatea absoluta b) Un partener de afaceri c) Un mediu favorabil oricarei afaceri d) Exponentul puterii publice care te poate ajuta cu credite in orice situatie

203. Sustinerea de catre unii autori a faptului ca bancile (operatiunile bancare) au aparut inca cu mii de ani inainte de Hristos are in vedere faptul ca

a) Bancile asigurau punerea in circulatie a bancnotelor b) Bancile acordau credit comercial c) Bancile asigurau pastrarea unor obiecte de valoare d) Bancile asigurau baterea monedelor

204. Pe linie monetara, despre aparitia bancii se poate vorbi o data cua) Punerea in circulatie a banilor cu valoare intrinseca b) Crearea monedei fidunciarec) Preschimbarea monedelor de catre zarafi d) Acordarea creditelor de catre camatari

205. Care dintre bancile mentionate in variantele de raspuns au aparut in sec. XII-XVI a) Banca de Barcelonab) Banca de Venetiac) Banca de Hamburgd) Banca de Stockolme) Banca de Milanof) Banca de Amsterdam

206. Adevarata „piatra de hotar” pentru aparitia bancilor moderne este marcata de infiintareaa) Bancii de Amsterdamb) Bancii de Hamburgc) Bancii Anglieid) Bancii de Stockolme) Sistemul Federal de Rezerve

207. In conditiile actuale ,pentru studierea structurii activitatii bancilor este necesar ,cu deosebire,sa se aiba in vedere trei procese de profunda semnificatie.Marcati-le in variantele de raspuns

a) Pozitia bancilor ca intermediari financiari cu caracter specificb) Transferarea activitatii pietelor financiare spre activitatea bancara

22

c) Accentuarea procesului de concurenta in economiile occidentale pe fondul integrarii economice si monetare

d) Restructurarea de ansamblu a activitatii bancare in tarile care inregistreaza tranzitia de la economia centralizata la cea de piata

e) Raspunsurile a),b),si d)208. Aportul bancilor si a altor intermediari financiari in infiintarea agentilor economici ,in

pofida tendintei de dezintermediere ,se mentine destul de ridicat ,reprezentanda) 50%-60% din totalb) 60%-70% din totalc) 70%-80% din totald) 80%-90% din total

209. Procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale se accentueaza prina) Tendinta de specializare a operatiunilor bancareb) Tendinta de universalizare a operatiunilor bancarec) Tendinta de separare a operatiunilor bancare de operatiunile de pe piata financiarad) Tendinta de nationalizare a principalelor banci

210. In cadrul sistemelor bancare moderne ,operatiunea de emisiune baneasca constituie monopolul

a) Bancilor comercialeb) Bancilor de afaceri c) unei singure sau a catorva banci integrate intr-un sistem unitar (FED-ul in SUA);d) trezoreriei statului

211. Dupa natura proprietatii capitalului ,in decursul timpului bancile de emisiune au fosta) Numai banci private b) Numai banci ale statului c) Numai banci mixte d) Banci private,ale statului si mixte

212. Banca de emisiune ca „placa turnanta” a sistemului bancar mai este denumitaa) „marea finanta”b) banca centralac) „banca a bancilor”d) banca de referinta

213. Ca ” banca a bancilor” ,banca de emisiune asiguraa) Punerea in circulatie a bacnotelor b) Creditarea bancilor comercialec) Executia de casa a bugetului de statd) Gestionarea rezervei valutare

214. Principiile „scolii bancare” in ceea ce priveste emisiunea baneasca constau ina) Acoperirea bacnotelor in circulatie cu aur in proportie de 100%b) Mentinerea unui stoc de metal pretios de circa 1/3 din valoarea bacnotelor emisec) Emisiunea bacnotelor pe baza cambiilor comerciale scontated) Emisiunea „banilor de hartie”

215. Legea lui Robert Peel din1844 prin care se stabileau principiile emisiunii bacnotelor in Anglia se baza pe

a) Teoria metalista asupra banilor b) Teoria keynesianac) Teoria cantitativa asupra banilord) Teoria scolii monetaristee) Teoria scolii bancare

216. Relatiile dintre banca de emisiune si celelalte banci se manifesta prin

23

a) Operatiuni de creditareb) Operatiuni de open-marketc) Calitatea de for monetar care adopta masuri obligatoriid) Raspunsurile a) si b)

217. Prin executia de casa a bugetului ,bancile de emisiune isi manifesta functia de a) „casier ” al statuluib) emisiune monetarac) banca a guvernului

218. Dintre operatiunile pasive ale bancilor de emisiune se remarcaa) Depunerile b) Operatiunile de decontare c) Operatiunile de vanzare-cumparare de aur si devized) Emisiunea baneasca

219. In cadrul operatiunilor active desfasurate de catre banca de emisiune,destingema) Constituirea capitalului propriub) Operatiuni de creditarec) Decontarile intra si interbancared) Depunerile

220. Creditarea de catre banca de emisiune a bancilor comerciale se realizeaza prina) Operatiuni de rescontareb) Credite pe gaj de efecte comerciale c) Credite guvernamentaled) Credit de lombard

221. Depunerile in conturi la dispozitia bancii de emisiune provin a) De la celelalte banci din cadrul sistemului bancarb) De la populatiec) De la stat ,ca rezerve financiared) Uneori de la marile intreprinderi

222. Bancile comerciale ,in acceptiune moderna, au aparuta) Concomitent cu aparitia si dezvoltare vietii socialeb) In a doua jumatate a Evului Mediuc) Din necesitatea de a se realiza schimbul de monede de catre zarafid) Ca expresie a dezvoltarii comertului si acumularii de capitaluri banesti

223. In procesul de aparitie a bancilor comerciale,un rol aparte l-au avuta) Zarafiib) Curtieriic) Brokeriid) Camatariie) Dealerii

224. La baza procesului de redistribuire a capitalurilor banesti sub forma creditelor acordate de catre banci se situeazã :

a. Emisiunea bãneascã b. Depozitele bancare constituite pe seama depunerilorc. Impozitele şi taxele percepute de la populaţied. Veniturile bugetare

225. In epoca modernã , rolul şi locul bãncilor comerciale sunt strâns legate de :a. Calitatea lor de a realiza emisiunea de bancnote b. Calitatea lor de intermediari ĩn contextul relaţiei economii-investiţiic. Necesitatea realizãrii transferului de monedã de la localitate la alta

24

d. Necesitatea realizãrii plãţilor cu numerar226. Care dintre variantele de rãspuns reprezintã operaţiuni efectuate de cãtre

bãncile comerciale:a. Operaţiuni activeb. Operaţiuni pasivec. Operaţiuni comerciale şi de comisiond. Operaţiuni de mandate. Numai a) şi b)

227. Operaţiunile pasive efectuate de cãtre bãncile comerciale constau ĩn:a. Formarea capitalului propriub. Scontareac. Atragerea depunerilor sub forma depozitelor bancared. Plasamente pe piaţa externã de capital

228. Bãncile comerciale ĩşi constituie capitalul propriu pe seama:a. Capitalului financiarb. Capitalului socialc. Rezervelor bancare minime obligatoriid. Fondului de rezervã şi provizioanelor

229. Bãncile comerciale ĩşi constituie provizioane ĩn vederea:a. Acordãrii creditelorb. Realizãrii de plasamente pe piaţa financiarãc. Menţinerii unui anumit plafon de lichiditãţid. Capitalizãrii prin majorarea capitalului social

230. In general , bãncile comerciale ĩn cadrul operaţiunilor pasive, constituie mai multe catgorii de depozite. Care dintre variantele de rãspuns sunt adevãrate:

a. Depozite la termenb. Depozite la dispoziţia altor bãnci c. Depozite la vedered. Depozite prin cont curent

231. In cadrul depozitelor la termen, pentru a se asigura o stare de regularitate ĩn procesul de economisire, bãncile comerciale pot deschide clienţilor lor:

a. Conturi de depozit cu dobândãb. Conturi simple de ĩmprumutc. Conturi de economii simpled. Conturi de economii dupã un anumit program de depunere

232. Conturile NOW şi SUPERNOW au ca trãsãturã comunã:a.Se folosesc numai pentru depunerile la vedereb. Se folosesc numai pentru depunerile la termenc.Practicarea unui nivel ĩnalt al dobânzilord. Soldul poate fi utilizat şi pentru plãţile curente

233. Conturile curente deschise persoanelor fizice şi juridice se caracterizeazã prin aceea cã:

a. Prin intermediul lor se evidenţiazã o multitudine de operaţiuni de ĩncasãri şi plãţi

b. Toate operaţiunile au loc la solicitarea titularilorc. Dau posibilitatea obţinerii unor dobânzi mai mari decât cele la depozitele la

termend. Utilizeazã ca instrument de decontare numai cecul

234. Conturile ATS (Automatic Transfer System), ca alternativã a conturilor NOW, presupun:

25

a. Menţinerea ĩn sold a unui depozit minim pentru care se acordã o dobândã comparativã cu depunerile la vedere

b. Menţinerea ĩn sold a unui depozit minim neremuneratc. Menţinerea ĩn sold a unui depozit minim remunerat cu dobândã specificã

economiilor la termend. Constituirea de depozite la vedere cu o gamã largã de scadenţe

235. Reescontul, ca operaţiune pasivã a bãncii comerciale, constituie o modalitate de procurare a unor resurse de creditare prin cedarea portofoliului de efecte comerciale:

a. Statuluib. Unei alte bãnci comercialec. Bãncilor de scontared. Bancii de emisiune

236. Operaţiunile de reescont şi lombardare sunt utilizate:a. Din necesitatea obţinerii de cãtre clienţii bancilor comerciale a unor credite

nelimitateb. Din necesitatea echilibrãrii bancare a resurselor cu angajamentelec. Pentru asigurarea operativã a echilibrãrii ĩncasãrilor cu plãţile pe piaţã

interbancarãd. Pentru asigurarea echilibrului ĩncasãrilor cu plãţile pe piaţa financiarã

237. In cadrul creditelor pentru activitatea de exploatare, creditarea creanţelor include ca operaţiuni:

a. Scontarea titlurilor de credit comercialb. Ĩmprumutul pe gaj de efecte comerciale şi mãrfuric. Ĩmprumutul pe gaj de acţiuni şi efecte publiced. Pensiunea

238. Operaţiunile de report presupun:a. Acordarea de ĩmprumuturi pe gaj de efecte publiceb. Achiziţionarea de cãtre bancã de efecte publice cu obligaţia rãscumpãrãrii lor

de cãtre vânzãtor, la acelaşi curs , peste un termen nelimitatc. Achiziţionarea de cãtre bancã de efecte publice cu obligaţia rãscumpãrãrii lor

de cãtre vânzãtor, la acelaşi curs , peste un termen scurtd. Acordarea de ĩmprumuturi pe gaj de mãrfuri

239. Ca operaţiuni active ale bãncilor comerciale, creditele de trezorerie se manifestã sub forma :

a. Avansului ĩn cont curentb. Creditului bugetarc. Creditului pe termen scurt mobilizabild. Creditului pe termen mijlociu mobilizabil

240. Creditarea gospodãriilor familiale şi a persoanelor particulare , ca o categorie distinctã a operaţiunilor active efectuate de cãtre bãncile comerciale, au ca destinaţie :

a. Construcţia de locuinţe b. Achiziţionarea de bunuri durabile cu valoare marec. Susţinerea cheltuielilor curente prin aşa – zisele credite non-afectated. Procurarea de titluri de valori mobiliare pe piaţa financiarã

241. Bãncile de afaceri sunt banci de depozit specializate ĩn:a. Operaţiuni de finanţare a activitãţii comercialeb. Operaţiuni de finanţare a activitãţii de exploatarec. Operaţiuni de finanţare a investiţiilor

26

d. Activitãţi de consiliere a managementului financiar al firmelore. Achiziţionarea de ĩntreprinderi şi realizarea de fuziuni ĩntre firme

242. Societãţile de portofoliu , ca o categorie distinctã a bãncilor de afaceri, au ca scop:

a. Plasamentul titlurilor de ĩmprumut ale statuluib. Valorificarea c6t mai ĩnaltã a capitalurilor prin sporirea dividendelor şi a

valorii titlurilor obţinute c. Favorizareacreşterii influenţei ĩn conducerea societãţilor pe acţiunid. Orientarea politicii economice a societãţilor pe acţiuni , mai ales cu privire la

activitatea de investiţii243. Titularizarea , ca operaţiune specificã a „Organismelor de plasament colectiv

de valori mobiliare” OPCVM , are ca scop :a. Omogenizarea condiţiilor de creditare b. Diversificarea ofertei de creditec. Lãrgirea activitãţii de leasingd. Preluarea de cãtre organismele de plasament colectiv a unei pãrţi din creditele

acordate de bancã244. Bãncile şi celelalte instituţii de credit specializate au ca principal obiectiv:

a. Finanţarea unor ramuri care nu prezintã interes pentru bancile comercialeb. Gestionarea rezervei valutarec. Efectuarea operaţiunilor de lombardared. Creditarea unor scopuri speciale

245. Bãncile ipotecare sunt banci specializate care ĩşi mobilizeazã resursele prin:a. Emiterea de acţiuni şi obligaţiunib. Emiterea de scrisuri financiarec. Emiterea de titluri de credit comerciald. Emiterea de bonuri de tezaur

246. Bãncile ipotecare se structureazã ĩn :a. Bãnci de tip urbanb. Banci de afaceric. Banci de tip rurald. Bãnci agricole

247. Principala trãsãturã a creditelor acordate de cãtre bãncile agricole este aceea cã:a. Au caracter neproductivb. Au o dobândã relativ redusãc. Sunt negociabiled. Au caracter productiv

248. Companiile şi trusturile de investiţii ĩşi mobilizeazã capitalurile bãneşti prin:a. Emisiunea de titluri de valori mobiliare propriib. Emisiunea cambiilor şi biletelor la ordinc. Depunerea sumelor ĩn conturile de depozit pe termen mediu şi lungd. Operaţiunile de rescontare

249. Activitatea bancilor de comerţ exterior este orientatã spre:a. Atragerea resurselor bugetare prin emisiunea de obligaţiuni pe pieţele interne

şi externeb. Efectuarea de servicii bancare decurgând din schimburile internaţionalec. Participarea la crearea de societãţi comerciale, bancare şi financiare privind

comerţul exteriord. Facilitarea unor operaţiuni valutare, garantarea şi asigurarea creditelor

comerciale care au ca obiectiv dezvoltarea activitãţii de comerţ exterior

27

e. Cumpãrarea de valutã şi alte hârtii de valoare exprimate ĩn valutã250. Societaţile de asigurãri mobilizeazã ĩnsemnate capitaluri bãneşti prin:

a. Depunerile ĩn cont curentb. Plata despãgubirilorc. Ĩncasarea şi gestionarea primelor de asigurared. Acordarea de ĩmprumuturi

251. Societãţile financiare sunt profilate , ĩn special, ĩn activitatea de:a. Leasingb. Factoringc. Lombardd. Incasso

252. Resursele mobilizate prin casele de economii se constituie ĩn principal, sub forma:

a. Depozitelor la vedreb. Certificatelor de depozitc. Depozitelor pe termen lungd. Bonurilor de tezaur e. Efectelor comerciale

253. Pentru banci, lichiditatea ĩnseamnã posibilitatea acestora:a. De a efectua plãţi directe cãtre clienţii lor ĩn numerarb. De a acorda credite cu dobânda pieţeic. De a efectua plãţi dispuse de titularii de conturi ĩn orice momentd. De a rambursa creditele acordate agenţilor economici la scadenţã

254. Activitatea oricãrei banci antreneazã ĩn mod automat fluxuri de „monedã centralã” ce constau ĩn:

a. Soldul favorabil dintre depunerile şi solicitãrile ĩn numerarb. Soldul dintre dobânzile bonificate şi dobânzile ĩncasatec. Soldul rezultat ĩn urma compensãrilor interbancare atunci când ĩncasãrile sunt

mai mari decât plãţile d. Soldul favorabil dintre creditele acordate şi creditele rambursate

255. Optimizarea structurii activelor ca mãsurã a prevenirii lipsei de lichiditãţi la nivelul bãncilor, presupune:

a. Structurarea depozitelor bancare pe cele douã componente: la vedere şi la termen

b. Selecţia activelor prin confruntarea profitabilitãţii cu riscurilec. Diversificarea portofoliului plasamentelord. Constituirea fondului de risc şi a provizioanelor

256. In condiţiile economiilor moderne actuale, ĩn activitatea bãncilor s-au produs câteva mutaţii semnificative.Menţionaţi care sunt acestea ĩn variantele de rãspuns:

a. Amplificarea forţei marilor bãnci corelatã cu intensificarea internaţionalizãrii şi dezvoltãrii inegale a bãncilor pe naţiuni

b. Specializarea bancarãc. Universalizarea operaţiunilor bancared. Dezetatizarea şi liberalizarea bãncilore. Creşterea controlului statului asupra bãncilor privatef. Accentuarea modernizãrii tehnicilor şi tehnologiilor de informaticã bancarã

257. In lupta de concurenţã , marile bãnci se remarcã prin faptul cã:a. Dispun de reţele extinse de unitãţi operaţionaleb. Acordã credite marilor companii fãrã restricţii

28

c. Au posibilitatea de atragere a depunerilor şi realizarea de plasamente ĩn condiţiile profitabilitãţii ridicate

d. Onoreazã cererile de credite ale unor ĩntreprinderi tot mai mari care nu pot fi clienţi decât ai unor banci pe mãsurã

258. Procesul de concentrare a capitalului bancar a fãcut ca ĩn anul 1968, ĩn Anglia , sã fuzioneze douã mari bãnci comerciale.Care sunt acestea?

a. Lloyd’s Bank cu Midland Bankb. Midland Bank cu Barkley’s Bankc. Midland Bank cu National Provincial Bankd. Westminster Bank cu National Provincial Bank

259. Sistemul Federal de Rezerve(FED) este constituit din :a. O bancã de emisiune şi 12 Bãnci Federale de Rezervã ce ĩşi au sediul ĩn tot

atâtea oraşe mari americaneb. 12 Bãnci Federale de Rezervã ale cãror active sunt constituite ĩn pãrţi egalec. 12 Bãnci Federale de Rezervã care au sediile situate ĩn trei mari oraşe

americane: New York , Chicago şi San Franciscod. 12 Bãnci Federale de Rezervã din care mai bine de jumãtate din activele

acestora sunt deţinute de trei bãnci260. Cea mai mare bancã din cadrul FED , cu circa 30% din active este Banca

Federalã de Rezerve din:a. Bostonb. New Yorkc. Chicagod. San Francisco

261. In 1913, dupã ĩnfiinţarea Sistemului Federal de Rezerve, bãncile naţionale au fost obligate :

a. Sã adere la FEDb. Sa-şi declare independenţac. Sã participe cu capital sub forma depunerilor la fondul de rezerve minime

obligatoriid. Sa stabileascã nivelul ratei oficiale a scontului;

262. Internaţionalizarea sistemului bancar american este pusã ĩn evidenţã, ĩn primul rând, prin:

a. Existenţa Sistemului Federal de Rezerve;b. Numãrul mare de bãnci naţionale;c. Creşterea numãrului de bãnci comerciale care opereazã ĩn afara S.U.A.;d. Concentrarea la dispoziţia celor mai mari 10 bãnci comerciale americane a

circa 30% din totalul activelor;263. Pe plan extern, dupã SUA, cea de-a doua reţea mondialã o deţin bãncile din:

a. Germania;b. Japonia;c. Franţa;d. Marea Britanie;

264. Motivaţia universalizãrii operaţiunilor bancare este una singurã:a. Creşterea gradului de lichiditate;b. Concentrarea unor importante capitaluri bãneşti;c. Obţinerea unui profit cât mai mare;d. Extinderea reţelei bancare;

265. Intervenţia statului prin naţionalizarea bancarã a fost de mai mari proporţii ĩn:a. SUA;

29

b. Marea Britanie;c. Japonia;d. Franţa;e. Germania;

266. Naţionalizarea bãncilor franceze a fost urmatã de:a. Reorganizarea lor;b. Concentrarea celor mai mari pãrţi ale activitãţii bancare ĩn câteva consorţii cu

sediu la Paris;c. Descentralizarea deciziilor la nivel local şi regional;d. Instituirea unui control sever din partea statului;

267. Modernizarea tehnicilor şi informaticii bancare se referã la:a. Asimilarea şi introducerea ĩn tehnica bancarã a celor mai moderne produse şi

instrumente bancare;b. Selecţia activelor;c. Minimalizarea riscului lipsei de lichiditãţi;d. Achiziţionarea celor mai performante echipamente de informaticã;

268. Banca viitorului se prefigureazã a fi:a. Banca cu cea mai diversificatã reţea de unitãţi operative;b. Banca ce asigurã distribuirea automatã a numerarului;c. Banca la domiciliu;d. Banca ce acordã credite fãrã dobândã;

269. Principalii factori de succes ai activitãţii bancare ĩn Anglia, percizaţi de Claude Simone ĩn „Les banques”, sunt:

a. Ĩnfiinţarea Bãncii Angliei;b. Existenţa unor reglementãri bancare moderne;c. Dezvoltarea cecurilor şi a bãncilor comerciale;d. Concentrarea tuturor funcţiilor bancare şi competenţelor comerciale ĩntr-

unsingur loc, la Londra;e. Concentrarea activitãţii bancare;

270. Bãncile britanice se caracterizeazã printr-un ĩnalt grad de:a. Universalizare;b. Specializare;c. Descentralizare;d. Liberalizare;

271. ĩn principal, bãncile din Marea Britanie se structureazã ĩn:a. bãnci comerciale;b. case de economii şi cooperative de credit;c. bãnci de afaceri;d. bãnci ipotecare;

272. Sistemul bancar german se individualizeazã prin banca de tip:a. Universal ĩn formã clasicã;b. Universal ĩn formã „en gros”;c. Universal ĩn formã „en detail”;d. „ALL FINANZ”

273. In Germania, bãncile universale de tip „en detail” persupun existenţa:a. Bãncilor cooperatiste şi populare;b. Marilor bãnci comerciale;c. Bãncilor de afaceri;d. Societãţilor de asigurãri;

274. Bãncile germane universale profilate ĩn operaţiuni „en gros” se identificã cu:

30

a.Societãţile de investiţii;b. Bãncile de afaceri;c.Bãncile comerciale orientate spre activitatea industrialã;d. Bãncile de comerţ exterior;

275. Caracteristicile sistemului bancar american sunt:a. Descentralizarea;b. Specializarea;c. Universalizarea;d. Concentrarea;

276. Legea Bãncii Naţionale (Naţional Bank Art) a stat la baza structurãrii bãncilor americane ĩn:

a. Bãnci comerciale;b. Bãnci de emisiune;c. Banci de stat;d. Bãnci naţionale;

277. Pânã la ĩnfiinţarea Sistemului Federal de Rezerve , funcţia de bancã centralã era ĩndeplinitã de:

a. Cea mai mare bancã comercialã;b. Consiliul Rezervelor Federale;c. Trezorerie;d. Consiliul Guvernatorilor;

278. Consiliul Guvernatorilor este acel organism care:a. Elaboreazã coordonatele politicii monetare;b. Controleazã rata de scont;c. Modificã necesarul de rezerve, ĩn anumite limite;d. Se implicã ĩn politica operaţiunilor de open-market;

279. Prin Legea bancarã din 1933, bãncile americane se structureazã ĩn bãnci:a. Federale de rezerve;b. Comerciale;c. De investiţii;d. Ipotecare;

280. Dupã opinia unor specialişti ĩn domeniul monetar- bancar, care este poziţia sistemului bancar american faţã de ceilalţi exponenţi ai puterii: politica, industria, dolarul?

a. Primul loc;b. Locul II;c. Locul III;d. Ultimul loc;

281. Trãsãturile definitorii prin care s-a impus consolidarea sistemului bancar francez sunt:

a. Promovarea legii care guverneazã tutela bãncilor, adicã statuarea raporturilor bancã- stat;

b. Situarea la baza raporturilor dintre bãnci şi economie a unor reglementãri ce decurg din dreptul roman;

c. Manifestarea unei atitudini şi autoritãţi bancare mai mult de ordin juridico- administrativ decât de naturã economico- financiarã;

d. Existenţa unor reglementãri bancare ce decurg din dreptul comercial scris;282. Bãncile pariziene din perioada monarhiei se individualizeazã printr-o serie de

caracteristici esenţiale:a. Au ĩn vedere gestionarea marilor capitaluri bãneşti;

31

b. Acordã credite direct statului sau ĩntreprinderilor din domeniul public;c. Opereazã cu economiile mãrunte ale populaţiei;d. Participã la finanţarea operaţiunilor internaţionale;

283. ĩn anii 60. Guvernul Francez, prin proiectele sale de reformã, a avut ĩn vedere:a. naţionalizarea bãncilor comerciale;b. constituirea la Paris a uneia dintre cele mai mari pieţe financiare europene;c. concentrarea prin fuziune a bãncilor comerciale;d. consolidarea sistemului bancar prin asigurarea unei strânse legãturi cu

industria;284. La adresa bãncilor franceze s-au formulat o serie de critici din partea

patronatului ĩn legãturã cu politica acestora de :a. Universalizare;b. Specializare;c. Internaţionalizare;d. Naţionalizare;

285. Ca exponente ale statului, bãncile franceze continuau sã acorde credite cu dobânzi „preferenţiale” ĩn:

a. Agriculturã;b. Exporturi;c. Industrie;d. Construcţii de locuinţe;

286. Prin Legea bancarã din 1984, sistemul bancar francez se compune din:a. Bãnci;b. Case de asigurãri;c. Instituţii financiar- bancare;d. Alte instituţii de credit;

287. Evoluţiile din ultimii ani au potenţat concurenţa şi mobilitatea ĩn activitatea bancarã din Franţa, prin:

a. Dezetatizare;b. Deintermediere;c. Dereglementare;d. Decompartimentarea activitãţii bãncilor;e. Universalizarea operaţiunilor;

288. Sistemul bancar din ţara noastrã s-a realizat prin:a. Unirea bãncii centrale cu bãncile comerciale;b. Ĩnfiinţarea Bãncii Naţionale a Moldovei;c. Contribuţia statului;d. Transformarea cãmãtarilor ĩn bancheri;e. Participarea unor reprezentanţi ai capitalului strãin;

289. Crearea sistemului bancardin ţara noastrã a ĩnsemnat o reacţie ĩmpotriva:a. Moşierilor;b. Cametei;c. Comercianţilor;d. Industraşilor;

290. Prima bancã ĩnfiinţatã ĩn Principatele Române a fost:a. Banca Naţionalã a României;b. Banca de Credit Românã;c. Banca Naţionalã a Moldovei;d. Creditul Funciar Rural;

291. Banca Naţionalã a Moldovei a dat faliment datoritã:

32

a. Emisiunii excesive de bancnote convertibile ĩn aur şi argint;b. Contractãrii de ĩmprumuturi externe;c. Unei politici greşite ĩn ceea ce priveşte plasamentele;d. Unei politici greşite ĩn ceea ce priveşte constituirea capitalului propriu;

292. Banca Naţionalã a României a luat fiinţã ca:a. Societate pe acţiuni cu capital public;b. Societate pe acţiuni cu capital privat;c. Societate pe acţiuni cu capital mixt( public şi privat);d. Societate pe acţiuni cu capital strãin;

293. ĩn România, o reţea de bãnci comerciale şi instituţii de credit specializate s-a ĩnfiinţat:

a. la ĩnceputul sec.XIX-lea;b. ĩn a doua jumãtate a sec.XIX-lea;c. la sfârşitul sec.XIX-lea şi ĩnceputul sec XX;d. perioada interbelicã;

294. In Transilvania, pt apãrarea populaţiei autohtone, au apãrut şi bãnci cu capital românesc. Marcaţi variantele corecte:

a. Banca Agricolã;b. Banca Generalã Românã;c. Creditul Funciar Rural;d. Banca Unitã pt Industrie şi Ipotecã;e. Banca Româneascã;f. Banca Transilvania;

295. Activitatea Bãncii Albina a fost orientatã cu prioritate spre:a. Agriculturã;b. Comerţ;c. Industrie;d. Domeniul public;

296. Principalele operaţiuni ale Bãncii Albina erau:a. Emisiunea de bilete de bancã;b. Rescontare;c. Scontarea cambiilor;d. Acordarea de ĩmprumuturi ipotecare;

297. Bãncile din România au cunoscut o dezvoltare deosebitã:a. ĩnceputul sec XX;b. dupã primul rãzboi mondial şi pânã la criza economicã din 1929-1933;c. ĩn perioada crizei economice şi pânã la cel de-al doilea rãzboi mondial;d. ĩn perioada economiei socialiste;

298. Dezvoltarea sistemului bamcar ĩn România ĩn prima parte a perioadei interbelice s-a realizat sub impulsul:

a. Desãvârşirii României Mari;b. Dezvoltãrii generale a capitalismului;c. Dezvoltãrii industriei;d. Ĩnlocuirii ĩn bunã mãsurã a capitalului strãin cu cel autohton;

299. In perioada crizei economice din 1929-1933 şi pânã la cel de-al doilea rãzboi mondial, evoluţia bãncilor s-a caracterizat prin:

a. Accentuarea universalizãrii operaţiunilor;b. Accentuarea centralizãrii capitalului bancar;c. Reducerea numãrului de bãnci;d. Falimentarea mai multor bãnci mici şi mijlocii;

33

300. Prin Legea bancarã din 1934 s-a instituit:a. Consiliul Guvernatorilor;b. Asociaţia Românã a Bãncilor;c. Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare;d. Consiliul Superior Bancar;

301. Inaintea celui de al doilea rãzboi mondial, mai multe bãnci româneşti s-au constituit ĩn „marea finanţã”:

a. Banca Româneascã;b. Banca Naţionalã a României;c. Banca de Credit Românã;d. BCR;e. BRD;f. Banca Comercialã Italianã Românã;g. Societatea Bancarã Românã;

302. In decembrie 1946, BNR a fost:a. Transformatã ĩn bancã de emisiune;b. Etatizatã şi reorganizatã;c. Defiinţatã;d. Exclusã de la reescontare;

303. La 1 sept. 1948, sistemul bancar românesc cuprindea:a. BCR;b. BNR;c. Banca de Credit pt Investiţii;d. Banca pt Agriculturã şi Industrie Alimentarã;e. CEC;

304. In 1968 s-au ĩnfiinţat ĩn ţara noastrã noi bãnci specializate:a. BCR;b. Banca de Investiţii;c. Banca pt Agriculturã şi Industrie Alimentarã;d. Banca Românã de Comerţ Exterior;e. Banca Agricolã;

305. Aparatul bancar din perioada economiei planificate centralizat se caracterizeazã prin:

a. Accentuarea concurenţei ĩn sistemul bancar;b. Proliferarea creditului comercial;c. Independenţa activitãţii bancare ĩn cadrul sistemului de planificare centralizatã;d. Existenţa unei reţela de bãnci comerciale independente de BNR;

306. BNR este subordonatã:a. Guvernului;b. Preşedinţiei;c. Parlamentului;d. Partidului de guvernãmânt;e. Ministerului de Finanţe;

307. Progranul de constituire şi restructurare a bãncilor comerciale ca societãţi pe acţiuni din 1993 avea ca principale obiective:

a. Capitalizarea;b. Preluarea de cãtre AVAB a unor credite ĩn contul datoriei publice;c. Asocierea şi fuzionarea bãncilor;d. Privatizarea bãncilor cu capital de stat;e. Computerizarea;

34

308. Fondul pt garantarea creditelor este o instituţie financiarã care:a. Asigurã emisiunea titlurilor de ĩmprumut ale statului;b. Sprijinã sectorul privat;c. Garagteazã tranzacţiile de valori mobiliare;d. Asigurã supravegherea activitãţii monetare şi de credit;

309. Sistemul bancar prin cadrul sau organizatoric şi prin funcţiile sale trebuie sã:a Asigure buna funcţionare a instrumentelor de reglare a mecanismului monetarb Sã contribuie la fluidizarea fluxurilor baneşti necesare desfaşurãrii unei activitaţi

economice normalec Sã se individualizeze ca un sector priioritar ĩn cadrul economieid Sã se impunã la nivelul ĩntregii economii

310. In condiţiile economiei planificate centralizat, prolifereazã un mecanism decizional:a Absolutist;b Concurenţial;c Arbitrar;d Ignorant;

311. In prezent, dintre bãncile comerciale din România, o poziţie prioritarã ca volum de activitate este deţinut de:

a Banca Românã de Comerţ Exterior;b BRD;c BCR;d Banca Agricolã;

312. Vânzarea unui activ antreneazã urmãtoarele feluri de costuri:a De negociere b De lichidarec De producţie

313. Lichiditatea este:a Calitatea unui activ de a fi negociabil imediat fãrã riscul unei pierderi sensibile de

capitalb Capacitatea de a obţine profitc Capacitatea de realizare a unei trezorerii pozitive

314. Mihail Manoilescu structureazã componentele avuţiei unei naţiuni ĩn urmãtoarele grupe:

a Bogãţiile naturale ale ţãriib Investiţiile fãcute ĩn instrumente de producţie c Mãrfurile de orice feld Numerarul şi disponibilitãţile bancare lichide

315. Rata lichiditãţii economiei se poate mãsura prin:a Raportul dintre niveul lichiditãţii şi PIBb Raportul dintre PIB şi nivelul lichiditãţiic Raportul dintre venituri şi cheltuieli

316. Criteriile de structurare a componentelor masei monetare sunt:a Viteza de circualţie a monedeib Intensitatea cu care circula monedac Exigibilitatea monedei d Rentabilitatea

317. Agregatul monetar M1 al masei monetare, ĩn Franţa , In decembrie 1990 avea urmãtoarele componente:

a Biletele de bancab Depozitele la vedere la instituţiile de credit

35

c Bonuri de tezaurd Bonuri emise de societãţile financiare

318. Dupã aprecierea profesorului Mario Arcelli, definirea agregatelor monetare este mai dificilã, datoritã:

a Inovaţiei financiareb Fluctuaţiei cursurilor valutarec Scãderii rentabilitãţii activelor financiare

319. Pentru monatarişti:a Cantitatea de monedã ĩn circulaţie regleazã ĩn mod fundamental rata inflaţieib Este suficient ca autoritãţile monetare sã stãpâneascã emisiunea şi sã dirijeze

creditul pentru a ĩnfrâna creşterea preţurilorc Variaţia masei monetare ar reprezenta elementul motor al nivelului general al

preţurilor320. In general, ţãrile ĩn curs de dezvoltare deţin o pondere:

a Mult mai mare de mijloace de platã sub formã lichidã(M1)b Mult mai micã de mijloace de platã sub formã lichidã(M1)c Egalã ĩntre cele douã agregate monetare(M1 şi M2)

321. In ceea ce priveşte viteza de circulaţie a banilor, exprimatã prin mãrimea valorii tranzacţionate printr-o unitate monetarã ĩn sens larg(M2), ĩn cazul ţãrilor industrializate se constatã:

a O stabilizare cu o uşoarã tendinţã de scãdereb O tendinţã de scãdere destul de puternicãc O creştere

322. Masa monetarã ĩn circulaţie ĩn prezent este constituitã din:a Numerar(bilete de bancã şi monedã metalicã)b Bani de contc Bani cu valoare intrinsecã

323. Masa monetarã ĩn circulaţie exprimã angajamentele de platã ce se reflectã ĩn:a Pasivul bilanţului bãncilor de emisiuneb Activul bilanţului bãncilor de emisiunec Portofoliul trezoreriei statului

324. Masa monetarã ĩn circulaţie are ĩn contrapartidã, evidenţiatã ĩn activul bilanţului bãncilor de emisiune urmãtoarele componente:

a Aurul monetarb Creanţele bãncii de emisiune asupra partenerilor strãini(devize)c Creanţele rezultate din credite interne acordate statului(bonuri de tezaur şi titluri

de stat)d Credite interne acordate bãncilor comercialee Altor agenţi economici necomerciali

325. Un export , din punct de vedere al dinamicii masei monetare, reprezintã:a O creştere a ĩncasãrilor ĩn monedã proprieb O diminuare a ĩncasãrilor ĩn monedã naţionalãc O stagnare a ĩncasãrilor ĩn monedã naţionalã

326. Un deficit al balanţei de plãţi se traduce printr-o:a „puncţie” de monedã , de lichiditãţi interneb „injecţie” de monedã , de creştere a lichiditãţilor internec o scãdere a lichiditãţilor interne

327. Contrapartidele reprezentând „creditul intern net”, cuprind urmãtoarele pozitii:a Credite interne acordate statuluib Credite interne acordate economiei

36

c Credite externe acordate economiei328. Creditele interne acordate statului reprezintã:

a creanţe nete asupra trezorerieib ansamblul titlurilor publice ĩn portofoliu cãrora le corespund resursele pe care

bancile le-au acordat trezoreriei publicec titlurile de credit asupra intreprinderilor şi gospodãriilor populaţieid creanţele nete asupra economiei

329. Când o bancã acordã un credit unuia ditre clienţii sãi:a Sporeşte ĩn acelaşi timp şi cu aceeaşi sumã, atât activul cât şi pasivul bilanţului

sãu;b Sporeşte doar activul bilanţului sãu, cu suma creditului;c Scade pasivul bilanţului sãu cu suma creditului;

330. Finanţarea monetarã prin intermediul bãncilor:a Se sprijinã pe resursele la vedere şi disponibilitãţile pe termen scurt;b Ĩnseamnã ĩnlocuirea monedei temporar pasive prin crearea de monedã activã;c Are ca rezultat sporirea masei monetare;d Depinde de utilizarea ĩn finanţare a unor resurse preexistente, degajate pe termen

lung, şi prin credite pe termen lung;331. Bãncile nu ĩndeplinesc un rol monetar atunci când finanţeazã economia pe baza:

a Capitalurilor proprii;b Ĩmprumuturilor contractate pe piaţa obligaţiunilor;c Resurselor la vedere şi a disponibilitãţilor constituite pe termen scurt;

332. Viteza de circulaţie a banilor micşoreazã cantitatea de monedã necesarã:a Dacã are loc accelerarea ei;b Dacã are loc ĩncetinirea acesteia;c Dacã se menţine constantã;

333. Cererea de monedã exprimã:a Cantitatea de bani necesarã, justificatã prin proporţiile şi caracteristicile

economiei;b Cantitatea de monedã existentã ĩn arterele circulaţiei;c Numai cererea de credite din partea agenţilor economici;

334. Oferta de monedã exprimã:a Cantitatea de monedã existentã ĩn arterele circulaţiei;b Cantitatea de bani necesarã, justificatã prin proporţiile şi caracteristicile

economiei;c Numai oferta de credite din partea agenţilor economici;

335. La clasici, rata dobânzii, care se determinã prin confruntarea cererii de investiţii cu oferta de economii:

a N-ar avea nici o influenţã asupra cererii de monedã;b Are o influenţã majorã asupra cererii de monedã; c Este dependentã de rata de economisire;

336. Ecuaţia cantitativã a monedei, formulatã de Irving Fisher, este:a P = M*V/Q;b M*V = P*Q;c M*P = V*Q;

337. Fisher considerã viteza de circulaţie a monedei ca fiind:a Stabilã;b Fluctuantã;c Crescãtoare;

338. Cererea de monedã, conform lui Fisher, depinde numai de:

37

a Rata dobânzii;b Variaţiile preţurilor;c Volumul tranzacţiilor;

339. Conform analizei keynesiste, cererea de monedã depinde:a Nu numai de tranzacţii, ci şi de rata dobânzii;b Numai de rata dobânzii, nu şi de tranzacţii;c numai de tranzacţii, nu şi de rata dobânzii;

340. Keynes adaugã la cererea de monedã pt tranzacţii a clasicilor:a O cerere pt bunuri şi servicii;b O cerere pt speculaţii;c O cerere pt bunuri complementare;

341. Dupã Keynes, o ratã scãzutã a dobânzii:a Favorizeaza cumpãrarea de obligaţiuni;b Descurajeazã cumpãrarea de obligaţiuni;c Stimulezã investiţiile;d Descurajeazã investiţiile;

342. Pentru monetarişti, politica monetarã este:a Eficace numai pe termen lung;b Eficace numai pe termen scurt;c Ineficace;

343. Pentru clasici şi keynesişti, politica monetarã este:a Eficace numai pe termen lung;b Eficace numai pe termen scurt;c Ineficace;

344. Pentru keynesişti:a Este posibilã o influenţare a venitului naţional prin intermediul masei monetare;b Este imposibilã o influenţare a venitului naţional prin intermediul masei monetare;c O creştere a masei monetare va provoca o scãdere a ratei dobânzii;d O creştere a masei monetare va provoca o creştere a ratei dobânzii;

345. Keynes nu atribuie o prea mare eficacitate politicilor monetare din urmãtoarele motive:

a Rata dobânzii nu poate fi prea mult coborâtã pentru cã ar distruge lichiditatea;b Investiţiile depind nu numai de rata dobânzii, ci şi de anticipãrile privind

randamentul investiţiilor;c Rata dobânzii nu poate fi prea mult ridicatã pentru cã ar distruge lichiditatea;d Investiţiile depind numai de rata dobânzii;

346. Pentru monetarişti:a Economia este foarte sensibilã la variaţiile investiţiilor;b Politica bugetarã are un impact slab;c Politica bugetarã are un impact foarte puternic;d Economia este puţin sensibilã la variaţiile investiţiilor;

347. Dupã monetarişti, politica monetarã:a Are un caracter tranzitoriu asupra economiei reale;b Nu trebuie utilizatã ĩntr-o manierã voluntaristã;c Trebuie sã aibã ĩn vedere cã stocul de monedã trebuie sã se ajusteze la evoluţiile

pe termen lung ale economiei reale;348. Dupã monetarişti, masa monetarã:

a Trebuie sã creascã cu o ratã constantã, independent de conjunctura imediatã;b Trebuie sã scadã cu o ratã constantã, independent de conjunctura imediatã;c Trebuie sã creascã cu o ratã constantã, dependent de conjunctura imediatã;

38

349. In opinia monetariştilor, activitatea practicã nu confirmã capacitatea autoritãţilor monetare de a influenţa prin masa monetarã conjunctura economicã pe termen scurt, pt cã:

a Relaţiile pe termen scurt ĩntre variantele financiare şi activitatea economicã nu sunt bine determinate;

b Politica monetarã trebuie sã fie conceputã pe termen mediu;c Trebuie sã evite frecventele modificãri ale ritmului de creştere a masei monetare

care ar putea avea efecte imprevizibile asupra preţurilor economiei reale;350. Ca urmare a achitãrii sumei datorate furnizorului, are loc un transfer de disponibil

din contul cumpãrãtorului, ĩn :a Debitul contului furnizorului;b Creditul contului furnizorului;c Debitul contului curent al bãncii comerciale;

351. Odatã cu rambursarea creditelor are loc la nivelul agenţilor economici, aşa cum se reflectã aceasta ĩn contabilitatea bãncii:

a Diminuarea soldurilor creditoare ale conturilor curente;b Majorarea soldurilor creditoare ale conturilor curente;c Majorarea soldurilor debitoare ale conturilor curente;

352. Rambursarea creditelor echivaleazã cu:a Retragerea de monedã din circulaţie;b Emisiunea de monedã ĩn circulaţie;c Distrucţia de monedã;

353. Când banca creeaza monedã ĩn contrapartidã unui credit,ea:a Monetizeazã o creanţã preexistentã;b Transformã datoria cumpãrãtorului faţã de furnizor ĩn propria sa datorie faţã de

furnizor pt soldul creditor al contului curent;c demonetizeazã o creanţã preexistentã;

354. Bãncile nu acordã credite decât ĩn condiţiile obţinerii unui beneficiu, iar acest beneficiu depinde de:

a ......... depozitelor;b rata inflaţiei;c costul refinanţãrii;

355. Moneda bãncii centrale poate fi creatã ĩn urmãtoarele moduri:a Prin intrarea de capitaluri din exterior ĩn condiţiile ĩn care banca centralã intervine

pe piaţa schimburilor;b Prin achiziţionarea de pe piaţã a unor creanţe ale agenţilor economici;c Prin ĩmprumuturile pe care banca centralã le acordã bãncilor comerciale sub

forma reescontului sau primirea ĩn pensiune a efectelor reprezentative ale creanţelor;

356. Bãncile de emisiune trebuie sã furnizeze celorlalte bãnci o cantitate de monedã centralã. Ele o pot face ĩn urmãtoarele moduri:

a Ĩmprumutând bãncile ĩn mod direct prin reescont, aşa cum se ĩntâmplã, cu predilecţie, ĩn Franţa;

b Intervenind pe piaţa capitalurilor de la care se aprovizioneazã bãncile şi alţi agenţi economici, aşa cum se ĩntâmplã, cu predilecţie, ĩn SUA;

c Cumpãrând titluri de ĩmprumut ale statului;357. Metodele americane de reglare a stocului de monedã centralã prezintã urmãtoarele

caracteristici esenţiale;a Ele se aplicã pe o piaţã pe care banca centralã intervine prin cumpãrarea şi

vânzarea de titluri ale datoriei publice;

39

b Intervenţiile se fac la preţurile pieţei stabilite ad-hoc;c Intervenţiile se fac la preţuri prestabilite;d Aceastã piaţã este deschisã larg nu numai bãncilor, ci şi tuturor agenţilor

economici nebancari;e Aceastã piaţã este deschisã doar bãncilor;

358. Doctrina lui Leon Walras considerã oferta de monedã:a Ca fiind elasticã;b Ca fiind datã, inelasticã;c Ca fiind crescãtoare;

359. Excedentul de ofertã de monedã faţã de cerere genereazã:a Inflaţie;b Deflaţie;c Stagflaţie;

360. In prezent, moneda este pusã ĩn circulaţie, ca ofertã de monedã:a Numai de autoritãţile monetare;b De organisme ...? şi prezintã pe piaţã lichiditãţi ĩn schimbul activelor nelichide;c De cumpãrãtorii de bunuri de consum;d De investitorii de capital care achiziţioneazã titluri de creanţã;

361. Oferta de monedã (de capitaluri lichide) provine din surse variate:a Din economie;b Din acumulãri de ĩnc.....? prealabile;c Din crearea de monedã de cãtre sistemul bancar;d Din lichiditãţi anterioare de capitaluri;

362. In general, creşterea ratei dobânzii:a Ĩnfrâneazã achiziţiile;b Mãreşte oferta globalã de monedã;c Ĩncurajeazã achiziţiile;d Diminueazã oferta globalã de monedã;

363. Ofera exageratã de monedã poate fi generatã de:a O gestiune a finanţelor publice ĩn condiţii de deficitate;b Calitatea necorespunzãtoare a gestiunii agenţilor economici;

364. Moneda, ca activ lichid, prezintã ca principale caracteristici:a Lichiditatea;b Negociabilitatea;c Riscul de pierderi sensibile de capital;d Disponibilitatea;

365. Moneda este un activ lichid de o lichiditate perfectã şi de un randament:a Ĩnalt;b Mediu;c Zero;

366. Un remarcabil precursor şi deschizãtor de noi orizonturi ĩn studierea lichiditãţii economiei a fost economistul român:

a Ion Ionescu de la Brad;b Mihail Manoilescu;c Costin Kiriţescu;

367. Componenta monetarã M1 mai poartã denumirea de:a Masã monetarã ĩn rezervã;b Masã monetarã propriu zisã;c Bazã monetarã;

40

368. Tezele fundamentale ale Scolii monetariste de la Chicago, conduse de Milton Friedman sunt:

a Inflaţia este peste tot şi ĩntotdeauna un fecomen monerar;b Inflaţia este o stare de dezechilibru ĩn economia şi finanţele unei ţãri;c Inflaţia cu gfeu poate promova dezvoltarea, ea nefiind decât un remediu

provizoriu;d Inflaţia nu este inevitabilã ĩn perioadele de dezvoltare;

369. Circulaţia monetarã contemporanã cuprinde :a Circulaţia numerarului;b Circulaţia cambiilor;c Circulaţia banilor cu valoare intrinsecã;d Circulaţia banilor de cont;

370. Raporturile de mãrime ĩntre circulaţai numerarului şi circulaţia banilor de scont, componente ale circulaţiei monetare, evolueazã ĩn favoarea:

a Plãţilor prin contb Plaţilor ĩn numerarc Titlurilor cambiale

371. Banii de cont au o circulaţie:a Extrabancarãb Bancarã c Atât bancarã cât şi Extrabancarã

372. Puterea de cumpãrare a banilor sub forma numerarului şi a banilor de cont este:a Aceeaşib Diferãc Este dependentã de mãrimea fiecãrei componente ĩn circulaţie

373. Banii de cont ĩndeplinesc:a Doar funcţia de mijloc de circulaţieb Atât funcţia de mijloc de platã cât şi funcţia de mijloc de circulaţiec Doar funcţia de mijloc de platã

374. Numerarul este mijloc de plata legal:a Cu caracter generalb Ĩntr-o sferã mai limitatãc Numai când se gãseşte la populaţie

375. In economia planificatã , unitaţile ecopnomice , organizaţiile, instituţiile erau obligate prin lege sa-şi pãstreze disponibilitãţile lor:

a Ĩn conturi la mai multe bãncib Ĩn conturi la o anumitã bancãc Numai ĩn conturi deschise la banca centralã

376. Livrarile de mãrfuri pe credit comercial ĩntre unitãţile economice au fost ĩn economia de comandã:

a Permiseb Interzisec Condiţionate

377. Acreditivul ĩnseamnã:a Un incasso documentarb Un mandat acordat unei bãnci de a accepta plata dacã condiţiile stabilite au fost

respectate de furnizorc Plata condiţionatã

378. In lucrarea „Plãţile fãrã numerar ĩn România” a lui Dimitrie Toma sunt prezentate ca modalitãţi de decontare:

41

a Acceptareab Compensareac Scrisoarea de garanţie d Ordinul de viramente Acreditivul

379. Compensarea:a Exclude folosirea efectivã a banilor ĩn afarã de exprimarea preţuluib Nu exclude folosirea efectivã a banilorc Foloseşte atât instrumente de decontare bazate pe consimţãmântul

nemijlocit(incasso-ul), cât şi folosirea acreditivului380. Blocajul financiar:

a Are ca punct de plecare plãţile restante , atunci când acestea dobândesc proporţii ridicate

b Este starea ĩn care neefectuarea plãţilor ĩn termen de cãtre unii agenţi economici se propagã cãtre alţi agenţi economici , devenind cauza incapacitãţii de platã a acestora din urmã

c Este diferit calitativ faţã de simplele ĩntârziei ĩn efectuarea plãţilord Ĩnseamnã emisiunea cecurilor fãrã acoperire

381. Soluţia eliminãrii blocajului financiar ĩn economia româneascã actualã constã ĩn:a Compensarea plãţilor reciproce datorateb Creditarea excesivãc Substituirea relaţiilor administrative dintre ĩntreprinderi cu relaţiile economice

ĩntre parteneri ĩn condiţii normale, cu potenţarea preocupãrii ĩntreprinderilor pentru asigurarea permanentã a capacitãţii de platã

382. La noi, blocajul financiar are ca suport:a Ĩntârzierea mãsurilor colectiveb Tipul de economie ĩn care predominã ĩntreprinderile de stat, cãreia instituţia

falimentului ĩi este total strãinã, inaplicabilãc Privatizarea ĩntreprinderilor de stat

383. Economia reglatã prin plan central imperativ:a Este lipsitã de selectivitateb Genereazã inevitabil fenomene de propagare ĩn lanţ a neplãţilorc Se caracterizeazã prin selectivitated Agenţii economici neviabili sunt sistematic eliminaţi din circuit prin mecanismul

falimentului384. Potrivit principiului prudenţei bancare, bãncile comerciale vor urmãri ca solicitanţii

de credite sã dea dovadã de:a Generozitateb Altruismc Credibilitated Perseverenţã

385. Activitatea de creditarea bancarã trebuie sã prezinte interes pentru:a Piaţa financiarãb Banca şi clienţii acesteiac Agenţiile de valori mobiliared Organele financiare

386. Capacitatea de platã a debitorilor se determinã prin:a Analiza economico-financiarã privind perioada de referinţã (trecutã şi viitoare)b Realizarea unui studiu de piaţãc Ĩntocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli

42

d Statutul rezultatelor financiare387. Imprumuturile şi scrisorile de garanţie solicitate bãncilor se acordã:

a Independent de cunoaşterea obiectului creditabil;b Fãrã a face o evaluare a situaţiei financiare a debitorului;c Numai pentru destinaţia stabilitã prin contracte;d Indiferent de destinaţie;

388. Uzanţele şi principiile bancare referitoare la activitatea de creditare se caracterizeazã prin aceea cã:

a Au un grad de valabilitate universal;b Diferã de la o ţarã la alta;c Sunt specifice numai economiilor de piaţã dezvoltate;d Se aplicã exclusiv debitorilor;

389. Pentru a putea angaja credite, persoanele fizice trebuie sã:a Realizeze venituri certe cu caracter permanent;b Garanteze creditele solicitate;c Atragã disponibilitãţi la dispoziţia bãncii;d Nu ĩnregistreze debite restante şi alte datorii;

390. Principiile creditãrii sunt:a Planificarea creditelor şi a resurselor de acoperire a acestora;b Acordarea nelimitatã a creditelor;c Garantarea materialã a creditelor;d Rambursarea creditelor la scadenţele stabilite prin contractul de credite;

391. In practica bancarã din ţara noastrã, pentru cuantificarea resurselor şi a necesarului total de credite, ĩn decursul timpului s-au folosit:

a Bugetul de venituri şi cheltuieli;b Planul trimestrial de credite;c Planul de finanţare a activitãţii economico-sociale;d Programul privind creditele şi resursele de acoperire ale acestora ĩn lei şi ĩn valutã

392. Resursele de creditare, ca operaţiuni pasive ale bãncilor comerciale, se concretizeazã ĩn:

a Disponibilitãţi şi depozite ale agenţilor economici şi populaţiei;b Capitalul propriu al agenţilor economici;c Disponibilitãţi şi depozite ale celorlalte bãnci;d Rezervele bancare minime obligatorii;

393. Plasamentele, componenta de contrapartidã a resurselor de creditare, cuprind:a Ĩmprumuturile de refinanţare de la BNR;b Creditele acordate agenţilor economici şi populaţiei;c Numerarul şi celelalte disponibilitãţi ale bãncilor;d Liniile de refinanţare externã;

394. In condiţiile actuale din ţara noastrã, cel mai adesea, deficitul de resurse se acoperã prin:

a Ĩmprumuturi externe;b Refinanţare bugetarã;c Credite de refinanţare primite de la BNR;d Capitalizarea bãncilor comerciale;

395. Incã din faza de planificare, pt diminuarea riscului lipsei de lichiditãţi, se va urmãri:a Egalizarea operaţiunilor de scontare cu cele de reescontare atât ca structurã a

portofoliului cât şi ca mãrime;b Practicarea unor dobânzi mai mari;c Accelerarea operaţiunilor de decontare;

43

d Asigurarea corelãrii creditelor cu resursele de acoperire ale acestora, atât ca structurã cât şi din punct de vedere al maturitãţii lor;

396. Din punct de vedere juridic, dupã natura lor, garanţiile pot fi:a Reale;b Nominale;c Personale;d Totale;e Parţiale;

397. Garanţia bancarã reprezintã:a Valoarea activelor fixe şi circulante ale debitorului;b Valoarea obiectului creditabil;c Totalitatea ĩncasãrilor pe care le realizeazã debitorul din valorificarea obiectului

creditabil;d Un ĩnscris numit „Scrisoare de garanţie bancarã”;

398. Pt stabilirea cuantumului garanţiei creditelor se va avea ĩn vedere:a Valoarea contabilã a bunurilor ce fac obiectul garanţiei;b Valoarea actualizatã ĩn funcţie de valoarea de piaţã;c Valoarea de „goodwill”;d Posibilitatea de valorificare a elementelor ce compun garanţia;

399. Garanţia creditelor se verificã de cãtre bancã:a Zilnic;b Lunar;c Trimestrial;d Anual;

400. Procedura de reeşalonare a unui credit poate sã opereze:a Oricând, la solicitarea expresã a debitorului;b La propunerea bãncii;c Numai dupã epuizarea tuturor facilitãţilor oferite de rescadenţare;d Dupã declanşarea acţiunii de executare silitã;

401. In cadrul unei relaţii de creditare, reeşalonarea poate avea loc:a O singurã datã, cu admiterea facilitãţilor la rescadenţare;b O singurã datã, fãrã a se admite rescadenţãri;c De douã ori;d Fãrã limitare deoarece se percep dobânzi majorante;

402. In condiţiile ĩn care un agent economic are de achitat bãncii sale diferite creanţe din activitatea de creditare, ordinea operãrii plãţilor va fi:

a Rate credite, dobânzi, comisioane;b Comisioane, rate credite, dobânzi;c Comisioane, dobânzi, rate credite;

403. Definitorii ĩn analiza şi evaluarea unui agent economic implicat ĩn relaţia de creditare sunt:

a Studiul de piaţãb Analiza economico-financiarãc Analiza aspectelor nefinanciared Analiza resurselor umane

404. Intotdeuna , analiza financiarã a unui agent economic are ca punct de plecare:a Balanţa de verificareb Contul de rezultatec Bilanţul contabild Fluxurile de lichiditãţi nete(cash-flow)

44

405. Ca un prim obiectiv , pe baza datelor de bilanţ se urmãreşte:a Nivelul activelor corporaleb Structura activelor circulantec Determinarea pragului de rentabilitated Determinarea activului net

406. Contul de rezultate, ca document de sintezã, pune ĩn evidenţã:a Evoluţia fluxurilor de lichiditãţi neteb Evoluţia fluxurilor de ĩncasãri şi plãţic Evoluţia fluxurilor de venituri şi cheltuielid Evoluţia mişcãrilor patrimoniale

407. Datele pe care le oferã contul de rezultate permit realizarea unor analize asupra:a Veniturilor, cheltuielilor şi profitului din activitatea de exploatareb Veniturilor, cheltuielilor şi profitului din activitatea financiarãc Veniturilor, cheltuielilor şi profitului din activitatea excepţionalãd Repartizãrii profitului nete Pierderilor şi modului de recuperare a lor

408. La BCR , nivelul lichiditãţii curente notat cu punctaj maxim este:a Mai mare sau egal cu 100%b Mai mare sau egal cu 125%c Mai mare sau egal cu 150%d Mai mare sau egal cu 170%

409. La nivelul BCR, gradul de ĩndatorare se determinã:a Ponderând datoriile totale cu mãrimea capitalului propriu netb Ca raport procentual ĩntre datoriile totale şi capitalul propriu netc Ca medie aritmeticã dintre datoriile totale şi capitalul propriu netd Ca raport ĩntre capitalul propriu net şi datoriile totale

410. Intre criteriile de performanţã BCR, viteza de rotaţie a activelor circulante e notatã cu punctaj maxim dacã:

a Este mai micã sau egalã cu 5b Este cuprinsã strict ĩntre 5,1 şi 10c Este egalã cu 10,1d Este mai mare decât 10,1

411. In cadrul activitãţii de garantare a creditelor BCR, cele mai bine cotate sunt:a Ipotecab Garanţia bancarãc Gajul cu deposedared Depozitul bancar

412. Calitatea organizatoricã va fi apreciatã de cãtre BCR cu referire la :a Capacitatea de adaptare la modificãrile structuraleb Organizarea fluxului tehnologicc Utilizarea bazei materiale şi a resurselor umaned Experienţa managerialã

413. Din punct de vedere al strategiei de dezvoltare , BCR va urmari dacã:a Existã o strategie pe urmãtorii 3-5 anib Se prezintã modalitatea de realizare a strategiei propusec Sunt prezentate alternativele şi implicaţiile ĩn cazul nerealizãrii strategiei propused Existã sau nu un plan de restructuarare şi redresare financiarã

414. Criteriul „felul locuinţei” pentru evaluarea performanţelor populaţiei de cãtre BCR se noteazã cu 3 puncte dacã este vorba de:

a Apartement cu chirie

45

b Chirie fond locativc Chiried Casã proprietate

415. „Calificarea”, ĩn cadrul criteriilor de evaluare a performanţelor persoanelor fizice de cãtre BCR, este notat cu 4 puncte dacã este vorba de:

a nivel mediu sau superiorb comerciantc lucrãtor specializatd pensionare muncitor sezonier

416. Referitor la situaţia familialã, o faorte buna reprezentare , cotatã cu 4 punte, ĩnregistreazã:

a Bãrbatul celibatarb Femeia celibatarãc Persoanele cãsãtorited Divorţaţii e Vãduvele

417. Serviciul datoriei poate fi considerat bun atunci când :a Rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor se face la scadenţã sau cu o

ĩntârziere de maximum 7 zileb Rambursarea se ĩntârzie cu 10 zilec Rambursarea se ĩntârzie pânã la 30 ziled Anuitãţile sunt plãtite cu o ĩntârziere mai mare de 30 zile

418. Creditele de nivel standard sunt acelea:a La care rambursarea se efectueazã la timp dar impun anumite riscuri ĩn

administrarea datorieib La care rambursarea se efectueazã la timp şi nu implicã nici un fel de risc ĩn

administrarea datorieic Care se acordã unor clienţi cu performanţe foarte bune dar care temporar

ĩntâmpinã anumite dificultãţi ĩn ceea ce priveşte rambursarea419. Creditele „ĩn observaţie” sunt cele :

a Monitorizate de cãtre bancãb Acordate clienţilor cu performanţe foarte bune dar care , temporar, ĩntâmpinã

anumite dificultãţi ĩn ceea ce priveşte rambursareac Care se reeşaloneazã

420. Creditele „ĩndoielnice” sunt:a Cele neprotejateb Acelea care din punct de vedere al rambursãrii şi garantãrii(?garanţiei) prezintã o

stare de totalã incertitudinec Cele mai neperformante credite pe care le poate ĩnregistra o bancãd Rãspunsurile a) şi b)

421. Creditele pe termen scurt, ca operaţiuni ale bãncilor comerciale din ţara noastrã, se acordã pe o peioadã de maximum:

a 12 lunib 1 an şi 4 lunic 18 lunid 2 ani

422. Creditele pe termen lung agreate de bãncile comerciale din România se acordã pe o perioadã de:

a 5-7 ani

46

b 7-9 anic 10-15 anid 5-25 anie peste 10 ani

423. Fiecare bancã va recomanda clienţilor acea categorie de credite care corespunde cel mai bine propriului interes, funcţie de:

a Starea de bonitateb Serviciul datoriei şi posibilitatea de rambursarec Natura garanţieid Nivelul dobânzii

424. Creditul de capital se acordã agenţilor economici pentru:a Procurarea de cative financiareb Sporirea capitalului propriuc Procurarea cativelor circulante necesare activitãţii de exploatared Realizarea investiţiilor

425. Stabilirea necesarului de credite pentru capital sau de trezorerie se face pe baza:a Bugetului de venituri şi cheltuielib Situaţia fluxului de lichiditãţi (cash-flow)c Balanţei de verificared Situaţiei privind stabilirea necesarului de mijloace circulante şi a resurselor de

finanţaree Contului de rezultate

426. Ca tehnicã de creditare, creditele de trezorerie se acordã:a Direct prin contul curentb Prin intermediul unui cont separat de ĩmprumutc Pe stocurid Printr-un cont de corespondent

427. Linia de credit reprezintã acea modalitate specificã de creditare ce impune drept condiţie:

a Soldul creditor al contului de ĩmprumut sã nu depãşeascã plafonul de credit aprobat

b Plãţile sã nu fie mai mari ca ĩncasãrilec Soldul debitor al contului curent sã nu depãşeascã plafonul de credit aprobatd Soldul debitor al contului de ĩmprumut sã fie ĩntotdeauna mai mare decât plafonul

de credit aprobat428. Pot beneficia de linii de credit numai acei agenţi economici care:

a Au o trezorerie pozitivãb Inregistreazã o stare de bonitate bunã(categoria A sau B) şi un serviciu al datoriei

corespunzãtor c Sunt clienţi stabili ai bãncii şi efectueazã operaţiuni de ĩncasãri şi plãţi cu

regularitated Dispun de un capital social de cel puţin 10 mil lei

429. Ca relaţie de calcul , necesarul de credite sub forma liniei de credite se determinã ĩn funcţie de :

a Nivelul trezorerieib Cifra de afaceri şi durata medie de ĩncasare a clienţilorc Perioada de creditare ĩn ziled Nivelul capitalului social

430. Creditele pentru stocuri şi cheltuieli constituite temporar se acordã:a Automat, atunci când creditele de casã devin insuficiente

47

b Ĩn baza unei documentaţii specificec Printr-un cont separat de ĩmprumutd Pe o perioadã de maximum 9 zile

431. In categoria stocurilor de materii prime şi produse care fac obiectul unui credit specific, se includ:

a Produsele agricole şi agroalimentare;b Imobilizãrile corporale;c Produse de provenienţã vegetalã sau animalã;d Stocuri de natura activelor circulante care se consumã ĩntr-o perioadã mai mare de

un trimestru, fãrã a depãşi un an;432. Din documentaţia ĩntocmitã pt angajarea creditelor pt producţia de export şi

exportul de produse trebuie sã rezulte:a Cantitatea şi felul mãrfii;b Instrumentul de platã utilizat;c Condiţiile şi graficul de livrare;d Contul plãtitorului şi al beneficiarului;e Preţul mãrfii ĩn funcţie de relaţia stabilitã;

433. Creditul pt producţia de export şi exportul de produse presupune ca restricţii:a Beneficiarii creditului sã aibã contul curent şi contul valutar deschise la banca

creditoare;b Ĩncasarea valutei aferente exportului şi transformarea ei ĩn lei sã se facã prin

intermediul conturilor bancare;c Sã se ĩncadreze ĩn limita capitalului propriu;d Durata ciclului de exploatare sã nu depãşeascã 12 luni, cu excepţia produselor cu

ciclu lung de fabricaţie;434. Creditele de scont trebuie sã ĩndeplineascã cumulativ trei condiţii:

a Sã fie garantate cu deschiderea unui acreditiv;b Posesorul titlurilor de credit şa fie client al bãncii la care a solicitat scontarea;c Taxa oficialã a scontului sã fie mai mare sau egalã cu taxa scontului privat;d Titlul de credit sã acceptat legal la platã;e Intervalul de timp dintre momentul prezentãrii la scont şi scadenţã sã nu

depãşeascã 12 luni;f Titlurile de credit care fac obiectul acestui credit sã nu fie supuse girului;

435. Scontarea titlurilor de credit se va face ĩn limita unor plafoane de plasament ĩn titluri scontate de (banca centralã) centrala bãncii:

a Anual;b Semestrial;c Lunar;d Zilnic;

436. In cazul creditelor pe cecurile remise spre ĩncasare, se va urmãri cu stricteţe sã nu fie creditate cecurile agenţilor economici care figureazã ĩn evidenţele:

a Camerei de Comerţ şi Industrie;b Direcţiei Generale a Finanţelor Publice;c Casei Incidenţelor de Plãţi;d Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare;

437. Creditele de factoring se acordã:a Prin cont separat de ĩmprumut;b Prin cont curent;c ĩn baza unei cereri ĩnsoţite de un borderou al facturilor;d Persoanelor fizice;

48

438. Creditele pt facilitãţi de cont se acordã:a Pe perioade scurte de timp, pânã la 15 zile lucrãtoare;b Agenţii economici cu o situaţie economico-financiarã foarte bunã, dar care nu pot

face temporar faţã plãţilor din motive justificate economic;c Ĩn limita unui plafon stabilit de bancã;d Prin cont separat de ĩmprumut;

439. Creditele pe termen scurt ĩn valutã se acordã agenţilor economici, indiferent de:a Natura capitalului social ;b Forma de organizare;c Nivelul cursului valutar;d Valuta ĩn care se face creditarea;

440. Bãncile comerciale acordã credite pt dezvoltare ĩn cofinanţare cu alte societãţi bancare, pt:

a activitatea de exploatare;b realizarea unor obiective de investiţii de valori maric finanţarea statuluid a-şi dispersa şi lichida riscul de creditare

441. Creditele pentru cumpãrarea de active se ĩncadreazã ĩn categoria creditelor ce se acordã pe maximum:

a 5 anib 10 anic 15 anid 20 ani

442. Acordarea creditelor pentru operaţiunile de leasing presupune:a Existenţa contractului de leasingb Actele care fac obiectul contractelor de leasing sã fie asiguratec Termenul de acodare a creditelor sã nu depãşeascã durata contractului de leasingd contractu de leasing sã fie realizabil pe perioada acordãrii credituluie plata chiriei sã se efectueze ĩn contul societãţii de leasing

443. Echilibrul monetar reprezintã:a Acea stare ĩn care oferta şi cererea de monedã sunt egale b Acea stare ĩn care nu existã nici inflaţie nici deflaţiec Acea stare ĩn care nu existã nici exces de bani, nici penurie de bani ĩn circulaţie

444. In sistemele monetare bazate pe semne bãneşti neconvertibile:a Mecanismele de autoreglare a banilor ĩn circulaţie sunt blocateb Excesul de bani nu se resoarbe, ci determinã creşterea preturilor şi implicit

deprecierea banilorc Abaterile ofertei de monedã faţã de cererea de monedã are proporţii reduse, pânã

la nivelul care declanşeazã mecanismele de autoreglare, apoi echilibrul se restebileşte

445. O expresie formalizatã a echilibrului monetar a realizat-o economistul olandez Johann Koopman :

a C+S+dM=C+I+d Lb C+S+d L=C+I+d Mc C+d M +d L=I+S

446. Asupra stãrii monedei influenţeazã decisiv o serie de factori economici:a Nivelul emisiunii suplimentare de monedãb Evoluţia veniturilor, a cheltuielilor de consumaţie şi a celor pentru investiţiic Comportamentul subiectiv ala ĩntreprinzãtorilor şi al populaţiei faţã de monedã

49

d Prezenţa ĩncrederii ĩn capacitatea banilor de a-şi conserva valoarea, de a ĩndeplini funcţia de mijloc de tezaurizare

447. Principalele trãsãturi ale comportamentului monetar sunt:a Echilibrul monetar nu cere ca masa monetarã ĩn circulaţie sã rãmânã constantã, ci

sã se adapteze la necesitãţile economieib Echilibrul monetar este, prin natura sa stabilc Echilibrul monetar nu presupune preţuri neschimbated Echilibrul monetar nu este legat de echilibrul general

448. Inflaţia determinã:a O creştere autoĩntreţinutã a preturilorb Reducerea puterii de cumpãrare a banilorc Redistribuirea venitului naţional ca efect al disparitãţilor dintre preţuri, dintre

acestea şi venituri449. Trãsãturile tradiţionale ale inflaţiei, care se regãsesc ĩn manifestarea actualã a

acestui fenomen sunt:a Suprasaturarea arterelor circulaţieib Creşterea preturilor şi tarifelor şi deprecierea banilorc Redistribuirea venitului naţional

450. Cauzele inflaţiei sunt:a Finanţarea pe linie de credit bancar a deficitelor bugetareb Efectuarea de cheltuieli excesive pentru investiţii ĩn raport cu potenţialul real al

economieic Cresterea preţurilor provocatã de monopoluri

451. Dintre cauzele inflaţiei amintim:a Acoperirea prin credit bancar a unor imobilizãri de resurseb Schimbul neechivalent ĩn raporturile cu strãinãtatea c Ĩnregistrarea de pirderi valorice prin folosirea ĩn decontãri a unor valute instabile

452. Dintre implicatiile economice ale inflaţiei amintim:a Distorsiuni ĩn formarea preturilorb Distorsiuni ĩn structurarea ramurilorc Drenarea fondurilor din sfera producţiei in sfera circulatiei , cãtre activitãţi

speculatived Producerea de redistribuiri valorice ĩn relaţiile economice internaţionale

453. Raportul de inversã proportionalitate ĩntre inflaţie şi şomaj şi-a regasit reflectarea graficã sub numele de:

a Curba lui Lafferb Curba lui Phillipsc Modelul Hicks-Hansen

454. Keynes, pentru a susţine conjunctura economicã şi a contracara şomajul, preconiza:a Creşterea masei bãneşti prin dobânzi reduse b Scãderea masei bãneşti prin dobânzi scãzutec Efectuarea de cãtre stat de cheltuieli ĩn domeniul publicd Diminuarea de cãtre stat de cheltuieli ĩn domeniul public

455. Principalii factori de genezã a procesului inflaţionist ĩn economia româneascã planificatã central au fost:

a Distorsiuni ĩn structura macroeconomicãb Dezvoltarea unor ramuri şi subramuri energofage şi mari consumatoare de materii

prime din importc Metoda administrativã de conducere a economieid Forţarea exporturilor ĩn condiţii de privare severã a consumului intern

50

456. In perioada postdecembristã a economiei româneşti, factorii de potenţare şi accelerare a inflaţiei au fost

a Deblocarea numitelor parţi sociale, ĩntr-un scurt interval de timpb Acordarea in serie de indemnizaţii şi sporuri de salarii retroactivc Reducerea duratei sãptãmânii de muncã şi eliberarea de salarii fãrã exigenţe

privind realizarea de indici economico-financiarid Exportul „turistic”

457. Dintre cauzele nereflectarii reale a procesului de erodare a puterii de cumparare a banilor ĩn indicele preţurilor consideram:

a Lipsa de reacţie liberã a preţurilor la schimbãriele realţiei dintre cererea şi oferta de mãrfuri ĩn cadrul mijloacelor de producţie

b Existenta preţurilor de mercurial la bunurile de consum458. Cele mai semnificative efecte economice genarate de procesul inflationist sunt:

a Inflaţia favorizeazã creşterea preţurilorb Inflaţia ĩncurajeaza economiile şi stimuleazã extinderea volumului creditelor ĩn

economiec Inflaţia privilegiazã debitoriid Inflaţia favorizeazã creditorii

459. Rata lichiditãţii economiei se determinã ca raport ĩntre:a Nivelul lichiditãţii şi venitul naţional(VN)b Nivelul lichiditãţii şi PIBc Deficitul bugetar şi PIB

460. In conditiile mecanismului cotãrii ĩn limitele „punctelor aur”, dacã cursul paritar reprezintã 1$-3.40DM(cheltuielile remiterii aurului ĩn strãinãtate sunt de 1% din valoarea mãrfii ), costul devizelor ĩn dolari americani este de 1$-3.53DM, un importator german va opta pentru:

a Va cumpãra şi va remite spre creditori devizeb Va achita suma datoratã ĩn monedã naţionalã efectivã sub forma monedelor ĩn

metal preţios sau sub forma aurului ĩn care bancnotele se puteau converti la preţ fix

c Ii este indiferent dacã remite devize sau monedã naţionalã efectivã sub forma monedelor ĩn metal preţios sau sub forma aurului ĩn care bancnotele se puteau converti la preţ fix

461. Intre cursurile fixe din secolul trecut, bazate pe punctele aur şi cursurile fixe instituite de FMI existã urmatoarele deosebiri:

a punctele aur reprezintã o formã de limitare „artificialã” a abaterii cursului de la paritate, ĩn timp ce cursurile fixe instituite de FMI sunt limitate prin intervenţia statalã a bãncilor de emisiune

b punctele aur reprezintã o formã de limitare „naturalã” a abaterii cursului de la paritate, ĩn timp ce cursurile fixe instituite de FMI sunt limitate prin intervenţia statalã a bãncilor de emisiune

c cursurile fixe instituite de FMI au caracter artificial susţinut deliberat462. In condiţiile punctelor aur, creşterea devizelor peste 1% faţã de raportul paritar,

determinã importatorul sã opteze pentru:a Convertirea bancnotelor ţãrii sale ĩn aur şi de a remite aur ĩn strãinãtateb Cumpãrarea de devize şi remiterea lor ĩn strãinãtatec Ii este indiferent deoarece orice opţiune ar avea:remitere de devize sau de aur ĩn

strãinãtate, trebuie sã suporte cheltuielile de transport şi asigurare463. Funcţionarea coşului DST comportã urmatoarele elemente tehnice:

51

a Stabilirea ponderii diferitelor monede ĩn coşul valutar, pe baza nivelului PIB al ţãrii participante

b Stabilirea ponderii diferitelor monede ĩn coşul valutar, pe baza volumului exporturilor de bunuri şi servicii ale ţãrilor membre

c Stabilirea de sume fixe din fiecare monedã a coşului, portivit ponderilor monedelor ĩn coş, anterior determinate

d Stabilirea de sume fixe din fiecare monedã a coşului, portivit cu paritatea valutarã a monedelor ţãrilor membre

e Stabilirea valorii zilnice a DST-ului , prin ĩnsumarea echivalentelor ĩn dolari ale sumelor fixe aferente monedelor coşului, pe baza ratei de schimb zilnice

464. Creditul, atât cel bancar , cât şi cel comercial , cunoaşte ĩn ultimele decenii o reducere relativã, pentru cã:

a Sursele de finanţare s-au multiplicatb A luat amploare finanţarea directã, nemediatã de bãncic A luat amploare finanţarea indirectã, nemediatã de bãncid Inovaţia financiarã a diversificat modalitãţile de constituire a fondurilor

ĩntreprinderilor465. Odatã cu dezvoltarea economiilor moderne, creditul obligatar a ĩnregistrat creşteri

de proporţii şi se mãsoarã , de regulã:a Prin numãrul de obligaţiuni emise pe anb Prin mãrimea procentualã a datoriei publice faţã de PNBc Prin mãrimea procentualã a dobânzilor faţã de valoarea nominalã a obligaţiunilord Prin mãrimea procentualã a dobânzilor faţã de PNB

466. Datoria publicã, odatã angajatã, prin practicarea unor dobânzi atractive suportate prin anuitãţi duce la:

a O creştere a cheltuielilor bugetareb O scãdere a cheltuielilor bugetarec O relaxare a fiscalitãţii d O accentuare a fiscalitãţiie Un nivel constant al cheltuielilor bugetare

467. In cazul bugetelor locale, cea mai accesibilã formã de ĩmprumut publice este:a Ĩmprumutul bancarb Ĩmprumutul obligatarc Emisiunea de acţiunid Creditul comercial

468. Luarea ĩn calculul creditelor de acordat a disponibilitãţilor monatare latente concentrate la bãnci, presupune:

a Titularii de disponibilitãţi ĩşi pierd dreptul de a dispune plãţi pe seama depozitelor ce le au constituite la bãnci

b Banca creazã o nouã putere de cumpãrare, pe care deţinãtorii de monedã pasivã nu au utilizat-o

c Titularii de disponibilitãţi nu ĩşi pierd dreptul de a dispune plãţi pe seama depozitelor ce le au constituite la bãnci

d Masa monetarã pasivã este ĩnlocuitã cu masa monetarã activã469. Dinamica masei monetare ĩn circulaţie nu poate fi pusã ĩn evidenţã prin funcţia

redistributivã a creditului pt cã:a Ea reflectã doar ĩnlocuirea monedei active cu moneda pasivãb Ea reflectã doar ĩnlocuirea monedei pasive cu moneda activãc Cantitatea de monedã ĩn economie rãmâne aceeaşid moneda activã este egalã cu moneda pasivã

52

470. In anii conducerii prin plan central a economiei româneşti, s-a practicat pe scarã largã supracreditarea pt cã:

a Activitatea bãncilor era efectiv subordonatã planuluib Nu funcţiona profilaxia prin falimentc Activitatea bãncilor era subordonatã cerinţelor eficienţei activitãţii economiced Bãncile acţionau doar administrative Bãncile aveau posibilitatea de a sista efectiv creditele

471. In ţãrile cu economie planificatã imperativ de la centru, un mare accent s-a pus pe:a Funcţia de reflectare şi stimulare a eficienţei activitãţii agenţilor economici b Funcţia de control a creditului, exercitatã de bãnci ĩn numele statuluic Mãsurile administrative , cu caracter de obligativitate, pe care bãncile le aplicau

ĩntreprinderilord Activitatea bãncilor era subordonatã cerinţelor eficienţei activitãţii economice

472. Creditul devine un instrument de influenţã ĩn direcţia stimulãrii activitãţii calitativ superioare a ĩntreprinderilor prin:

a Acordarea de credite fãrã restricţii agenţilor economici cu bunã activitateb Acordarea de credite sau neaplicarea de restricţii celor care se confruntã cu

deficienţe ĩn gestionarea lor şi dificultãţi ĩn returnarea ĩmprumuturilorc Acordarea de credite cu restricţii agenţilor economici cu bunã activitated Neacordarea de credite sau aplicarea de restricţii celor care se confruntã cu

deficienţe ĩn gestionarea lor şi dificultãţi ĩn returnarea ĩmprumuturilor473. Efectul de mobilizare reprezintã:

a Un credit obligatarb Un credit pe termen mediu acordat ĩntreprinderilor din domeniul agricol,

locuinţelor, exporturilorc O formã a cambiului ce se creazã pe temeiul existenţei altor cambii cu scadente

apropiated O cambie extras

474. Intre efectele de comerţ(ĩnscrisurile cambiale) şi biletele de bancã(bancnotele) existã o serie de deosebiri:

a efectele de comerţ pot fi emise de orice persoanã juridicã ĩn timp ce biletele de bancã pot fi emise numai de banca centralã

b biletele de bancã sunt creanţe determinate, ĩn timp ce efectele de comerţ pot fi emise numai de banca centralã

c efectele de comerţ prezintã riscul insolvabilitãţii debitorului, pe când biletele de bancã sunt garantate de stat, nu ca putere de cumpãrare determinatã, ci ca mijloc de platã legal

d valoarea bãneascã a biletelor de bancã este variabilã, ĩn timp ce efectele comerciale au valori fixe, nenegociabile

475. Pentru ca banca sã aibã posibilitatea de a asigura ĩn orice moment efectuarea plãţilor cerute de creditori ei trebuie :

a Sã dispunã de suficiente rezerve ĩn numerar şi ĩn conturib Sã dispunã de plasamente ce pot fi uşor transformabile ĩn lichiditãţic Sã nu deţinã rezerve, astfel ĩncât sã aibã bune raporturi cu banca de emisiuned Sã fie fezabilãe Sã nu deţinã „monedã centralã”

476. O bancã trebuie sã urmãreascã ĩn activitatea sa:a Profitabilitatea;b Asigurarea lichiditãţii;c Minimizarea costurilor;

53

d Diminuarea lichiditãţii;477. Pt ca o bancã sã ducã o activitate ĩn bube condiţii trebuie sã:

a Aibã o bunã imagine;b Sã aibã pe de o parte, o lichiditate pemanentã, iar pe de altã parte, sã-şi asigure

minimizarea costurilor;c Sã fie fezabilã;d Sã nu dispunã de plasamente ce pot fi uşor transformabile ĩn lichiditãţie Sã aibã o ratã a ĩndatorãrii ridicatã;

478. Perseverenţa cãtre un anumit fel de plasamente şi anumite destinaţii:a Amplificã riscurile;b Reduce riscurile;c Reduce dimensiunea profitului;d mãreşte dimensiunea profitului;

479. Moneda reprezintã, ĩn viziunea lui Keynes:a Un rãu necesar;b Mãrfurile de orice fel;c Lichiditatea prin excelenţã;d Sângele care irigã economia;

480. Activele lichide se caracterizeazã prin faptul cã:a Reprezintã un titlu care reprezintã avantajul cumulat al lichiditãţii şi al unui venit;b Toate reprezintã o lichiditate perfectã, dar cu un randament zero;c Ansamblul activelor lichide constituie lichiditatea economiei;d Sunt adesea emise de instituţii financiare, bãnci, case de economii, trezorerie;e Reprezintã creanţe asupra intermediarilor financiari;

481. Dupã Mihail Manoilescu , singura formã a avuţiei naţionale care se poate mişca ad-libitum este:

a Bogãţiile naturale ale ţãriib Investiţiile fãcute ĩn instrumente de producţiec Mãrfurile de orice feld Numerarul şi disponibilitãţile bancare lichide

482. Dupã Mihail Manoilescu, lichiditatea unei economii decurge , ĩn mod hotãrâtor:a Doar din relaţia dintre mijloacele de platã disponibile şi PIBb Din gradul de dezvoltare a aparatului de producţie faţã de bogãţiile naturale,

posibil a fi valorificatec Din mãrimea creditelor acordated Din cantitatea de aur aflata ĩn rezervele bãncilor

483. Concepţia originalã a lui Mihail Manoilescu asupra lichiditãţii economiei, era menitã sã respingã prejudecata potrivit cãreia excesul de bani ĩn circulaţie, inflaţia, ĩn România din anii imediat urmãtori primului rãzboi mondial, este confundatã cu ideea:

a Necesitãţii promovãrii politicii de dezvoltare industrialã a naţiunilor, ca bazã a echilibrului lor interior şi ĩn relaţiile cu strãinãtatea

b Lichiditãţii excesive a economiei româneştic Gradului de dezvoltare excesiv al aparatului bancard Ĩncetinirii tranzacţiilor la bursa de valori

484. Dupã Mihail Manoilescu, capitalul investit ĩn fabrici, mine, exploataţii agricole etc., nu poate ajunge la forma capitalului lichid decât printr-o:

a Singurã transformareb Dublã transformarec Triplã transformare

54

485. Gradul de lichiditate , respectiv de exigibilitate faţã de mãrfuri şi servicii al cvasi-monedei(M2), ĩn comparaţie cu cel al monedei propriu-zise(M1) este:

a Mai ridicatb Identicc Mai redus

486. Se cunosc urmãtoarele componente ale agregatelor monetare ĩn Franţa şi dimensiunile acestora:biletele de bancã-210 mld.FF; monedã metalicã-15 mld. FF; depozite şi titluri de creanţa negociabile ĩn devize strãine-6700 mld. FF; depozite la vedere la instituţiile de credit-1020 mld.FF; depozite la centrele de cecuri poştale şi trezoreria statului-255 mld.FF; plasamente la vedere ĩn franci remunerate atât la bãnci, cât şi la casele de economii şi trezoreria statului-1300 mld. FF; bonuri de tezur-1200 mld.FF. Mãrimea agregatului M2 este:

a 10700 mld. FFb 2800 mld. FFc 1500 mld. FF

487. In Franţa , agregatul monetar M2 cuprinde:a Plasamente la vedere ĩn franci remunerate atât la bãnci, cât şi la casele de

economii şi trezoreria statuluib bonuri de tezaurc disponibilitãţile monetare incluse ĩn agregatul M1d disponibilitãţile monetare incluse ĩn agregatul M3e certificate de depozit emise de bãnci

488. In Franţa , agregatul monetar M3 cuprinde:a Moneda metalicãb Depozitele la vedere la instituţiile de creditc Bonuri emise de societãţile financiared bonurile de tezaure economiile la instituţiile de credit pt construcţii de locuinţe

489. In SUA , componenta M1A, a agregatului monetar M1 cuprinde:a Numerarul b Alte depozite la vedere utilizabile prin cecuric Depozitele la vedere ale bãncilor comercialed Depozitele la vedere ale organismelor publice strãine

490. Valutele convertibile din bilanţul BNR, reprezintã:a Active externeb Active internec Pasive externed Pasive interne

491. Emisiunea bãneascã din bilanţul BNR , reprezintã:a Active externeb Active internec Pasive externed Pasive interne

492. Active externe din bilanţul BNR , reprezintã:a Creanţe asupra strãinãtãţiib Drepturi de a ĩncasa devizec Datorii faţã de partenerii strãini

493. Emisiunea bancnotelor de cãtre Banca Centralã este o operaţiune:a Activãb Pasivã

55

c De mandat şi comision494. Rescontarea cambiilor este o operaţiune:

a Activãb Pasivãc De mandat şi comision

495. Creditul de lombardare este un credit pe gaj de :a Efecte publiceb Efecte privatec Efecte comerciale

496. Deschiderea unui acreditiv de cãtre o bancã este pentru aceasta o operaţiune:a Activãb Pasivãc De mandat şi comision

497. Keynes definea moneda ca:a Lichiditate prin excelenţãb Rezervã de valoare, cu putere liberatorie imediatãc Mijloc de stingere imediatã a unei datoriid Un activ lichid de lichiditate perfectã dar cu randament zero

498. Finanţarea monetarã a economiei se realizeazã prin:a Intermediul bãncilorb Ĩnlocuirea monedei pasive cu moneda activãc Utilizarea ĩn finanţare a unor resurse preexistente pe termene lungi şi prin credite

pe termene lungi499. Când banca creeazã monedã ĩn contrapartida unui credit:

a Ea monetizeazã o creanţã preexistentãb Ea creeazã o nouã creanţã

500. Bãncile comerciale pot:a Crea monedãb Emite monedãc Distruge monedã

501. Care dintre afirmaţii sunt adevãrate ĩn cazul DST:a A fost instituit ĩn cadrul celui de-al doilea amendament al statutului FMIb Valoarea sa se stabileşte ĩn baza unui coş valutar, format din 5 valute c Valoarea unitãţii DST este mai stabilã decât valoarea individualã a monedelor

coşuluid Apare numai sub forma monedei de cont

502. Linia de credit revolving se caracterizeazã prin:a Defineşte limita maximã ce se acceptã a se acorda ĩntr-un cadru general

prestabilit;b Beneficiazã de o consemnare ĩntr-un document scris, convenit de o bancã;

503. Care din informaţii sunt adevãrate ĩn cazul creditului obligatar:a Este contractat de stat prin lansarea titlurilor de ĩmprumut;b Este creditul contractat de societãţile comerciale prin emiterea de obligaţiuni;c Mãrimea creditului obligatar se mãsoarã, de regulã, prin mãrimea procentualã a

datoriei publice faţã de PNB;504. Care din informaţii sunt adevãrate ĩn cazul bonurilor de tezaur:

a Sunt o formã specialã a cambiilor;b Sunt titluri emise de stat ĩn vederea contractãrii de ĩmprumuturi pe termen scurt la

banca de emisiune;c Totalitatea bonurilor de tezaur emise reprezintã datoria flotantã a statului;

56

d Operaţiuni de amploare cu bonuri de tezaur se fac mai ales ĩn ţãrile romanice (Franţa, Belgia, Italia etc.)

505. Moneda contemporanã reprezintã:a Mixturã ĩntre bancnote şi banii de hârtie;b Titlu de creanţã asupra emitentului;c Titlu de creanţã asupra statului;d Titlu de creanţã asupra bogãţiei sociale;

506. Monedele billon se caracterizeazã prin aceea cã:a Erau monede cu valoare redusã;b Erau monede cu valoare deplinã;c Baterea lor constituia monopol de stat;

507. Care din informaţii sunt adevãrate ĩn cazul creditului de cumpãrãtor:a Are ca obiect vânzarea de mãrfuri cu plata amânatãb Este creditul ĩn formã bãneascã contractat de un ĩntreprinzãtor ĩn vederea

cumpãrãrii de materii prime, materiale etc.c Se identificã cu plãţile ĩn avans

508. Creditul este denunţabil atunci când:a Banca nu-şi rezervã dreptul de a cere restituirea anticipatã a ĩmprumutului acordatb Banca ĩşi rezervã dreptul ca ĩnainte de scadenţa fixatã , pe baza unui preaviz, sã

cearã debitorului sã plãteascã509. Milton Friedman, iniţiatorul şi principalul propulsator al curentuluide gândire al

Scolii Monetariste de la Chicago, şi-a propus o reabilitare a :a Teoriei keynesisteb Teoriei cantitative a monedei c Scolii bancare

510. Conceptul de politicã antiinflaţionistã este dat de:a Mãsuri menite sã acţioneze ĩmpotriva inflaţieib Un ansamblu coordonat de masuri pentru combaterea inflaţieic Diverse planuri şi strategii de crestere a ofertei de monedã

511. Terapiile antiinflaţioniste actuale decurg din:a Orientãrile doctrinare clasiceb Orientãrile doctrinare keynesistec Orientãrile doctrinare monetaristed Combinarea reţetelor terapeutice preconizate de keynesism şi monetarism

512. Conţinutul politicilor financiare antiinflaţioniste este dat de:a Mãsurile de reducere a cheltuielilor bugetareb Masurile de sporire a veniturilor bugetarec Politici bugetare restrictive

513. Politica financiarã antiinflaţionistã se realizeazã prin:a Sporirea ĩncasãrilor din impozite şi taxeb Ĩmprumuturile contractate de stat de la populaţiec Creşterea proporţiilor creditului public

514. Majorarea taxei oficiale a scontului determinã:a Sporirea dobânzilor bancareb Atragerea resurselor bãneşti temporar libere din economiec Sporirea posibilitãţilor bãncilor de a acorda credited Creşterea deficitului balanţei de plãţi externe

515. Majorarea taxei oficiale a scontului determinã:a Sporirea rezervei valutare a ţãriib „o puncţie ” de monedã

57

c creşterea depunerilor la bãncid sporirea volumului creditelor acordate economiei

516. Operaţiunile de open-market sunt:a Operaţiuni de vânzare-cumpãrare de ĩnscrisuri cambialeb Operaţiuni de vânzare-cumpãrare de bonuri de tezaurc Operaţiuni de vânzare-cumpãrare de certificate de trezorerie

517. Operaţiunile de open-market constituie:a Instrumente de acţiune directã asupra bãncilorb Instrumente de acţiune indirectã asupra bãncilorc Instrumente de acţiune asupra agenţilor economici

518. Vânzarea de efecte publice de cãtre Banca Centralã determinã:a Retragerea banilor din circulaţieb Creşterea lichiditãţilor bãncilorc „o injecţie” de monedãd „o puncţie” de monedã

519. Majorarea procentului de rezerve minime obligatorii determinã:a Creşterea lichiditãţilor bãncilorb Sporirea volumului creditelor acordate economieic Reducerea masei monetare ĩn circulaţie

520. Majorarea procentului de rezerve minime obligatorii determinã:a Creşterea „preţului” creditelorb Reducerea posibilitãţilor bãncilor comerciale de acorda creditec Sporirea volumului creditelor acordate economiei

521. Sistemul rezervelor bancare minime obligatorii este un/o:a Instrument de acţiune directã asupra bãncilorb Instrument de acţiune indirectã asupra bãncilorc Metodã a bãncii centrale de influenţare a conjuncturii economice

522. Rezervelor bancare minime obligatorii pot fi create ca:a Disponibil minim ĩn cont la banca centralãb Portofoliu minim de efecte publice la banca centralãc Disponibilitãţi ĩn cont curent la banca centralã

523. Rezervelor bancare minime obligatorii se calculeazã:a Prin aplicarea procentului de rezerve la totalul activului unei bãncib Prin aplicarea procentului de rezerve la cifra de afaceri a bãncilorc Prin aplicarea procentului de rezerve la depozitele bancare

524. Cumpãrarea de efecte publice de cãtre banca centralã determinã:a Sporirea masei monetare ĩn circulaţieb Reducerea volumului creditelor acordate economieic Creşterea lichiditãţii bãncilor

525. Vânzarea de efecte publice de cãtre banca centralã determinã:a Sporirea volumului creditelor acordate economieib Creşterea lichiditãţii bãncilorc Punerea de monedã ĩn circulaţied Reducerea disponibilitãţilor de la bãnci, ĩntreprinderi sau populaţie

526. Consecinţele vânzãrii de efecte publice de cãtre banca centralã echivaleazã cu:a Micşorarea taxei oficiale a scontuluib Majorarea procentului de rezerve bancare minime obligatoriic Limitarea creditelor de cãtre banca de emisiune

527. Micşorarea procentului de rezerve bancare minime obligatorii determinã:a Sporirea lichiditãţilor bãncilor

58

b Sporirea masei monetare ĩn circulaţiec Sporirea posibilitãţilor bãncilor de a acorda credite economiei

528. Sistemul rezervelor bancare minime obligatorii este:a O metodã de acţiune a bãncii centrale preferatã de celelalte bãncib O metodã de acţiune a bãncii centrale repudiatã de bãncile comercialec O metodã de agreatã de clienţii bãncii

529. Politicile antiinflaţioniste de control asupra producţiei,salariilor şi preţurilor au drept conţinut:

a Creşterea producţieib Stimularea investiţiilor şi a producţieic Reorientarea producţiei spre produsele a cãror cerere este mai mare

530. Scopul „politicii ofertei” este:a De a asigura o ofertã de bunuri şi servicii comparativ sporitã ĩn raport cu cererea

de bani existentãb De a ĩmpiedica creşterea preţurilorc De a determina o evoluţie descendentã a preţurilord De a combate inflaţia

RASPUNSURI

59