Evaluarea - traditional si modern

Activitatea pedagogica cuprinde, pe langa actiuni proprii ei, proiectare,

organizare, conducere, procese de instruire si educatie, si actiuni intreprinse in vederea

constatarii efectelor produse in urma desfasurarii activitatii propriu-zise. Rolul actiunilor

evaluative il constituie ameliorarea si perfectionarea activitatii desfasurate cu grupa de

copii. “Procesul evaluativ este totodata si un punct de pornire, deoarece activitatea este

adecvata nevoilor de educatie si posibilitatilor reale de a le satisface, procesul de evaluare

capata o structura ciclica, iar evaluarea joaca un rol reglator”.1 Ceea ce este modern insa,

in privinta evaluarii, se refera la faptul ca astazi, aceasta secventa are in vedere, mai ales,

cauzele rezultatelor obtinute si solutiile care se intrezaresc pentru imbunatatirea actiunilor

instructiv educative.

Transformarile ce se opereaza in domeniul evaluarii se refera la:

extinderea evaluarii, de la simpla constatare a rezultatelor, la analiza

procesului care le-a produs;

integrarea actiunilor evaluative, ca parte organica a procesului instructiv-

educativ;

raportarea rezultatelor la obiectivele definite.

Daca in trecut, dintre impacturile pe care le exercita evaluarea in raport cu

prescolarii / elevii, cel mai mult se punea acentul pe functia de selectie (clasificarea si

erarhizarea elevilor dupa valoarea performantelor obtinute), in prezent sunt importante

functiile de orientare (dirijarea activitatii de invatare catre continuturi esentiale) si de

reglare si autoreglare (imbunatatirea actiivitatii de invatare).

Formele evaluarii, dupa modul de integrare a acesteia in desfasurarea procesului

didactic, au fost si raman:

evaluarea initiala, efectuata la inceputul unui program de instruire si

menita sa stabileasca nivelul de pregatire al copiilor.

1 Gh. Tomsa (coordonator),Psihopedagogie prescolara si scolara – Tematica necesara sustinerii examenelor de definitivat si gradul II didactic, Bucuresti, 2005, p. 165

1

evaluarea sumativa (cumulativa, finala), intervine la capatul unei

componente tematice care se desfasoara pe o perioada mai lunga de timp

si stabileste stadiul atins de copil in pregatirea sa pe secventa de instruire

respectiva; “poate sugera solutii dupa perioade indelungate”.2

Evaluarea continua (formativa), realizata pe intreg parcursul procesului

didactic si se intrepatrunde multiform si functional cu actiunile de

instruire si cu activitatea de invatare.

Evaluarea sumativa si cea continua marcheaza tranzitia de la un model traditional

de evaluare catre unul mai eficient pentru activitatea instructiv-educativa.

Deoarece activitatea din gradinita are preponderent un caracter formativ, educativ,

cu finalitati de perspectiva, evaluarea este fragmentara, incompleta; procesul evaluarii

prescolarilor este dificil si permite prognoze pe termen scurt. Astfel ca, metodele

traditionale de evaluare, evaluarea prin probe orale, cea prin probe scrise si evaluarea prin

probe practice, sunt completate de procedee complementare: interviul, investigatia,

evaluarea cu ajutorul calculatorului, studiul de caz, portofoliul si proiectul.

Observarea sistematica a comportamentului copiilor consta in surprinderea si

consemnarea elementelor definitorii pentru dezvoltarea acestora si are in vedere stailirea

unui scop, elaborarea unui protocol de observatie si interpretarea lor din punct de vedere

psihopedagogic.

Investigatia ofera copiilor posibilitatea de a aplica creativ cunostintele in situatii

noi. Metoda pune copilul sa indeplineasca o sarcina de lucru prin care demonstreaza, in

practica, complexul de cunostinte si capacitati. Cand lectia este structurata pe baza unei

investigatii, aceasta devine element important in sprijinirea demersului de invatare prin

descoperire.

Studiul de caz se realizeaza prin analiza si dezbaterea cazului pe care il implica.

Portofoliul se desfasoara pe o perioda mai lunga si reflecta progresele inregistrate

de copil pe multiple planuri. El reprezinta cartea de vizita a copiilor si stimueaza

creativitatea, ingeniozitatea, implicarea perosnala in activitatea de invatare, dezvolta

motivatia intrinseca a acestora si ofera date despre personalitatea copiilor in cadrul

grupului.

2 Dumitru Gherghina, Cornel Novac, Gina Camarasu si altii, Didactica activitatilor instructive-educative pentru invatamantul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova, 2005, p.153

2

Proiectul este o activitate ampla, o forma de evaluare complexa, care duce la

aprecierea unor capacitati si cunostinte superioare. Acestea se refera la:

Insusirea unor tehnici de investigatie / cautare

Gasirea de solutii simple si originale pentru rezolvarea unor probleme

Gasirea, sortarea, inventarierea materialelor de lucru

Aplicarea de solutii la situatii noi

Capacitatea de a utiliza tehnici simple de munca practica

Capacitatea de a compara si masura rezultatele la care ajung ei insusi, fata

de cele initiale (autoapecierea).

Aprecierea prin metoda proiectelor la varstele timpurii se utilizeaza in toate

formele ei, initiala, continua, finala, astfel ca proiectul poate fi un bun instrument atat

pentru desfasurarea propriu - zisa a procesului invatarii, cat si ca produs final al acestuia.

Pentru exemplificare, in vederea verificarii gradului de receptare de catre copii a

povestilor, se poate realiza proiectul “Traistuta cu povesti“, prin care se evalueaza o

serie de proiecte tematice: “Turtita, Capra cu trei iezi, Scufita Rosie, Ridichea uriasa”

si se intocmeste un chestionar.

Invatamantul modern a impus o organizare a procesului instructiv – educativ care

sa se bazeze pe precizarea si analiza a ceea ce trebuie sa faca si sa stie prescolarul in urma

instruirii. “Pentru copil, sa stie, sa inteleaga, inseamna sa stabileasca relatii intre diferite

domenii de cunoastere, ceea ce presupune o abordare interdisciplinara3” a actului

didactic, deci si a evaluarii. Acest tip modern de apreciere prezinta avantaje pentru ambii

colaboratori ai ademersului instructiv. Dezvoltarea creativitatii, realizarea unei compozitii

plastice personale, stimularea abilitatilor practic-aplicative, dezvoltarea comunicarii si a

simtului estetic sunt doar cateva avantaje pentru prescolari, iar in ceea ce priveste cadrul

didactic, evaluarea interdisciplinara este o sursa de date despre calitatea activitatii

desfasurate.

In vederea realizarii unor astfel de evaluari, au loc transformari la nivelul itemilor,

prin inlocuirea celor de tipul: incercuieste, coloreaza,uneste cu o linie, cu itemi care ofera

copiilor posibilitatea de a-si constitui aproape singuri fisa de lucru: decupeaza si aplica,

completeaza prin pictura sau desen, cauta si lipeste. (anexa 2).

3 Ministerul Educatiei si Cercetarii – Revista invatamantul prescolar (3-4/2006), p. 189

3

“Importanta si necesitatea unei evaluari care sa ghideze activitatea au devenit atat

de astringente, incat se utilizeaza frecvent sintagma: - invatare asistata de evaluare. ”

Bibliografie:

1. Marin Stoica, Pedagogie si psihologie, Craiova, Editura Gh. Alexandru

2. Gheorghe Tomsa (coordonator), Psihopedagogie prscolara si scolara,

Bucuresti, 2005

3. Didactica activitatilor instructiv - educative pentru invatamantul

preprimar, Craiova, Editura Didactica Nova, 2005

4. Revista Invatamantul Prescolar 3-4/2006

5. www.didactic.ro

6. www.referate.ro

4