FIZIOTERAPIA

definiţie, istoric, categorii utilizarea factorilor fizici, naturali şi artificiali în scop terapeutic:• apa (hidroterapia)• apa minerală (balneoterapia, crenoterapia) • namolul (peloidoterapia)• curentul electric (electroterapia),• căldura (termoterapia)• climatul (climatoterapia)• masajul (masoterapia) , la care se adaugă cu dată mai recentă:• kinetoterapia (terapia prin mişcare)• câmpurile magnetice (magnetoterapia)• lumina polarizată şi laser (laserterapia).

Conceptul de recuperare 1973 Wood a prezentat un concept nou (prin care a atras atenţia

OMS) demonstrând că, numai caracterizarea din punct de vedere clinic a unei boli este insuficientă pentru a contura dimensiunile reale ale acesteia şi este obligatoriu a se defini concomitent cu aspectul clinic şi impactul funcţional şi social.

Problema a fost pe larg dezbătută şi în1980 OMS a propus completarea CIM (Clasificarea Internaţională a Maladiilor) cu CIH (Clasificarea Internaţională a Handicapului).

Deficitul funcţional Deficienţa corespunde unei pierderi de substanţă, unei alterări a

funcţiei ce induce o stare patologică. Incapacitatea (rezultatul deficienţei) corespunde reducerii parţiale

sau totale a resurselor de prestare a unei activităţi, de locomoţie, de comunicare, comportamentală, etc.

Handicapul (dezavantajul social) corespunde prejudiciului pe care deficienţa sau incapacitatea îl crează subiectului. El reflectă consecinţele sociale, economice, culturale, etc, pe care le suportă bolnavul.

Denumiri folosite Medicina fizică şi recuperarea medicală, sau Rehabilitation, sau

Reeducation functionelle, sau Fizioterapia, sau pe scurt Rehab

are ca scop aplicarea de măsuri menite să prevină, să reducă, sau să elimine consecinţele funcţionale, fizice, psihice, sociale şi economice ale deficienţei sau incapacitaţii.

Conceptul actual promovat OMS maladia şi deficienţa necesită îngrijiri medicale şi/sau chirurgicale

cu viză etiologică, patogenică sau simptomatică utilizând factori chimici, fizici, psihologici;

incapacitatea sau dizabilitatea generate de boală impun măsuri de recuperare medicală,

iar handicapul măsuri de recuperare medicală şi socio- profesională

Def.: Acad Rom de Stiinte Med, 1978 RECUPERAREA MEDICALA = o activitate complexă, medicală,

educaţională şi socio- profesională menită să restabilescă cât mai deplin funcţiile pierdute de un individ şi să dezvolte mecanisme compensatorii, care să-i asigure posibilitatea de muncă şi autoservire, respectiv o viaţă activă, cu independenţă economică şi socială”.

aşadar, reabilitarea medicală asistă populaţia cu dizabilităţi să câştige independenţă şi self determinare.

Mijloace recup medicală Factorii fizici naturali şi artificiali sunt utilizaţi cu eficienţă în

reeducarea funcţională a: - aparatului locomotor (limitat parţial sau total, posttraumatic sau de boli

reumatice inflamatorii şi degenerative), - sistemului nervos central şi periferic, - sistemului cardiovascular şi pulmonar, - arşilor în perioda de convalescenţă, - suferinţelor planşeului pelvin,

- vârstnicului

Cine prestează ? Tratamentul, în totdeauna individualizat are la bază interacţiunea – medic- pacient,– dar şi medic-familie,– medic – kinetoterapeut, fizioterapeut, specialist în terapie

ocupaţională; poate fi efectuat numai de persoane calificate care trebuie să se

adapteze şi personalităţii bolnavului, nivelului cultural şi de înţelegere.

Contraindicaţii

Terapia cu factori fizicali are şi contraindicaţii generale şi speciale. Contraindicaţiile de ordin general sunt: stările febrile, caşectice,

hemoragice, afecţiunile acute sau etapele de acutizare a celor cronice, infectiile, tumorile maligne, bolile de sânge, bolile psihice, sarcina.

Contraindicaţiile speciale vor fi prezentate la fiecare capitol

ELECTROTERAPIA Electrologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul acţiunii

următorilor agenţi fizici:– curentul electric (constant sau variabil)– radiaţiile electromagnetice (unde scurte, radar) – şi undele sonore (ultrasunete).

Electroterapi a: aplicarea curentului electric asupra unei regiuni a organismului în scopul obţinerii de efecte terapeutice. Pentru acest tip de activitate se folosesc şi termenii de electrostimulare sau terapie electrică.

Aspecte de biologie Celula, unitatea de bază a organismelor vii este considerată un

sistem electric Membrana celulară: Fosfolipide, glicolipide, colesterolProteine (transmembranare, periferice)Canale membranare-gradient chimicReceptoriComunicare intercelularăMolecule adeziuneEndocitoză, exocitoză

Aspecte de biologie Potenţial de membrană : La nivelul membranei celulare se

înregistrează în repaus, un echilibru între forţele electrice dispuse pe faţa internă şi externă a celulei, fenomen numit potenţial de repaus care pentru celula nervoasă este de 70mV.

Rolul hotărator în generarea lui îl au ionii de Na+ şi de K+, aflaţi în concetraţii diferite în mediul intra şi extracelular;

- ionii de Na+ se află la exteriorul celulei în concetraţie de 142- 145 mEq/l iar în interior de 10-12mq/l;

- cei de K+ au o concentraţie extracelulară de 4mEq/l şi de 140-155mEq/l intracelular.

Această diferenţă este menţinută de un mecanism consumator de energie, numit pompă ionică subvenţionat de mitocondrie. Pompa de sodiu este

mai puternică deşi permeabilitatea membranei pentru K+ este de 50-100 de ori mai mare.

Na+/K+-ATPase (Na+/K+-pump) 1 ATP exportă 3 Na+ ioni şi importă 2 K+ ioni. Element crucial pt menţinerea potenţialului de repaus. Alte pompe: Ca2+ pump

Aspecte de biologie Un stimul ce agresează membrana celulară produce modificări

importante la nivelul acesteia (în miimi de secundă) => proces de excitaţie; Membrana stimulată devine permeabilă ionilor de Na+ ceea ce

declanşază un flux ionic, de conducere a acestora către interiorul celulei, proces prin care faţa externă a celulei devine negativă => depolarizare

Prin fenomenul de depolarizare nivelul potenţialului creşte brusc, devine pozitiv => potenţial de acţiune => celula este aptă să transmită un semnal.

Aşadar, faza de depolarizare coincide cu procesul de deschidere a canalelor sodice voltaj - dependente ceea ce creşte considerabil conductivitatea membranei (de aproximativ 500 ori) pentru sodiu şi se obţine potenţialul prag sau critic.

Potenţial de acţiuneAspecte de biologie Propagarea potenţialului de acţiune se face din aproape în aproape

şi cuprinde întreaga membrană; proprietatea membranei de a conduce unda de excitaţie se numeşte conductibilitate.

In fibrele nervoase nemielinizate - unda se propagă din aproape în aproape, de manieră bidirecţională după „legea totului sau nimic.”

In fibrele mielinice excitaţia este transmisă saltator.

Stimularea celulară Numeroase substanţe chimice (acizi, baze, săruri) sau stimuli

mecanici pot provoca difuziunea ionilor de sodiu spre interiorul celulei deschizând canalele, cu generarea unui potenţial de acţiune.

La fel un stimul electric de o anumită intensitate poate depolariza celula şi acest fapt se va întâmpla la catod. La anod fibrele hiperpolarizate, prin aportul de sarcini pozitive, devin mai puţin excitabile.

Dacă intensitatea creşte lent stimulul devine ineficace, chiar la valori mari, supraprag.

Proprietatea unui stimul cu pantă lină (triunghiular, exponenţial, trapezoidal) de a nu declanşa o stimulare se numeşte acomodare.

In cursul acomodării fenomenul de transport ionic prin activarea pompei de sodiu nu se mai produce.

Fibrele nevoase şi musculare se comportă diferit în procesul de acomodare:

- fibrele nervoase motorii şi muşchii striaţi, perfect inervaţi se acomodează

- în timp ce fibrele musculare denervate nu se acomodează la impulsurile cu pantă lină, ceea ce facilitează electrostimularea selectivă.

S inapsa Potenţialul de acţiune determină eliberare de neurotransmiţători

(Ach) din membrana presinaptică difuzează în spaţiul sinaptic leagă receptorii din interiorul spaţiului postsinaptic deschiderea canalelor ionice si alterarea potenţialul de membrană

Transmiterea neuromusculară în condiţii normale muşchiul şi nervul formează o unitate

funcţională = unitate motorie (Sherington) aplicarea unui stimul electric direct pe muschi (în cazul denervarii

complete) poate iniţia contracţia, joncţuinea neuro - musculară funcţionând ca o sinaspsă obişnuită.

Impedanţa Caracteristicele electrice ale pielii Organismul uman din punct de vedere electrofiziologic este

considerat o soluţie electrolitică, izolată la exterior de stratul cutanat care este considerat o rezistenţă electrică a cărei valoare este dependentă de numeroşi parametrii (numărul şi starea porilor tegumentari, gradul vasodilataţiei, starea de umiditate, etc).

Aspecte fizice Curentul electric se obţine în urma deplasarii sarcinilor electrice, a

electronilor, de la polul (+ ) la polul (- ) în vid sau de-a lungul unui material numit conductor

Se cunosc trei tipuri de conductori: - gradul I (metalici) - gradul II (electrolitici) - gradul III (gazoşi)Cls conductorilor biologici

– Grd I – f. buni conductori de electricitate (str cu continut bogat in apa): sange, limfa, lichid cefalorahidian;

– Grd II – buni conductori: gl sudoripare, muschi, viscere;– Grd III – rau conductori: tesut nervos, osos, adipos, gl sebacee;– Grd IV – f. rau conductori: piele, fanere.Corpul omenesc = conductor grd II, fiind privit in ansamblu ca un

electolit.

Aspecte fizice Impuls: un eveniment electric izolat, separat de următorul printr-o

perioadă definită de timp ; Tren de impulsuri (cicluri)- secvenţe repetitive de impulsuri ; Electrod terapeutic - material bun conducător de electricitate care

permite transferul electricităţii către ţesuturi; - au formă variabilă (dreptunghiular, oval, rotund, special-Scherbah) - dimensiuni variabile (punctiform, mare); electrodul mic este cel

activ, iar cel mare indiferent; - densitatea curentului este invers proporţională cu mărimea

electrodului; - aplicarea electrozilor - direct / în jurul zonei dureroase pe

dermatomul , miotomul sau sclerotomul ce corespunde nervului afectat - orientarea poate fi monopolară, bipolară/ cvadrupolară.

Clasific are curent electric 1. după frecvenţă: curentul galvanic, constant, sau continuu, cu frecvenţă “0”; curentul variabil: - de joasă frecvenţă (1- 1000Hz); - de medie frecvenţă (1000- 10000 Hz); - de înaltă frecvenţă (peste 100000 Hz);

2. după direcţie: unidirecţional (polarizat) - lipsa de oscilaţii a particulelor şi

existenţa unor efecte polare (curentul galvanic, curentul cu impuls cu pantă bruscă şi progresivă)

bidirecţional (nepolarizat) - oscilaţii ale particulelor în raport cu poziţia iniţială; se remarcă absenţa efectelor polare, ceea ce se traduce prin absenţa riscului de arsură chimică la contactul cu metalele.

3. după organizarea temporală a undelor electrice: curent alternativ, când undele electrice se succed fără intervale

libere;

curent cu impulsuri (pulsaţi), când undele sunt separate de intervale libere;

4. după forma undei: impulsuri mono- sau bifazice simetrice, asimetrice, rectangulare,

sinusoidale, exponenţiale, triunghiulare, etc.

Modularea este un fenomen fizic prin care se variază parametrii (amplitudine,

frecvenţă, durata impulsului) pe timpul duratei unui tren de impulsuri cu scopul de a îndepărta fenomenul de acomodare care apare pe parcursul sedinţei de terapie şi care scade randamentul terapeutic.

Efectele biologice ale curentului electric antialgice (blocarea transmiterii durerii); ionizante (penetrarea transcutană a unor substanţe chimice cu rol

terapeutic); excitomotorii (inducerea unei contracţii musculare independente de

voinţa persoanei); vasodilatatorii, nutritive; antiedematos, rezorbtive;

Efectul antalgic Curentul electric este utilizat în tratamentul durerii acute şi cronice

de mai bine de 100 aniMecanisme: blocarea conducerii prin fibrele nervoase senzitive a impulsului

nevos acţiunea ionizantă neurostimulare periferică, controlul de poartă vasodilataţie diminuarea activităţii celulare la nivelul cornului dorsal al

măduvei; stimularea producţiei de peptide opioide (GABA şi serotonină )

Efectul ionizant Aplicarea unui curent continuu (galvanic, constant ) creşte

permeabilitatea cutanată şi în consecinţă penetrarea unor substanţe, precum ioni (dielectroliză), sau alte molecule (dielectroforeză);

pentru a facilita acest fenomen durata de aplicare a procedurii trebuie să fie 20-30 min

Efectul excitomotor

Capacitatea curentului electric de a stimula nervul (producând depolarizare membranară) cu apariţia unui influx nervos şi totodată muşchiul (depolarizare membranară)

Se induce contracţia musculară involuntara excitand nervul motor sau muşchiul direct

Răspunsul este condiţionat de starea anatomofiziologică a muşchiului

Tipuri de curent electric folosit e în practică Electroterapia cu curentul galvanic (constant sau continuu) Electroterapia cu curent de joasă frecvenţă (cu impulsuri) Electroterapia cu curent de înaltă frecvenţă Radiaţiile luminoase Terapia cu laser Câmpuri magnetice de joasa frecvenţă Vibraţiile mecanice

CURENTUL GALVANIC Definitie: curentul galvanic se caracterizează prin existenţa unui

flux de electroni unidirecţionat, neîntrerupt, de frecvenţă zero (continuu), intensitate mică (mai puţin de 50mA) şi tensiune mică (30-80V).

În ţesuturile vii numeroase substanţe se găsesc sub formă de ioni, iar aplicarea curentului continuu facilitează disocierea , sporind concentraţia şi totodată migrarea lor şi a unor molecule, pe care le orienteză spre polii de semn opus

Efecte biologice Polare :electroliza: eliberarea atomilor liberi din solutia electrolitica Interpolare : ionoforeza, electroforeza, electroosmoza– Ionoforeza: proc biochimic ce are loc in tes reprezentat de

deplasarea ionilor prin membranele cel semipermeabile– Electroforeza: moleculele nedisociate din elem neutre electric

(coloizii) se inconjura prin absorbtie cu ioni deplasindu-se in directia catodului(catelectroforeza) sau a anodului (anelectroforeza) dupa semnul incarcarii electrice.

– Electroosmoza: este deplasarea continutului de apa din tesuturi. prin stucturile membranelor sub influenta curentului continuu

Scopuri terapeutice Analgezic: efect la anod (pozitiv); mecanisme: excitabilitatii

nervoase la anod, reglarea tulburarilor excitabilitatii ale SNC, vasodilatatie, resorbtia metabolitilor din inflamatie, reglare neurovegetativa

Stimulant asupra fibrelor motorii; efect aparut la catod la inchiderea/ deschiderea circuitului

Vasodilatator superficial si profund; efect aparut la catod (negativ) Rezorbtiv Biotrofic Echilibrare vegetativă prin aplicare asupra ggl cervicali, lombari,

ggl stelat Reglare a sist circulator: pol sup +, pol inf - => efect descendent=> descarca cordul si plamanii pol sup -, pol inf + => efect ascendent => incarca cordul si plamanii Efecte asupra excitabilitatii SNC: descendent => sedativ ascendent => excitant

Galvanoterapiase poate realiza: cu electrozi placă, dispuşi la nivelul zonei afectate, transversal sau

logitudinal; prin masaj galvanic cu electrodul activ sub formă de rulou; în apă: baie parţială pentru membre, sau baie generală, Stanger

procedură cu electrozi placă un electrod este polul pozitiv al aparatului (anodul) iar celălalt

negativ (catodul) forma şi dimensiunile electrozilor se adaptează zonei dar şi

scopului, antalgic sau vasodilatator dimensiunile catodului trebuie să fie egale cu ale anodului, sau

puţin mai mari pentru a se evita arsura chimică (fenomen negativ) Protecţia împotriva acestei reacţii adverse: prin interpunera între electrod şi tegument a unui strat hidrofil (la

ambii poli) care se umectează (pentru a favoriza conducerea curentului); dimensiunile stratului hidrofil vor fi mai mari cu 1 cm faţă de cele

ale electrodului, iar grosimea stratului hidrofil de 0,5-1cm. adaptarea intensităţii curentului folosit la necesităţile şi

particularităţii pacientului Se evită aplicarea procedurilor pe zonele ce conţin piese metalice de

osteosinteză, proteze endotisulare sau obiecte metalice

Tehnica de lucrubolnavul este informat asupra procedurii şi asupra percepţie ce o va avea;

bolnavul este aşezat într-o poziţie confortabilă ce permite accesul la zona de tratat; aria tegumentară va fi curată, fară leziuni;

bulnavul înlătură de pe regiune obiectele metalice de podoabă;

aparatul se deschide şi se verifică electrozii la zona de implantare a conductorului electric;

stratul hidrofil umectat se aşază bine întins pe zona recomandată; deasupra sunt aplicaţi electozii care vor fi fixaţi cu benzi elastice sau săculeţi cu nisip;

electrozii nu se poziţionează la mare distanţă unul faţă de celălalt;

Tehnica de lucru orientarea electrozilor este trasversală (paravertebral), sau antero-

posterior/ latero-lateral la nivelul articulaţiei; aplicaţia poate fi bipolară, cu electrozi de aceeaşi dimensiune, sau

unipolară (mai mic anodul, electrod activ); se stabileşte intensitatea curentului în cooperare cu pacientul care

trebuie să perceapă doar senzaţia de furnicătură uşoară (aproximativ la 0,1mA/cm2 de electrod);

durata şedinţei este de 15-20-30 min; seria de şedinţe 10-15.

Pentru baia parţială, uni-, bi-, tri-, sau patru celulară bolnavul se aşază confortabil, imersând membrele inferioare pâna la

10 cm sub genunchi şi membrele superioare flectate la nivelul cotului, până la 1/3 inferioară a braţului, în recipiente ale aparatului adecvate ca dimensiuni şi prevăzute cu electrozi.

Se permite conectarea a două, trei, sau patru membre pe sensul descendent al curentului (pozitiv membrele superioare, negativ membrele inferioare) sau ascendent (dispunerea inversă a polarităţii) în funcţie de scopul terapeutic, sedativ sau stimulator.

Temperatura apei = 35- 37,5 grade C. Durata şedinţei este de 20- 30 min.

Baia generală Stanger este un aparat special alcătuit dintr-o parte principală cu aspect de

cadă de baie, prevăzută cu 3 electrozi mari, în care se face imersia completă a pacientului pană la nivelul axilei.

Sensul curentului se stabileşte descendent (după introducerea pacientului), dinspre extremitatea cefalică spre mb inf, sau ascendent.

Ionoforeza (iontoforeză) metodă specială de aplicarea a curentului galvanic aplicarea unor forţe electrice modifică permeabilitatea cutanată ceea

ce influenţează migrarea substanţelor transepidermic fenomenul de migrare a ionilor este concretizat de depasarea

acestora către polul de semn electric contrar

Anionii au efect scleroletic Cationii au efect sclerozant Substante folosite: K, Ca, Li, Mg, Cu, Zn, Ach, His, anestezice, la

anod; I, acid salicilic, acid ascorbic, ATB, la catodFactorii care influenteaza patrunderea in tegument a ionilor din

substantele chimice farmaceutice Greutatea atomica: ionii grei migreaza mai incet, cei usori mai

rapid Cantitatea si concentratia ionilor in solutie: cationii trec mai

incet decat anionii (printr-un proces de franare); franarea este cu atat mai mare cu cat cantitatea de substanta din solutie este mai mica

Intensitatea curentului (doza de curent) : cresterea intensitatii curentului creste cantitatea de ioni transferati pana la o anumita limita, dupa care descreste prin fenomenul de franare

Marimea electrozilor pentru facilitarea patrunderii ionilor: se recomanda aplicarea electrozilor mici, activi, iar solutia trebuie preparata cu apa distilata.

Indicatii Afect ale SN: nevralgii, nevrite, pareze,nevroze; Afect ale ap locomotor: mialgii, artrite, artroze, tendinite,

bursite, periartrite,traumatisme,entorse Afectiuni CV: tulburari ale circulatiei periferice arteriale si

venoase, ATS, HTA

Contraindicatii Suferinte ale tegumentelor: supuratii, alergii, eczeme, tuberculoza,

solutii de continuitate la nivelul tegumentelor, neoplasm cutanat Intoleranta pentru curent electric Stari febrile Decompensari cardiace Potential embolic