Ereziile de La Iasi
-
Upload
chifan-ramona-elena -
Category
Documents
-
view
222 -
download
1
Transcript of Ereziile de La Iasi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 1/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 2/394
redactor de carte Emanuel Pope
Tehnoredactare Emanuel Pope şi Maia Martin
Grafica colecţiei Maia Martin
http://maiamartindigital.weebly.com/
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 3/394
1.
ION MÂNZATU
EREZIILE
DE LA IAŞI Iaşi - 2004
Colecţia online Cititor de Proză, 2010
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 4/394
Produsul a fost executat sub licenţaCreative Commons
Attribution-Non-Commercial-No Derivative
Works 3.0 Romania License .
Toate drepturile sunt rezervate autorului.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 5/394
http://cititordeproza.ning.com/profile/IonManzatu
http://ionmanzatu.wordpress.com/
Ion Mânzatu (ROMÂNIA)redactor al revistei “Faleze de piatră
Împlinirea unui sistem estetic care să fie guvernat de filosofia simplităţii povestirii, amplificării comunicăriiemoţionale, pe stimularea situaţiilor ce duc la naşterea unor emoţii puternice, comunicante şi a unor semne noi în limbajul scenic; definirea de caractere puternice într-o continuă evoluţie pe timpul derulariiconflictului dramatic.Consolidarea unui sistem de pregătire a tinerilor actori, bazat pe principiile comunicării energetice,dezvoltat prin antrenamentul corporal şi menit să perfecţioneze limbajul trupului, principalul instrument alactorului.Descoperirea şi promovarea inteligenţei creatoare cu impact direct în economia românească.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 6/394
Transformarea inteligenţei creative teoretice în produse care pot obţine profit.Definirea unui statut social al creatorului bazat pe tendineţele comunitare noi.Inocularea mentalităţii că inteligenţa este un produs care trebuie sortat, prelucrat, ambalat şicomercializat.Experienta:1974-1979 Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi, Instructor metodist|Realizarea unui număr de 12 spectacole de teatru cu distribuţie între 2 şi 32 de oameni|Proiectarea şi execuţia unui studio experimental de teatru cu toate dotările tehnice realizate în întreprinderi ieşene|Participarea la 4 festivaluri naţionale.1979-1985 Casa de Cultură a Municipiului Iaşi, Instructor metodist|Realizarea primei companii de teatru formată din profesionişti şi amatori|Crearea primului club de jazz din Iaşi – Clubul Municipal de Jazz|Participarea la 18 festivaluri naţionale| Realizarea a 22 de turnee în judeţ şi în ţară1985-1990 Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.l. Caragiale” – Bucureşti| Realizarea de 5 spectacole la diverse teatre din ţară: Iaşi, Piatra-Neamţ, Arad1990-1994 Teatrul de Stat Arad, Regizor artistic| Montarea a 10 spectacole|Work-shop-uri de pregătire a personalului artistic al teatrului
| Reorganizarea sistemului de producţie teatrală|Creşterea numărului de spectatori de la o medie de 60 la 320 pe spectacol1993-1995 Teatrul de Marionete Arad, Director şi Regizor artistic| Realizarea unui număr de 3 premiere| Creşterea numărului de spectatori de la o medie de 40 la o medie de 210 pe spectacol| Producţia work-shop-ului pentru tinerii actori condus de regizorul Andrei Şerban|Producţia Festivalului Internaţional de Teatru „Euromarionete”1993 Director executiv al Festivalului Internaţional de Teatru „Euromarionette”, Neuchatel, Elveţia1994 Director Executiv al Festivalului Internaţional de Teatru „FestivalulPrimăriei”, Saarbrucken,Germania1995 – prezent Fundaţia Naţională de Teatru „Alternative”, Preşedinte Executiv|Organizarea şi producţia turneului Centrului Internaţional de Teatru pentru Tineret Tokio (1996)in judetulConstanta.|Editarea calendarului UNITER (Constanta-1996)
|Organizarea şi producţia happening-ului Teatral „Concursul sperietorilor de ciori”, cu participarea a 142de actori şi a peste 8.000 de spectatori (Iasi-1997)|Organizarea turneului Companiei de Dans Buto „Hikaro Otsubo”, Tokio, în 6 oraşe din România (1997)|Organizarea unui nou turneu cu aceeaşi companie în alte 5 oraşe şi producţia spectacolului de teatruButo pe teme folclorice româneşti: „Vocea Meşterului ”, cu actori români (1998)|Producător al Festivalului de Teatru Stradal „Ilariada” – Arad, 1998|Proiectarea şi execuţia Clubului de Arte „Frontiera”, Arad (finanţare 30.000 USD) – 1998|Realizarea unei campanii publicitare pentru firma ARTEXIN-ATIC S.A. în valoare de 95.000 USD (Arad-1998)1999-2001 Centrul de Exploatare a Inteligenţei, Director executiv|Proiectarea şi executarea Galeriei de Artă „Curtea veche”|Realizarea şi finanţarea unui număr de 6 expoziţii personale ale unor artişti plastici ieşeni şi din ţară|Producţia şi regia spectacolului „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” de I. L. Caragiale|Co-producţia Salonului Internaţional de Inventică „Inventica 2000”
|Producţia de evenimente speciale în cadrul campaniilor electorale la alegerile locale şi naţionale2001-prezent S.C. P.I.N. – TRANSFER S.A., Preşedinte Director GeneralIntroducerea în producţie a patru brevete de invenţie romîneşti premiate cu medalia de aur la saloaneleinternaţionale de inventicăOmologarea şi autorizarea a două produseParticiparea la 12 saloane şi tîrguri naţionale de produse fabricate în RomaniaProiectarea şi designul industrial pentru două produsePrepararea pentru intrarea în fabricaţie a încă 7 brevete de invenţieProspectarea şi prepararea industriei artizanale pentru producţii ecologice de serie mică.2007 – prezent, Director Executiv al Editurii PISICA NEAGRA
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 7/394
Editarea volumului UMBRE de Aurel LeonStudii:1969-1971-Studii de Filologie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi1985-1990 -Licenţiat în Regie de teatru, film şi televiziune, Universitatea de Teatru şi Film „I. L. Caragiale”Bucureşti2003 –200 -Doctor in teatru, sectiunea Arta Spectacolului la Universitatea de Arte „George Enescu”dinIasiSPECTACOLE:1986 – “Melodie Varşoviana” de Leonid Zorin la Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri” – Iaşi.1987 - “ Examene… Examene.” – muzical de Marius Ţeicu si Eugen Rotaru, la Opera Româna dinIaşi.1988 – “Doi pe un balansoar” de W Gibson la Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri” din Iaşi.1989 – “Comedia erorilor” de W Shakespeare la Teatrul de Stat din Arad.1990 - “Cafeneaua” de C. Goldoni la Teatrul Tineretului, Piatra-Neamţ.1990 – “ Cum se jefuieşte o bancă” de S. Fayad la Teatrul de Stat din Arad1990 – “Pescăruşul” de A.P. Cehov la Teatrul de Stat din Arad.1991 – “Transfer de personalitate” de D. Solomon la Teatrul de Stat din Arad1991 – “Ţara fericirii” de T. Muşatescu la Teatrul de Stat din Arad1992 – “Fuga” de M. Bulgacov la Teatrul de Stat din Arad ( Premieră pe ţară).1992 – “Burghezul gentilom” de Molliere la Teatrul de Stat din Arad.1992 – “Truffaldino, sau aiuritele fantasme” scenariu de Ion Mânzatu, după C. Gozzi, la Teatrul de
Marionete din Arad.1993 – “Noi oamenii…” de Shawn Ryan la Teatrul de Stat din Arad ( Premieră mondială).1993 – “Lungul drum al zilei către noapte” de E. O’Neill la Teatrul de Stat din Arad.1993 – “Eu si lumea ‘93” scenariu de Ion Mânzatu la Teatrul de Marionete din Arad.1994 – “ Tinereţe fără bătrâneţe” scenariu de Ion Mânzatu după P. Ispirescu, la Teatrul de Marionetedin Arad.1995 – “Cameristele” de J. Genette, la Teatrul de Stat din Arad.1997 – “Gaiţele “ de A. Kiritzescu la Teatrul “M. Eminescu” din Botoşani.1998 – “ Ubu si Milena” de Nina Tânţar la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ.1999 – “ Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” de I.L. Caragiale la Centrul de Exploatare a InteligenţeidinIaşi.2005 – „Revizorul” de N.V. Gogol, Teatrul pentru Copii şi Tineret „Luceafărul”, Iaşi2005 – „Pescăruşul” de A.P. Cehov, Teatrul „Andrei Mureşanu”, Sf. Gheorghe2006 – „Două loturi” scenariu dupa schiţele lui I.L.Caragiale de I. Mânzatu, Teatrul de Păpuşi „Vasilache”,
BotoşaniDistinctii:Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Internaţional de Teatru „Săptămâna Teatrului dePăpuşi, Marionete şi Animaţie”, Constanţa, 1993Premiul pentru cea mai bună regie la acelaşi festival„Omul de cultură numărul 1” al judeţului Arad, 1994
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 8/394
ATENTIE !!!
Această carte este plină de erezii!
Nu te încăpăţâna s-o citeşti.
Nu distrugeţi volumul.
Opera tipografului trebuie respectată.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 9/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 10/394
Adevăruri de spus pe şoptite
Mimând modestia, cu politicoase preveniri cum că nu-i tocmai înţelept să risipeşti
energie şi timp preţios, aruncându-te tu, prea vrednic cititor, asupra unui text greu de rumegat,
autorul îţi atinge cu precizie bine calculată curiozitatea. Iar curiozitatea aceasta îţi va fi răsplătită
după truda unei citiri, care cere o a doua citire, cu adăstări destule spre mai bună înţelegere.
Efortul şi răbdarea de a te opri nu odată din lectură spre o mai bună înţelegere te vor face
să descoperi un eseist dedulcit la lecturi din poeţi mari şi ciudaţi, incomozi ca şi autorul de Erezii
ieşene, şi cât de bine se potrivesc versurile din Ghilgameş, ori Nichita Stănescu, ori Baudelaire,
ori Montale, ori Nichita Danilov, ori Esenin pe trunchiul parabolicei scrieri. Ai impresia că un
poem sau altul fost-a scris pentru a ilustra, mai sugestiv decât alte cuvinte exegetice, adevărul
unei maxime ori al unei învăţături
asiatice.
Regizor de teatru, director de trupă teatrală o vreme, instructor de teatru la tinereţe,
doctor în Teatru cu o teză despre sentimentul nimicniciei în dramaturgia lui Cehov; mai nou –
editor, întreprinzător pe cont propriu al unor proiecte culturale năstruşnice, spirit iscoditor şi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 11/394
neîncovoiat de obligaţii sociale, Ion Mânzatu – căci despre domnia sa este vorba – mă surprinde
propunându-mi să parcurg un manuscris voluminos, mărunt scris, cu o bibliografie ce pune
alături cugetători din toate timpurile, poeţi şi iarăşi poeţi, fizicieni şi astrologi, antropologi
însemnaţi. Toţi sunt puşi la treabă, după ce au fost citiţi şi răscitiţi cu de-amănuntul, vreme de
câteva decenii, pentru a sprijini un ópus neobişnuit - cât învăţătură de transmis pe alte căi decât
cele ale scrisului – de masă; cât studiu antropologic, cât mărturisire – ferită de ochi şi urechi
sceptice, cât eseu de filosofia culturii , toate la un loc şi pe rând menite să valorifice un gând
îndrăzneţ, unii i-ar spune – nesăbuit: o ... cosmogonie.
Dacă despre partea de fizică, asociată calculelor probabilistice, ca şi despre trimiterile la
autorii de comogonii celebre e mai prudent să nu ne pronunţăm – din necunoştinţă de cauză,
păcat iertat, căci l-am recunoscut de la bun început, ne semeţim a zice câteva cuvinte despre
cartea finală (cartea lui Ion Mânzatu se face din mai multe cărţi, după modelul cărţilor tibetane).
Acolo, în cartea din urmă, „ereticul” autor dezvoltă o idee ce o găsisem atinsă în teza sa de
doctorat, cu aplicare la Cehov şi anume, conceptul de produs cultural, opozit celui de produs
informaţional. Creator veritabil, rusul ar fi lăsat posterităţii produse culturale, pe când emulii
săi şi-au exersat abilitatea tehnică semnând produse informaţionale. Diferenţa desparte, de fapt,
operele de artă ca fapte de creaţie, de artefacte datorate unor epigoni, trecând bagajul de
informaţie în lucrarea scrisă. O întreagă teorie, desfăşurată cu o forţă a convingerii neîndoielnică,
îl conduce – şi ne conduce la concluzia că, aşa, fără scop, cum se profilează universul în
devenirea lui de sine şi în sine, informaţia şi cunoaşterea sunt realităţi necomplementare,cunoaşterea atrăgând: modificarea sinelui, revelarea unei realităţi metafizice ( nu neapărat
religioase), mizând pe insolit, pe subtil şi sublim. Cele trei date fundamentale, derivate din
dezechilibrul ce-l presupune făptuirea artistică, antrenează o rupere în chiar profilul spiritual al
creatorului. – Ion Mânzatu, în postură de creator al originalei şi complicatei scrieri, mărturiseşte
convingerea că, odată spunerea încheiată, încearcă o mare uşurare: ce-avea-de-comunicat–altora-
despre sine-şi-despre facerea şi prefacerea-lumii, micro şi macrocosmice, s-a împlinit. Deloc
acelaşi, autorul îşi vede misiunea încheiată , povara căzându-i de pe umeri, iar echilibrul de sine
– regăsit. Spunerea în pilde, de sorginte sapienţială, revelă mai potrivit adevărul decât enunţul
prea sigur în fixitate (prejudecată de consum pentru cei prea puţin curioşi). O spunere în pilde
riscăm şi noi, cu punctul de interes în povestirea lui Cehov, Studentul, naraţiune pe care Ion
Mânzatu o cunoaşte prea bine. Să-i reamintim pe scurt precara intrigă, dacă de intrigă poate fi
vorba aici. Aşadar:
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 12/394
în Joia Mare, pe şleaul mocirlos şi rece al unui sat uitat de Dumnezeu şi de autorităţi, se întoarce
de la vânătoare Studentul în teologie, Ivan Velikopolski, fiul dascălului de la biserică: „I se părea
că frigul acesta neobişnuit tulburase echilibrul şi armonia celor din jur, că însăşi natura nu se
simte la îndemână şi de aceea amurgul serii şi-a îndesit pânza de întuneric mai repede ca de
obicei”. Înfrigurat şi flămând, Studentul se gândeşte cu amărăciune la încremenirea în rău şi
nenoroc a oamenilor locului. Nimic nu s-a schimbat
de pe vremea lui Ivan cel Groaznic şi Petru cel Mare - – îşi zice în sinea lui. Dar, este de-ajuns
să zăbovească, rebegit de frig, în preajma focului din grădina văduvelor, să se încălzească preţ de
câteva clipe şi....să-şi aducă aminte şi să depene cu convingere pilda apostolului Petru din cele
douăsprezece evanghelii, poveste evocată la acel ceas în toate bisericile ortodoxe, pentru ca
ascultătoarele istorisirii, cele două ţărănci, Vasilisa şi Lukeria, să dea semne de profundă emoţie.
Studentul îşi vede apoi de drum, dar stăruie gândul că „trebuie să fie o legătură între bătrâna asta
-[care a izbucnit în plâns, n. n ] şi întâmplarea din acea groaznică noapte”. Mai mult, dacă
Vasilisa a plâns, iar fiica ei, Lukeria s-a tulburat atât, înseamnă, deduce Studentul, că „este o
legătură între acele evenimente şi vremea de astăzi” Copleşit de o fericire care îi taie răsuflarea,
Studentul conchide că „trecutul este legat cu prezentul printr-un lanţ neîntrerupt de evenimente
care decurg unele dintr-altele. Şi era prima oară când îi părea că vede cele două capete ale
lanţului: izbutise să atingă un capăt, şi celălalt vibrase în semn de răspuns”...Lanţul la care se
gândeşte Ivan Velopolski nu e nimic altceva decât „lanţul de energii” invocat de
autorul Ereziilor ieşene, drept o mişcare vibratorie, care se transmite ca un „zbârnâit vesel”, dela un capăt al firului de cauze la capătul celălalt al efectelor, cuprinzând întregul univers.
Cu alte „vicioase bucurii speculative” (l-am citat iarăşi pe Ion Mânzatu) ni se revelă
adevăruri de care acesta este convins, iar convingerea se cere împărtăşită, după
modelul vechilor învăţături tibetane, fără încrâncenare, cu speranţa că sămânţa de adevăr va
ajunge la emoţia cititorului pe calea mijlocită a scrisului. La emoţia, iar nu la raţiunea cititorului,
emoţia fiind conductorul prob al cunoaşterii, nu mai puţin, al cunoaşterii artistice – ne asigură
autorul. Să-i dăm credit şi să-i citim vorbele, menite să ţină locul învăţăturii rostite, iar nu scrise.
Sorina Bălănescu
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 13/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 14/394
MOTIVAŢIE
Către cetitoriu
Dacă avertismentul nu te-a descurajat şi ai ajuns să citeşti aceste rânduri va, trebui să mai
faci faţă unei încercări.
În cele ce urmează, îmi voi descărca sufletul şi-ţi voi explica de ce am simţit nevoia să
scriu această carte. De fapt, am început s-o scriu de mult, de pe la optsprezece ani, cînd m-au
lovit pentru prima dată cîteva întrebări, iar răspunsurile erau departe de a mă convinge. De-a
lungul timpului, de fiecare dată cînd dau peste însemnările din acele vremi, mulţumesc Cerului
că m-a îndemnat să le fac. Ele sunt preţioase acum, cînd îmi redeşteaptă aroma suculentă a unei
anume atmosfere sociale – fie ea bună sau proastă, dar îmi mai amintesc şi faptul că stratul meu
de cunoştinţe era prea subţire, aşa că neliniştea creată de întrebările fără răspuns satisfăcător măzgîlţîia destul de supărător.
Iată de ce, anii au trecut, şi cartea nu-şi găsea o formă care să mă seducă, să mă îndemne
s-o scriu, nu-şi găsea acel discurs care să curgă de la un capăt la altul cu fluenţă.
Ideile mi se păreau în regulă, argumentele se adunaseră într-o cantitate satisfăcătoare, dar
forma nu se întrezărea nicidecum. Oricum, n-am disperat ; ştiam că odată şi odată, ceva va
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 15/394
declanşa şuvoiul discursului, şi atunci forma va conta mai puţin pentru mine, doar dorinţa aprigă
de a spune se va înstăpâni.
Scurtă povestire
Totul a început de la o maşinărie.
La începutul ultimului deceniu al secolului trecut, a venit în casă la noi Grigore I-ul, şi a
fost o mare fericire. Grigore I-ul era un computer personal de ultimă generaţie, care a devenit, în
prea scurt timp, un individ posesiv. Perioada de probă a fost minunată şi părea să anunţe o
prietenie profundă. Dar după câteva zile, Grigore a început să devină tot mai capricios, mai
instabil. În primele momente, am fost îngăduitor, apoi m-am revoltat, pe urmă, am fost furios foc
şi am sfârşit printr-o mare îngrijorare: dacă Grigore este bolnav?
Era o maşină nouă şi nu ar fi avut nici un motiv să dea semne de alienare. Oricum, trebuia
căutat un specialist, care să-l readucă la condiţia iniţială.
Din diferite motive, am întârziat să chem specialistul şi mă chinuiam în continuare cu un
Grigore tot mai năbădăios.
Schimbarea la faţă
Dar, dintr-o dată, am înţeles!
Grigore I-ul nu era bolnav, nu era nici capricios, nici năbădăios. Grigore era o maşină
obiectivă, capabilă şi limitată. Nu el era responsabil pentru gravele noastre neînţelegeri, ci eu. Nuel răspundea greşit, ci eu întrebam altceva, de fapt, şi aşteptam răspuns la o întrebare pe care n-o
formulasem.
Grigore răspundea cu precizie fondului obiectiv al întrebărilor mele şi nu era influenţat de
partea subiectivă a acestora. Eu eram o entitate subiectivă, care doream să iniţiez un proces de
comunicare cu o entitate obiectivă, fără să respect normele de bază, lucru care deforma grav
procesul în sine.
Maşina mea – Grigore cel nesupus! – avea o memorie de bază, concepută să poată
înmagazina o anume cantitate de informaţie concretă. Aşadar, Grigore avea o memorie gata să
conţină orice fel de informaţie neconceptualizată, informaţie care urma să prindă formă atunci
când ar fi fost prelucrată într-un model conceptualizat. Limitele sale erau dictate de capacitatea
memoriei, de spaţiul de stocare. Virtual, computerul putea furniza orice fel de informaţie, totul
depindea de modul în care memoria sa era organizată. Când i se cerea, maşina scotea din
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 16/394
memorie modelul, conceptualizat în scopul proiectului. Un proces obiectiv, cu un scop foarte
precis: informarea.
Grigore nu era o maşină de comunicare, ci una de informare.
În lumi paralele
Eram, faţă în faţă, două lumi: una obiectivă, limitată, neinfluenţabilă, a computerului, iar
de cealaltă parte, lumea mea; subiectivă, nemărginită, dominată de tendinţe continuu creative.
Această realitate m-a făcut să gândesc că lumea ar putea fi şi altfel decât am ştiut-o din
istorie, de la gânditori, de la cei care m-au învăţat, de la simţurile mele dominate de dorinţe.
Se putea chiar ca modelul după care mi-a fost dezvăluită lumea să fi fost depăşit.
Îmboldit de astfel de gânduri, am început să mă îndoiesc.
CARTEA I
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 17/394
Sipetul dezestre
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 18/394
Fie-le poarta Domnului deschisă tuturora.
Cel care are urechi de auzit să audă !
Cutia cu fantome
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 19/394
Mărturisesc că nu dorinţa de a intra într-un război filosofic a fost îndemnul scrierii acestui
op, ci aceea de a reface drumul către originile formelor de comunicare, pentru a mă convinge că
afirmaţiile “clasicilor” sunt adevărate. Cu cît afirmaţiile lor erau mai tăioase şi mai definitive, cu
atît viermele parşiv al îndoielii mă scormonea mai adânc.
Din nefericire, voi încălca foarte multe teritorii şi voi face afirmaţii care vor supăra
spirite ce şi-au găsit liniştea şi siguranţa profesională, eşafodând cu migală de-a lungul anilor
sisteme pe care să le apere cu îndîrjire. Viaţa lor s-a transformat lent într-un război de apărare, şi
nu de cucerire, dar probabil că acesta este destinul unui om care s-a dedat ştiinţei. Eu, personal,
nu ştiu, pentru că fiorul ştiinţei n-a vieţuit prea mult în persoana-mi. Am încercat de multe ori să
stabilesc cu mine o astfel de relaţie şi – cu eforturi teribile! – timp de cîteva zile izbuteam să
urmez o disciplină severă. Totul se termina invariabil cu un abandon, care mă arunca din nou în
ghearele vicioaselor mele bucurii speculative.
Cum bine ai înţeles, aşadar, aceasta nu este o carte ştiinţifică, ci o carte de eseuri care
doreşte să privească pe furiş în spatele pre-judecăţilor înstăpînite de-a lungul timpului, pre-
judecăţi preluate de fiecare generaţie ca atare şi transmise cu încredere urmaşilor. Nimeni nu se
mai oboseşte să verifice dacă, într-o nouă lumină, ele mai rezistă. Suma de cunoştinţe pe care o
pre-judecată o cară cu ea de-a lungul istoriei devine încetul cu încetul o axiomă care nu mai are
legătură cu nimic. Prin urmare nici cunoştinţele nu mai au cine ştie ce legătură cu realitatea.
Aşadar, ne alegem cu o sumă importantă de informaţii despre nimic.
Însuşi mecanismul formării mentalităţilor care poartă pre-judecata este dependent demodelul ce domină epoca. De-a lungul istoriei, omenirea a avut mai multe modele care i-au
stăpânit instrumentele cunoaşterii. Fiecare model este uşor de recunoscut în formele materiale ce
se impun, în tehnicile de definire a fenomenelor, în expresia filosofică ce guvernează sistemele
de gândire.
Un prim model este cel naturist , al Antichităţii. Toţi filosofii Antichităţii îşi sprijină
demonstraţiile cu elementele ce se manifestă în natură şi se lasă percepute de simţuri în mod
direct. Pentru Parmenide, focul şi pământul sunt elementele de bază ale întregului univers ;
pentru Empedocle, ele devin patru : aerul, apa, pământul şi focul ; pentru Democrit, chiar dacă
aşează la baza universului atomul, modelul de formare a lucrurilor respectă un procedeu natural :
vârtejul, mişcare turbionară care sileşte elementele să intre în anume combinaţii.
Evul Mediu va fi dominat de un model mistic, ce pune în centrul universului ideea de
Dumnezeu, ca un Creator ce modelează totul după propria sa voinţă şi are putere discreţionară.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 20/394
Începând cu secolul al XVII-lea se impune modelul mecanic, model care îşi face loc
încetul cu încetul, pentru ca în secolele al XIX-lea şi cel de al XX-lea, să domine copios
sistemele filosofice.
Deceniul al 7-lea al secolului al XX-lea avea să imprime o tendinţă evidentă de
schimbare. Putem afirma că se naşte un nou model, pe care l-am putea numi informaţional şi
care atacă agresiv conţinutul şi formele modelului mecanic.
Fiecare model a imprimat în cel ce i-a urmat un număr de procedee şi cunoştinţe, dar şi o
mare cantitate de ecouri ce au stat la baza naşterii unor false valori. Căci, nu-i aşa :
„Timpul prezent şi timpul trecut
Sunt poate amândouă prezente în timpul viitor,
Iar timpul viitor cuprins în timpul trecut .”
Tabloul descris mai sus ne arată că ar ajunge doar curajul să acceptăm evidenţa unui
univers, continuu instabil, fără nici un element imuabil, şi nici nemişcat, pentru a realiza că pre-
judecata este un factor mortal, doar fie şi pentru că ne propune mereu să îngheţăm o clipă din
curgerea firii.
Caruselul cu iluzii
Pentru că toată viaţa mea am fost un om de front, care a iubit să trăiască în linia întîi,
pentru care atacul la baionetă a fost un deliciu, iar încăierările - la fel de ademenitoare ca şi sânulmatern - pre-judecata mi-a fost tot atât de dragă, ca şi noroiul din tranşee. De ea m-am lovit la
fiecare pas, ea m-a pus jos de multe ori, m-a umilit, târnosit, tăvălit, tăbăcit şi a trebuit să fac
eforturi încăpăţânate pentru a-mi salva pielea şi conştiinţa.
Dar tot ea, trebuie să recunosc! m-a învăţat cum să-mi fac arme, cât de importantă este
strategia, cât de preţios este să ştii unde trebuie să ajungi, câte popasuri trebuie să faci la un drum
şi, mai ales, cât de vital este să-l cunoşti pe adversar.
Si lucrul cel mai important!: nu trebuie, cu nici un chip, să te ratezi împreună cu
generaţia ta.
Dacă e să se întîmple, măcar s-o faci de unul singur, trăind propria-ţi aventură, ca, la
bătrâneţe ajuns, să poţi povesti prostiile făcute, cu mândrie şi savoare, şi nu cu mintea întunecată
de complexele vinovăţiei colective.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 21/394
Ba, mai mult, o astfel de atitudine te scapă de complexe, te face conştient de locul tău şi
te mulţumeşte că-l meriţi. Nu mai râvneşti aiurea după ceea ce nu ţi se cuvine, mereu convins că,
dacă nu ai fi fost împiedicat de alţii, tu ai fi de mult pe culmile înalte ale măreţiei visate, chiar
dacă puterile-ţi sunt nevolnice şi pipernicite.
Toată viaţa ta devine un coşmar, o luptă surdă cu fantomele ce ţi se opun, o zbatere
nebunească ce otrăveşte totul, care nu aduce nici strop de linişte, nici mângâierea mulţumirii, ci
doar griji, amărăciune şi suferinţă.
Să aparţii unui grup, să aderi la un manifest, să ai conştiinţa spiritului colectiv, iată
sentimente mângâietoare şi liniştitoare, care-ţi inoculează înălţătoare trăiri. Eşti de folos unei
cauze, te confunzi cu aspiraţiile colectivităţii căreia îi aparţii. Ce poate fi mai important pentru
un om, decât să fie folositor timpului şi nevoilor unei societăţi? „Din acest prim punct de vedere,
viaţa socială ne apare ca un sistem de obişnuinţe mai profund ori mai superficial înrădăcinate,
ce răspund necesităţilor comunităţii. Unele dintre ele sunt obişnuinţele de a ordona, majoritatea
sunt obişnuinţele de a se supune, fie unei persoane care comandă în virtutea unei delegaţii
sociale, fie societăţii însăşi, confuz percepută sau resimţită, care emană un ordin impersonal.
Putem să ne sustragem lor, dar chiar şi atunci suntem atraşi către ele, aduşi la ascultare
asemenea pendulului ce se abate de la verticalitate.”
Mentalitatea colectivă, ierarhia, ordinea grupului, toate acestea definesc un orizont precis
delimitat, în care tu trebuie să fii părtaş, alunecând prin viaţă sprijinit de axiome, de cutume, de
reguli ce nu-ţi aparţin decât parţial. Care nu ajută, dar nici nu strică.Şi, ajungi să descoperi într-un târziu, – Oh! mult prea târziu – că toţi mugurii, ce ar fi
putut rodi cu folos, sunt de mult uscaţi.
Iar societatea aşteaptă răbdătoare pe unul mai puternic şi mai deştept decât tine.
Dacă te linişteşte, lucrurile se petrec aidoma în întreg universul; tot ceea ce este supus
devenirii se macină sub semnul răbdării.
Spre norocul meu, am trăit într-o perioadă istorică pe care urmaşii noştri o vor rememora
cu invidie, pentru că a fost teribil de fertilă în a crea destine istorice. Din nefericire, mulţi au
schimbat această calitate pe posibilitatea de a conduce un Volswagen, şi, cînd afirm aceasta, nu
mă gândesc doar la cei care au emigrat din România.
Pentru mulţi dintre noi, nu contează cum ratezi o oportunitate , ci doar cât de seducător
motivezi eşecul. Atât de mulţi au devenit aceştia, încât putem afirma că asistăm la un exerciţiu
social.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 22/394
Personal, iubesc perioada istorică în care trăiesc!
Priveşte detaşat, distanţează-te, şi ai să vezi că ne aflăm în plină Apocalipsă; drept este că
nu cu tunete, fulgere şi foc din cer, cu emanaţii de sulfuri, dar cu suferinţe similare şi cu
giudeţuri la fel de necruţătoare; „ În această criză anuală a tamei (Tama: «o substanţă spirituală
», conform tradiţiei japoneze), experienţa primitivului presimte semnul unei inevitabile confuzii
care trebuie să pună capăt unei anumite epoci istorice pentru a permite reînnoirea şi
regenerarea, adică reluarea istoriei de la început .”
Gongorice ispitiri persistă, se fac şi se desfac, dispar şi se alcătuiesc, iar tu eşti un suflet
simplu, abandonat sub un copac, ca şi Sfântul Anton - ce nici n-ai ştiut vreodată dacă este real
sau nu, supus ispitirilor, dar şi grozăviilor. O lume moare agonizând, o alta se naşte, şi ciocnirea
dintre început şi sfârşit dă naştere unei crize cu multe victime, cu multe aberaţii, cu multe destine
amăgite.
Poate că, atunci când a fost creată Apocalipsa, imaginea pentru suferinţă era tortura
carnală: „Se văd aici făpturi «înzestrate cu darul de a-şi schimba felurit chipurile şi de a se
transforma în sute de milioane de feluri…având pântece, picioare şi mâini diforme…chipuri
strălucitoare de o splendoare îngrozitoare, chipuri şi dinţi strâmbi…unii aveau trupuri în
flăcări…unii purtau munţi aprinşi apropiindu-se măreţ, urcaţi pe alţi munţi aprinşi… unii aveau
urechi de elefant, urechi atârnând. Unii aveau pântece asemenea unor morţi…alţii aveau
pântecele ca o cană… Unii aveau trupuri şubrede alcătuite dintr-o grămadă de oase…» Toţi
monştrii iadului sunt adunaţi în această luptă, făcând să se işte nori negri, aducând o noapteneagră, făcând zgomot». Ei aruncau săgeţi, pietre, securi dar proiectilele se transformau în
flori. Mâra dezlănţuie atunci ploi ca să-l înghită pe Preafericit într-un potop, dar prinţul este
apărat de şarpele Mucilinda care îl adăposteşte în cutele sale, şi diavolului nu-i mai rămâne
decât să facă ultima încercare, seducţia. Îşi trimite fiicele care caută să-l tulbure prin treizeci şi
două de feluri de magie feminină, dezvăluindu-se şi învăluindu-se, arătându-şi sânii, făcând să
le sune inelele de pe picioare, descoperindu-şi coapsele asemănătoare trompei de elefant.”
Poate că astfel muritorii puteau pătrunde parabola, îi mărunţeau înţelesul, şi gândurile lor
se luminau.
Dar, poate că, dacă dăm la o parte carnea înşelătoare, miezul ne va dezvălui esenţa
învăţăturii…
Poate!!!… Sau poate că nu.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 23/394
Caleidoscop cu viitor
Oricum, este excitant să trăieşti în vremuri de graniţă, pentru că totul este atât de
imprevizibil încât, ceea ce ieri părea solid şi de neclintit s-a dovedit a fi doar un eşafodaj de
nisip care s-a prăvălit la o suflare de vânt. Trebuie să ai fire tare şi să înveţi repede ce înseamnă
viitorul, unde începe el şi unde se termină (pentru tine!). Cred că fac parte din prima generaţie
care a trebuit să facă faţă unui şoc teribil : să înveţi să devii contemporan cu viitorul.
În trecut, o invenţie avea nevoie de mai multe generaţii pentru a fi asimilată, se
răspândea în cercuri repetate, şi efectele ei puteau fi digerate pe îndelete. Mai întâi era un ecou,
un zvon. Apoi îşi făcea apariţia; o curiozitate cu care puteai să convieţuieşti fără să te atingă,
fără să te intereseze. Dar, o dată cu anii ’60-’70, a trebuit să facem faţă şocului adaptării la un val
de produse revoluţionare, care se transformau rapid în mijloace de existenţă. Toată această
avalanşă de instrumente noi impune un alt ritm al cunoaşterii, al adaptării. Şi o altă stare a
existenţei ; ritmul evoluţiei se rupe, şi trebuie să faci faţă unui viitor care nu mai are răbdare, care
se prăvale practic peste existenţa ta, terorizând. „Tot ceea ce are puterea de a crea într-un fel
oarecare – în mintea noastră reprezentările durerii şi primejdiei, adică tot ceea ce este teribil
prin ceva sau legat de elemente teribile, sau operează într-un mod analog spaimei, constituie o
sursă a sublimului; adică produce cea mai puternică emoţie pe care o poate simţi omul .” ,
observă Edmund Burke.
Dar procesul acesta a devenit unul colectiv şi este permanent întreţinut de Viitorul care se
înghesuie dintr-o dată în Prezentul tău, îţi alterează percepţiile. Nu mai ai noţiuni normale şisigure despre evoluţia istorică. Întrebări ca: ce este Trecutul? când se termină Prezentul? când va
fi Viitorul?, nu mai au rezonanţa ştiută.
Generaţiile noastre moşteniseră un alt fel de lume, cu un alt fel de ritm.
Este adevărat că noi înşine am invocat, asemeni Ucenicului Vrăjitor, magia maestrului, şi
am pierdut-o de sub control. A trebuit, astfel, să suportăm şocul unui dezechilibru între
capacitatea noastră de a ne adapta şi noile mijloace, din ce în ce mai radicale.
Nu ştiu dacă acesta este cel mai teribil şoc pe care l-a avut de suportat, sau pe care îl va
suporta, o generaţie istorică: desigur, nu.
Ştiu doar că pe acesta l-a resimţit, din plin, generaţia mea. Şi mai ştiu că, derutată, această
generaţie a dat naştere multor monştrii.
În aceste vremi, cel mai rapid, uiţi de urmaşi, cu toate că eforturile disperate de a-ţi
„aranja situaţia” în numele lor se face. Ritmul nebunesc scurge totul printre degete şi panica pune
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 24/394
stăpânire pe minte. Realizezi mai abitir cât este de scurtă viaţa acum în timpurile când tot ceea
ce-ţi oferea confort şi siguranţă se prăvăleşte în abis, când metodele verificate nu mai fac două
parale, când ar trebui să înveţi continuu ceva nou şi nu mai ai răbdare sau putere.
Variante nu sunt prea multe: ori renunţi la toate visele de adolescenţă şi prinzi valul,
purtând cu tine toate complexele neîmplinirii, dar şi tehnica justificării; ori lupţi pentru
împlinirea acestora în corul de sarcasme şi huiduieli, fără să ai siguranţa vreodată că se va face
lumină şi pe uliţa ta. „Viaţa nu progresează de la stări de inadaptare la stări de adaptare” ,
afirma Lucian Blaga, ceea ce părea corect în epoca sa. Doar că timpul a dovedit că viaţa este o
continuă stare de inadaptare, iar formele tot mai specializate sunt variante continuu
perfectibile, deci instabile, ale devenirii.
Aidoma majorităţii oamenilor, îţi vine greu să accepţi că istoria este scrisă de o grămadă
de anonimi, ce definesc mereu condiţia de inadaptare. Eroii au calitatea de a şti să spună pe
nume unei situaţii ce era fapt evident de mult! Ei se aleg cu gloria, şi doar truda e a ta, a lui, a
noastră, şi este cu atât mai frustrant, cu cât nici măcar între noi nu ştim să ne cinstim.
Un început, două începuturi…
Am vorbit mai sus de un început, ai căror martori suntem şi cred că, pentru acest început
care se prefigurează, merită să atacam nişte pre-judecăţi care sunt la mare preţ de prea mult timp,
de mult prea mult timp.
Noile informaţii au aruncat nişte pete de lumină, care arată că lucrurile nu prea au forma pe care o tot invocăm.
Întreaga istorie a omenirii nu s-a datorat nicidecum progresului material, care a fost un
rezultat, ci evoluţiei spirituale, care a fost permanent instabilă, mereu la originea unui nou
început. „Ar fi bine să considerăm corpul ca un eu , decât spiritul, căci corpul pare să dureze un
an, doi sau o sută de ani, dar ceea ce se numeşte spirit sau gândire sau cunoştinţă se produce şi
dispare, noapte şi zi, într-o veşnică schimbare.
După cum maimuţa în zbânţuiala ei prin pădure apucă o creangă, apoi îi dă drumul şi apucă
alta, tot aşa, şi ceea ce se numeşte spirit, gândire sau cunoştinţă se produce şi dispare, zi şi
noapte, într-o veşnică schimbare.”
De ce ar fi aşa de important acest început?! Sau, mai degrabă, există un astfel de
început ? Există vreun început pentru Istorie, sau acesta este doar momentul cu care oamenii
definesc trecerea la o nouă etapă, într-un proces ce nu se va termina niciodată ? „Moartea
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 25/394
omului şi cea a umanităţii sunt indispensabile regenerării lor. O formă, oricare ar fi ea, din
chiar faptul că există ca atare şi că durează, slăbeşte şi se uzează; ca să-şi capete vigoarea,
trebuie să fie reabsorbită în amorf, fie şi numai pentru o clipă; să fie reintegrată în unitatea
primordială din care a ieşit; cu alte cuvinte, să reintre în «haos » ( în plan cosmic), în « orgie»
(în plan social), în «întuneric» (pentru seminţe), în «apă» (botezul pe plan uman), în «
Atlantida» (în plan istoric).” Este important Începutul, sau noua etapă ce debutează, şi care vă
sfârşi prin a crea posibilitatea unor noi acumulări în sânul formei materiale, care să sprijine un
nou Început? “ Omul care a traversat râul se va odihni poate o vreme pe malul pe care a ajuns,
dar dincolo de el se întinde un ţinut de parcurs. Omul se va ridica deci şi va continua călătoria.
Trecerea râului, ajungerea pe «celălalt mal», nu sunt decât o etapă. ”
Mi se pare că, acum, parcurgem « un început » ce va schimba destinul omenirii radical.
„ Starea-de-dezvăluire a fiinţei este cea care, ea mai întâi, face cu putinţă manifestarea unor
ipostaze ale fiinţării. ” După opinia mea, s-ar putea ca unii dintre noi (mă refer la generaţia mea)
să avem norocul să-l vedem cum se defineşte. Pentru mine personal, ar fi o mare mîndrie să plec
dincolo, ştiind că am fost contemporan cu aşa ceva, pentru că evenimente istorice atât de
spectaculoase se întâmplă la sute de mii de ani… sau la milioane!
„ Ne ducem toţi câte puţin mereu
Către-un liman de tihnă şi-mpăcare.
Poate curând va trebui şi eu
Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.“
Treimea modelatoare
O treime de etape au conturat noua perspectivă: 1. legitimarea inteligentei artificiale ca
mijloc de prelucrare a realităţii, apoi, la un timp relativ scurt: 2. industria genetică a făcut un salt
spectaculos: s-a refăcut în întregime codul ADN şi au fost înţelese în mare parte funcţiile sale ,
după care: 3. a fost clonată o fiinţă vie. Aceste trei descoperiri măresc mult capacitatea omului
de a cunoaşte, pătrunzând în intimitatea unor mecanisme teribil de importante ale Devenirii.
Este un pas important, care face să cadă un strat gros din ignoranţa noastră, ce este cauza
nenumăratelor prejudecăţi după care încercăm să eşafodăm realitatea. Cunoaşterea nu are decât
timpul trecut, ea se adresează doar evenimentelor ce s-au petrecut, ce s-au consumat în straturile
fiinţei noastre. Evenimentele ce vor deveni au traiectorii ce ne sunt necunoscute şi care pot fi
doar presupuse, ele sunt guvernate de reguli precise şi imuabile, doar că un timp ele scapă
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 26/394
cunoaşterii, uneori chiar definitiv. În momentul când aceasta se produce are loc o revelaţie, o
iluminare, din nefericire, fără participarea conştiinţei noastre: „Curba descrisă de o simplă
moleculă de aer sau de vapori este fixată tot aşa de sigur ca şi orbitele planetare: nu există altă
deosebire între acestea decât aceea datorată ignoranţei noastre. Probabilitatea depinde în parte
de această ignoranţă, în parte de cunoştinţele noastre.”
Unele minţi - pe care le numim - intuitive propun anumite modele care să ne apropie de o
astfel de realitate, modele pe care contemporanii le resping cu răceală, şi trebuie neapărat ca
societatea să se apropie de naşterea fenomenului pentru a putea consuma intuiţia propusă. Iată de
ce este mereu nevoie să se consume un anume timp istoric până să putem cunoaşte un act de
creaţie.
Între cunoaştere şi devenire este o cursă acerbă de urmărire, ce este surprinsă cu multă
exactitate de Zenon în aporia „Achile şi broasca”, în această cursă este originea tuturor
realităţilor pe care formele materiale le nasc. „ Pentru că omul şi cosmosul se regenerează
neîncetat şi prin toate mijloacele, trecutul se consumă, relele şi păcatele se elimină etc. Variate
în formulele lor, toate aceste instrumente de regenerare tind spre acelaşi scop: să anuleze timpul
scurs, să abolească istoria printr-o reîntoarcere continua in illo tempore , prin repetarea actului
cosmogonic.”
Deocamdată aceste realizări rămân doar începuturile disparate ale unui viitor despre care
cei mai mulţi dintre noi, din cauza spaimei şi a bigotismului, afirmăm că va fi plin de primejdii.
Şi este foarte posibil să fie aşa pentru noi, deoarece lumea ce urmează să se nască nu ne este sortită . Ea este o lume ce presupune alte fiinţe, cu alte cunoştiinţe, cu o altfel de inteligenţă şi cu
un cu totul alt mod de a se manifesta, radical modificat. O lumea ce va rămâne necunoscută
nouă, fiinţe pieritoare.
Dar, tocmai acest fel de a fi al existenţei determină descoperiri ale ştiinţei, care relevă că
viitorul nu există decât sub forma unei consecinţe a faptelor mele prezente, şi este de la sine
înţeles că aceste „secrete”, ce păreau a fi apanajele divinităţii, odată dezvăluite, au spulberat o
sumă de construcţii altădată de nezdruncinat şi au semnalat existenţa unor noi teritorii interzise.
Interzise până când?
Omul cu două capete
Perfecţionarea modelului inteligenţei artificiale a fost un moment important al Devenirii,
nu atât prin acţiunea directă asupra umanităţii, ci prin efectele colaterale, prin influenţa pe care
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 27/394
sistemul a avut-o în celelalte domenii. Inteligenţa artificială a eliberat enorme energii şi a
aprofundat metodele de înţelegere al procesului gândirii omeneşti; a adus foarte multă lumină în
ceea ce priveşte intimitatea structurii gândirii umane, dar şi a relaţiilor dintre o entitate subiectivă
( fiinţa vie) şi o alta obiectivă (realitatea curentă ).
Aceeaşi inteligenţă artificială a schimbat – la nivelul omului – relaţia dintre entitatea
subiectivă şi ea însăşi. Este foarte greu să defineşti procese, din interiorul acestora, fiind
subiectul, dar şi obiectul, propriilor evoluţii. Datorită inteligenţei artificiale se pot simula modele
pentru o mai bună înţelegere a articulaţiilor dintre subiectiv şi obiectiv, dar şi subiectiv şi
subiectiv.
Putem să abandonăm în linişte afirmaţiile arogante de altă dată, cu care se susţinea că
singura fiinţă din univers înzestrată cu funcţii subiective este omul. Toate formele ce alcătuiesc
materia, de la atom la om, sunt entităţi subiective, conduse de tendinţe oportuniste, şi care, doar
prin nivelul evoluţiei stării de adaptare la o realitate se deosebesc între ele.
Nevoile oportuniste impun individului o stare de entelehie deosebit de subtilă, stare care
face baza curiozităţii permanente a materiei, la orice nivel ar fi ea.
Oportunismul impune nevoia de adaptare, nevoia de adaptare face ca materia să fie
curioasă –„Curiozitatea neagă instinctul ” - şi pentru a-şi satisface curiozitatea, trebuie să se
perfecţioneze continuu. Procesul este valabil pentru oricare nivel de organizare a materiei, doar
mijloacele devin mai sofisticate şi mai performante.
Odată cu inteligenţa artificială, am început să înţelegem că, ceea ce defineam înainte carealitate (totalitatea mediului înconjurător) este, de fapt, un nivel particular al formelor
materiale, un mediu, că adevărata Realitate este un proces, într-o permanentă transformare,
căruia materia trebuie să i se adapteze continuu şi pe care o generează continuu. „Tot ce există,
există în relaţie cu altceva, se sprijină pe altceva şi nu există decât în virtutea acestei relaţii. Din
cauza acestei relaţii care este suportul indispensabil al existenţei lor, indivizii şi toate celelalte
lucruri nu au o esenţă proprie. Sunt produse a căror existenţă se datorează întâlnirii şi
coexistenţei unor cauze; nu sunt nici autogene; nici autonome şi, în consecinţă, nu sunt decât
nişte nume care acoperă o vacuitate de realitate intrinsecă.” Fiecare moment al devenirii este o
matrice, şi nu un moment determinat, ca şi în cazul norului electronic, un fel de ceaţă în care se
găseşte şi momentul la care ne referim atunci când facem o relatare. Iar relaţia dintre momentele
Devenirii cunoaşte multe funcţii de indeterminare ce devin surse ale Dezmărginirii. Aşa numitul
„lanţ al cauzalităţilor” este valabil doar exprimând funcţia unui mecanism, pentru că o cauză
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 28/394
este, în fapt, o matrice cauzală, care generează un moment matricial al efectelor, unde unele
dintre acestea sunt în relaţie de indeterminare cu cauza. Aşa că afirmaţia budistă: ” Acest lucru
fiind, se produce cestălalt ” ar trebui corijata în: „Acest lucru fiind, se produce şi cestălalt.”
Proces în care cauza îşi alege din matrice un moment care să devină efectul său. Pentru că,
trebuie să recunoaştem: „ Determinismul era opera unei generalizări care neglija perturbaţiile,
erorile, incertitudinile.” Sau, conform afirmaţiei lui Emile Boutroux: „ Presupunând că
fenomenele ar fi indeterminate, dar numai într-o oarecare măsură, care ar putea depăşi într-un
mod de neînvins puterea mijloacelor noastre de evaluare lipsite de fineţe, aparenţele ar fi exact
aşa cum le vedem.”
Dar, probabil că lucru cel mai important: datorită inteligenţei artificiale am început să
reconsiderăm cunoştinţele noastre despre informaţie. Înainte de epoca inteligenţei artificiale,
informaţia era egală cu ştirea, vestea, zvonul, rumoarea sau orice altă formă de comunicare cu
conţinut social, ce are menirea de a face legătura între două spaţii populate. Roland Barthes
semnalează funcţia unei astfel de informaţii în lucrarea sa Despre Racine : „Aceasta este cea de
a treia funcţie a spaţiului exterior: ţinerea actului într-un fel de carantină unde nu poate
pătrunde decât o populaţie neutră al cărei rol este să trieze evenimentele, să extragă din fiecare
din ele esenţa tragică şi să nu aducă pe scenă decât frânturi de exterior purificate sub
denumirea de veşti, înnobilate sub denumirea de povestiri (bătălii, sinucideri, reîntoarceri,
crime, ospeţe, minuni)”
Potrivit acestei filosofii, informaţia este un instrument care defineşte în exclusivitatespecia umană şi presupune un sistem de semne elaborat, or lucrurile se pare că nu stau tocmai
aşa. Inteligenţa artificială, ca şi modul de funcţionare a moleculei ADN, dovedesc şi ele faptul
că informaţia este o stare esenţială a energiei care are nevoie de un suport pe care îl asigură
masa Formei Materiale.
Urmând această logică, putem deveni tare obraznici afirmând că, Universul – aşa cum îl
perecepem noi, în limitele categorice ale existenţei noastre perisabile - s-a creat din starea
neconceptualizată a energiei, iar apariţia masei exprimă tendinţa acesteia (energiei) de a circula
sub formă de concepte, imprimând astfel o sumă de calităţi masei, transformând-o în materie.
Şi de aici putem îndrăzni să propunem o definiţie profund eretică despre Univers,
afirmând că: Universul este o formă materială compusă, mărginită, guvernată de un proces
permanent de Dezmărginire, proces care întreţine un continuu Dezechilibru generator de
Nevoi.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 29/394
Continuând erezia vom afirma că: Universul nu are dimensiuni, ceea ce nu înseamnă cu
nu are limite. În aceste condiţii, infinitul devine doar o noţiune folosită de geometri pentru a
permite calcule de mărime a spaţiului şi întregul lanţ da categorii ce presupune efecte ale
infinitului trebuie reconsiderat. Dacă Universul ar fi infinit, teoria relativităţii, în orice formă a
sa, nu ar mai fi valabilă, şi nu doar atât; ar trebui schimbate cam toate legile fundamentale ale
Cunoşterii. Însăşi existenţa categoriei infinit ne semnalează prezenţa unei limite: aceea a
capacităţii de a imagina. Dar dacă Infinitul nu există şi Universul are un sfârşit, o limită, atunci
înseamnă că şi el este la fel de perisabil ca şi noi?
Nu sunt atât de deştept să răspund la o întrebare ca aceasta. Tot ceea ce pot să afirm este
că Universul este rezultatul acţiunii a două stări ale Haosului: energia şi masa, dimensiuni care
întreţin continuu procesul de formare a materiei universale trecând dintr-o formă în alta,
întotdeauna în urma apariţiei unui scop precis, undeva în structura acestuia, a Universului.
Conform teoriilor mecanicii ondualatorii, fotonul
este alternativ corpuscul şi undă: „ Realitatea fizică ni se înfăţişează în experienţă când
corpusculară, când în formă de undă.”Astfel, putem considera că această particulă-undă
(conform ecuaţiei lui Luis de Broglie) este elementul de graniţă între energie şi masă, acolo unde
se naşte materia în virtutea unui scop definit şi precis. Cu alte cuvinte: actorul principal al unui
proces reversibil, acolo de unde începe şi către care tinde întreaga evoluţie a Universului, semnul
fundamental care stă la baza limbajului întregului Univers Material. De-a lungul istoriei doar alchimiştii au fost preocupaţi de reversibilitatea procesului transformării materiei în masă şi
energie şi apoi din nou în materie: „ Pour l׳alchimiste, il faut sans cesse le rappeler, le pouvoir
sur la matiere et l’energie n’est qu’une realite accesoire. Le veritable but des operations
alchimiques qui sont peut-être le résidu d’unne science très ancienne appartenant à une
civilisation engloutie, est la transformation de l’alchimiste lui-même, son accession à un ètat de
conscience supérieur. Les résultats matériels ne sont que les promesses du résultat final, qui est
spirituel. Tout est dirigé vers la transmutation de l’homme lui-même, vers sa divinisation, sa
fusion dans l’énergie divine fixe, d’où rayonnent toutes les énergies de la matière. »
(Pentru alchimist, trebuie reamintit mereu, stăpânirea materiei şi energiei nu este decât o
realitate secundară. Adevăratul scop al operaţiunilor din alchimie, care sunt probabil moştenite
de la o ştiinţă foarte veche aparţinând unei civilizaţii asimilate, este transformarea alchimistului
în sine, accederea sa la o stare de conştiinţă superioară. Rezultatele materiale nu sunt decât
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 30/394
promisiunile unui rezultat final, care este spiritual. Totul se concentrează către transmutaţiile
din omul însuşi, către propria-i divinizare, către fuziunea cu energia divină fixă, de unde
iradiază toate energiile materiei.) Truda fără sfârşit a alchimistului viza obţinere unui proces în
care materia prelucrată pierdea un număr mare de corpusculi ce se transformau în fotoni, unităţi
energetice atrase de sistemul material cel mai bine organizat. În felul acesta, alchimistul – o
structură materială cu un sistem energetic foarte complex – primea în alcătuirea sa un număr
neprecizat de fotoni care, odată re-transformaţi în corpusculi contribuiau substanţial la
transformări masive în fiinţa acestuia, la regenerări cu sens pozitiv. Alchimistul tindea să se
înnobileze, provocând materia să-i cedeze esenţe creative.
Acest proces presupune prelucrarea unui număr de elemente ale materiei, care să degaje
cantităţi de energie ce vor fi asimilate de către alchimist, iar ele, la rândul lor, vor influenţa
procesele din corpul acestuia, pentru distilarea unor realităţi superioare. Cu alte cuvinte,
elementele materiale, sub acţiunea directă a energiei, se refac într-o altă stare, superioară. În
cazul acesta, am putea defini realitatea ca un proces continuu reversibil al celor doi poli, masa şi
energia, proces care evoluează din cauza unui scop precis: Dezmărginirea materiei.
Toate celelalte ştiinţe s-au străduit să studieze cât mai bine transformarea materiei în
energie, iar aceste preocupări au favorizat neglijarea reversibilităţii acestui proces.
Materia nu progresează, nu involuează, ci doar participă la un număr de combinaţii
impuse de tendinţele evolutive ale energiei, care pot folosi toate formele deja existente ale
materiei : fizică, chimică sau biologică; dar şi stările acesteia: solidă, lichidă sau gazoasă,formând sisteme de compuşi cu conţinut informaţional din ce în ce mai complex: „Să reţinem
deci că informaţia ereditară este înscrisă în ADN, de unde este preluată de către ARN-m şi
tradusă (s.n.) într-o proteină-enzimă capabilă să participe activ la funcţionarea metabolismului.
Acest mecanism expus succint constituie dogma centrală a geneticii, care poate fi exprimată în
următoarea relaţie: ADN →transcripţie→ARN→translaţie→PROTEINE.”
Acesta fiind unul dintre exemplele cele mai evidente, şi mai complete, ale sistemului de
circulaţie al informaţiei în procesul de Devenire a materiei. O nouă generaţie de forme materiale
presupune, în mod obligatoriu, un alt nivel al Devenirii, generat de cantitatea nouă de informaţii
moştenite de la generaţia trecută şi devenite active cu scopul de a da naştere unei noi Realităţi.
Toate informaţiile sunt stocate în stare neconceptualizată, o formă subtilă de energie, care va
deveni activă şi se va materializa odată cu apariţia unei stări de dezechilibru profund. Altminteri,
mamoria materiei ar fi cu totul inutilă din cauza dimensiunilor pe care le-ar reclama. Evoluţia
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 31/394
universului depinde în mod fundamental de ciclul energie/masă - materie – energie/masă, ciclu
care este destinat să nu creeze niciodată două forme materiale identice: „ Pour Pauli, dans un
système donné (l`atome et ses molécules) il ne peut y avoir deux particules (électrons, protons,
mésons) dans le même état. Tout est unique dans la nature :«Votre âme à nulle autre
pareille…» ” [ Pentru Pauli, într-un sistem dat (atomul şi moleculele sale) nu se pot găsi două
particule (electroni, protoni,mezoni) în aceeaşi stare. Totul este unic în natură : «Sufletul tău nu
va găsi unul pereche…»].Sau aşa după cum se afirmă în Bhagavad-Gita : „ La început, fiinţele
sunt nemanifestate, [la mijloc] sunt manifestate şi la sfârşit [sunt din nou] nemanifestate; de ce
te jeluieşti atunci, o Bharata? ”
Memoria unei memorii nicicând pierdute
Geneticienii ne-au dezvăluit ca molecula ADN conţine informaţii esenţiale ce provin din negura
evoluţiei materiei vii: „Structura sa fizico-chimică specială îi permite să înregistreze, să
tezaurizeze în decursul generaţiilor şi să transmită la celulele descendente, informaţia genetică
înscrisă în aceasta. În materialul ereditar este înscris codificat modul în care sunt asamblate
cele câteva mii de proteine cu rol de enzime sau hormoni, care dirijează funcţionarea
metabolismului celular, precum şi proteinele de constituţie ale celulelor.”
Molecula ADN nu este altceva decât o uriaşă arhivă activă, în care informaţiile esenţiale
despre fiecare etapă a evoluţiei materiei vii sunt gata să se reactiveze, dacă vor fi refăcute
condiţiile nivelului lor. Spectaculos este faptul că această uriaşa cantitate de informaţii conţinutăîn molecula ADN nu exsită, există doar metafizica acestor informaţii ce se vor materializa doar
atunci când condiţiile din Realitate crează o anume calitate a Dezechilibrului care să reclame o
anume formă a informaţiei şi numai pe aceea.
Specialiştii numesc aceasta starea recesivă a informaţiei.
Urmând logica aceasta, putem afirma că fiecare nivel al evoluţiei a fost odată cel mai
evoluat - deci a mărginit Universul -, a deţinut supremaţia în istoria universală a materiei. La
rândul nostru, suntem o etapă care va deveni un nivel informaţional stocat în ADN-ul viitorimii,
ceea ce presupune nemurirea noastră. „Învăţăturile secrete consideră că «mulţimea celorlalţi» e
formată din cu totul altceva decât din «amintiri». Ea e constituită din fiinţe vii a căror activitate
îşi continuă cursul şi-l va continua la infinit sub forme diverse, căci nu există moarte. Nu
«amintirea» lui Platon, Isus sau Cristofor Columb obsedează Eu-ul pe nume Pierre, ci Platon,
Isus sau Cristofor Columb, ei înşişi, mereu vii şi acţionând prin energiile pe care le-au declanşat
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 32/394
odinioară. Iar oamenii care au purtat aceste nume erau şi ei tot nişte manifestări ale unor
energii multiple. În Platon care îşi preda învăţătura în Grecia, în Isus parcurgând Galileea, în
Columb aventurându-se pe Ocean, la fel ca şi în domnul Pierre, sălăşluiau o mulţime de
prezenţe vii ale căror origini se pierd în adâncurile de nepătruns ale eternităţii.
Să însemneze asta oare că diferitele personalităţi adunate care formează un Eu rămân
inerte sau, cu alte cuvinte, că acest Eu nu e defel activ? Nici vorbă de aşa ceva, se răspunde în
Învăţăturile orale secrete. Individul Pierre sau Paul este un centru de energii care, la fiecare
gest, la fiecare vorbă, la fiecare gând al lui, se avântă în lume producându-şi efectele.”
Înainte de descoperirea funcţiilor moleculei ADN, această afirmaţie ar fi avut un sens
greu de pătruns, de aceea şi făcea parte din „Învăţăturile orale secrete” ale filosofilor budişti, iar
descifrarea sensului cerea multă trudă şi timp îndelungat de meditaţie.
Structura moleculei ADN ne relevă faptul că există un scop în modalitatea de stocare a
informaţiilor, un scop al cărui efect trebuie să se dezvăluie cândva în viitor. Lanţul acesta de
energii conservate are o menire în sine, mult mai importantă decât cea care ni se dezvăluie la
suprafaţă. Lanţul de energii, definit de filosofii orientali sau lanţul de informaţii identificat de
geneticienii contemporani se constituie ca o entitate compusă, care poate fi supusă
descompunerii. Putem atunci, foarte bine, să gândim că avem de a face cu acelaşi lucru, definit în
două moduri, de pe două poziţii diferite de abordare. Dar în esenţă, este vorba despre o
construcţie complexă, formată din entităţi care, la rândul lor, conţin o sumă de entităţi complexe.
Fiecare construcţie exprimă un nivel de evoluţie superior, alcătuit prin compunere şi definind unanume stadiu de evoluţie al materiei. Informaţiile esenţiale s-au desprins din suportul lor material
iniţial şi s-au combinat cu altele venind din anturaj, cu scopul de a fixa o anume relaţie între
individ şi mediu.
Privite aşa, lucrurile par să confirme aforismul Zen: ”Toate lucrurile sunt reductibile la
unul. La ce este reductibil acesta?” Fiecare lanţ din cuprinsul materiei vii s-ar reduce la unul ,
dacă urmăm această logică.
Dar la ce se reduce acest unu?
În mod firesc ar trebui să se reducă la o mulţime, doar că aceasta nu mai este una
materială, ci una virtuală, inefabilă, non-conceptuală.
Atunci s-ar pune întrebarea: câţi unul au fost la origini?
Dacă acceptăm, ca valabil, modelul de organizare a moleculei ADN, la început n-a fost –
şi nu rămâne - decât un unul , oricât ar fi de dificil de acceptat, pentru sofisticata lume de astăzi.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 33/394
Şi iată că se naşte o întrebare teribil de dificilă: în cazul acesta Unu este doar Unu, sau o
pluralitate? Toate mitologiile despre naşterea lumii vorbesc despre faptul că din Unu s-a născut
Doi, apoi Trei şi abia apoi a apărut pluralitatea. Dar oare Unu era doar un simplu Unu? Aş spune
mai degrabă că la baza lui Unu am avea de-a face cu un fenomen de translaţie declanşat în urma
unei diferenţe de potenţial: fotonul transformat în corpuscul de acestă diferenţă de potenţial ce se
iveşte într-un sistem material oarecare. Să nu vorbim noi oare – fără să ne dăm seama – de fapt
de întreg Universul, dar într-o altă stare?
Pentru ca energia neconceptualizată să se transforme într-un concept, care să conţină o
informaţie, a fost nevoie de un proces minuţios şi îndelungat pentru distilarea unui element de
masă, ce a dat formă materială acestuia ( conceptului) şi a stocat o informaţie.
Uriaşa diversitatea a materiei să fi pornit de la o singură celulă? „Mitoza (pusă în
evidenţă pentru prima dată de Flemming în 1882) reprezintă tipul obişnuit de diviziune a
celulelor somatice prin care o celulă cu un număr diploid de cromozomi se împarte în două
celule fiice, fiecare tot cu un număr diploid de cromozomi identici din punct de vedere structural
cu cei din nucleul celulei din care provin. Aceasta înseamnă că fiecare celulă fiică dispune de
acelaşi material genetic cuprins în cromozomi, ca şi celula mamă.”
« Acelaşi material », dar nu şi acelaşi set informaţional, pentru că fiecare individ se
constituie ca o amprentă unică, şi asta numai datorită setului informaţional conţinut. În univers
nu există doi indivizi identici, iar singularitatea este dată de diferenţa dintre seturile
informaţionale. Forma este – aparent - aceeaşi, dar conţinutul informaţional şi funcţiile suntunice. Funcţiile generale de adaptare la o anume realitate sunt aparent identice, diferenţa este
dată de specificul mecanismului prin care funcţia cultivă relaţia sa cu mediul. O definiţie care
încearcă să cuprindă generalitatea funcţiei va ascunde tocmai cele mai importante momente ale
funcţionarii acesteia: particularităţile, individualităţile, amprentele.
Materia există fundamental independent şi în afara cunoaşterii, pentru că ea este cea care
o generează (cunoaşterea), prezentând Forme Materiale aparent identice, dar care, fiecare
purtând informaţii deosebite, le face capabile de combinaţii cu rezultate revoluţionare, ce stau la
baza unor procese cu totul noi.
Pentru că materia nu s-a născut la un anume moment dat, şi nici nu va pieri la un anume
moment dat, ea apărând mereu, şi pierind mereu, ascunde în conţinutul ei particularităţi ce tind
spre combinarea cu alte particularităţi cu care pot intra în rezonanţă, ascunzând mereu momente
ale unei mutaţii importante, sau nu.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 34/394
Apariţia celulei vii dovedeşte tendinţa materiei de a evolua de la formele de compus al
unei realităţi, la cele de creatoare de realităţi. Înmulţirea celulei a creat primul nivel de
adaptare la o realitate şi primul schimb activ de informaţii între o entitate subiectivă ( cu nevoi
de adaptare şi aspiraţii oportuniste) şi una obiectivă, indiferentă. Informaţiile dobândite au fost
conservate şi transmise generaţiei următoare: „…informaţia genetică este reprezentată de
secvenţa bazelor azotate (nucleotidelor) în lanţurile polinucleotidice ale moleculei de acid
deoxiribonucleic care intră în structura unui cromozom. Se mai ştie iarăşi că molecula de acid
deoxiribonuclieic suferă un proces de replicare care are drept efect formarea a două molecule.
Această replicare se realizează de maniera în care fiecare nouă moleculă prezintă un lanţ
polinucleotidic din molecula veche şi un lanţ polinucleotidic nou, sintetizat în timpul procesului
de replicare. Rezultă de aici că în procesul de replicare fiecare lanţ polinucleotidic al moleculei
ADN devine matriţă pentru sintetizarea unui nou lanţ.” Procesul acesta, descris de Ştefan
Popescu-Vifor, ne arată că avem de a face cu un mecanism inefabil de transmitere a unui set de
informaţii cu scop creator.
Dar, ce trebuie remarcat cu osebire, este faptul că avem de a face cu o formă de
informare care, fixează în generaţia nouă, informaţii oportuniste despre adaptarea la mediu, dar
şi tendinţele non-conceptualizate de modificare a acestuia. Şi toată această informare se defineşte
ca starea creativă a Inefabilului, a non-conceptualului, astfel putând să se creeze un statut al
materialităţii folosind continuu imaterialitatea.
Putem desprinde din această afirmaţie o erezie teribilă: tot ce este material este prinsine perfectibil, prentru că reprezintă o etapă a Inefabilului care tinde să-şi perfecţioneze
continnuu propria sa calitate rămânând astfel starea fundamentală a Universului, şi
întreţinând o relativitate creativă.
Acţiunea oportunistă şi agresivă a populaţiei de celule asupra mediului face ca raportul
dintre acesta şi mulţimea celulelor să ducă la apariţia unei Nevoi: crearea unui alt nivel de
adaptare. Cu cât starea de dezechilibru a raportului celulă-mediu este mai mare, cu atât Nevoia
se acutizează şi dă naştere unei Lipse ce reclamă o Înlocuire. Putem afirma că acest proces
reprezintă cardinala Dezmărginirii Universului. Acest proces impune ca existenţa celulei să se
caracterizeze printr-o activitate agresivă asupra mediului, impunând acestuia modificări
cumulative, care modificări, la rândul lor, impun celulei necesitatea unui proces de adaptare mai
perfecţionat. Pentru a-şi menţine ritmul de adaptare, celula trebuie să-şi dezvolte tendinţele
oportuniste prin care să depisteze punctele cele mai permisive ale mediului, în care să formeze
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 35/394
nişe de populare. Când nivelul de adaptare la mediu, al populaţiei de celule, a fost depăşit de
schimbările din mediu, a fost necesară o nouă formă de organizare a materiei vii. Celula nu a mai
putut face faţă singură schimbărilor de mediu; a trebuit să dea naştere unei combinaţii şi, în felul
acesta, s-au creat premisele unei forme noi, care să facă faţă condiţiilor de mediu. Cu alte
cuvinte, s-au creat premisele apariţiei de mutaţii genetice, pentru a fi creaţi noi indivizi, capabili
să manipuleze elementele unui nou sistem de informare cu mediul nou apărut. Fiecare mutaţie
reprezintă o formă compusă superioară, care menţine formele compuse inferioare esenţiale,
înglobate în structuri cu funcţii noi
Pe măsura ce organizarea materiei vii evolua, împinsă fiind de schimbul continuu de
informaţii între mediul creat şi individ, sistemul de informare devenea tot mai specializat, iar
datele transmise generaţiilor nou născute erau tot mai complexe.
Apariţia acestei forme noi este primul pas către dezvoltarea sistemelor compuse ale
materiei, sisteme care au creat puzderia de forme pe care le cunoaştem astăzi. Scopul primordial,
esenţial al materiei este Expansiunea, or aceasta presupune un proces de dezvoltare bazat pe
oportunism. Materia se dezvoltă în direcţia cea mai permisivă a Realităţii, direcţie care
presupune cele mai mici eforturi, cel mai mic consum, cel mai mic risc. Şi totuşi, direcţia
Expansiunii nu este una haotică, ci păstrează un sens specific fiecărei forme materiale. Din
această conduită se naşte paradoxul ce confirmă teoriile holiste: Universul, ca întreg, este lipsit
de scop şi de dimensiuni - materia ce-l compune dă mereu naştere unor forme ce se exprimă în
interiorul unui scop şi al unor dimensiuni, ceea ce desemnează fără tăgadă că între întreg şi parte primează regula întregului, pentru că materia îşi va schimba continuu formele pentru realizarea
unui Univers continuu Dezmărginit.
Fiecare nivel de organizare cunoaşte o dezvoltare pe orizontală în care se duce o luptă
acerbă – atât cu mediul, dar şi cu ceilalţi semeni – pentru obţinerea celor mai performanţi
indivizi. Sensul este obţinerea individului perfect, şi, cu toate că acesta este perfect inutil,
parcursul menţine două funcţii importante:
• întreţine şi adânceşte procesul de perfecţionare;
• prepară apariţia unei/unor mutaţii.
Individul perfect, specia perfectă, forma perfectă reprezintă atingerea unui punct de
echilibru între Realitate şi Materie şi presupune dispariţia unei Forme Materiale pentru a face loc
alteia, superior organizate şi capabile de a produce modificări.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 36/394
Pe parcursul selecţiei individului perfect, se creează premisele favorabile pentru naşterea
de mutanţi, care vor forma noi populaţii cu capacităţi de prelucrare a unei/unor alte nişe de
realitate. Trebuie să înţelegem limpede că termenul „prelucrare” presupune atât modelarea
individului de către Realitate pentru a se obţine un set specializat de informaţii transmisibile, cât
şi crearea unei noi Realităţi, prin contribuţia activă a individului în mediul de existenţă.
Lucian Blaga distinge procesul acesta, referindu-se la evoluţia omului: „Viaţa o bănuim
dominată de două tendinţe evolutive antagoniste: una orizontală de adaptare făţişă prin
«specializări organice», care duce la o particulară îngustare a ambianţei , şi a doua, verticală,
aspirând mereu spre tipuri constituţionale din ce în ce mai înalte. Aceasta a doua tendinţă
presupune, ca un revers sau ca un aspect complementar al ei, o anume sfială adaptativă şi duce
la o progresivă desmărginire a ambianţei.”
Cosmosul nu poate fi măsurabil decât în trecutul său, viitorul, atât ca spaţiu, dar şi ca
timp, nu poate fi măsurat, deoarece sensul acestuia este imprevizibil pentru observatorul
perisabil. Se pot emite prognoze, se pot face supoziţii, dar nu pot fi precizate direcţiile de
evoluţie ale acestuia, dar nici limitele sale, pentru că, pur şi simplu, acestea nu există.
Fiecare formă a existenţei, prin prezenţa sa, limitează cosmosul, trasează o frontieră,
peste care va trece generaţia următoare. Ceea ce putem afirma cu siguranţă este faptul că el,
Cosmosul, este într-o continuă Expansiune, într-un proces de Dezmărginire, ambele dependente
de acţiunile trecute ale Materiei. Materia înaintează continuu spre o direcţie dictată de sensul
Dezmărginirii, dar etapele înaintării sunt atinse mereu de alte generaţii ale acesteia, generaţii caredefinesc Realităţi cu conţinuturi sensibil modificate. Conform acestei afirmaţii, este posibil ca
fotonul plecat dintr-o sursă luminoasă să nu atingă niciodată o ţintă îndepărtată, ci o anume
„generaţie” a fotonului, născută şi adaptată de tendinţele evoluţiei sensului foton. Acest lucru ar
face ca teoriile lui Planck sau Eistein, ca şi cele cauzale să fie cu mult mai simple decât par. Iar
rezultatele diverselor experimente ale fizicii quantice, fie ele teoretice sau practice, tind să
confirme aceste fapte.
O afirmaţie extremistă ar putea suna în felul următor: cosmosul reprezintă procesul
continuu de dezvoltare a unei Forme Materiale unice , proces care este teribil de dependent de
complexitatea tot mai sofisticată a sistemului informaţional conţinut.
Particulele primare ale materiei – electronul, protonul, fotonul etc. - nu sunt forme, ci semne ale
acesteia. Ca şi semnul, cuprins în oricare discurs, particula primară a materiei nu se poate
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 37/394
transforma din informaţie-fundamentală, în informaţie-complexă, decât în momentul în care se
combină cu alte particule în anume proporţii.
Fiecare nivel nou a plecat de la o stare de dezechilibru şi a tins să atingă o nouă stare de
dezechilibru, între aceste momente el traversând o etapă, pe care Lucian Blaga o descrie astfel:
„Mai putem apoi afirma, fără de a ceda prea mult ispitei speculative, că viaţa, trebuind să-şi
realizeze modurile şi funcţiile, structurile şi formele, în condiţii cosmice date, nu se va putea
afirma deplin autonomă. Viaţa este constrânsă să accepte, într-un chip sau altul, în sistemele ei
şi aceste condiţii. Viaţa îşi va realiza deci modurile şi funcţiile, structurile şi formele, în
condiţiile ce-i sunt date, racordându-le la acestea cel puţin în sensul unei «suficiente armonii».
Dealtminteri, rămâne clar că orice sisteme organice care eventual nu s-ar găsi în raport de
aproximativă convenienţă cu ambianţa cosmică, ar fi desfiinţate sub presiunea acesteia.
Raportul de convenienţă, ce-l presupunem între organism şi ambianţă, lasă loc fireşte şi atâtor
contradicţii, datorită cărora organismul concret se va găsi în permanentă luptă cu ambianţa
concretă. Pentru ca un organism să poată susţine însă permanenta luptă cu ambianţa, ni se pare
că trebuie să admitem în prealabil un raport de strictă armonie între organism şi ambianţă. E
clar, de exemplu, că un organism terestru n-ar putea susţine lupta cu ambianţa, dacă ar fi pus în
condiţiile vidului interstelar.”
În toată istoria ştiinţelor se vorbeşte de faptul că materia tinde către starea de echilibru.
Dar manifestarea intimă a acesteia ne arată că nimic nu este mai neadevărat ca această afirmaţie.
Materia tinde permanent către o stare de dezechilibru, pentru că, în felul acesta se adaugăsistemului noile informaţii, ce vor genera căile spre alte forme de organizare ale materiei.
Afirmaţia lui Leibniz : „Concilierea şi contopirea contrastelor pe care mistica le vedea în
Dumnezeu, se traduce în lume prin conceptul salvator de «armonie» cu ajutorul căruia
disonanţele amănuntelor contribuie la creşterea şi completarea consonanţei supreme a
întregului.” se dovedeşte astăzi doar afirmaţia unui filosof pătruns de esenţa modelului mistic, ce
pune în centrul universului fiinţa creatoare divină ce are nevoie de echilibru, de armonie. „« Într-
o experienţă macroscopică, sistemul nu poate dobândi informaţie (în sens cibernetic) decât pe
seama unei negentropii existente, în valoare cel puţin egală ». Şi invers. «Orice informaţie de
care dispune un sistem îi permite să producă o negentropie a cărei valoare este cel mult egală
cu informaţia de care dispune.»” Această afirmaţie a lui Brillouin evidenţiază mecanismul prin
care Universul se păstrează într-o stare de permanent dezechilibru, dar şi procesul de continuu de
restructurare a acestuia. Ca atare, limitele universului sunt, ca şi acesta, într-o continuă
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 38/394
Expansiune, într-un permanent proces de Dezmărginire. De altfel, multă vreme filosofia a fost
dominată de credinţa într-un univers cu dimensiuni limitate, care nu poate fi cunoscut doar
pentru că, la rândul lor, posibilităţile de cunoaştere ale omului sunt limitate. În fapt, nu se poate
cunoaşte ceva ce nu există, pentru că Universul pur şi simplu este lipsit de dimensiuni. Haosul şi
Cosmosul sunt stări ale unui Univers în continuă Dezmărginire. Doar formele materiale, datorită
perisabilităţii, acţionează în raport cu anume dimensiuni relative.
Starea de echilibru este un moment tranzitoriu, cel mai sărac în energie; este punctul în
care particula materială aşteaptă o informaţie nouă şi durează atât cât este nevoie ca această nouă
informaţie să declanşeze mecanismul oportunismului: “Crezul budist constă într-adevăr în două
declaraţii scurte şi tranşante:
Toate compusele sunt impermanente.
Toate lucrurile sunt lipsite de ego (a\tman: eu sau suflet).
Ceea ce înseamnă că dacă îndepărtăm elementele constitutive care formează ceea ce numim om,
cal, copac, munte, stea sau orice altceva, dacă facem abstracţie de calităţile care ni le fac
perceptibile, nu vom întâlni nimic distinct în afară de aceste elemente constitutive ale calităţilor,
nu vom descoperi omul, calul, muntele în sine. Aceste cuvinte denumesc doar un grup de
elemente.
Exemplul clasic oferit de textele budiste e cel al carului format dintr-o îmbinare de roţi -
cu spiţele şi butucul lor -, oişte etc., sau exemplul casei care constă într-o şarpantă făcută din
grinzi, bârne, acoperiş etc. Dar carul în sine, casa în sine, unde sunt?Şi tot aşa, dacă omului îi dăm la o parte forma fizică, simţurile, activitatea mentală, conştiinţa-
cunoaştere, ce mai rămâne? Unde găsim omul existând prin el însuşi în afara corporalităţii şi a
gândirii?”
Dar Universul?
Toate formele compuse sunt supuse unei presiunii exercitate de tendinţa componentelor
de a se elibera din constrângerile respectivei alcătuiri. Această tendinţă este dictată de nevoia
permanentă a Materiei de a se combina sub felurite chipuri, mărindu-şi astfel şansele de a forma
noi Realităţi, pe care însăşi schimbarea ei le impune. Rezultatul „final” fiind mereu obţinerea
unei forme superioare a propriului Sine.
Iată de ce particulele materiale intră în combinaţii efemere, din care tind să se desprindă,
pentru a alcătui altele, mărind astfel sensul Expansiunii în Univers.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 39/394
Odată declanşat, procesul de descompunere va tinde să continue până la obţinerea
particulelor primare, fundamentale, ceea ce ne dovedeşte că acestea îşi păstrează memoria
iniţială, adusă din Inefabil, în toate combinaţiile în care devin părţi, şi că tendinţa lor este de a
reveni la starea originară, adică în Inefabil, pentru a-i îmbunătăţi calitatea, şi nu de a păstra
compuşii în care sunt parte. Şi iarăşi mă văd silit să trag o comcluzie eretică: memoria
conceptualizată a Cosmosului are funcţia de a îmbogăţii continuu calităţile memoriei
neconceptualizate a Haosului.
Privind lucrurile astfel, putem afirma că elementele de masă există într-un număr limitat,
finit; cele din tabelul de elemente chimice, şi, poate, alte câteva nedescoperite încă. Doar
combinaţiile şi cantităţile acestor elemente trebuie să fie într-o continuă creştere, pentru a
asigura nevoile Expansiunii pe care o impune Dezmărginirea universală.
Putem face foarte bine o paralelă cu semnele alfabetului, care sunt în număr limitat, dar
cu ele putem defini infinitatea de informaţii puse în circulaţie. Iar această comparaţie poate arăta
că Formele Materiale ale Universului apar şi dispar nu dintr-un capriciu al destinului, ci în
virtutea unui scop urmărit, ceea ce dovedeşte că evoluţia se înfăptuieşte pe măsură ce sunt
conturate anumite tendinţe impuse de realităţile consumate.
Dacă tendinţa particulelor materiale ar fi să intre în combinaţii şi să rămână într-un
echilibru stabil, lumea materială ar fi eternă, imuabilă şi stabilă ca forme. O astfel de lume ar
presupune ca particulele ce intră în combinaţii să-şi piardă memoria iniţială, şi să devină parte a
memoriei compusului. Atunci am putea afirma că starea normală a materiei este echilibrul, dar nu am mai putea vorbi nicidecum despre un proces de informare, pentru că totul ar fi îngheţat în
forme fixe, iar Universul ar fi cu desăvârşire lipsit de Devenire.
În cazul acesta, am asista la dispariţia uneia dintre cele mai importante dimensiuni ale
Universului: Timpul, care există doar pentru formele relative. De fapt, orice dimensiune este
doar o expresie a relativităţii, pentru Univers ele, dimensiunile, fiind cu totul lipsite de sens.
Oglindă, oglinjoară, cine e…
„Minune a reproducerii instantanee şi complete, oglinda devine simbolul viziunii
nealterate a lucrurilor. Un instrument în primul rând de cunoaştere a sinelui care îi revelează
omului direct propria-i imagine, dublul, fantoma, simulacrul, perfecţiunile şi defectele fizice,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 40/394
precum şi imaginea universului înconjurător, în cea mai exactă formă. Prudenţa o consultă cu
un şarpe.
Oglinda e totuşi un instrument de transfigurare a universurilor pe care, dealtminteri, le reflectă
asemănătoare unele altora.” , afirmă Jurgis Baltrušaitis.
Ce altceva poate fi o clonă, dacă nu o oglindă, o oglindă care respectă întru totul
principiile fundamentale catalogate de Baltrušaitis, doar că, în plus faţă de oglindă, îşi permite să
ne prezinte totul într-o structură tridimensională purtătoare a unui sistem energetic?
Ea are aceeaşi funcţie, pentru omul modern, pe care o avea oglinda pentru învăţaţii
timpurilor pierdute: „Oare nu-i adevărat că nu-i nimic mai demn pentru om decât a-şi contempla
figura? Într-o oglindă, imaginea apare miraculos, şi asemănătoare şi mobilă, supusă tuturor
gesturilor originalului, întotdeauna de vârsta celui ce o contemplă întrucât dezvăluie aspectele
succesive ale vieţii”. Ca şi oglinda, clonul are milioane de faţete ce pot, simultan şi identic, să
transpună o realitate, dar, în acelaşi timp să o deformeze esenţial, umplând-o de fantome:
„Numai eu
mă asemui cu tine,
tu oglindă, tu
niciodată nu semeni
cu tine.
Numai absenţa,
Numai ea,Seamănă
Cu tot ceea ce este.”
Apariţia oglinzii a umplut lumea de frisoane tenebroase, apariţia clonei a readus trena de
emoţii datorate creaţiei dublului. Pentru că dublul poate fi oricine: Dumnezeu, Satana, propria
umbră, duhurile pierdute din adâncuri.
Şi totuşi, clona nu este la fel de importantă ca oglinda, este doar mai spectaculoasă.
Important este, însă, faptul că s-a putut desprinde din molecula ADN un set complet de
informaţii funcţionale. Mecanismul acesta a dat naştere unui moment foarte important.
Desprinderea de seturi informaţionale funcţionale din această uriaşă arhivă va deschide
posibilitatea de a pătrunde într-un univers fecund şi miraculos, iar clona va deveni eroul principal
al unui teatru catoptric.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 41/394
Prezenţa seturilor funcţionale de informaţii, la nivelul inefabil al unei molecule de
materie vie, întăreşte afirmaţia că în univers informarea se face întotdeauna în baza unui sens
niciodată cunoscut sau predestinat. Un sens al cărui parcurs depinde de slăbiciunile mediului,
slăbiciuni care vor facilita manifestările oportuniste ale materiei, capabilă să creeze nişe pe care
să le populeze. Numai din punct de vedere social, oportunismul este considerat o caracteristică
degradantă; pentru materia vie, aceasta este trăsătura esenţială, ce impune schimbarea. El este cel
care declanşează, întreţine şi perfecţionează mecanismul de adaptare la noile forme ele mediului:
“Prin urmare, nimic nu poate fi asemănător cu forma, după cum nici forma nu poate fi
asemenea cu altceva; în caz contrar, pe lângă forma aceea ni se va ivi mereu o altă formă, iar
dacă aceea din urmă ar fi asemenea cu ceva, atunci se va ivi iarăşi alta, astfel încât o pururi
nouă formă nu va conteni să se ivească, odată ce forma ajunge să fie asemenea cu propriul ei
părtaş. “
Acest proces începe de la nivelele cele mai simple ale organizării materiei, pentru a se
dezvolta exponenţial, explodând într-o puzderie de forme, fiecare cu scopul de a stabili o relaţie
de interdependenţă cu mediul pe care ea însăşi îl creează, şi-l reprezintă.
Secole de-a rândul, savanţii lumii s-au străduit să înţeleagă cum este alcătuită lumea, din ce, care
sunt „semnele” din care se alcătuieşte discursul universal. Preocupaţi de anatomia particularului,
oamenii de ştiinţă au fost mai puţin atraşi de mecanismul comunicării dintre diferitele părţi ale
acestuia, cu atât mai mult, cu cât accentul primordial a fost pus pe masa universului.
Toate sensurile evoluţiei au fost atribuite masei, legile ei au fost declarate fundamentale, predominante, esenţiale.
Având o manifestare greu deductibilă, după criteriile sistemelor mistice sau mecanice,
energia a intrat în conştiinţa omenirii, mai întâi ca o curiozitate, apoi ca factor esenţial al mişcării
unui sistem, dar oricum ca un element separat, şi nu aparţinător materiei.
A fost o cale teribil de anevoioasă până la înţelegerea faptului că substanţa cosmică,
numită materie, cuprinde, deopotrivă, şi masa şi energia. Că aceste două categorii sunt forme de
manifestare ale aceleiaşi entităţi; că energia şi masa, în Cosmos, sunt inseparabile şi că fac parte
dintr-un proces infinit. Monada masa-energie este eternă, dar compuşii acesteia sunt perisabili.
„ Nici un lucru nu apare producându-se de la sine (fiind el însuşi cauza apariţiei lui). Nici un
lucru nu apare produs de un alt lucru. Nimic nu capătă existenţă fără o cauză. Nimic nu capătă
existenţă întâmplător. Tot ce capătă existenţă există dependent de nişte cauze.”
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 42/394
Aceste afirmaţii ale filosofilor orientali sunt, mult mai târziu, reluate de către ştiinţele
umaniste europene, stabilind legăturile de interacţiune ale fenomenelor: « Într-un articol
program, el (N. Trubeţkoi) reduce, în fond, metoda fonologică la patru demersuri
fundamentale : în primul rând, fonologia trece de la studiul fenomenelor lingvistice conştiente
la cel al infrastructurii lor inconştiente ; ea refuză să trateze termenii ca entităţi independente,
luând, dimpotrivă, ca bază a analizei sale relaţiile dintre termeni; ea introduce noţiunea de
sistem : «Fonologia actuală nu se mărgineşte să declare că fenomenele sunt întotdeauna membri
ai unui sistem, ea arată sisteme fonologice concrete şi scoate în evidenţă structura lor» ; în
sfârşit ea urmăreşte descoperirea unor legi generale, fie prin inducţie, «fie deduse în mod logic,
ceea ce le dă un caracter absolut»”.
Arogante încă, ştiinţele exacte refuză să accepte beneficiile sistemelor şi continuă să
claseze, să măsoare, să eticheteze elementele unei realităţi pe care o pot manipula, fără să o
implice în vreo structură, reducându-i existenţa la coeficientul de sinteză dintr-o statistică.
Procesul acesta continuă, încercând să se impună şi-n legile sociale. Nebunia
„indicatorilor” a pus stăpânire pe mecanismele activităţilor sociale, paralizând, anchilozând şi
ascunzând procese delicate şi sensibile, care au nevoie de altfel de tratamente.
Unu în raport cu sine
Şarpele înghiţindu-se pe sine: esenţă mistică a viului, care se naşte din sine şi moare în
sine; spirala eternă a timpului, care cuprinde universul; simbol al replicării infinite a lui Unu.Parabola monadei universale, care se naşte continuu din sine, într-o permanentă preocupare
pentru re-definire.
În cele de mai sus am vorbit despre o inteligenţă artificială, despre o moleculă ADN şi
despre o clonă, dar şi despre faptul că există reguli de model, care le guvernează. În felul acesta
am ajuns la categoria lui Unu. „Când însă cineva ar veni să arate că Unul în sine este el însuşi o
pluralitate şi ar mai arăta că pluralitatea este cu adevărat Unu, eu aş fi de-a dreptul uluit”,
spunea Socrate, dar iată că cercetările moderne, ca şi vechea filosofie orientală, au demonstrat că
Unu este expresia unei pluralităţi şi conţine însăşi esenţa spiritului de expansiune a materiei în
dezvoltarea sa eternă. Unu nu poate exista decât sub forma sumei. O matrice capabilă să
elibereze elemente primordiale şi să atragă astfel de elemente, relizând prin acest proces continua
sa adaptare la Realitate. Dacă privim Realitatea ca pe o stare, şi nu ca pe un proces, atunci cu
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 43/394
siguranţă Unu va fi imuabil şi indivizibil, dar dacă acceptam faptul că Realitatea este un proces
mereu instabil, atunci Unu, musai să fie o pluralitate care primeşte o definiţie.
Mentalitatea de cunoaştere a timpului său nu i-ar fi permis lui Socrate să înţeleagă
adevărata alcătuire a lui Unu. Nu i-ar fi dezvăluit mişcarea intimă ce permite existenţa pluralităţii
în fiinţa lui Unu. Istoria cunoaşterii a fost întotdeauna dependentă de descifrarea modelelor
materiale ale realităţii, coborând tot mai adânc în straturile intime ale acesteia: „Sfera în care
trăim, cea care constituie lumea noastră , nu constă într-un loc material în care am fi închişi. Ea
este creată de amploarea şi diversitatea contactelor pe care simţurile noastre ( mintea fiind
considerată al şaselea simţ la budişti şi la sectanţii celorlalte doctrine indiene) ni le procură, cât
şi de reacţiile organismului nostru fizic şi mintal la aceste contacte. În afara celor de care
suntem conştienţi, există, după toate probabilităţile, multe alte câmpuri de conştiinţă care ne
sunt inaccesibile, ceea ce nu exclude posibilitatea unor acţiuni eficiente din partea lor, care să
producă rezultate în «lumea noastră».
Pe măsură ce omenirea a izbutit să refacă modelul unui câmp de conştiinţă , acesta i-a
indicat noi câmpuri, dar şi faptul că unitatea unui lucru este doar o impresie superficială, formală.
Dimensiunea plurală a lui Unu constituie, de fapt, esenţa existenţei universului şi exprimă
atât limitele acestuia, dar şi capacitatea sa de a extinde pluralitatea spre infinit. Sau, dacă vreţi:
„Mai întâi exigenţa de unitate a structurii universului”, pentru că, după cum continuă să afirme
Petre Botezatu :”Se ştie că sfera unei noţiuni colective nu este formată din elementele
colectivului, ci din exemplare care sunt tot colective.” Dar, continua filosoful demonstraţia: „ Pede altă parte însă, nu putem nici afirma că proprietăţile colectivului sunt complet independente
de însuşirile indivizilor. În definitiv proprietăţile noi rezultă din sinteza constituanţilor, din
colaborarea elementelor .”(s.a) Putem lesne gândi atunci că Unu este o Pluralitate strict
definită, o mulţime care a izbutit să-şi determine un teritoriu într-o Realitate, o matrice care va
iradia mulţimi mai firave sau mai consistente de pluralitaţi definibile ca Unu. Dar, pentru că
Realitatea este un proces, ea va cultiva permanent instabilitatea şi dezechilibru pentru a putea să
rămână o expresie a evoluţiei, în consecinţă Unu este o matrice care pierde şi primeşte continuu
elemnte, pentru a putea să rămână un compus al acesteia, al Realităţii.
Oricare ar fi destinul formelor particulare ale lui Unu, care sunt efemere, materia definită
ca Unu este eternă şi plurală, tocmai pentru că are capacitatea de a înmagazina continuu datele
esenţiale ale etapelor consumate şi de a crea, în sine, noi forme ale lui Unu capabile să re-
împlinească mereu o Realitate: „În spaţiu, vedem ivindu-se şi dispărând nori, fără să le putem
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 44/394
stabili un loc de unde au apărut şi unde se întorc. În spaţiu, vedem strălucind soarele, luna,
planetele, stelele, dar ce este spaţiul însuşi?”
Această afirmaţie vine să definească unul dintre preceptele filosofiei tibetane timpurii:
„Cunoaştere care te-ai dus, te-ai dus dincolo şi mai departe de dincolo, salut ţie!” Conforma
acestui precept, Unu poate fi cunoscut, ca Unu şi Pluralitate, atunci când izbuteşti să treci dincolo
de forma sa, dacă izbuteşti să-i atingi esenţa şi să treci dincolo de ea.
Realizarea unei astfel de cunoaşteri implică o deschidere către informaţiile esenţiale, pe
care realitatea ni le comunică sub diverse forme, de cele mai multe ori inefabile, dar şi eliberarea
de Vãsanã: „Vãsanã (memorie) este un termen care denumeşte forţele create de activitatea
colectivă care s-a desfăşurat pe plan fizic sau pe plan psihic şi care se manifestă în prezent sub
formă de obişnuinţe. Vãsanã ne împinge să acţionăm şi să gândim în acord cu ceea ce a fost
făcut şi gândit de antecesorii noştri şi de noi înşine. Vãsanã constituie un fel de ecran ce
nuanţează impresiile pe care le cauzează contactele noastre fizice şi mentale, amestecându-le,
instantaneu, amintirile concepţiilor şi senzaţiilor care au fost ataşate contactelor
asemănătoare”.
Desigur, a fost deosebit de greu pentru om să poată stăpâni procedee care să înlesnească
astfel de comunicări. Limitele gândirii raţionale – care s-a dezvoltat puternic, mai ales o dată cu
instalarea principiilor sistemului mecanic, care au fost dominate de legitatea masei - au întârziat
mult legătura cognitivă subtilă, dintre entitatea subiectivă, om şi entitatea obiectivă, realitate.
Cele trei descoperiri recente tind să modifice profund raporturile din procesul decunoaştere umană şi să releve că realitatea este guvernată şi de alte legi esenţiale, legi care ne-au
rămas ascunse de mult timp, de prea mult timp. Şi mai tind să ne semnaleze un principiu
profund ce stă la baza relaţiei noastre cu universul: Eu însumi sunt moştenitorul celui ce a
murit în clipa trecută. Aceasta presupune că nu mişcarea este legea fundamentală a
materiei, ci comunicarea, mişcarea fiind vehiculul care o înlesneşte: „Trecutul nu este decât
prefigurarea viitorului. Nici un eveniment nu este ireversibil şi nici o transformare nu este
definitivă. Într-un anumit sens, se poate spune că nimic nou nu se întâmplă în lume, căci totul nu
este decât repetare a aceloraşi arhetipuri primordiale; această repetare, actualizând momentul
mitic în care a fost revelat gestul arhetipal, menţine fără încetare lumea în aceeaşi clipă
aurorală a începuturilor”.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 45/394
Asta înseamnă că eu sunt Uiversul, Universul care mă naşte şi mă ucide în fiecare
moment al existenţei mele, şi mă ţine în legătură directă cu forme ce nu sunt Eu, şi mă sileşte să
dau naştere la forme ce nu sunt El.
Atunci, când va sosi momentul să înţeleg?
De iei un strop, rămâne tot mai mult
Putem să ne imaginăm – cu totul arbitrar - o structură sferică în care orice Unu defineşte
o Pluralitate, alcătuită din structuri aşezate în straturi. Prima prejudecată, ce ar fi legată de un
astfel de model, ar fi să ne imaginăm suprafaţa sferei fiind compactă, lucru cu totul fals.
Suprafaţa unui astfel de nivel este desemnată de limitele pluralităţilor conţinute, care limite nu
sunt defel compacte. Suprafaţa ultimei pluralităţi perceptibile ascunde o mulţime de realităţi ce
converg spre un miez, care nu este forma ultimă, ci punctul de trecere dintr-o realitate în alta.
Înapoia aceastei suprafeţe se află o altă suprafaţă, iar între ele un conţinut ce defineşte diferenţa
dintre cele două realităţi. Dacă supunem cunoaşterii doar stratul dintre cele două suprafeţe,
înţelegerea noastră este distorsionată de lipsa conţinutului ascuns de cea de a doua suprafaţă. Şi
procesul continuă cu fiecare strat.
Situaţia aceasta se datorează faptului că materia este indiferentă la cunoaştere.
Pentru materie, importantă este Devenirea, nu Cunoaşterea. De altminteri, putem afirma
cu destulă siguranţă, că materia în sine nu are sensul Cunoaşterii, ci doar al Devenirii, asta fără să
însemne că anumite forme materiale – cum ar fi omul – să nu aibă conştiinţa cunoaşterii.Fiecare nivel de organizare a materiei reprezintă o realitate nou creată, şi, o dată cu aceasta,
forme care să-i forţeze limitele: „Nu e vorba de o înlănţuire de cauze şi efecte formând o linie
simplă care ar şerpui izolată, ci de o combinaţie de cauze neasemănătoare, având fiecare gradul
ei propriu ( mai mic sau mai mare) de eficienţă şi participând la producerea unui efect.”
Ceea ce presupune că orice Realitate care se naşte este supusă dispariţiei ; ea se va
transforma într-o altă Realitate, aceea a formelor pe care le-a impus, dar care nu au luat fiinţă cu
scopul precis de a naşte o altfel de Realitate. Acţiunea neorganizată a formelor asupra unei
Realităţi existente ajunge să impună o alta, în care se vor dezvolta alte forme menite aceluiaşi
scop.
Pe măsură ce vom încerca să parcurgem, în sens invers, drumul Devenirii Materiei, vom
observa că ajungem să percepem o multitudine de alte căi ce nu au căpătat forme. Sau, poate că
nu au căpătat forme încă :
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 46/394
„ Puricele verde de plantă strigă la mine :
Nu există decât o singură viaţă mare,
noi nu luăm din ea şi nu-i adăugăm ei nimic.
Ceea ce nu este începe să existe
numai atunci când
ea îl atinge !”
Cele mai importante dintre aceste căi, ce nu au căpătat formă, constituie o parte din
sursele informaţiilor latente ce alcătuiesc o memorie oricând activabilă.
Şi, tot acest drum indică faptul că cele două modalităţi de manifestare a Materiei :
Realitatea şi Forma, nu sunt separate. Ele alcătuiesc un întreg ce se dezvoltă datorită unui sens al
«Dezmărginirii». O Realitate şi o formă a Materiei sunt elemente de neconceput, dar nu şi de
neimaginat: „Pentru că nici un lucru nu apare spontan ieşind din nimic, ci întâlnirea unor cauze
şi a unor condiţii preexistente produce combinaţiile de elemente care sunt toate lucrurile. Tot ce
ne apare sunt nişte efecte datorate unor cauze. Activitatea acestor efecte va produce la rândul ei
cauzele noilor efecte, astfel încât, dacă va exista o disociere a grupului de elemente care
constituie lucrurile, nu va exista în realitate nici o disociere. ”
Procesele acestea se petrec la nivelele cele mai intime ale materiei şi sunt imperceptibile,
dar efectele lor sunt continuu amplificate în structurile ce se dezvoltă de-a lungul timpului.
Putem afirma că fiecare Formă Materială este expresia unică a organizării unui set informaţional,
ce are destinaţia de a acţiona asupra unei Realităţi în sensul modificării acesteia până ladispariţie.
Începem, încetul cu încetul, să înţelegem că tendinţa evidentă a Materiei este aceea de a
transmite informaţii esenţiale despre modul în care formele nou create pot modela o Realitate, pe
care ele însele o nasc. Aceste informaţii trebuie musai să ajungă într-o formă neconceptualizată
în Haos pentru a putea oricând să ofere Cosmosului soluţia de care are nevoie pentru înlocuirea
unei Lipse şi stingerea unui dezechilibru.
Tendinţa exprimă spiritul de Expansiune al materiei, iar forma cea mai evoluată a acestui
spirit este întreţinută şi dezvoltată de însăşi materia vie. Pornind de la o singură celulă, începe să
dezvolte un lanţ de forme, tot mai evoluate, urmând programul informaţional al unui cod unic.
Acesta are menirea de a conserva şi îmbogăţi un set informaţional unic, pe care să-l transmită –
în elementele sale esenţial oportuniste - generaţiilor viitoare, deschizând astfel calea spre o nişă
nouă de prelucrare a Realităţii. În această nişă se vor naşte coduri noi de informaţii, vor alcătui o
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 47/394
formă specifică de Realitate, pe care o vor consuma, împingând-o spre un anume sens, ce nu
poate fi cunoscut pentru că nici una dintre forme nu are menirea de a-l defini. Doar acţiunea
comună a acestora împlineşte noul sens, care prinde viaţă datorită acţiunilor neprogramate. Orice
apariţie sau dispariţie de formă modifică traseul sensului, dar niciodată nu poate fi oprit din
înaintarea sa spre un destin pe care nu-l poate denumi.
Această atitudine a Materiei ne face să înţelegem că acţiunea fiecărei forme este
importantă şi definitorie. Nu există o ierarhie a formei în definirea unui destin cosmic, în schimb,
pentru timpul definibil, măsurabil, apar priorităţile, care, la rândul lor sunt, determinate şi
determinante pentru sistemul informaţional.
Forţa Materiei stă în instabilitate, pentru că instabilitatea naşte mereu forme noi capabile
să se adapteze unor condiţii în schimbare. Cu cât condiţiile vor fi mai vitrege, cu atât formele vor
fi mai numeroase şi mai variate, scopul lor fiind acela de a pune în circulaţie cât mai multe
informaţii esenţial oportuniste despre o anume Realitate şi de a găsi metodele de adaptare cele
mai eficiente. Formele care conţin aceste informaţii vor acţiona direct asupra Realităţii,
modificând-o într-un sens sau în altul, vor stoca noile informaţii şi le vor transmite mai departe.
Acest proces face ca sensul Realităţii să rămână mereu o necunoscută, pentru că Dezmărginirea
în sine nu are sens, acesta ajungând să fie întotdeauna cel impus de calitatea oportunismului unei
categorii de Forme Materiale. Sensul Realităţii este dat de informaţiile fundamentale deţinute şi
care constituie o bază stabilă, o zonă de siguranţă. Iată de ce este deosebit de important să existe
o puzderie de forme individuale care să formeze un mecanism de adaptare. „ Viaţa învingeîntotdeauna, nu prin internaţionalism sau prin alte isme, ci numai prin responsabilitatea directă
a individului. Ea are o caracteristică regală ce se numeşte Iniţiativă. Acolo unde iniţiativa
personală este activă, puternică şi operativă, acolo poţi vedea din plin resorturile vieţii.››”
afirmă Frank Lloyd Wright
Modelul oferit de Realitatea astfel înţeleasă schimbă radical conţinutul noţiunii de Haos,
care, dintr-o dată nu mai face parte din categoria masă , ci din categoria energie.
Masa nu a putut niciodată, şi nu poate, să existe în stare de Haos, pentru că nu este
capabilă de o astfel de stare. Haosul este starea energiei, pentru că ea este purtătoarea nevoii de
formă, ceea ce presupune apariţia informaţiei. Energia poartă mai întâi sensul formei, apoi
informaţia despre formă şi, în final, forma însăşi ca o combinaţie întrupând un anume scop.
Energia impune sensul combinării elementelor de masă şi dictează scopul.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 48/394
Informaţia poate avea o stare de nefiinţă, poate exista, nedefinită, într-o Realitate, din
care apoi, cu contribuţia unor Forme Materiale, va putea lua naştere, atunci când acestea,
Formele Materiale, au pregătit un moment al Realităţii ce va îngloba şi noua informaţie, definită
de data aceasta, devenită deja activă.
Odată născută, informaţia definită impune o Formă Materială care prelucrează o
Realitate, modificând-o pentru obţinerea unui scop şi urmarea unui sens. Fiecare Formă
Materială individuală are un scop foarte precis, dar totalitatea Formelor Materiale, Materia
însăşi, este lipsită de scop, Dezmărginind în felul acesta Universul.
Fiecare informaţie nou definită se înglobează unui set, ea apare şi dispare din componenţa
setului informaţional, ce stă la baza unei Forme Materiale, în funcţie de impulsurile primite din
Realitate. Forma Materială este doar suportul unui set informaţional. Dispariţia Formei Materiale
determină eliberarea setului informaţional care revine în starea de Haos, procesul întrupare-
dispariţie reluându-se atâta timp cât setul informaţional nu a atins acea formă capabilă să impună
o nouă Realitate în care el sa nu mai fie necesar.
Codrul veşnic şi infinit
Privită de departe, pădurea pare compactă; pare de nepătruns şi distantă. Dacă te apropii,
trupul ei se destramă şi apar fiinţele vii ce-şi ţin existenţa alături, iar dacă umbli prin ea, ai să
simţi cum se amestecă izurile diferitelor istorii trecute. Copacul şi iarba, animalele, gâzele
viermuitoare; toate îşi trec viaţa neimaginând măreţia întregului, dar contribuind din plin laaceastă alcătuire nepieritoare. Pentru fiecare dintre alcătuitori, existenţa presupune limite
indubitabile, dincolo de care ei s-ar destrăma. Nici o clipă alcătuitorii nu acţionează pentru
ansamblu, ci pentru propria lor Devenire, dar acţiunile lor împing fiinţa colectivă spre un scop pe
care nu pot să-l prevadă. Nici una dintre acţiuni nu este lipsită de importanţă, şi nu este nici
indiferentă, dar influenţa acestora va fi hotărâtă cu mult mai târziu, atunci când consecinţele vor
fi de neevitat. Iar la scară universală, orice acţiune particulară este lipsită de importanţa
scopului său în sine, dar este conţinută pentru aportul la Devenirea Universală .
Cele trei descoperiri de care am vorbit mai sus, sunt trei nişe ale informării, şi nu ale
Devenirii, ele vor împlini tehnici şi modalităţi de a pătrunde tot mai adânc spre originile
Devenirii, şi nu spre sensul ei evolutiv. De fiecare dată când pătrundem spre originile Devenirii,
avem posibilitatea de a identifica momente „îngheţate” ale acesteia, momente ce nu au fost
dezvoltate de procesul evoluţiei, au trecut într-o formă neconceptualizată dar au rămas „vii”,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 49/394
oricând activabile, oricând gata să ofere posibilităţi de a deschide şi urma o cale abandonată.
Aceste nişe impun, cu naturaleţe, o schimbare structurală a raporturilor în înţelegerea unei
Realităţi, şi a formelor ce o compun. „De caracter general este legea ipotetică a plafonurilor
biologice, şi trebuie să atribuim cel puţin o largă suficienţă regulei mutaţiilor radicale, potrivit
căreia viaţa realizează noi specii de superioare niveluri de organizare, conservând în chip
paradoxal şi anume primitivisme în constituţia acestora.”
Dacă aruncăm o privire peste cele afirmate mai sus putem rezuma că, ceea ce numim noi
materie şi spirit – ca şi categorii filosofice - nu sunt termenii ce exprimă o dualitate. Materia şi
spiritul nu formează cosmosuri paralele, ele pur şi simplu nu pot exista separat, pentru că
formează unul şi acelaşi lucru, adică acel material din care este alcătuit universul şi care se
dezvoltă continuu, mânat de tendinţa de expansiune. Generic numim această formă materie, iar
ea cuprinde două categorii ce au fost separate, nenatural, secole de-a rândul, şi anume: masa (2.
Îngrămădire de elemente (de aceeaşi natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur
corp; «totalitatea unui» corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ”)şi energia
(„1. Capacitate a unnui sistem « fizic » de a efectua lucru mecanic în trecere dintr-o stare dată
într-o altă stare dată ” )
Definiţia energiei ar putea suporta actualizări substanţiale, pentru că doar referirea la
« lucru mecanic » începe să fie destul de şubredă.
Manifestările inefabile ale energiei au surprins permanent raţiunea, părând că sunt acţiuni
ale unei prezenţe nedefinibile. Păreau că sunt manifestările unei entităţi autonome şi exterioare,ce ni se impun şi ne determină la acţiuni incontrolabile. De fapt, nu sunt altceva decât formele pe
care energia le naşte în fiecare clipă, forme în care masa este atrasă pentru a impune întregul
conţinut al amprentei energetice a formaţiunii intrate în combinaţie. Putem defini masa ca :
depozitul ce conţine amprenta energetică irepetabilă a oricărei Forme Materiale din univers. Cu
alte cuvinte : conţine informaţia esenţială a formei respective. Nu masa este cea care hotărăşte
conţinutul informaţional, ci energia ; masa se constituie ca depozit. Masa nu poate conserva o
formă fără ajutorul energiei, energie pe care – în ceea ce-i priveşte propria fiinţă - omul a numit-
o spirit ; şi a definit-o ca pe un univers rupt de cel material, în opoziţie cu acesta, de cele mai
multe ori în conflict declarat.
După ce a dat naştere semnului, omul a început să se desprindă, încetul cu încetul, din
relaţia nemijlocită, fundamentală cu mediul, modificându-şi astfel modalităţile de acţiune asupra
acestuia, cel mai probabil în sensul eficientizării actelor sale, a creşterii vitezei de transformare a
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 50/394
Realităţilor. Din nefericire, Universul nu este interesat de calitatea acţiunilor vreuneia dintre
formele sale materiale ; el nu urmăreşte binele sau răul, ci doar acţiunea de transformare a
Realităţii, iată de ce rezultatul acestei acţiunii asupra mediului rămâne în sarcina exclusivă a
formei care o produce. Pentru Univers, în ansamblul său, nu există creaţie sau distrugere. Lui îi
este indiferent dacă o formă a materiei se dezvoltă sau se distruge, pentru că, în întregul său, va
continua să se Dezmărginească.
Capacitatea omului de a da naştere unui sistem de comunicare capabil să transmită altora
o anume cantitate de informaţii, după un cod interpretabil, l-a întărit în convingerea că astfel de
procedee există în tot Universul, şi că, la rândul său, poate fi obiectul unui astfel de procedeu.
Fiind o Formă Materială perisabilă, cu dimensiuni precis determinante, omul concepe Universul
ca pe o multitudine de sisteme, la rândul lor precis determinante, ce tinde către infinit. Imaginat
după acest sistem, Universul are nevoie de dimensiuni, şi mai are nevoie de o voinţă care să dea
sens fiecărei alcătuiri, iar în spatele voinţei nu poate sta decât o raţiune. Iată de ce spiritul este
separat de masă, aceasta devenind un cosmos opozabil.
După o astfel de viziune, mecanica Universului este foarte greu de pătruns, ea rămâne
neânţeleasă celor ce vor judeca Materia după manifestările separate a masei de cele ale energiei.
Dacă imaginăm materia cuprinzând atât masa cât şi energia, Universul devine un sistem
unic, un organism rezultat din activitatea tuturor formelor ce se cuprind în el şi care depinde
necondiţionat de direcţiile de dezvoltare ale acestora într-o totală lipsă de scop.
Universul se dezvoltă ca o structură de structuri independente în continuă interacţiune,structuri ce se influenţează reciproc, între care există un flux continuu de informaţii de la nivelul
Inefabil, până la cel al semnului, dar care sunt irepetabile. Pentru ca Dezmărginirea Universului
să fie eficientă, nu trebuie să existe două Forme Materiale asemănătoare. Fiecare Formă
Materială ce intră în cuprinsul Universului trebuie să fie o amprentă unică, direct responsabilă
pentru tendinţele Devenirii sale. Linia evoluţiei unei Forme Materiale asigură Dezmărginirea
Universului prin informaţiile pe care le extrage din zona Inefabilului şi le pune în circulaţie
pentru împlinirea unui scop oportunist, şi care sunt – în cantitate mai mare sau mai mică –
preluate şi de celelalte Forme Materiale.
Totalitatea informaţiilor pe care sistemul le pune în circulaţie sunt perisabile, mereu
modificabile, mereu pregătite pentru a fi prefecţionate, iată de ce şi ele, ca şi formele pe care le
compun, trebuie să fie pieritoare.
„Cu toate că-i neînduplecată, moartea e legea tuturor ;
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 51/394
Clădim noi oare case pentru veci?
Pecetluim noi oare învoieli care se leagă pe vecie?
Fraţii îşi împart oare, pentru vecie, bunurile ?
Veşnică e oare ura dintre oameni ?
Râul care se umflă te duce oare cu el pentru vecie ?
………………………………………………………
De la începutul veacurilor, nimic nu este veşnic !
Cel care doarme şi cel care este mort seamănă unul cu altul ”
Tot ceea ce ne înconjoară sunt forme ale materiei şi cuprind atât masă cât şi energie.
Omului i-a venit mult mai uşor să cunoască prin obsevaţie masa şi mult mai greu să definească
energia În forma ei elementară, masa este depozitara unor informaţii primordiale, fundamentale,
prime. „Constatarea că între masele substanţelor care se combină chimic există anumite
relaţii cantitative a sugerat ideea existenţei atomilor . Observarea unor relaţii similare între
volumele gazelor care se combină a condus la descoperirea moleculelor . Din transformările
cantitative care se produc la trecerea unui curent electric prin soluţiile sau topiturile anumitor
substanţe s-a dedus existenţa ionilor , adică a unor atomi sau grupe de atomi purtând sarcini
electrice.”
Fiecare particulă materială este purtătoarea unei forme de energie care-i determină
scopul şi îi fixează un set fundamental de informaţii, iar pe măsură ce expresia materiei devine
mai complexă, sensurile informaţionale devin mai sofisticate, dar şi mai greu de controlat sau dedefinit, ceea ce-l determina pe Descartes să afirme: „Mai socot de aemenea că noi nu observăm
nici un obiect care să acţioneze mai direct asupra sufletului nostru decât corpul de care acesta
este legat şi că, prin urmare, trebuie să considerăm că ce este în suflet o pasiune este îndeobşte
în corp o acţiune.” Constatarea lui Descartes nu se aplică numai fiinţei umane, aceasta nu este
calitatea unei fiinţe superioare, aşa cum se consideră omul, ci condiţia fundamentală a materiei
sub ori ce formă s-ar manifesta ea.
Astfel, Universul are capacitatea de a fi etern şi infinit, într-o permanentă stare de non-
existenţă, de lipsă de scop. El este lipsit de dimensiuni, care sunt caracteristice doar formelor
materiale ce-l compun, acestea, dimensiunile, facilitează procesul de cunoaştere şi comunicare.
Existenţa eternă a Universului presupune lipsa totală a dimensiunilor, pentru că Universul este
idiferent la cunoaştere, pentru el singura calitate cultivabilă este Devenirea, calitate ce îi asigură
permanent Dezmărginirea. De aceea, Universul conţine toate dimensiunile, dar este lipsit de
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 52/394
toate, pentru că dimensiunile sunt atribute ale cunoaşterii, nu ale Devenirii. În momentul în care
Universul ar fi guvernat de dimensiuni, teoria relativităţii a lui Eistein nu s-ar mai aplica.
La prima conferinţă de estetică a corpului uman s-a dat următoarea definiţie fiinţei
umane: o fiinţă erectă, simetric bilateral de-a lungul unei axe verticale, cu un punct de
cunoaştere fix, deasupra unui orizont fix. Această definiţie marchează faptul că procesul de
cunoaştere este dependent de poziţia „punctului de cunoaştere” din care derivă noţiunile de
direcţie: Sus-jos, înainte-înapoi, stânga-dreapta. Lumea se dezvăluie într-un fel unei fiinţe
simetric vertical şi într-un alt fel celei simetric orizontal, de exemplu. Dar, pe această axă a
extremelor: „cunoaştere verticală - cunoaştere orizontală”, există o sumedenie de alte momente
intermediare – cunoscute sau necunoascute încă -, ce determină poziţii diferite în ceea ce priveşte
cunoaşterea şi comunicarea. Universul, însă, în totalitatea sa, este lipsit de nevoia cunoaşterii,
care, pentru el este definitiv inutilă. El se află într-o stare de continuă Devenire, conţinând forme
ce se pot cunoaşte doar pe sine şi cosmosul perceptibil (care defineşte nişa ce reprezintă mediul
de exprimare a acelei forme materiale), unde pot fi admise o serie de realităţi limitate, efemere.
Fiecare formă a materiei, inclusiv omul, conţine în codul genetic informaţiile esenţiale despre
Devenirea Universului şi tinde să-şi creeze propriul sistem de cunoaştere: „ Dar în concepţia
primitivă, o eră nouă începe nu numai cu fiecare domnie, ci şi cu fiecare căsătorie consumată,
cu fiecare naştere etc.. Pentru că omul şi Cosmosul se regenerează neîncetat şi prin toate
mijloacele, trecutul se consumă, relele şi păcatele se elimină etc.. Variate în formulele lor, toate
aceste instrumente de regenerare tind spre acelaşi scop: să anuleze timpul scurs, să abolească istoria printr-o reîntoarcere continuă in illo tempore , prin repetarea actului cosmogonic.”
Ca atare fiecare categorie de Forme Materiale ce sunt conţinute în Univers, evoluează
după sisteme de cunoaştere specifice, care au doar anumite puncte comune, necesare pentru a
asigura coerenţa Devenirii Universului. Iată de ce există acestă teribilă incapacitate de informare
între diferitele categorii de Forme Materiale. Fiecare categorie trebuie să-şi păstreze specificul
cunoaşterii pentru a îşi conserva unicitatea. Aidoma modelului categoriei, şi indivizii cuprinşi
într-o matrice îndeplinesc, desigur la o scară mult mai redusă, aceeaşi condiţie. Fiecare expresie
a cunoaşterii este unică şi, la nivelul Formelor Materiale care nu se servesc de semn pentru a
comunica, este imposibil de transmis. Celelalte Forme Materiale nu comunică, ele doar se
informează, într-un mod sau altul; cunoaşterea rămânâd doar o calitate intimă, personală,
individuală.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 53/394
Universul este o pluralitatea mereu mărginită, ce tinde către Dezmărginire, dezvoltându-
se ca o structură de structuri în permanentă Expansiune. Dincolo de Sine, dar mai ales în Sine,
existând expresii ale Inefabilului. Aceasta fiind o calitate fundamentală a Haosului menită să
modeleze continuu elementele şi limitele pluralităţii.
Dar nu trebuie să ne imaginăm că Universul pluteşte într-o mare infinită de Haos. Haosul
şi Formele Materiale coexistă, alternând în tendinţa veşnică a Devenirii, a Dezmărginirii.
Universul este, în acelaşi timp, şi Haos şi multitudine de Forme Materiale ce crează Realităţi
definite. Putem îndrăzni să afirmăm că fiecare Formă Materială are Haosul propriu, specific,
Universul, în sine, fiind dependent de evoluţia fiecărei forme a Haosului, definită ca o expresie a
Inefabilului.
O astfel de stare îi permite Universului să existe şi să nu existe, să fie non-conceptual şi
conceptual în acelaşi timp. Alternanţa între conceptual şi non-conceptual îi asigură Universului
eliberarea de dimensiuni şi scop, stări fundamentale pentru formele materiale ce-l compun,
fiindcă asigură procesul cunoaşterii.
Orice formă a Materiei este nevoită să se supună procesului cunoaşterii, fapt care o obligă
să dezvolte instrumentele care să-i permită analizarea Realităţii. Fără capacitatea de a dezvolta
sisteme de cunoaştere, nici o Formă Materială nu ar putea produce informaţii transmisibile
generaţiei următoare. Cu cât forma devine mai complexă, cu atât procesul cunoaşterii va
pătrunde mai adânc în conţinutul Devenirii, luminând procesele acesteia. Iar scopul fundamental
al procesului cunoaşterii este dezvoltarea de instrumente capabile să asigure accesul la structuraunui sistem informaţional transmisibil, care să conţină, pe lângă datele fundamentale evoluţiei,
detalii specifice pentru determinarea unicităţii unei forme, dar, în egală măsură, şi a
instrumentelor oprtunismului. Doar instrumentele oprtunismului sunt capabile să asigure
recuperarea informaţiilor „îngheţate” care nu şi-au putut găsi dezvoltarea într-o anumită etapă.
Ele sunt re-activate în momentul când condiţiile Realităţii o reclamă. Iată un motiv foarte bun,
pentru ca procesul informării să dezvolte instrumente care se adresează mereu unor evenimente
care s-au consumat, spre deosebire de cel al cunoaşterii care este responsabil de modificarea
structurii, preparând-o pentru viitoare momente ale Realităţii.
Cunoaşterea se dovedeşte a nu fi un modul prin care se facilitează comunicarea,
informarea etc., ci un proces de modificare, de remodelare a structurii unei Forme Materiale şi a
o face permisivă pentru noile calităţi pe care Inefabilul le impune într-un anume moment al
Realităţii.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 54/394
Împărţirea materiei în „materie moartă” şi „materie vie” este arbitrară, valoarea acestei
clasificării fiind una pur statistică. Materia este unică şi guvernată de aceleaşi tendinţe ale
devenirii şi cunoaşterii, de la cele mai simple forme, până la cele mai evoluate. Putem defini,
totuşi, cele două stări ale materiei drept: 1. starea materiei indiferente la adaptare şi 2. cea a
materiei interesate de adaptarea la o Realitate anume.
Modul şi mijloacele prin care se manifestă aceste tendinţe sunt deosebite, de la un nivel
de dezvoltare la altul, şi depind de stadiul de evoluţie al Formei Materiale.
Formele Materiale de dinaintea semnului îşi transmit informaţiile, folosind doar
mijloacele informării chimice sau fizice, odată cu un transfer de masă: electroni, fotoni
electronici, feromoni, proteine etc.; cele de după naşterea semnului transmit seturile
informaţionale prin mijloace pur energetice, folosind un suport material doar pentru definirea
sistemului de semne. Astfel, informaţia capătă forme codificate şi este nevoie de o iniţiere pentru
a putea accede la conţinutul acesteia, ceea ce nu este necesar la prima categorie. Putem afirma
că, în cazul primei categorii, Forma Materială este rezultatul „voinţei” unui set informaţional şi
este dependentă total de acesta, iar în cazul celei de a doua categorii, conţinutul informaţional al
semnului este rezultatul unei voinţe a formei materiale, dar nu este dependent în totalitate de
această voinţă, fiind mereu modificabil în sensuri. Formele Materiale evoluate folosesc semnul
pentru punerea în circulaţie a unor informaţii importante, şi totuşi acest lucru nu le poate ajuta să
depăşească limitele impuse de setul informaţional fundamnetal care fixează scopul categoriei de
forme materiale întru acţiunea de adaptare la o Realitate existentă. Ceea ce ne duce cu gândulneîndoios la faptul că Forma Materială nu poate depăşi limite ale Realităţii pentru că, pur şi
simplu acestea nu există. Universul îşi crează limite în funcţie de procesul Dezmărginirii. Doar
pe măsură ce acest proces înaintează devine capabil să stabilească limite ce vor putea fi depăşite
de Formele Materiale ce vor fi create pentru a fi în stare să dea naştere unor funcţii noi, ce vor
presupune naşterea unor mecanisme de adaptare tot mai sofisticate. Dar odată Forma Materială
creată ea va rămîne captivă în interiorul funcţiilor ei pe toată durata existenţei. Procesul de
Dezmărginire a Universului funcţionează aidoma înaintării pe suprafaţa câmpiei, cu cât
înaintezi, cu atât linia orizontului se deplasează, păstrând o distanţă egală.
Formele Materiale ale Universului există ca expresii a unuia sau ambelor sisteme
informaţionale de care am vorbit mai sus. Dacă primul sistem informaţional şi mecanica
transmiterii este fundamental şi stă la baza întregului univers, neexistând Formă Materială care
să nu depindă de el, cel de al doilea reprezintă calitatea evoluată a unor Forme Materiale ce au
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 55/394
ajuns la un anume sistem de organizare, capabil să transmită sisteme informaţionale şi printr-o
mecanică dependentă de semn. Funcţia primordială a celor două sisteme informaţionale este de a
determina Materia să dea mereu naştere unor noi realităţi, realităţi fără de care Universul ar
deveni finit, limitat, muritor.
Important este faptul că, orice activitate pe care o Formă Materială o are, în sensul creări
unei Realităţi noi, se transformă în informaţii de bază ce sunt fixate şi transmise generaţiilor
viitoare prin intermediul seturilor informaţionale remodelate. O informaţie nou născută şi
asimilată impune remodelarea setului fundamental pentru a o cuprinde şi transmite. Acest
mecanism face posibilă asimilarea şi transmiterea tuturor informaţiilor importante, fundamentale,
ce derivă din acţiunea Formei Materiale asupra Realităţii ce le conţine şi face posibilă modelarea
unor noi Realităţi ce împinge limitele Universului către un sens neexistent încă.
Tot ce-mi spui, eu voi fi
Fiecare particulă materială trebuie să contribuie, în mod esenţial, la crearea unei amprente
informaţionale unice. Fie că vor pieri nefolositoare, fie că se vor activa şi transforma în pârghii
funcţionale ale Devenirii, formele materiei au o funcţie primordială: comunicarea.
Funcţia aceasta a Materiei vine dintr-o Lipsă ce trebuie neapărat înlocuită, Lipsă care
asigură existenţa permanentă a stării de dezechilibru esenţială pentru Devenire. Împinsă de
Lipsă, amprenta energetică a Formei Materiale va intra în combinaţie cu alte amprente
energetice ale materiei, mânată fiind de nevoia de a o înlocui (lipsa).„Un fiu de cerşetor iubea odată
Pe a sultanului frumoasă fată.
Simţea, cum ars de flacăra dorinţii,
în el fantasma-i îşi înfipse dinţii.
În drumul ei, pustiu, sta ca tulpina.
Era «nebunul» urmărind «regina».
În taină-ardea de dor pentru copilă.
De lacrimi talpa-i se-ncleia-n argilă.
Dar taina-i fu trădată de strădanii.
«Să piei de-aicea!» i-au strigat duşmanii.
Plecă. De chipul drag şi-aduse-aminte
Şi-n acel loc veni ca mai-nainte.”
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 56/394
Dar, orice combinaţie va fi creata, va duce noul sistem într-o stare de dezechilibru şi mai
pronunţat, va crea o Lipsă şi mai accentuată.
„ În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi sântem vremelnici pentru veci,
Rar ning fragii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.”
Cu alte cuvinte orice Lipsă va fi înlocuită cu o Lipsă şi mai gravă. Cînd mă refer la
gravitatea Lipsei nu vreau să sugerez dimensiuni catastrofice ale acesteia, pentru că nu despre
asta este vorba. Lipsa devine mai gravă calitativ, prin specializarea sensului, şi nu prin
ireconcilierea poziţiei în procesul Devenirii, ceea ce ar duce la dispariţia subită a unei Forme
Materiale. Procesul de adâncire a Lipsei constituie mecanismul fundamental prin care Universul
îşi întreţine Dezmărginirea, şi contribuie continuu la readucerea în procesul Devenirii a unor
forme atavice, rămase inactive perioade mai scurte sau mai lungi de vreme.
Cu cât formele materiei sunt mai complexe cu atât manifestarea Lipsei va fi mai
pregnantă, ea înglobând multitudinea de funcţii provenite de la diviziunile ce o compun.Funcţiile fundamentale ale particulelor primordiale se vor păstra intacte, deoarece constituie
memoria inconfundabilă, combinaţia dintre ele va împlini funcţii mai complexe, mai agresive,
dar impermanente, funcţii ce vor fi distruse de Lipsă, sau de înlocuirea acesteia. Din fericire
pentru existenţa Universului, atingerea unui scop nu înseamnă de fel realizarea unei forme de
echilibru, de armonie, ci doar, momentul de definire a unei noi Nevoi ce va formula o nouă
Lipsă menită să adâncească dezechilibrul. „Spus de-a dreptul, lipsa este rezultatul sublimării şi
problematizării tuturor prejudicierilor anterioare şi ale celorlalte funcţii care dau dreptul
personajului să înfrunte evenimentele vieţii determinate şi să tragă toate consecinţele de pe urma
acestei înfruntări”.
Pe de altă parte, mecanismul de înlocuire a Lipsei constituie fondul inefabil al
mecanismului cunoaşterii. Momentul în care Lipsa este înlocuită constituie un mecanism
profund al cunoaşterii, datorită revelaţiei ce fundamentează înţelegerea. Înlocuirea Lipsei atrage
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 57/394
după sine înţelegerea principiilor unui proces ce s-a petrecut , şi care era frustrant prin gravitatea
unor fapte ascunse, a unor prejudicii provocate de refuzul acestuia (procesului) de a se revela.
Momentul acesta al revelaţiei cuprinde întotdeauna acţiuni care s-au consumat, care s-au
petrecut şi fixează informaţii deosebit de importante ce vor modela acţiunile viitoare ale Formei
Materiale, devenind cel mai important instrument al cunoaşterii şi, în acelaşi timp, Dezmărginind
Devenirea. Cu alte cuvinte revelaţia este un proces de transformare a viitorului în prezent, pentru
că elemente ce aparţin impalpabilului, Inefabilului, Haosului se transformă în cunoaştere, deci
încep o existenţă persiabilă. Momentul revelaţiei reprezintă punctul, clipa de transformare a
Haosului în concept şi, deci, modelarea acestuia într-o formă a existenţei. Indiferent dacă
revelaţia se realizează conştient sau inconştient, ea reprezintă modalitatea de fixare a unor
informaţii fundamentale ce vor contribui decisiv la noua relaţie Formă Materială-Realitate.Cu cât
este mai profund procesul revelaţiei, cu atât remodelarea strucutrii Formei Materiale este mai
radicală, iar noile funcţii pe care le defineşte sunt mai revoluţionare. Revelaţiia nu este un proces
raţional, ea generează un proces de rezonanţă care străbate întreaga strucutră a Formei Materiale
şi declanşează o multitudine de procese chimice, care vor remodela Întregul conform tendinţelor
noilor calităţi atinse .
În acelaşi timp, agravarea Lipsei adânceşte şi accelerează procesul Devenirii Materiei
spre Dezmărginirea Universului. Noi oamenii denumim acest proces: progres, şi-l percepem ca
pe o permanentă sursă de tensiuni şi spaime, pentru că fiecare înlocuire a unei Lipse aduce cu
sine un grad foarte mare de insolit, modifică substanţial condiţiile existenţei, adăugând noi sursede dezechilibru, agravând condiţia Lipsei.
Tendinţa de înlocuire a Lipsei are două sensuri: pe de o parte aceea de a forma combinaţii
mai complexe, pentru a crea sisteme ale Devenirii mai puternice; pe de altă parte aceea a
compuşilor de a se elibera din sistem pentru a reveni la vechea stare. Astfel, orice element
compus este sortit dezintegrării. Într-un Univers lipsit de scop, viitorul este cel mai important,
dar pentru a exista, acesta are nevoie de o infinitate de expresii ce se formulează, se
reformulează, se definesc şi împing, în sensuri nebănuite, realităţi materializate, ce devin univers
cognoscibil.
De fapt, viitorul cuprinde forme mereu evoluate şi mereu noi ale Haosului, forme
virtuale ce se pot transforma în subiectul unui act de creaţie, devenind astfel realităţi şi alunecând
necondiţionat către prezent. Acest fond al formelor virtuale este inepuizabil, dar nu static, el este
mereu îmbogăţit de către cunoaştere, dar şi consumat de aceasta, fără obligaţia de a fi epuizat.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 58/394
Viitorul nu poate fi creaţie în întregime, nu este necesar să fie creaţie în întregime, el trebuie să
fie însă un depozit al formelor virtuale, păstrate în cele mai insolite alcătuiri neconceptualizate
posibile. Acest „depozit” constituie sursa eternă a Dezmărginirii Universului. În toată literatura
cosmogonică, fie ea materialistă sau metafizică, Universului – într-un fel sau altul- i se atribuie
dimensiuni, ceea ce este un mare neadevăr. Universul nu are dimensiuni - instrumente ale
cunoaşterii -, din simplu motiv că Universul refuză cunoaşterea, legea fundamentală care-l
guvernează fiind Dezmărginirea. Dimensiunile sunt instrumente importante pentru Formele
Materiale limitate, perisabile; instrumente cu care acestea pot defini şi fixa cunoaşterea şi
relativitatea.
S-a vorbit teribil de mult despre faptul că omul poate, sau nu poate cunoaşte cosmosul. O
parte a lumii a dovedit că omul poate cunoaşte cosmosul, altă parte a dovedit că nu. „Căci nu
este simţirea o cunoaştere, şi cunoaşterea o simţire? Or, ce altceva ar fi percepţia senzorială,
dacă nu o cunoaştere a obiectului care se percepe senzorial? Şi ce ar fi cunoaşterea altceva
decât o percepere a lucrului care se cunoaşte? De unde sunt chinurile care torturează
simplitatea şi fac adevărul nesigur? Cine îmi va arăta un simţ care nu cunoaşte ceea ce percepe,
sau o cunoaştere care nu percepe ceea ce cunoaşte şi îmi va dovedi că atât simţul, cât şi
cunoaşterea pot avea putere separat? Când corporalul este perceput, iar incorporalul cunoscut,
obiectele sunt diferite în ceea ce priveşte specia lor, dar nu şi în ceea ce priveşte sediul simţului
şi sediul cunoaşterii, cu alte cuvinte sufletul şi animus.”
Din fericire pentru noi, amândouă taberele au dreptate; universul masei poate fi cunoscut pentru că este exprimat într-o realitate prezentă, lipsită de posibilitatea stării de Haos; iar
universul energetic poate fi visat, pentru că este conţinut într-un cod informaţional ce
prefigurează o expresie viitoare, iar până la realizarea acesteia întrupează o stare de Haos, un
moment anume al Inefabilului.
Oricum ar fi, se dovedeşte ca Universul nu are dimensiuni şi nu are existenţă proprie, el
fiind expresia alcătuirii tuturor Formelor Materiale ce-l compun. Cu alte cuvinte Universul poate
fi cunoscut şi nu poate fi cunoscut în acelaşi timp, pentru că fiecare Formă Materială ce există
defineşte ultima frontieră a Universului, frontieră care se modifică continuu clipă şi poate
cunoaşte realităţile din care a provenit, dar nu poate cunoaşte realităţile ce sunt dincolo de
existent, ci doar le poate presupune, într-o anume măsură.
Dincolo de existent nu există decât Haos.
Acesta este sipetul de zestre al lumii noastre nemuritoare de muritori.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 59/394
De nu mai exist: doar sunt.
Nemurirea, atât de râvnită de muritori, va deveni ceva mai apropiată, pentru că existenţa
energetică se va prelungi cu mult, într-un timp pe care nu-l putem percepe prin simţuri. “Fiecare
din mişcările noastre fizice sau mentale este rodul unor cauze provenind din tot universul şi are
repercursiuni în tot universul. Astfel se desfăşoară jocul – fără început cognoscibil – al
activităţii care este universul.” Deja formele „fiinţelor energetice” fixate de comunicare îşi fac
efectul cu preponderenţă. Semnele, fixate pe diferite suporturi, prelungesc prezenţa unor forme
materiale şi funcţiile acestora în cadrul informării. Sistemele de semne în mişcare ( film, tv.)
aduc în plus şi fixarea sonoră, întregind astfel mărturia. Aceste forme se prelungesc în timp,
transportând atât mărturia iconică, cât şi sensul abstract al informării şi fac posibil ca informaţii
ce nu s-au putut materializa într-un anume timp istoric, să-şi găsească, în viitor, Forma Materială
capabilă să le transforme într-o Realitate nouă. Dacă vreţi, informarea prin semn este o altă
formă de conservare a unor informaţii fundamentale ce nu pot fi fixate în fondul genetic, dar care
au influenţe decisive asupra componenetelor genetice, şi care are două sensuri: pe de o parte
fixează şi transmite informaţiile pe un suport material, într-un sistem definit arbitrar; pe de altă
parte selectează şi fixează anumite informaţii esenţiale în sistemul de bază, genetic şi le transmite
generaţiilor viitoare. Funcţia de fixare a informaţiilor esenţiale le înglobează atât pe cele
fiziologice, obiective, cât şi pe cele neurologice, subiective.Pe măsură ce Universul se Dezmărgineşte, lărgind mereu varietatea de Forme Materiale,
trebuie să inventeze sisteme noi de selecţie, conservare şi transmitere a informaţiilor importante.
Iată de ce, pe lângă sistemele de informare prin intermediul masei, s-a dezvoltat un nou sistem,
acela al semnului care poate conţine o componentă energetică fundamentală: emoţia, şi astfel
transferul prin semn se desparte în două componente: informarea pe de o parte şi cunoaşterea pe
de alta.
Conţinutul semnului este pur energetic, el se poate transmite doar dacă dezvoltă un
anume nivel al energiei, şi acest lucru a fost dovedit de diferitele maşini ale inteligenţei artificiale
ce au fost inventate şi care au contribuit decisiv la naşterea de noi nivele ale informării, din ce în
ce mai complexe. Nimeni nu poate şti acum cu precizie, care va fi evoluţia sensului informării,
sau al comunicării, dar poate imagina acest lucru, poate simula sensuri subiective, adâncid astfel
accesul în diferitele nivele ale stării de Haos.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 60/394
Starea fundamentală a Nimicului, a Haosului se constituie din totalitatea proiectelor
virtuale, a „stărilor de visare”, a năzuinţelor de modificare a unor Realităţii, de naştere a unor noi
Realităţi, pe care le lansează totalitatea Formelor Materiale existente în Univers. Această
categorie de expresii virtuale, inefabile constituie substanţa din care Universul se întrupează în
formele viitoare.
Starea formală şi informală a Universului mă duce din nou cu gândul la aporia lui Zenon
„Achile şi broasca”: forma perisabilă tinde mereu să atingă nemurirea, dar orice strădanie a sa o
va apropia doar; atingerea nefiind posibilă. Spre deosebire de subiectul aporiei, în cazul acesta,
explicaţia este foarte simplă: Forma Materială este nemurirea însăşi, deoarece, fiecare existenţă
prezentă, fiind ultima limită a Universului, cuprinde atât informaţiile esenţiale a întregii evoluţii
de până la sine, cât şi proiectele virtuale ale evoluţiilor viitoare, dincolo de care nu mai există
decât Inefabilul. Iar pentru a se putea extinde, Universul are nevoie de o nouă existenţă, care să
definească o nouă Realitate. Această nouă existenţă se va constitui, la rândul său, ca ultimă limită
a Universului şi va transmite informaţiile esenţiale ale originii, definindu-l astfel pe Unu, dar şi
întreaga pluralitatea existentă, în momentul prezent, ca Unu, împlinind astfel continuu
ambiguitatea nemuririi.
Durerea ca formă a erorii
Negreşit vor trebui redefinite noţiuni, categorii, relaţii şi mai ales se va impune ca
filosofia să redevină o ştiinţă activă, implicată, capabilă să ţintească spre sistemele cuprinzătoare.Cu alte cuvinte să redevina Ştiinţa Ştiinţelor , Regina acestora. Moda specializării stricte este
valabilă pentru activităţile sectoriale, dar nu şi pentru cele ce sunt menite să creeze imagini
cuprinzătoare despre Devenire şi Cunoaştere.
De prea mult timp filosofia a moţăit ca o burgheza satisfăcută cu starea ei, ferindu-se să
se mai implice cu adevărat în substanţa intimă a existentului. De cele mai multe ori se
mulţumeşte să bârfească din vârful buzelor, şoptind, doar pentru cunoscători, zeflemele în doi
peri.
Odinioară era ştiinţa celor puţini, dar importanţi; pe ei trebuia să-i lumineze, lor trebuia să
le structureze sensul gândurilor, pentru că aceştia aveau datoria să plămădească proiecte
conforme unui sistem coerent, care să stabilească legături indestructibile, cu valori fundamentale
ce veneau dintr-o metafizică primordială. „ Produsul naturii, obiectul fasonat prin îndemânarea
omului nu-şi găsesc realitatea, identitatea decât în măsura în care participă la o realitate
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 61/394
transcendentă. Gestul nu capătă sens, realitate decât în măsura exclusivă în care reia o acţiune
primordială .”
Filosofia nu este ştiinţa materiei ci a Haosului, ea trebuie să cuprindă mecanica stării de
virtualitate şi să propună căile prin care Formele Materiale pot tinde către aceasta. Filosofia nu
este o ştiinţă morală, şi nici socială, ea este ştiinţa care se ocupă de mecanica Haosului, a
alcătuirilor virtuale care trebuie să devină forme, şi mai apoi Realităţi, într-un viitor mai apropiat
sau mai îndepărtat. Iar cele ce sunt sortite a rămâne încă în starea lor imperceptibilă, trebuiesc
presupuse, trebuiesc visate, trebuiesc plămădite. „ Înţelegând durerea ca pe o formă a erorii,
eroarea ca pe o îndepărtare de lege; legea ca pe un fiind al lui este; simţim durerea ca pe o
îndepărtare de este; ca pe o îndepărtare fie în imaginar, în nefiind, fie în obiecte, în murind .”
Ea trebuie să transforme Nimicul în forme ale gândiri, captând diferitele expresii ale
Inefabilului , pentru ca acestea să poată materializa formele ce vor defini o Realitate nouă.
Odinioară motorul gândirii umane, factorul care dădea sens, şi lumina ţelul unui destin
social formând personalităţile ce susţineau sistemul moral, filosofia şi-a părăsit locul din
avangardă şi se târăşte agonic macerând evenimente depăşite şi preparând mereu din ele o
poţiune incertă.
In schimb s-a dezvoltat o nouă breaslă, mai gălăgioasă şi mai oportunistă: ideologii.
Dacă filosoful era preocupat să scormonească în mecanica inefabilă a Haosului, să
trudească alimentat cu informaţiile noilor descoperiri din diverse domenii, să împingă continuu
graniţile virtualului, să contribuie la definirea unor legi generale, pe care să clădească un sistemmenit să cuprindă Existenţa; ideologul este convins că singura şansă a omenirii este să se vâre,
cu arme şi bagaje, în sistemul imaginat de el, sistem ce se bazează, de cele mai multe ori, pe o
găselniţă ce ţine trei zile.
Copleşită de mulţimea gălăgioasă a ideologilor politici, economici, de imagine, de
vânzări, de învăţământ, de cultură, de medicină, de orice, mulţime care aruncă o pulbere măruntă
peste Realitate şi o ascund privirii, omenirea orbecăie întru definirea unui nou destin, neatentă la
tendinţa concretului. Sau poate incapabilă să sesizeze această tendinţă. Preocupaţi de avantajul
momentului, oamenii vehiculează instrumente uşuratice, patinează la suprafaţa Realităţii,
pierzând încetul cu încetul legătura cu vibraţiile adânci care mocnesc. Cercul celor care-şi permit
să mai întreţină astfel de legături este din ce în ce mai restrâns, şi riscăm să ajungem la atitudinea
meşterilor zidari ce deţineau secretul „cheii de boltă”, ceea ce ar adăuga lumii noastre o nouă
serie de discriminări.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 62/394
Ca după o ploaie rapidă de vară, peste Realitate s-a aşezat o mâzgă alunecoasă care te
umple de alte griji, îţi modifică acţiunile, te împinge să pierzi legătura cu modelul cosmic ce
dădea greutate faptelor tale: „ Aşadar, lumea care ne înconjoară, în care se simt prezenţa şi
opera omului – munţii pe care-i urcă, regiunile populate şi cultivate, fluviile navigabile, oraşele,
sanctuarele – are un arhetip extraterestru, conceput fie ca un «plan», ca o «formă», fie pur şi
simplu ca un «dublu» existând precis la un nivel cosmic superior.”
Lumea omului a fost dintotdeauna vulnerabilă în faţa timpului său, dezarmată şi sărăcită
de mijloacele prin care îşi asigura legătura cu valorile mai stabile, mai profunde, acest lucru a
impus mereu prezenţa unor personalităţi puternice care să domine forţele momentului. Acţiunile
acestora au fost determinante în atingerea unor sensuri, pe care şi le asumau până la ultima lor
consecinţă, sau în negarea altora, în identice condiţii. Dar, de fiecare dată, au sfârşit prin a
reinstala sistemele ce aveau capacitatea de a conserva calităţile fundamentale, mai viguroase şi
mai complexe, fapt care dovedeşte că omenirea nu se poate abate de la axa teleologică a materiei
vii şi de la principiile Devenirii. „ Această tendinţă spre devalorizarea momentului contemporan
nu trebuie considerată ca un stigmat pesimist. Dimpotrivă, ea trădează mai degrabă un exces de
optimism, căci, în agravarea situaţiei contemporane, o parte cel puţin dintre oameni vede
semnele regenerării care trebuie neapărat să urmeze.”
În lungul istoriei Materiei s-au plămădit forme ce păreau de neconceput în timpurile
trecute. Aceste forme au schimbat radical sensul înţelegerii, au deschis porţile unei manifestări
mai profunde a Realităţii din cosmosul imediat şi au lărgit aceea parte a Universului cegăzduieşte alcătuirile in-formale. Au fost, aceste momente, clipele mitice ale unei Realităţi, clipe
care au dus la modificarea unor existenţe mistice, la redefinirea acestora. Şi care au contribuit
decisiv la procesul de Dezmărginire a Universului, făptuind forme şi mijloace decisive pentru
evoluţia viitoare a acestuia. Cu alte cuvinte, putem afirma, că Universul este o alcătuire mereu şi
permanent insolită, depinzând de capacitatea sa de a permite formelor şi mijloacelor neaşteptate
să fiinţeze.
Este foarte greu, pentru om, să sesizeze astfel de momente în evoluţia celorlalte nivele
ale formelor materiei, dar putem lesne presupune că ele există. Din ce în ce mai mulţi oameni de
ştiinţă încearcă în zilele noastre să pătrundă în „secretele” altor forme de existenţă a materiei vii,
vor astfel să refacă, să reactiveze moduluri de memorie ale evoluţiei spre apariţia omului.
Cercetările despre trecut ne arată constant faptul că, fiecare moment al acestuia cunoaşte
un grad mai mare de inocenţă. Întotdeauna, trecutul va fi mai inocent decât clipa de faţă, şi deci
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 63/394
mai înălţător, mai măreţ în realizările sale. Viitorul, în schimb, prefigurează pericole datorate
pierderii continui a inocenţei. Presentimentul acestei primejdii naşte în noi nevoia nedefinită a
prezenţei unei fiinţe arhetipale, primordiale, ferită de toate pericolele şi atotcuprinzătoare.
„ Primitivii nu se simţeau întotdeauna inocenţi, dar tindeau să devină prin mărturisirea
periodică a greşelilor. Putem vedea în această tendinţă spre purificare nostalgia paradisului
pierdut al animalităţii? Sau, în dorinţa sa de a nu avea « memorie», de a nu înregistra timpul şi
de a se mulţumi numai să-l suporte ca pe o dimensiune a existenţei sale, dar fără să-l «
interiorizeze», fără să-l transforme în conştiinţă, vom ajunge să vedem mai degrabă setea
primitivului pentru «ontic», voinţa sa de a fi cum sunt fiinţele arhetipale ale căror gesturi el le
reproduce fără încetare?”
Toate aceste eforturi presupun o lungă trenă de nelinişti, suferinţe, dureri, renunţări,
abandonuri şi reluări, dar sunt motivate şi de nevoia de a realiza o mai profundă capacitate de
comunicare cu alte forme ale materiei. Preocupat fiind de astfel de lucruri, ca şi de obsesia
ciclului acţiune-reacţiune imediată, omul acordă puţină atenţiei momentelor importante din
propria evoluţie şi lasă înţelegerea să fie copleşită de pre-judecăţi. Aceste acţiuni, ce s-au
înglobat astăzi atât de organic în existenţa noastră, încât s-au transformat în reflexe sociale, au
modificat radical modul de înţelegere.
Infinitul este doar labirintul absolut Desigur, infinitul este un labirint absolut, fiindcă este incapabil să fiinţeze.
Dincolo de comunicarea prin sisteme şi coduri de semne, care este specifică rasei umane,
transmitem generaţiilor viitoare informaţiile esenţiale, ce se ivesc în existenţa speciei, şi prin alte
mijloace, inefabile. Şi nu doar informaţiile esenţiale de ordin fiziologic, ci şi acele informaţii
sociale fundamentale, ce pot modifica atitudinea viitoare faţă de realitate; ele sunt fixate,
codificate şi transmise, iar generaţiile viitoare sunt organic pregătite pentru naşterea unor noi
forme ale materiei, dar şi pentru a da naştere unor noi realităţi. Toate aceste informaţii sunt
desprinse din masa infinitului, iar selecţia lor este făcută de tendinţele oportuniste ale fiecărei
Forme Materiale. Aceste căi de comunicare nu-şi găsesc, sau nu şi-au găsit încă, corespondent în
limbajele codificate ale omului, iată de ce, ele sunt asimilate asemenea mineralelor din fluxul
sanguin, total independent de aportul raţiunii. Generaţiile ce urmează apariţiei unei informaţii
viitoare, o primesc prin sistemul genetic şi nu simt nevoia s-o definească, ea apare ca o atitudine
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 64/394
firească în raport cu realitatea modificată; netezind calea spre lărgirea orizontului Devenirii. Cu
fiecare nouă etapă asimilată atât viteza cât şi sensul Devenirii se Dezmărginesc.
O să numesc aici doar două dintre aceste momente ale istoriei recente: apariţia fotografiei
a schimbat în întregime sensul comunicării în artele plastice, ceea ce a scos la lumină alte
articulaţii ale limbajului iconic şi a atras o revoluţie profundă în toate genurile de comunicare
culturală, cu consecinţe importante asupra modului de înţelegere esenţială a cosmosului;
Apariţia sunetului reprodus şi amplificat electronic a propus sonorităţi de neimaginat
înainte dar şi posibilitatea unor înşelăciuni ordinare.
Ca şi multe dintre alte momente care au modificat esenţial sensul Devenirii, în ceea ce
priveşte umanitatea, şi acestea două au trecut aproape neobservate. Efectele lor s-au prăvălit
peste existenţă şi au ascuns cu totul momentele iniţiale, doar consecinţele resimţite din ce în ce
mai puternic, ne determină să ne punem întrebări. Aparenţele înneacă substanţa adevărată şi ne
determină să căutăm răspunsuri acolo unde ele nu pot fi. Astfel tindem să complicăm fapte
simple şi să nu vedem efectele fireşti, normale.
Iată ce ne poate împiedica, de exemplu, să realizăm că: ambele momente au contribuit
decisiv la la configurarea unui nou proletariat: operatorul de informaţii, ceea ce este atât de
firesc, încât nu realizăm efectele devastatoare pe care această categorie le are asupra existenţei
societăţii de azi. S-a născut, astfel o nouă catgorie socială, care începe - aidoma, sclavilor,
ţăranilor, muncitorilor etc., în lungul istorie - să-şi impună drepturile de breaslă, de tagmă, de
categorie socială.Momentul istoric actual este dominat de activitatea acestuia şi modelul propus a devenit
un soi de religie ale cărei reguli sunt urmate cu multă fidelitate, fără să se facă o analiză a
acestora. Nu discutăm dacă acest model este bun sau rău, nu discutăm nici dacă este productiv
sau nu, singurul lucru care ar putea să intereseze: cantitatea de prejudecăţi pe care o naşte şi o
întreţine.
Fiecare dintre momentele istorice generate de conturarea unei conştiinţe de clasă , au dat
naştere unei trene de evenimente cu influenţe directe asupra atitudinii sociale dar mai ales asupra
celei economice, pentru că au fost generate importante plexuri născătoare de stimuli care au
irigat anumite zone ale unei comunităţi. Rînd pe rînd zonle acestea au intrat în atenţia societăţii
impunîndu-şi propriile fantezii creatoare dar mai ales aducătoare de profit.
Dar, în acelaşi timp, momentul fiecărei noi descoperiri ne ascunde, în mare măsură,
evoluţia viitoare a acesteia care, de cele mai multe ori, este extrem de surprinzătoare, având
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 65/394
efecte spectaculoase asupra Devenirii. Devenirea se manifestă asemeni unui labirint pe care
trebuie să-l străbaţi fără să ai cea mai mică indicaţie despre soluţia drumului şi, cu toate acestea,
după un timp, începi să elaborezi formule imaginare prin care să presupui calea. Fiecare formulă
imaginată te face să simţi nevoia unui cod elaborat prin care să separi soluţiile posibile.
Şi toate acestea au început, odata, de mult, tare de mult, printr-un gest, ce a fost
considerat atât de mărut, încât s-a pierdut cu totul în negura istoriei : naşterea semnului.
Am învăţat la istorie că, pentru om, ca specie, esenţiale au fost : descoperirea focului,
descoperirea roţii, poziţia erectă, alimentele gătite, şi mai ştiu eu ce alte descoperiri de acest gen.
Se nasc teorii puternic argumentate despre fiecare dintre acţiunile ce par să fi contribuit
fundamental la schimbarea statutului rasei umane, în evoluţia sa ca formă a materiei vii, dar
nimeni nu mai acordă acum importanţă naşterii semnului.
Fiecare domeniu al formării umane a cunoscut revoluţia sa, se pare că a venit timpul ca şi
ştiinţa înţelepciunii să treacă printr-o prefacere revoluţionară, pentru că ei îi revine sarcina de a
imagina sisteme, de a defini, redefini, de a armoniza categorii etc..
Personal m-am hotărât să acord o altă importanţă momentului de naştere a semnului, care
poate arunca o oarecare altă lumină asupra modului în care societatea omenească a evoluat.
Să nu îţelegeţi nicidecum că mă voi strădui să fac o demnostraţie partizană şi
convingătoare. Nu, de fel. Mă voi strădui, doar, să descriu – atât cât mă duc pe mine puterile –
structura în care naşterea semnului îşi are locul său.
Personal nu cred de fel, că trebuie să vă conving de ceva. Nu mă interesează nici de cumacest lucru. Eu doar încerc să descriu o Realitate aşa cum mi se arată ea mie. Asta însemană,
că – obligatoriu - şi ceilalţi au o viziune în relaţia lor directă cu Realitatea care-i conţine şi pe
care o conţin. Ne aflăm în faţa unei relaţii matriciale care acţionează relativ şi reciproc ; la
rândul său Realitatea fiind o matrice. Fiecare element al acestor matrici producând acţiunile sale
unice, cu scopul lor precis în porocesul Devenirii.
Restul este o problemă de atitudine.
Despre trectul prezent, cu dragoste.
Dacă ne uităm cu atenţie la etapele istorice parcurse – fiecare dintre ele desenând nişte
frontiere – vom putea observa că problema esenţială constă în desluşirea unor nuanţe noi ale
schimbului de informaţii dintre diversele forme ale materiei. De fiecare dată cînd a fost asimilat
un moment nou, ce a participat cu un strop esenţial de lumină, fluidul de comunicare a cunoscut
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 66/394
o schimbare, şi-a deplasat accentul, urmând o traiectorie cumulativă. Dacă nimic nou nu s-a
petrecut, sensul a fost schimbat din nou, mereu urmărindu-se asimilarea unei părţi a noului ce
trebuia să îmbogăţească “limbajul” sistemului. Putem afirma că pînă acum omenirea a învăţat
semnele sistemului rînd pe rînd şi că a sosit momentul să treacă la o etapă nouă: să alcătuiască
părţi de sistem. Nu spun părţi de vorbire (cu toate că tot despre un fel de gramatică ar fi vorba !),
pentru că avem de a face cu diverse alte sisteme de comunicare, fiecare cu importanţa sa în ceea
ce înseamnă Devenirea cosmică. La urma urmei totul se reduce la această Devenire. Universul –
în esenţa lipsei sale de scop – se împlineşte pe sine, se defineşte cu minuţie şi tenacitate. Toate
elementele sale sunt angrenate într-o interacţiune eficientă care prefigurează o realitate după alta.
Noţiunea de comunicare trebuie repusă în discuţie şi mai trebuie parcurs drumul înapoi
spre naşterea fiecărui semn.
O!, nu vă fie frică, nu o să am deloc obraznicia să pretind că eu aş fi acela care a izbutit să
desluşească tainele. Cred doar că este important ca cineva să deschidă balul, cineva trebuie să
pună în circulaţie îndoielile, credinţa, patima.
Vechile texte budhiste ne-au lăsat un număr de norme care ar avea menirea să ne facă
gîndirea mai limpede dacă am avea tăria să le respectăm : “Nu acorda credit tradiţiilor, chiar
dacă sunt respectate de multe generaţii şi în multe locuri; nu crede într-un lucru pentru că mulţi
vorbesc de el; nu acorda credit înţelepţilor din vremurile trecute; nu crede în ceea ce ţi-ai
imaginat, închipuindu-ţi că ţi-a fost inspirat de o divinitate. Să nu dai crezare la nimic din ce
spun maeştrii sau preoţii tăi, bazîndu-te doar pe autoritatea lor. După ce verifici, crede doar înceea ce tu însuţi ai experimentat şi recunoscut ca fiind înţelept, în ceea ce va fi conform cu
binele tău şi al celorlalţi.” (Kalama Sutta)
Cu cît societatea devine mai complex organizată, mai capabilă să ferească destinele
individuale de impactul cu partea neagră, surprinzătoare, crudă a existenţei cosmice, cu atît
traseul individului este mai pre-desenat şi mai închis între limitele unor reguli impuse
administrativ, şi greu de înlăturat.
Societatea contemporană a ajuns să se zbată între, nevoia individului de a-şi determina
singur destinul şi forţa societăţii de a-şi impune obiectivele, ceea ce reclamă redefinirea continuă
a unor categorii ca : libertate, necesitate, aspiraţie, liber-arbitru, conştiinţă, demnitate, mândrie,
morală etc. .
Pîrghiile economice şi sociale, din ce în ce mai sofisticate şi mai inflexibile ajung să
deţină – într-un mod administrativ fireşte, dar aceptat datorită stabilităţii majorităţii comunitare –
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 67/394
controlul asupra traseului pe care şi-l doreşte o existenţă anume, un anume destin individual. Este
nevoie de creativitate, tenacitae, clar-viziune şi motivaţie deosebit de puternice, pentru a putea
învinge mecanismul administrativ, creat pentru stabilitatea unei majorităţi, din ce în ce mai
solidare, şi care are nevoie de repere administrative foarte clare, chiar dacă sunt ambiguui moral,
repere care să-i jaloneze existenţa.
Majoritatea comunitară tinde să preia astăzi funcţiile despotului arhaic, impunând
categoric, norme administrative şi nu valori morale, iar relaţia dintre individ şi comunitate se
organizează după modelul sugerat de Roland Barthes : „ Despotul şi supusul sunt legaţi unul de
celălalt, trăiesc unul prin celălalt, îşi dobândesc fiinţa din poziţia lor în raport cu celălalt.”
Majoritatea comunitară nu mai aspiră la modelul spiritual, la valoarea morală
fundamentală ca o condiţie de neconceput a existenţei, ci la modelul administrativ creat pentru
stabilitate. Cu cât o comunitate este mai abil organizată, din punct de vedere administrativ, cu
atât coerenţa sistemului va aplatiza sistemul de valori morale. Norma înlocuieşte valoarea şi
devine calitatea unui destin fără asumare. Nu mai este nevoie să-ţi asumi tu responsabilităţi,
pentru acte pe care alţii le-au verificat şi le-au normat. Norma mai are o calitate importantă : este
vizibilă, este uşor de definit ; spre deosebire de valoare, ce trebuie câştigată, ce trebuie modelată
dintr-o masa amorfă, abstractă. Valoarea presupune merit, pe când norma presupune disciplină
Sistemul de norme administrative este foarte perisabil, în raport cu Realitatea şi foarte
sensibil la tendinţele imediatului colectiv subiectiv. Sistemul de valori morale se dovedeşte a fi
cu mult mai temeinic în susţinerea relaţiei individ-materie, ajungând până la straturile deosebitde profunde ale acestei relaţii, acolo unde se păstrează zestrea informaţională fundamentală. Nu
trebuie să ne imaginăm că valorile morale sunt reclamate şi impuse de realităţi ale mecanismului
comunitar, că sunt specifice doar omului. Ele sunt expresie a relaţiei dintre Realitate şi strucutra
matricială de elemente materiale compuse, impuse nemijlocit de legitatea iradiată din procesul de
Dezmărginire a Universului, cu scopul precis de a păstra unicitatea fiecărui element din
compoziţia unei Realităţi, dar şi de a asigura evoluţia acestora spre forme din ce în ce mai
performante.
Dacă viaţa unui individ dintr-un stup de albine este hotărîtă de feromonul mătcii, în
societatea contemporană standing-ul şi impozitul pe venitul global fac acest lucru. Teoretic
creăm tot mai multe legi menite – teoretic - să ne protejeze libertatea, dar practic mecanismul de
înglobare socială devine din ce în ce mai necruţător, ceea ce cultivă gregaritatea tot mai extinsă
şi creează o presiune din ce în ce mai evidentă şi agresivă aspura spiritelor libere, creative.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 68/394
Mecanismul de exploatare a spiritului creativ devine din ce în ce mai sofisticat şi mai riguros,
guvernat fiind de o sumă de reguli tot mai stricte, reguli ce au la bază filosofia eficienţei
imediate, în dauna normei morale.
Dacă, în Evul Mediu de exemplu, diferenţa dintre calitatea destinului, între un senior şi
iobagul său era copleşitoare, am putea spune monstruoasă ; astăzi aceste extreme au devenit
teribil de accesibile, pe parcursul unei singure existenţe. Un om poate să treacă prin ambele
categorii, sau dintr-o categorie în alta, totul depinzând de ştiinţa acestuia de a se raporta la
normele socio-economice de care vorbeam mai sus, şi de a valorifica sensurile acestora.
În tot acest peisaj, valorile şi normele morale capătă alte nuanţe, se definesc după alte
sisteme de apreciere, de cele mai multe ori deformându-şi conţinutul, în strânsă legătură cu
tendinţele impuse de o majoritate socială bine organizată administrativ. Asistăm, tot mai
neputincioşi, la un proces de depreciere a normelor morale, de modificare accentuată a acestora.
Putem vorbi despre faptul că sistemul de valori şi norme administrative se impune asupra
sistemului de valori şi norme morale, configurând un alt tip de conduită socială. Modul în care
conştiinţa colectivă este din ce în ce mai concentrată asupra accelerării ritmului de creştere a
coeziunii dintre indivizii planetei, de aplatizare a piramidei sociale ; truda asiduă pentru a pune la
punct sisteme politice, care să asigure fiecăruia rangul de cetăţean al unei comunităţi unice, nu
este pur şi simplu orgoliul sau ambiţia unor personaje publice în căutarea originalului.
Comunitatea umană este împinsă către configurarea „ statului planetar”, care să asimileze toate
celalte comunităţi, dar, pentru ca acest lucru să fie realizabil, trebuiesc, mai întâi, puse înfuncţiune acele mecanisme comunitare care să depăşească în importanţă diversele valori ale
comunităţilor existente în prezent. Conflictul dintre diversele “fiinţe comunitare„ nu pleacă de la
faptul că valorile lor specifice ar fi neapărat în conflict, ci de la spaima că vor dispărea după ce
au realizat coeziunea respectivei comunităţi din timpuri străvechi. Faptul acesta dovedeşte, că,
dincolo de existenţa lor în sistemele de semne comunitare, valorile fundamentale ale unui grup
social se transmit genetic, iar modificarea are nevoie de contribuţia mai multor generaţii. Dacă au
îndeplinit funcţii esenţiale, valorile de care vorbeam mai sus sunt deosebit de greu de înlăturat,
pentru că instinctul de conservare al speciei va întrâzia cât mai mult respectivele modificări. Din
nefericire – sau din fericire, poate ! – apar risurile pierderii de identităţi, de specific, de unicităţi.
Omirea tinde să devină cosangvină în toate straturile expresiei ei.
Realizarea unei stări cît mai armonioase pe întregul pămînt, conservarea resurselor,
asigurarea unui echilibru al regnului biologic, oprirea procesului de degradarea a mediului, toate
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 69/394
acestea sunt etapele preparatorii pentru un proces spectaculos, impus de condiţiile unei realităţi
ce se defineşte tot mai pregnant, dar al cărui scop nu este, nici pe departe, fericirea speciei
umane, ci atingerea unui alt nivel al organizării materiei. Poate chiar unul care să ducă la
dispariţia formei numită om.
Dispariţia unor specii, de-a lungul istoriei devenirii biologice, sunt considerate catastrofe,
sau sunt puse pe seama unor catastrofe, dar se vorbeşte foarte puţin despre faptul că acestea şi-ar
fi îndeplinit o funcţia evolutivă, au ajuns la o formă de echilibru cu Realitatea şi au devenit
inutile. Privind înapoi, o perioadă de câţiva zeci de ani - cât este necesar sa dispară o formă a
materiei - este privită ca o catastrofă ; trăită : este doar o funcţie consumată, iar actanţii săi
forme devenite inutile.
Omul, ca specie, mai păstrează o mare doză de aroganţă în autodefinirea destinului său.
Dar, în mecanica universală, funcţia omului este doar una dintre formele necesare pentru
perfecţionarea Devenirii materiei. Aşadar, omul ca formă a materiei, este strâns înglobat în
mecanismul Devenirii, el este dependent de toate celelate forme, este într-o strânsă interacţiune.
Catastrofa este miezul unui scenariu spectaculos şi justificant, pe când inutilitatea
alimentează sentimentul zădărniciei, doar că în univers, zădărnicia nu există. Tot ceea ce devine
zadarnic dispare, sau se conservă, pentru a face loc formelor productive.
Dacă ţinem cont de faptul că omul este una dintre formele materiei vii – să spunem, una
dintre cel mai bine organizate forme ale acestei materiei -, atunci tendinţele manifestate presupun
apropierea unui moment important în destinul acestei forme a materiei. Moment pe care nu-l putem defini, dar care presupune o transformare. Nu neapărat şi o dispariţie.
Aşa cum spuneam la începutul acestei lucrări, inteligenţa artificială, ADN-ul şi clona sunt
trei piloni, ce vor contribui spectaculos la modificarea sensului formei materiei denumită : om.
Oricum, în procesul acesta al Devenirii, omenirea va rămîne acelaşi ghem de tendinţe
contrarii, ce se vor înfrunta permanent, mânate fiecare de scopuri şi limite cunoscute sau
nebănuite. Viteza cu care se vor modifica valorile morale va creşte ; echilibrul dintre
administrativ şi spiritual va fi din ce în ce mai tensionat; se vor impune alte categorii, născute din
acţiunile indiferente şi implacabile ale Realităţii, şi toate acestea vor menţine mecanismul
evoluţiei, care este guvernat de tendinţa fundamentală a materiei : Expansiunea Universală. Şi
toate acestea se vor datora, în bună măsură, faptului că un nivel de inteligenţă paralel
( inteligenţa artificială) va contribui la creşterea vitezei de apariţie a noilor categorii şi la
impunerea unui număr sporit de valori noi.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 70/394
Se va duce o luptă foarte dură între sistemul de valori administrative şi sistemul de valori
morale, pentru că modificarea rapidă şi agresivă a Realităţii reclamă cu totul alte sisteme şi
mecanisme comunitare, dar şi dispariţia unora ce au fost la mare rang perioade lungi de vreme şi
pe care instinctul de conservare va încerca să le păstreze, chiar dacă funcţiile lor s-au epuizat.
Imaginaţi-vă prezenţa unui ins din epoca silexului într-un mall. Pentru el toate apariţiile,
atât cele obiectuale cât şi cele vii, vor avea cu totul alte semnificaţii decât cele reale. Pentru el
organizarea dintr-un mall se va dezvălui conformă cu sistemul său de valori, iar sistemul
relaţionar va fi un mister inaccesibil.
Omenirea face parte dintr-o lume materială în continuă Devenire, devenire ce depinde de
fiecare acţiune individuală, pentru că aceasta fixează, încetul cu încetul, modificările ce
transformă o Realitate în alta, printr-un proces care, atunci când a devenit sesizabil este
ireversibil : Nihil est sine ratione.
Devenirea nu înseamnă de loc un proces prietenos, ci este dintru început un război pentru
impunerea supremaţiei formei celei mai oportuniste, celei mai bine adaptate la noua Realitate.
Materia trebuie să-şi desăvârşească continuu procesul de expansiune, şi cea mai performantă
modalitate este pluralitatea formelor. Cu cât sunt mai multe forme, cu atât şansa de a fi găsită
calea optimă creşte. Masa, în sine, este finită, dar modalităţile de combinare ciclice sunt infinite.
Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă , este doar un fel de a spune, pentru
că fiecare transformare impune o nouă funcţie de oportunitate, şi mai sofisticată în procesul de
Expansiune al Materiei. Iar scopul Materiei este tocmai de a obţine astfel de funcţii, din ce în cemai speculative, mai creative în condiţiile noilor Realităţi, pe care să le poată pune în contact
spre a fi obţinute premise noi de manipulare a substanţei universale.
Pe cai, pe cai ! E cale lungă
Realităţile timpului nostru generează semne evidente, care ne arată că omenirea pare să
rafineze tot mai mult spiritul de Expansiune, spirit care a împins rasa umană spre cucerirea,
încetul cu încetul, a planetei dar şi a multor, foarte multor teritorii ale căror funcţii sunt greu de
definit într-o primă fază. Ele încep să-şi arate utilitatea abia când pot combina rezultate şi obţine
mijloace care măresc abilitatea în procesul de prelucrare a unei Realităţi. De data aceasta nu mai
este vorba de o Expansiune geografică, cu toate că vor urma şi alte etape ale acestei forme de
Expansiune, cum ar fi colonizarea spaţiului cosmic. Era de colonizare cosmică este doar o
previziune ce întreţine încă un spirit romantic, ficţional, dar care se va supune, la rându-i, unor
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 71/394
reguli dure impuse de realităţile ce se vor devoala rând pe rând. Pentru a se ajunge la o astfel de
poziţie, omul mai trebuie încă să cucerească, să „ colonizeze “ alte domenii ale cunoaşterii.
Încetul cu încetul, dimensiunile unor funcţii clar definite, prin care umanitatea pătrunde
tot mai adânc în teritorii ale Inefabilului, vor diversifica şi vor întrupa alte forme ale cunoaşterii.
Există multe alte forme ale cunoaşterii, imperceptibile încă pentru simţurile şi gândirea
omenească.
Putem vorbi despre faptul că începem să întrezărim o definiţie mai consistentă a stării de
ubicuitate, care să extragă această funcţie din zona misticismului religios şi s-o aducă spre aceea
a funcţiilor energiei ; iar Teoria Relativităţii este desigur un prim pas, care, ca şi invenţiile
ordinare din trecut, are nevoie de un timp mai îndelungat pentru a fi asimilată.
Universul are şi nu are început şi sfârşit ; este, în acelaşi timp, prezent şi absent; finit şi
infinit etc. Aceste perechi de antinomii dovedesc faptul că Universul, lipsit de dimensiuni, poate
conţine orice dimensiune neconceptualizată. Odată ce o dimensiune poate fi definită, va începe
să opereze cu forme conceptualizate ce delimitează un moment al relativităţii şi devine
aparţinătoare a unui Cosmos. Sensurile Realităţii sunt dictate nu doar de conjunctura ce se
defineşte în momentul prezent, ci şi de o sumă din tendinţele cumulate în întreg timpul trecut.
Actul de voinţă – pe care îl putem defini şi ca fiind o calitate a unei acţiuni în desfăşurare,
acţiune determinată, care nu mai poate fi oprită -, ce se finalizează într-o acţiune în desfăşurare,
reprezintă suma tuturor acestor tendinţe ce au nevoie de un timp al lor pentru a se împlini şi al
cărui scop este transformarea unei Realităţi vechi într-o Realitate nouă, cu calităţi modificate.Aceste calităţi împing limitele Universului, modificându-i dimensiunile, dar şi substanţa.
Iată de ce, fiecare moment al Universului presupune o nouă clipă de Expansiune ce se petrece
atât în sensul viitorului, cât şi în sensul trecutului, ceea ce pare să facă posibilă tocmai starea de
ubicuitate de care vorbeam.
Omul nu poate să facă excepţie, şi trebuie, el însuşi, să-şi asume spiritul Expansiunii. Şi
nu numai Expansiunea ce conduce la cunoaşterea fizică, ci, mai ales, Expansiunea în formele
energeiei, în straturile Inefabilului, ale virtualului, acolo unde se poate redefini continuu şi
fundamental Haosul, cel din care se nasc noile limite ale Universului material.
Dacă în secolele al XVI-lea sau al XVII-lea miza era dată de noile teritorii ale Terrei, iar
secolul al XIX-lea definea explozii spectaculoase în domeniile ştiinţelor, stabilea sisteme de
limbaj specific şi prevedea schimbări de mentalitate revoluţionare, în zilele noastre chemarea
cosmosului atrage aventurierii, şi nu putem vorbi doar cosmosului perceput geografic.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 72/394
Devine din ce în ce mai evident faptul că oamenii sunt împinşi de Realitatea prezentă să-
şi făurească un destin cosmic, nu doar ca trăitori pe una dintre planete, ci şi ca făuritori ai unei
Expansiuni a rasei umane în spiritul ei. Nu trebuie de loc să vă gîndiţi numai la o Expansiune
fizică, în care omeni călare pe neobosite nave interplanetare se deplasează dintr-un loc într-altul.
Gîndiţi-vă la manifestarea din ce în ce mai evidentă a tendinţelor de pătrunde în teritoriile
energiei. Este posibil, sau nu, ca destinul societăţii omeneşti de pe planeta Pământ să aibă,
cândva, un sfârşit, dar evoluţia Formei Materiale om este destinată să-şi continuie funcţiile –
poate doar sub forma unor informaţii funndamentale stocate într-un ADN oarecare - contribuind
la crearea de sisteme ale cunoaşterii.
Altă dată ţinutul de necontestat al vrăjitoriei şi practicilor oculte, manipularea calităţilor
energetice naşte practici tot mai studiate şi mai controlabile. Omul îşi îndreaptă atenţia spre
teritoriile energetice, pe care simte nevoia să şi le anexeze, la fel cum a făcut şi cu teritoriile
masei.
Se vorbeşte încă cu destul de multă pudoare despre acest destin; poate că ne este încă
frică să pronunţăm cuvinte ce par a fi nesăbuinţe, ambiţii deşarte a unor fiinţe cu puteri „atât de
fragile” în comparaţie cu imensitatea Universului. De fapt ceea ce ne sperie sunt limitele noastre
ca individ, sau ca specie, şi acest lucru ne împidică să realizam faptul că fiecare Formă Materială
este egalul cosmosului, toată mecanica universală stând la baza fiinţări noastre. În Univers nu
există ierarhie bazată pe sistemul nostru de măsurători, este posibil să nu existe ierarhie de fel,
pentru că, într-un organism care funcţionează, toate componentele sunt pe acelaşi plan deimportanţă. Mă întreb cum ar arăta un clasament al organelor ce compun propriul nostru corp,
cum am hotărî care este mai important şi care funcţionează într-un plan secund, sau terţ.
Dar acum trebuie să parcurgem un nou traseu al Expansiunii, trebuie să cucerim etapă cu
etapă, semn cu semn, teritoriile energiei, aşa cum am facut cu cele ale masei, doar că acum avem
în spate o experienţă, şi sisteme elaborate de semne cu care să întreţinem forme tot mai complexe
ale informării ; ce ne vor ajuta să ne cumpănim gesturile şi să elaborăm o strucutră de mecanici
al căror viitor putem să-l întrevedem şi să-l planificăm pe durate din ce în ce mai lungi.
Putem afirma că în acest moment ne aflăm la pragul dintre instinct şi conştient . Dacă am
purtat atîta vreme în noi o sumă de informaţii, ce veneau din străfundurile existenţei materiei fără
să fim în stare să le definim, dar acţionînd după stimulii lor, devenim acum capabili să
conştientizăm caracterul informaţiilor şi putem întrezării scopul acestora.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 73/394
Pe măsură ce fiecare informaţie primordială s-a definit conştient, iar acţiunile sale s-au
limpezit, Realitatea însăşi, prin nevoia sa de Dezmărginire, a reclamat impunerea spiritului de
creativitate. Cunoştinţele despre Univers acumulate, mecanicile ce stau la baza unor acţiuni,
sensurile logice previzibile, toate acestea eliberează creativitatea, o impun. O privire aruncată de-
a lungul istoriei ne arată că, fiecare epocă a acesteia a fost guvernată de un anume spirit. Dacă
pentru antici, natura, cu modelele sale, cu ştiinţa de a se dezvălui celui preocupat, cu pornirile
dominatoare, dar şi tolerante, impunea configurarea unor mentalităţi ; dacă a urmat spiritul
mistic, apoi cel mecanic, fiecare cu trena sa de tendinţe specifice, în zilele noastre, creativitatea
tinde să stabilească regulile. Sau, mai bine spus, omul începe să pătrundă misterul celei mai
tainice funcţii a materiei. Pentru că, creativitatea este funcţia cea dintâi, şi cea mai inefabilă, a
materiei. Dar, pentru ca noile funcţii ale creativităţii să devină funcţionale, ea, creativitatea,
trebuie redefinită şi acceptată dincoace de aura sa misterioasă şi spectaculoasă. Creativitatea se
redefineşte mereu ea însăşi, cu cât sunt îndepărtate mai multe straturi prin cunoaştere.
Naşterea : o nobilă binecuvântare
Împlinirea unei stări noi este un proces foarte lung şi lent, aproape insesizabil, noua
calitate ni se dezvăluie abia când şi-a împlinit procesul de făurire, abia atunci putem să-i dăm un
nume, putem s-o caracterizăm ca fiind. Până atunci avem de a face cu un traseu al creaţiei ce
tinde spre un scop, pe care încă nu-l poate defini concret, şi care va să fie cândva conţinutul
devenirii. Odată împlinit actul creaţiei, el devine activ în acţiunea de conştientizare a modului încare este modificată Realitatea, spre dezmărginirea acesteia. Faptul că, în timpul procesului de
creaţie nu putem defini cu claritate scopul acestuia (De multe ori nici nu-l putem bănui, cu
adevărat.) constituie dovada că Dezmărginirea nu se face după un proiect, ci în lipsa totală a unui
proiect ; ea presupune o serie de explozii de forme create cu scopul de a întrupa o multitudine de
Realităţi de graniţă, care Realităţi sunt dominate de spiritul creativităţii, ca mijloc de impunere a
unor forme adaptate pentru definirea altor Realităţi modificate ce vor deveni, la rândul lor, pentru
un anume timp, de graniţă. Existenţa unui proiect ar însemna limite precise, condiţii apriorice
presupuse şi mecanisme dedicate, fapt ce ar conduce la eliminarea Dezmărginirii însăşi.
Creaţia tinde să obţină o nouă Realitate care să dea naştere altui proces de creaţie pentru
împlinirea altor forme. Şi totul se repetă la nesfârşit reluându-se, asemeni unei şenile ce foloseşte
mereu aceleaşi elemente pentru a parcurge distanţele.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 74/394
În acest proces, creaţia naşte mereu forme perisabile, muritoare, care dispar odată cu
Realitatea ce le-a impus. Ele se descompun, eliberând particulele primordiale ce vor intra în noi
combinaţii, tinzând în permanenţă spre înlocirea Lipsei Universale, ele însele fiinţând într-o
totală lipsă de echilibru. Iată de ce nu putem vorbi despre Expansiune ca despre un proces ce se
petrece doar geografic. Fiecare Realitate definită neagă în bună măsură o altă Realitate şi doreşte
să impună propriul său spirit de expansiune, cu formele sale, cu tehnicile sale, cu scopurile sale,
clar exprimate sau nu.
Putem afirma, că Devenirea este motorul creativităţii, dovedeind a fi procesul
fundamental căruia i se supune Materia pentru a Dezmărgini Universul.
Creativitatea nu este o invenţie a omului, şi nu se rezumă doar la sistemele de semne ce
pot crea coduri, ci este un proces esenţial al tuturor Realităţilor ce sunt şi se vor naşte. Iată de ce,
de cele mai multe ori, spiritul creativ trebuie căutat dincolo de aparenţa materială, dincolo de
mecanica faptului curent, ce se întâmplă sub ochii noştrii.
Inefabilă fiind, creativitatea se supune unor reguli foarte greu de definit. Aceasta este
calitatea dar şi dezastrul creativităţii ; nefiind purtătoare de semne, ci creatoare de semne, ea nu
poate fi percepută fizic, nu poate fi recunoscută după modele. Cu cât actul de creaţie este mai
profund, cu atât recunoaşterea sistemului nou creat are nevoie de un timp mai lung pentru a
deveni perceptibil şi asimilabil.
De ce poate pătrunde un om atît de adînc în înţelesul unor semne?; cum se produce
această înţelegere ?Pentru că nu este vorba doar de nivelul de înţelepciune, ci mai ales de intensitatea
cunoaşterii, capabilă să producă revelaţii despre structura unei Realităţi iar aceste revelaţii
luminează un fragment de parcurs, care rămăsese ascuns până la acel moment, dar şi care va
rămâne ascus încă o vreme pentru ceilalţi. Foarte mult timp s-a crezut (poate nedrept de mult
timp!) că misterul unei creaţii ţine de elemente esoterice datorate ba unei divinităţi, ba unei
organizaţii, secte, clan, religii etc. Istoria ne demonstrează că toate acestea sunt doar încercări ale
imitatorilor de a păstra un secret dobîndit cumva şi că, de fapt, actul creator adevărat se datorează
impunerii într-o anume Realitate a unui nou factor – provenit dintr-un anume nivel al Inefabilului
- care schimbă accentele cunoaşterii şi deschide un orizont ascuns pînă ieri.
Ruptura pe care acest factor îl produce face ca structura să se prăbuşească, să devină
instabilă şi să se mişte cu rapiditate, să se remodeleze, pentru a atinge punctul de echilibru
necesar unei noi origini. În Devenirea universală, fiecare element al Materiei presupune
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 75/394
creativitate şi acest fapt se datorează tendinţei continui spre o stare de dezechilibru, ce face ca
momentul de armonie, de înlăturare a Lipsei să fie negat chiar de însăşi procesul în sine.
În acelaşi timp, sub acţiunea spiritului creativ, sunt preparate Formele Materiale din ce în
ce mai perfecţionate, şi mai prefecţionabile, menite să întreţină actul creaţiei.
Nu o divinitate este Creatorul, ci, pur şi simplu Creaţia este Creatorul, în felul acesta
ajungându-se la temelia Relativităţii.
Fizica quantică a definit că : universul, în stadiul său microscopic, funcţionează după
principiul complementarităţii la nivelul graniţei dintre cele două stări: energie şi masă.
Acolo unde energia şi masa nu s-au definit ca şi stare, la nivelul acela, categorii
antagonice, ce se exclud, devin complementare. „ Prin complementaritate, Bhor desemnează
situaţia paradoxală a noţiunilor clasice, care, atunci când sunt aplicate în domeniul atomic, se
exclud şi în acelaşi timp se completează. Dacă vrem să aflăm natura luminii sau a materiei,
suntem puşi în faţa unei alternative insolubile. Pentru lumină, trebuie să recurgem când la
teoria electromagnetică, care este o interpretare ondulatorie, când la teoria fotonilor, care este
o concepţie corpusculară . “
Fiecare etapă a Devenirii presupune un proces de perfecţionare a elementelor sale
creatoare, menite să modifice revoluţionar Realitatea prezentă şi s-o transforme, asimilând-o,
înglobând-o într-o nouă Realitate. După acest principiu, la nivelul macrocospic unda şi corpul se
definiesc şi se exclud în noile forme ale cunoaşterii, pentru că nu mai sunt principii
fundamentale, ci structuri funcţionale. „Conceptele obişnuite sunt « idealizări», mai mult saumai puţin adecvate experienţei, reprezentând aspecte unilaterale ale realităţii.“ Elementele unei
etape se pregătesc continuu pentru dispariţie, pentru moarte, cu presentimentul că se vor
recunoaşte într-o altă Realitate nou născută. „În fiecare clipă totul este reluat de la început.
Trecutul nu este decât prefigurarea viitorului. Nici un eveniment nu este ireversibil şi nici o
transformare nu este definitivă. Într-un anumit sens, se poate spune că nimic nou nu se întâmplă
în lume, căci totul nu este decât repetare a aceloraşi arhetipuri primordiale; această repetare,
actualizând momentul mitic în care a fost revelat gestul arhetipal, menţine fără încetare lumea
în clipa aurorală a începuturilor. ”
Şi totuşi, există posibilitatea ca unda şi corpul să se supună principiului
complementarităţii şi la nivel macroscopic, dar limitele cunoaşterii noastre de astăzi să nu-i
sesizeze mecanica. Procesului de cunoaştere nu se pot supune decât formele şi procesele ce s-au
definit şi şi-au împlinit un destin. Cu alte cuvinte nu putem cunoaşte decât realitatea trecută,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 76/394
consumată. Realitatea în devenire este însoţită de o zonă misterioasă ale cărei finalizării sunt
doar probabile şi se supun legilor statisticii.
„Situaţia poate fi caracterizată astfel :
Comportarea individuală este imprevizibilă sau previzibilă cu probabilitate ;
Comportarea colectivă este previzibilă.
Dacă ne întrebăm, pe baza analizei făcută probabilităţii, ce consecinţe experimentale decurg
dintr-o teorie probabilistă, ajungem la următoarele rezultate, stabilite la început :
Probabilitatea se referă la individ şi este subiectivă ;
Frecvenţa se referă la colectiv şi este obiectivă ; de unde rezultă că :
Probabilitatea nu poate fi direct verificată ;
Frecvenţa în colectiv este singura verificabilă ; iar în privinţa prevederii rezultă că:
Previziunile asupra comportării individuale sunt de probabilitate şi neverificabile ;
Previziunile asupra comportării în colectiv sunt statistice şi verificabile.“
Creatorul de sistem este, la rându-i, un instrument, el a fost preparat milioane de ani în
retortele misterioase ale Universului pentru a ajunge la momentul în care să dea un nou sens
comunicării. Creatorul de sistem nu este rezultatul unor acţiuni din viaţa prezentă, ci rezultatul
organizării Materiei pe parcursul evoluţiei sale în căutarea sa continuă de a împlini formula
optimă de modificare a Realităţii. Creatorul de sisteme este responsabil în întregime pentru
modificarea profundă a unei Realităţi. Scopul creării sale este acela de a face să explodeze o
Realitate într-o multitudine de forme, care, la rândul lor să devină Realităţi.În Dezmărginirea ei, Materia s-a organizat etapă cu etapă, pentru momentul apariţiei unui
anume creator de sisteme. Desigur, acest proces nu s-a făcut în baza unui proiect („ Proiectul
este o încercare de a ajunge la ceea ce voim. Căci întâi deliberăm dacă ţinta poate fi urmărită
sau nu; se apreciază apoi ceea ce este mai bine şi aceasta este decizia. Ca urmare, adoptăm şi
reglăm ceea ce deliberarea a judecat ce este mai bine, aceasta este intenţia fixată. După ce s-au
hotărât etapele vine preferinţa, adică alegerea. Într-adevăr, alegerea despre care este vorba
adoptă dintre două proiecte pe cel mai bun. Urmează apoi punerea în execuţie, impulsul iniţial
şi executarea. Astfel se realizează intenţia, care, începând din acest moment, încetează .”),
niciodată nu a fost presupus acest creator, nu s-a urmărit obţinerea unei anume forme
particulare, ci doar a unui instrument care să perfecţioneze procesul creativităţii şi să întreţină
activitatea scormonitoare de modificare a Realităţii. Existenţa, în Univers, a unui asemenea
proiect (obţinerea unui anume creator sau formă ) ar fi însemnat îngheţarea tuturor celorlalte
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 77/394
variabile ce conduc spre Dezmărginire. Întreg ciclu evolutiv al Materiei urmăreşte împlinirea
unei funcţii ce are nevoie de o anume etapă istorică, şi numai de aceea, pentru a deveni completă
şi operaţională. Iată de ce, Materia este capabilă să meşterească o eternitate pentru împlinirea
unei anume funcţii, pregătind cu migală organizarea etapei istorice capabilă să suporte acea
funcţie, căpătând astfel formă. Modul în care se exprimă, la nivel microscopic, relaţia energie-
masă oferă posibilitatea apariţiei şi exprimării tuturor Formelor Materiale, în toate variantele ce
există într-un colectiv, fiecare, la rândul său dând naştere unui nou colectiv, care se va putea
exprima sub toate formele născătoare la rândul lor. Această mecanică universală este datorată
tocmai lipsei totale a unui proiect, dar şi a dimensiunilor în care acesta s-ar putea exprima.
Pe parcursul apariţiei creatorului de sisteme există nemumărate alte forme, aflate în
diferite stadii de cuprindere a unei Realităţii. Aparent, foarte multe se vor pierde din cauza
faptului că nu se pot împlini toate condiţiile necesare pentru Devenire, se vor stinge în lupta
pentru atingerea ţelului conţinut, datorită faptului că structura nu a fost dotată cu forţa necesară,
de fapt ele contribuie substanţial la definirea acelei forme ce va atinge statutul de Creator.
Dacă privim lucrurile din acest punct de vedere vom putea afirma că, un Creator este
elementul primordial al Comunicării, iar la rîndul ei Comunicarea se dovedeşte a fi forma
superioară, inefabilă prin care Materia încearcă să-şi atingă scopul : Dezmărginirea.
Un lucru e sigur : o Forma Unică ar fi teribil de nesigură, iată de ce, Materia se
pulverizează într-o multitudine de forme compuse, care odată ce şi-au împlinit funcţia se reduc,
eliberând elementele primordiale ce vor fi gata să se recompună, nascând alte forme. La o priviresuperficială, un astfel de plan pare teribil de îngust şi neverosimil; acest lucru numai dacă îţi
imaginezi că elementele primodiale conţinute într-o formă vor tinde să se recompună într-una
asemănătoare. Doar că tendinţa de Dezmărginire a Universului impune mereu apariţia de Forme
Materiale noi, definite de funcţii necesare şi care conţin proiecte şi tendinţe noi. Se asigură astfel
mecanismul prin care undeva, cîndva se va întrupa întocmai acea formă de care Materia are
nevoie pentru a mai face un pas în procesul de Dezmărginre a Universului.
Ori, pentru a-şi asigura Dezmărginirea, Universul impune o Lipsă de proiect, ceea ce
dez-limitează pornirile Materiei de a naşte forme ; şi, mai ales, lipsa oricărei dimensiuni.
Universul este o structură complet lipsită de dimensiuni, deoarece existenţa lor ar
presupune ca acesta să funcţioneze pe principiille şi pe funcţiile fundamentale ale Formelor
Materiale, ceea ce ar produce o continuă limitare, o veşnică perisabilitate, ceea ce ar exclude
Dezmărginirea, care este condiţia fundamentală a existenţei universaale. Formele Materiale nu
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 78/394
sunt altceva decât mijloacele prin care Universul îşi asigură Expansiunea şi Dezmărginirea,
pentru aceasta ele trebuie să fie perisabile, pentru că noile generaţii să lărgească capacităţile de
diversificare a unicităţii. Fiecare element al unicităţii poartă cu sine o altă posibilitate de
întreţinere a Expansiunii şi a Dezmărginirii, care odată asimilată se dezice de Forma Materială
care a propus-o, aceasta putând astfel să elibereze principiile fundamentale, iar procesul să
cunoască un nou început.
Dimensiunea este un atribut al perisabilului, al limitatului, al cunoaşterii, funcţii specifice
pentru Formele Materiale compuse ce au o existenţă trecătoare.
Umanitate (o formă a Materiei) este o oglindă în care se reflectă – prin cunoaştere -
multitudinea de funcţii ale celorlalte Forme Materiale şi face posibilă creativitatea, (o funcţie a
Materiei), cea care asigură continuitatea eternă a ciclului naştere-moarte-re-naştere. Până în
zilele noastre, creativitatea supremă a fost considerată aceea a unui Mesia, acela care asigură
coerenţa ciclului, sub orice formă s-ar fi manifestat el. Doar Mesia era capabil să sublinieze
fragilitatea exprimării dimensiunilor în Univers, dar, în acelaşi timp, să ofere soluţii pentru ca
efectul acestora să poată fi evitat. Mesia deţine secretul primordial al lipsirii de dimensiuni, acest
secret oferă posibilitatea omului să se sustragă efectului devastator al limitei, prin accederea la
un teritoriu în care acestea (dimensiunile) lipsesc. El, poate fi un zeu, un vrăjitor, un vraci, un
şaman, sau o persoană aleasă, şi care deţine puterea de a oferi o soluţie. „ Mesia îşi asumă – într-
un registru superior, evident – rolul escatologic al Regelui-zeu sau al Regelui-reprezentant al
divinităţii pe Pământ şi a cărui principală misiune era de a regenera periodic Natura întreagă.Suferinţele sale amintesc de cele ale regelui, dar ca şi în vechile scenarii, victoria aparţinea
întotdeauna în cele din urmă Regelui. Singura diferenţă este că această victorie asupra forţelor
tenebrelor şi ale haosului nu se mai produce cu regularitate în fiecare an, ci este proiectată într-
un illo tempore viitor şi mesianic.”
El va săvârşi un act de supremă creaţie – uneori implicând şi supremul sacrificiu – pentru a
izbăvi destinul individual sau colectiv şi a menţine coerenţa Dezmărginirii.
Această funcţie – a salvării – este adânc imprimată în fiecare creator de sisteme
indiferent care este modul său de acţiune, iar efectul nu va fi resimţit doar de către forma
specializată numită om, ci de întreaga Realitate prezentă. Ea, Realitatea prezentă, se va
reorganiza în spiritul unui nou sistem, asigurându-şi asimilarea în Realitatea cea nouă ce se va
naşte, împlinind astfel un ciclu. „Totul avusese loc şi fusese revelat în acel moment, in illo
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 79/394
tempore: şi crearea lumii şi a omului şi stabilirea în situaţia prevăzută pentru el în cosmos până
în cele mai mici detalii (fiziologie, sociologie, cultură etc.).”
Este evident faptul că Materia nu conservă forme, ci funcţii. Se impune ca formele să fie
muritoare, pentru ca funcţiile să-şi asigure nemurirea. Viitorul va beneficia astfel mereu de
amintirea formelor dispărute şi la va putea reactiva oricând spre propria devenire.
Început şi sfârşit
În partea a doua a piesei Aşteptîndu-l pe Godot a lui Samuel Beckett, Vladimir exclamă:
“Călare pe mormânt, ce naştere grea!”
Afirmaţia aceasta simplă dă dimensiuni cosmice spiritului tragic al irlandezului: fătul
trece din uter, în mormîntul deschis, din întunericul cavităţii materne în întunericul pămîntului
devorator. Putem afirma, atunci, că femeia este o dublă matrice a morţii, deoarece fiecare nou
născut este un mort ce face saltul dintr-un neant în altul.
Fulguranta clipă de trecere din uter în mormânt cunstituie preţul ce trebuie plătit pentru a
accede la eternitate. Într-un cuvânt, s-ar părea că nu existenţa este datul Formei Materiale, ci
nemurirea. Viaţa este doar scurtul moment necesar pentru asimilarea unor noi funcţii necesare
Dezmărginirii.
Existenţa nu este decît o licărire menită să despartă cele două grote, să le facă şi maimisterioase, părând că, în sine, nu este cu nimic productivă. Drept pentru care Universul îşi
comprimă funcţiile atât de mult încât lasă în urma sa straturi nesfârşite de masă inertă, inactivă,
în schimb, distilează calităţi care vor transforma mereu Realitatea prezentă.
Dar, să-l lăsăm pe irlandez cu angoasele sale.
O celulă se divide, apoi cele două celule fiice se supun aceluiaşi proces, făcând materia să
expandeze, dându-i o formă anume, cu funcţii foarte precis determinate. Întregul mecanism de
dezvoltare se supune unei primordiale lipsă de reguli, ce obligă forma la un scop fundamental,
dar imposibil de conceptualizat. Dacă scopul ar putea fi definit cu claritate, dacă ar putea fi
cuprins într-o formulă anume, atunci nemurirea ar înnceta să existe, iar Universul şi-ar opri
Dezmărginirea.
Apoi, brusc, totul se destramă. Forma, care a fixat o sumă de funcţii, se va descompune
eliberând particulele primordiale, reducându-le la starea iniţială, la memoria iniţială, astfel
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 80/394
pregătindu-le pentru alte combinaţii ce vor sta la baza altor realităţi. “ După unele teorii care se
ocupă de soarta seminţelor-forţe proiectate în univers, acestea se înmagazinează într-un
receptacol ( a|laya), unde rămân în stare de energii latente care pentru a se manifesta, aşteaptă
apariţia unor condiţii prielnice, la fel cum boabele depozitate în podul casei aşteaptă să fie puse
în contact cu pământul umed pentru a încolţi.”
O nouă erezie încolţeşte: orice formă materială compusă – inclusiv Universul – este
limitată, dar nu mărginită, ci supusă unui proces continuu de Dezmărginire. Ea (forma
materială compusă) este alcătuită dintr-o structură de structuri din ce în ce mai simple
care tind către memoria fundamentală, nonconceptuală: cea a Haosului. Şi, cel puţin pentru
mine, dintr-o dată toate aporiile lui Zenon devin foarte limpezi: elementul al doilea din fiecare
aporie nu poate atinge un nou câmp din spaţiu, decât după ce acesta a fost dezmărginit de
primul element; Achile nu poate atinge broasca înceată, pentru că aceasta dezmărgineştecontinuu calea; săgeata nu poate atinge ţinta pentru că aceasta adaugă continuu un spaţiu
dezmărginit, la capatul celalalt al căii. „ Acum, când întreaga fizică, de la microfizică la
astrofizică, a devenit relativistă, ne sunt riguros interzise două concepţii tradiţionale. Prima
concepţie este aceea a separării evenimentelor în două clase, a celor «deja realizate» şi a celor
« încă nerealizate». Ea ne este interzisă de faptul că fiecare observator nu mai decupează
spaţiu-timpul relativist în două regiuni, aşa cum făcea altă dată, ci în trei regiuni: «trecutul»,
«viitorul», şi «domeniul inacesibil». Între două evenimente separate printr-un interval de gen
spaţial nu mai există o ordine de succesiune impusă, fapt ce ne interezice în mod riguros să socotim că «viitorul» n-ar fi încă realizat, în vreme ce «trecutul» ar fi deja realizat .”
În urma unui proces de dezintegrare rămân o sumă de amprente absorbite în Haos ce se
definesc ca funcţii n oi ale ale Universului, acestea se vor contribui la apariţia noilor calităţi în
formele viitoare, ele sunt mereu gata pentru a fi reactivate, atunci când condiţiile unei Realităţi o
cer. Acest proces este posibil tocmai datorită faptul că elementele primordiale ale Materiei se
întorc mereu la memoria fundamentală şi rămân capabile să participe la noi combinaţii.
“ Acest lucru fiind, se produce cestălalt ”- spune filosofia budistă şi tot ea conchide:
”Toate compusele sunt impermanente”.
Fără îndoială, orice formă din acest Univers are un început şi un sfârşit, în afară de
Materie în sine.
“Si bogăţii şi slavă cu totul sunt deşarte,
Nu merită ca omul de grijă să le poarte,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 81/394
Dar adevăru-acesta cîţi pot să-l înţeleagă?
Mai bine-n desfătare goleşte cupa-ntreagă
Si-nveselit pe dată şi ameţit de vin,
Poeme vechi rosteşte cu sufletul preaplin.
Plimbă-te-n zorii zilei cu-al dimineţii astru,
Drept soţ să-ţi fie doar cîte un nor sihastru,
Cînd o să vină vremea să îţi închei sorocul,
Drept nou lăcaş în ceruri îţi va sorti norocul ,
Desprins de-ai lumii semeni, nevolnici trecători,
Te vei ‘ nălţa deasupra purtat de-un car de nori.”
Filosofia aceasta (exprimată aici de poetului daoist Lü Dongbin), care te îndeamnă să te
detaşezi cât mai mult de prezenţa ta între cele două limite lumeşti, a străbătut pămîntul de la est
la vest şi de-a lungul istoriei explodînd într-o puzderie de forme de la cele mai rafinate, la cele
mai revoluţionare ; pînă la cópii de periferie, cu atît mai patetice.
Filosofii şi artiştii, bancherii şi oamenii de ştiinţă, ideologii şi administratorii, ba, de ce
nu ?, dictatorii sau militarii şi-au împănat acţiunile şi sistemele concepute, cu gesturi reflex ce
veneau de la atitudinea pe care o aveau faţă de cele două momente primordiale ale existenţei.
Concepţia despre început şi sfîrşit ne marchează întreg traseul existenţei; băţoşi de suntem, sau
fatalişti -, întrebările despre cum venim şi cum părărsim lumea aceasta materială, atît de
fascinantă nu ne dau pace şi ne marhează, ne obligă mereu să căutăm un semn al împăcării pecare am dori s-o obţinem.
„Începând cu talpa însăşi a mulţimii omeneşti
Şi suind în susul scării pân’ la frunţile crăieşti,
De a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi,
Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi…
Unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate,
De deasupra tuturora se ridică cine poate,
Pe când alţii stând în umbră şi cu inima smerită
Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma nezărită –
Ce să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?…
Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc .” (sublinierile aparţin ediţiei)
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 82/394
Intreaga existenţă a materiei vii stă sub semnul Lipsei: ceva lipseşte continuu şi acel ceva
trebuie obţinut. Lupta pentru a înlocui Lipsa produce o amprentă, marchează o aminitire, iar dacă
aceasta (amprenta, amintirea) este importantă are posibilitatea să devină cândva o funcţie,
asigurându-ne revenirea în circuitul formelor.
Dacă există un început şi un sfîrşit este firesc să existe şi diferite poziţii faţă de aceste
momente extreme din existenţa a ceva, sau a cuiva ; trebuie să încercăm să explicăm cumva
aceste întîmplări ; suntem obsedaţi de întrebările ce ne leagă de aceste două necunoscute; trebuie
să descoperim ce-a fost înainte şi ce va fi după.
Sistemele filosofice sau ştiinţifice care au încercat să explice cum s-a născut Universul şi
ce va fi cu materia, după ce aceasta nu va mai fi ( dacă nu va mai fi) sunt atît de multe şi se
modifică atît de des, încît spaima şi nedumerirea continuă să rămînă, alimentînd gesturi dintre
cele mai spectaculoase. O întreagă literatură încearcă să ne convingă să acceptăm un sistem sau
altul, o părere sau alta . Unele propuneri stau sub semnul pur al fabulaţiei. altele folosesc
speculaţii ingenioase ce îmbină sisteme ştiinţifice cu trăiri subiective ; altele sunt rodiri ale unor
minţi muşcate de paranoia, dar, oricum ar fi, sunt dovezi palpabile ale faptului că omul nu se
poate resemna să joace rolul unui intermediar fără posibilitatea deciziei finale.
Hotărând că este cea mai perfecţionată formă a Materiei, omul îşi întăreşte, cu fiecare
nouă iluminare, convingerea că are un destin special în Univers, destin care îi dă dreptul să
participe la decizii, că nu poate fi doar o unealtă cu care cineva ( ?) ( despre care nu are
informaţii foarte precise) doreşte să îndeplinească ceva ( despre care nu ştie mare lucru).Inţelepţii, fie ei şamani din adîncurile taigalei siberiene, învăţători tibetani, călugări
retraşi în adăpostul misterios al mănăstirii, vrăjitori africani, alchimişti dornici de a supune masa
şi energia, poeţi, filosofi, savanţi etc. au încercat mereu să pună în mişcare mecanisme ideatice
capabile să explice cum a început Universul şi cum se va sfîrşi, dar mai ales ce se întîmplă cu
omul după ce moare.
Ce este minunat, pentru noi, cei care astăzi putem citi gîndurile născute din momentele
lungi de meditaţie, din chinurile de a alcătui un corpus cît mai perfect, minunat spuneam este
faptul că, încercînd să reuneşti informaţiile de pe o arie care să cuprindă cît mai multe puncte de
pe pămînt observi că există neputinţe comune, îndrăzneli comune şi, oricît de deosebite ar fi
mentalităţile, concluziile conduc către un fond comun de noţiuni ale momentului istoric.
“Cărţile eterne sunt, poate, aceleaşi cărţi pururi rescrise. Rescriem mereu cea ce au scris cei din
vechime şi nu mai este nevoie de nimic altceva.”
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 83/394
Limitele timpului istoric impun limitele gândirii sociale, chiar dacă atitudinea faţă de
realitatea istorică este alta. Conştiinţa faptului că aparţinem unei structuri incomensurabile, că
misterul cosmic trebuie trăit şi nu afirmat, a aşezat sistemele filosofice elaborate în puncte
diferite faţă de problematica fundamentală, şi dacă priveşti convergenţa acestor puncte, imaginea
obţinută îşi uşurează perceperea globală.
Fără să te vindece pe deplin, aceasta, imaginea convergentă, are darul să te facă să
sesizezi mecanismul devenirii.
“Pe o potecă lăturalnică, un înţelept îşi ducea liniştitul trai
Mâncând atât cât să vieţuiască numai.
Si oricât de sărac şi vrednic de milă părea,
El era fericit şi se stima.”
S-a afirmat multă vreme că această atitudine propusă de filosofia orientală defineşte o
extremă. O extremă acuzată de gîndirea occidentală, că propovădueşte inacţiunea, inactivitatea,
fatalismul pasiv, lucru deloc adevărat şi care a arătat doar că occidentalii nu pot pătrunde dincolo
de aparenţele culturii orientale. Incercarea înţeleptului oriental de a păstra trupului său condiţia
de vehicul al spiritului reflectă dorinţa aprigă de a armoniza cele două extreme ale existenţei:
Inceputul şi Sfîrşitul. Trecerea din uter în mormânt trebuie să lase un semn, semnul acesta fiind
esenţial pentru existenţa Universului.
Trupul reprezintă eternul Sfîrşit, pe cînd Spiritul este ilustraţia eternului Început, iar
conştiinţa-cunoaştere, care încearcă să găsească armonia celor două contrarii, va deveni unelement al Universului cu drept la eternitate.
Pe oriental îl preocupă în permanenţă calea, cu particularităţile şi singurătăţile sale, el
este convins că trebuie să se preocupe de perfecţionarea propriului destin astfel putînd să se
alăture Devenirii Universale, şlefuindu-i şi mai mult puritatea. Destin, care, odată creat, te face,
în funcţie de capacitatea ta de a Deveni, mai apt să înţelegi, altminteri mulţumeşte locului
câştigat de puterile tale, mai salbe sau mai puternice.
Pentru occidental, în schimb, calea trebuie urmată de cât mai mulţi, ea trebuie să fie
comună, cumulativă. Destinul universal este o ţintă către care trebuiesc atraşi cât mai mulţi,
pentru definirea unui destin colectiv care este mai important decât destinul personal.
Pentru aceasta se naşte promisiunea, imaginea făgăduinţei ce conduce către lăcomie,
către insaturaţie.
Nu mi-e destul. Şi după orişice
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 84/394
Aş spune : încă o dată !
Orice se-ntâmplă-i ca şi cum
s-ar întâmpla c-o fată.
Ah nici un rod nu mi-e destul,
Il vreau şi-n alte chipuri.
Se poartă râul către mări,
Dar piere în nisipuri.
Nu-i apă să astâmpere de-ajuns,
nu mi-e destul vieaţa, cartea.
Iubire-aş vrea, pierzare, jar,
cum voi simţi odată moartea.
Nici din lumină n-am destul,
Căci ea-i doar o legendă, iată.
Nimic din zare nu-i destul,
Vreau totul înc-odată.”
Dacă pentru oriental existenţa înseamnă participarea singulară şi permanentă la destinulcosmic, pentru occidental existenţa este drumul către un destin cosmic promis. Iată de ce,
destinul orientalului nu are început şi sfârşit, pe când cel al occidentalului se petrece strict între
cele două limite.
Sipetul de zestre
Fiecare formă materială este un sipet de zestre, în care se plămădeşte strucutra de funcţii primordiale pentru Devenirea Universală. La rându-i, fiecare Formă Materială se găseşte într-un
sipet şi face parte dintr-o structură producătoare de funcţii.
Dar să nu vă lăsaţi păcăliţi, crezând că importanţa structurilor creşte odată cu
dimensiunile lor de volum, pentru că dimensiunile universului sunt definite de eficienţa şi
importanţa funcţiilor de Dezmărginire, ele nu se rezumă doar la a defini spaţiul şi timpul.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 85/394
Spaţiul şi timpul sunt dimensiuni importante pentru om, deoarece îi permit să fixeze
cunoştinţe despre cosmosul pe care îl percepe, dar limitele acestor dimensiuni sunt date tocmai
de modul de raportare şi subiectivitate. Orice funcţie a dimensiunilor sapţiu şi timp este relativă,
fapt de altfel normal, dacă ne gândim că ele trebuie să definească realităţi perisabile, realităţi ce
sunt percepute de facultăţile cu care este dotată fiinţa numită om. Probabil că toate celelalte
dimensiuni ale Universului, ce astăzi nu sunt încă definite de om, sunt la fel de relative, pentru că
toate Formele Materiei sunt perisabile. Totalitatea dimensiunilor pe care le atribuim universului
necesită, pentru a fi cuprinse, cunoştinţe despre modul în care funcţionează mecanismul inefabil
al tandemului energie-masă, ce formează Materia însăşi. Dar, mai ales, trebuie să devenim
conştinenţi că Universul, în sine, este lipsit de diemnsiuni. Dacă vrem să înţelegem mecanica
inefabilă a relaţiilor dintre dimensiuni în Univers, trecuie să înţelegem modul de manifestare a
celorlalte Forme Materiale, pentru că şi ele, la fel ca omul, îşi definesc fiinţarea prin dimensiuni
relative, dependente de mijloacele de cunoaştere a Realităţii ce le conţin. Cunoştinţele actuale ale
omului descifrează cu greu funcţiile subtile ale unei alcătuiri impalpabile ca energia. Şi totuşi,
după cum par a fi descifrate ultimile tendinţe ale Realităţii, dimensiunile energiei dovedesc a nu
limita cu atâta stricteţe teritorii ce trebuie să rămână necunoscute, ci, mai de grabă, ne sugerează
modalităţile de orientare către sensurile primordiale ale naturii Realităţii Universale, acolo unde
se nasc cu adevărat dimesiunile fundamentale, ce stau la baza Devenirii şi Dezmărginirii
Universului, prin formele sale materiale.
Formele Materiale sunt purtătoare şi generatoare de funcţii active ce contribuie permanent la Dezmărginire, or aceste funcţii trebuiesc cuantificate pentru a se putea opera cu ele
într-o demonstraţie ce ţine de natura umană. Definirea acestor dimensiuni este importantă pentru
om, pentru nevoia sa de a înţelege Devenirea universală ; pentru Univers, în schimb, doar efectul
manifestat de aceste dimensiuni este important, pentru că un impuls ce se naşte într-un punct al
Universului va influenţa direct sensul evoluţiei întregii Materii universale.
Acest fapt presupune că Materia se combină şi combină permanent într-o sumă de
Realităţi universale ce conţin Devenirea ca sens şi scop. Momentul prezent al Devenirii este
definit de totalitatea funcţiilor Materiei care presupun masa ca formă de conservare şi energia ca
formă de informare. „Cunoaştem la substanţele compuse forma şi materia, ca de exemplu la om
sufletul şi corpul. Nu putem însă susţine că esenţa i-ar reveni numai uneia din ele. Că materia
singură, considerată în sine, nu poate fi esenţa lucrului rezultă din faptul că un lucru poate fi
cunoascut şi subordonat unei specii sau unui gen prin esenţa sa. Dar materia nu este începutul
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 86/394
cunoaşterii şi, nu este posibilă determinarea genului sau a speciei unui lucru pe baza ei, ci
numai ca urmare a ceea ce este un lucru conform actului său (secundum id quod aliquid actu
este). Dar nici forma, considerată în sine, nu poate fi socotită esenţa unei substanţe compuse,
deşi unii gânditori au încercat să susţină această părere. Căci rezultă chiar din cele spuse până
acum că esenţa este tocmai ceea ce se înţelege prin definiţia unui lucru.”
Desigur că, la acea vreme lui Toma D׳Aquino i-ar fi fost greu să opereze cu nuanţele care
astăzi ni se par de la sine înţelese, dar este remarcabilă intuiţia teologului în ceea ce priveşte
manifestarea Formei Materiale ca un întreg articulat ce funcţioneză doar în virtutea unor funcţii
esenţiale.
Teoriile evoluţioniste surprind două momente importante ale devenirii : tendinţa spre
individul perfect şi abaterea absolută. Fiecare Formă Materială tinde să ajungă la expresia
completă: individul perfect ; dar pe parcursul acestui proces au loc abateri ce desprind, din
trunchiul principal al procesului, o formă ce devine originea unui alt proces de obţinere a unei
forme perfecte şi aşa mai departe. Individul perfect este o formă lipsită de importanţă, care este
menit a priori dispariţiei fără efecte. El este un capăt de linie, şi dincolo de el nu mai urmează
nimic, dar rolul său a fost tocmai întreţinerea procesului care să ducă la obţinerea sa, pentru că
acest proces a făcut posibilă apariţia abaterilor deschizătoare de alte procese ce dezvoltă
Devenirea Materiei. Fiecare Formă Materială dezvoltă o Realitate a Devenirii şi defineşte o
dimensiune a Universului ce are nevoie de altfel de sisteme de cuantificare decât cele ale
spaţiului sau timpului, care sunt dimensiunile unor Realităţi ale cantităţii.Abaterile ce apar din parcursul spre un individ perfect nu se dezvoltă linear, ele nu vor
păstra întotdeauna sensul direcţiei parcursului din care s-au născut, dar nici multe dintre calităţile
conţinutului. Apar astfel posibilităţi de a fi reactualizate calităţi caduce, recesive, dar şi direcţii
de dezvoltare atipice, laterale, sau contrarii celei din care abaterea a pornit. Ca şi Devenirea,
calităţile fundamentale ale Universului sunt inefabile, sau cel puţin, inefabile pentru cunoaşterea
umană actuală. Ceea ce te face să presupui că, fiecare Formă Materială a Universului este unică
şi îşi cunoaşte Realitatea după dimensiuni definite de capacităţile senzoriale specifice. Totalitatea
Formelor Materiale poate fi împărţită în două : pe de o parte categoria formelor ce sunt
complementare într-o Realitate şi atunci se pot percepe una pe alta şi categoria formelor ce nu
sunt complementare şi care, în consecinţă, nu se percep. Oricum, aceste două categorii de Forme
Materiale sunt guvernate fundamental de principiile informării, care stabilesc sensurile şi
obiectivele schimbului de informaţii ce au ca scop Dezmărginirea universală.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 87/394
În toate teoriile ştiinţelor exacte, energia a fost legată direct de mişcare, orice altă formă
de manifestare a acesteia intrând în categoria esotericului. Obsesia omului pentru cucerirea
geografică a spaţiului l-a făcut să neglijeze oricare altă calitate a energiei şi, mai ales, aceea a
comunicării. Apariţia inteligenţei artificiale a demontat acest fetiş, şi a dovedit importanţa
comunicării, dar mai ales diferenţa dintre ea şi informare, nu doar la nivelul semnului ca element
al acesteia, ci la nivele cu mult mai profunde şi mai revoluţionare pentru evoluţie. Dar asta este o
chestiune de care ne vom ocupa mai încolo în cartea numită Pianul cu patru urechi .
Putem afirma însă, cu certitudine, că omul, în lungul evoluţiei sale, s-a preocupat
îndeosebi de cunoştinţele derivate din studiul masei, a catalogat şi aprofundat aceste cunoştinţe şi
a dat naştere a ceea ce îndeobşte numim „ ştiinţele pozitive ” În schimb, tot ceea ce părea
nemăsurabil, ce brutaliza cunoşterea prin simţuri, ce nu se supunea măsurătorilor şi analizelor cu
mijloace inventate special, toate acestea au fost aruncate în ceea îndeobşte numim „ metafizică”,
adică ştiinţa ce se ocupă cu eşafodajele logice, dar mai puţin măsurabile, cea care cuantifică
procesele energetice. De-a lungul istoriei sale, omul a dezvoltat ştiinţa informării, rămânând însă
mereu la suprafaţa ei. Transmiterea cunoştinţelor, informaţiilor despre anume forme, ce au
derivat din procesul cunoaşterii, pare o tehnică specifică şi specializată. Un proces pe care – s-ar
părea (?!?) - doar omul este capabil să-l realizeze. Realitatea dovedeşte că actul informării este
comun tuturor formelor din Univers. Forma de informare dezvoltată de către om este specifică şi
specializată, dar la fel de bine şi celelalte forme de informare, ale celorlalte Forme Materiale sunt
specifice şi specializate. Modalitatea de transmitere a informaţiilor, folosind fixarea acestora pediferiţi suporţi constituie principiul fundamental al Dezmărginirii universale. În lumea Formelor
Materiale se schimbă doar materialele şi modalităţile de fixare a informaţiei, restul procesului
trebuie să respecte cu sfinţenie sensurile fundamentale ale Devenirii.
Evoluţia ştiinţei informării a ajuns într-un punct crucial în care informaţiile creative, ce au
menirea de a contribui fundamental la Devenire, nu se mai pot suprapune pe procesele
cunoaşterii, care au rolul de a permite asimilarea unor nivele ale Inefabilului, pe care Devenirea
le transformă în Realităţi.
Creativitatea poate, sau nu poate, da naştere unor Realităţi cu efect în procesul de
Dezmărginire. Cele mai multe din actele creative nu impun Realităţi fundamentale, ci doar
pregătesc apariţia acestora prin lărgirea Realităţilor ce le cuprind. În egală măsură, informarea
poate, sau nu poate, defini corect o sumă de cunoştinţe despre o anume Realitate. Noile
descoperiri tehnologice, ne ajută să realizăm faptul că cele două procese : creativitatea şi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 88/394
cunoaşterea nu sunt complementare ci alternative, fiecare dintre ele definindu-şi şi
dezvoltându-şi propriile funcţii şi principii.
De foarte multă vreme se afirmă că creativitatea este o formă a cunoaşterii ceea ce este
profund fals. Creativitatea nu se poate supune cunoaşterii, tot aşa cum cunoaşterea nu este sub
nici o formă creativă.
Creativitatea dă naştere unor realităţi ce vor putea fi cunoscute, iar cunoaşterea
defineşte informaţii ale realităţii ce se pot alcătui apoi în structuri care vor sta la baza unui
proces creativ viitor.
Năstruşnice alcătuiri ale gândului
Pe măsură ce în mintea mea se formulau spusele de mai sus, se întărea tot mai pregnant
vechea afirmaţie că toate adevărurile sunt perisabile şi că ele se redefinesc continuu în funcţie de
mişcările fundamentale de la nivelul primordial al Materiei. Pentru că nu există nici o formă
neperisabilă, nu există nici o astfel de formă care să se sustragă mişcării. Iar mişcarea, ivită
oriunde în Univers, va pune în circulaţie informaţii proaspete şi se va propaga în întreaga
alcătuire a acestuia. Chiar dacă, într-o seară de vară, undeva la munte ne sperie numărul de stele
ale cerului - ceea ce ne arată că suntem pierduţi, undeva în imensitate, şi că există o disperată
neputinţă de lua legătura cu alte lumi – oricât ne-ar speria impresia aceasta, nimic nu se naşte în
Univers fără să fie armonizat cu o Nevoie născută undeva, aiurea. Universul este o alcăturie de
informaţii care circulă în întregul său, informaţii menite să facă faţă cerinţelor ivite în procesulde Dezmărginire.
Oricât ar părea de neimaginabil, acest proces constituie baza armonizării Formelor
Materiale aparţinătoare Universului şi care, fiecare, contribuie la Dezmărginire. În acelaşi timp,
mişcarea asigură permanenta lipsă de memorie a elemetelor primordiale ce alcătuiesc Formele
Materiale. Mişcare este o calitate a materiei care asigură nu numai posibilitatea de a realiza, sau
desfiinţa compuşi ci - mai ales – şi aceea de a menţine memoria primordială a elementelor
fundamentale, în orice alcătuire ar exista, într-un anume moment dat.
Desigur, mare parte din afirmaţiile de mai sus pot fi luate drept un atac violent asupra
bunului simţ al cunoaşterii umane. Se poate afirma că sunt erezii, născute de mintea bolnavă a
unuia ce pare bântuit mai degrabă de năstruşnice alcătuiri, decât de spiritul riguros necesar
pentru a face publice unele gânduri cu pretenţii de sistem. Un argument solid ar fi că sunt foarte
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 89/394
puţine probe în favoarea unor astfel de afirmaţii. Foarte puţine probe cunoascute încă ; afirmă
diavolul mic ce mă îndeamnă să cred în ceea ce scriu.
Pâna la urma urmei, ceea ce mă interesează pe mine este doar demonstraţia că la baza
fiinţării nu stă mişcarea ci informare şi că fundamental pentru orice Formă Materială nu este
cunoaşterea ci creativitatea.
Restul sunt avatarurile unui proces fundamentat de prejudecăţi pe care refuzăm să le
supunem unei analize nesubiective. De cele mai multe ori nici nu le supunem vreunui fel de
analiză; pur şi simplu le acceptăm în virtutea rangului lor de adevăr moştenit.
Această primă carte – ca şi cele ce vor urma - nu a avut alt scop decât acela de a încerca
să descriu o structură posibilă , şi de a-i argumenta funcţiile.
Este convingerea mea că Universul nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată o stare stabilă,
rezultată dintr-un proces unic şi irepetabil, ci un structură dezechilibrată, strict dependentă de
circulaţia celor mai firave informaţii ce se nasc în interiorul său.
Efectele acestora nu sunt nici imediate, nici cutremurătoare, ci mereu adaptabile. Iată de
ce îmi pot afirma mereu că, Universul nu s-a născut şi nu va pieri niciodată ; că el nu este gazda
noastră (prietenoasă sau nu), dar că viitorul său (sensul acestuia nu starea ) este strict dependent
de evoluţia noastră, a fiecărei Forme Materiale ce-i intră în componenţă. În consecinţă suntem
chiar alcătuirea sa, chiar propria sa Devenire.
Dar asta nu înseamnă că vreu să vă conving, şi că propovăduiesc convingerile mele ca penişte adevăruri. Nu vreau să fac altceva decât să descriu, să relev, să eşafodez, un aspect al unei
Realităţi posibile. Dacă ceea ce cred eu este adevărat, sau nu are foarte puţină importanţă. Dacă
este valoros, sau nu are la fel de puţină importanţă. Afirmaţiile ce vor fi trupul acestui op, nu se
vor importante, valoroase, fundamentale, ci doar plăpânde seminţe energetice ce pot prinde viaţă
sau nu, în viitoare alcătuiri.
Pe măsură ce mă apropii de limita existenţei mele, am tot mai mult sentimentul că
Apocalipsa contemporană se apropie de momentul în care va produce transformări
spectaculoase. Dar în Univers nu există revoluţii, procesele sunt minuţioase, lente şi eterne. În
lipsa unui scop şi a timpului, Universul este indiferent sensului propriei sale Dezmărginiri. Dar
pentru noi, fiecare moment de revelaţie este un spectacol de la care nu vrem să lipsim. Iată de ce,
m-ar interesa tare mult, să văd conturându-se mai clar noile căi de după Apocalipsă.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 90/394
Stimate cetitorule !, cel care ai rezistat până la această pagină ; lucru greu de crezut şi de
fel condamnabil. Dacă ai rezistat, ţi se cuvin cuvinte de admiraţie şi preţuire, dar nu te îndoi că
voi fi în continuare la fel de neruşinat şi lipsit de cuviinţă, şi mă voi strădui să descriu un
Univers bicefal, dependent de informaţiile noi care circulă şi de modul în care acestea prind
formă.
Voi încerca doar să mă străduiesc a fi consecvent propriilor convingeri, pentru că, nu-i
aşa :
„Ce greu e să fii tu însuţi,
Neverosimil iepure, împuşcat înainte de a te naşte,
Când fuga cu miros de carne şi cu scurgere de sânge
a părinţilor tăi a şi hrănit
vreo rădăcină de iarbă.
Mai întâi trebuie să fii tu, şi pentru asta
trebuie să te naşti din vreo familie
pe care nu ţi-ai ales-o, şi care nu te-a ales –
aidoma păcatului originar.
După aceea trebuie să fii,
între alte fiinţe să fii,în ghiotura de fiinţe să fii,
să le respiri şi să te respire.“
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 91/394
Cartea a II-a
Nu exist,
deci sunt
nemuritor.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 92/394
Despre unu definit în doi.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 93/394
În cartea ce tocmai ai terminat – o!, răbdatorule – ne-am ocupat mai mult de masă,
convenind că materia este una, dar că existenţa ei este condiţionată de prezenţa definitoarie a
celor două componente esenţiale: masa şi energia, amândouă avându-şi originea în
nonconceptualul Haos. Nici una dintre formele materiale perceptibile ale Universului nu poate fi
întrupată doar de una singură - şi doar de aceasta -, dintre cele două componente ale Materiei. În
lumea Formelor Materiale, nimic nu este doar masă, cum nimic nu este doar energie. Iar după
cum ar spune Lucian Blaga „Ştiinţa, apăsând cu mână tare materia, simte rezistenţa energiei şi e
silită să încheie un compromis cu ea; se face un stat în stat, energiei i se acordă drepturi largi în
cadrul materiei.”
Şi totuşi, până şi în zilele noastre nu a fost anihilată tentaţia de a privi masa şi energia ca
două universuri paralele, care au existenţe paralele, dar care pot coexista în anumite momente,
care rămân două lumi ce nu au legături precise, definite, concrete. Vorbim mereu despre
alternanţă, despre transformare, suntem obsedaţi de modalităţile de trecere a unei forme în alta,
dar nu gândim încă Materia ca formată fiind, în mod indisolubil, din masă şi energie, capabile
să definească şi să pună în funcţiune existenţa unei Forme Materiale. Poate că dacă am face acest
lucru mai hotărâţi, am înţelege că funcţiile Formelor Materiale sunt altele decât cele pe care le
definim din relaţia masă-energie, că acestea sunt funcţii interne ce întreţin existenţa Formei
Materiale, dar că funcţiile în sine ale Formei Materiale se exprimă în structura în care ele există.
Pentru că o percepem mai simplu prin simţuri, masa se impune în existenţa noastră cu
mult mai multă uşurinţă, şi pare a fi un univers individualizat ce există în afara energiei, pe careo putem defini încă ezitant, şovăitor. Iată de ce, cred, vorbim despre materie mereu referindu-ne
la masă şi nu ţinem cont că întregul Univers este Materie, în care masa şi energia sunt
componenetele fundamentale, că nu putem vorbi despre o alternanţă pentru că Formele Materiale
se definesc prin contribuţia ambelor componente fundamentale, care se manifestă prin legături
indisolubile.
Fiind cu mult mai uşor de observat, şi de prelucrat, cel puţin pentru specia umană, masa
are o relaţie directă cu instrumentele de cunoaştere şi, de cele mai multe ori, a provocat
inventarea acestora, în timp ce energia, prin manifestarile sale inefabile, a întârziat mult interesul
pentru crearea unor unelte de cunoaştere, şi, atunci când a facut-o, a născut o atmosferă esoterică,
de iniţiere în mare taină, în nepătruns mister. Toate acestea şi datorită rezultatelor ce
contraziceau mai de fiecare dată bunul simţ al unui contact nemijlocit cu Realitatea. Pentru
evoluţia omului a fost esenţială prelucrarea masei, pentru a putea obţine diversele bunuri de care
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 94/394
avea nevoie; acţionând asupra masei, dându-i o anume formă, a obligat de fiecare dată energia să
împlinească anumite funcţii, doar prin formule de organizare a masei.
Oare ce s-ar întâmpla omenirii când am izbuti să modelăm calităţi ale energiei pe care
doar foarte puţini iniţiaţi - şi cu teribile protocoale! - le pot întrevedea la această oră?
Putem spune că, pe măsură ce materia s-a organizat în alcătuiri superioare, s-ar părea,
ceea ce de fapt nu este adevărat, că masa şi-a impus regulile cunoaşterii cu mult mai multă
uşurinţă decât energia. Întrebarea care se pune, în mod firesc, este: oare până la ce nivel de
organizare al materiei, masa va domina relaţia subiect-al-cunoaşterii , obiect-al cunoaşterii? Iată,
cred, o întrebare căreia ar trebui să-i acordăm ceva mai multă atenţie, mai ales că în societatea
umană contemporană sunt unele semne ce atestă preocupări din ce în ce mai atente vis-á-vis de
capacităţile noastre de a înţelege şi defini starea energiei. Ar mai fi, însă, o condiţie importantă;
omul ar trebui să renunţe la aroganţa de a raporta totul la speculaţiile sale subiective, pe care să
încerce cu străşnicie să le impună dominant în relaţiile cu celalte Forme Materiale.
Universul nu s-a străduit de fel, n-a făcut nici un fel de efort pentru a-l crea, apariţia sa, ca
formă cuprinsă în evoluţia Dezmărginirii, s-a datorat jocului cauzal, şi trebuie acceptat faptul că
specia noastră face parte, alături de toate celelalte forme ale Materiei, din tendinţa universală a
lipsei de scop.
Nimic, şi nimeni, nu a premeditat apariţia Formei Materiale numită mai târziu Om, şi nici
nu a făcut aceasta cu un anume scop. Apariţia unei astfel de forme este rezultatul tendinţei
oportunismului cosmic de a crea forme capabile să se adapteze mai activ unei realităţii. Neândoielnic, fiinţa umană se situează mereu într-un anume punct, de unde întreagă existenţa se
defineşte aşa cum o surprinde Eugenio Montale:
„ Palid şi uituc în după amiezi
lângă zidu-ncins dinspre livezi
să asculţi prin mărăcinii sterpi
şfichiuiri de mierle, fâşâit de şerpi.
Pe minuscule clăi urcate,
în spărturi de sol şi prin borceag,
să pândeşti furnicile roşcate
cum se rup şi se-mpletesc şirag.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 95/394
Să observi prin frunze cum se zbat
solzii de ocean îndepărtat
pe când din pleşuvele coline
suie-n tremur greirii spre tine.
Şi mergând prin soarele ce doare
Să simţi cu mâhnită uimire
Cum e viaţa toată, truda-i rotitoare
În acest ocol al unui zid ce are
Pe coamă o creastă de cioburi subţire.”
Orbiţi, nu aş spune nejustificat, de limitele ce caracterizează existenţa Formelor
Materiale, raportăm totul la ceea ce poate fi definit prin ele. Desigur, avem nevoie de dimensiuni,
avem nevoie de antinomii care să ne faciliteze orientarea pe aceste dimensiuni, avem nevoie de
cunoştinţe temeinice despre limite, pentru a încerca să acţionăm asupra lor, dar toate acestea sunt
probleme ale Formelor Materiale perisabile, supuse descompunerii. Pentru întregul alcătuit din
totalitatea Formelor Materiale, aceste probleme nu există, există numai o alternanţă cauză-efect
ce contribuie eficient la realizarea Dezmărginirii.
Este de presupus că, de vreme ce de-a lungul timpului, Materia s-a organizat în forme din
ce în ce mai sofisticate, mai subtile, combinând masa în modele tot mai rafinate, într-o evoluţiecontinuă, este de presupus spun, ca energia să se fi supus aceluiaşi proces. Este greu de crezut că
energia să aibă o manifestare constant lipsită de evoluţie, în timp ce masa se supune unui proces
de rafinare continuu. Ba, ceva îmi spune, că cea care are un mod de a fi constant lipsit de
evoluţie este masa şi că energia impune evoluţia, rafinarea, obligând elementele masei să
alcătuiască forme de neânchipuit pentru un anume stadiu al evoluţiei. Iar lucrul acesta se
întâmplă pentru că energia impune mereu alte funcţii masei, funcţii ce au nevoie de forme noi
pentru a se putea exprima. Putem spune că masa dă energiei formă cognoscigbilă, iar energia, la
rândul ei impune masei o memorie fundamentală către care aceasta va tinde, indiferent de nivelul
structurii din care va face parte. Dacă vreţi, acesta poate fi scopul relativităţii întregului Univers.
Nimic din toate acestea nu ar fi posibil fără întreţinerea unor modalităţi de transmitere a
informaţiilor în lungul lanţului de cauze-efecte, cu alte cuvinte, materia trebuie să întreţină mereu
o formă de comunicare, pentru a păstra capacitatea de adaptare la realităţile născute de condiţiile
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 96/394
impuse de anumite tendinţe. Dintr-o înfruntare: Formă Materială-Realitate, învingătoare iese
întotdeauna Forma Materială, pentru că ea însăşi este Realitate, o Realitate oportunistă ce tinde
mereu, prin adaptare, să se suprapună pe forma unui anume moment al Realităţii, modificându-l
substanţial şi, ceea ce este şi mai important, are capacitatea de a-şi transmite informaţiile ce s-au
născut dintr-o situaţie sau alta, acţionând astfel continuu distructiv asupra Realităţii.
Dacă analizezi, până la ultima consecinţă, o Formă Materială vei observa că elmentele
primordiale ale masei sunt aceleaşi: particulele elementare, corpusculii; dar relaţiile dintre
acestea sunt născătoare de funcţii care fac diferenţele uriaşe dintre forme. Iar funcţiile, ce
stabilesc regulile de combinare ale elementelor de masă, sunt manifestări ale energiei, care vin
din anumite nivele ale unui Inefabil generator de non-conceptualitate. Mi se pare deosebit de
important să acordăm atenţie funcţiilor ce se desprind din relaţiile structurilor materiale cu
elementele primordiale, în primul rând pentru că acestea prefigurează evoluţia ulterioară a
Materiei. În evoluţia sa spre o adaptare din ce în ce mai sofisticată, Materia îşi bazează direcţiile
evolutive pe previziunile derivate din funcţiile generate de elemntele primordiale. Pur şi simplu,
rafinarea şi capacitatea de adaptare practic, infinite ale Formelor Materiale, au la bază acest izvor
permanent provenit din funcţiile generate din relaţiile elementelor primordiale cu structurile
maeriale deja existente. Să nu uităm sub nici un chip că acestea – elementele primordiale – pot fi,
la fel de bine, sau undă, sau materie.
Dacă este să priveşti din perspectiva nemuririi cele două componente ale unei Forme
Materiale, poţi afirma cu uşurinţă că masa – în parcursul evoluţiei alăcătuirii Formelor Materiale- este mereu Dezmărginită, iar energia mereu discontinuă; ea trebuie să vină din Haos, să
genereze Haos şi să se re-transforme în Haos, funcţia ei fiind de memorie a Formei Materiale.
Descompunerea Formei Materiale şi eliberarea energiei către Haos va constiui momentul
de revelaţie de care are nevoie Materia pentru a reface o Formă Materială nouă, conformă cu o
Realitate nouă.
Cu alte cuvinte: dacă nu exist, atunci sunt nemuritor , iar omul respectă acest proces în
evoluţia sa de-a lungul unei existenţe şi întreaga sa Devenire depinde de cantitatea de revelaţii pe
care este capabil să şi le inducă.
Interesant este că putem face, până la un punct, o analogie cu semnele unui alfabet: în
alcătuirea unui cuvânt, un semn contribuie la producerea unei cantităţi de informaţii
fundamentale, constante, odată ce acesta a fost scos din alcătuirea cuvântului, îşi pierde
memoria, devine o parte a Haosului şi poate căpăta orice altă funcţie, descărcat fiind de orice
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 97/394
informaţie transmisibilă. Practic, un semn scos dintr-un cuvânt rămâne o memorie egală cu ea
însăşi, cu nimic creativă. Memoria semnului devine creativă doar în legătură cu alte memorii ale
unor semne cu care vor crea un cuvânt
Cea care dispare periodic dintr-o combinaţie materială este energia, iar dispariţia acesteia
impune eliberarea elementelor de masă dintr-un anume sistem de relaţii, prin dispariţia funcţiilor,
şi revenirea la o memorie anterioară. Procesul se repetă, până ce este atinsă starea de lipsă de
memorie, de non-conceptualitate, şi revenirea la un anumit nivel al Inefabilului pe care-l
modifică spre o stare superioară. Virtualitatea este o memorie ideală, tocmai pentru că este non-
conceptuală, capabilă să fie orice, pentru că, în fapt, nu există.
Iată de ce, putem crede că întreaga existenţă a materiei este dominată de memoriile non-
conceptualizate anterioare, fiecare element ce intră în combinaţia dictată de funcţii aduce cu sine
presiunea memoriilor inefabile anterioare, venite din non-conceptual.
În momentul în care a izbutit să se desprindă dintr-o anumită combinaţie, elementul
primordial se va supune procesului de reducere spre noua sa stare de non-conceptualitate. Acest
moment este cel care-l prepară pentru a putea începe o nouă aventură, dar într-o altă formă şi cu
o altă memorie. Această nouă aventură având ca iniţiator o Lipsă născută în Cosmosul material,
o Lipsă care crează o stare de dezechilibru ce induce o puternică rezonanţă ale cărei vibraţii vor
excita elementul primordial şi-l vor determina să redevină materie şi să intre în noua combinaţie
materială.
Fiecare Formă Materială, cu cât este mai complicată, mai sofisticată, cu atât conţine oserie mai mare de memorii anterioare, iar sensul ei este să revină la lipsa de memorie, pentru a
lansa un nou şir de combinaţii ce au ca rezultat Forme Materiale. Elementul primordial intră în
Cosmos, devine Materie, cu nevoia imperioasă de a-l părăsi, de a reveni în Haos, şi astfel este
capabil a întreţine o serie de cicluri cu funcţii în Dezmărginire.
De aceea se poate spune că, elementele de masă din care sunt alcătuite Formele
Materiale sunt aidoma semnelor unui alfabet. Ele există într-un număr limitat dar facilitează,
practic, circulaţia unei infinităţi de informaţii, pentru că pot fi combinate mereu în baza altor
funcţii. Chiar şi atunci cînd formează acelaşi cuvânt, cantitatea de informaţii conţinută în acesta
depinde de funcţia pe care o are în sistemul informaţional pus în circulaţie. Fiecare element de
masă este purtător al unei memorii, iar contribuţia sa la crearea sensului unei Forme Materiale va
depinde de locul pe care această memorie îl va avea în funcţiile de bază. Odată ce scopul pentru
care Forma Materială a fost creată a fost atins, funcţiile vor dispărea, iar elementele primordiale
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 98/394
vor tinde către memoria lor iniţială. Forma Materială se descopune, elementele primordiale,
semnele dacă vreţi, vor tinde să revină în Haos, de unde se vor întoarce iar sub forma unei
memorii primordiale.
Tot acest proces reversibil constituie un mecanism de informare prin care Materia îşi
organizează pornirile oportuniste de adaptare la Realităţile pe care fiinţarea sa le-a creat. Materia
nu poate rămâne decât într-o stare de veşnică neadaptare, de veşnic dezechilibru faţă de realitatea
Dezmărginirii, iar Devenirea, prin repetarea continuă a acestui proces, nu poate nicicum fi
supusă unui sens sau unui scop, datorită faptului că, de fiecare dată elementul primordial revine
lipsit de memorie, dar într-o formă evoluată.
Energia este menită să întreţină virtualitatea, lipsa de definiţie atotcuprinzătoare ce face
posibilă varietatea infinită de funcţii ce se pot naşte în fiecare clipă şi care sunt mereu instabile.
Ele apar, se definesc, există, pier şi se pot redefini în forme noi, sau atavice care reiau momente
pierdute în parcursul Devenirii, mărind astfel capacitatea de Dezmărginire. Faptul că, şi în cele
mai luminate, progresiste şi îndrăzneţe minţi ale unui moment istoric se instalează incapacitatea
de a defini anume forme, ce peste puţin timp sunt doar nişte expresii ale evidenţei, nu se
datorează unor limite ale gândirii acelor personalităţi, ci faptului că nu există încă funcţii pentru
acele forme.
Şi mai înseamă că Inefabilul este la fel de perfectibil şi de sensibil ca şi lumea Formelor
Materiale, doar că el trebuie să fie capabil a întreţine non-conceptualitatea, pentru că altfel ar mai
trebui câteva Universuri pentru a adăposti mulţimea de forme model ce ar trebui stocate, pentru aexista o memorie îngheţată în concepte.
Odată ce funcţiile s-au definit, ele şi doar ele, impun căutarea drumului spre o formă
nouă. Fiind un proces şi nu o stare, progresul este, la rândul său, o manifestare relativă şi are un
parcurs discontinuu, relativ.
Îndrăznind să privim lucrurile în felul acesta. putem afirma că realţia Haos-Materialitate
are alt sens şi alt parcurs decât cel pe care l-am acceptat până acum.
În această a doua parte îmi voi lua îndrăzneala – de parcă până acum n-aş fi facut-o! – să
cercetez tocmai această relaţie cu Haosul. Când spun cercetez să nu credeţi care cumva că voi
deveni brusc un savant, ci că voi cerceta în felul meu cârtitoriu, cercând totuşi să păstrez
respectul cuvenit înaintaşilor.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 99/394
Cum nu exist
De când se ştie omenirea, progresul – în ultimă instanţă - a fost măsurat prin rafinamentul
produselor puse în circulaţie la un moment dat. Evoluţia istorică este definită, şi analizată în
profundă dependenţă, de trecerea de la arcul cu săgeţi, la ultimul model de televizor cu plasmă,
de la mersul pe jos la aeronavele spaţiale. Părerea generală este că noi datorăm totul acestei
evoluţii, şi ne închinăm recunoscători în faţa idolilor tehnologici. Fiecare generaţie nouă
deschide ochii înconjurată fiind de ultimele unelte puse în circulaţie, ştie să le mânuiască şi
iubeşte climatul acesta dominator. Şi totuşi, în mijlocul mulţimii de oameni ce alcătuiesc o
generaţie, există şi o sumă de nemulţumiţi ce vor trudi pentru îmbunătăţirea calităţii uneltelor,
dar nici ei, nici ceilalţi, nu par conştienţi de faptul că mediul în care trăiesc doar cuprinde şi
uneltele, adică ele formează doar un mijloc de prelucrare, şi nu sunt nici pe departe condiţia
însăşi a mediului. Conform acestor concepţii, locuitorii junglei amazoniene, sau cei pierduţi în
sătucurile izolate din pădurile Africii, Indiei sau României sunt nişte primitivi cu mentalităţi pe
măsură, pentru că nu beneficiază de înalta tehnologie, pentru că refuză să accepte ritmul
dezvoltării tehnologice. Şi totuşi, la o observare organizată şi atentă, poţi dovedi că evoluţia
mentală, spirituală a acestor populaţii este surpinzător de profundă şi – în acelaşi timp – într-o
legătură cuprinzătoare cu modernitatea timpului în care trăiesc, fără a fi legată direct de stadiul
uneltelor. Chiar dacă există o defazare evidentă, mentalitatea locuitorilor din localităţi izolate şi
lipsite de aportul abundent al uneltelor moderne rămîne în relaţii active cu spiritul timpului,evoluând ca şi celelalte forme materiale.
Mentalitatea unei populaţii are o relaţie de o anume tendinţă energetică cu timpul său,
indiferent de stadiul uneltelor, şi spun asta fără să cred vreo clipă că nivelul de performanţă a
uneltelor nu ar avea o influenţă profundă asupra evoluţiei mentalităţilor. Ba dimpotrivă, doar că
trebuie să admitem faptul că există o legătura subtilă între spiritul Universului şi formele sale
materiale, legătură ce se concretizează prin apariţia unor armonii energetice ce au ca ultim scop
crearea premiselor naşterii de noi modalităţi de adaptare capabile să întreţină procesul de
Dezmărginire universală.
Fiecare moment al Universului se petrece într-un anume mediu definit de memoria
energetică, şi devine din ce în ce mai evident faptul că există un proces de comunicare ( Atenţie!
Am spus comunicare şi nu informare.) între întreg şi formele componente. Asta denotă faptul că
Formele Materiale sunt mereu informate, că există un proces continuu de comunicare între starea
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 100/394
Inefabilă a Universului şi Formele Materiale perisabile, cu scopul de a întreţine procesul de
adaptabilitate a acestora la Realităţi ce s-au născut din proria lor activitate.
Chiar dacă cercetările antropologilor aduc la lumină surprinzătoare modalităţi de gândire,
teribil de profunde şi moderne, populaţiile marginale vor rămâne catalogate la „primitive” şi
misionari înverşunaţi se vor năpusti asupra lor în încercarea de a le impune modele noi,
strămutate de aiurea.
Omenirea gândeşte, şi afirmă, că unealta l-a făcut pe om, că acestui instrument îi
datorează societatea tot ce are, iar confortul progresului numai de la rafinarea modului de
prelucrare vine. Roata, sau obţinerea focului cu unelte independente sunt considerate momente
ale evoluţiei care au schimbat destinul cosmic al omului, apoi au urmat alte şi alte momente care
au intervenit direct în modelarea destinului fiinţei umane. Orbit de prezenţa materială a uneltei,
cercetătorul nu mai dă atenţie procesului care a dus la apariţia acesteia şi pune saltul făcut în
evoluţie pe seama ei. Desigur, unealta va avea un rol important de jucat, dar acest lucru se va
întâmplă abia după ce aceasta va fi integrată în existenţa socială şi nu doar prin apariţia ei.
Unealta este un rezultat al unui proces creativ, şi nu procesul rezultatul uneltei, chiar dacă
apariţia fiecarei unelte noi declanşează apariţia unui nou proces. Din fericire, procesul de creaţie
presupune un înalt grad de utopie, de tendinţă către un orizont absolut şi inexistent, tendinţă care
descătuşează capacitatea de a imagina, de a defini forme ce odată şi odată îşi vor găsi întruparea
în unelte. Este suficient să ne gândim la toată literatura lui Jules Vern, dar şi a altor utopişti
seduşi de fantastic, pentru a înţelege că definirea Lipsei şi eliminarea ei întreţine o etapă foarteimportantă: creativitatea.
Privind lucrurile din punctul acesta de vedere vom avea surpriza să constatăm că miturile
fundamentale ale omenirii nu mai au aceeaşi încărcătură esoterică. Şi din nou înclin să fiu de
acord cu Lucian Blaga: „ Rostul miturilor este să organizeze haosul impresiilor. Aduncându-le în
legătură cu fii gemeni ai existenţei: materia şi spiritul, sunt uşor de «clasificat ».” Miturile rămân
o expresie a unei prejudicieri care nu s-a definit ca o lipsă încă, din care cauză substanţa lor
dăinuie într-un halou de confuzie, de generalitate, de lipsă de definiţie. Atunci când prejudicierea
nu a instalat înca o lipsă, care să creeze o funcţie definită printr-o nevoie, soluţia pe care o
reprezintă unealta nu s-a impus, nu s-a definitivat ca expresie a înlocuirii lipsei, şi ca atare
modalitatea de înlocuire a lipsei rămâne doar o fantasmă, un basm, un mit despre care omul
fabulează, transformând o năzuinţă într-un vis pe care-l poate povesti.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 101/394
Şi totuşi, nimeni nu rămâne consecvent gândului că: omul a făcut unealta, el a inventat-o,
el a meşterit-o, finalizând un proces care a avut la bază o revelaţie. Probabil că, orbiţi de
aparenţe, nu percepem că progresul înseamnă altceva, un altceva ce are un atât de mare grad de
subtilitate încât este cu mult mai uşor să-l defineşti prin rezultat, iar unealta este doar un rezultat
al acestuia. Progresul constă în altceva, cuprinde un altfel de mecanism, mai inefabil, mai puţin
evident, şi de aceea este un altfel de proces, ce trebuie definit în alţi termeni, trebuie cuprins în
altfel de condiţie, iar din acest proces doar derivă unealta, ca un instrument necesar înlocuirii
unei lipse. „ În primul rând e uşor de înţeles că cel dintâi om care a făcut o născocire practică,
ce depăşea priceperea comună, a ajuns obiectul admiraţiei generale nu numai pentru că
descoperirea sa era folositoare, ci şi pentru că el prin aceasta se dovedea a fi un om iscusit şi
deosebit de ceilalţi. După ce s-au realizat mai multe descoperiri de felul acesta, dintre care
unele slujeau necesităţii, iar altele desfătării, de regulă erau socotiţi ca mai iscusiţi autorii
acestora din urmă, întrucât ştiinţa lor nu era menită să servească utilităţ i.”
La ora actuală, trăim din plin într-o mistică a tehnologiei ce are propriile sale legi, cutume
şi tendinţe. Fără să părăsească, sau să fie părăsit de inefabilul spiritului creativ, omul, ca fiinţă
socială, este copios dominat de mistica tehnologiei, predându-se ei cu arme şi bagaje. De altfel,
omul a început să fie dominat de o mistică a tehnologiei, din momentul în care a inventat prima
unealtă personală numai că evoluţia până la stadiul actual a fost lentă şi ezitantă. Ceva mai
târziu ne vom ocupa mai amănunţit de această stare a uneltei.
Odată ce „era mecanică” îşi impunea spiritul, avalanşa de unelte a ascuns partea cea maiimportantă a personalităţii umane: creaţia. A început să devină tot mai importantă doar existenţa
uneltei, nu şi procesul care a dus la crearea ei, dar, mai ales, important devine grupul de oameni
ce foloseşte unealta respectivă. Acest grup capătă un rol de preot al unei idolatrii civile, ce se
impune cu atât mai mult cu cât este capabil să folosească mai abil unealta. Pe măsură ce uneltele
devin tot mai sofisticate şi mai pretenţioase, pe măsură ce-şi impun dominaţia în activitatea
socială a omului, se topeşte, parcă neexistent, spiritul creativ în favoarea celui mimetic.
Omenirea este totuşi dominată într-un mod inefabil de acest proces ce sălăşluieşte în
intimitatea ei, fără putinţă de tăgadă. Creativitatea este starea fundamentală a Formelor
Materiale, iar omul nu poate face excepţie. Procesul „la vedere” al fabricării, ca şi unealta în sine
sunt teribil de spectaculoase, dar, ascunsă, există o lungă perioadă de subtile prefaceri, care de
fapt, sunt esenţa însăşi a Devenirii Universului. Chiar dacă este ascuns şi marcat de tentaţia
derizoriului, ca expresie a stării de oportunism; chiar dacă, în sine, tentaţia de a domina, sau
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 102/394
deţine unealta marchează prin posesie evoluţia unei noi dimensiuni a Materiei, spiritul de
creativitate sălăşluieşte dominator, şi tinde să-şi modifice substanţial şi continuu influenţa asupra
făpturii umane.
Diferenţa dintre a crea şi a poseda se manifestă ca o încleştare teribilă, pe tot parcursul
unui segment din istoria evoluţiei umanităţii. Pentru că această Nevoie nu a apărut decât adusă de
naşterea semnului (Mă voi ocpa de acest mecanism în ultima carte a acestei scrieri.). Nici una
dintre celelalte Forme Materiale ale Universului nu este dominată de sentimentul posesiei, astfel
necunoscând manifestările tiranice ale acestei Nevoi, altminteri indusă şi educată.
Omul modern tinde să existe tot mai mult într-o comodă dependenţă de prefabricate şi
indicaţii tehnologice. Computerele au înmagazinate cantităţi mari de elemente prefabricate cu
care încep să „domine” lumea, societatea. Gestionând cu precizie un număr mare de combinaţii,
par să aibă acces la teritorii ce conţin prefabricate cu un oarecare aer de originalitate, de
creativitate. În fond însă, este doar o falsă existenţă creativă, mai bine zis o inexistenţă creativă,
ce tinde să se cuprindă în exerciţiul care reclamă o execuţie rapidă şi comodă. Doar că, întreg
acest mecanism este lipsit de energia vitală pe care o presupune adevărata creaţie.
Şi totuşi, fără putinţă de tăgadă, computerul este acela ce marchează un salt foarte mare
pe scara calităţii creativităţii, cu condiţia să fie folosit ca un instrument şi nu ca un panaceu.
Şi dă-i, şi luptă, neicuşorule!
În toate lucrările care-ţi vorbesc despre evoluţia istorică a omenirii, se vor face referiri,într-un fel sau altul, mai avântat, mai sălăreţ, sau mai doct, la progres. Nimic nu se poate fără
progres, şi, invariabil progresul este legat de unealtă. Pentru toţi teoreticienii progresului, unealta
este miezul acestui proces, dar şi expresia lui. Datorită uneltei, ni se spune, omul a ajuns să
progreseze până pe culmile modernităţii de astăzi. Dacă nu ar fi existat unealta probabil, spun ei,
parcursul ar fi fost altul, nebănuit dar oricum nu de invidiat. Chiar dacă, tehnicile moderne de
cercetare au arătat că şi alte specii planetare folosesc unelte, fără să aibă evoluţii atât de
spectaculoase din punct de vedere istoric, teoreticienii se încăpăţânează să proclame unealta ca
miez al progresului. “ Este foarte plauzibil ca gândirea umană şi fabricarea uneltelor să fi mers
mână în mână cu dezvoltarea vorbirii articulate, iar aria lui Broca poate constitui cu adevărat
unul dintre sediile umanităţii noastre şi un mijloc de a urmării relaţiile cu strămoşii noştri în
drumul lor către umanitate.” Aşadar, noi ar trebui să privim unealta ca pe un factor esenţial al
progresului, ca pe elementul cheie care a impus sensul în dezvoltarea istorică a speciei umane.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 103/394
Însăşi istoria ca ştiinţă stabileşte perioadele evoluţiei societăţii umane în funcţie de evoluţia
uneltei, hotărând astfel că acest instrument este definitoriu pentru progresul speciei.
Şi dacă lucrurile nu stau aşa?
Diavolul acela, despre care vă vorbeam la începutul acestui op, nu-mi dă pace. O îndoială
mă încearcă şi nu pot cu nici un chip s-o alung din sufletul meu, chiar dacă îmi spun cu
ferocitate: „Nu văd de ce ar trebui să-ţi pese?” Este foarte adevărat, că privind lucrurile din
vârtejul acţiunilor zilnice, din viteza cu care mi se consumă existenţa, nu-mi prea pasă. Bucuros
sunt pentru toate aceste unelte care mă ajută să finalizez mai multe proiecte într-un timp mai
scurt, să-mi cresc performanţele şi, în acelaşi timp, să mai am destulă vreme şi pentru o mulţime
de fleacuri amuzante care-mi parfumează existenţa şi o fac mai jucăuşă. Toate acestea mă silesc
să recunosc faptul că datorită uneltei am o viaţă mai comodă şi mai eficientă. Acest lucru ar
trebui să mă convingă de faptul că unealta este motorul progresului, că datorită ei omenirea
izbuteşte să devină tot mai performantă.
Şi totuşi...
„ Lucrul devenit nu ia naştere din devenire, ci în urma devenirii.”, spune Aristotel şi m-
am hotărât sa fiu mai atent la această afirmaţie.
Vorbeam undeva, despre teoria: Lipsă şi Înlocuirea Lipsei a lui Dumitru Carabăţ, despre
faptul că, încetul cu încetul o prejudiciere sfârşeşte prin a se defini ca Lipsă. Faptul că nu putem
zbura cu mijloace naturale este o prejudiciere, faptul că nu putem rămâne mai mult timp sub apă
este iarăşi o prejudiciere. Fiecare dintre aceste prejudicieri devine tot mai acută pe măsură ce nu-şi găseşte soluţia. Iar absenţa soluţiei impune o Lipsă, şi impune, de asemeni, căutarea
modalităţilor de Înlocuire a Lipsei. Procesul acesta declanşează o sumă de activităţi ce au ca
scop, mai întâi definirea exactă a Lipsei şi mai apoi înlocuirea acesteia. Toate aceste activităţi au
ca ţintă atingerea unei alte calităţi, şi pot fi numite pe drept cuvânt, cu un termen generic:
progres. De fapt, acesta este procesul prin care omul tinde, aspiră, ţinteşte o nouă calitate, proces
care impune, în primul rând schimbări de mentalitate, care schimbări vor avea ca rezultat o nouă
viziune asupra Realităţii, o nouă modalitate de a prelucra elementele acesteia pentru o adaptare şi
mai performantă la condiţiile de mediu şi vor conduce treptat la apropierea de scopul ce altă dată
părea de neatins. Micile modificări de mentalitate care luminează, încetul cu încetul, calea spre
Înlocuirea Lipsei constituie substanţa a ceea ce numim Progres.
Pentru că mijloacele naturale nu sunt în stare – sau cel puţin încă nu s-a găsit o
modalitate concretă – să înlocuiască o Lipsă, omul inventeză unelte care să aibă ca rezultat
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 104/394
Înlocuirea Lipsei. Dar aceste unelte nu sunt o descoperire exclusivă a omului, multe dintre
vieţuitoarele Pământului folosesc unelte pentru a înlătura o prejudiciere, o Lipsă. Ceva s-a
întâmplat în parcursul evoluţiei, ceva ce a făcut ca unealta să primească şi alte funcţii în plus,
faţă de cele strict practice.
Nu putem zbura cu mijloace naturale, inventăm un aparat de zbor, nu suntem în stare să
rămânem mai mult timp sub apă, inventăm submarinul, batiscaful, sau costumul de scafandru.
Dar nu unealta defineşte progresul, ci procesul prin care se defineşte cu acurateţe necesitatea
apariţiei acelei unelte, dar şi funcţia concretă pe care trebuie s-o aibă. Şi toate acestea au plecat
de la un anume moment, de la un act care a reprezentat schimbarea radicală a modului în care
este privită unealta.
În lungul procesului ce duce la naşterea uneltei, se schimbă continuu mentalitatea
oamenilor preocupaţi de înlocuirea unei Lipse, aceasta evoluează – pentru mult timp – aproape
insesizabil, firesc, natural, ca apoi să aibă loc o apariţie insolită, o formă nouă, o funcţie nouă.
Şi iată cum se dovedeşte că, cel mai important preoces nu este acela care duce la apariţia
unei unelte, ci la modificarea mentalităţii şi la impunerea acelei unelte ca factor de înlocuire a
unei Lipse, factor care face ca spiritul să devină tot mai permisiv la informaţiile disimulate de
Realitate, dar şi mai stăpânit de nevoia de a modifica o anume stare de fapt. Omul nu poate
zbura, aşa cum nu o pot face o mulţime de alte categorii de Forme Materiale, doar că acestea nu
au capacitatea de a defini lipsa zborului ca pe o Lipsă. Ea face parte din condiţia existenţei
acestor Forme Materiale şi este acceptată ca atare, fără să producă prejudiciere, fapt pentru carenu există conştiinţa lipsei zborului..
De fapt, cel mai mare câştig pe care îl are omenirea din naşterea unor unelte, nu sunt
efectele directe ale acesteia, ci modificările substanţiale de mentalitate pe care procesul prin care
au fost obţinute le-a impus.
Odată creată, unealta închide un ciclu Lipsă-Înlocuirea Lipsei şi opreşte tendinţa de a
progresa. Putem susţine chiar că unealta este aceea care instalează absenţa progresului, pentru
că odată ce Lipsa a fost înlocuită cu ajutorul unei unelte, progresul şi-a încetat parcursul. Din
fericire pentru noi, fiecare Înlocuire a Lpsei instalează o nouă prejudiciere şi deschide orizontul
unui nou parcurs pe care trebuie progresat. Şi asta pentru că, mentalitatea nou creată instalează
un nou nivel al Nevoii celei generatoare de Lipse. Ce mai tura-vura, cred că progresul este definit
de către lanţul acela de gesturi mentale ce modifică structura gândirii, transformând o
Prejudiciere în Lipsă şi mai apoi în modalitatea practică (unealata) de Înlocuire a Lipsei.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 105/394
Modificarea mentalităţii este, în fapt, factorul progres, pentru că astfel este acceptată funcţia noii
unelte, pregătind terenul apariţiei sale fizice. De fapt, esenţială nu este unealta în sine, ci truda de
a găsi definiţia care să cuprindă funcţiile acesteia, ca şi modalităţile tehnice de a o realiza, ceea
ce ea trebuie să facă pentru a înlocui o lipsă, pentru a anihila o prejudiciere şi, ca atare, trebuie să
fim de acord cu ce spune poetul:
„ Făcu desupra sa o gaură-n cer
Prin care vorbea cu neantul.
Striga: Ce este răul?
Adevărul? Binele?
După trei zile venea răspunsul:
Un hohot subţire
De râs urmat de chicoteli scurte.”
Deîndată ce unealta a apărut, şi funcţiile sale sunt dovedite, scopul pentru care a fost
creată a fost atins, procesul care instalează progresul s-a încheiat, iar lumea ar trebui să se
oprească aici, dacă nevoia de dezmărginire a Universului nu ar sta împotrivă.
Această teorie încearcă să insinueze că progresul nu are loc la nivelul masei, ci la nivelul
energiei, al funcţiilor; că progresul este un factor ce aparţine modalităţilor prin care Forma
Materială încearcă să transforme Haosul în Cosmos, extrăgând din Inefabil funcţii din ce în ce
mai rafinate; definind încetul cu încetul virtualitatea, smulgând din starea informală, veşnică,
acel cumul de funcţii ce are capacitatea de a structura masa pentru a a-i păstra perisabiltatea,condiţia muritoare.
Cu alte cuvinte, progresul este rezultatul distilării permanente a stării de cunoaştere.
Iar aceasta, cunoaşterea se dovedeşte a fi, în fapt, momentul în care o funcţie a Inefabilului intră
în rezonanţă cu structura Formei Materiale, inducând astfel o sumă de vibraţii care pornesc un
proces de remodelare a acesteia. Acest mecanism nu se opreşte niciodată, iată de ce, în fiecare
secundă, strucutra fiecărei Forme Materiale este mereu alta. Astfel, lumea este alta, Materia este
alta, şi în consecinţă Realitatea este alta.
Veşnicia nu foloseşte la nimic, pentru că ea împiedică Dezmărginirea, care este esenţială
pentru existenţa Universului. Doar perisabilul, sub diversele sale forme asigură menţinerea
capacităţi de Dezmărginire a Materiei. Iată de ce, Dezmărginirea impune, în lungul parcursului
său un joc permanent al funcţiilor, ce au nevoie continuă de participarea masei cea purtrătoare de
formă.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 106/394
Doar că funcţiile trebuiesc mereu eliberate de capcana formei, ele trebuie să reajungă în
stare inefabilă, într-o calitatea modificată, evoluată, în felul acesta putându-se dez-limita
capacitatea lor de a relua jocul într-o puzderie de variaţiuni ce perfecţionează parcursul
Dezmărginirii.
Nu este important ca partea de masă a Formei Materiale să fie instabilă, pereisabilă, ci
partea de energie, cea care stabileşte funcţiile. Pentru că, nu unealta în sine asigură progresul, ci
mentalitatea care reclamă, care defineşte, care planifică drumul spre o unealtă.
Faptul că funcţiile Formelor Materiale sunt perisabile dau capcitatea Materiei de a se re-
crea în permanenţă, dar şi de a reveni la momente atavice pentru a schimba sensul
Dezmărginirii. Iar lanţul de momente atavice, care fixează originea unor noi direcţii ale
Dezmărginirii, nu ar fi posibil dacă nu ar exista mai întâi sub formă de memorii, pentru că doar
astfel se asigură continuitatea procesului. Ceea ce înseamnă că o limită a Dezmărginirii există,
trebuie să existe, este perceptibilă, dar nu şi cognoscibilă, pentru că substanţa pe care o
presupune nu există încă în Formă Materială.
Sau, şi mai bine, îl putem lăsa pe Aristotel să ne lămurească: „Căci atunci când luăm în
consideraţie o înlănţuire de cauze mijlocitoare, care au la un capăt al lor o cauză primă, iar la
cealăltă extremitate o cauză ultimă, e neapărat necesar ca prima cauză să fie cauza tuturor
acelora ce derivă din ea.” În cazul nostru cauza primă este momentul atavic ce dă naştere noului
lanţ cauzal, iar cauza ultimă este limita pe care o defineşte Dezmărginirea, şi care devine la
rândul sau cauza primă . Între ele, mulţimea de cauze mijlocitoare fixează tot atâtea Realităţispecifice ce sunt, de fapt mediile de exprimare a unor mulţimi de Forme Materiale. Dar dincolo
de această cauză ultimă nu există decât Haosul şi infinitele sale forme de Inefabil, din care
Materia îşi extrage funcţiile.
Tendinţa este întru obţinerea unei organizări cât mai sofisticate, de nivel superior, în
care capacitatea de a prelucra non-formalul, in-formalul să devină din ce în ce mai eficientă
O astfel de abordare a problematicii progresului ar reclama o re-analizare a întregului
spaţiu teoretic ce a studiat factorii de progres, de periodizare, de relaţii dintre om şi mediu, dar
pentru că eu nu mi-am propus de fel o astfel de muncă las în seama altora, de vor crede de
cuviinţă, să se ocupe.
Pe mine, personal, această problemă mă interesează din alt punct de vedere.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 107/394
A fi şi a vedea
O unealtă procesând este un spectacol atrăgător şi demonstrativ, care are un efect concret,
cu rezultate palpabile, ce pot fi măsurate.
În schimb, procesul pentru conceperea unei unelte este nevăzut, impalpabil.
Avem de a face, deci, cu două categorii distincte de procese: unul care presupune o
participare consistentă a masei, cu toate calităţile intrinseci ale aceasteia; şi unul la care
contribuie substanţial energia. Starea aceasta de fapt, ce ne face să ne gândim că existenţa unei
unelte, este direct dependentă de energie şi mai puţin de masă. „A fi” presupune un concept, „a
întrupa” presupune un material; materialul este un domeniu comun, folosit pentru întruparea
multor altor unelte; a fi, în schimb, presupune conceptualizarea energiei, scoaterea din Haos a
unei forme. Orice proces pentru punerea în operă a lui „a fi” presupune o contribuţie evidentă a
lui „a întrupa”, pentru că „a fi” are nevoie de materialul care să-i evidenţieze conceptualizarea.
La rândul său „a întrupa” va da naştere unui nou teritoriu al lui „a fi”. O astfel de imagine
evidenţiază faptul că Haosul, neconceptualizarea nu este un teritoriu separat de întrupare, de
materialitate ci este conţinut în aceasta, la fel cum, la rându-i, conţine conceptualizarea,
materialitatea.
Noile cunoştinţe despre Materie ne îndeamnă să gândim Universul ca pe un întreg în
funcţiune, dependent de toate componentele sale în care, cele două forme ale Materiei: masa şi
energia sunt stări fundamentale ale Formelor Materiale, care, la nivelul relaţiilor primare, sesupun unui proces de alternanţă. Cu alte cuvinte, la nivelul atomului avem de-a face cu un proces
de discontinuite a celor două stări ale materiei, care se pot transforma una în cealaltă. „ Pentru a
evita contradicţiile şi a se făuri o reprezentare corectă a fenomenelor atomice, s-a introdus şi
aici discontinuitatea proceselor elementare. S-au admis două postulate: 1. Orice sistem atomic
posedă o serie discontinuă de stări staţionare dotate cu o stabilitate specială şi orice variaţie de
energie a atomului este reprezentată printr-o tranziţie de la o stare la alta; 2. Emisia şi
absorbţia de radiaţii se fac prin aceste tranziţii, frecvenţa radiaţiei fiind determinată de
diferenţa dintre starea iniţială şi starea finală a procesului de tranziţie.” Apoi, pe măsură ce
Formele Materiale ies din nivelul atmoic şi se transformă în sisteme complexe, ele devin aparent
tot mai stabile, conţinând procesul de discontinuitate doar la nivel primar şi dezvoltând în
acelaşi timp un proces de latenţă pentru a ascunde o sumă importantă de informaţii ce vor fi
activate doar atunci când experienţa şi necesitatea o impun.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 108/394
Dar dacă procesul de discontinuitate continuă şi se manifestă în diferitele stadii ale
structurilor Formelor Materiale? Dar dacă discontiuitatea este regula care asigură funcţionarea
tuturor structurilor, indiferent de nivelul de organizare?, doar aşa, Formele Materiale asigurându-
wsdşi capacitatea de a-şi remodela structura continuu pentru a rămâne Realitate.
Ce ar fi să presupunem că: Materia este într-o stare permanentă de discontinuitate,
manifestă la orice stadiu, la orice nivel, în orice Formă Materială, doar că manifestările ei sunt
din ce în ce mai bine ascunse de complexitatea proceselor impuse de existenţa unei structuri din
ce în ce mai sofisticate
O astfel de presupunere ar pune serioase semne de întrebare asupra teoriei care afirmă că
formele materiale îşi pot îndeplini foarte bine funcţiile fără să fie nevoie de activarea întregului
bagaj informaţional. Dacă Materia este permanent discontinuă, Formele Materiale îşi vor folosi
întregul bagaj informaţional pentru a nu se rupe din procesul Devenirii universale.
Discontinuitatea ar reprezenta modalitatea prin care Materia îşi păstrează unitară evoluţia în
Dezmărginire, iar totalitatea Formelor sale Materiale ar avea astfel acces la funcţii mereu
actualizate, la informaţii provenite din întregul ei.
Aparenta latenţă a acestui bagaj informaţional asigură însă irepetabilitatea şi unicitatea
relaţiilor dintre Forma Materială particulară şi Realitate, care se datorează în mare măsură
discontinuităţii proceselor elementare. Sau cum ar spune Lucian Blaga:
„ Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună‚ În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.
Se spune că strămoşi, care au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin să-şi trăiască mai departe
în noi
viaţa netrăită.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 109/394
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
O, cine ştie – suflete-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie? Cine ştie?”
La nivelul proceselor elementare avem de-a face cu o continuă absorbţie şi eliberare de
radiaţii ce asigură întreţinerea specificităţii funcţiilor respectivei Forme Materiale.
Discontinuitatea este procesul prin care Universul îşi asigură permanenţa informalului, a
Haosului. În acel moment, Materia devine undă, pierde nevoia de a fi formă, de a avea masă, de
a putea fi cuprinsă într-un concept particularizat, definibil; se pierde în lumea lipsită de forme, pe
care noi o credem dezordonată pentru că nu o putem categorisi prin simţurile noastre limitate.
Dar, şi acest dar este extrem de important, devenită undă, masa nu-şi pierde calitatea memoriei
câştigate, atunci când se dizolvă în Haos. Corpusculul pierde însă memoria Formei Materiale din
care s-a extras şi devine gata să revină pentru a participa la alte alcătuiri. Iar din această lume
virtuală, nevoia extrage necesitatea unei alte Forme Materiale care să cuprindă anumite funcţii de
adaptare la o Realitate sau alta, funcţii care ar fi imposibil de definit dacă nu ar exista memorialatentă a corpusculului de masă devenit undă. Putem afirma că adevărata măreţie a Universului
se naşte la nivelul acestei graniţe dintre energie şi masă, care graniţă există la orice nivel de
organaizare al Formelor Materiale.
Seduşi de imensitate, infinit, de dimensiuni copleşitoare, atraşi de dorul de a cuprinde
Dezmărginirea, nu dăm nici un pic de atenţie acestui proces invizibil, eteric: starea de
instabilitate a unui corpuscul, care de fapt este la fel măreţ, pentru că este tot atât de lipsit de
dimensiuni. Ne impresionează teribil că nu putem percepe „mărimea” unei dimensiuni din
Cosmos, şi nu ne atinge de fel faptul că nu putem percepe „micimea” unei dimensiuni. Iată
motivul pentru care putem fi convinşi cu greu că măreţia este de fapt la graniţa dintre materiei şi
energie, în microcosmosul care asigură Dezmărginirea Universului deschizând mereu alte căi
prin care acesta îşi menţine Devenirea.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 110/394
Aceluiaşi fenomen al discontinuităţii se datorează şi apariţia ideii de unealtă; mai întâi
definindu-se ca prejudiciere, apoi ca nevoie şi mai apoi căpătând forma finală ce contribuie la
înlocuirea unei Lipse.
Fiecare dintre aceste etape este urmată de momente în care se definesc categorii formale
menite să contribuie la apariţia acelei structuri din care va rezulta în final unealta, ca un cumul de
funcţii adecvate. Putem spune că discontinuitatea este categoria primară a procesului numit
progres în care unealta reprezintă tendinţa de înlocuire a acestei discontinuităţi cu o stare de
stabilitate, de continuitate din care progresul ar trebui să absenteze.
Este foarte greu de sesizat un astfel de proces, dar şi mai greu este de definit.
Discontinuitatea ascunde permanent cunoaşterii omenşti una dintre stările sale. Atunci cînd este
virtuală, este dificil de depistat forma, iar atunci cînd este formă este greu de depistat funcţia.
Acest fenomen a fost sesizat cu precizie de catre fizicienii care s-au ocupat de mecanica
quantică: „ Bhor susţine că modificarea mecanicii clasice impusă de postulatul quantic necesită
transformări şi mai profunde. Noţiunile fizice obişnuite, imaginile spaţio-temporale care serveau
la descrierea fenomenelor, nu sunt în stare să reprezinte înfăţişarea mult mai complicată a
realităţii microfizice. Analiza structurii fine a spectrelor, studiul fenomenelor de ciocnire fac să
apara insuficienţa modelelor mecanice, intuitive.”
Există dar nu este
Dacă noi, la nivel raţional, nu putem sesiza un fapt, lucru nu se datorează limitelor simţurilor noastre, ci faptului că am depăşit cu totul un anume nivel de informare. Informaţia, ca
şi funcţiile ei s-au transformat în momente recesive ce sunt înmagazinate undeva în ADN-ul
nostru, ca un strat atavic ce ar putea fi oricând reactivat atunci când condiţiile de mediu ar
reclama-o, ele s-au transformat în funcţii şi, deşi putem spune că sunt în memoria noastră
arhivată, de mult au trecut graniţa transformându-se în nivele ale Inefabilului. Atunci când,
condiţiile unei Realităţi vor reclama aceste informaţii, în strucutra noastră se va induce o
prejudiciere aceasta va produce o anume formă de dezechillibru care va crea condiţiile ca acea
informaţie să redevină activă. Cu alte cuvinte, toate informaţiile cuprinse în ADN-ul nostru nu
există aşa cum înţelegem noi existenţa, ele sunt de fapt memorii; doar astfel o strucutră izbutind
să stocheze infinitatea de informaţii esenţiale necesare evoluţiei.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 111/394
Toate disputele filosofice între metafizicienii idealişti şi materialişti s-au dus în jurul
existenţei sau nonexistenţei unor Realităţi. Fiecare dintre aceştia îşi doreau cu ardoare să
definească fapte ale unei alt fel de Realitate cu instrumentele Realităţii ce ne este specifică.
Haosul este o Realitate, dar o Realitate ce nu poate fi definită cu instrumentele obişnuite
cu care noi măsurăm relaţiile lumii noastre.
După cunoştinţele pe care le avem astăzi am putea afirma că Universul se manifestă prin
trei stări: 1. Haosul, sau lumea energiei pure, lipsită de masă, şi deci de concept; 2. lumea
materială, cea care se manifestă prin combinarea energiei şi masei şi 3. lumea masei pure, pe
care la ora actuală ne este şi mai greu s-o sesizăm şi care, se pare, are o existenţă fulgurantă.
Realitatea pe care omul o poate cunoaşte cu mai multă uşurinţă este cea a lumii materiale,
şi aceast fapt se datorează însăşi modului în care este alcătuit; fiind o combinaţie de elemente ale
energiei şi masei, omul are instrumente de percepţie asupra manifestării acestor două forme ale
Materiei, putând astfel să le organizeze în categorii.
Combinaţia dintre energie şi masă aşează Materia într-o organizare de un anume tip, în
care modul de manifestare al energiei ce se diferenţiază radical de cel pe care îl vădeşte în starea
sa „naturală”, atunci când se află în Haos. Aidoma se petrec lucrurile şi în ceea ce priveşte masa.
În felul acesta am putea fi tentaţi să credem că lumea materială este o etapă tranzitoriei a
energiei către masă sau invers. Că doar lumea materială este caracterizată prin perisabilitate,
celelalte două stări ale universului fiind eterne. De fapt lucrurile nu sunt aşa, toate cele trei stări
ale Universului fiind perisabile, şi doar Universul însuşi fiind profund stabil, într-o stare permanentă de nedefinire.
Drumul de la Haos la concept este asemenea celui de la subiect la obiect.
Subiectul măr defineşte o categorie practic nedefinibilă, ca forme, dimensiuni şi calităţi
ce cuprind această Formă Materială, în schimb obiectul măr defineşte o sumă concretă de
calităţi întrunite pentru a individualiza un anume obiect şi numai pe acela. Despre subiectul măr
nu se poate vorbi nciodată în termeni absoluţi, este mereu nevoie să-l reduci la un obiect, pentru
a putea crea noţiuni care să aibă capacitatea de a defini.
Drumul pe care cineva îl face de la subiect la obiect, reprezintă un parcurs creativ, oricare
ar fi domeniul în care se manifestă. Şi, ceea ce este mai important, reprezintă un transport de
energie către categoria de masă definibilă, prin care vom obţine Forma Materială, caracterizată
mai apoi de funcţiile specifice.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 112/394
Aceste două categorii definesc cele două entităţi ce formează Universul: energia şi masa.
La nivel quantic, acolo unde există o stare continuă de instabilitate ce permite transferul sesizabil
dintr-o stare în alta, nu pot exista elemente ale cunoaşterii, pentru purul motiv că nu există obiect
al cunoaşterii. Acesta apare abia după ce sunt definite funcţii pe care o Formă Materială sau alte
le vor face eficiente. O întreagă armată de filosofi şi oameni de ştiinţă vor să delimiteze cu
precizie graniţa dintre cele două expresii ale Universului, vor să determine ce este congnoscibil
şi ce nu. Din nefericire pentru ştiinţă, şi din fericire pentru Univers, această graniţă nu este
qunatificabilă, şi, deci, nu poate fi cunoscută. Ea apare şi dispare în funcţie de cât de productivă
este relaţia Realitate-Formă Materială. Productivă în sensul naşterii de nevoi de adaptare. Cu cât
starea de dezechilibru se accentuează, cu atât graniţa dinspre energie este mai aproape, mai
activă, iar prezenţa sa este lesne de observat. Cu cât se instalează o stare de echilibru, de armonie
între Realitate şi Formele Materiale ce o populează cu atât graniţa devine mai inactivă şi, ca
atare, mai greu sesizabilă.
Se vădeşte mereu că un fenomen este efectul unei cauze şi devine cauza unui alt efect,
ceea ce ne-ar putea determina să credem că tot acest lanţ se datorează unei cauze prime ce a fost
născută de definirea unei Lipse foarte puternice. Întreg lanuţul de efecte ce urmează sunt forme
de adaptare la o Realitate mereu modificată de acţiunea Formelor Materiale apărute şi supuse
tendinţei de Dezmărginire a Universului. O Lipsă, cu cât este mai acută, cu atât instaurează
accentuarea unei Nevoi şi dă naştere unui lanţ informaţional, adică nimic altceva decât suma de
funcţii ce vor fi întrupate în Forme Materiale active. Putem afirma deci, că fiecare efect este oformă de informare ce încearcă să impună un număr de funcţii stabile ce devin cauze.
Dacă tot acest proces este, sau nu efectul unei cauze prime este o problemă care mă
depăşeşte, şi ca atare am să mă fac că nu am aflat nimic despre ea.
Tentaţia găsirii unei „cauze primordiale” de la care a pornit totul este o falsă problemă
care nu face altceva decât să cheltuiască inutil energii creative. Nu există o „cauză primordială”
şi niciun moment iniţial în Univers, o serie de contrarii s-au acumulat lent şi se acumulează
permenant impunând într-un anumit stadiu o funcţie sau alta. Nu trebuie să ne imaginăm că
astăzi Universul este altceva decât expresia unui stadiu al Haosului din care răsar funcţii
perisabile ce dispar pentru a face loc altora. Ba, aş putea să susţin cu tărie că Dumnezeu mai
crează lumea şi acum, muncind din greu cu gândul la ziua a şaptea.
Na!, că m-a luat gura pe dinainte şi tot am pomenit ceva despre cauza primă.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 113/394
Întreg Universul este alcătuit din unităţi informaţionale ce există într-o stare fără formă
şi care devin perceptibile abia atunci când Lipsa crează nevoia unui scop. Atunci ele vor fi
percepute în funcţia şi în ordinea dictată de scopul definit. Abia atunci ele capătă capacitate de a
fi măsurabile în dimensiunea timp.
Dacă este să reducem afirmaţia lui Brunschvicg : „Timpul este inseparabil de relaţia
cauzală, prin care se crează încetul cu încetul câmpul cauzal .”, la ultima ei consecinţă, atunci
această dimensiune a Universului ar fi ea însăşi relativă, deoarece se naşte odată cu o cauză
primordială şi dispare odată cu consumarea ultimului efect. Altminteri am ajunge la o concluzie
teribilă şi anume aceea că Universul nu este infinit şi nemuritor, ci, dimpotrivă, finit şi perisabil.
Această consecinţă ar fi valabilă însă, doar cu condiţia ca lanţul cauză-efect să nu presupună
variaţiile de adaptare a Formelor Materiale, proces care dă naştere la mulţimi de lanţuri cauzale
ce stau la originea altor lanţuri, şi aşa mai departe. Iar afirmaţia lui Brunschvicg capătă o altă
dimensiune atunci când percepem că, datorită tendinţelor de adaptare la un efect sau altul, ce a
fost creat dintr-o cauză sau alta, timpul devine dimensiune fundamentală doar şi pentru că e în
stare să cuprindă şi să armonizeze dinamica Dezmărginirii. În consecinţă timpul nu este doar o
dimesiune mecanică ce pune în evidenţă mişcarea, ci una cu care putem evidenţia capacitatea
Formelor Materiale de adaptare şi transformare a unor Realităţi universale, fiindcă o Formă
Materială contemporană nu este consecinţa ultimului proces cauză-efect, ci a întregului lanţ ce
s-a consumat pînă la apariţia ei. Iar, ca acest lucru să fie posibil a fost necesară o memorie care
să conserve şi să transmită informaţii despre procesul de adaptare.Starea de existenţă permanentă a Universului este Haosul, definibil ca o memorie
esenţială lipsită, de dimensiuni şi scop. Iar Formele Materiale, forme compuse şi purtătoare de
funcţii ale Devenirii, ce alcătuiesc Cosmosul, sunt perisabile, ceea ce le face purtătoare de
dimensiuni: definibile şi supuse cunoaşterii. Rolul cel mai important al acestora este contribuţia
continuă la alimentarea şi îmbogăţirea memoriei universale. Pentru a memora trebuie să poţi
extrage funcţii din relaţia Realitate-Formă Materială, să le transformi în informaţii care vor fi
conservate în elementele primordiale ale Materiei menite reîntoarcerii în Haos. Cu alte cuvinte
funcţia cea mai importantă a memoriei cosmice este uitarea, doar astfel putând trece funcţiile în
starea de Inefabil a Haosului, de acolo de unde pot reveni atunci când sunt întrunite condiţii
fertile. Cunoaşterea este dimensiunea morţii, pentru că atunci când o funcţie a fost definită, o
Lipsă a fost înlocuită şi deci un porces a fost împlinit, oprit, terminat. Ea impune apariţia
informării care este modaliatea de a consuma continuu o funcţie pentru a da naştere alteia mai
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 114/394
performantă în mecanismul de adaptare la o Realitate materială. Pentru că importanţa lanţului
cauzal se datorează faptului că fiecare cauză naşte o sumă de funcţii noi ce se spun legilor
comunicării.
Putem afirma cu destul de multă siguranţă că, universul nu s-a născut din Haos, ci că
Universul există într-o permanentă stare de Haos. Această stare asigurându-i capacitatea de a se
Dezmărgini continuu şi în el însuşi. Capacitatea de a crea Forme Materiale tot mai complexe
impune şi preocesul de a descopune până la elemente primordiale capabile să-şi piardă starea şi
să revină într-o stare de Haos. Cu alte cuvinte Universul nu este o stare ci un fenomen, un
fenomen reversibil fără început şi fără sfârşit, cel mai bine simbolizat prin parabola şarpelui ce se
înghite pe sine şi face ca moartea şi naşterea să fie procese complementare şi simultane.
Ici sau dincolo, ca la cadril.
În societatea modernă circulă o mare cantitate de informaţii, cu o viteză necotrolabilă.
Dacă în societăţile istorice, apariţia unei categorii de informaţii era dezbătută pe îndelete în
cercuri sociale diferite şi, din categoria respectivă, erau extrase doar acelea ce păreau mai
folositoare, în societatea noastră această opţiune devine tot mai mult o acţiune individuală. Ai
libertatea să culegi o informaţie sau alta, să o foloseşti sau nu. Fluxul este alimentat permanent
de o industrie care se ocupă cu această categorie de operaţiuni. Din nefericire, o astfel de situaţie
întreţine şi mai mult circulaţia unor prejudecăţi istorice care s-au golit de conţinut de foarte multăvreme şi, de multe ori, sunt contrazise chiar de informaţiile puse în circulaţie. Doar că viteza de
circulaţie a acestora face să nu li se mai acorde o atenţie analitică, multe dintre aceste informaţii
sunt asimilate cu titlu de reflex social, prin imitare şi chiar de la început nu participă la un proces
de analiză a unei situaţii date, ci de adaptare prin copiere.
În societăţile istorice, informaţia circula cu greutate, şi ajungea printr-un anume efort la
un receptor, în societatea noastră informaţia circulă cu multă uşurinţă, dar este dificil să accesezi
conţinutul real al acesteia. Ştii despre ceva, dar nu ştii conţinutul acelui ceva, astfel lipsa de
comunicare devin o problemă din ce în ce mai gravă, mai gravă pentru că dispare şi obişnuinţa
de mă informa despre conţinut, mulţumindu-mă doar cu forma informaţiei. Comunicarea nu este
un proces de informare, nu aparţine domeniului informării. Cunoaştera este un proces intim,
esenţial, fundamental al Formelor Materiale şi presupune un mecanism de asimilare a formelor
Inefabilului care au rezonat cu o strucutră particulară a acestora. Informarea este un proces
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 115/394
colectiv, cunoşaterea este un proces individual. De aceea există teribil de multe informaţii
cunoscute, în circulaţie, pentru o anume categorie de oameni banale, dar care nu au acelaşi
conţinut pentru toţi. Rezultă de foarte mult ori o situaţie paradoxală, şi anume, aceea în care
vorbim despre acelaşi subiect, dar despre conţinuturi şi înţelesuri diferite.
O astfel de realitate socială face că noţiuni fundamentale ca: Haos, Cosmos, Nemurire,
Materie, Energie, Dumnezeu, Univers, Filosofie, Religie etc. să rămână, pentru copleşitoarea
majoritate a oamenilor la înţelesurile istorice, asimilate prin tradiţie, chiar dacă, un număr mic de
oameni au contribuit substanţial la iluminarea unor noi aspecte ale conţinutului respectivelor
noţiuni şi informaţiile noi sunt în circulaţie şi la vedere. Tendinţa evidentă este aceea de a ne
închide într-un cerc de informaţii specializate, hiper-specializate şi de a le ignora total pe
celelalte. Mai mult, s-a născut obişnuinţa de a refuza cu obstinaţie contactul cu orice informaţie –
oricât de spectaculoasă şi benignă – care nu intră în sfera noastră de interes. Astfel, începem să
semănăm din ce în ce mai mult cu o mulţime de crisalide, scufundate într-o baie de informaţii
care circulă pe lângă noi, ne înconjoară, dar care nu au posibililtatea de ajunge în intimitatea
noastră.
Există, deci, o axă – e drept fluidă şi flexibilă - care separă două spaţii ce-şi pot, în
anumite condiţii, împrumuta elementele de conţinut. Ele pot trece temporar dintr-un spaţiu în
celălat, dar fiecare păstrează memoria sa inţială şi tinde mereu să revină la situaţia originară.
Fizicienii dedicaţi quanticii - o categorie de oameni care nu pot fi numiţi nici poeţi, nici
filosofi, şi pentru mulţi nici savanţi (şi poate de aceea sunt toate la un loc) sunt priviţi ca oalcătuire de ciudăţenii ca şi domeniul căruia i s-au dedicat - aduc mereu elemente noi ce pot
ilumina un astfel de tranzit.
Acestă categorie de oameni merită o mult mai mare atenţie din partea noastră, pentru că,
se pare, sunt singurii care au găsit drumul către modul în care a funcţionat un anume instinct pe
care omenirea l-a pierdut pe măsură ce s-a înconjurat de artefactele propriei gândiri.
La începuturile sale, omul funcţiona într-o armonie deplină cu instinctul său cosmic care
producea permenent cunoaştere, iar elementul fundamental ce provoacă cunoaştere este:
emoţia. Ea este cea care asigură inducerea vibraţiilor energetice care provoacă remodelarea.
Trăind într-un mediu nemijlocit format din elemente cosmice, omul arhaic are dezvoltate
simţurile şi capacităţile care-l ajută să vibreze la manifestările unei Realităţi nemanufacturizată,
Realitate care pentru noi a devenit un mister şi căreia nu-i putem găsi înţelesurile. Între el, omul
arhaic, şi Realitate nu se interpun o mulţime de produse create manufacturier, care au
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 116/394
capacitatea de a distorsiona, sau de a-i ascunde semnele pe care cosmosul le produce în fiecare
clipă. Pe măsură ce omul şi-a dezvoltat capacitatea de a crea astfel de produse, acestea devin
artefacte, care au rolul de a modifica atât capacitatea sa de a „citi” semnele produse de
Realitate, cât şi de a le distorsiona înţelesurile. În zilele noastre omul trăieşte pe deplin într-o
lume a produsului industrial, artefactier, care-l izolează de evoluţia cosmică. Odată ce între el şi
Realitatea intrinsecă s-au interpus o mulţime de artefacte menite să-l despartă, să-l îndepărteze,
să-l izoleze de mediu este firesc ca şi simţurile sale să se modifice.
Capacitatea de a „citi” semnele cosmice s-a diminuat drastic, dar s-a dezvoltat puternic
capacitatea de a interpreta semnele artefactelor create. Atenţia omului se îndreaptă acum spre
relaţia dintre el şi produsele create, iar Realitatea concretă evoluează undeva într-o zonă mascată,
ascunsă şi nu mai are forţa de a emite semnale atât de puternice pentru a putea fi recepţionate
nemijlocit, cu toate că ea emite continuu astfel de semnale.
Modificarea tulburătoare a ritualurilor dedicate marilor evenimente din viaţa omului sau a
comunităţii, ne îndreptăţeşte să susţinem această teorie. Un exemplu concludent ar fi cel al
ritualului care sărbătoreşte anul nou. Între practicile descrise şi de sir James George Frazer şi de
Mircea Eliade, cea a alungări spiritelor rele, demonilor, bolilor, păcatelor etc. din anul vechi, prin
zgomote puternice produse de membrii unei grupări care traversa spaţiul comunităţii, şi-a
deformat substanţial conţinutul. Ritualurile prin care, comunitatea desemna grupuri de membrii
să alunge, printr-o procesiune zgomotoasă ce traversa spaţiul acesteia, elementele răului, aveau
un conţinut derivat direct din înţelesurile pe care omul arhaic le desluşise într-o Realitate alecărei semnale le putea percepe, şi care pentru noi sunt de nepătruns. Într-un astfel de ritual,
zgomotul era produs cu un scop precis şi trebuia să definească un anume conţinut informaţional.
În zilele noastre scopul zgomotelor nu mai are sensul din vechime, ca atare atenţia se
îndreaptă spre dezvoltarea unei industrii a obiectelor ce pot produce zgomote. Nu mai este deloc
important pentru ce producem zgomote, pentru că a devenit foarte important cum să producem
zgomote, în consecinţă se dezvoltă o adevărată industrie a obiectelor producătoare de zgomote,
industrie care se dezvoltă după o filosofie proprie fără nici o legătură cu ritualul iniţial. Iar acesta
este doar un exemplu anecdotic, mulţimea cutumelor care şi-au pierdut conţinutul dar şi-au
păstrat o anume parte din formă copleşeşte existenţa omului. Toată această situaţie se datorează
transmiterii continui a unor forme tradiţionale golite de conţinut, dar a căror „ambalaj” se
încearcă a fi păstrat. Şi totul se datorează tocmai faptului că între viaţa noastră şi cea a
cosmosului s-au interpus artefacte ce au distorsionat grav comunicarea, adică a tehnicilor de
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 117/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 118/394
corespunde unui termen celest, transcendent, invizibil, unei idei în sens platonician. Fiecare
lucru, fiecare noţiune se prezintă sub un dublu aspect: acela de mēnōk şi acela de gētik. Există
un cer vizibil: există deci şi un cer mēnōk invizibil. Pământul nostru corespunde unui pământ
celest. Orice virtute practicată aici pe pământ în gētik , are un corespondent celest care
reprezintă adevărata realitate.”- ne relatează Mircea Eliade despre imaginea pe care o are omul
în legătură cu o anume Realitate şi memoria sa. Iar pentru ca fiinţarea, progresul, eficienţa să
guverneze o anume iniţiativă umană: „...orice teritoriu ocupat în scopul de a fi locuit sau utilizat
ca «spaţiu vital» este în prealabil transformat din «haos» în «cosmos»; adică, prin efectul
ritualului i se conferă «o formă» care îl face astfel să devină real. Evident, pentru mentalitatea
arhaică realitatea se manifestă ca forţă, eficacitate şi durată. De aceea realul prin excelenţă
este sacrul ; căci sacrul este într-o manieră absolută, acţionează eficace, creează şi face să
dureze lucrurile. Nunumăratele gesturi de consacrare – a spaţiilor, o obiectelor, a oamenilor
etc. – ne dezvăluie obsesia realului, setea primitivului pentru fiinţă.” După cum relatează
filosoful, omul, la începuturile vieţii sale sociale, trăieşte conştientizând faptul că universul
există ca într-o oglindă: o parte din sine este neconceptualizată, conţinând astfel toate formele,
iar o alta, conceptualizată, tinde să ia toate formele. Datorită acestui mod de a gândi, pentru om
progresul nu este marcat de o unealtă ci de capacitatea de a intui mai întâi un corespondent
neconceptualizat al nevoii sale şi de a-l invoca pentru ca acesta să ia formă pământească. Toate
riturile originare încearcă să dea formă uniunii dintre Cer ( Haos, Dezordine, Idee, Nefiinţă,
Energie) şi Pământ ( Materie, Formă, Fiinţă, Ordine, Masă), fapt care dovedeşte manifestareainstinctului provenit din informaţiile ce se transmit de-a lungul evoluţiei Formelor Materiale. Cu
siguranţă, fiecare formă materială are un mod manifest, şi unic, de a conştientiza informaţiile
transmise în lungul lanţului evolutiv până la stadiul atins, şi care a fost odată cel mai evoluat în
istoria formelor conceptualizate. Cercetările specifice asupra oricărei forme de organizare a
materiei arata că acestea au o anume memorie – dependentă direct de cantitatea informaţiilor
„uitate”, trecute în Inefabil - care se organizează după un model anume şi unic, model care
fixează forma şi funcţiile structurii, ca un punct specific în procesul Devenirii universale.
Informaţiile esenţiale vor fi fost transmise altor forme, mai evoluate, în funcţie de
comandamentul nevoii de adaptare dintre formă şi Realitate. Tocmai acest comandament induce
Formei Materiale menţinerea unui proces continuu de informare prin care este percepută atât
partea neconceptualizată cât şi cea conceptualizată a Materiei. De aici putem trage concluzia că,
atunci când ne referim la Haos nu trebui să ni-l imaginăm ca fiind o entitate separată de Cosmos,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 119/394
în afara lui, independent de acesta şi din care acesta se va extrage într-unmoment prielnic. El,
Haosul, există în toate nivelele Cosmosului, iar legătura dintre cele două entităţi este deosebit de
strânsă, inseparabilă şi se întâmplă printr-o comunicare coerentă dictată de evoluţia procesului de
instalare a unei Lipse, tot mai dominatoare, cu cât aceasta se aproppie de o fomrulă de înlocuire,
ceea ce presupune naşterea unei forme noi.
Cu alte cuvinte totul se organizează în jurul unei axe Inefabile care limitează două
teritorii universale. Pe de o parte Haosul, Informalul, Neconceptualizatul, Nemuritorul; iar pe de
alta: Materialul, Formalul, Conceptualizatul, Perisabilul. Această axă nu este decât la nivel
conceptual un axus mundi, şi doar pentru a ne uşura procesul definirii unor termeni.
În fapt, acest axus mundi este o condiţie a existenţei şi se petrece la toate nivelele
Materiei, fixând capacităţile de comunicare între In-formal şi Formă, între Imaterial şi Material,
între Energie şi Masă, şi fixând ideea că Haosul, ca şi Cosmosul fac parte din acelaşi Univers şi
nu sunt două forme deosebite, contrarii, ci dimpotrivă complementare.
Demn de a fi subliniat cu osebire este faptul că întreaga literatură filosofică, ştiinţifică,
ritualică conţine în subsidiar nevoia esenţială, fundamentală a omului de a găsi o cale pentru a
redeveni Neconcept, de a reveni în Haos, cu credinţa, tainic întreţinută, că astfel va putea ataca o
nouă treaptă a evoluţiei, a progresului, a Dezmărginirii; pentru că progresul acest fapt îl
marchează. Miturile renaşterii, ale lui Mesia etc. încearcă să sugereze o cale prin care devine
posibil ca o existenţă să poată trece inefabila axă şi să devină neconcept, pentru o clipă măcar,
stare care îi va permite să redevină concept la un nivel superior.Din Haos nu te poţi întoarce decât într-o stare superioară sugerează întreaga literatură
mitologică. Această capacitate, de a pendula „dincoace” şi „dincolo” fixează o axă de unde
începe procesul Dezmărginirii, care fixează cele două stări ale Universului: Haosul şi Cosmosul.
Toată literatura arhaică referitoare la cosmogonie pomeneşte despre faptul că începutul
tuturor lucrurilor a pornit de la o stare de ceaţă, de pâclă, de negură, de mâl, din care s-au
sedimentat sau s-au extras viitoarele existenţe; o stare care ascundea axa ce separă fiinţa de
nefiinţă, Haosul de Cosmos. Dacă ar fi să-l cităm pe Eusebiu din Cesarea: „ El presupune că
începutul tuturor lucrurilor a fost un aer pâclos sau un suflu de aer neguros, un haos întunecat
ca Erbos. Aceste stihii erau fără fund şi au rămas fără limite o lungă perioadă de timp. (...) Aci
stă principiul creaţiei oricărui lucru. Dar el (suflul) nu-şi cunoaşte propria lui creaţie.”
Sau după cum ar spune Nichita Stănescu:
„ Piatra e o lumină
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 120/394
înghesuită.
Ea nu vede.
Ea e de văzut.
Ea nu are dureri.
Ea doare.
Cum doare piscul muntelui
pe vultur
stârnindu-l în aer
şi în cuvinte.”
În lungul acestei axe, informaţia îşi schimbă starea, ea începe să se materializeze şi să
tindă către existenţa sa într-o Formă Materială. Materializarea informaţiei, condiţia cosmică a
acesteia, nu presupune în mod obligatoriu şi prezenţa masei, într-o anume etapă, ci doar
extragerea din neconcept. Momentul în care informaţia se defineşte presupune extragerea sa din
Haos, din Neconceptualitate, ceea ce înseamnă că devine un concept care fundamentează
participarea la definirea unei Nevoi ce va impune apariţia unei Lipse.
O întreagă pleiadă de fizicieni marcanţi: Newton, Huygens, Maxwell, Planck, Eistein,
Compton etc. s-au ocupat de modul în care unda comunică unor particule elementare cu care
intră în relaţie, în speţă electronilor, o anume catintate de informaţie energetică care contribuie la
schimbarea, de multe ori esenţială a stării acestora. Acest proces este iniţiat de o stare dedezechilibru ivită în respectiva structură, o formă incipientă de Lipsă, ce reclamă însă şi ea o
înlocuire.
În urma unui astfel de proces, Forma Materială căreia particulele elementare îi aparţin,
va resimţi efectul momentului de dezechilibru în întreaga structură, aceasta modificându-şi
calitatea, declanşând un proces de modificări substanţiale într-un sens care îi este cu totul
necunoscut. Pentru informaţia energetică nu sensul informării este important, ci procesul de
informare, proces care se dovedeşte a fi mecanismul fundamental de naştere şi evoluţia a
Formelor Materiale. Putem considera această zonă de comunicare dintre Energie şi Masă ca fiind
locul unde se naşte Dezmărginirea Universului, dar şi începutul aventurii evoluţiei informaţiei
înglobată sub forma unei funcţii în diferitele Forme Materiale.
Inclusiv acest proces dovedeşte că şi la nivelul unui fenomen primordial funcţiile care
schimbă starea unei particule apar în urma unei Lipse, exprimată la acest nivel de un moment de
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 121/394
dezechilibru energetic, care, înlocuit fiind, va da naştere unei calităţi noi a informaţiei, calitate ce
va încerca să se fixeze cu ajutorul unei Forme Materiale şi să întreţină un mecanism de
informare.
Dincolo de exist
Am vorbit mai sus despre progres şi despre tendinţa Formelor Materiale de a se organiza
în nivele superioare, mereu mai adaptabile unei relaţii de schimb cu o Realitate, care la rândul
său se modifică, obligată fiind de însăşi evoluţia acestora. Sub presiunea tendinţei de
Dezmărginire a Universului, progresul se defineşte ca un proces ce are funcţia de a desprinde din
relaţia Formă Materială-Realitate informaţii noi care să îmbunătăţească mecanismul informării.
Foarte important este că fiecare informaţie, indiferent de gradul de importanţă pe care-l conţine,
trebuie să treacă printr-un moment inefabil înainte de a se fixa în mecanismul informării.
Cu alte cuvinte, o informaţie se naşte, se defineşte, produce un efect, apoi trece - un
moment mai scurt sau mai lung - în starea de Haos, de unde va reveni ca o contribuţie de un
anume grad în informare. Iată un factor pe care strămoşii noştrii, feriţi fiind de influenţa agresivă
a artefactului, îl conştientizau. Mai mult, acţiunile lor se desfăsurau sub semnul acestei
imperative legături dintre existent şi neexistent, dintre definit şi nedefinit, dintre Haos şi Cosmos.
Pentru ei toatele elementele existenţei trebuiau să derive din corespondentul neexistenţei,
şi datorită acestei filosofii, moartea nu avea funcţiile pe care i le atribuim azi. Societatea
contemporană a pierdut legătura directă cu Haosul şi cu funcţiile sale, şi iată de ce, o multitudinede informaţii ce sunt adânc întipărite în codul nostru genetic nu-şi mai regăsesc relaţiile fireşti în
procesul de informare, creând astfel o stare de anxietate care tulbură relaţia dintre om, ca Formă
Materială, şi Cosmosul generator de Realităţi.
În societăţile istorice, fiecare acţiune care presupunea un nou început avea o legătură
directă cu Haosul, cu nefiinţa, era o extragere, un porces de informare între lumea cosmică,
formală şi lumnea haosului, virtuală.
Forţa acţiunii se găsea în faptul că aceasta trebuia să fie un nou început, să fie cu totul
lipsită de istorie. Acţiunea trebuia să fie iniţiată de o idee curăţată de tarele faptelor trecute, să
fie desprinsă dintr-o greşelile unei istorii ce nu poate fi abolită decât de trecerea prin Haos, ea
trebuia să aibă o legătură directă cu Haosul, să încerce să transmită conţinutul pe care se
presupune că l-ar fi avut în faza de neexistenţă. „O «eră nouă» se deschide cu zidirea fiecărei
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 122/394
case. Orice construcţie este un început absolut , adică tinde să restaureze clipa iniţială,
plenitudinea unui prezent care să nu conţină nici o urmă de «istorie» .
Citind cu atenţie operele lui Frazer, Eliade sau Dumezil, putem remarca faptul că toate
ritualurile de jertfire, de sacrificare au scopul de a asigura o permanenţă a Haosului. Acesta
trebuie alimentat mereu pentru a nu secătăui, pentru că toată forţa de care are nevoie progresul
existenţei se găseşte în nefiinţa care asigură veşnicul început. Altminteri, existenţa nu va mai
avea capacitatea să se regenereze, să se Dezmărginească. Acestui fapt se datorează grija pe care
omul istoric o acordă nefiinţei şi comunicării cu aceasta. Comunicarea dintre Haos şi Cosmos nu
trebuie să fie niciodată întreruptă, pentru că aceasta ar însemna stoparea procesului de adpatare la
o nouă Realitate. Omul, prin activitatea sa, trebuie să producă mereu informaţii, într-o formă
materializată, care să aibă un moment de trecere prin nefiinţă, pentru ca apoi să se împlinească în
Cosmos, asigurând mereu Noul Început.
Pentru el, pentru omul istoric, nu fructul sau animalul jertfit reprezenta legătura cu
Haosul, ci ideea de fruct, sau de animal retrimisă în Haos pentru a redeveni idee care va avea să
revină sub o formă nouă în existenţă. Nici o clipă nu exista credinţa că acel gen de fruct, sau de
animal va reveni, ci întotdeauna exista credinţa într-o forma mai împlinită, superioară, a fructului
sau animalului, care va căpăta existenţă doar dacă în Haos se va întreţine ideea de fruct sau de
animal. De aceea este obligatoriu ca fructul sau animalul să fie cel mai frumos posibil, pentru că
cel care se va întoarce, întrupat din ideea de fruct sau animal, trebuie să fie superior. Aidoma
acestui model se petrec lucrurile şi în ceea ce priveşte acţiunile, faptele, Formelor Materiale ce populează Cosmosul. Toate faptele fiinţelor pieritoare, fapte ce, în cele din urmă, sunt menite să
ajungă în tărâmul nefiinţei, trebuie să fie bune pentru ca ideea de acţiune, de faptă să aducă în
lumea formelor o existenţă mai bună, mai curată.
Credinţa în această legătură trainică între Haos şi Cosmos a dictat conduita morală a
omului istoric. Orice element al Cosmosului, odată transformat în idee, dăinueşte până ce o
anume Nevoie puternică îl recheamă; atunci el se va materializa, iar existenţa lucrului
materializat va fi condusă imuabil de sensul ideii. Dacă acesta este unul bun, atunci destinul
Cosmic va fi unul favorabil lumii materiale, dacă el va fi rău, atunci se va opune tendinţelor
progresiste ale acesteia şi va încerca să deformeze încercările de a nu trimite în Haos idei
potrivnice lumii Formelor Materiale. Esenţială este credinţa că în Haos nu trebuiesc trimise decât
acţiuni, fapte şi forme bune, frumoase, curăţate de păcate, pentru ca ideile să nu fie pângărite şi
să revină în lumea cosmică sub forme potrivnice existenţei acesteia.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 123/394
Cosmosul este o lume unde păcatul este permis, unde orice Formă Materială îşi poate
permite să fie imperfectă; Haosul, în schimb, nu poate, şi nu e voie să fie pângărit. Virtualitatea
trebuie să fie o oglindă în care Cosmosul îşi vede propria perfecţiune, doar aşa izbutind să aibă
acces la o evoluţie fericită.
În credinţele vechi, Haosul şi Cosmosul constituie cele două părţi inseparabile ale
Universului şi existenţa acestuia din urmă depinde de grija pe care Formele Materiale cosmice
(lucruri, oameni, zei) o au pentru curăţenia lumii informale, cea a ideilor. Toate ritualurile
omului istoric, fie ele religioase sau laice, cuprind credinţa în faptul că lumea informală şi cea a
formelor nu pot fi separate, ele interacţionând şi fericirea aparţine celui care înţelege în
profunzime mecaismul procesului de schimb dintre aceste două entităţi ale Universului. Pentru
că, între cele două lumi există un permanent proces de schimb într-o Devenire al cărui scop nu se
poate cunoaşte vreodată. Şi mai ales care nu trebuie să ne preocupe. Nu sensul Devenirii este
important ce calitatea acesteia.
Spre deosebire de omul modern, omul istoric nu face nici o acţiune în care să nu ţină
seamă de legăturile puternice dintre lumea informală şi cea formală şi de schimbul permanent
căruia îi datorează nivelul bunăstării. „Această idee că Viaţa nu poate fi reparată, ci numai
recreată prin repetiţia cosmogoniei, este foarte clar pusă în evidenţă în ritualurile de vindecare.
Într-adevăr la numeroase popoare primitive, vindecarea presupune ca element esenţial recitarea
mitului cosogonic; aceasta este atestată de exemplu, la triburile cele mai arhaice ale Indiei,
Bhil, Santali, Baiga. Prin reactualizarea Creaţiei cosmice, model exemplar al oricărei «Vieţi», se speră în restaurarea sănătăţii fizice şi a integrităţii spirituale ale bolnavului. La triburile
susmenţionate se recită de asemenea mitul cosmogonic cu ocazia naşterii, a căsătoriei şi a
morţii; totdeauna prin reîntoarcerea simbolică la momentul a-temporal al plenitudinii
primordiale se speră în asigurarea realizării perfecte a fiecărei din aceste «situaţii». Această
atitudine a omului istoric dovedeşte faptul că acesta „ştia” că lumea formelor nu căpătă o altă
calitate decât dacă revine la momentul în care a fost idee, la un moment în care îşi pierde forma
şi devine doar non-existenţă, acest moment dându-i şansa unui nou început. Iată de ce, spre
deosebire de omul modern, omul istoric va căuta mereu un drum către Începutul Lumii, ca formă
cosmogonică, acolo unde are toate şansele să găsească formula care să-i aducă fericire,
bunăstare şi prelungire a vieţii. Omul moderen a pierdut aceste legături – datorită acţiunilor cu
care artefactele îi schimbă sensul semnalelor venite din lumea in-formală - şi încearcă din
răsputeri să găsească o echilibrare, abstractizând sensuri artificiale. Pentru omul istoric, Moartea,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 124/394
Ne-fiinţa aveau un sens, pentru omul modern acestea sunt doar elemente de compoziţie ale unui
sistem ideologic sau religios, elemente care au pierdut mult din substanţa cosmogonică ce
presupune o legătură inefabilă între Haos şi Cosmos. Pentru omul istoric această legătură era
deosebit de importantă pentru că presupunea capacitatea tuturor Formelor Materiale cosmice să
trimită în Haos informaţii pentru menţinerea fondului de Idei-Primordiale-ale-Formelor-
Curăţate-De-Păcatele-Vieţuirii; ca atare mai pure, mai capabile de a îmbunătăţi calitatea
Devenirii.
În toate sistemele ritualice arhaice, omul este o componentă a unui sistem care se
comportă la fel faţă de Haos, are aceeaşi grijă faţă de legăturile ce trebuie să existe între acesta şi
Cosmos, acordă aceeaşi atenţie modului în care comunică acestuia nivelul atins în Cosmos. În
religiile moderne, mai există doar rare referinţe la o astfel de stare; omul a devenit o figură
centrală, preocupat fiind de o relaţie cu o substanţă personificată ce poate răsplăti sau pedepsi,
salva sau decade, el nu mai este o componentă a unui sistem, ci elementul care îşi arogă dreptul
de a organiza un mecanism în care totul se raportează la el. O astfel de poziţie dovedeşte o
aroganţă periculoasă prin faptul – esenţial – că a pierdut contactul nemijlocit cu celelalte
componente ale Cosmosului său, iar comunicarea sa cu Haosul a sărăcit evident, pentru că nu
mai este în stare să transmită „forme” despre celelalte componente cosmice. Un astfel de sistem
de abordare a modificat substanţial relaţia de comunicare, dar şi, ceea ce este cu mult mai grav,
însăşi substanţa şi funcţia Haosului, precum şi locul pe care acesta ar trebui să-l ocupe în
sistemul moral.
O scurtă paranteză
Aceasta este o carte ce nu încearcă să convingă de faptul că substanţa fundamentală a
existenţei este, de fapt, circulaţia ideii către formă, cu alte cuvinte spus: comunicarea, şi că toate
celelalte componente ale acestui proces – fără a fi neglijabile, de loc neglijabile – sunt doar
efectele sale. Ea, cartea vrea să devină doar o încercare de descriere a condiţiilor în care aceste
procese se pot petrece. Atât, şi nimic mai mult.
Distorsionând modul în care informaţiile pot produce forme, sau calităţi ale formelor, nu
facem altceva decât să împingem evoluţia spre zone unde prejudecăţile guvernează existenţa, iar
acest lucru se întâmplă, pentru că ne place – fie că vrem să recunoaştem, sau nu – faptul că ele
sunt mai evidente, sau mai spectaculoase, dar şi pentru că instalează o senzaţie de falsă siguranţă.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 125/394
O prejudecată nu cere să fie verificată, şi nici modificată, este suficientă să te supui, să te
instalezi în teritoriul ei, pentru ca existenţa ta să pară protejată .
Cele trei descoperiri despre care vorbeam la începutul lucrării: inteligenţa artificială,
componenţa celulei ADN şi clona pot contribui la limpeziri de atitudine substanţiale, cu condiţia
descifrării sensului fundamental şi nu a perpetuării legăturilor (primejdioase) cu seducţia unor
concluzii de suprafaţă. Ele ne arată cu destulă limpezime existenţa unui proces care asigură o
circulaţie a informaţiilor esenţiale, de la stadiul de ne-fiinţă, până la apariţia nevoii ca acestea să
revină în ne-fiinţă. În jurul acestui proces se structurează toate sistemele ce conduc spre stări
evolutive, mai lungi sau mai scurte, mai importante, sau mai puţin importante, ce asigură
Dezmărginirea universală. Desigur, multe din aceste procese au momente explozive, când pot
produce efecte spectaculoase, ce vor părea să impună ca radical, ca primordial, ca esenţial, un
aspect sau altul al unei Realităţi. Şi totuşi, după o analiză mai lucidă, constaţi că totul alunecă
inexorabil către această capacitate a ideii de a tinde să devină din nou ea însăşi – ca proces de
purificare, de curăţenie, de perfecţionare - trecând printr-un stadiu de materializare. Imaginea
şarpelui ce se înghite pe sine, împlinind moartea şi naşterea în acelaşi timp, caracterizează
mecanismul primordial al Devenirii şi Dezmărginirii: comunicarea, ce este împlinită doar de o
circulaţie firească a emoţiei, care cu cât este mai puternică, cu atât reprezintă expresia unui
moment de dezechilibru mai acut şi asigură o re-modelare mai profună a strucutrii Formei
Materiale. Cultura omului moderen se ridică împotriva circulaţiei emoţiei, cu toate că aceasta nu
poate fi eliminată. Ea militează pentru înlocuirea cu informaţia, fapt care instalează dominaţiadefinitivă şi totală a Prejudecăţii ca regulă de existenţă. În felul acesta informaţiile trimise în
Haos nu mai sunt dominate de aceea nevoie de purificare, de abolirea a greşelii istorice, ele trec
de-a valma într-un Haos ce se alcătuieşte din virtualităţi tot mai confuze.
Universul se Dezmărgineşte prin Forme Materiale, ce sunt alimentate mereu de
informaţiile venite din ne-fiinţă, după ce au cunoscut un moment informal. Ele sunt impuse de o
nevoie reclamată de o Realitate anume a lumii formale, Realitate mereu instabilă datorită
presiunii continui a Formelor Materiale împinse de Nevoie.
Inefabilul informaţiei ce tinde să devină Formă Materială trebuie să treacă printr-un
proces de structurare la nivel microcosmic, dacă vreţi. Fiecare impuls al unei Nevoi apărute
crează vibraţii ce ajung în zona de ”graniţă”, acolo unde inefabilul tinde să devină palpabil,
material. Din această zonă, lumea formală se strucutrează în capacităţi de apariţie pentru noua
formă a informaţiei ce se extrage din ne-fiinţă, capacităţi care impun funcţii ce organizează
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 126/394
materia pentru o nouă existenţă. Tot acest proces impune transmisiunea unor informaţii din ce în
ce mai complexe, pe măsură ce Forma Materială devine mai sofisticată. Dar totul, absolut totul,
trebuie să înceapă din această zonă a graniţei dintre masă şi energie, dintre Haos şi Cosmos şi
presupune capacitatea de a comunica a diverselor forme din lanţ, pentru a-şi atinge scopul:
anularea Nevoii şi înlocuirea unei Lipse cu o alta superioară. În felul acesta Universul se
Dezmărgineşte mereu, însumând permanent o cantitate de scopuri într-o imuabilă Lipsă de Scop.
Cel care citeşte aceste rânduri poate exclama liniştit că, singura calitate pe care o au este
– vorba maeştrilor – faptul că nu spun nimic nou. Intenţia mea nu era de fel să spun noutăţi. Nici
nu mă prea văd eu o fiinţă originală şi capabilă de revoluţii în gândire, dar să lăsăm
autoaprecierile că nu ăsta este scopul demersului.
Scopul era să atrag atenţia asupra faptului că, deşi devenim tot mai conştienţi că totul se
întâmplă într-un proces de interacţiune, de comuniune universală, faptele noastre istorice tind să
ne izoleze într-o lume hotărâtă de acţiunile artefactului.
Pe măsură ce omul şi-a creat, în interiorul Universului, propriul său cosmos, s-a educat să
se raporteze, în cea mai mare măsură la informaţiile produse de acesta, iar informaţiile pe care
Uiversul le produce continuu nu mai pătrund cu aceeaşi putere de revelaţie în acest spaţiu. Trăim
mereu sub impulsul izolării, acţiunile noastre sunt guvernate de nevoia de a privi mereu în
interiorul cosmosului creat, şi nu de a accede spre surse din exteriorul acestuia. Şi iată un temei
pentru apariţia unui motiv pentru care noţiuni ca: informaţie, inefabil, eteric etc se definesc doar
prin conţinutul poetic, abstract, nedefinibil. În fapt toate aceste noţiuni cuprind, într-un mod precis, categorii ale procesului de Devenire ale formelor ce compun Universul. Ele sunt verigi
ale lanţului Dezmărginirii şi se definesc prin modul în care stabilesc momente ale mecanismului
Devenirii.
Din nefericire, toată această stare a omenirii pare să se datoreze şi faptului că filosofia, ca
ştiinţă, a abandonat preocupările pentru mecanismele universale, pentru raporturile dintre
aspectele indubitabil fundamentale, primordiale. Ea s-a retras în interiorul cosmosului propus de
creaţia umană, a devenit mai mult o ştiinţă socială care încearcă să amendeze orice îndrăzneală
de a privi dincolo de cercul informaţiilor produse de artefactele ce-şi înmulţesc mereu efectele,
pe măsură ce sunt puse să interacţioneze. Îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar filosofia s-a
transformat din Ştiinţa Ştiinţelor, din Regina Ştiinţelor, cea care domina conştiinţa umanităţii
născând religii şi sisteme, într-o amărâtă de disciplină care elaboreza doctrine şi ideologii. Şi, de
ce să nu recunoaştem, tot Prejudecata este aceea care a împis filosofia într-o asemenea condiţie
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 127/394
cultivând cu asiduitate mentalitatea că ea, Ştiinţa Ştiinţelor, trebuie să se apropie de oameni, să
devină o ştiinţă socială, pe înţelesul fiecărui prăpădit ce mânuie un abac, sau un computer. Toate
acestea, pentru că o sumă de indivizi comunitari au râvnit să construiasă instrumente de
manipulare, atât de necesare scopurilor ce nu au nici o legătură cu însăşi comunitatea.
Omul ajunge să trăiască, din ce în ce mai mult, într-un cosmos matricial, cuprins într-un
Univers cu care nu mai comunică decât trunchiat. Acest efect de sporulare căruia fiinţa umană
se supune, poate produce consecinţe diverse. Din nefericire procesul acesta este mult prea lent
pentru noi, care suntem fiinţe pieritoare; mult prea lent pentru a-i sesiza consecinţele, pentru a le
prognostica, iar pentru Univers, o astfel de evoluţie este la fel de indiferentă ca oricare alta.
Pentru Univers nimic nu produce consecinţe, pentru că Dezmărginirea este efectul unei sume de
conseciţe, oricare ar fi ele.
Consecinţele sunt importante pentru formele perisabile ale Universului, cele care sunt
supuse descompunerii, pieirii, sau care, vorba poetului:
„... De aceea chem Moartea,
Ca un suav şi dulce al meu repauz;
Şi spun: vino la mine, cu atâta dragoste,
Că pizmuiesc pe oricine moare...”
Am crezut că este necesar să introduc această paranteză pentru a face câteva precizări în
ceea ce priveşte rostul acestor scrieri şi a încercării de a arăta importanţa fundamentală a
comunicării - adică a cultivării circulaţiei emoţiei - care nici pe departe nu este doar un apanajal producătorului de sisteme de semne, ci, pot afirma cu obrăznicie, este, de fapt, legea
fundamentală a Dezmărginirii Universului, cea care face ca Dezmărginirea să fie posibilă şi
care controlează atât ne-fiinţa cât şi fiinţa.
Am intitulat această carte: „Nu exist, deci sunt nemuritor”, pentru că doresc să acord un
strop de atenţie tocmai zonei cea mai importantă din procesul de Dezmărginire universală, acela
care se produce la graniţa inefabilă dintre cosmosul energetic şi cel al masei. Din zona aceasta
pornesc toate formele care au istorie, şi care fac istorie, în ea se produc continuu procese care
stabilesc noile conţinuturi ce trebuie să fie comunicate, se stabilesc prefacerile şi ţintele. Este
zona în care se prelucrează toate informaţiile care sunt extrase din Haos, din ne-fiinţă, din
energie, informaţii care devin Forme Materiale, sau calităţi ale Formelor Materiale, cu funcţii
precise în procesul de Dezmărginire.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 128/394
Statura noastră de Forme Materiale deosebit de complexe, ne împiedică să mai sesizăm
ceea ce se petrece la graniţa dintre energie şi masă. Pentru Formele Materiale complexe,
procesele ce se dereulează în această zonă sunt insesizabile şi, de multe ori incognoscibile. Din
această cauză pare să nu existe nici o legătură între fenomenle consumate în acest spaţiu şi ceea
ce se ni se întâmplă în parcursul destinului. În fapt, funcţiile fundamentale pe care destinul le va
întrupa acolo se hotărăsc, ceea ce se declanşează la nivelul inefabilului este imuabil şi prinde o
anume formă datorită funcţiilor declanşate de informaţia extrasă din Haos. Funcţiile
mecanismului de funcţionare a Formelor Materiale complexe – de la moleculă la om – încep în
această zonă de graniţă a masei şi energiei.
Procesul Dezmărginirii Universului este posibil datorită exploziei unei informaţii într-o
infinitate de forme unice, care au menirea, ca pe parcursul existenţei materiale, să genereze
condiţiile pentru ivirea altor informaţii. Or, tot acest proces are nevoie ca circulaţia informaţiilor
să fie continuă şi fiecare etapă a Devenirii să coexiste printr-un mecanism de comunicare
neîncetat.
Strămoşii noştrii au reflectat acest mecanism în fiecare dintre gesturile pe care le-au făcut.
Legătura dintre ei şi partea Inefabilă a Universului nu se întrerupea nici o clipă, şi totul avea un
înţeles, în straturi cu mult mai importante decât raţiunea, cu care noi încercăm astăzi să impunem
construcţiile artificiale ce nu mai au ca suport informaţia universală. Totalitatea practicilor
rituale, care ne atrag astăzi doar pentru exotismul lor şi al obiectelor ce le îndeplineau, se
constituia într-o modalitatea de comunicare cu acele nivele ale fiinţei noastre capabile săîntreţină comunicarea cu vibraţiie Haosului, ale cosmosului energetic. Iată de ce mi se pare
important să acord ceva mai multă atenţie elementelor din acest spaţiu, care pare să genereze
fundamentul existenţei noastre perisabile.
Du-te, vino
Supere-se pe mine fizicieni, matematicieni, filosofi şi oameni de rând, dar convingerea
mea este că Universul este o entitate lipsită de dimensiuni. Spaţiul şi timpul sunt noţiuni
exclusive ale perisabilităţii, ale cunoaşterii, iar cunoaşterea este ştiinţa exclusivă a trecătorului, a
pieritorului. Formele nedefinibile şi veşnice nu pot avea dimensiuni, pentru că nu există
posibilitatea raportării. Despre Univers putem spune că este veşnic şi infinit datorită procesului
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 129/394
continuu de Dezmărginire, ceea ce-l face ne-definibil. Datorită acestei condiţii spaţiul şi timpul –
la nivel universal - nu se pot defini, nu sunt perceptibile, în schimb pentru toate formele
perisabile, ele devin dimensiuni definibile datorită sensului evoluţiei. Pentru fiecare Formă
Materială există un punct de origine care marchează un traseu, cu parcurs şi cu un sens al
acestuia care se va sfârşi undeva, într-un punct în care respectiva Formă Materială îşi va pierde
dimensiunile şi se va transforma într-o informaţie cuprinsă în Haos. Obişnuiţi de la geometrie,
atribuim mereu un sens dimensiunilor, o direcţie, pe care o raportăm neapărat modului nostru de
a cunoaşte lumea: dintr-un punct fix, asupra unui orizont fix, poziţie care impune condiţiei
umane sensul dimensiunilor şi fixează categoriile antinomice ale cunoaşterii. Această modalitate
de cunoaştere (punct fix, deasupra unui orizont fix) a fost definită la prima Conferinţă despre
Estetica Corpului Uman ce a avut loc la Londra pe la începutul deceniului al optulea al secolului
trecut şi a avut darul de a stabili faptul că prin poziţia erectă şi simetric verticală a fiinţei umane
are loc un fel de cunoaştere, specific şi unic, asupra Realităţii, alta decât a unei fiinţe simteric
orizontală, să spunem.
Întregul tablou, derivat din modalitatea de cunoaştere a Realităţii de către fiinţa umană,
ne dovedeşte faptul că noi suntem cei care atribuim calităţi subiective unei Realităţi, şi totul în
funcţie de limitelele noastre în momentul care s-a declanşat procesul cunoaşterii, dar şi de ţelul
oportunist al adaptării la condiţiile unei Realităţi. În fapt Realitatea, oricare ar fi ea există doar, şi
este împinsă într-un proces evolutiv datorită intervenţiei permanent active a formelor materiale
care o compun. Nevoia de adaptare, dictată de oportunismul Formelor Materiale, impune nevoiaunor repere definibile. Limităm spaţiul pentru că nu-l putem cuprinde, segmentăm timpul
datorită nevoilor apărute într-un proces sau altul. Şi toate aceste operaţiuni au scopul de a sprijini
procesul informării şi de a desprinde continuu din Realitate noi informaţii care apoi trebuiesc
fixate şi trecute printr-un moment de ne-fiinţă, din care să fie extrase de către Nevoia care se va
defini şi care va reclama informaţiile sub o anume formă specifică şi unică. Fiecare informaţie
nouă se naşte sub semnul păcatului imperfecţiunii. Ea nu poate conţine soluţia universală, deci
este imperfectă şi trebuie să se supună intrării în ne-fiinţă, în Haos, de unde să revină
perfecţionată, curăţată de neputinţă, atunci când o Nevoie anume o va reclama. Mecanismul
acesta permite Universului o Dezmărginire continuă în cuprinsul său. Doar limitele existenţei
perisabile induc nevoia sensului, pentru Univers Dezmărginirea sa nu are sens şi nici scop, după
cum am mai spus. Ceea e înseamnă că aceasta, Dezmărginirea, se produce în conţinutul său,
putem spune că Universul îşi Dezmărgineşte propriul Sine. Să nu ne închipuim Dezmărginirea ca
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 130/394
pe un porces geografic, nu are nimic de-a face cu geografia. Dezmărginirea este un proces
calitativ, de aceea fiecare informaţie trebuie să treacă printr-un moment de virtualitatea, de non-
conceptualitate, de informal.
Pentru că altfel ar trebui să imaginăm existenţa unor forme cuprinse în alte forme, or
aceasta presupune limite, deci existenţe trecătoare. Imaginea unui Univers perisabil ar crea o
contradicţie gravă între finit şi infinit, între trecător şi veşnic, şi ar descărca de conţinut toate
elementele cunoaşterii şi existenţei Formelor Materiale.
Gândirea după modelul mecanic a creat noţiuni ce susţin adăugirea continuă de elemente
cuprinse într-un anume ansamblu ce funcţionează prin angrenare. Ceea ce preupune un Univers a
cărei expansiune trebuie să se dezvolte musai prin acaparare de spaţiu. Cu alte cuvinte Universul
se dezvoltă într-o continuă dilatare, extindere, fapt care contrazice multe dintre descoperirile
facute de fizica quantică, de genetică, de biochimie etc., conform cărora este mult mai plauzibil
ca dezvoltarea Universului să se facă în propria materie; Formei Materiale perisabile, şi nevoii
sale de adaptare fiindu-i caracteristică expansiunea.
Desoperirile fizicii quantice mai ales de îndeamnă să aducem cunoaşterea la un nou
stadiu, şi anume acela la care să nu mai raportăm Existenţa Universală la categoriile ce
caracterizează existenţa Formelor Materiale. Desigur, este greu de imaginat o cunoaştere fără
noţiunile desprinse din modul nostru de cunoaştere, fără folosirea perechilor antinomice, şi a
derivatelor acestora, ce fixează reperele comunicării, doar că devine tot mai evident faptul că
Universul nu este supus unei astfel de cunoaşteri, ci mai degrabă aceleia care presupune cicluricontinue ale materiei în ea însăşi, pentru o distilare continuă şi obţinerea de forme tot mai
performante, cu capacităţi tot mai adaptate acţiunii de Dezmărginire.
Toate acţiunile cunoaşterii – aşa cum o practicăm noi – au la bază procesul de orientare.
Noţiunile primordiale, cele reduse la forma lor primară, definesc nevoia de orientare: înainte-
înapoi, sus-jos, dreapta-stânga, din ele derivând toate familiile de noţiuni ce caracterizează relaţia
dintre o Formă Materială limitată şi o Realitate tot la fel de limitată în raport cu Forma Materială
ce o cunoaşte. Acest caz presupune un proces de cunoaştere bazat pe o memorie ce acumulaeză
informaţii noi, foloseşte o anume cantitate dintre acestea, dar şi din cele ce au fost stocate
anterior, pentru operaţiunile de adaptare creativă la mediu şi conservă informaţii ce nu mai sunt
de actualitate, pentru a le reactiva atunci când condiţiile le reclamă.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 131/394
Memoria Universală nu prespune un astfel de proces, pentru că ea conţine toate formele
informaţiei, în schimb ea are nevoie de cicluri permanente, în care informaţiile generate de
Formele Materiale conţinute tind să se distileze continuu, trecând printr-o stare de in-existenţă.
Cunoaşterea, aşa cum o definim acum, la Formele Materiale presupune orientarea într-o
Realitate mereu în schimbare, iar cea universală distilarea continuă a informaţiilor pentru
obţinerea unor Forme Materiale superioare calitativ. Pentru aceasta este mereu nevoie ca Forma
Materială să tindă spre obţinerea de calităţi noi a informaţiei, în procesul său de adaptare la o
Realitate, iar Universul s-o păstreze în Haos până în momentul în care o Nevoie reclamă trecerea
acesteia în Cosmos.
Doar că fiecare informaţie nou definită presupune o formă perfectibilă, deci una supusă
unui „păcat originar”, fapt care obligă la trecerea prin cel puţin o etapă de ne-fiinţă pentru a fi
înscrisă în circuitul Haos-Cosmos. „ În «perspectiva lunară», moartea omului ca şi moartea
periodică a umanităţii sunt necesare, tot aşa cum sunt cele trei zile de întuneric ce preced
«renaşterea» lunii. Moartea omului şi cea a umanităţii sunt indispensabile regenerării lor. O
formă, oaricare ar fi ea, din chiar faptul că există ca atare şi că durează, slăbeşte şi se uzează;
ca să-şi recapete vigoarea, trebuie să fie reabsorbită în amorf, fie şi numai pentru o clipă; să fie
reintegrată în unitatea primordială din care a ieşit; cu alte cuvinte, să reintre în «haos»;... ” Pe
măsură ce între om şi Cosmos s-a interpus lumea artefactului, cu mulţimea sa de informaţii
specifice, această legătură subtilă s-a destrămat şi omul nu mai este capabil astăzi să înţeleagă o
astfel de modalitate de a imagina parcursul informaţiei în circuitul universal.Îm fond discutăm despre un circuit energie-masă menită să creeze mereu Forme Materiale
adapatabile unor condiţii ce se ivesc continuu din procesul Devenirii. O informaţie venită din
spaţiul energetic (Haos) va contribui prin întruparea unei Forme Materiale, ce se va dezvolta, la o
creştere a elementelor de masă ce înmulţeşte numărul de combinaţii din care se vor putea obţine
în viitor alte şi alte Forme Materiale (Cosmos). Informaţia, însă, trebuie să se desprindă, la un
moment dat, şi să treacă printr-un moment de Haos, pentru a putea reveni în Cosmos, într-un
stadiu perfecţionat.
Întreaga existenţă ritualică a omului arhaic ne demonstrează că acesta nu privea
nenorocirea, boala, accidentul, catastrofa, aşa cum o facem noi în epoca modernă. Pentru el toate
aceste vicisitudini ale existentului nu erau de domeniul întâmplării, ci se datorau sensului cu care
venea din Haos o entitate - o informaţie - care avea un destin propriu. De aceea, modalitatea de
rezolvare propusă, se adresa în primul rând recuperării energetice, redefinirii legăturii dintre
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 132/394
entitatea invazivă şi forma sau realitatea invadată. Omul arhaic încerca să rezolve cauza
primordială şi nu, ceea ce facem noi astăzi, cazul specific. El avea conştiinţa unui aici care are
legături temeinice şi trainice dincolo, iar între cele două spaţii există un continuu dute-vino de
sensuri cu scopuri foarte precise, dar nu întotdeauna definibile, sau nu întotdeauna definite
corect. Iar nedefinirea corectă a sensului atrage după sine o manifestare malefică, ce trebuie
rezolvată printr-o punere în matrice a acestuia, sau prin invocarea ajutorului către autoritatea care
ar putea să facă acest lucru.
Cu alte cuvinte, în structura spirituală a omului arahaic se manifesta instinctul capacităţii
Formelor Materiale de a menţine legătura dintre aici şi dincolo, adică dintre cele două lumi:
Haos şi Cosmos. Pe măsură ce artefactele au invadat lumea informaţională a omului, instinctual
acesta a fost împins tot mai mult într-o zonă de aşteptare şi, probabil, el va fi reactivat într-o
formă superioară cândva, atunci când va avea loc o reîntâlnire cu informaţiile directe venite din
spaţiul energetic. Ar fi prea mult să afirm acum că deja se întrevăd semnele unei astfel de
tendinţe, după ultimile manifestări, din ce în ce mai insistente ale multor oameni ce încearcă să
găsesască asemenea căi, căutând tehnici din ce în ce mai apropiate de manifestările energiei. Mai
ales că, după cum semnalează destul de multe dintre cercetările savanţilor preocupaţi de acestă
problemă, există mai multe paliere de comunicare între cele două spaţii ale Universului: Haos şi
Cosmos.
Devine detectabilă tendinţa Cosmosului de a dezvolta acele forme ce fac posibilă o
circulaţie la nivele superioare a informaţiilor, a entităţilor energetice ce sunt produse de Haos,dar şi a revenirii lor în spaţiul matricial. Iată de ce, nu trebuie nicidecum privit spiritul
expansionist al Formelor Materiale doar în sensul extinderii spaţiale, ci şi în substanţa însăşi a
întregii Materii, realizând, în felul acesta, un circuit permanent Haos-Cosmos-Haos, cu obţinerea
de nivele perfectate şi perfectibile, cu dezvoltarea şi conservare unor tendinţe ce asigură
Devenirea şi Dezmărginirea universală. Această regulă a Dezmărginirii a imprimat în toate
Formele Materiale existente o lege implacabilă: nici un element ajuns în Cosmos nu are voie să
fie degradat, decăzut, ci, dimpotrivă, el trebuie să treacă printr-un proces de perfectare, pentru ca
odată întors în Haos să elibereze o informaţie, o stare energetică, o idee care să se reîntoarcă în
Cosmos într-o condiţie distilată, superioară, contribuind astfel la Dezmărginirea Universului prin
nivelul superior atins. Această axă teleologică a circuitului informaţiei a fixat structura codului
de conduită a omului arhaic, pentru care acţiunile sale trebuiau să fie guvernate de grija de a
evita greşeala, păcatul, degradare unei forme manifeste a Realităţii. Orice greşeală atrăgea după
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 133/394
sine inevitabil o pedeapsă, care putea fi imediată, sau care putea veni cândva în viitor, pentru că
orice degradare a unei forme de manifestare a Realităţii are repercursiuni directe asupra
existenţei în sine.
Din negurile neconceputului
Orice teorie cosmogonică ai cerceta îţi va spune că la început a fost Haosul. Până şi cele
mai moderne teorii vorbesc despre o stare de Haos din care s-a născut Cosmosul pentru a fi
cunoscut. Niciodată nu se vorbeşte despre posibilitatea ca Haosul să fie cunoscut, sau să existe
nevoia de a-l cunoaşte. Haosul este starea primordială aflată dincolo de nevoia cunoaşterii, o
stare care presupune şi conţine, întreţinând un continuu repaos necesar pentru naşterea
cunoaşterii cosmice, odată cu apariţia formei. Şi mai este un punct asupra căruia totă lumea este
de acord, şi anume faptul că Haosul presupune dezordine. “HAOS, haosuri, s.n. 1. Stare
primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia
înainte de apariţia universului cunoscut de om; (în unele concepţii teogonice) spaţiu nemărginit,
cufundat în beznă şi umplut de « neguri», înainte de organizarea lumii; stare de deozordine
primordială a materiei (s.n.)”
Din aceasta dezordine se desprind, mai apoi, toate cele pe care le cunoaştem. Se desprind,
se ordonează, şi se lasă înţelese. Faptul că Haosul este întruparea dezordinii este rezultatul
credinţei că doar cunoaşterea poate fi baza ordinii. Nu poate exista ordine fără cunoaştere. ÎnHaos materia nu este supusă cunoaşterii, deci se află într-o dezordine fundamentală
Cu alte cuvinte Haosul este Cauza lumii, iar lumea este Efectul Haosului. Într-o înlănţuire
cauză-efect, Haosul este cauza primordială a lumii, acea cauza la care se revine continuu pentru a
crea un nou efect. Teoriile vorbesc despre faptul că din Haos s-a creat lumea materială, ceea ce
nu este tocmai exact. Haosul conţine şi această lume materială alături de o infinitate de lumi
neconceptualizate, iar pentru ca aceasta să se nască este nevoie de un fenomen de translaţie, care
să extragă şi să conceptualizeze forma presupusă, apoi s-o întrupeze într-o stare materială. Odată
atinsă starea de conceptualizare nimic nu mai este sigur, nimic nu mai este stabil, totul se supune
nevoilor combinative. Ca atare, putem să afirmăm că Haosul nu presupune o stare de dezordine,
şi că este o entitate organizată pe cel puţin două nivele perceptibile prin raportare unul la
celălalt : 1. nivelul Nevoii create de prejudiciere – un nivel aflat la graniţa dintre Haos şi Cosmos
(din nefericire, noţiune de graniţă induce tendinţa de a imagina o limitare geometrică, de
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 134/394
separare dramatică a două spaţii, pe când graniţa despre care încerc să vorbesc este, în fapt,
Inefabilă). Un nivel în care se plămădeşte Nevoia unei anume Forme Materiale, datorită faptului
că cerinţa cosmică de adaptare la Realitatea prezentă reclamă existenţa, în stare formală, a unor
anume funcţii care incumbă posibilitatea unui transfer spre o Formă Materială ; 2. nivelul lipsei
oricăriei nevoi – adică nivelul profund virtual ce există într-o stare de perfectă lipsă de
conceptualitate şi care crează starea de repaos de care are nevoie informaţia pentru a câştiga o
nouă calitate.
Iată deci, că nici pe departe Haosul nu este lipsit de organizare, ci dimpotrivă este tocmai
un teritoriu al unei organizări ideale, perfecte, datorată lipsei funcţiei fundamentală a lumii
materiale : nevoia de adaptare, nevoie care crează subiectivism şi dezordine prin obligaţia
fundamentală de a deschide noi orizonturi, împinsă fiind de necesităţile de adaptare la o
Realitate instabilă. Dezordinea stă în Cosmos, nici pe departe în Haos, acesta fiind o entitate
profund ordonată.
Desigur, aceste afirmaţii pot stârni oarece reproşuri şi lumea să pornească a mărunţi
aceste spuse, şi a le raporta la grilele cunoscute, la autorităţi aflate de multă vreme în onoruri.
Dacă eu am, sau nu am dreptate, este mai puţin important, ba aş putea spune că nu este de
loc important. Important este mecanismul viu al Realităţii, care există independent de voinţa şi
cunoştinţele noastre de la un anume moment dat. Acesta este statutul meu subiectiv, iar
subiectivitatea noastră are un rol important, pentru că datorită ei se vor deschide noi mijloace de
prelucrare a Realităţii. Subiectivitatea este cea căreia îi datorăm instabilitatea formulelor de prelucrare a Realităţii. Dacă nu ar fi factorul subiectiv, cel care individualizează fiecare acţiune,
mulţimea formelor materiale ar acţiona conform legilor în acţiune şi numai sub chipul acela. Or,
subiectivitatea înmulţeşte mereu – odată cu numărul Formelor Materiale – modalităţile de a
acţiona asupra unei Realităţi, de a o modela şi de a păstra continuu starea de dezechilibru în care
dăinue existenţa.
Haosul este infinit şi veşnic pentru că nu este definibil, cel puţin nu este definibil în
sensul pe care îl dăm noi existenţei. El, Haosul, reprezintă doar partea de energie lipsită de masă
a lumii materiale, patea virtuală, adică o sumă de funcţii ce nu au fost încă definite şi care au
nevoie de un proces de iluminare, proces pe care îl poate săvârşi doar nevoia de adaptare la
propria Realitate a Formelor Materiale deja existente. O astfel de afirmaţie pretinde că Universul
este o entitate duală, care este guvernată de tendinţe tranzitorii de la o stare la alta, într-o mişcare
continuă spre propria sa Dezmărginire.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 135/394
În felul acesta ne putem imagina cu uşurinţă nevoia existenţei momentelor atavice care
generează noi direcţii în procesul Devenirii. Fără masă, Haosul este indefinibil şi lipsit de formă,
existenţa sa reducânu-se la o stare a lipsei de stare, şi astfel, cu multă uşurinţă, ajungem la
afirmaţia înţelepţilor lamaici ce ne îndeamnă să găsim fericirea deplină prin depăşirea limitei
oricărei definiri, prin atingerea stării de lipsă de entitate. Dar lumea cognoscibilă Formelor
Materiale trebuie neapărat, în primul rând, să cunoască un scop, pentru că, la acest nivel nimic
nu există fără un scop definit. Toate Formele Materiale, fiind muritoare îşi datorează existenţa
unui scop care contribuie la modificarea continuă a unei Realităţi, la naşterea permanentă a unor
dezechilibre, ce dau naştere unor noi Nevoi. La rândul lor acestea, nevoile, vor genera o sumă de
informaţii noi, ce sfârşesc invariabil prin a defini o Lipsă care are rolul de a extrage din Haos o
nouă Formă Mmaterială, de a o conceptualiza. Menirea Haosului este să conţină non-
conceptualităţile care la un anume timp istoric vor deveni forme, conceptualizându-se datorită
activităţii Formelor Materiale asupra unei Realităţi şi naşterii unor noi Nevoi. Pentru ca Haosul
să rămână perfect nedefinibil, lumea Formelor Materiale trebuie să fie tot mai definibilă, acesta
este un paradox ce îi pune la grea încercare pe fizicienii ce se ocupă de mecanica quantică, acolo
unde se află o graniţa atât de fluidă dintre definibil şi in-definibil. Pentru că, cel puţin teoretic,
există mai multe graniţe, mai multe puncte de transfer între Haos şi Cosmos, lucru dovedit şi de
experimentul eşuat din 1943, cunoascut sub numele de „Philadelphia ” şi în care Eistein şi Tesla
intenţionau un obiectiv mult mai simplu decât lanţul acela de efecte ce a fost declanşat.
Chiar dacă nu cunoaşte definirea, Haosul fiind lipsit de scop, ascunde Scopul însuşi, şidin existenţa sa Formele Materiale, împinse de nevoia de adaptare la o Realitate anume, definesc
tendinţe noi în procesul Dezmărginirii universale.
Sau, îl putem lasă pe Apollinaire să ne dea definiţia lui :
„ Am cules un fir uscat,
Toamna-i moartă, i-a aminte,
Timpu-i timpul de plecat.
Poate că de-acum-nainte,
Fir uscat, drum-unul drept...
Ţine minte că-teaştept .”
Ne-conceptualitatea este fundamentală pentru Devenire, şi nu trebuie să ne-o închipuim
ca existând undeva în afara noastră. Ne-conceptualitatea este starea existenţei lipsite de formă,
redusă la o funcţie fundamentală, care funcţie va putea genera un transfer către o Formă
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 136/394
Materială primară. Procesul de transferare a informaţiei fundamentale va genera tendinţa
evolutivă a Formei Materiale pentru a atinge stadiul ce pune în aplicare funcţia. Nici o funcţie nu
se naşte în forma sa finală, ci devine - printr-un proces de evoluţie. Din această stare se nasc
toate formele, din ea se desprind cele pe care avem apoi posibilitatea să le cunoaştem şi care, la
rândul lor, nasc existenţe neconceptualizate ce măresc fondul acestei stări. Orice Formă
Materială este asemeni unui iceberg; are o parte vizibilă, pe care o putem cunoaşte şi o parte
invizibilă ce produce stări neconceptualizate, pregătite pentru ca odată şi odată să devină la
rândul lor Forme Materiale. Sau, cu alte cuvinte, orice Formă Materială naşte lipsa de formă,
care la rîndul său va conduce către noi forme, întreţinând astfel procesul Dezmărginirii.
Toate formele materiale ce pot fi cunoscute sunt aidoma unor teritorii ce se ridică la
suprafaţa haosului. „Ma position est suivante: toutes les choses qiu semblent posséder uns
identité individuelle ne son que des îles, projections d`un continent sous-marin, et n`ont pas des
contours réels.” ( Poziţia mea este următoarea: toate lucrurile ce par să aibă o identitate
individuală nu sunt decât insule ce aparţin unui continent submarin, şi nu au contururi reale.)
Ceea ce numim noi Haos, şi ne închipuim că este o stare de profundă dezordine şi
dezechilibru, este de fapt, punctul perfectei armonii şi stabilităţi, pentru că Haosul conţine
premizele întregului Univers Dezmărginit dar ne-conceptualizat, cu alte cuvinte este întregul
Univers în starea sa virtuală.
Haosul nu poate fi dezordonat. El este o stare ne-conceptualizată a tuturor Realităţilor
viitoare. Orice gest, orice idee, oricare acţiune, fenomen sau obiect există în Haos, în stareobiectivă ( abia starea aceasta este conformă cu sine însăşi, este starea neperfectibilă,
nemodificabilă, fără influenţe venite din alte categorii, ne-conceptuală, ideală).
Tot ceea ce este presupus sau nepresupus există în Haos într-o condiţie de profundă lipsă
de interacţiune. Toate existenţele sunt lipsite de calităţi combinative, calităţi fundamentale în
condiţiile Cosmosului.
În momentul în care o Nevoie, o stare de dezechilibru venită din Cosmos extrage din
Haos un element şi-l conceptualizează, acesta iese din starea perfectă, obiectivă şi se transformă
într-un mijloc de dezordine, pentru că nevoia de a reveni la starea avută în Haos împinge să-şi
recapete momoria primordială.
Fiecare element are nevoie de cel puţin un partener de combinaţie şi devine selectiv în
procesul său de a atinge o stare superioară, combinată. El aduce în lumea noastră starea
subiectivă prin nevoia continuă de a alege, de a prefera, raportându-se mere şi mereu la starea de
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 137/394
ne-conceptualitate din care a fost smuls. Nimic din ceea ce există fizic nu este perfect. Totul este
perfectibil, exprimând astfel nevoia Materiei de a găsi noi modalităţi de adaptare la o Realitate
existentă şi independentă de voinţa ei, Realitate mereu instabilă, mereu în stare de dezechilibru.
Iar ceea ce presupune perfectibilitatea presupune dezordine şi instabilitate pentru că se foloseşte
de comunicare, adică de remodelarea permanentă a structurii sale pentru a atinge acea stare
virtuală pe care Haosul o propune: o stare obiectivă, nemodificabilă, neperfectibilă.
Comunicarea, ca şi informarea, de altfel, sunt esenţa dezordinii datorită faptului că induc,
în traseul evoluţiei Formelor Materiale, trădarea, datorită căreia sunt posibile abaterile de la
parcurs.
Haosul este în permanenţă egal cu sine, şi-şi este suficient. Realitatea îşi este în
permanenţă inferioară şi continuu lipsită de elementele sale. Ea este nevoită să le provoace
mereu la o existenţă dinamică, mereu într-un proces de remodelare, de modificare a stărilor
structurii, să le redefinească şi să le creeze.
Teoriile evoluţioniste susţin şi demonstrează că, în evoluţia sa, materia vie părăseşte
calităţi dobândite prin unele forme, iar apoi le readuce în stare de funcţiune la altele ce aparent
nu au nici o legătură cu forma ce le dobândise. Acest proces susţine eforturile materiei de a
atinge perfecţiunea în starea de conceptualitate, lucru ce ar fi neproductiv pentru evoluţie şi
Dezmărginire. Realitatea nu poate fi, sub nici o formă, armonioasă, nu poate fi niciodată în
echilibru. Odată atins, momentul de echilibru ar distruge brutal Realitatea, reducând-o la starea
de Haos, adică ar transforma-o într-o formă ne-conceptuală.Haosul nu există decât într-o singură dimensiune care nu permite să existe forme definite,
denumite, ci doar monada formei, sau monadele unor alcătuiri ce vor deveni forme în Realitate,
atunci când aceastea se vor materializa. Odată cu materializarea formei, se nasc şi dimensiunile
acesteia, ceea ce dovedeşte că acestea, dimensiunile sunt la rându-le discontinui şi există, în mod
diferit, pentru fiecare Formă Materială, de fiecare dată cu alte valori datorate subiectivităţii
formei.
Fiind unice şi subiective, Formele Materiale nu pot percepe dimensiunile identic, ceea ce
contribuie substanţial la dezvoltarea unui spaţiu instabil şi în continuă mişcare. Trebuie precizat
că dimensiunile marchează un spaţiu în continuă mişcare şi nu deplasare. De regulă suntem
tentaţi să confundăm mişcarea cu deplasarea, datorită nevoilor noastre permanent expansioniste,
doar că mişcarea este obţinută dintr-o confruntare directă cu toate acţiunile şi efectele adaptării
şi modificării unei Realităţi, ceea ce presupune o stare de remodelare structurală, iar deplasarea
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 138/394
defineşte acţiunea mecanică de a atinge pe rând o serie de puncte dintr-un spaţiu dat. Mişcarea
presupune existenţa unui transfer a sinelui în propriul sine ce a atins o altă existenţă remodelată,
şi este condiţia fundamentală a comunicării. Nu poate exista comunicare fără transferul unei
(unor) emoţii de la o entitate la alta. Entitate diferită poate fi atât sinele remodelat, cât şi un alt
sine exterior, o altă existenţă, un alt individ.
Pornind de la starea fundamentală, ne-conceptualizată, energetică, emoţia participă la
seriile de transferuri necesare pentru obţinerea unei stări finale, superioare, cu care se poate
reintra în ne-conceptualitate. Traseul acesta trebuie să fie perfectibil şi nu degradant pentru ca
starea de ne-conceptualitate să permită reintrarea în Realitate a unei forme superioare.
Decăderea, păcatul, pângărirea sunt acţiuni care deteriorează calitatea Devenirii universale şi
contribuie la distrugerea sensului Dezmărginirii. Acestei legi fundamentale a Cosmosului se
datorează faptul că toată lumea Formelor Materiale încearcă să evite decăderea, păcatul şi caută
să menţină comunicarea în limitele întreţinerii nevoilor esenţiale ale Devenirii.
Universul este acel unic Unu, iar Dezmărginirea lui se produce în propria-i substanţă ceea
ce presupune o continuă nevoie de forme organizate superior în alcătuire. O astfel de afirmaţie
presupune un Univers care nu se Dezmărgineşte spaţial, ci în propria-i substanţă şi în
modalităţile continuu perfevctibile de organizare a formelor conţinute.
Acest lucru ar presupune o schimbare a modului de a interpreta relaţia dintre Forma
Materială şi Realitatea ce o întreţine. Până în prezent am fost preocupaţi de observarea
acţiunilor genurilor de Forme Materiale, într-un anume fragment de Realitate studiat, pentru adesprinde reguli comune de comportament şi de efecte induse reciproc. Se pare totuşi că mai
importantă este relaţia bivalentă de modificare strucutrală a celor două părţi, pentru a se putea
obţine Dezmărginirea în substanţa universală, ceea ce presupune existenţa unui schimb
permanent de informaţii între Forma Materială şi Realitatea definită. Or, acest schimb se face cu
scopul de a se produce continuu o Formă Materială superioară în conţinutul ei, indiferent de
sensul în care evoluează. „Metalele «pure» (sau «sufletele» lor) sunt identificate diverselor părţi
ale corpului, şi procesele alchimice, în loc de a fi efectuate în laborator, se desfăşoară în corpul
şi în conştiinţa adeptului. Trupul devine «creuzetul» în care merucurul «put» şi plumbul «pur»,
precum şi semen virile şi respiraţia, circulă şi fuzionează .”
Universului îi este indiferent acest lucru, deoarece toate abaterile ce induc tendinţe
contrarii Dezmărginirii sunt corectate prin autodistrugere. Devine limpede în atari condiţii că,
Universul nu-şi distruge nici una dintre expresiile existenţei sale şi că acestea se autodistrug;
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 139/394
păcatul, decăderea, pângărirea Devenirii fiind cauzele ce nasc şi întreţin autodistrugerea. Nu
există catastrofe care să ducă la distrugerea unei categorii de Forme materiale, ci numai cauze
pornite din sinele lor.
Pentru Univers, fundamental este schimbul continuu energie-masă-energie, schimb care
să aducă soluţii la nevoile produse de procesul Dezmărginirii. Regula perisabilităţii Formelor
Materiale constituind fundamentul distilării continui a substanţei universale, cea lipsită de
dimensiuni şi scop.
O astfel de atitudine a Universului a fost remarcată se pare, la nivel de profundă asumare,
dar şi de misterioasă mistică, de către alchimişti, care au născut şi întreţinut o atmosferă a
secretului activităţii lor din teama, justificată de altfel, că se pot naşte forţe, ce odată eliberate nu
mai pot fi oprite până la consumarea lor, iar efectele sunt foarte greu controlabile. „ Întrucât, pe
de o parte alchimia consideră cosmosul ca un Tot unitar; un organism uriaş conţinând miliarde
de alte organisme, între care şi omul, şi, pe de altă parte, incumbă o credinţă de tip magic a
adecvării cuvântului la obiect, a semnificantului şi a semnificatului – a numi, în acest spirit,
echivalează cu a adecva – şi încorporează un neoplatonism puternic impregnat de mistica
pitagoreică a numerelor, ea proclamă existenţa unor legături intime între diversele registre ale
cunoaşterii.”
Din nefericire, misterul pe care l-au întreţinut alchimiştii a făcut să crească convingerea
semenilor în esoterismul practicilor. În fapt, forţele pe care alchimiştii nu doreau să le elibereze
nu sunt nici mistice, şi nici esoterice, ci reprezintă doar o conjunctură de energii care dominăspiritual o comunitate şi careia îi influenţează acţiunile în mod fundamental. Toată istoria
evoluţiei umane – pentru că pe aceasta putem s-o percepem şi s-o analizăm cel mai bine – a avut
la bază contribuţia unei conjuncturi de energii, o manifestare ale unor forţe care au dominat
spiritul unor momente istorice. Privite retrospectiv, multe dintre ele par absurde, nefireşti,
împotriva bunului simţ, şi totuşi, ele au dominat spiritul comunităţilor impunând o anumită
conduită acţiunilor sociale. Comunitatea omului arhaic percepea prezenţa unor astfel de forţe şi
se temea de ele, - şi nu de manifestările cosmice ale mediului - motiv pentru care încerca să
impună conduite sociale care să evite naşterea unor astfel de entităţi energetice, atât în timpul
prezent, cât şi în viitor.
Societatea contemporană reacţionează doar în faţa unor prezenţe măsurabile, perceptibile
cu ajutorul simţurilor, dar, ceea ce este cu mult mai rău, şi cu ajutorul artefactelor. Pentru
contemporani inefabilul şi-a pierdut conţinutul, omul nu mai percepe circuitul energie-masă-
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 140/394
energie aşa cum era înţeles de către omul arhaic, iar forţa gândului se leagă doar de acţiuni cu
rezultate pur materiale. Se neglijează astfel faptul că odată nascut un gând defineşte o Nevoie ce
declanşează deja apariţia unui circuit menit să se finalizeze cândva. Un astfel de circuit are
nevoie de un timp istoric pentru a se contura, pentru a se extrage din Inefabil, dar el adună lent
forţe care impun o anume conduită, o anume atitudine faţă de Realitate. De cele mai multe ori
este nevoie de generaţii succesive şi nenumărate circuite energie-masă-energie, pentru că un
gând să se transforme într-o amprentă, să modifice mentalităţile şi să infuenţeze relaţia cu
Realitatea.
Dar o dată ce energiile acumulte sunt suficiente, ele nu mai pot fi oprite până la
consumare. În fapt, acesta este rolul fundamental al produsului cultural, menit să declanşeze
printr-un proces evident o modificare de mentalitate.
Din nou voi face o afirmaţie care îmi va atrage oprobiul: progresul omenirii se
datorează în exclusivitate influenţei decisive a produsului cultural, care a modificat
mentalitatea şi a schimbat atitudinea faţă de o anume Realitate. Toate încercările de a
măsura evoluţia omeniri de la mersul biped, de la focul aprins, de la invenţia roţii etc. exprimă
doar neputinţa de a păşi dincolo de efecte, de a nu înţelege cauza pe care o naşte forţa
Inefabilului exprimată la nivel fundamental printr-o Nevoie care să instaleze o Lipsă. Nevoia şi
Lipsa au fost procese care au stimulat creativitatea şi cumularea de cunoştinţe, iar
creativitatea a produs procese care au modificat mentalităţi şi atitudini faţă de o Realitate anume,
conducând la modificarea acesteia până la naşterea unei noi Realităţi. De fiecare dată noul nivelde Realitate pare unul rupt de vechea Realitate, doar pentru că mentalitatea omului nou este, de
cele mai multe ori, fundamental deosebită de cea a omului vechi, iar multe legături au fost rupte
şi unele dintre ele conservate, pentru a face loc unor capacităţi noi adapatabile condiţiilor impuse
de Realitatea prezentă.
Lăuta ghiduşă
Întotdeauna creaţia vine din Haos şi generează Haos, şi este rezultatul unui porces de
evoluţie a unei funcţii, fapt pentru care comunicarea, transferul de emoţii sunt elemente
fundamentale ale acesteia. De fapt, întreaga evoluţie a ansamblului de Forme Materiale ce
formează Universul reprezintă esenţialmente creaţia, care nu este altceva decât modalitatea de
adaptare continuă la starea de dezechilibru născută din modificarea condiţiilor Realităţii. Nu
creativitatea în sine este fabuloasă şi importantă, deşi aşa ne apare, mai ales în ultima vreme, ci
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 141/394
sensul acesteia, care poate impune forţe benefice, sau malefice. Iată de ce in illo tempore,
respectând expresia lui Mircea Eliade, se acodra o grijă deosebită sensului cu care o Formă
Materială – fie ea fiinţă vie sau materie – pleca în Haos. Revenirea ei în Cosmos accentua sensul
printr-o organizare superioară, ceea ce presupunea că binele, sau răul se putea accentua, iar
forţele care dominau lumea deveneau incontrolabile. Omul arhaic încerca prin toate mijloacele să
purifice sensurile cu care Formele Materiale – şi nu numai omul - plecau în ne-fiinţă, fiind
interesat de acest proces, în primul rând pentru legătura pe care forma plecată în ne-fiinţă o are
cu revenirea în Cosmos. Forma plecată în ne-fiinţă trebuie să fie purificată, curăţată de orice fel
de urmă malefică, pentru ca la revenirea în Cosmos sensul evoluţiei să fie unul prietenos,
favorabil, armonios. Legăturile pe care omul arhaic le are cu toate celelalte Forme Materiale din
Cosmos, comunicarea la nivele extrasenzoriale, îl face să perceapă sensul fundamental al
confruntării cu Realitatea care presupune existenţa unui permanent dezechilibru căruia nu i se
poate face faţă decât prin adaptări superioare. Aceasta motivează atenţia pe care o acordă
sensurilor din ritualul de trecere în ne-fiinţă. Forma Materială care trece în Haos trebuie să fie
curăţată de sensurile negative, malefice pentru că revenirea acesteia în Cosmos se face pentru a
contribui la realizarea unei Forme Materiale superior manifeste.
Universul nu este preocupat de sensul pe care îl abordează evoluţia Formei Materiale.
Fie el constructiv sau distructiv, acest sens are semnificaţie doar pentru un ansamblu de Forme
Materiale, care, atunci când nu se conformează condiţiilor noii Dezmărginiri este sortit
autodistrugerii şi retrimiterii în Haos pentru a iniţia un alt fel de ciclu. Putem spune că totuldepinde de memorie şi de capacitatea de a stoca informaţie, acesta fiind mecanismul fundamental
pe care trebuie să-l respecte toate Formele Materiale.
Pornind de la o astfel de premisă ar trebui să acordăm ceva mai multă atenţie modului în
care funcţionează circuitul informaţiei prin diversele ei stadii, pentru că devine tot mai evident
faptul că starea de conservare a acesteia nu este pur şi simplu una inertă, ci mai degrabă una de
rafinare, de înlăturare a unor elemente caduce ce nu mai pot contribui activ la crearea unei forme
noi, adaptabile unei noi Realităţi.
Odată ce un ciclu a debutat prin crearea unei Forme Materiale, sensul propus trebuie
păstrat şi rafinat, motiv pentru care trebuie să existe o permanentă legătură cu memoria iniţială,
cu arhetipul: „ Primul dans, primul duel, prima expediţie de pescuit, ca şi prima ceremonie
nupţială sau primul ritual, deveneau exemple pentru umanitate pentru că revelau un mod de
existenţă a divinităţii, al omului primordial, al Eroului civilizator etc. Dar aceste revelaţii
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 142/394
avuseseră loc în timpurile mitice , în momentul extratemporal al începutului; astfel, aşa cum am
văzut în primul capitol, totul coincidea într-un anumit sens cu începutul, lumii, cu cosmogonia .
Totul avusese loc şi fusese revelat în acel moment, in illo tempore: şi crearea lumii şi a omului
şi stabilirea în situaţia prevăzută pentru el în Cosmos până în cel mai mici detalii (fiziologie,
sociologie, cultură etc.)”
Fiecare formă materială a Cosmosului conţine vibraţiile energiilor esenţiale a întregului
lanţ, de la naşterea formei şi până la expresia sa contemporană. Aceste energii constituie
memoria formei, informaţiile care o fac a fi capabilă să consume elementele Realităţii pentru a o
modifica permanent. Aceste informaţii fundamentale stau la baza bagajului de funcţii care
formează circuitul Haos-Cosmos-Haos, şi crează vibraţiile ce se fac permanent simţite – ca într-o
cutie de rezonanţă -, şi care stau la baza unei forme de comunicare ce nu poate fi definită (
încă!?!), sau cunoscută, dar a cărei prezenţă ne influenţează permenent evoluţia dincolo de
limitele raţionalului.
Din nefericire, de cele mai multe ori, aceste vibraţii declanşează existenţa unor forţe care-
şi impun sensul şi depăşesc voinţa unei forme sau a unui grup de forme, creând legături proprii
cu Realitatea, ele nu pot fi controlate la nivel raţional decât în condiţii foarte greu de atins. Astfel
de sensuri necontrolabile făceau spaima omului arhaic, şi-l hotărau să încerce mereu purificarea
circuitului Haos-Cosmos-Haos prin ritualuri care să impună o evoluţie armonioasă şi prietenoasă
a formelor revenite în Cosmos, încercând să evite astfel spaima pe care poetul o pune în cuvinte:
„ Al tău suflet ar fi singur – Neştiut în lume – singur.
De ce – nimeni n-o să afle
Ceasul greu al tainei tale.
Nu vorbi-n astă pustie
Care nu-i singurătate,
De nu, sufletele moarte
Ce te-au petrecut în viaţă
Te vor bântui în moarte
Şi te vor strivi – deci, taci:
Noaptea se va încrunta,
Stelele nu s-or uita
Jos, din tronuri îngereşti,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 143/394
Cu semne dumnezeieşti –
Globuri de aur, fără raze,
Ţi se vor părea că-s oaze
Care ard şi-ar vrea să-şi fie
Leac de suflet pe vecie.”
Totul pare să fie un spectacol al manifestărilor energetice care caută mereu să alcătuiască
o conjunctură favorabilă pentru a împlini o formă capabilă să se manifeste într-o relaţie cu
Realitatea care a reclamat-o, transformându-se astfel într-un moment istoric, căpătând deci un
timp al lor şi un spaţiu al lor. Şi, iată cum, se pare că dimensiunile timp, spaţiu nu sunt egale cu
ele însele, pentru că istoria ne dovedeşte că, nici timpul şi nici spaţiul istoric nu sunt egale în
manifestări, iar pe măsură ce istoria devine tot mai complexă, aceste dimensiuni cunosc o
comprimare, care le modifică substanţial conţinutul.
Arunc o privire peste cele afirmate mai sus şi-mi dau seama că totul pare foarte complicat
şi foarte esoteric, şi asta mai ales pentru că nu mai vehiculăm cu noţiuni care să definească în
mod precis şi exact o stare de fapt. Expresia unei ecuaţii, a unui lanţ de reacţii chimice, a unui
proces ce s-a desfăşurat în faţa unui observator sunt momente ale Realităţii ce se expun cu
uşurinţă observaţiei, dar devine tot mai evident că fiecare dintre aceste momente ascund o sumă
de aspecte, ce par, mai degrabă, de domeniul esotericului, a fabulosului, a misticului pentru că
refuză cu îndârjire să accepte a se lăsa cunoscute şi analizate după metodele hotărâte, mai întâi
de empirism, iar mai apoi de către sistemele teoretice, ca fiind verificate şi verificabile. Cu câtîncerci o analiză mai profundă a unui fenomen, cu atât îţi dai seama că din componenţa lui dispar
anumite elemente, pe care nu poţi să le supui procesului cunoaşterii în termenii comuni ţie. De
cele mai multe ori aceste elemente sunt pur şi simplu ignorate, iar observatorul operează doar cu
substanţialitatea măsurabilă a fenomenului, care, de cele mai multe ori este o expresie a masei.
Simţi atunci nevoia să găseşti acea cale ce poate lumina drumul către starea creativă a
inefabilului, acolo unde se definesc funcţiile ce mai târziu vor deveni Forme Materiale dominate
de o logică a capacităţii de a prelucra un anume produs al Realităţii.
Realitatea produce mereu elemente noi sub presiunea acţiunii Formelor Materiale, care
Forme Materiale, la rândul lor trebuie să cunoască un proces de adaptare la aceste elemente, fapt
pentru care se supun ciclului de trecere prin Haos, pentru o revenire într-o nouă calitate. Tot
acest mecanism al unui ciclu de la Inefabil la material are menirea de a crea continuu forme
unice, fiecare răspunzătoare de o relaţie directă un un element al Realităţii.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 144/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 145/394
scenariilor ritualice, varietatea acestora, depind doar de amănunnte pe care le furniza specificul
geografic, comunitar, accidentul istoric sau cosmic etc. Miezul ritualului este dominat de nevoia
de a purifica Forma Materială, pentru ca revenirea sa în Cosmos, după repaosul din Haos, să se
facă sub semnul beneficului, al armoniei, favorizând Dezmărginirea, ca şansă unică pentru
destinul Cosmosului. De aceea se acordă o mare atenţie fiecărui gest, fiecărui sentiment, fiecărui
gând. Întreaga existenţă ar trebui să fie asemeni unui ritual de purificare, pentru a putea astfel să
înlăturăm naşterea unor tendinţe malefice. Credinţa că fiecare gând, sau gest este sămânţa unui
ciclu care odată născut nu mai poate fi oprit până la consumul total a dominat categoric viaţa
comunităţilor vechi. „ Această sămânţă, ca toate seminţele materiale, tinde – în împrejurări
favorabile – să producă o fiinţă de acelaşi fel cu părintele care a emis sămânţa. Sămânţa unui
stejar tinde să producă un stejar, sămânţa unui câine sau a unei păsări tinde să producă un
câine sau o pasăre. La fel stau lucrurile şi cu nenumăratele seminţe-forţe proiectate în univers
de dorinţă, aversiune, dragoste, ură şi faptele pe care le suscită aceste sentimente, cât şi de
ataşamentul la existenţa individuală cu activitatea materială la care acestea incită pentru a o
proteja, a o perpetua, pentru a-i spori şi a-i lărgi sfera de influenţă. Toate aceste seminţe tind să
reproducă ceva asemănător părinţilor lor psihici sau materiali.” Pentru că, se afirmă mai
departe în cartea Alexandrei David-Neel: „ Nu are loc nici cea mai mică mişcare – în această
lume care este mişcare – fără ca această mişcare să nu declanşeze alte mişcări, alte manifestări
de energie care tind spre repetări, sprijinindu-se pe «amintiri» (vāsanā) sau, cum spun tibetanii,
pe propensiuni (pagtchag). Fiecare din mişcările noastre fizice sau mentale este rodul unor cauze provenind din tot universul şi are repercursiuni în tot universul. Astfel se desfăşoară jocul
– fără început cognoscibil – al activităţii care este universul .”
Afirmaţiile citate subliniază faptul că în filosofia omului arhaic, legăturile care pun în
circulaţie forţele ce fac să funcţionaze armonia universală, nu se rezumă doar la ceea ce putem
cunoaşte folosindu-ne de capacităţile noastre limitate de funcţia primordială căreia trebuie să-i
împlinim scopul, ci că ele se supun unui circuit care trece prin faze ce pot fi doar presupuse, sau
care rămân necunoscute. Doar că, omul trebuie să fie mereu atent la menifestările tuturor
elementelor ce compun existenţa sa, ca şi la sensul pe care acestea tind să-l capete, pentru a nu
periclita echilibrul Universului. De foarte multe ori s-au făcut afirmaţii misterioase despre forţe,
ce odată declanşate ar pune în pericol existenţa Universului, şi ar provoca un dezastru cosmic, şi
toată lumea se gândea la misterioase forţe materiale, capabile să declanşeze manifestări fizice
explozive ce ar produce un dezastru cu o consumare rapidă, limitată în timp dar cu efecte
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 146/394
nimicitoare. În fapt, este vorba despre forţe latente, care acţionează în afara capacităţilor noastre
de a interveni. Orice forţă materială are un remediu ce poate fi imaginat, forţele la care fac
referire înţelepţii sunt imateriale, sunt inefabile şi sunt imposibil de oprit, ele consumându-şi
sensul distructiv, sau constructiv până la ultima consecinţă.
În Univers, o dimensiune caracterizează existenţa sau coexistenţei uneia sau mai multor
forme ale materiei aflate în anume stadii de expansiune. În urma acestui raţionament, putem
afirma că starea fundamentală a Universului este neconceptualitatea, care asigură continuitatea
procesului de expansiune. Neconcetualitatea, ca şi timpul, exprimă un proces de mişcare, şi nu
poate exista în absenţa acestuia. Şi, lucrul cel mai important: nu poate fi cunoscută în
profunzimea sa, cel puţin deocamdată, cu mijloacele pe care le avem la îndemână ca instrumente
de explorare. Procesul de expansiune nu se rezumă doar la o extindere teritorială, deşi această
extindere face parte din jocul universal, ci, mai ales la o extindere a calităţilor funcţiilor. Un
astfel de proces presupune o comuniune a forţelor ce împlinesc o anume funcţie. Cu cât Forma
Materială este mai complexă cu atât există o comuniune mai complicată a diverselor forţe
compuse. Fiecare dintre acestea se limitează la a împlini perfecţionarea propriei expansiuni, fără
a se preocupa de scopul final al Formei Materiale, dar rezultatul este o Formă Materială cu
atribute din ce în ce mai performante, raportate fiind la cele trecute.
În egală măsură, Forma Materială complexă nu este nici conştientă, nici preocupată de
procesul de expansiune al componentelor sale, ea funcţionează în virtutea efectelor coroborate,
care fiecare îşi păstrează scopul şi independenţa sa. Este suficient ca armonia să fie alterată de osingură disfuncţie, pentru ca dezordinea să se instaleze şi să declanşeze un proces de
autodistrugere, proces în care fiecare element ce intră în componenţă să fie supus, la rândul său,
descompunerii, până ce reducţia atinge faza elementelor primordiale ce definesc teritoriul dintre
Cosmos şi Haos. Aceste elemente fiind permanent într-o stare instabilă, ele pendulând între o
stare şi cealaltă şi aşteptând un moment de dezechilibru pentru a reintra în jocul Formelor
Materiale.
Chiar dacă din motive subiective, un astfel de joc ne crează frisoane emoţionale, tebuie să
acceptăm indiferenţa cu care elementele primordiale se supun jocului. Trebuie, de asemenea
remarcat şi faptul că, la rândul lor, elementele ce intră în componenţa unei Forme Materiale sunt
la fel de indiferente la năzuinţele emoţionale ale acesteia, ele reacţionează strict în perimetrul
limitat al funcţiilor lor, urmărind traseul propriei expansiuni. Ori, acest traseu este dictat de către
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 147/394
impulsurile energetice pe care activitatea Formei Materiale complexe le generează, dând naştere
la impulsuri ce se transmit în josul traseului, până la elementele primordiale.
Acest joc al comunicării formează complicate trasee energetice ce înteţin câmpuri de
forţă care impun anumite tendinţe ale expansiunii. Repet, nu trebuie nici o clipă să ne gândim la
expansiune doar ca la o nevoie de a cucerii noi teritorii. O astfel de expansiune se face cu scopul
de a pătrunde tot mai adânc în Haos, de unde pot fi extrase funcţii ale non-formalului capabile să
împlinească întreţinerea dezechilibrului ce face posibilă Dezmărginirea Universului.
Iată că, datorită acestui mecanism, o Formă Materială, cu cât este mai complexă, cu atât
este mai vulnerabilă şi mai dependentă de tendinţele compuşilor de a atinge propria expansiune.
Această vulerabilitate putând să fie compensată doar cu grija pe care o are Forma Materială de a
genera emoţii care să fixeze tendinţe prietenoase în parcursul pe care compuşii îl au în schimbul
permanent dintre Haos şi Cosmos.
O Formă Materială complexă întreţine permanent o anume formă de schimb între Haos şi
Cosmos, prin mulţimea de elemente componente care trec din starea materială în cea energetică,
dar şi invers. Practic, doar funcţia unică ce a stat la baza creării Formei Materiale complexe se
perpetuează de-a lungul existenţei acesteia, toate celelalte elemente sunt supuse unui proces de
adaptare prin treceri repetate în Haos. Putem duce îndrăzneala foarte departe prin afirmaţia că:
fiecare compus al unei forme materiale complexe este acelaşi, fără a mai fi vreodată el
însuşi.
Tot acest joc este impus de Nevoia pe care Realitatea o defineşte: întreţinerea unei stăride permanent dezechilibru, care să formuleze necesitatea creări permanente a unor mijloace de
comunicare între diferitele forme al Cosmosului, dar şi între Haos şi Cosmos. Ceea ce ar
presupune că Haosul nu mai trebuie privit ca un element istoric, ce s-a consumat, ce a fost
pierdut, odată ce Cosmosul a pornit parcursul istoriei. Ci, dimpotrivă, Haosul este o componentă
activă a Universului, fără de care Cosmosul s-ar transforma într-o entitate finită, cu limite
precise, entitate care ar trebui să se supună regulilor perisabilităţii. Fără schimbul permanent
între Haos şi Cosmos, istoria s-ar rezuma la un tablou unic şi dezgustător.
Cred că este important - pentru a înţelege faptul că omul arhaic era pătruns de spiritul
importanţei elementelor ce compun întregul şi de Nevoia ca acestea să cunoască o evoluţie
cosmică benefică – să cităm ceva mai substanţial din Sir James Grorge Frazer: „ Este posibil ca
în epoca preistorică, înşişi regii să fi jucat rolul zeului şi, în această calitate, să fi fost ucişi şi
tăiaţi în bucăţi. Despre Set se spune, la fel ca şi despre Osiris, că a fost rupt în bucăţi după o
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 148/394
domnie de optusrezece zile, ce se comemorau într-o sărbătoare anuală având aceeaşi durată.
Potrivit unei legende, Romulus, primul rege al Romei, a fost tăiat în bucăţi de către senatori
care i-au îngropat bucăţile în pământ; şi ziua tradiţională a morţii sale se celebra la 7 iulie prin
anumite ritualuri ciudate care aveau, se pare, o legătură cu fertilizarea artificială a
smochinului. O legendă greacă povestea, de asemenea, cum Pentheus, regele Tebei şi Licurg,
regele edonienilor traci, s-au răsculat împotriva zeului viţei de vie Dioyisos, şi cum
necredincioşii monarhi au fost sfâşiaţi în bucăţi, unul de către bacantele înfuriate, celălalt de
cai. Aceste tradiţii greceşti pot fi reminiscenţe desfigurate ale obiceiului de a sacrifica fiinţe
omeneşti, mai ales regi divini, în rolul lui Dionysos, zeu ce se asemăna sub multe aspecte cu
Osiris şi despre care se spunea, ca şi despre el, că i s-au rupt mădularele, bucată cu bucată. Se
spune că la Chios oamenii erau sfâşiaţi în bucăţi ca sacrificiiu adus lui Dionysos; şi, pentru că
mureau de aceeaşi moarte ca şi zeul lor, este logic să presupunem că îl personificau. Povestea
după care Orfeu din Tracia a fost şi el sfâşiat în bucăţi de către bacante pare să indice că şi
acesta a pierit în rolul zeului a cărui moarte o împărtăşea. Este semnificativă şi povestirea care
spune că Licurg din Tracia, regele edonienilor, a fost ucis pentru ca pământul care nu mai
dădea roade să-şi recâştige fertilitatea. Citim de asemenea despre regele norvegian Halfdan cel
negru, al cărui corp a fost tăiat în bucăţi iar bucăţile îngropate în diferite locuri ale ţării pentru
a se asigura rodnicia pământului.” Am ţinut să citez această întreagă cazuistică a
„fragmentelor”, a părţilor care se petrecea în colţuri îndepărtate ale lumii şi în timpuri diferite ale
istoriei, pentru a reliefa importanţa pe care omul arhaic o arată elementelor ce compun un întreg.Credinţa că fiecare fragment poartă sarcini care tind să suplinească funcţia întregului, care aspiră
să redevină un întreg, într-o altă alcătuire, mai prosperă şi mai benefică, ne dovedeşte că omul
arhaic cunoaşte şi se supune mecanismului impus de schimbul permanent dintre Haos şi Cosmos,
dar şi că este la fel de conştient de faptul că trebuie să fie atent la parcursul cu care elementele
Cosmosului trec în Haos.
Întregul nu este decât expresia unui ansamblu de elemente ce au propriul lor destin,
propriile lor funcţii şi propriul lor parcurs cosmic. Ele sunt indiferente, şi de multe ori
potrivinice, scopului pe care Întregul doreşte să-l atingă. Iată de ce, Forma Materială trebuie să
încerce o armonizare a activităţilor componentelor sale, iar acest lucru nu devine posibil decât
dacă acordă cuvenita atenţie semnalelor ce vin de la acestea. În acea parte a istoriei, în care
existenţa omului era dependentă de relaţia sa cu fiecare element de mediu, ce putea fi hotărâtor
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 149/394
în evoluţia sa, el se dovedeşte preocupat permanent în a citi şi interpreta semnalele pe care le
primeşte.
Dar, odată ce evoluţia istorică interpune între om şi Cosmos activitatea artefactelor, ca
elemente de perturbare, de bruiaj care întrerup comunicarea firească, relaţia se schimbă, aberează
şi impune alte atitudini, de cele mai multe ori nefireşti.
Orice Formă Materială este un conglomerat de forţe şi informaţii care funcţionează sub
comandamentul unei funcţii care are rolul de a adapta Forma Materială la schimbările survenite
în echilibrul Realităţii. Dacă, în mod accidental, au loc schimbări neprevăzute, ce se produc cu
rapiditate, Forma Materială riscă să dispară pentru că nu conţine informaţii capabile să menţină
mecanismul de adaptare. Iată de ce exista grija temeinică a omului arhaic de a încerca să nu
provoace un astfel de accident prin revenirea din Haos a unor forţe neprietenoase.
O astfel de grijă este adânc săpată în orice Formă Materială, şi fiecare îşi adaptează
acţiunile în sensul schimbărilor previzibile, încercând astfel să păstreze mereu un ritm constant,
pentru a fi evitată cumularea unor forţe care să producă dezechilibre grave ce nu mai pot fi
controlate apoi. Observând aceste preocupări, oamenii de ştiinţă, mai ales biologii, au început să
înţeleagă că principiul căutării asemănării dintre om şi celelalte Forme Materiale – fie ele
organice sau anorganice – este păgubos şi periculos. Iată de ce, acum se încearcă tot mai
temeinic să se stabilească deosebirile, pentru a putea să refacem tabloul complet al
Dezmărginirii, pentru că devine tot mai evident faptul că omul este un element al unui complex
evolutiv şi nu rezultatul expres al acestuia.Omul reprezintă un nivel perisabil, supus erodării, dar mai ales vulnerabil propriilor
acţiuni. Durata evoluţiei sale cosmice depinde foarte mult de modul cum va şti să înţeleagă
armonia dintre transferul de emoţii, circulaţia informaţiilor şi schimbările survenite în Realitate.
Universul este indiferent şi lipsit de scop, el nu are porniri subiective şi nici tendinţe
partizane. Pentru el nu există nici o diferenţă între om şi oricare altă Formă Materială; fiecare
este o etapă a Dezmărginirii, dar pentru că sensul Dezmărginirii îi este la fel de indiferent, nu va
înclina balanţa spre nici una dintre Formele Materiale ce-l compun. Istoria unei Forme Materiale
depinde integral de capacitatea acesteia de a-şi adapta perfecţionarea mijloacelor de menţinere a
echilibrului cu schimbările survenite în Realitate, schimbări pe care le provoacă mereu şi cărora
trebuie să li se adapteze mereu.
Din nefericire pentru om, odată cu crearea artefactului inteligent a început să piardă din
ce în ce mai mult din capacitatea de a citi corect semnele ce vin de la Realitate. Acest lucru se
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 150/394
datorează, mai ales faptului că a devenit tot mai dependent de modul cum îi transmite artefactul
informaţia. Dintr-o dată, omul s-a trezit într-un cosmos artificial, care-l izolează tot mai rapid şi
mai agresiv de contactul nemijlocit cu informaţia venită din Cosmosul real. Ca orice traducător,
chiar dacă ar trebui să fie obiectiv şi detaşat, artefactul crează un univers al trădării, nu neapărat
prin modul cum traduce, ci prin modul cum organizează informaţia şi cum este capabil s-o
actualizeze. Universul se schimbă în fiecare clipă, iar artefactul nu este capabil să se adapteze
unui astfel de ritm. În contactul nemjlocit dintre om şi Univers, foarte multe dintre informaţii
sunt transmise pe canale subliminale, sunt primite la nivele inefabile, acolo unde produc
modificări insesizabile raţional, şi al căror efect este perceput cu mult mai târziu, printr-un
rezultat al adaptării. Or atunci când, ritmul schimbului de informaţii este perturbat de către
disfuncţiile impuse de artefact, capacitatea de adaptare corectă devine un joc al hazardului. Ori
cum ar fi, soarta omului în Univers nu depinde de acesta, ci de omul însuşi. Uiversului îi este la
fel de indiferent parcursul cosmic al acestei Forme Materiale, aşa cum îi este indiferentă oricare
alta.
„ Fiecare din noi este inevitabil.
Fiecare din noi este nemărginit, fiecare îşi are un
drept pe pământ, de-i bărbat sau femeie,
Fiecare din noi e chemat să ia parte la ţelul etern
Al planetei,
Fiecare din noi este aici într-un fel deopotrivă de Dumnezeiesc!”
Dar, toatea acestea sunt cote esenţialmente importante ale unor dimensiuni pe care doar
noi le percepem, şi cu care ne măsurăm trecerea printr-un Univers lipsit de dimensiuni. Scurtul
traseu pe care îl parcurgem conştienţi de el este foarte important pentru noi. Pentru nici o altă
specie a Formelor Materiale traseul nostru nu are importanţă decât dacă se încrucişează cu al
acelei forme. Îndată ce a fost depăşit punctul de intersecţie, existenţa Formei Materială numită
om intră într-o altă dimensiune şi pierde atenţia celeilalte forme. Doar că astfel de contacte se
produc permanent în Univers, ceea ce face să existe o permanentă memorie care capătă un sens
ce scapă înţelesului Formelor Materiale particulare şi care se transformă în semne, sau
„amprente”, sau „seminţe” ce se adaugă acelui conţinut ne-formal al Haosului.. Sau, după cum se
afirmă în ceea ce Alexandra David-Neel numeşte „învăţăturile orale” sau „secrete” ale învaţaţilor
lama: „ În ce priveşte seminţele, ele sunt la origine nişte compuşi, care cuprind diferite elemente.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 151/394
Pe de altă parte, mediul în care sunt proiectate este şi el un amestec de elemente eterogene;
sămânţa, înainte de a produce un efect, va suferi acolo neapărat o mulţime de contacte cu alte
seminţe, iar amprentele, cum le numeşte Vasubandhu, suprapunându-se în diferite sensuri,
rareori se va mula exact pe forma alteia. Astfel, în urma acestor contacte, a acestor
suprapuneri, seminţele şi amprentele vor căpăta o natură mai mult sau mai puţin diferită de
natura lor originară.” Toate expresiile din învăţăturile lamaice, care se referă la urmele lăsate de
către om în Univers tratează despre partea energetică a materiei.
Pentru învăţaţii orientali, amprentele energetice puse în circulaţie sunt cu mult mai
importante, şi au o forţă de neimaginat mai mare, decât toate urmele activităţii materiale. De
aceea - cred şi ei - este o datorie esenţială a omului să aibă grijă ce amprente energetice rămân în
urma sa, acestea contribuind la forma pe care o va avea viitorul Cosmosului. Sigur, toată această
filosofie s-a clădit cu gândul la destinul speciei umane, la modul în care va evolua destinul
acestei Forme Materiale. Pentru ei, gîndul este o forţă, care odată declanşată nu mai poate fi
oprită decât atunci când şi-a consumat destinul, atunci când s-a împlinit într-o anume Formă
Materială, ce va sta la baza unui lanţ evolutiv, capabilă să nască în lungul destinului său o
multitudine de „forţe-seminţe” cu meniri diferite, dar toate cu scopul de a fi la baza altor lanţuri
ale evoluţiei. Această modalitate de a gândi ilustrează evidenţa depedenţei celor două entităţi ale
Universului: Haosul şi Cosmosul; entităţii între care există o comunicare fertilă, continuu
formatoare de lanţuri cauzale.
În Univers nu există o activitate selectivă – activitate care ar evidenţia existenţa unuiscop, şi deci, a unei voinţe – fiecare amprentă energetică trebuie să devină parte a unui lanţ
cauzal care să contribuie la Dezmărginirea Universului.
Dacă strig la mine, aud.
Să fim bine înţeleşi, departe de mine gândul de a renunţa la toate facilităţile şi staisfacţiile
pe care mi le aduc artefactele pe care le folosesc. Nu-mi pot imagina cum aş putea să mă descurc
fără lap-top-ul la care lucrez în fiecare zi, la televizor, la maşină, la telefoane şi, în general, la
toate „jucăriile” ce fac parte profund din viaţa mea. Nu am de gând să fac acest lucru şi nici nu
pretind, ipocrit, ca ceilalţi s-o facă. Toate aceste artefacte sunt rezultatul activităţii impuse de
evoluţia stării de adaptare la dezechilibrul continuu pe care-l naşte Realitatea, sunt, deci, o parte
din normalitatea evoluţiei.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 152/394
Singura problemă pe care mi-o pun este acea a comunicării dintre entitatea subiectivă
numită om şi entitatea obiectivă numită Cosmos. Sunt semne stabile, şi din ce în ce mai evidente,
că are loc o alienare gravă a modului de comunicare. Dacă este bine sau este rău, asta nu mă simt
în stare să analizez. Pe de altă parte nici măcar nu este scopul acestui op, asta fiind deja o altă
discuţie. Ceea ce-mi permit să constat este faptul că, însăşi viaţa mea se schimbă într-un sens
care nu-mi convine cine ştie ce. Având în amintire existenţa înaintaşilor mei, cu mult mai
încărcată de umanitate decât a mea, cu mult mai multe bucurii profunde şi legate de un spirit al
relaţiei directe dintre ei şi valorile unui Cosmos, care le întreţinea o demnitate şi o mândrie
specifică şi tainică, îmi dau seama de faptul că pendulez, de cele mai multe ori între valori ce mă
obligă, dar care nu sunt esenţiale, nu sunt importante. În jurul meu, dezumanizarea atinge cote
alarmante şi impune sterile şi calpe scări de valori, care nu au decât slabe legături cu ceea ce este
vital, fundamental pentru specie. Nu sunt de loc, subiectiv şi nu am letargii pornind de la faptul
că specia se îndreaptă galopant către propriul sfârşit. Puţin îmi pasă, şi chiar dacă ar fi să-l trăiesc
chiar eu. Doar că observ existenţa imperioasă a unor semne care citite ar putea schimba traseul
existenţei. Iată cum venim din nou la of-ul care m-a hotărât să scriu această lucrare:
COMUNICAREA.
Comunicarea care este, până la urmă, baza întregii evoluţii a materiei către Dezmărginire,
iar Dezmărginirea nu este o glumă şi nici un subiect negociabil, ci reprezintă mecanismul prin
care Universul îşi întreţine veşnicia, lipsa de scop şi de dimensiuni. În interiorul acestui
mecanism, o categorie de Forme Materiale are şansa să poată evolua veşnic, cu condiţia sărespecte codul de comunicare cu semnele Realităţii. Unul dintre efectele tragice ale Realităţii
este că aceasta nu dispare brutal, brusc, irevocabil, luând astfel cu ea memoria comună a
Formelor Materiale ce o compun. Ea se modifică lent, păstrând o anume latenţă a memorie sale,
iar Formele Materiale poartă cu ele această memorie ce se atenuează lent în detrimentul unei alte
memorii noi, ce se instalează treptat, pe nesimţite ar fi cea mai corectă exprimare. Mulţimea de
Forme Materiale ce acţionează asupra Realităţii sunt obligate să poarte şi să transmită această
memorie de-a lungul parcursului modificărilor pe care le iniţiază. Astfel, informaţii desprinse din
activitatea lor se vor transmite Formelor Materiale ce le vor lua locul, întreţinând, astfel,
memoria de care Universul are nevoie pentru a menţine starea de dezechilibru ce împinge
materia spre procesul de Dezmărginire.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 153/394
Iată de ce, o categorie de Forme Materiale trebuie să-şi întreţină spiritul, capabil să
comunice permanent nu doar cu Cosmosul, ci şi, în egală măsură, cu Haosul, pentru că aceste
două componente ale Universului menţin parcursul stării de evoluţie.
Aceasta ar fi o cauză pentru care ar trebui să fiu în stare să mă aud în fiece clipă, aşa cum
îi aud şi pe ceilalţi, numai că important, şi într-un caz şi în celălalt, ar fi să şi ascult. Faptul că
aud reprezintă expresia unui mijloc, dar faptul că ascult ar trebui să reprezinte expresia unei
voinţe, lucru important în existenţa unei Forme Materiale.
Fiecare element al unei categorii de Forme Materiale este la fel de unic şi important ca şi
Universul. El este, de fapt, Universul, pentru că în el este cuprins şi Haosul şi Cosmosul, prin el
trece procesul de Dezmărginire, şi prin el se obţine lipsa de dimensiuni, care este o esenţă
universală. Astfel Universul îşi poate exprima Pluraliltatea lui Unu, dar aceasta nu se poate
obţine fără să fie întreţinută circulaţia informaţiilor, fără o comunicare fecundă care să ducă la
modificarea continuă a Realităţii şi la adaptarea permanentă la noile condiţii obţinute. În fond,
noi nu suntem decât esenţa Emoţiei, care, venită din Haos, trebuie să întrupeze o Formă
Materială capabilă să gestioneze un fragment de Realitate.
Acesta poate fi motivul pentru care în adâncul memoriei sale omul păstrează un licăr
conform căruia: „Singura popsibilitatea de a ieşi din timp, de a sparge cercul de fier al
existenţelor este abolirea condiţiei umane şi cucerirea Nirvānei. De altfel, toate aceste
«incalculabile» şi toţi aceşti eoni fără număr au de asemenea o funcţie soteriologică; simpla
contemplare a panoramei lor îl terorizează pe om şi îl obligă să înţeleagă că trebuie să reînceapă de miliarde de ori aceeaşi existenţă iluzorie şi să îndure aceleaşi suferinţe fără sfârşit,
ceea ce are drept efect exacerbarea voinţei sale de evaziune, determinându-l spre transcederea
definitivă a condiţiei sale de «existent»”
Conform acestor afirmaţii ale lui Mircea Eliade, este posibil ca noile tendinţe ale
umanităţii să fie imperativul unui salt către care Realitatea tinde, iar aprehensiunile cărora le
facem faţă să fie generate doar de legăturile cu un strat ce s-a consumat şi care încearcă să
conserve ultimile elemente, aflate în disoluţie.
Dacă alăturăm cele două concepţii, adică cea a seminţelor-forţe şi cea lanţului de
existenţe, realizăm că în oricare din nivelele unei existenţe se nasc continuu puncte generatoare
de energii care au menirea de a pune în mişcare atât limite ale acestora, limite trasate de către
scopul ce a generat fiecare dintre aceste energii, dar şi tendinţe expansioniste care caută
„teritorii” noi de exprimare. Se poate astfel explica procesul prin care fiecare informaţie
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 154/394
conţinută într-o structură elementară ADN va tinde să-şi controleze şi să-şi conserve doar propria
funcţie, fără să fie interesată de evoluţia ulterioară a Formei Materiale în dezvoltare. Doar că
fiecare funcţie este menită să genereze informaţii pentru celelalte funcţii ce formează ansamblul
funcţional specific al acelei Forme Materiale.
Informaţia năzuieşte către atingerea scopului său: generarea unor elemente care să stea la
baza tehnicilor de adaptare la mediu, la momentul de Realitate; iar pentru asta va căuta să
menţină limitele optime între care trebuie să se dezvolte Forma Materială, dar în lungul acestui
proces, suma energiilor eliberate devin suficiente pentru a fi create ciclurile Haos-Cosmos
necesare pentru a dezvolta funcţiile capabile să elibereze emoţiile necesare remodelării
permanente a structurii Formei Materiale spre împlinirea scopului său.
Cu cât un Cosmos este mai bogat în Forme Materiale complexe, capabile să genereze
scopuri, cu atât ciclurile întreţinute îmbogăţesc Haosul. Şi devine tot mai evident că modelul
mecanic care a stat la baza sistemelor filosofice din secolele al XIX-lea, sau al XX-le, nu mai pot
oferi o logică funcţională.
Aceste sisteme indică Mişcarea ca fiind fundamentală opentru evoluţie, doar că totul se
rezumă la a imagina doar un vehicul, menit să transporte ceva către ceva. Ori, este foarte posibil,
ca Mişcarea să faciliteze operaţiuni mult mai subtile, şi este evident, atunci când vorbim despre
comunicare, de exmplu, că aceasta exprimă modalitatea de transfer a unei emoţii, fie prin
contactul nemijlocit cu un eveniment, fie cu ajutorul unui semn, sau sistem de semne. Sau, atunci
când vorbim de informare, este prilejuit un proces oportunist de armonizare cu un moment alRealităţii. Toate acestea sunt forme ale Mişcării, doar că ele nu reprezintă de fel un mijloc
mecanic, ci sunt expresia unor forme extrem de subtile de manifestare a energiei în diversele ei
forme.
Înfruntarea directă, dintre tendinţa pe care emoţia sau informaţia fundamentală tinde s-o
dezvolte, şi Realitatea concretă va exploda într-o multitudine de alte emoţii sau informaţii care
trebuiesc conservate într-o stare in-formală de unde vor fi reclamate de o anume Nevoie, de aici
rezultând o infinită varietate de expresii ce pot asigura şi întreţine ciclurile Devenirii.
Abia în aceste condiţii ele vor căuta să organizeze masa, cu scopul obţinerii unei Forme
Materiale capabile să acţioneze în consecinţă şi să declanşeze un nou proces al Devenirii,
atingând şi luminând detalii ale Dezmărginirii care până atunci fuseseră ascunse. Este lipsit de
importanţă dacă aceste detalii au sau nu o anume valoare pentru evoluţia universală. Important
este ca fiecare aspect umbrit al evoluţiei să fie supus expansiunii. Doar că fiecare nouă tendinţă
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 155/394
expansionistă a Cosmosului, extrage din Haos alte detalii umbrite şi jocul se repetă în toată
splendoarea sa, răsturnând permanent faţete ale Cosmosului cu cele ale Haosului şi invers şi
împlinind Devenirea. „ Prefacerea prin urmare nu va însemna simplă Veräderung în sens modal
(în sensul lui: cum), simplă trecere într-altul, alloiosis; ci fiind aceasta va fi şi: pluralitate,
negaţie de sine şi lanţ cauzal, adică va străbate, cu înţelesul de devenire, toate câmpurile
categoriale. La fel cum trebuie o anumită puritate a noţiunii de devenire spre a o putea opune
valabil celei de fiinţă (desprinderea devenirii de nefiinţă), trebuie acum o anumită cuprindere a
ei. Cuprinderea aceasta vine să arate că, întocmai fiinţei, devenirea nu poate fi închisă în câte
un punct de vedere, cum vrea perspectiva categorială. De aceea nu va fi nici ea un simplu fel de
a indica «cum este» un lucru, o simplă modalitate; ci va sta, alături şi împotriva fiinţei, ca un
termen originar care să deschidă dezbaterea cu sine a raţiunii .”
Putem spune astfel că: strigătul pe care îl scot, nu este strigătul pe care îl aud. Sunetul
ar fi acelaşi, dar conţinutul comunicării a fost modificat prin lipsiri sau adăugiri de informaţii
care au fost generate de sensul pe care sunteul îl conţine. Conţinutul sunteului ce compune
strigătul a trecut în Devenire, şi ca atare a fost modificat de jocul fiinţă, ne-fiinţă; înţeles, ne-
înţeles; formal, in-formal. Esenţă deplină a relativităţii.
Sau, vorba poetului:
............................................................
„ Din lac culege luna scăpatele oglinzi,
Mixandra şi leandrul adormitor răsună. Prin liniştea-nflorită ce bine-i să colinzi,
Aceste locuri pline de răcoroasă lună.
Încolo, hăt departe,-i Bagdadul legendar,
Unde-a cântat odată şi-a râs Şeherezada.
Dar astăzi nu-i mai pasă de norii ce dispar,
De fermecatul freamăt s-a scuturat livada.
Vedeniile unui îndepărtat pământ,
Sub iarbă funerară zac odihnind cuminte,
Tu nu lua în seamă pe cei ce nu mai sunt
Şi nu-ţi surpa privirea pe lespezi de morminte.”
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 156/394
Starea aceasta de discontinuitate a comunicării, de trădare a sensului originar prin
translaţia de la sursă la receptor, se agravează când ajunge să fie practicată la scara comunicării
printr-un sistem coerent. Ai putea spune că însuşi Cosmosul ţine să se trădeze pe sine şi să-şi
modifice conţinutul comunicării. Doar că această trădare are un sens, şi anume, acela de a
permite apariţia şi dezvoltarea abaterilor care sunt fundamentale pentru adaptarea la o situaţie
nou apărută. Abaterea este capabilă să prevadă o situaţie nouă; nu este neapărat necesar să fie
reală această prevedere, de multe ori nici nu este, fapt pentru care abaterea se dovedeşte inutilă,
iar existenţa Formei Materiale cuprinsă într-o astfel de situaţie devine caducă şi se consumă în
van.
Important pentru Devenire este ca abaterea să poată prelua oricând o trădare ce nu a fost
prevăzută şi despre care nu s-a fixat o informaţie anume. Fiecare gest cosmic este urmat de o
explozie de abateri care să poată face faţă oricăror consecinţe, chiar dacă, aparent, trebuie să se
facă faţă unei avalanşe de trădări.
În esenţa ei, trădarea este un factor esenţial al eficienţei transmiterii de informaţii, al
adaptării acestora la factori independenţi de sursa care a iniţiat informarea.
Starea de trădare a lumii contemporane este agravată şi de faptul că apare un spaţiu nou
al informării: acela al artefactelor.
Atâta timp cât efectul pe care un artefact îl are în relaţia sa cu omul poate fi dominat şi
subordonat ne aflăm într-o anume stare de normalitate. Spun o anume stare de normalitate,
deoarece orice perturbare a relaţiei de informare dintre o Formă Materială (omul, în cazul nostru)şi Cosmos aduce cu sine un moment de alienare a relaţiei. Dar, atunci când mulţimea de
informaţii emise de artefacte este scăpată de sub control şi se instaurează o disciplină a
informării prin semnele emise de acestea, omul începe să fie dominat, iar rezultatul este un efect
teribil de alienare a acestuia, cu consecinţe grave în pierderea legăturii directe cu semnele
Universului.
Tot acest sistem de informare paralel, iniţiat de artefacte, parazitează interesul pentru
semnalele generate de către Univers, mai precis de starea menită să impună purificarea sensului
cu care Forma Materială întreţine trecerile în Haos. Această stare de purificare a sensului este
menită să genereze forţe capabile să gestioneze un viitor care să nu se poată prăvăli peste
Cosmos cu o prea mare sumă de trădări. Cu cât trădările sunt mai neprevăzute şi mai multe, cu
atât ar trebui generat un număr mai mare de abateri, or acestea vor ajunge să paraziteze grav
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 157/394
sensul inţial al Devenirii. Pericolul unei astfel de acţiuni este definibil doar pentru Forma
Materială perisabilă, deoarece, destinul ei se modifică într-un sens sau altul.
Neîndoielnic, Dezmărginirea rămâne impasibilă atâta vreme cât are loc un proces de
Devenire. Pentru ea, doar expansiunea Universului în sine însuşi este esenţială, restul este istorie,
iar Dezmărginirea este lipsită de istorie.
Imaginea formată de numărul de trădări intervenite într-un traseu al comunicării, sau
informării sugerează un fapt spectaculos; şi anume acela că fiecare moment al lanţului de trădări
este o matrice ce conţine o sumă de abateri, cu totul indiferente la Devenire. Pentru fiecare
abatere esenţial este să împlinească segmentul definit pe care-l conţine şi nimic altceva. Şi, iată
cum, ansamblul de elemente ce defineşte o Formă Materială complexă, pare a fi o sumă de
abateri, fiecare lipsită de interes pentru funcţionarea celeilalte, dar în sine funcţionând doar
pentru definirea acesteia. Cu alte cuvinte, ar trebui să eliminăm ideea că o Formă Materială
complexă este născută cu menire predestinată, ci doar cu una ce rezultă din activitatea
individuală a componentelor sale. Fiecare dintre ele dependentă fiind de memoria sa, pe care o
va recicla trecând-o prin Haos şi dându-i, astfel, continuu un nivel superior, cu scopul de a întări
sau nega un sens al unei perisabililtăţi. Ori, toată această ciclicitate a memoriilor fundamentale
devine esenţa însăşi a Comunicării ce stă la baza Dezmărginirii. Mai mult decât atât, sensul
previzibil tinde către ideea că Dezmărginirea nu are nevoie de dimensiuni pentru a se defini, ci
doar de conţinutul ce se naşte continuu din el însuşi într-o stare permanentă de pendulare între
Haos şi Cosmos. Desigur: Haos, Cosmos sunt categorii pe care le folosim pentru a întregicunoaşterea, ele neexistând în sine, pentru că Dezmărginirea este o Funcţie Unică ce împlineşte
Universul.
Modelul de lut
Respectând modelul pe care am încercat să-l desenăm mai sus, trebuie să ne închipuim că
şi Forma Materială este un întreg dependent de funcţionarea fiecărui element component. Astfel,
acest întreg îşi bazează existenţa pe o circulaţie necontenită – necontenită atât cât îi permite
perisabilitatea – de emoţii şi informaţii de la unitatea formei complexe către fiecare element
component, dar şi invers. Fiecare informaţie ce pleacă dinspre forma complexă este dictată de o
Nevoie ce se naşte în contactul nemijlocit cu Realitatea schimbătoare. Acţionând asupra unei
Realităţi, Forma Materială modifică condiţia acesteia şi menţine permanent starea de
dezechilibru care generează stimuli, cerinţe noi. Acestea: stimulii, cerinţele impun Formei
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 158/394
Materiale nevoi de adaptare, nevoi care pun în circulaţie, în interiorul Formei materiale,
informaţii, ori emoţii, ce pleacă spre periferia acesteia şi, odată ajunse la nivelul fundamental
trimit în Haos o infinitate de memorii primordiale făcând loc altora, adaptate nivelului impus de
noile informaţii puse în circulaţie. Şi, iată cum, o Formă Materială este în fapt o Realitate în
permanent dezechilibru, şi într-o goană teribilă după eliminarea unor nevoi. Dezechilibrul intern
este impus de contactul cu un dezechilibru extern care reclamă o nouă stare de adaptare; şi aşa
cum dezechilibrul extern nu se va opri niciodată, aidoma, cel intern îi va urma exemplul.
Circulaţia informaţiilor, sau emoţiilor, dinspre întregul Formei Materiale spre elementele
fundamemntale ce o compun şi invers, circulaţie care impune schimbarea continuă a unei
infinităţi de memorii, trecerea lor în Haos şi revenirea într-un stadiu evoluat, impune imaginea
unui Întreg într-un continuu proces de descopunere-compunere. Doar privit din exterior acest
Întreg pare un tot cu o existenţă stabilă, într-o anumită unitatea de timp. În fapt, Întregul se
descompune permanent şi face loc altuia într-o altă stare. Iată de ce, afirmaţia lui Heraclit că
omul de ieri nu mai este omul de azi, iar cel de azi nu va mai fi cel de mâine pare să se extindă
asupra tuturor formelor materiale ce compun Cosmosul. Singura stabilă în acest proces este
Memoria Iniţială a Întregului, o memorie impusă de funcţia ce a dat naştere acestuia, şi care va
dăinui până la împlinirea scopului dictat de funcţie.
Pe tot parcursul existenţei, într-o anume compunere a unei Forme Materiale, importante
pentru traseul său vor fi informaţiile născute din contactul direct cu starea de dezechilibru a
Realităţii. Aceste informaţii vor dicta sistemul de schimb între memoriile fundamentale ce intrăîn componenţa Formei Materiale şi vor hotărî traseul de parcurs. Ceea ce presupune că totul
devine dependent de contactul dintre acţiunile Formei Materiale şi reacţiile momentului de
Realitate.
Unică fiind – ca expresie a compunerii -, Forma Materială acţionează asupra Realităţii
într-un mod unic, chiar dacă privită din afară, atitudinea ei pare identică cu a celorlalte Forme
Materiale care compun specia, genul etc.. Acestei unicităţi îi datorează Dezmărginirea o relaţie
Haos-Cosmos particulară, ce are capacitatea de a elibera noi „spaţii” ce vor întreţine
expansiunea. Astfel, pare să se infirme concepţia conform căreia într-un lanţ cauzal doar anume
verigi sunt importante, iar celelalte sunt menite doar să-l întreţină. Fiecare verigă, unică fiind, are
importanţa ei întru degajarea unor noi Nevoi care să dea naştere la sisteme informaţionale ce au
puterea de a modifica starea Formelor Materiale.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 159/394
Este adevărat nu toate verigile au destinul spectaculos de a modifica vizibil o Realitate,
schimbând astfel percepţia asupra acesteia. Cele mai multe dintre verigi sunt cele ce acţionează
pentru stabililzarea efectelor produse în Realitatea ce tocmai a fost modificată. Acest mod de a
acţiona este unul nespectaculos, care pare identic ca manifestare şi care întreţine o senzaţie de
uniform, doar pentru că sistemele informaţionale puse în circulaţie conţin fragmentele
minuscule ce vor împlini, la un moment dat, o nouă Nevoie esenţială. Care Nevoie esenţială va
reclama apariţia unei verigi cauzale puternice, spectaculoase şi care va da impresia că se
defineşte pe sine şi numai pe sine. În fapt avem de aface cu o acumulare de fragmente venite de
la un lung şir de „anonimi” care au contribuit fiecare la acest proces, mai ales prin faptul că au
fixat informaţii ce altă dată păreau de neconceput. Sau după cum ar afirma Heidegger: „ În actul
depăşirii, Dasein-ul se îndreaptă către acea fiinţare care este chiar el , către el ca «sine».
Transcendenţa constituie sineitatea ( Selbstheit ). Dar să subliniem şi de astă dată: niciodată în
primă instanţă numai această sineitate; depăşirea vizează totodată şi fiinţări ce nu sunt Dasein-
ul «însuşi» ( selbst ); sau mai exact spus: abia acum, în actul depăşirii şi prin intermediul lui, se
poate diferenţia şi hotărî în cadrul fiinţării, cine anume este şi cine anume nu este un «sine» ( ein
«Selbst» ) şi cum este el .”
Descoperim astfel o nouă formă de a acţiona a dualităţii Haos-Cosmos, formă care are
menirea de a menţine dezechilibrul ce modifică Realitatea şi care întreţine astfel relaţia de
comunicare între cele două stări fundamentale ale materiei: masa şi energia.
În fiecare Formă Materială, plecând de la amprenta unică a acesteia, există un scop cătrecare trebuie să tindă, şi pe traseul căruia ea va descoperi noi resurse ale Dezmărginirii şi
Expansiunii. Procesul care întreţine activitatea unei Forme Materiale este dictat, în substanţa sa,
de nevoia Cosmosului de a aduce starea de dezechilibru la un moment de criză fundamentală
care să definească cu precizie o Nevoie. Nevoie capabilă să explodeze într-o sumă de Lipse
însuşite de mulţimea de Forme materiale, fiecare în sensul unicităţii sale. Pentru înlăturarea
sumei de Lipse va fi nevoie de un tot mai mare număr de Forme Materiale care vor acţiona
întreţinând circuitul Haos-Cosmos şi facilitând continuu evoluţia memoriilor fundamentale.
Nu trebuie să ne imagină de fel că Universul îşi împarte lumea Formelor Materiale în
categorii diverse, cum ar fi cele amorfe, cristaline, organice etc.. Pentru Univers există doar
nivele de organizare ale Materiei, nivele care s-au specializat în lupta continuă pe care a impus-o
stare de dezechilibru a Realităţii. Acestă tendinţă de specializare a întrăit şi subtilizat circulaţia
memoriilor între Haos şi Cosmos, mai ales datorită tendinţei fiecărei categorii de Formă
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 160/394
Materială de a trimite în Haos memorii cât mai esenţializate, cât mai purificate de atitudini
parazitare, sau adverse, unui sens al evoluţiei.
Circuitul pe care memoriile fundamentale îl întreţin necontenit asigură adaptarea
Formelor Materiale la imperativele impuse de starea de permanent dezechilibru a Realităţii. Ele
dau substanţă şi conţinut unei stări de transcendeţă, în urma căreia, formele materiale îşi pot
organiza istoria şi lumea. „Se afirmă îndeobşte să transcendenţa, concepută ca fapt-de-a-fi-în-
lume, este o trăsătura a Dasein-ului omenesc. Însă, în ultimă instanţă, acesta este cel mai banal
şi mai nesemnificativ lucru din câte se pot spune: Dasein-ul omului ca fiinţare, face şi el parte
din fiinţări şi, deci, poate fi întâlnit în calitate de fiinţare. Ar însemna atunci că transcendenţa
ţine de ceea ce este realitate nemijlocită, cu alte cuvinte, de fiinţarea care poate fi multiplicată
până la a deveni de necuprins”
Şi mai asigură un lucru esenţial: un sens al dezechilibrului pe un anume fragment de
parcurs al evoluţiei acestuia. Altmintri, tendinţa stării de dezechilibru de a exploda în negaţii
necontrolabile ar face să fie abolită coerenţa Dezmărginirii.
Dezmărginirea nu impune de fel inexistenţa unei stări de negaţie continuă, dar fiecare
negaţie trebuie să se organizeze pe un anume parcurs al definirii. Trebuie să-şi stabilească un
conţinut şi să dea naştere unui lanţ cauzal capabil de a crea memorii care să stabilească cicluri de
evoluţie. Altfel Dezmărginirea nu ar mai putea avea loc, pentru că, în lipsa conţinutului, negaţiile
nu ar face altceva decât să abolească totul într-o stare de perfect Început, incapabil de a fi
depăşit.Dacă Dezmărginirea este lipsită de istorie, sau de dimensiuni, Formele Materiale care o
întreţin trebuie să se definească neapărat în interiorul unei istorii şi a unor dimensiuni. Cu alte
cuvinte să creeze Lumi, care să se definească, să existe şi să se supună procesului de
expansionare a Cosmosului, adică a propriei lor substanţe.
Fiecare lume creată există ca o matrice care conţine o mulţime de variabile ale unor cauze
ce vor acţiona asupra Realităţii, fiecare într-un specific particularizat de scopul conţinut. În felul
acesta Realitatea va fi continuu într-o presiune a Nevoii de schimbare, care constituie fondul
dezechilibrului creator de forme noi. Niciodată, asupra Realităţii, Materia nu va acţiona în mod
singular, ci, doar matricial, presând Realitatea cu unicitatea fiecărei Forme Materiale ce se
defineşte din acea matrice.
Pentru că, procesul de modificare a Realităţii nu a putut fi oprit, nu poate şi nu va putea
fi oprit vreodată, este imperios necesar să existe acest circuit al memoriilor născătoare de Forme
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 161/394
Materiale care să acţioneze asupra Realităţii. Fară o astfel de circulaţie, procesul de modificare s-
ar opri şi Dezmărginirea ar căpăta conştiinţă de sine, ceea ce ar însemna distrugerea Universului,
act imposibil de altfel.
Coştiinţa de sine este o caracteristică a formelor perisabile, care prin existenţa lor trebuie
să definească fiecare o memorie ce se va adaugă celorlalte, îmbogăţind circuitul; aceasta fiind
funcţia fundamentală a emoţiei.
Nici o memorie, odată definită, nu va dispărea, ea se poate conserva într-o stare de
latenţă, dar va reintra în circuitul Haos-Cosmos, imediat ce starea dezechilibrului configurează
condiţiile necesare. Oricât de aproximative ar fi aceste condiţii, ele reclamă reactivarea unei, sau
unor memorii, care trebuie să acţioneze matricial asupra Realităţii, pentru a facilita o existenţă
fertilă a stării de dezechilibru.
Cu alte cuvinte, suntem departe de afirmaţia că lumea s-a extras din Haos, şi că, odată cu
naşterea Cosmosului acesta a dispărut şi că va reapărea doar dacă Materia cosmică se va
autodistruge, sau va fi distrusă, dintr-o cauză sau alta.
Haosul este o componentă a Universului, o componentă căreia îi datorăm faptul că simţim
în fiecare clipă cum fiinţa noastră se poate adapta unor situaţii noi, fie ele insolite sau doar
ordinare. Haosul este prezent în fiecare Formă Materială asigurând existenţa acesteia, pentru că
la nivel primordial, circuitul Haos-Cosmos este cel căruia i se datorează capacitatea Formei
Materiale de a rămâne capabilă să prelucreze şi să genereze memorii fundamentale; memorii care
definesc traseul şi conţinutul unei perisabilităţi.Datorită acestui mecanism, Cosmosul există ca un teritoriu care extrage memorii din
Haos, le configurează în Forme Materiale pentru supunerea Realităţii la o presiune continuă, apoi
le eliberează, într-o stare superioară, pentru a fi reactivate. Circuitul acesta nu s-ar putea realiza
dacă Haosul nu ar mai exista ca formă activă, ca parte a Dezmărginirii universale.
Privită din această perspectivă, afirmaţia descartiană: „Gândesc deci exist ”, trebuie
modificată mai degrabă în: „ Exist ca să gândesc”; funcţie impusă de către Nevoia Dezmărginirii
de a crea o presiune asupra Realităţii şi pe care fiecare nouă generaţie de Forme Materiale o
primeşte în organizări superioare din Haos.
Desigur, pentru atitudinea istorică a omului această modificare apare aproape jignitoare.
Este foarte greu să accepţi, după ce secole de-a rândul ai afirmat că eşti singura formă materială
„gânditoare”, că funcţia ta este, de fapt, comună tuturor celorlalte forme materiale. Doar că,
cercetările recente ale oamenilor de ştiinţă contrazic prin evidenţe această afirmaţie arogantă.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 162/394
Capacitatea de a gândi, de a elabora raţionamente cu reflectare în acţiunile imediate, de a
elabora strategii cu finalitate într-o unitate de timp mai apropiată sau mai depărtată apare ca fiind
comună tuturor Formelor Materiale compuse. Diferenţa este dată de nivelul de organizare dictat
de starea Realităţii de la momentul când acea formă materială e reclamată. La momentul
formării acelei Forme Materiale specifice, limitele Realităţii impuneau un anume nivel al Nevoii,
iar acesteia i se datorează funcţiile ce au dus la acea organizare a Formei Materiale şi nu alta.
Starea de existenţă a Realităţii din acel moment nu prevedea sub nici o formă Nevoia
apariţiei unei alte Forme Materiale superior organizată ci doar înaintarea în Dezechilibru,
înaintare care a modificat grav condiţiile acelei Realităţi şi au impus o Nevoie de Formă
Materială organizată superior.
Aceast mecanism dovedeşte cu claritate faptul că Universul este lipsit de scop, şi că
apariţia următorului nivel de organizarea al substanţei ce-l compune nu se face sub imperiul unei
ţinte ce trebuie atinse, ci al unei Nevoi declanşate de modificarea stării de Dezechilibru al
Realităţii existente. Iată de ce Universul are nevoie ca cele două stări ale sale – Haosul şi
Cosmosul - să coexiste şi să fie două existenţe ale aceluiaşi întreg. Cosmosul lipsit de Memoriile
Haosului ar deveni incapabil să mai acţioneze eficient asupra Realităţii, întru modificarea ei, ci ar
accepta-o ca fiind veşnică şi şi-ar opri evoluţia.
La rândul său Haosul, fără contribuţia Cosmosului în definirea continuă de memorii, ar
deveni doar o singură memorie, unică şi neevolutivă, incapabilă să creeze funcţii noi. În aceste
condiţii Lumea Formelor Materiale, care constituie substanţa Cosmosului ar fi lipsită decapacitatea de a apela la memorie, pentru că ea s-ar pierede odată cu Forma Materială care a
dispărut şi nu s-ar regăsi în noua formă care se naşte. Această stare de fapt ar face ca afirmaţia lui
Aristotel: „ De fapt, majoritatea vechilor filosofi erau de părere că nu pot fi considerate ca
principii ale tuturor lucrurilor decât cauze de ordin material. Într-adevăr, ei socoteau ca
element şi principiu al celor existente pe acel din care provin toate lucrurile la început şi care,
pierind, se istovesc la sfârşit, în vreme ce substanţa lor dăinuieşte şi doar însuşirile lor se
schimbă. De aceea ei sunt încredinţaţi că nimic nu se naşte şi nimic nu piere, sub cuvânt că o
astfel de materie primă subzistă veşnic nealterată . „, să nu mai fi fost posibil de făcut, pentru
simplul motiv că fiosofii la care se referă, şi chiar Aristotel însuşi, ar fi fost lipsiţi de capacitatea
de a perceape o astfel de înlănţuirea a faptelor, lipsiţi fiind de o memorie moştenită. Iar în ceea ce
priveşte lumea fiinţei umane Heiddeger nu ar mai fi putut niciodată spune: „ Din aceste sumare
indicaţii se desprind deja mai multe lucruri: 1. «Lume» înseamnă mai degrabă un-fel-de-a-fi al
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 163/394
fiinţei fiinţării, decât fiinţarea însăşi. 2. Acest fel-de-a-fi determină fiinţarea în întregul ei . Ca
limită şi măsură, el este în fond posibilitatea oricărui fel-de-a-fi în genere. 3. acest fel-de-a-fi în
întregul său este, într-un anume chip pre-mergător . 4 Acest fel-de-a-fi în întregul său, deşi
premergăător, este el însuşi relativ la Daseinul -un uman. Prin urmare, lumea ţine tocmai de
Dasein-nul uman, cu toate că ea cuprinde într-un întreg fiinţarea toată şi, odată cu ea, Dasein-
nul .”
Din nefericire, aşa cum au observat fizicienii ce se ocupă de starea quantică a materiei,
acest proces inefabil al transferului de la o categorie la alta este imposibil de observat cu
mijloacele obişnuite ale cunoaşterii, deoarece orice proces de analiză intervine modifică
substanţial statutul materiei la acel stadiu, influenţând evoluţia sa naturală. „ Dacă noi analizăm
acum procedurile concrete de măsurare în fizica microscopică rezultă că o măsurătoare va
perturba întotdeauna sistemul; există o anume interacţie inevitabilă între sistem şi aparatele de
măsură. Dacă încercăm să măsurăm foarte precis poziţia unei particule, o vom perturba într-un
asemenea mod încât după măsurătoare impulsul său este modificat. Dacă încercăm să măsurăm
simultan atât poziţia cât şi impulsul particulei atunci aceste două măsurători inevitabil vor
interfera între ele astfel încât precizia rezultatului final va fi conformă inegalităţii .”
Această observaţie a fizicianului nu face altceva decât să confirme faptul că fiecare
compus al unei Realităţi reacţionează imediat la schimbarea climatului cu scopul de a conserva
informaţii despre modificările aduse în Realitatea pe care o compune. Apariţia sistemului de
observare modifică Realitatea şi induce o Nevoie nouă la care elementele componente aleRealităţii încearcă să răspundă imediat, modificându-şi sistemul informaţional
La graniţa dintre Haos şi Cosmos, procesele ce se petrec sunt deosebit de subtile, gradul
lor de inefabil este atât de ridicat, încât orice formă a perturbării, presupusă de procesul
cunoaşterii, modifică substanţial destinul memoriei ce tinde să revină în Cosmos şi-o abate de la
scopul ei iniţial. „Celula celei mai simple forme de viaţă cunoscută, reprezentată de exemplu de
specii foarte primitive de bacterii, conţine cel puţin 2 000 de gene (cistroni), fiecare din ele
reglând activitatea unei enzime. Această cifră reprezintă, după cât se pare şi după cum
corespunde cunoştinţelor noastre actuale, limita inferioară posibilă; un număr mai mic de
elemente care reglează activitatea enzimatică a celulei n-ar fi compatibil cu viaţa.
Fiecare din aceste gene este codificată prin circa 1 000 de «cuvinte» - aminoacizi,
fiecare aminoacid conţinând patru baze. În general, trebuie deci să presupunem, chiar şi la
nivelul celei mai simple forme de viaţă celulară, existenţa a minimum 6 000 000 de elemente
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 164/394
aminoacide ale căror patru baze oferă 4 la puterea 6 X 10 la puterea 5 posibilităţi.
Probabilitatea de a apărea o combinaţie a cărei perfecţiune să conducă la informaţii
inteligibile, deci la viaţă, poate fi exprimată de raportul 1: 4 – după care urmează un milion de
zerouri. Probabilitatea extrem de redusă a apariţiei arbitrare, printr-o simplă combinare şi
recombinare întâmplătoare, iese în evidenţă dacă ne gândim că de la apariţia vieţii pe Pământ
au trecut doar secunde exprimate printr-o cifră cu «numai» 13 zerouri.„
La nivelul acesta, elementele, care contribuie la procesul de definire a unei Forme
Materiale compuse superior, sunt cuprinse într-o Realitate pe care o modifică prin activitatea lor,
întreţinând un Dezechilibru ce reclamă prezenţa unor memorii active care să alimenteze sensul
reclamat de Memoria Unică a acelei Forme Materiale.
La rândul său Memoria Unică a acelei Forme Materiale acţionează în virtutea specificului
unui sistem informaţional care a stat la baza naşterii sale, iar acest specific a venit din
particularizarea modului de a acţiona dictat de o Nevoie impusă de Realitatea căreia aparţine
Forma Materială. Devine evident că avem de-a face cu UN circuit compus dintr-o
PLURALITATE de alte circuite, fiecare cu funcţii evidenţiate de către memoriile specifice. Tot
acest ansamblu depinde în mod evident de sistemul de comunicare, de sistemul prin care sunt
puse în mişcare emoţiile care provoacă modificările structurale de care Forma materială are
nevoie în procesul său de adaptare la un moment al realităţii, de la nivelul inefabil al celui mai
simplu element din componenţa sa către nivelele superioare, dar şi invers.
În tot acest parcurs există o sumă de traductori, care transformă emoţia în informaţieelementară care provoacă apoi o informaţie complexă, superior organizată prin combinarea cu
alte informaţii primite de la acelaşi nivel.
Rezultatul constituie nivelul imediat superior, de unde un alt traductor va împinge
informaţia către un mod superior de organizare. O altă serie de traductori este responsabilă de
descompunerea informaţiilor superioare în informaţii din ce în ce mai elementare pe care le
împing în nivelele inferioare. O memorie unică ce ar guverna acest mecanism ar impune o anume
atitudine, conţinută în sine în memorie, lipsită complet de capacitatea de a evolua. Iată de ce este
necesar acest schimb continuu de memorii, care, odată definite în contact cu starea Realităţii, să
treacă în Haos şi să revină într-o stare superioară, adaptabilă condiţiilor ce s-au impus. Acest
circuit neîncetat hotărăşte ca o Formă Materială să nu fie niciodată ea însăşi, ci mereu una nouă,
legată fiind indisolubil de starea Dezmărginirii. Şi, pentru că Dezmărginirea impune mereu
crearea de condiţii din care Universul să înmugurească direcţii noi ale Devenirii, asigurând astfel
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 165/394
veşnicia expansiunii, aceasta are nevoie ca fiecare Formă Materială să constituie un unicat, cu o
expresie individuală a perisabilităţii.
Întregul mod de a fi organizată şi de a funcţiona a unei Forme Materiale este dependent şi
specificat de sistemul de organizare a circulaţiei informaţiei de la Memoria de bază la Memoria
unică şi invers, iar toate elementele ce intră în componenţa acelei Forme Materiale sunt la rândul
lor perisabile. Tot întregul Formei Materiale reprezintă o sumă de perisabilitaţi ce se nasc şi mor,
permiţând circulaţia unor memorii care aduc în permanenţă nivele noi din Haos. În consecinţă,
orice Formă Materială este în permanent dezechilibru, mereu în cautarea organizării complete,
impulsionând schimbul de memorii care să permită adaptarea continuă cu o Realitate ce nu stă
locului, schimbătoare fiind prin forţa intervenţiei Formelor Materiale.
Starea Universului este dependentă de relaţia mulţimii Formelor Materiale şi Realitate, ea
fiind aceea ce menţine activ Dezechilibrul care facilitează Dezmărginirea prin procesul de
formare continuă a unor mulţimi de informaţii noi. Acestea produc circuitele memoriilor ce
perfecţionează continuu Formele Materiale. Putem spune că orice Formă Materială, inclusiv
omul, există într-o stare de continuă ubicuitate, fiind prezentă în acelaşi timp în Haos dar şi în
Cosmos. Dacă am imagina plastic acest fapt, atunci putem spune că imaginea formei materiale
din Cosmos se reflectă, ca într-o oglindă, în Haos, formând un alt eu dar cu alte funcţii, noi,
superioare, pe care viitorul le va transfera în imaginea din Cosmos. „Un sentiment obscur al
relaţiilor secrete dintre cele două părţi a existat întotdeauna. Dublul egiptean care se naşte
odată cu omul şi care-l însoţeşte peste tot, nu e altceva decât umbra lui, sufletul, reflexul său dea cărui pierdere se teme tot timpul. Locuitorii din valea Nilului erau foarte atenţi ca nu cumva
umbra să le fie mâncată de vreun crocodil. După opinia locuitorilor Bassutos, animalul acesta
ar fi putut ucide omul, chiar şi numai atrăgându-i imaginea reflectată sub apă. În Occident,
crocodilul devine apoi diavolul care, la Chamisso (1816), îi fură umbra lui Schlemihl, la
Hoffmann (1827), prin intermediul unei curtezane, reflexul lui Erasm Spikker, identificat la
urmă, cu însuşi Hoffmann. Tema dublului este constant reluată începând cu literatura
romantică. La Andersen, în povestea Umbra (1831) există o inversiune. Despărţită de om,
propria-i umbră îl aserveşte în aşa măsură, încât acesta sfârşeşte prin a deveni el însuşi umbra
propriei sale umbre. Dând la iveală un «stadiu de oglindă (un stadiu de om-copil) ca formator
al funcţiei Eului », Lacan regăseşte în psihanaliză jocurile şi superstiţiile corpului, dublurile,
fantomele Inerwelt -ului şi ale Umwelt -ului cu imaginea speculară ce se iveşte în pragul lumii
vizibile.”
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 166/394
Aceeaşi ubicuitatea nu este posibilă în interioriul perisabilităţii, ce presupune existenţa
dimensiunilor; aici ea poate fi doar fabulată, speculată, imaginată, şi totuşi spiritul ei domină,
creând felurite fantasme. În circuitul memoriilor, lipsit de dimensiuni, ubicuitatea este starea
fundamentală a Materiei, şi datorită ei este posibilă întreţinerea circuitelor diverselor nivele ale
memoriilor, ele facilitând Formei Materiale să fie, în acelaşi timp, mereu ea însăşi ca unitate, dar
mereu nouă ca existenţă.
Această funcţie fundamentală a materiei reprezintă miezul capacităţii acesteia de a
reacţiona la starea de dezechilibru impusă de Realitate, dar îi şi facilitează acesteia definirea
traseului ca memorie finală, la nivel de formă, memorie care va contribui la evoluţia spre
organizări superioare, spre obţinerea unei abataeri capabile să permită o mai bună relaţie cu
Realitatea.
Dezmărginirea universală nu se va opri niciodată din procesul de formare a noi şi noi
capacităţi de adaptare la Realitate, provocând apriţia unor mutaţii în momentele de maxim al
dezechilibrului, stabilind astfel începutul unor noi lanţuri cauzale. Spun noi, doar pentru că ele
vor avea funcţii radical adaptate unei Realităţi, funcţii ce se regăsesc însă în diverse forme
atavice în tot lanţul evolutiv de până la apariţia mutaţiei. Apariţia unei mutaţii, care a provocat o
deosebire substanţială de celelate Forme Materiale ale unui nivel, a frisonat întotdeauna, a
provocat o reacţie negativă în rândul semenilor, şi totuşi, ea nu este decât aparentul accident
produs în procesul de căutare a capacităţii care să stea la baza unui nou lanţ cauzal de o anume
particularitate.În baza acestei logici, putem afirma că fiinţa umană, care la acest moment am putea
presupune că este cea mai adaptată Formă Materială a Cosmosului, împinge ea însăşi lanţul
cauzal către momentul în care se va naşte o abatere ce va schimba nivelul de adaptare la
Realitate.
Noi, fiinţele umane de astăzi, sau de mâine, sau cele ce vor exista până la momentul
apariţiei abaterii, nu vom şti cum va arăta, şi nici ce funcţii noi va avea rezultatul respectivei
abateri. Cunoaşterea acestui lucru nu intră în funcţiile noastre, nu este prevăzut în scopul cu care
suntem prevăzuţi. În fapt, o astfel de cunoaştere nu este posibilă, deoarece circuitul memoriilor
care ne întreţine existenţa nu a atins acel nivel. Dar, conştientizarea faptul că existenţele tuturor
modelelor cuprinse în nivelul om evoluează pentru a prepara apariţia unei abateri cu mult mai
adaptate Realităţii, ar trebui să ne hotărască să respectăm atitudinea generaţiilor arahaice de a
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 167/394
purifica în permanenţă memoriile ce trec în Haos, pregătindu-le astfel pentru a nu se îndrepta
spre o abatere contrară, periculoasă, distrugătoare nivelului nostru.
Oricum, orice abatere conţine în ea distrugerea, negarea; pe noi ar trebui să ne preocupe
doar gradul şi sensul acestora, şi pentru că nu ne este dat să le cunoaştem, atitudinea adoptată
faţă de meomoriile formate şi eliberate în haos ar fi necesar să fie extrem de responsabilă. Forma
Materială nu poate hotărî viitorul în fapt, în schimb îl poate hotărî în substanţă.
Calapodul suveran
Desigur că cititorul – contemporanul meu consecvent atitudinii morale în funcţiune - are
libertatea de a se întreba: „ Oare ce diavol a pus stăpânire pe mintea acestui om şi l-a îndemnat
să speculeze atâta pe marginea unor lucruri fără de folos? Ce drac îl îndeamnă să nu se mai
oprească în încercările sale de a eşafoda de lucruri lipsite de interesul imediat, cu care să putem
obţine un avantaj, să ne aducă un profit la teşcherea? Toată aiureala asta cu Haosul şi Cosmosul
care coexistă şi, pe deasupra, mai şi depind unul de altul în fiecare clipă a prezentului este prea
de tot gogonată. Ca să nu mai vorbim despre comunicarea dintre ele, de parcă eu aş mai putea să
comunic cu morţii mei, sau ei ar mai putea să ştie ce mi se întâmplă.
Prezentul este clipa în care trăiesc şi căruia mă silesc să mă dedic, pe care o pot defini şi
pe care apoi o transform în amintire, deoarece a trecut, s-a stins, a murit şi nu mai are nici olegătură cu fiinţa mea.”
Acest proces este valabil pentru tot ce este materie organizată, fie ea vie sau moartă. Iar
atunci când totul se termină şi se ajunge în ne-fiinţă, totul se pierde, chiar dacă ar fi să fie
respectate şi reîncarnările, câte or fi ele. Există un moment când nu se mai poate face nimic şi eu
devin o stare a Neantului, a Nimicului, a Haosului, a Ne-existenţei şi nu voi mai avea nici o
legătură cu Cosmosul.
Poate că are dreptate contemporanul meu, dar pentru mine senzaţia că prezentul nu-mi
aparţine, decât în măsura în care am responsabilitatea să-l pot transforma într-un anume viitor,
este dominantă.
Nu degeaba Arthur Rimbaud scria:
« E un colţ de verdeaţă unde cântă un râu
Zburdalnic agăţându-le zdrenţe de-argint
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 168/394
Ierbilor; de pe-un munte trufaş, ivit, fără frâu
Soarele; i-o vâlcea de lumină mustind.
Un tânăr soldat, gura deschisă, părul fuior
Şi ceafa-i scăldându-se-n a cresonului floare
Doarme; stă-ntins în iarbă, sub un puf de nor
Palid, în patul verde unde plouă soare.
Cu picioarele-n gladiole, doarme. Tânărul om
Surâde ca un copil bolnav prin somn;
Natură, să-i faci leagăn cald: îi e frig”
Miresmele, nara n-or să-i mai înfioare;
Cu mâna pe piept, doarme în soare,
Tihnit. Două găuri roşii în dreapta îl frig .»”
Poate că este aşa, dar, foarte bine poate fi şi altfel, iar ceea ce se întâmplă în lumea
ştiinţifică de azi dovedeşte, mai degrabă, că „altfel” devine tot mai probabil. De fapt perechea
Haos-Cosmos se supune principiilor Dualităţii a lui Platon şi formează incidental esenţa
Veşnicului, ceea ce-l face pe Aristotel să afirme: „ De pildă, dacă ceva participă la Ideea de
dualitate, acel ceva participă eo ipso şi la Ideea de veşnic; dar aceasta numai în chipaccidental, pentru că veşnicia e o însuşire inerentă dualităţii”
Şi mai dovedeşte că esenţa întregii existenţe, fie ea cosmică sau în Haos este o expresie a
Comunicării menite să organizeze continuu informaţiile ce se nasc din contactul cu Realitatea.
Pentru că Realitatea nu există doar ca o stare a Cosmosului, ci este condiţia fundamentală a
Dezmărginirii care întreţine permanent Dezechilibrul cel continuu născător de noi modele de
organizare a existenţei. Dacă acest proces s-ar opri, Universul ar deveni doar Cosmos lipsit de
capacitatea de a comunica, deci fără funcţiile ce pun în mişcare informaţii. Fără forţa pe care i-o
dă Dezmărginirea, Universul s-ar prăbuşi în el însuşi, încetul cu încetul, lipsit total de memorie.
În cartea „Sipetul de zestre” afirmam că istoria omului şi-a structurat dezvoltarea pe patru
mari modele: natural, mistic, mecanic şi informaţional, model care începe să se înfiripe în zilele
noastre. Întreagă, construcţia acestui volum este tributară noului model ce se conturează,
conştientizând importanţa informaţiei în procesul de organizare a Universului. Desigur, la ora
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 169/394
actuală, circulaţia informaţiei ni se pare a fi cea mai importantă, fundamentala componentă a
evoluţiei, aşa cum anticilor acţiunile elementelor naturale li se păreau fundamentale, aşa cum
celor din Evul Mediu, li se părea fundamentală acţiunea Fiinţei Divine, sau cum pricipiile
mecanicii păreau a fi cele ce stau la baza întregului Univers în expresia modelulului mecanic. Cu
siguranţă, peste un anume număr de ani, modelul informaţional va fi depăşit, şi la baza
cunoaşterii se va aşeza un alt principiu ce va oglindi evoluţia materiei în virtutea unor legături tot
mai profunde. În fapt, dominaţia unui model asupra spiritului unei anume epoci nu face altceva
decât să permită definirea unor instrumente cu care se poate pătrunde şi mai adânc în intimitatea
relaţiilor Dezmărginirii. Evoluţia Formelor Materiale – fie că va fi omul, fie că va fi rezultatul
unei mutaţii cu organizare superioară – va educa luciditatea relativă antrenată de către
mecanismele Dezmărginirii. Unde se va ajunge e greu de presupus, iar pe mine, sincer, nu mă
prea interesează să încerc a imagina; nu pentru că n-aş fi curios, nu pentru nu aş vreau să fiu
luminat, ci pentru motivul simplu că Dezmărginirea nu conţine încă elementele cu care să putem
fabula, nu le presupune mai ales datorită faptului că încă Nevoia nu a dus la crearea acelor
momorii care să genereze încetul cu încetul noile funcţii. „ Niciodată nu putem şti dacă vreo
teorie reprezintă «ultimul adevăr». Nici nu putem şti vreodată « ce a rămas de descoperit», cel
mai probabil foarte multe, deoarece după cum am spus înainte, mai mult ca sigur că nu
dispunem de o teorie cuprinzătoare a tuturor fenomenelor care apar în natură .” Cu alte cuvinte:
noi cei din viitor suntem rezultatul direct, şi consecinţa acţiunilor întreprinse de noi cei de azi.
Această condiţie a lumii materiale este născută din esenţa însăşi a lipsei de scop universale, lipsăcare face ca Universul să-şi modifice continuu condiţia existenţei sale. Există o stare de coeziune
generală a materiei cosmice, dar fenomenele care domină evoluţia acesteia sunt într-o veşnică
prefacere, mereu împinse spre nivele superioare de organizare, nivele care presupun schimbarea
fundamentală a unor principii evolutive prin organizări şi reorganizări repetate într-o profundă
libertate combinatorie. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil este necesar ca nici o memorie,
odată născută, să nu se piardă, ceea ce ar fi fundamental obligatoriu dacă ar exista doar
Cosmosul. Oricât ar părea caracterizat de dimensiuni infinite, Cosmosul rămâne o formă limitată
(infinitul este o dimensiune), iar fără existenţa Haosului, acesta ar pierede o anume cantitate de
memorii născătoare de funcţii. Mai mult decât atât, evoluţia memoriilor, fără trecerea lor prin
Haos este greu de imaginat, pentru că fiecare memorie, pentru a evolua trebuie să fie extrasă din
condiţia limitată impusă de dimensiuni şi de scop. Astfel, ea poate fi reactivată în condiţiile noi
presupuse de organizarea unei alte Forme Materiale pregătită să-şi manifeste oportunismul în
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 170/394
relaţia cu dezechilibrul Realităţii. Nu trebuie să ne lăsăm impresionaţi de dimensiunile cosmice,
dimensiuni ce pentru noi sunt la limita imaginabilului, fundamental pentru Univers este modul de
organizare a funcţiilor sale, menite să întreţină starea de profund dezechilibru a Realităţii.
Adevărata luptă pentru aceasta se dă, pentru că fiecare element material conţinut duce cu sine, în
existenţa sa perisabilă, o fărâmă de echilibru ce ar risca oricând să micşoreze momentul de
dezechilibru, ceea ce ar fi fatal pentru evoluţie şi implicit pentru Univers. Şi din nou, trecerea
memoriilor prin Haos, contribuie la păstrarea momentului iniţial de dezechilibru care contribuie
la modificare continuă a funcţiilor de organizare a Materiei.
Ori, acest mecanism nu va putea fi niciodată supus cunoşterii în totalitatea sa, nu va fi
niciodată definit prin legi imuabile, pentru că el îşi modifică însăşi principiile, funcţiile şi
sistemele relative.
Şi totuşi, ceva rămâne cognoscibil în toată acestă mare prefacere: Informaţia.
Spre deosebire de aceasta, emoţia este imposibil de cunoscut, de măsurat şi de prevăzut.
De la statutul inefabil de quantă, primul element al microcosmosului, care datorită
funcţiei sale provoacă un transfer, trecând prin cel cu mult mai stabil de enzimă, informaţia tinde
să organizeze Forme Materiale din ce în ce mai capabile să permită evoluţia emoţiei, spre a
defini memorii noi, care să re-organizeze materia în virtutea unor funcţii insolite.
O Formă Materială nu este altceva, privită din acest punct de vedere, decât o matrice
generatoare de diade care contribuie prin manifestarea oportunismul său la menţinera stării de
dezechilibru univeresal.Faptul că o anume perioadă istorică este dominată de un model este dovada manifestării
limitelor Realităţii. Atâta timp cât Realitatea rămâne în interiorul unor limite, cât nu se produce o
mutaţie care să nască o nouă matrice a Devenirii, ea va continua să opereze cu aceleaşi memorii
pe care le va organiza mereu în combinaţii tot mai sofisticate, tinzând către starea ideală - stare
ce nu va fi atinsă decât atunci când forma de manifestare va fi lipsită de funcţii în menţinerea
dezechilibrului, şi va pecetlui dispariţia acesteia.
Dominaţia modelului mă face să afirm că: tot ce are dimensiuni poate fi cunoscut prin
expansiune, inclusiv Cosmosul, dar tot ce este lipsit de dimensiuni nu poate fi cunoscut, datorită
apariţiei continuui a unor teritorii noi ca manifestare a Dezmărginirii. Aidoma, suntem, ca în
aporia „Săgeata” a lui Zenon; simţurile ne spun că aceasta este în ţintă, dar între cele două
entităţii va fi mereu o distanţă ce nu se sfârşeşte. Întreaga existenţă cosmică a unei Forme
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 171/394
Materiale presupune circuitul unor memorii ce o vor ţine continuu departe de scop, chiar dacă are
impresia că l-a atins în totalitate.
Aceasta este regula după care funcţionează Devenirea, cea care impune ca circuitul
memoriilor să performeze fără a putea fi vreodată egale în expresie cu Materia. Momentul
egalului între memorii şi Materie ar însemna oprirea Dezmărginirii.
La fel de adevărat este şi faptul că manifestarea modelului are un rol foarte important în a
ordona circuitul memoriilor. Ele nu vor putea să impună cu grăbire o altă matrice de diade, atâta
timp cât ordonarea informaţiilor conţinunte în vechea matrice nu s-a apropiat de limita
superioară, ceea ce presupune atingerea unor procese teribil de sofisticate, care să stabilizeze
evoluţia din matricea respectivă. Au fost create, prin acest proces, suficiente unicate care să
întregească expansiunea asupra acelui teritoriu, ba mai mult s-a impus un proces de
suprapopulare pentru a fi atinsă limita necesară pentru exod, ceea ce înseamnă că un nou
teritoriu va fi supus expansiunii. S-au născut, şi au evoluat, atâtea memorii câte putea să producă
acea matrice. Din acest moment, Dezmărginirea poate să producă un nou teritoriu, contribuind
astfel la apariţia unui nou model care va domina spiritul matricei nou venite. Odată ce funcţia
matricei s-a consumat, aceasta poate să dispară sau să întreţină evoluţia nou apărutei, până la
momentul când Devenirea se va detaşa în întregime de ea, păstrând doar memoriile pe care
informaţiile odinioară importante le-au creat.
Acest proces este respectat şi în interiorul matricei, precum şi în interiorul fiecărui individ
ce formează matricea. Circuitul informaţie-memorie-informaţie superioară tinde mereu să dez-limiteze până la ultimile consecinţe segmentul de Realitate care-l cuprinde, contribuind astfel la
expansiunea asupra propriei matrice, dar şi la dez-limitarea acesteia. Şi iată că, ar trebui să-i dăm
dreptate lui Zenon şi aporiilor sale: din punct de vedere senzorial ele sunt imposibile, dar din
punctul de vedere al cunoaşterii sunt profund adevărate. Afirmaţiile eleatului sunt susţinute mai
apoi de Aristotel: „ De aceea nu fără motiv, filosofia se numeşte ştiinţa adevărului. Într-adevăr,
scopul ştiinţei teoretice este adevărul, iar al celei practice aplicarea. Practicienii, când studiază
felul de a fi a unui lucru, nu au în vedere caracterul său veşnic, ci utilitatea la care ar putea
servi şi însemnătatea lui pentru moment. Dar adevărul nu-l putem cunoaşte dacă nu cunoaştem
cauza. Un lucru oarecare constituie cauza celorlalte lucruri în măsura cea mai mare, atunci
cînd el e inerent acestora, ca o notă comună lor .”, şi mai departe: „ De aceea, în chip neapărat,
principiile celor veşnic existente conţin cea mai mare doză de adevăr. Căci ele n-au însuşirea de
a fi adevărate doar în chip temporar, iar temeiul adevărului lor nu stă în afară de ele, ci ele sunt
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 172/394
temeiul adevărului celorlalte lucruri. Aşa că fiecare lucru participă la adevăr în măsura în care
participă la fiinţă .”
Şi, de bună seamă categoria „fiinţă” este caracterizantă pentru întreaga Materie cosmică.
Iată de ce, personal mi se pare că împărţirea pe care au făcut-o chimiştii în materie organică şi
materie anorganică este cu mult mai corectă decât cea în care se categoriseşte materia ca fiind
„moartă” şi „vie”, categorisire care încearcă să inducă reguli separate de percepere a celor două
categorii. În fapt, fiecare formă a materiei reprezintă un anume stadiu de exprimare a unor
memorii, organizate în cel mai perfecţionat mod al existenţei cosmice din acel stadiu, mod care
era capabil să se adapteze Dezechilibrului manifestat de Realitate. Faptul că fiecare Formă
Materială conţine o memorie fundamentală, care se exprimă de fiecare dată când se încearcă
schimbarea statutului acesteia, a fost demonstrat, şi chiar a intrat în tehnicile de prelucrare, fiind
luată în calcul atunci când se propune o schimbare de formă, deoarece memoria fundamentală
încearcă mereu să aducă Materia la condiţia iniţială.
La un anumit moment al evoluţiei, manifestarea Dezechilibrului a impus o nouă etapă
calitativă în existenţa Formelor Materiale, etapă care este percepută de noi ca fiind un salt uriaş:
trecerea la existenţa organică, la materia vie. Saltul acesta, doar noi îl percepem ca fiind
spectaculos, din cauza faptului că a iniţiat lanţul cauzal care a dus la apariţia noastră în rândul
Formelor Materiale.
Pentru Cosmos este o consecinţă a oportunismului de care Materia avea nevoie pentru a
se armoniza condiţiilor impuse de Realitate, asupra căreia, aceasta, Materia, făcuse o sumă de presiuni ce impunea un nou act al Dezmărginirii. Iată de ce, Materia nu a pierdut nimic din
memoriile câştigate până la acel stadiu, şi nici din circuitele acestora care întreţin capacitatea de
adaptare la noile condiţii, ba dimpotrivă, acestea s-au distilat – se distilează continuu, se vor
distila fără încetare - şi pot participa la procesul de creare a informaţiilor noi, născute prin
exprimarea Nevoilor Realităţii. Cerinţele Nevoilor, concretizate în apariţia unor Lipse, impun
extragerea din Haos a unor meomorii fundamentale prin crearea unor dezechilibre ce se exprimă,
în ultimă instanţă, la nivelul lumii atomice. Organizarea Formei Materiale începe de la aceste
dezechilibre, care sunt practic insesizabile datorită sensibilităţii memoriilor la condiţiile de
mediu. Nu cred că va fi posibil vreodată să se inventeze aparatul de măsură care să nu
influenţeze mediul în care se manifestă memoriile fundamentale. Simpla prezenţă a aparatului
influenţează mediul, modifică grav condiţiile, prin crearea unui nou dezechilibru, la care
memoriile fundamentale vor reacţiona imediat, aceasta fiind funcţia lor în esenţă.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 173/394
Vorbesc despre memorii fundamentale, pentru a încerca să păstrez coerenţa imaginii
asupra evoluţiei fenomenului, care începe în această zonă a Cosmosului.
Ceea ce percepem, însă, cu simţurile noastre, sau cu aparatele noastre de măsură, sunt
particule instabile ce pot exista atât sub formă de undă, cât şi sub formă de particulă. Ele
reacţionează în funcţie de dezechilibrul manifestat, ducând la crearea unui transfer ce produce,
într-un anumit stadiu de organizare, o informaţie fundamentală.
Naşterea respectivei informaţii este strâns legată de starea de dezechilibru existentă în
sistemul ce va să se nască. Chiar dacă pare că se datorează întâmplării, procesul de ”ciocnire”
dintre o quantă şi o particulă este provocat de existenţa unui minus, a unei Lipse, care reclamă
prezenţa acesteia pentru a putea provoca un transfer care să satisfacă starea oportunistă a
respectivului sistem. Această stare a Materiei dovedeşte că mişcarea haotică a particulelor este
doar o aparenţă, în fapt ele supunându-se unor Nevoi declanşate în permanenţă de sistemul în
care se află, Nevoi ce nu pot fi înţelese din afara sistemului. Poate părea ciudat, dar cu cât
observatorul vine dintr-un nivel superior organizat al Materiei, cu atât va avea dificultăţi mai
mari în înţelegerea Nevoilor din sistemul inferior, cu toate că ele sunt conţinute prin asimilare în
existenţa respectivului nivel superior. În felul acesta am putea explica de ce în interiorul unui
sistem pot apărea conflicte care pun în funcţiune forţe aparent incontrolabile şi care pot declanşa
autodistrugerea acestuia.
Totul pornind de la nivelul Nevoilor din sistem, care dau naştere unor scopuri ce intră în
conflict, iar cronicizarea conflictelor pune în mişcare energii distrugătoare. Aşa se poateevidenţia lipsa de scop universală, ca funcţie fundamentală ce stă la baza naşterii oricărei Forme
Materiale. În virtutea acestei lipse de scop universale, Forma Materială are libertatea de a-şi
defini doar propriul său scop.
Dacă ea ar fi născută ca expresie a unui scop universal, traseul evoluţiei sale perisabile s-
ar manifesta în cu totul alt mod. Să nu-mi cereţi să vă spun cum, pentru că aceasta este una dintre
necunoscutele la care nimeni nu are acces. Putem să fabulăm cu graţie, putem să ne dedăm unui
joc imaginativ bogat, dar nu putem să facem, nicidecum o afirmaţie certă, nici măcar
aproximativă.
Mecanismul care reglează funcţionarea particulelor fundamentale în funcţie de Nevoile
create în sistem, este concret exprimat în cele două postulate ale nivelelor de energie:
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 174/394
„ I. «Un atom poate exista numai în anumite stări staţionare ale mişcării interne. Aceste stări
formează un şir discret şi fiecare stare este caracterizată de o valoare definită a energiei
toitale».
II. «Când un atom emite sau absoarbe radiaţie electromagnetică el sare de pe o stare staţionară
pe alta. Dacă atomul sare de pe o stare de energie Ε8 mai înaltă pe o stare de energie E1 mai
joasă (deci E8>E1), va fi emis un foton a cărei frecvenţă ω este dată de:
Hν = hω – E8-E1
Pprocesul invers emisiei este absorbţia unui foton de frecvenţă ω, în care caz atomul «sare» de
pe starea mai joasă pe starea mai înaltă».”
Aşadar, totul depinde de starea de dezechilibru în care se află un sistem, stare care va
impune condiţiile pentru manifestarea particulelor Materiei, acestea vor participa continuu la
combinaţii ce vor avea ca rezultat modelarea unui sistem oportunist, capabil să „atace” Realitatea
ducând-o mereu într-o stare de Dezechilibru. La acest nivel de existenţă a graniţei dintre Haos şi
Cosmos, starea normală este aceea a unei continui instabilităţi, dar pe măsură ce sistemele
materiale devin organizate, instabilitatea face loc perisabilităţii, pentru că, în interiorul fiecărui
sistem există o continuă comunicare ce permite ca informaţiile născute la nivelele superioare să
fie transformate şi descompuse până la stadiul de memorii fundamentale ce menţin instabilitatea
primordială a Materiei.
O continuă trecere prin starea de Inefabil, înainte de a reintra în circuitul materiei
organizate cosmic. Sau, dacă vreţi, emiterea permanentă de fotoni care să anuleze stările deechilibru în care materia intră constant.
Nici un element care intră în structra unei Forme Materiale nu are conştiinţa formei de care este
aparţinător. Funcţiile sale sunt altele, iar scopul său nu este decât acela de a organiza propria
confruntate cu Realitatea în sânul căreia îşi menţine Dezchilibrul specific. Lipsa conştiinţei de
aparţinător al unei structuri care îl înglobează face ca, de multe ori, în virtutea funcţiilor sale să
dea naştere unor direcţii ce în final conduc la modificarea formei generale ce-l conţine. Acest
lucru devine cu atât mai lesnicios cu cât Forma Materială ce-l conţine este surprinsă de un
Dezechilibru puternic. Într-un astfel de caz, sistemul de comunicare din Forma Materială
respectivă va lansa informaţii ce vor accelera dezechilibrarea întregului sistem.
Totul se va comporta ca o undă de şoc, ce va induce vibraţii agresive, dezechilibrând
întregul şi accelerând emisiile de energii care să faciliteze schimbări importante în sistem.
Numărul de aberaţii, care vor apărea şi vor disparea, va pune în mişcare abateri, mai mult sau
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 175/394
mai puţin periculoase pentru sistem. În unele cazuri, sistemul nu va rezista, ceea ce va avea ca
rezultat descompunerea sa, iar nivelele de memorii vor tinde către zona fundamentală, către
starea de instabilitate care le oferă capacitatea de a adera la oricare alt sistem nou. În alte cazuri,
sistemul se va modifica substanţial, ieşind din momentul de criză cu mult mai adaptat Realităţii
nou create de însăşi activitatea sa. Totul este dependent de vibraţiile degajate de forţa energiilor
puse în mişcare prin informaţiile despre starea de dezechilibru a respectivului sistem. Întregul se
dovedeşte dependent de calitatea comunicării din interiorul sistemului ce trebuie să se adapteze
unui Dezechilibru pe care l-au creat acţiunile sale asupra Realităţii. Desigur, uneori, o categorie
de Forme Materiale va trebui să facă faţă Dezechilibrului creat prin acţiunea altor categorii de
Forme Materiale, ceea ce devine şi mai grav, pentru că vor lipsi informaţiile folositoare care să
facă faţă Nevoii de adaptare.
Pentru Univers, importantă însă este capacitatea sa de a folosi Cosmosul pentru a da
naştere continuu la informaţii care să devină apoi memorii ce vor putea participa la naşterea de
lanţuri cauzale prin care se întreţine Dezmărginirea, or acest lucru nu este posibil decât prin
formarea continuă de perisabilităţi active într-o continuă confruntare cu Realitatea.
Pentru noi oamenii un astfel de proces este preceput, cam aşa cum îl descrie poetul cu
gândul mereu la nevoia de a opri instabilitatea:
„ Pe tineri îi albeşte; bătrânii trec prin sită
de-a zorilor şi-a serilor trecere grăbită;
într-una se alungă, şi-abia de trece una,că altă zi mai jună în urmă se agită.
Ne spulberă cu treburi încolo şi încoace –
nevoile în viaţă au căpătat vreo clipită?
Abia când moartea straiele grijilor desface,
când fură şi opreşte a poftelor ispită,
necazurile tale le ia! Din nevoinţe
doar una mai rămâne – dar fi-va împlinită?”
Al-Salatan Al-‘Abdi pare a fi pătruns de instabilitatea continuă din Realitate. Nu şirul de
alternanţe zi-noapte este importantă pentru el, ci mulţimea de evenimente care dau naştere
mereu unor forţe capabile să ne modifice statutul făr’ de încetare. Ei bine, întreaga existenţă a
unei perisabilităţi este dependentă de aceste forţe ce se organizează din acţiunile cu care este
modificată continuu Realitatea. Aceste forţe constituie frontul de informaţii ce imprimă
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 176/394
sistemului o sumă de vibraţii în profunzime, vibraţii care modifică fundamental evoluţia întregii
Forme Materiale.
Din nefereicire, de cele mai multe ori, destinul unei Forme Materiale nu depinde de
sensul pe care aceasta încearcă să-l imprime existenţei sale, ci de calitatea informaţiilor pe care le
produce în interiorul sistemului său. Este cu atât mai îngrozitor, pentru o Formă Materială
raţională, cum este omul, să constate că intenţiile sale de a atinge un scop pe care şi-l stabileşte
eşuează datorită unor limite stabilite de propria-i fiinţă, împotriva voinţei sale. Sunt momente
când pare că propriul sistem se organizează împotriva a ceea ce ideal se doreşte. Din păcate,
aceasta este o aparenţă, în fapt, informaţiile lansate în sistem conduc către o altă soluţie, către o
altă tendinţă. Şi putem afirma că, fiecare Formă Materială, luată ca individ, este rezultatul
concret al acţiunilor sale oportuniste şi nu al năzuinţelor râvnite şi declarate. Iată de ce, omul
arhaic propovăduia grija pentru curăţarea gândului, pentru ca acesta să fie limpede şi legat
temeinic de ceea ce urmează să faci, să obţii, să laşi moştenire.
Existenţa omului arhaic era definită prin grija sa de a-şi organiza acţiunile în echilibru
temeinic cu necesitatea acţiunilor. Iată de ce, acesta nu-şi dorea să-şi stabileasacă obiective ce
depăşeau starea sa conştinetă, nu râvnea la scopuri pe care puterile sale le-ar fi putut trăda.
Acţiunile sale erau judecate nu numai prin prisma interesului individual, ci şi prin aderarea la un
sens al comunităţii. Desigur, totul era cu mult mai uşor, având în vedere legăturile strânse ce
existau într-o comunitate puţin numeroasă şi guvernată de nevoi asemănătoare. Forţa pe care
gândul o naşte este dată de vibraţiile transmise în nivelul fundamental, care se modifică în sensulintim al acestuia, şi nu în acela de aparenţe pe care tu, la exterior poţi să-l modelezi subiectiv.
S-a vorbit, se vorbeşte şi se va vorbi mereu despre forţele care sunt capabile să ne scape
de sub control şi să ne modifice destinul dincolo de voinţa noastră. Se vorbeşte despre acestea ca
despre manifestări oculte, ce pot fi controlate doar prin tehnici esoterice, mistice. Nimic din toate
acestea nu este adevărat, ci totul depinde doar de capacitatea noastră de a menţine echilibrul
dintre aspiraţie şi afirmaţie. Cu cât decalajul dintre aceste două categorii este mai profund, cu
atât vibraţiile induse în stratul fundamental al sistemului vor fi mai răvăşitoare; răvăşitoare în
sensul îndepărtării Formei Materiale de scopul pe care strucutra sa îl poate cultiva.
Pentru că, în fapt, vibraţiile induse organizează materia tocmai pentru a conduce Forma
Materială, care le-a produs, cât mai aproape de scopul cu adevărat indus. Diferenţa dintre
scopul indus şi cel declarat stă la originea multor drame individuale ce marchează istoria
evoluţiei Formelor Materiale. Şi, oricât ar părea de incredibil, nu doar omul se află în acestă stare
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 177/394
conflictuală, ci toate Formele Materiale, pentru că ele sunt nevoite să răspundă unei Nevoi
fundamentale a Universului: menţinerea Dezechilibrului.
Conflictul care se naşte între aceste două tendinţe are o raţiune în procesul Dezmărginirii,
întreţinând continuu starea de dezechilibru necesar definirii unor momente capabile să producă o
mutaţie, care va da naştere unui alt lanţ cauzal şi va deschide o nouă matrice de diade, rafinând,
în felul acesta, Expansiunea Universului în sine însuşi. La nivelul cunoşterii de astăzi, este foarte
greu de explicat cum se produce această circulaţie a informaţiilor într-un sens sau celălalt, cum
se produc vibraţiile care stimulează activitatea memoriilor fundamentale spre organizarea
materiei pe nivele de funcţii. „ Nu se pot găsi în cărţi mai mult decât descrieri generale şi
incomplete ale acestor Dhyāna. Doar cei care au experienţa practică a acestor Dhyāna sunt
capabili să le expună. Nu se explică nicăieri cum afectează respiraţia, pulsul şi secreţiile
corpului cele Opt Dhyāna Fundamentale; nici nu există, chiar în cărţi, explicaţii complete ale
diferitelor stări de conştiinţă produse de ele.”
Este foarte posibil, ca evenimentele ce se petrec în sânul societăţii umane să prepare
evenimentele care pregătesc un salt către o nouă categorie de Forme Materiale, capabile să
abordeze Dezmărginirea dintr-un cu totul alt mod de manifesatre. Poate fi un salt mutagen, dar
poate fi, foarte bine şi un nou orizont care să revoluţioneze percepţia asupra stadiului prezent al
Realităţii. Oricum, important este că s-a născut un frison care prefigurează modificarea
condiţiilor din relaţiile cu Realitatea. Să nu ne imaginăm că, modificările despre care vorbesc se
vor rezuma doar la societatea umană. Dintotdeauna, modificările substanţiale produse într-oanume categorie de Forme Materiale, au modificat întregul sistem şi au transmis vibraţii
importante în tot Cosmosul.
Lumea oamenilor de ştiinţă, care studiază efectele acestor momente din evoluţia Formelor
Materiale, a remarcat transformările în lanţ care au loc atunci când, undeva se produce o
modificare substanţială ce modifică în profunzime condiţiile existenţei.
Teaoria relativităţii consfinţeşte acest tip de relaţii ce se nasc din vibraţiile emise în
întregimea lumii materiale a Cosmosului. Din nefericire, este cu atât mai greu de analizat astfel
de momente, cu cât ele se petrec într-o lume lipsită de mărturii. Doar un mic segment din istoria
evoluţiei Formelor Materiale a produs mărturii, în rest materia s-a organizat în nivele care nu au
produs, şi multe dintre ele nu produc nici astăzi, dovezi despre modul în care au evoluat.
În afară de om, nici un alt nivel de Forme Materiale, nu produce – decât accidental -
semne care să poată fi analizate, care să comunice informaţii despre condiţiile de organizare al
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 178/394
acestora. Lumea dinozaurilor, a delfinilor, a primelor forme de om primitiv nu au produs, şi nu
produc mărturii care să poată fi analizate. Aceste civilizaţii au lăsat în urma lor doar vibraţiile
care au modificat continuu respectivul nivel de Forme Materiale în activitatea lui, a nivelului, de
crea o presiune continuă asupra Realităţii.
Astăzi, nu se poate stabili cu ceritudine dacă modificările radicale ale Realităţii sau
produs în urma acţiunilor lor, sau dacă ele n-au putut face faţă unor condiţii derivate din acţiunile
altor Forme Materiale, şi asta tocmai din cauza faptul că aceste Forme Mteriale nu au produs alte
mărturii decât cele ale propriei lor existenţe fizice. Ceea ce este sigur, însă, este faptul că
modificarile, mai vizibile sau mai discrete, mai spectaculoase sau subtile, s-au produs în urma
unor acţiuni ale Formelor Materiale, acţiuni care au produs o sumă de vibraţii suficiente pentru a
induce energia necesară producerii respectivelor schimbări. Acest proces se derulează continuu
în Realitate, la toate nivelele acesteia, şi pregătesc permanent două momente importante:
- formarea de agenţi activi care să acţioneze pentru dezechilibrarea unei Realităţi
existente;
- prepararea condiţiilor pentru apariţia Formei Materiale pregătită să se adapteze unei
situaţii create prin efectul de Dezmărginire.
În Cosmos nu se creează niciodată ceva surprinzător, totul este comunicat continuu,
datorită informaţiilor aflate permanent în circulaţie, informaţii care prepară evoluţia, creând
condiţii noi de existenţă, sau modelându-le pe cele vechi. Dacă pentru Univers nu există nici un
fel de necunoscute, în schimb, pentru un nivel al Formelor Materiale acestea abundă, şi aceastase întâmplă pentru că fiecare nivel de Forme Materiale este creat pentru un anume scop,
niciodată definitiv, perfect definit.
Diferitele nivele de Forme Materiale care sunt conţinute într-un sistem complex participă
la scopul acestuia, fără să-l poată defini sau conştientiza, fără să aibă o preocupare conştientă în
sensul acesta. Ele urmează un scop particular care contribuie constant la definirea celui
manifestat de sistem, dar nu se suprapune pe el.
Respectivul nivel este cantonat în scopul său, care este în strânsă dependenţă cu acţiunile
nivelelor mai complexe, nivele care-l pot modifica prin informaţiile transmise, dar care interzic
accesul, ca şi participarea, respectivului nivel, la scopul superior.
Funcţia fiecărui nivel de Forme Materiale este aceea de a acţiona continuu asupra
Realităţii accesibile, în felul acesta se menţine starea de Dezechilibru care asigură procesul prin
care sunt preparate mutaţiile menite deschiderii unor noi teritorii ale Dezmărginirii. Datorită
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 179/394
acesui fapt procesul de Expansiune a Univeresului în el însuşi nu poate fi oprit niciodată, pentru
că el nu este organizat într-un mecanism unic creat pentru acest scop, ci, dimpotrivă, acţiunea
Formelor Materiale asupra Realităţii nivelului care le-a creat, produce vibraţii care vor contribui
la modificarea întregului sistem într-un sens sau altul.
Universului îi este idiferentă calea, îi este indiferent sensul, îi este idiferentă în mod egal
şi modalitatea, pentru el doar întreţinerea Dezechilibrului este fundamentală. Tocmai datorită
întreţinerii mecanismului de Dezechilibru, Formele Materiale s-au organizat în sisteme din ce în
ce mai complexe, ce nu-şi opresc niciodată evoluţia, producând continuu informaţii care să
întreţină procesul de circulaţie al memoriilor.
Dispariţia unei anume categorii de Forme Materiale s-a produs abia după ce acestea nu
mai puteau produce informaţii utile în forma în care erau organizate. Informaţiile, pe care ele
însele le creaseră, au impus o reorganizare pentru a da naştere unui alt nivel. Dacă Formele
Materiale se descompun şi dispar, informaţiile produse sunt păstrate în memoriile nivelului şi
sunt folosite ori de câte ori Realitatea impune acest lucru.
Modalitatea de organizare a Realităţii la nivelul microcosmic are cu totul alte legi decât
cele ale Cosmosului pe care-l percepem prin simţuri, aşa cum acesta are alte legităţi decât cele
ale macrocosmosului care, de asemenea, scapă capacităţii noastre de a-l înţelege, la stadiul actual
al cunoaşterii.
Deosebirea dintre cele două extreme ale Cosmosului – pentru oameni cel puţin – este
faptul că macrocosmosul este un teritoriu care se poate dovedi resursă de expansiune pentruspecia umană, pe când microcosmosul este un teritoriu care stabileşte reguli de o asemenea
subtilitate încât cu greu facem faţă acestor provocări. Oricum atenţia noastră se îndreaptă, poate
că îndreptăţit, spre capacităţile macrocosmosului de a deveni partener în tendinţele noastre de
dezvoltare, dar şi în satisfacerea nevoilor de Expansiune. Şi nu trebuie să ne gândim doar la
Expansiunea geografică, ce devine din ce în ce mai necesară odată su suprapopularea planetei
mamă.
Cu cât semnele care agravează relaţia cu planeta care ne adăposteşte se înmulţesc, cu atât
atenţia acordată condiţiilor pe care ni le poate oferi macrocosmosul sunt studiate cu mai multă
atenţie. Fără îndoială că, apariţia unor colonii ale Terrei în spaţiul macrocosmic, nu mai sunt doar
aspiraţii irealizabile, ci încep să se impună ca soluţii.
Odată cu apariţia acestora, problemele rasei umane vor trece într-o etapă nouă, iar spiritul
său de autodistrugere va avea posibilitatea de a se dezvolta la o scară de neimaginat pentru
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 180/394
minţile noastre, a celor de azi. Oricum, nişte scenarii care să descrie rivalităţile dintre diferitele
comunităţi cosmice se pot face, iar fantezia ne pote lăsa să proorocim cele mai năstruşnice şi
dezastruoase momente ale dezvoltării viitoare. Problema spiritului de autodistrugere este însă o
categorie înscrisă în condiţia perisabilităţii, ea nu poate fi evitată, pentru că ar exista riscul ca
apariţia unei anume mutaţii să complice foarte mult acţiunea asupra Realităţii.
Dacă o anume perisabilitate şi-ar încetini ritmul de autodistrugere, însăşi modul de a
acţiona asupra Realităţii ar tinde către echilibruu, ceea ce ar pune în pericol Dezmărginirea. Ba,
mai mult, nici nevoia de forme noi, care să întreţină Expansiunea nu ar mai fi atât de acută, ceea
ce ar însemna că Devenirea Universului ar tinde să-şi încetinească tendinţele de a provoca Forme
Materiale noi.
Autodistrugerea este o funcţie esenţială pentru Dezmărginire, datorită ei Universul îşi
asigură evoluţia către propriul Sine, Dezmărginind astfel propria sa substanţă, pentru a menţine
dezechilibrul Cosmosului. Aforismul Zen: ”Toate lucrurile sunt reductibile la unul. La ce este
reductibil acesta?”, ne îndreptăţeşte să afirmăm că prin reducţia lucrurilor, Universul îşi oferă
posibilitatea de a menţine pluraliltatea conţinută în Unu printr-o proiecţie a funcţiilor într-un nou
început. Putem afirma deci: că Unu devine reductibil la o mulţime.
Acestă funcţie se manifestă mereu, fie la nivel micro, fie macrocosmic. Chiar şi aroganta
categorie de Forme Materiale reprezentată astăzi de om va trece prin această încercare, ce va
duce la dispariţia sa. Fie că se va transfera în alte categorii ce vor apărea în cursul Devenirii, fie
că va popula Universul cu funcţii rezultate din memoriile pe care le-a creat în perioadadezvoltării sale. Circulaţia circuitelor de memorii produse de fiecare categorie de Forme
Materiale, reprezintă esenţa pluralităţii lui Unu, ceea ce ne îndeamnă să credem că expresia: E =
mc², nu este nici pe departe doar o relaţie matematică. Această expresie este esenţială nu doar
pentru că este capabilă să exprime laconic întreg mecanismul autodistrugerii, dar şi pentru că –
ceea ce Einstein a definit ca fiind Teoria Relativităţii -, reprezintă cheia prin care Universul îşi
dezleagă Sinele să producă neâncetat pluralităţi reductibile, reprezentate de Unu. „Căci, de
vreme ce procesul devenirii înspre limita superioară nu poate merge la infinit, ar rezulta în chip
necesar că nu poate fi veşnic acel prim termen de pe urma pieirii căruia a luat naştere ceva.”
Dacă procesul Devenirii nu poate merge la infinit este necesar ca el să poarte sămânţa
autodistrugerii pentru a putea elibera circuitele de memorii pe care le-a produs şi care astfel vor
deveni origini.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 181/394
Imaginându-ne grafic procesul comunicării într-un astfel de mecanism, el capătă forma
unei piramide în care vârful generează informaţii esenţiale care sunt descompuse în categorii de
nivel şi împinse mereu spre bază. Procesul acestei descompuneri reduce informaţia continuu, şi o
transformă în limbaje capabile să pună în funcţiune elementele nivelului. Informaţia rămâne
valabilă în esenţa sa, dar se transformă, prin reducţie de nivel într-un alt fel de informaţie care,
particular, nu are nici o legătură cu informaţia esenţială. Procesul se repetă cu fiecare nivel până
este atinsă baza piramidei, acolo unde instabilitatea este condiţia guvernatoare. Fiecare semnal
plecat de la vârful piramidei, întreţine aici instabilitatea, care împinge şi recheamă din Haos
memorii primordiale, memorii care subzistă în forme inefabile.
La rândul său, baza piramdei creează continuu informaţii care sunt organizate pe
principul compunerii şi adunate continuu spre a fi transformate în conţinutul unei informaţii
esenţiale care va atinge vârful piramidei.
Se obţin astfel două piramide, fiecare cu vârful orientat către sensul opus, adică o
mandala reprezentând o stea cu şase colţuri; acesta putând fi semnul Devenirii, care este limitată
în nivel, dar care este infinită prin reducţia lui Unu, şi transformarea acestuia în memoriile
pluralităţii sale.
Eu sunt aici, dincolo Eul
Mă văd nevoit să revin din nou la cele patru epoci în care am împărţit istoria evoluţiei
omenirii, epoci care, fiecare, au fost dominate de un spirit caracteristic. Mă văd nevoit să fac asta
pentru că fiecare epocă, dominată fiind de spiritul său, a ordonat activitatea comunităţilor umane
în jurul unui miez din care s-a distilat esenţa modului de a comunica. Tot ce s-a creat a fost
tributar mentalităţii care a dominat gândirea, şi care a generat sistemele de comunicare. Desigur că, gândidu-ne la faptul că omenirea a evoluat, iar pentru o posteritate îndepărtată au rămas un
număr foarte mare de mărturii care pot fi analizate şi din care putem să refacem tablouri
aproximative, am putea fi tentaţi să renuţăm la analize atât de meticuloase.
În fond, esenţială este evoluţia care a dus la apariţia mijloacelor de care astăzi ne bucurăm
sau nu. Şi totuşi, cred că este important să facem legătura dintre mentalitatea gândirii şi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 182/394
mijloacele pe care le-am creat, pentru că ritmul în care se produc salturile evolutive a început să
ne scape percepţiei. Poate că dacă analizăm legătura dintre evoluţia mentalităţii şi a mijloacelor
rezultate, am putea să ne detaşăm emoţional de ceea ce se întâmplă în existenţa socială de azi şi
să definim concret anumite atitudini, care tind să fie caracterizate ca abateri, dând astfel naştere
la destul de multe tulburări.
Pentru exercitarea spiritului, care a guvernat o anume societate, nu a contat nici sistemul
politic, nici cel religios, nici administrativ. El, spiritul unei epoci, a format baza mentalităţii, a
influenţat hotărâtor sistemele filosofice şi a menţinut coeziunea acţiunilor asupra Realităţii.
Datorită spiritului dominant al epocii, omenirea a evoluat unitar – chiar dacă noi, din punctul în
care am ajuns, remarcăm decalaje uriaşe ale evoluţiei sociale.
Ce este fabulos pentru societatea actuală: coexistenţa manifestărilor mai multor stadii
evolutive, de la „primitivismul” comunităţilor din teritoriile izolate, şi ferite – încă - de contactul
violent cu reflexele societăţii informaţionale, până la micile colective de cercetători ai viitorului
din comunităţile ştiinţifice, această ceexistenţă ar trebui cultivată -, nu conservată, nu catalogată,
nu studiată, ci cultivată.
Tendinţele de aplatizare a evoluţiei prin standardizarea de tot felul, economică, politică,
socială, filosofică, ideologică etc. nu înseamnă altceva decât o ajustare reducţionistă, ce
promovează o degradare violentă, o decădere, o îngustare a spaţiului evolutiv, din care ne putem
extrage soluţii pentru viitor. Cultivarea fertilităţii feluritelor expresii coexistente ale evoluţiei ar
deschide teritorii proaspete, care ne-ar permite să ne manifestăm în mult mai bune condiţiuniforţa creativităţii.
Din nefericire, societatea de astăzi poate fi caracterizată ca trăind din plin într-un complex
Noe: sunt detectate pericole de tot felul, sunt definite, le sunt analizate semnele ce dovedesc
prezenţa, mai apropiată, sau mai depărtată a acestora, şi totuşi continunăm să ne manifestăm din
plin reflexele dobândite, preferând să ignorăm, să ridiculizăm şi să aplatizăm.
Aceasta este motivaţia pentru care cred că ar trebui să ne aplecăm un pic asupra relaţiei
dintre spiritul ce domină mentalitatea unei epoci şi modalităţile tehnice de a crea mijloace. Nu
cred că este o legătură întâmplătoare, aşa cum nu cred de fel că mijloacele au modificat
mentalitatea, ci dimpotrivă, că modificarea mentalităţii, derivată din revelarea unor noi teritorii
ale Devenirii, a dus la apariţia unor mijloace noi, care să adapteze existenţa la noile condiţiuni. O
mentaliate colectivă formează o matrice care înglobează o sumă de mentalităţi individuale. La
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 183/394
rândul ei mentalitatea individuală rezultă din construcţia unei structuri de funcţii care are un
anume specific în reacţiile faţă de Realitate.
O Realitate – trebuie subliniat – este doar expresia unui nivel obiectiv limitat , şi până la
modificarea ei într-atât încât să reclame o atitudine nouă, nu va încuraja dezvoltarea altor
expresii, pentru că este lipsită de oportunităţile necesare, oportunităţi care să poată produce
informaţii noi, capabile să amendeze această atitudine anume.
Informaţiile pornite de la nivelul central al individului crează dezechilibre la nivelul
fundamental al acestuia, aceste dezechilibre declanşează întreaga fenomenologie care să pună
individul în capacitatea sa de a se adapta condiţiilor Realităţii. Dar, acest lucru nu se poate face
în mod dezordonat şi spectaculos, el este doar un proces al legăturilor dintre condiţiile concrete
în care se manifestă funcţiile individului, începând cu cele superioare şi terminând cu cele
fundamentale, dar şi invers. Circuitele informaţionale, care conduc la crearea de memorii, sunt
direct dependente de acestea (memorii), de funcţiile pe care le-au creat.
Nici o informaţie nu se poate naşte decât din acţiunea funcţilor ce au la bază memoriile
fundamentale, la rândul lor memoriile sunt dependente de forţa cu care informaţiile crează
dezechilibre. Din această cauză putem afirma că mentalitatea colectivă este dependentă direct de
evoluţia mentalităţilor individuale. Acest proces, consfinţeşte o continuă stare de instabilitate,
care ţine mentalitatea colectivă într-o permanentă fragilitate.
Accentele de interes sunt alunecoase şi urmează tendinţa semnalată de manifestarea
mentalităţii celei mai dezechilibrate. Nu trebuie de fel să înţelegem dezechilibrul ca omanifestare patologică, ci ca pe factorul care semnalează acut o anume stare a Realităţii.
Pentru epoca spiritului natural , fundamental era să înţelegi şi să poţi imita acţiunea
elementelor prezente în Realitatea cosmică. Modul de manifestare, acţiunile acestora, a
elementelor cosmice, tendinţele şi mecanismele intime ale lor impuneau gândirii umane. Chiar
dacă, elemente ale unei epoci care va deveni dominantă cu mult mai târziu, erau prezente şi
active, aplecarea către înţelegerea modului de manifestare a Realităţii aşa cum se manifestă ea în
mod direct, nemijlocit fundamenta mentalitatea comunităţilor sociale, şi hotăra direct cum anume
se vor organiza respectivele comunităţi. Individul, ca parte a comunităţii, nu era constrâns
administrativ să păstreze un contact profund cu prezenţa celorlalte elemente naturale manifeste.
Acest fapt se producea pentru că exista o comunicare directă între spiritul elementelor Realităţii
şi spiritul individului. Frazer ne relevă acest mecanism care a circulat pe arii geografice extinse:
„ Faptele care urmează vor lămuri aceste lucruri. Cu patru zile înainte de însămânţare, pipilii
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 184/394
din America Centrală se abţineau de la orice relaţii cu soţiile lor «pentru ca în noaptea
dinaintea semănatului să se poată deda cu frenezie patimii; se spune chiar că anumite persoane
ereau desemnate să îndeplinească actul sexual în clipa când se arunca prima sămânţă în
pământ». Preoţii porunceau bărbaţilor să se culce cu femeile lor ca o îndatorire religioasă, în
lipsa căreia semănatul nu era legiuit. Singura explicaţie posibilă a acestui obicei pare să fie
aceea că indienii confundau procedeul prin care fiinţele omeneşti îşi reproduc specia cu
procedeul prin care plantele îndeplinesc aceeaşi funcţie, şi îşi îmchipuiau că, apelând la primul
procedeu, îl promovau în acelaşi timp pe celălalt .”
Nu era nevoie de un limbaj filosofic, religios, politic, administrativ pentru aceasta, iar
Frazer descrie practici din cele mai diverse puncte ale pământului, prin care oamenii încercau să
se apropie cât mai mult de spiritul care guverna manifestarea fenomenelor cosmice. Ei cred cu
tărie că trebuie să elimine din practicile lor tot ceea ce ar putea să modifice manifestarea
nemijlocită a spiritului cosmic, natural şi să întârzie Devenirea, pentru că aceasta – Devenirea –
reprezintă esenţa dominantă a spiritualităţii omului arhaic. Oamenii trebuie să imite gesturi
provenite din spaţiul celorlalte Forme Materiale, sau din Haos, pentru a crea o mistică menită să
prelungească forţa memoriilor fundamentale şi în existenţa cosmică. Pentru ei, memoria
fundamentală are o reprezentare concretă, care trebuie să capete o formă sau alta în directă
dependenţă cu scopul acţiunilor ce înfruntă Realitatea, pentru că „Forma , care constă în
coordonarea substanţelor, nu în subordonarea lor .” are menirea de a încununa acţiunea şi de a o
conduce spre finalitatea dorită. O acţiune care a fost întreprinsă, şi prin care s-a obţinutfinalitatea dorită, determină sentimentul Devenirii; îl adauce pe actant într-un teritoriu nou, într-o
condiţie nouă. O astfel de acţiune trebuie sărbătorită, trebuie înscrisă într-o memorie activă care
puncteze traseul Devenirii şi îl ajută pe omul arhaic să se păstreze într-o gestualitate de purificare
a memoriilor ce trebuiesc trecute în Haos şi care dau siguranţă viitorului. „ Temeiul oricărui
lucru este necreat, necompus, independent, dincolo de conceptele mentale şi de definiţia
verbală .” , dar el stă la baza tuturor circuitelor şi, ca atare, trebuieşte împlinită Devenirea pe care
o presupune.
Mentalitatea dominantă dictează ca elementele ce constituie Realitatea să comunice la
un nivel concret, direct, profund cu spiritul omului, dând naştere astfel la o legătură foarte strânsă
între manifestarea perisabilului, într-un circuit menit să evolueze continuu sub influenţa directă a
memoriilor, şi existenţa Cosmosului în întregul său. Nu era, nici pe departe nevoie, de sisteme
specializate de comunicare, de „ instrucţiuni de folosire” pentru ca individul să se adapteze unei
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 185/394
nevoie sau alteia, unei situaţii sau alteia. Acest mod de comunicare îl remarcă din ce în ce mai
mult biologii la diferitele specii de vieţuitoare care formează societăţile incapabile de a crea
artefacte, adică societăţile care nu lasă alte mărturii decât propriile lor amprente. Ceea ce
presupune că el a fost transmis omului, şi s-a manifestat puternic în practicile ordinare ale
acestuia, conservând legătura universală dintre om şi spiritul său. Sublinierea de mai sus vrea să
remarce că va avea un anume rol în ceea ce urmează.
Apariţia primelor elemente mecanice, care modifică existenţa individuală şi comunitară,
se petrece destul de devreme în colectivităţile umane, dar ele vor fi strunite cu străşnicie în
manifestările lor. Pârghia, roata, roata dinţată, angrenajul, scripetele etc. erau elemete mecanice
care, cu toate că erau folosite în combinaţii mai mult sau mai puţin sofisticate, nu aveau
capacitatea de a crea o mentalitate. Erau elemente ale unei anume categorii, care forma o
schismă încărcată de spririt esoteric, şi era privită ca atare în comunitatea respectivă. Nu faptul
că ar fi fost greu de înţeles modul de funcţioare al respectivelor elemente mecanice, constituia
baza atitudinii, ci mentalitatea generală a comunităţii, mentalitate care nu agrea forţa de
agresiune a acestora. Se părea că, expresiile mecanice ale Realităţii incumbă o încercare de
desprindere din spiritul natural ce domina societatea unamă a acelor timpuri. Desigur că se duce
o luptă făţişă între cei care-şi doreau să beneficieze de expresii mecanice din ce în ce mai
sofisticate şi cei care încercau să împiedice acest lucrcu.
Mărturiile istorice arată că progresul acestei forme de exprimare a inteligenţei creative ar
fi putut să se dezvolte cu mult mai repede şi mai radical, dacă încercările nu ar fi fost drasticfrânate de mentalitatea impusă de spiritul vremii. Iată de ce, cei ce se dedică unor astfel de
elemente sunt consideraţi indivizi speciali şi trataţi ca atare; la rândul lor, aceştia încearcă să
beneficieze cât mai mult de acest statut şi se înconjoară de misterul binefăcător. Acţiunile lor
conservă, într-un mediu subteran, informaţii, cunoştinţe care se întăresc în sisteme pregătite să
creeze un nou climat atunci când mentalitatea va suferi o mutaţie permisivă.
Modul de manifestarea al spiritului fiecărie epoci despre care am pomenit mai sus se
supune raţionamentului lui Kant: „ Dar judecata: voinţa îşi este, în toate acţiunile noastre, sie
însăşi lege, indică numai principiul de a nu acţiona conform altei maxime decât conform aceleia
care se poate avea pe sine însăşi şi ca lege universală. Dar aceasta este tocmai formula
imperativului categoric şi principiul moralităţii: astfel o voinţă liberă şi o voinţă supusă legilor
morale este acelaşi lucru.” Iar conform acestui principiu, coexistenţa unor voinţe care se supun
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 186/394
tendinţelor născute din înfruntarea: Formă Materială, Realitate exprimă capacitatea Cosmosului
de a acţiona pentru menţinerea Dezechilibului în parcursul Devenirii.
Ori, pentru comunităţile arhaice, Devenirea este fundamental legată de modul de
exprimare a întreg Cosmosului, care este o Formă, deci presupune o coordonare a părţilor, ce nu
poate fi rezolvată prin acţiunile artificiale ale Artefactului. Principiul, de altfel, care îşi dovedeşte
valabilitatea şi astăzi când Artefactul ne-a izolat în contactul nemijlocit cu Cosmosul şi începe să
impună regulile unei alte Realităţi.
Nu cred că este important să stabilim dacă acest fapt este bun sau rău, pentru că el s-a
consumat, şi se consumă punând în mişcare toată cohorta de consecinţe. Mi se pare mai
important ca, odată conştientizat să dea naştere acelor atitudini care pot îndrepta lucrurile spre o
direcţie corectată, care să reabiliteze o sumă dintre legăturile deformate. Prezenţa Artefactului în
existenţa cosmică este importantă şi, în multe momente esenţială, dar transformarea lui într-o altă
Realitate, interpusă Realităţii universale, creează abateri cu consecinţe incalculabile.
Putem afirma că esenţa mentalităţii create de spiritul natural este sentimentul Devenirii.
Lui i se datorează modul în care societatea umană îşi organizează acţiunile asupra Realităţii.
Informaţiile născute astfel, se vor alcătui în sisteme de comunicare ce vor ţine cont de
comandamentele Devenirii; circuitele de memorii vor perfecţiona continuu atitudinea indivizilor
în înfruntările directe cu Nevoile specifice ale unui Dezechilibru dintr-o anume etapă. Toate
mărturiile culese din nivelele istorice consumate, dovedesc acest lucru. Ele atestă legătura
profundă dintre spiritul omului arhaic şi spiritul Cosmosului, legătură care organizează toateacţiunile comunităţilor ce se formează, în acele unităţi de timp, pe toată suprafaţa planetei, şi care
respectă principiul enunţat de Aristotel: „ Dar dacă nu există nimic veşnic, nu mai poate să aibă
loc nici o devenire, căci trebuie să fie ceva care devine şi din care devine, iar ultimul termen al
seriei trebuie să fie ceva nedevenit .” Nici una dintre comunităţi nu a creat mărturii care să poată
fi acuzate că au depăşit limitele spiritului natural ce domina relaţiile dintre om şi Realitate.
Unitatea de expresie ne arată nivelul de dezvoltare, de evoluţie a Formei Materiale numită
om. Ea a depăşit limita societăţii lipsite de mărturii şi s-a înscris într-un prim nivel al societăţii
creatoare de mărturii. Limitele evolutive erau aceleaşi pe toată suprafaţa planetei, ceea ce
presupune că actele indivizilor, şi implicit ale comunităţilor, sunt diferenţiate doar prin specificul
dictat de condiţiile geografice. În rest, evoluţia planetei este unitară, fiecare nivel evolutiv
sprijinindu-se pe celelalte, pe care le înglobează în proporţii diferite. Oricum informaţiile utile,
ale fiecărui nivel evolutiv, sunt folosite de forma cea mai evoluată pentru a acţiona asupra
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 187/394
Realităţii. Consecinţele specificului geografic, ne pun astăzi într-o grozavă încurcătură, pentru că
sub presiunea Dezmărginirii, acestea se modifică substanţial continuu, iar la ora analizei, de mult
nu mai ştim care au fost cele contemporane unor mărturii şi, mai ales cum au influenţat ele
legăturile dintre diferitele elemente ale Devenirii.
Ceea ce putem înţelege şi cunoaşte, atunci când devenim conştienţi de faptul că:”...el
însuşi nu este nici trup, nici facultăţi mentale ale trupului, ci că şi unul şi celelalte nu sunt decât
instrumente cu ajutorul cărora cel care ştie să le întrebuinţeze corect atinge cele mai sublime
realizări...” sunt performanţele pe care le obţinem în înfruntarea istorică pe care o ducem cu
Realitatea. Desigur Evans-Wentz se referă la realizările din practicile yoga, dar principiul rămâne
valabil şi pentru tot ce înseamnă relaţia omului cu Realitatea. Dintr-o astfel de atitudine decurge
relaţia profundă pe care anumiţi indivizi o au cu anumite aspecte particulare ale Realităţi, şi care
sunt capabili să creeze condiţiile pentru apariţia unei mutaţii importante ce deschide un nou
teritoriu şi crează un nou gen al Dezechilibrului. Putem bănui că acesta este modul prin care un
nivel de evoluţie se consumă pe sine, îşi stabileşte informaţiile importante, îşi perfecţionează
circuitele de memorii, ca apoi să faciliteze apariţia unei mutaţii care va deschide o nouă nişă
evolutivă.
Între spiritul nivelului de evoluţie şi Formele Materiale ale acesteia este o legătură foarte
strânsă, dar care nu pleacă nicidecum de la influenţa pe care o au manifestările materiale asupra
spiritului, ci de la mutaţia pe care acesta o cunoaşte la un anumit moment. Nu pentru că s-a
inventat furculiţa îmi schimb atitudinea faţă de modul cum mănânc, ci invetenz furculiţa pentrucă îmi doresc să am o altă atitudine. Dorinţa este o modalitate de exprimare a Nevoii, care îmi
impune o Lipsă, iar Lipsa va fi înlocuită printr-un anume gest, fie el material, sau nu. L. S.
Vâgotski, analizând una dintre teoriile lui E. Spranger, referitoare la dezvoltarea psihică a
adolescentului, afirmă: „ Ea este asocială şi, deşi vorbeşte mult despre istorie, refuză să
înţeleagă adevărul simplu că dezvoltarea istorică este dezvoltarea societăţii omeneşti şi nu a
spiritului omenesc pur, că spiritul s-a dezvoltat împreună cu dezvoltarea societăţii.”
Societatea umană şi spiritul omenesc sunt aidoma lui Ianus: fiecare ne arată o anume
parte a unui tot viu, care se modifică într-o strictă dependenţă, doar că, atâta timp cât o să ne
dedăm unor speculaţii de tipul „oul, sau găina” avem să pierdem din vedere aspecte esenţiale ale
fenomenelor. Important ar fi să înţelegem că modul în care se exprimă fiecare Formă Materială
este hotărât la nivel Inefabil, de către dezechilibrele stârnite de contactul dintre aceasta (Forma
Materială) şi Realitate. Informaţiile, astfel născute, se propagă generând dezechilibre în straturi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 188/394
din ce în ce mai profunde, de aceea mai aproiate de expresia Inefabilului; organizând modurile
de comunicare specifice de nivel, dar şi generând „trădările” caracterisitice, trădări ce dau
unicitatea fiecărei Forme Materiale.
În acelaşi mod este organizat şi „răspunnsul” la informaţiile venite, doar că totul se
plămădeşte în sens invers până când se atinge nivelul de conştiinţă. În acel moment, Forma
Materială poate da o definiţie, poate trece informaţia formulată la nivelul lucid al expresiei. Ceea
ce – în mod normal – ar acredita presupunerea că fiecare Formă Materială, ca să-şi poată păstra
integritatea, trebuie să aibă un nivel de conştiinţă, doar calitatea acestora diferind, da la categorie
la categorie. Chiar dacă vârfurile Materiei – reprezentate de Forme Materiale individuale, de
indivizi spradotaţi ai speciei - se izolează, baza acesteia acţionează după principiul unităţii,
păstrînd în funcţiune legile fundamentale ale Universului şi obligând astfel fiecare Formă
Materială să-şi limiteze abaterile.
La urma, urmei, fiecare Formă Materială este cuprinsă în acelaşi proces al Dezmărginirii
unui Univers care se defineşte continuu pe sine, în sine. Poate fi acesta unul dintre motivele
pentru care evoluţia istorică a comunităţilor de Forme Materiale, a matricelor a avut un „acel”
traseu şi nu altul.
Legăturile pe care omul arhaic le-a avut cu Haosul, în timpul activităţii sale prin care
tindea să păstreze puritatea spiritului Devenirii, a contribuit substanţial al naşterea spritului
mistic.
Nu poţi să menţii o lume de memorii a lucrurilor pe care le vrei mai bune, mai prietenoase, mai accesibile, fără să creezi o mistică a acestora. Fiecare gest, cu care omul arhaic
dorea să contribuie la purificarea memoriilor, se producea după o mistică anume, ce devenea tot
mai sofisticată şi mai stabil organizată. În general, noi oamenii comunităţilor moderne avem
tendinţa să translăm ritualuri din societatea noastră în societăţile arhaice. Ba mai mult:
automatisme, fobii, scopuri etc.; facem acest lucru, apoi analizăm acele comunităţi după grile ce
nu le sunt deloc specifice. Multe dintre motivaţiile unor gesturi, sau acţiuni ale acelor oameni
sunt departe de a fi corecte în ceea ce s-a afirmat despre ele de către oameni profund cuprinşi în
spiritul unor alt fel de structuri comunitare.
O comunitate arahaică este guvernată de cu totul alt fel de motivaţii, de alte nevoi, lipsuri
sau aspiraţii decât o comunitate contemporană. Diferenţele sunt radicale de multe ori, de cele
mai multe ori contrare; fapt care generează structuri diferite de organizare şi o mistică total
diferită. Nu se poate nici decum alătura, şi deci, nici înţelege, mistica unui vânător cu suliţa cu
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 189/394
cea unui broker, nici măcar cu cea a unui lucrător dintr-o forjă, sau a unui curelar dintr-o
comunitate medievală, iar mistica faptelor constituie un fundament al mentalităţii. „ Între altele,
cât timp stătuse la Anuncio fusese prădat. Făcuse cunoştinţă acolo cu un aventurier şi, din
naivitate, îi povetise că iarna prinsese samuri pe râul Vaku şi că-i vânduse bine. Aventurierul l-a
poftit într-o cârciumă şi i-a făcut cinste cu vin. Dersu a primit. Ameţit de băutură, goldul i-a dat
noului său prieten toţi banii în păstrare. A doua zi, când s-a trezit, aventurierul dispăruse. Dersu
nu pricepea deloc cum se putuse întâmpla asta. Oamenii din tribul lui îşi lăsau totdeauna
blănurile şi banii în păstrare şi niciodată nu le dispăruse nimic.”
Nu cred că trebuie să comentăm în nici un fel acest citat, dar cu personajul Dersu, bătrân
vânător chinez din taigaua siberiană orientală, ne vom mai întâlni pe parcursul acestei lucrări.
Tot ce se poate face în aceste cazuri este să analizăm mărturiile şi să presupunem un scop
anume, dar motivaţiile adevărate ale unui gest sau altul vor rămâne necunoscute ce vor întări
misterul evoluţiei. În materie de istorie este foarte dificil să scoţi la lumină motivaţii din acţiunile
trecutului apropiat, uneori chiar foarte apropiat sau contemporan, darmite ale unor timpuri
istorice care s-au topit în curgerea evoluţiei. De multe ori, subiecţii înşişi nu-şi pot defini
motivaţiile, deoarce acestea sunt profund subiective şi au un grad înalt de volatilitate şi
independenţă în manifestare, ceea ce conduce la crearea unor legături specifice care motivează
acţiuni altfel nejustificabile care nu depind nici de personalitate şi, mai ales, de adevăr sau
minciună, de interes particular sau colectiv.
O motivaţie comunitară este o motivaţie matricială care conţine expresiile multor motivaţii individuale, dar, de cele mai multe ori, aceasta – motivaţia comunitară – nu este dată de
însumarea celor individuale, sau de suma celor mai puternice, ci devine o expresie a celei mai
grave abateri, creatoarea celui mai staşnic dezechilibru, şi care, doar ea, va impune definind
neadevărat un timp istoric anume.
Întâmplarea cu Dersu, vânătorul chinez ne dovedeşte faptul că merită să aruncăm o
privire asupra evoluţiei de la spiritului natural către un spirit mistic şi la modul în care societatea
omenească şi-a marcat traseul istoric, mai ales datorită acelor minţi care erau cu totul demne să
fie:
„.......................................................................................
Din chinul întristării, urâtului, mâhnirii,
Împovărat de ceasul de-acum şi-al aminitirii,
Eu pizmuiesc pe omul ce-şi rupe din călcâi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 190/394
Pământul, ca s-ajungă în ceruri cel dintâi;
Pe cel cu gânduri zvelte, ca nişte ciocârlii
Ce-şi iau în zori avântul din scorburi spre Tării,
El înţelege graiul şi glasul, pe tăcute,
Al florilor deschise şi-al lucrurilor mute.”
Astfel de oameni fac diferenţa, dar să nu ne imaginăm vreo clipă că apariţia unui
moment important în evoluţie se datorează întâmplării şi hazardului. Totul este pregătit minuţios,
de multă vreme, în infinite variante, care sunt în stare să dea piept cu dezechilibrul Realităţii.
Devine soluţie, acea variantă care acoperă cel mai complet diferenţa creată de dezechilibru, dar
va urma un nou lung şir de forme evolutive care vor generaliza funcţiile impuse de varianta
optimă şi vor asigura trecerea către o nouă Nevoie care să adâncească forma unui nou
dezechilibru, ce se va agrava continuu şi va reclama imperativ soluţii.
Evoluţia este un proces care se plămădeşte în straturile Inefabile ale Materiei, ca răspuns
la impulsurile pe care informaţiile Realităţii le pun în circulaţie. Ultimile cercetări ale
geneticienilor au relevat faptul că fiecare informaţie este redusă până la stadiul de enzimă, care
enzimă gestionează nivelul quantic şi hotărăşte configuraţia unor radicali chimici în profund
dezechilibru, ce au nevoie de o reacţie de răspuns, de echilibrare, pentru a putea reconfigura un
anumit strat al Materiei. Este evident că, fără o acţiune agresivă de echilibrare, starea unui nou
dezechilibru nu ar fi posibil. Lipsit de acţiunea echilibrării, Dezechilibrul ar rămâne veşnic înaceeaşi valoare, stopând evoluţia şi îngheţând circuitul memoriilor şi al informaţiilor.
Prin acţiunea de echilibrare, de anulare a unei stări de dezechilibru, se oferă soluţii pentru
Nevoia şi Lipse-le degajate de aceasta. Totul se petrece la nivelul unui microcosmos foarte activ,
capabil să extragă din Haos acele memorii care îi sunt necesare pentru a răspunde satisfăcător
unei stări de dezechilibru. Desigur, pentru un spirit saturat de principiile mecanice, acest fapt este
de domeniul unei mistici inacceptabile. Pentru un astfel de spirit, tot ce nu este eminamente
masă, nu are existenţă, ceea ce se dovedeşte a nu fi tocmai adevărat, iar ultmele stadii ale
evoluţiei încep să permită afirmaţii care fac loc prezenţei energiei în această ecuaţie. Devine din
ce în ce mai evident faptul că energia este indispensabilă în expresiile Realităţii, dar că ea a
evoluat în conştiinţa omului indisolubil legată de fiecare formă culturală ce a transformat
umanitatea într-o societate a mărturiilor care îmbracă, de cele mai multe ori, forma Artefactului.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 191/394
Din nefericire, pe măsură ce astfel de mărturii s-au înmulţit, au devenit din ce în ce mai
sofisticate, legătura dintre om şi Cosmos a slăbit şi s-a modificat într-atât, încât se tinde către
crearea unei anticamere a acestuia, în care mărturiile se manifestă după propria lor legitate. Dar,
până se se ajungă la acest stadiu, omul a fost, o lungă perioadă din evoluţia sa, legat direct de
mecanismul subtil al prefacerilor cosmice, a fost o componentă sensibilă la schimbările produse
prin modificările naturale, ceea ce începe să nu mai fie valabil astăzi, de unde şi reacţiile
paradoxale ale unei evoluţii diferenţiate, rupte de relativitate. „ În procesul dezvoltării istorice,
omul social schimbă modalităţile şi procedeele comportamentului său, transformă aptitudinile şi
funcţiile naturale, elaborează şi creează noi forme de comportament – specific culturale.” Acest
proces este preparat cu foarte multă minuţie la nivelul microcosmosului, ca răspuns la
nenumăratele informaţii care reclamă soluţii, şi care devin baza pentru alte informaţii-răspuns
menită să adapteze Forma Materială Realităţii.
Argumentaţie se poate constitui într-o motivaţie pentru justificarea nevoii omului de a
aluneca treptat către esenţa spiritului natural care va capăta expresie într-un spirit mistic şi va
dezvolta un sentiment religios.
Nu spaimele, nu întrebările fără răspuns, nu neputinţele îl îndreaptă pe om către un spirit
mistic, ci împlinirile, realizările, confirmările care îi vin acestuia odată cu revenirea din Haos a
unor memorii. Efectele gesturilor de purificare a unor obiecte, acţiunile idividuale sau
comunitare, legăturile cu locuri, fiinţe etc., într-un cuvânt tot ceea ce omul face pentru ca
memoria lor să ajungă în Haos eliberată de energiile negative, aveau să i se releve într-un anumitmoment al existenţei, confirmând omului arhaic justeţea procedurii şi transformând-o în ritual.
Tot legătura trainică a omului arhaic cu haosul îl va aduce pe acesta la un moment când va da
naştere semnului, element al evoluţiei care va aduce transformări esenţiale în parcursul
Devenirii sale.
Astfel toate gesturile devin parte a unui dialog care se poartă cu un partener care nu se
defineşte, dar care se manifestă.
Legătura atât de strânsă dintre om şi Cosmos, la acel stadiu evolutiv, îl face să creadă că
eşecul gestului purificării, când acesta există, se datorează lui şi nu condiţiilor cosmice, precum
şi că succesul vine tot din acea zonă.
Omul arhaic este, mai întâi în categoria de Forme Materiale care nu produc mărturii, iar
mai apoi încă foarte aproape de condiţia unei astfel de societăţii, care presupune o sumă de
gesturi supuse întru-totul ritmului cosmic. Fiecare gest, care are ca rezultat crearea unei anume
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 192/394
mărturii, duce la naşterea unui complex declanşator de ritualuri felurite, dar în primul rând la un
conflict între bucuria izbânzii şi responsabilitatea consecinţei, responsabilitate care impune
ritualul de purificare a memoriei mărturiei, pentru ca acesta să nu aibă un efect negativ în viitor.
„Cea de a doua ipoteză găseşte o cale şi mai uşoară de ieşire din această situaţie, adică
soluţionează mai simplu problema. Ea desfiinţează pur şi simplu Problema ştiinţifică,
transpunând rezolvarea acesteia în imperiul spiritului. Conţinutul ei constă în aceea că, aşa cum
consideră unii dintre cercetătorii culturii primitive, în realitate cultura nu este alcătuită din
fapte şi fenomene materiale, ci din forţele care provoacă aceste fenomene – capacităţi spirituale,
din funcţii ale conştiinţei în curs de desăvârşire. Din acest punct de vedere, dezvoltarea psihică,
fără modificarea tipului biologic, este explicată prin dezvoltarea de sine stătătoare a spiritului
uman, sau, cum exprimă aceeaşi idee unul dintre cercetători – istoria culturii poate fi denumită
istoria spiritului uman.”De aici nevoia unui proces social care să modifice mentalităţi, proces ce
dă naştere unor serii de dualităţii care domină evoluţia prin alternanţă. „ Pentru modern, omul nu
poate fi creator decât în măsura în care este istoric; cu alte cuvinte, orice creaţie îi este interzisă
în afara celei care-şi află sursa în propria-i libertate; şi, în consecinţă, totul îi este refuzat în
afară de libertatea de a face istoria facându-se pe sine.” Dar aceasta presupune existenţa unei
forţe care să-l facă pe subiect să depăşească nevoia de a raporta totul la Eu. Fiecare formă
materială este aparţinătoare, face parte dintr-un sistem care există cu sau fără prezenţa ei.
Prezenţa acestei forme şi nu a alteia dă specificul, nu şi condiţia existenţei. La nivel inefabil acest
fapt este întipărit foarte exact şi impune spiritul unei anumite mistici specifice. La nivelulconştiinţei, există o sumă importantă de tradări care se datorează raportului dintre specificul
Formei Materiale şi Nevoia generatoare de Lipse.
Fiecare spirit dominant al unei epoci din istoria omenirii a impus instituţionalizarea unor
atitudini. Fie el spirit natural, sau mistic, ori mecanic, fiecare dintre acestea au generat instituţii
care încearcă să conserve temeiurile capabile să guverneze etape de dezvoltare. Din fericire,
fiecare dintre aceste instituţii se prăbuşesc sub povara inadaptabilităţii la sensibilităţile evolutive
făcând posibilă apariţia unor modificări ca reacţie la noile dezechilibre. „ Jennings a introdus în
psihologie noţiunea de sistem de activitate. Cu acest termen el marchează faptul că modurile şi
formele comportamentului (activităţii) de care dispune fiecare animal, reprezintă un sistem
condiţionat de organele şi organizarea animalului.”
La nivelul acestei mentalităţi, omul este dominat de nevoia de continuitate pe care o
regăseşte atât în lumea vegetală, cât şi în lumea animală. Vegetaţia revine continuu consemnând
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 193/394
cicluri repetate, animalele, la rândul lor, produc cicluri, ceea ce fixează nevoia grijii pentru
memoria mărturiilor dispărute Atâta vreme cît spiritul omului arhaic va rămâne legat de spiritul
natural, el va încerca să înţeleagă modul de funcţionare a sistemului care-l cuprinde. El are
sentimentul faptului că este aparţinător, că face parte dintr-un sistem, care nu-i este nici ostil, nici
prietenos.
Acest sistem există – doar - şi-l cuprinde, în consecinţă el trebuie să cuprindă şi mărturiile
pe care el, omul arahaic le creează, de aceea ele tind să respecte condiţiile impuse de existenţa
cosmică. Nu se preocupă de nimic altceva, decât de legăturile care să-i conserve apartenenţa cât
mai bine cu putinţă.
Sensibilităţile, temerile, întrebările, îndoielile apar cu mult mai târziu, atunci când s-a
instalat deja o anume distanţare faţă de modelul natural. Legăturile directe dintre Cosmos şi
existenţa umană sunt atunci ameninţate, iar aceasta se reflectă în preocupările omului de a găsi
alt fel de căi de comunicare, menite să păstreze cât mai fidel circulaţia informaţiilor. Orice formă
perisabilă, pe timpul existenţei, realizează o punte între Haos şi Cosmos facilitând distilarea
informaţiilor specifice şi generând sisteme de comunicare
Haosul este teritoriul veşnic al funcţiilor universale care au nevoie de prepararea unor
Forme Materiale capabile să le materializeze. Pentru ca o funcţie să devină activă şi să se poată
materializa într-o formă este nevoie de acţiunea unui agent, adică a unei Forme Materiale care să
extragă funcţia din Haos şi să o materializeze, dar acest agent trebuie la rândul său preparat, iar
pentru aceasta, Universul este în stare să lucreze foarte multă vreme.Odată materializat agentul, rolul acestuia este să extragă funcţia din starea sa Inefabilă şi
să-i modeleze Forma Materială. Atâta timp cât agentul va rămâne un instrument de extragere a
unei funcţii din Haos şi nu se va abate de la aceasta, legătura sa cu esenţa cosmică va fi deosebit
de puternică şi va domina existenţa sa perisabilă.
Pe măsură ce, acţiunile sale vor lăsa în urmă artefacte ce vor modifica relaţia dintre
Forma Materială perisabilă şi Haos, legăturile cu esenţele cosmice vor fi modificate puternic şi
vor apare noi funcţii, de data aceasta artificiale, şi de aceea, cu mult mai imperative, dar care vor
ascunde funcţiile fundamentale, ceea ce va duce la slăbirea legăturilor cu Haosul.
În această a doua carte a lucrării, m-am străduit să descriu o anume structură funcţională a
comunicării. Totul în Univers funcţionează sub forma unor sisteme unice, chiar dacă derivă
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 194/394
dintr-o unitate materială. Amprenta fiecărui sistem are menirea de a influenţa direct starea
materiei prin acţiunile sale specifice.
Iată de ce, cred că este important, nu atât să conving de adevărul, de dreptatea pe care o
am, ci de funcţionalitatea unui sistem propus.
Pe mine nu mă interesează să am dreptate. Nu mă interesează nici de cum să impun
necondiţionat anumite adevăruri, pentru că acestea sunt oricum perisabile şi se vor modifica într-
un timp mai scurt sau mai lung. Mă interesează, în schimb să alcătuiesc imaginea unui sistem
funcţional, un soi de model de studiu. Model din care cineva interesat să poată desprinde funcţii
viabile, mecanisme, angrenaje care să-i fie folositoare.
Nu am scris această carte nici o clipă cu gândul de a deveni o autoritate, de aici şi
îndemnul de la început de a nu te obosi s-o termini dacă nu-ţi foloseşte. Personal cred că sunt
prea multe cărţi arogante, scrise doar cu pretenţia de a impune autorităţi, fapt care duce la
deformarea ab initio a mesajului.
Acest fapt m-a determinat să încerc mereu să compun, cu câtă detaşare mi-a dat pronia,
un sistem, iară grija mea cea mai mare a fost, şi va fi în continuare să veghez la funcţionarea
acestuia, ci nu la a-l transforma într-unul „adevărat”.
Atâta vreme cât voi izbuti să termin această carte, sistemul va fi adevărat, dar nu este de
loc neapărat ca el să fie acceptat. Nici nu-şi propune acest lucru; el vrea doar să arate o anume
Realitate în funcţiune, pentru ca cel ce se va osteni să parcurgă demersul să-şi poată desprinde
acel nivel, sau acel fragment care i se pare a fi în regulă.Sau poate, foarte bine, să respingă întregul, fără ca cineva să sufere prea mult. Fucţiile
sale au fost îndeplinite oricum: eu am scăpat, scriind cartea de o obsesie, el s-a eliberat
acceptând, sau negând. Iată o terapie completă.
Următoarea carte: Pianul cu patru urechi se va preocupa de evoluţia comunicării către
sistemul de semne. Sistem care, după părerea mea, stă la baza depărtării omului de celelalte lumi
de Forme Materiale. Nu unealta, nu focul, nu alimentul gătit l-a transformat pe om, ci semnul.
Dar să nu ne grăbim, să procedăm cu temei, şi dacă până acuma am văzut că avem un
sipet de zestre în care sunt toate bunurile noastre şi că Universul obligă realitatea să-i întreţină
dezechilibrul punând în circulaţie informaţii, să aruncăm o privire asupra modului cum se
organizează comunicarea în lumea Formelor Materiale.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 195/394
Cartea a III-a
Pianul cupatru urechi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 196/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 197/394
Neştiutul care ştie
Fiecare Formă Materială este o structură de masă definită printr-un set informaţional.
De la cele mai simple, până la cele mai complexe Forme Materiale, setul informaţional
decide scopul, mai bine spus scopurile, pentru că ele sunt două: un scop primordial pentru
întreaga materie: Dezmărginirea universului; şi unul fundamental lumii Formelor Materiale:
Devenirea.
Dar să nu ne imaginăm vreo clipă că definirea scopului se face, aşa cum suntem noi
oamenii obişnuiţi, în urma analizei unor factori, şi a încercării de a domoli porniri subiective.
Nici vorbă!; scopul unei Forme Materiale este imprimat acesteia de impulsurile venite dintr-o
stare de dezechilibru acut, stare care reclamă o acţiune impusă Formelor Materiale. Acţionând
pentru stingerea dezechilibrului, Formele Materiale vor crea, prin acţiunile lor, alte dezechilibre
şi totul se comunică întregului Cosmos. Ceea ce afirm acum pare aiuritor şi deşănţat, dar mai
ales greu de demonstrat. Şi cu toate acestea, comunicarea creată prin răspunsul la o stare de
dezechilibru, este procesul care asigură capacitatea de adaptare a Formelor Materiale la fiecare
din stadiile Realităţii.
Impulsul pe care un anume dezechilibru al Realităţii îl imprimă, printr-un semnal, unei
Forme Materiale se propagă cu repeziciune spre nivelele fundamentale, acţionând pentru
activarea unor memorii şi aducerea acestora din starea lor inefabilă din Haos, pentru a fi
materializate.În felul acesta, Forma Maerială dă naştere unei reacţii de răspuns şi acţionează pentru
înlăturarea dezechilibrului, dar acţiunea ei va declanşa un nou dezechilibru, care se va propaga şi
va întreţine tendinţa de Dezmărginire a Universului în sine însuşi. Pentru noi, fiinţe care
acţionăm – datorită perisabilităţii noastre – în interiorul unor dimensiuni este greu de imaginat
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 198/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 199/394
complexitate a organizării Formelor Materiale. Fenomenul este acelaşi pentru toate categoriile de
Forme Materiale, doar că informaţiile pot fi „citite” conform cu capacitatea de a-i percepe
semnalul.
Trebuie mereu sa revin asupra aroganţei omului, care şi astăzi mai crede că doar ele este
Forma Materială capabilă de Informare, ceea ce este un mare neadevăr. Fiecare Formă Materială
aparţinătoare Cosmosului dezvoltă modalităţi (specifice nivelului) de interpretare şi de
transmitere a informaţiilor, care informaţii devin bază comunicantă, dar şi comunicată – atât pe
orizontală, între indivizii unei comunităţi, cât şi pe verticală, pentru generaţiile viitoare. Şi iarăşi
trebuie să facem o precizare, şi anume că, acest proces este valabil atât pentru materia anorganică
cât şi pentru cea organică, doar complexitatea procesului este alta, proporţională cu nivelul de
dezvoltare a modalităţilor de percepţie a unui fenomen sau altul.
Esenţial este să înţelegem, dar şi să acceptăm, că Materia nu poate exista în afara
funcţiilor. Odată ce funcţiile unei Forme Materiale, oricare ar fi ea, cât de simplă sau de
complexă, dispar, începe un proces agresiv de descompunere şi reducţie, preces care tinde să
aducă forma la nivelul elementelor primordiale pregătindu-le astfel pentru extragerea din Haos
şi activarea unei alte funcţii.
Descompunerea este procesul care asigură capacitatea Materiei de a extrage funcţii din
Haos. La nivelul microcosmosului, acolo unde quantele există doar în starea de instabilitate
undă-materie, se declanşează marile procese care dau o anumită formă unei lumi sau alteia.
Transferul pe care o quantă îl produce unei particule prin translaţie, dar şi schimbarea produsă încondiţia quantei în urma expulzării sunt procese care asigură capacitatea masei de a se organiza
pentru naşterea unei funcţii.
La acest nivel, schimbul nu se opreşte niciodată, procesul de translaţie ca şi cel de
expulzare asigurând permanent răspunsurile la dezechilibrele venite din nivelele superioare ale
organizării materiei. Pentru aceasta quanta trebuie să fie o entitate perfect neutră, să-şi păstreze
necontenit condiţia şi capacitatea de a modifica starea unei particule, pe care, prin excitaţie s-o
alăture unui anume sistem, care, la rândul său, trebuie să-şi păstreze condiţia de instabilitate,
pentru că la acest nivel instabilitatea este stare fundamentală.
Din această stare fundamentală de instabilitate, extrem de sensibilă la semnalele
dezechilibrelor din nivelele superioare, se extrag forme din ce în ce mai stabile, capabile să
participe la organizări cu funcţii complexe. Aceste organizări sunt datorate unor seturi de
informaţii care se nasc din activitatea – la nivelul fundamental – al unor non-informaţii, entităţi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 200/394
indiferente, care sunt sensibile doar la prezenţa unor dezechilibre. Astfel de entităţi sunt într-o
permanentă stare de agitaţiei, ele nu se află niciodată într-un moment de repaos şi sunt „chemate”
mereu de o stare de dezechilibru. „ Nu există însă un sistem de referinţă inerţial în care fotonul
să fie în stare de repaos: radiaţia electromagnetică se propagă cu viteza c faţă de orice sistem
de referinţă inerţial. Aşadar, conceptul de foton în repaos nu are sens.” Iar fotonul este o entitate
indiferentă dar relativistă.
În fapt, trebuie să gândim că întreagul Cosmos este supus acestui proces de permanentă
instabilitate, doar că, atunci când obsrvăm lumea quantelor, nouă observatorilor ni se pare că
doar ea este în permanentă instabilitatea, pe când eu, observatorul, sunt o entitate stabilă. Ceea ce
este profund fals; la rândul meu sunt supus aceluiaşi proces de instabilitatea, care mă face să
vibrez alături de totalitatea lumilor materiale, cărora le transmit dezechilibrele pe care le creez şi
de la care primesc semnalele dezechilibrelor lor, faţă de care reacţionez. Modul în care sunt
cuprins în Cosmos, ca şi modul în care cuprind Cosmosul, hotărăşte prioritatea schimbului de
informaţii, stabileşte calitatea informării, sensul acesteia, dar şi nivelul de perisabilitate. Totul
petrecându-se pentru a asigura continuitatea procesului de expansiune pe care-l impune
Dezmărginirea.
Dacă ceva ar întrerupe fluxul informării ce are loc între toate componentele
Universului, Dezmărginirea şi-ar pierde forţa, iar Universul ar ieşi din starea de armonie a
dezechilibrului, ar pierde capacitatea de a crea şi, încetul cu încetul, ar deveni limitat de
dimensiuni, ceea ce presupunere trecerea la starea de perisabilitate. Iată de ce informarea estecondiţia fundamentală a Dezmărginirii; transferul de informaţii, într-un sens şi celălat, asigură
Uiversului calităţile Dezmărginirii, Devenirii şi Expansiunii, motiv pentru care îşi poate păstra
condiţia ne-limitării, ubicuităţii şi permanenţei.
Desigur, ceea ce nouă începe să ne devină oarecum clar acum, când am creat instrumente
ce pot simula condiţiile informării, care pun în altă lumină procese inefabile, părea rezultatul
unor acţiuni cu totul misterioase în epocile trecute. Important, însă, este faptul că reacţia la
misterul inefabilului a creat mereu nevoia de creativitate pozitivă, chiar dacă în anumite
momente istorice, dominantă a fost starea de agresivitate bigotă.
Un diavol mic a împins anumite minţi să scormonească prin cotloanele tainelor, pentru a
vedea dacă ceea ce se petrece este aidoma cu ceea ce se povesteşte. De cele mai multe ori, aceşti
oameni neastâmpăraţi au descoperit că minunile se petrec cu adevărat, dar că nu au decât slabe
legături cu ceea ce se crede despre ele. Cu cât misterul provenea din tărâmul legendar al
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 201/394
inefabilului, cu atât se putea fabula mai mult, întreţinând credinţe şi eresuri. Doar că, în cele din
urmă, totul se dovedea a fi doar un proces care respectă cu stricteţe condiţia esenţială a
existenţei: simplitatea.
Iată de ce am putea afirma că inefabilul însuşi se produce la nivelul unui proces fizic
întreţinut mereu în straturile cele mai intime ale graniţei dintre masă şi energie. Graniţa aceasta
dintre masă şi energeie este, se pare, un teritoriu la fel de infinit ca şi marele Cosmos, şi asta
pentru că el însuşi este conţinut în acest mare Cosmos; în el se pot petrece procese deosebit de
complexe, menite să contribuie mereu la fenomenul adaptării materiei la condiţiile propriei sale
Realităţi.
Pentru că Realitatea nu este un fenomen ce ne este impus de nişte condiţii externe, ci este
rezultatul permanentelor acţiuni ale formelor existente ale materiei. Acestea şi doar acestea
produc permanenţa Dezechilibrului general, şi, în consecinţă reclamă mereu extragerea din Haos
a unor memorii sau a altora şi fac necesară existenţa Inefabilului.
Acestui spaţiu, fizicienii îi acordă o atenţiei din ce în ce mai sporită, cu toate că
observarea necesită o muncă chinuitoare pentru crearea acelor instrumente de observare care să
nu influenţeze procesele.
Şi mai este un lucru deosebit de important: totul se produce pornind de la circulaţia
informaţiei, fie într-un sens, cel definit de momentul dezechilibrului, fie în celălalt, adică
răspunsul la nevoia creată de dezechilibru, Doar că trebuie să înţelegem că informaţia nu se
defineşte printr-un conţinut unic şi fix, ci mai degrabă printr-o matrice care declanşează reacţii învarii direcţii şi nivele, în funcţie de importanţa cerinţelor conţinute. Fiecare informaţie se
propagă în nivelele imediate sub forma unor diverse procese adaptate modului de organizare al
Materiei, stârnind o undă care poate avea cele mai neaşteptate consecinţe.
Dacă privim lucrurile din punctul acesta de vedere, atunci vom ajunge la concluzia că
Universul este un întreg fundamental dependent de sine, în care fiecare acţiune crează ecouri
importante pentru totalitatea sistemului. Ca atare nu mai putem afirma că omul este o entitate
apărută în Univers datorită hazardului, ci că este Universul într-una dintre formele sale de
fiinţare, o consecinţă a modului de organizare a Materiei. Omul este o etapă în Devenirea
Universului cu funcţii precise în Dezmărginirea acestuia. Cu alte cuvinte: omul reprezintă un
moment din memoria Universului, el conservând informaţii fundamentale, pe care le activează
ori de câte ori Realitatea o impune, dar, la rândul său, şi el este dependent de alte nivele de
organizare a informaţiei.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 202/394
Nu putem şti, la acest moment, dacă celelalte nivele de organizare a informaţiei sunt
inferioare sau superioare, cred că nici măcar nu este important să organizăm un clasament,
important este să constatăm că există aceste nivele şi că noi suntem rezultatul acestora şi
definitiv dependenţi de modul în care a evoluat organizarea şi nu de conţinutul de informaţii.
Şopteşte, să aud mai bine
Vorbeam mai sus despre aparenţe, despre ceea ce se crede în anumite momente şi despre
ceea ce se ascunde, de fapt, în spatele afirmaţiilor sigure, tăioase şi gălăgioase: anume un adevăr
ce se strecoară spre suprafaţă încet, sensibil şi tăcut. Spun sensibil pentru că de multe ori poate fi
abătut în alte teritorii ale aparenţei, fapt care contribuie din plin la întârzierea ridicării sale acolo
unde îi este locul. De foarte multe ori, de prea multe ori afirmaţiile zgomotoase şi întreţinute
spectaculos, s-au dovedit a fi tot atâtea porniri subiective ce n-au făcut altceva decât să ascundă
şi să întârzie. Privit de departe, din liniştea dată de scurgerea anilor, de la depărtarea trecutului,
tabloul pare surprinzător, de necrezut şi plin de umor. În fapt, cei care s-au înfruntat au dus o
luptă tăioasă doar din convingere. Rar, foarte rar s-au luptat interesele unui moment; de cele mai
multe ori s-au înfruntat convingerile şi pentru acest lucru bătălia nu a cunoscut răgaz şi nici
renunţări, ci doar victime ale pasiunii.
Dincolo de toate acestea, faptul concret s-a impus încetul cu încetul, pe măsură ce
Realitatea se organiza spre a impune anume acel fapt şi pentru a-i crea condiţiile de exprimare.
El poate fi teoretizat cu mult înainte de apariţia materială, poate fi suportul unor viziuni, poatedefini aspiraţii, dar nu poate să devină obiectualitate decât atunci când sunt împlinite condiţiile
din mediu. Şi de cele mai multe ori, atunci când apare se aşterne liniştea şi nimeni nu mai
consideră că trebuie să ţipe pentru a impune; totul devine o şoaptă fermă care se aude în
deplinătatea fiinţări sale. Sau cum spune Abid Ibn Al-Abras:
„Cum zornăie preaplini şi scapăr’
Margini de tunet, fulger teafăr,
nori negri, împinşi de vânt în turme,
vărsându-şi apa sub luceafăr
ca laptele cămilei muls de
stăpân, când ugerul îl apăr’.
Ce descărcare de lumină
Tufişul mistuind în flăcări!
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 203/394
Umpluţi până la vârf, ei nu mai
îndură, parcă,- atâta apă –
Şi-i bate-n spate vânt din Yemen
Vrând să-i conducă, să-i încapă,
apoi un vânt din sud, mai blând,
şi iată un fir de ploaie slabă!”
Pentru mine acest traseu ascuns a devenit fascinant, încăpăţânarea cu care s-a organizat în
lungul veacurilor, modul în care a căutat continuu să simplifice mijloacele până la atingerea
esenţei, până la definirea celei mai simple forme a existenţei, tocmai pentru a asigura trăinicia
este exemplul cel mai bun ce demonstrează că Dezmărginirea nu se face în virtutea unui scop, ci
doar pentru a permite Universului să expansioneze în Sine.
Toate acestea au devenit motive ce m-au îndemnat să încerc a înţelege. O!, cu siguranţă
că voi rămâne mereu foarte departe de ceea ce reprezintă cu adevărat: mijloace fundamentale,
esenţă, simplitate etc., dar îmi este suficient şi doar imaginea depărtată a acestora, mai ales
pentru că, pentru mine, ele s-au organizat într-un sistem ce mă face să înţeleg şi să accept cu mai
multă uşurinţă.
Multe nu-mi plac, multe aş vrea să fie altfel, totul să se apropie mai mult de
subiectivitatea mea, de credinţa, de nevoile pe care limitele mele le invocă, dar mă mulţumesc şi
cu faptul că măcar bănuiesc un parcurs ce se opreşte la fiinţa mea. Un parcurs care nu-mi
aparţine, dar care mă obligă să-mi obiectivez existenţa, pentru că mă implică, lăsându-milibertatea totală, în schimb, de a zburda scormonind în Realitate orice cotlon.
Şi acesta ar fi unul dintre motivele care m-au decis să mă apuc de această întreprindere ce
se numeşte „ Ereziile de la Iaşi” , şi care nu întâmplător se numeşte aşa.
Dar să mai lăsăm noi parantezele subiective şi să încercăm a descoase cum se organizează în
lungul existenţei sale Comunicarea - ce pune totul la cale, şi mişcă emoţiile spre a le transforma
în informaţii - fără de care Materia ar fi doar un ghem cu care nici mâţele nu s-ar putea juca,
pentru simplu motiv că nu ar fi apărut ideea de mâţă.
Evoluţioniştii au imaginat tot timpul un traseu de la simplu la complex. Putem spune
chiar că au fost seduşi de acestă mod de a se organiza al Materiei, au avut o voluptate a evoluţiei
simplului către organizări din ce în ce mai complexe. Teoriile lor, însă înşiră momentele
evoluţiei ca un şirag de mărgele pe o aţă. Fiecare dintre unităţile montate constituindu-se în tot
atâte momente independente, care, odată ce au moştenit sau împrumutat anumite dimensiuni de
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 204/394
la etapele trecute se definesc în entităţi ce se separă de celelalte. O astfel de atitudine ne face să
percepem Universul ca pe o mulţime de lumi aflate într-o permanentă confruntare.
Închise fiecare în limitele dimensiunilor lor, lumile Universului se confruntă datorită
diferenţelor de tot felul. Şi de aici rezultă o întreagă literatură de extratereştrii ostili, de fiinţe
fabuloase ce pornesc conflicte şi atacă tot ce le iese în cale, de organizări superioare şi inferioare,
mânate doar de dorinţa de a domina. Şi toate acestea pentru că traseul imaginat de evoluţionişti
nu are decât un singur sens: „înainte”. Adică spre forme din ce în ce mai complexe, care uită şi
izolează ceea ce s-a întâmplat în planul trecutului.
Cu alte cuvinte discriminează toate formele pe care le consideră „inferioare”, adică –
după judecata lor – organizate într-un plan mai simplu, mai rudimentar, mai primitiv.
Mai simplu, mai rudimentar, mai primitiv - hotărât de cine?
Cine a constituit instanţa care să alcătuiască aceste clasamente, în care omul este mereu
pe locul cel mai favorizat. Am putea afla oare şi punctul de vedere al celorlalte Forme Materiale?
Oare ele cum ar alcătui aceste clasamente? Mă tem că strucutra piramidei s-ar modifica în
favoarea formei care o alcătuieşte. Şi totuşi Universul pare a se manifesta doar ca o singură lume
de Forme Materiale ce nu se organizează de loc piramidal, ci mai degrabă tinde către un informal
întreţinut mereu de comandamentele Dezmărginirii, mereu preocupat de expansiunea în propriul
Sine.
Un astfel de mod de a se manifesta reclamă Revenirea, Reluarea, Refacerea, cu alte
cuvinte producerea de cicluri pornite mereu dintr-un moment matricial. Iar pentru ca acest lucrusă fie posibil, Evoluţia nu poate avea doar un singur sens, ci se impune o circulaţia în ambele
sensuri: de la simplu la complex, ca şi de la complex la simplu, facilitând circulaţia unor
informaţii care să permită compunerea şi descompunerea de forme care să împlinească mereu
alte aspecte ale funcţiilor fundamentale.
O informaţie ajunsă la stadiul ei cel mai complex nu poate evolua decât producând
continuu informaţii menite să se descompună până ce va atinge nivelul graniţei dintre Cosmos şi
Haos, acolo alternanţa undă-particulă este deosebit de sensibilă la orice fel de dezechilibru din
mediu. Desigur, în condiţiile speciale ale laboratorului este foarte greu să stabileşti relaţiile
produse de procesul alternanţei undei, care sunt motivele pentru care acest proces se produce şi
care sunt rezultatele. Datorită logicii impuse de spritul Epocii Mecanice, energia este asociată
mişcării, deplasării. Pentru a deplasa oarece este nevoie de o anume cantitate de energie care să
execute efortul cerut. Pentru societatea umană, energia înseamnă în principal forţa ce ne ajută să
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 205/394
ne mişcăm. În fapt, energia cunoaşte forme mult mai importante, dar şi mult mai subtile şi care
necesită organe de percepţie adecvate, organe pe care omul le-a pierdut în lungul evoluţiei sale
până la forma actuală.
Un lucru este sigur, însă, nici o acţiune produsă în acest spaţiu nu se face din
întâmplare. Chiar dacă în aparenţă ar părea că hazardul joacă un rol preponderent, nu este deloc
aşa. Fiecare proces consumat la acest nivel este un răspuns la excitaţiile declanşate de un
dezechilibru într-un nivel superior organizat al Materiei, el are funcţia de a organiza masa pentru
a stinge Nevoia ce s-a născut din acel dezechilibru. Fenomenul de translaţie a unei undei asupra
unui electron, sau a unui atom produce un transfer , care schimbă condiţia acestuia, punându-l în
altă stare şi contribuind la debutul unei serii de procese care va avea ca finalitate răspunsul la
momentul cel mai acut al Dezechilibrului, moment care a contaminat masa şi a pus-o într-o stare
de excitare. Dacă vom analiza mereu momentul translaţiei în condiţii de laborator, izolată de
restul masei contaminate, nu vom obţine altceva decât o sumă de procese ce sunt produse la
respectivul nivel. Or, important este răspunsul la contaminare şi modul cum se organizează
acesta până la nivelul ultim, acolo unde s-a născut Dezechilibrul şi care reclamă o soluţie. Tot
acest lanţ, şi într-un sens şi în celălalt, se produce atât de intim, încât este foarte greu de perceput
ca fenomen în integralitatea sa, mai ales în ramurile de ştiinţă care sunt preocupate de studiul
unui anume fenomen. Psihologii, însă, au identificat existenţa acestui circuit cu dublu sens şi l-au
numit: „Schema S-R”, adică Stimul-Răspuns. Dar cu toate că au elaborat teorii deosebit de
importante, „Schema S-R” este studiată tot separat, după criterii impuse de cazuistică. Conformacestei scheme s-au relevat mecanisme şi structuri importante: „ În comportamentul său,
individul manifestă, într-o formă stagnantă diversele faze de dezvoltare deja încheiate.
Varietatea genetică de planuri ale personalităţii, care conţine în sine straturi de vechime
diferită, îi transmite o structură neobişnuit de complexă, servind în acelaşi timp drept scară
genetică care uneşte, printr-un şir întreg de forme tranzitorii, funcţiile superioare ale persoanei
cu comportamentul primitiv din onto şi filogeneză. Prezenţa funcţiilor rudimentare despre care
vorbim tot timpul confirmă, cum nu se poate mai bine, ideea structurii geologice a personalităţii,
introducând-o în contextul genetic al istoriei comportamentului.” Două lucruri ar trebui
remarcate după ce parcurgem această afirmaţie a lui Vâgotski: a) structura revelată este comună
tuturor formelor materiale existente, nu numai omului; b) această schemă presupune că Formele
Materiale au trebuit să dezvolte un mecanism de extragere a unor funcţii care să pună în mişcare
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 206/394
procesele de refacere a informaţiilor procesate. Altminteri, stocarea în formă materială a
informaţiilor ar fi dat naştere unor entităţi monstruoase, inoperabile şi greu de imaginat.
Stimulul, însă, defineşte un rezultat al stării de dezechilibru şi reclamă extragerea
anumitor funcţii, capabile să producă reacţii de anulare, ceea ce presupune o anume activitate de
organizare a masei în scopul de a pune în mişcare funcţia necesară. Pornind de la un astfel de
raţionament, putem accepta descompunerea informaţiei-stimul, apărute în urma unei stări de
dezechilibru, până la nivelul unui proces fizic ce se petrece la nivelul undă-particulă, nivel la
care se va crea un proces de răspuns ce va declanşa recompunerea informaţiei-răspuns de-a
lungul lanţului de nivele.
Trebuie să recunosc faptul că este foarte greru de imaginat, şi mai ales de acceptat,
unitatea, în întregimea ei, a Materiei ce formează Universul. Dar ceea ce pare să frizeze limita
absurdului este sugerarea că, prin această materie unitară circulă informaţii care respectă
„Schema S-R”, şi că ceea ce se dezechilibrează într-un anume punct al Universului îşi atrage
soluţia din cu totul altă dimensiune. Pare absurd, neverosimil şi, de ce nu, imposibil, doar dacă
privim aceste legături ca fiind materiale, ca fiind un angrenaj ce presupune existenţa unor forme
ce se exprimă în unităţi de masă şi care întreţin mecanisme directe.
Dar lucrurile par a se schimba, dacă am accepta că în alcătuirea Universului: Haosul şi
Cosmosul sunt co-existente; că Haosul constituie memoria Cosmosului, din care acesta îşi
extrage – la orice nivel – memoriile capabile să organizeze funcţiile şi masa pentru a alcătui
modalităţile optime de răspuns la Nevoia impusă de Dezechilibru. Teoria relativităţii afirmă căexpresia unui fenomen este aceeaşi în orice sistem de referinţe, fenomenul nu-şi modifică modul
de exprimare în funcţie de condiţiile sistmului, dar se pune în legătură cu efectele rezultate din
respectivul sistem, astfel creând relaţii noi în condiţii noi. Adică dând mereu naştere unor funcţii
noi care depind de condiţiile sistemului. Or, acest lucru nu poate fi valabil decât dacă sistemul
este excitat de impulsurile venite dintr-un dezechilibru care s-a creat în alcătuirea sa. Ne este
greu să imaginăm aceste lucruri pentru că noi suntem dependenţi de dimensiuni şi este aproape
imposibil să împingem un raţionament spre un teritoriu lipsit de dimensiuni.
Perisabilitatea pe care ne-o dă condiţia noastră de sisteme compuse se adaptează cu greu
condiţiei unui sistem ne-compus. Chiar dacă, la o analiză superficială, putem fi înclinaţi să
afirmăm că: dacă noi suntem sisteme compuse, atunci Universul este sistemul cel mai complex
compus ce există, deci cel mai perisabil. Desigur, aceast fapt ar fi valabil cu condiţia să se
manifeste într-un sistem dimensional, dar Universul există într-o totală lipsă de dimensiuni, şi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 207/394
deci, suntem într-un teritoriu unde nu putem vorbi de simplu, complex, perisabil, neperisabil,
veşnic, trecător etc.
Într-un astfel de sistem, fiecare Formă Materială reprezintă propria sa expresie, dar care
există într-o dependenţă totală de evoluţia Dezmărginirii. Forma Materială reprezintă un tot, atât
în expresie cât şi în funcţii, doar că toate calităţile acestea sunt extrase din tendinţa pe care o are
Dezmărginirea de a defini funcţii şi teritorii noi. Dezmărginirea nu este valabilă pentru Formele
Materiale ale Universului decât prin cantitatea de informaţii noi puse în circulaţie şi de noua
Nevoie generatoare de Lipse. Iar toate acestea sunt valabile pentru întreaga Materie uiversală şi
prin ele se menţine unitatea diversităţilor de expresie.
Iată de ce, fundamentală pentru Materia Universului este Comunicarea, circulaţia
emoţiilor, ca expresie a energiei modelatoare, conforme fiecărui nivel de expresii ale Formelor
Materiale.
Tot ceea ce se întâmplă spectaculos în Univers este doar o aparenţă, este spectaculos
pentru o anume categorie de Forme Materiale, şi atât. În fond evoluţia se produce fără martori şi
pe nesimţite. Ea este un proces atât de diafan încât este foarte greu să se categorisească trecerea
de la un stadiu la altul. În cele mai multe cazuri, este definit un stadiu abia când acesta deja nu
mai există, când deja a fost depăşit şi poate fi remarcat în integralitatea sa consumată.
Forma Materială care remarcă un anume stadiu este deja angajată într-un proces superior
care se edifică. Iată de ce, putem spune că Universul ne şopteşte mereu pentru a auzi cu claritate
regulile sale de bază, iar atunci când strigă o face doar ca să ne lase să remarcăm un fapt pe careDevenirea l-a consumat deja.
Formele Materiale ale Universului nu pot defini cu claritate prezentul, nu le este permis
accesul la totalitatea variantelor prin care o informaţie tinde să se împlinească, nu au posibilitatea
de a opta. Fiecare Formă Materială se constituie printr-un set informaţional care va avea o anume
evoluţie şi numai aceea, cu un anume rezultat şi numai acela.
În matricea în care ele se dezvoltă există un schimb foarte activ de „impresii” care sunt
avid prelucrate de catre setul informaţional de bază pentru a fi transformate în elemente ale
obţinereii scopului căruia Forma Materială a fost dedicat. Tot acest mecanism este deosebit de
subtil, el se produce la nivele profunde, fundamentale, şi are un parcurs inefabil.
În consecinţă, Forma Materială va acţiona întotdeauna în interiorul unor limite energetice
şi nu doar fizice, iar datoria ei este să devină expresie a acelei variante de set informaţional ce se
constituie ca origine. Iată de ce, în totalitatea sa, o informaţie devine formă deplină abia după ce
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 208/394
s-a consumat ca proces şi stadiu de masă şi s-a transformat într-o funcţie a memoriei depozitată
în Haos, într-o matrice gata oricând să redevină activă, atunci când apar condiţiile favorabile.
Existenţa matricei are menirea de a întreţine spre activare acea variantă de informaţie ce
este optimă stării de dezechilibru ce o reclamă. Se întreţine, în felul acesta, jocul dezechilibru-
echilibru, joc care forţează Materia să existe într-o continuă mişcare. Practic, Materia universală
nu poate exista într-o stare de echilibru în nici un moment al evoluţiei. În conţinutul ei se
exprimă tot timpul o sumă de stări de dezechilibru, la diverse nivele, dezechilibre ce se transmit
în tot cuprinsul Uiversului, şi reclamând mereu reactivarea unor informaţii deja definite.
Senzaţia că o stare de dezechilibru poate fi echilibrată, printr-o acţiune sau alta, este falsă.
Orice acţiune de echilibrare poartă în sine un impuls care duce la naşterea unei noi stări de
dezechilibru. Şi lucrul acesta începe chiar de la starea de undă a particulei unde: „ Formulăm
următoarea întrebare: să presupunem că avem un pachet de radiaţie electromagnetică de
frecvenţă w , care se propagă într-o direcţie oarecare cu viteza luminii c. Va transporta acest
pachet şi impuls şi, dacă este aşa, care este valoarea impulsului? Dacă pachetul pe care îl
numim foton, are unele proprietăţi corpusculare, ne vom aştepta ca el să transporte impuls şi ne
putem gândi la experimente în care putem măsura impulsul direct .” Tocmai datorită faptului că
fotonul este purtător de impuls sunt posibile cele mai spectaculoase acţiuni cosmice, care-şi au
originea la acest nivel de instabilitate a masei şi energiei.
Acţiunile fotonului nu sunt deloc întâmplătoare, „haotice” ci ele sunt reclamate de stări de
dezechilibru care s-au produs în nivelele superior organizate ale materiei. Circulaţia fotonuluieste organizată artificial doar în condiţii de laborator, condiţii care reclamă o stare de studiere a
limitelor între care acesta funcţionează.
În starea sa naturală, fotonul acţionează pentru a stinge o vibraţie ajunsă la acest nivel de
organizare al Materiei şi pornită de aiurea. Resimţind această vibraţie fotonul translează spre o
particulă, imprimând la rându-i o anume vibraţie se se va propaga şi amplifica în întreaga
structură, remodelând-o. Acest proces de amplificare a unei unde energetice - pornită din
straturile cele mai fundamentale - este resimţit de către strucutra materială a omului sub forma a
ceea ce numim: emoţie. Ea, emoţia este cea care ne remodelează structura, menţinând-o într-o
condiţie de armonie cu Realitatea modificată. De aceea emoţia este unul dintre cele mai
importante procese pe care le cunoaşte fiinţa noastră, şi care induce efectul de comunicare, adică
de aliniere a fiinţei noastre la condiţiile unui moment de Realitate.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 209/394
Realitatea cosmică nu este una care necesită siteme artificiale de semne pentru a se
comunica, ci procese subtile, care extrag memorii din stratul Inefabil al Haosului şi le propagă ca
răspuns la o stăre de dezechilibru născut undeva în imensitatea strucutrii Universului. Răspunsul
se organizează prin propagări ale energiei, prin unde ce vor inunda, sub diverse intesităţi,
structurile cuprinse de dezechilibru şi le vor remodela în conformitate cu ceea ce impune noul
moment de Realitate ivit din acea stare de dezechilibru. O astfel de stare a energie, de variată
intesitate, resimţim noi şi o numim: emoţie; iar stare sa de propagare o numim: comunicare.
Desigur, pare fabulos, de necrezut şi cu totul imposibil ca un foton să resimtă o stare de
dezechilibru la nivelul superior organizat al Materiei universale. Şi este cu totul adevărat; el nu
resimte dezechilibrul de la nivelul superior, ci rezultatul undei care a descompus respectivul
moment. Precum, şi procesul de translaţie pe care îl iniţiază, nu reprezintă decât începutul unui
efect de compunere ce se va propaga spre nivelele superioare ale structurii materiale. Acest lanţ
al momentelor de compunere împlinesc conţinutul emoţiei, adică al undei care remodelează o
strucutră materială pentru a o armoniza momentului de dezechilibru.
Să încercăm a demonstra că este aşa procedând la scornirea unui exemplu oarecare.
Să presupunem că mie mi-e sete. Este acesta un moment de dezechilibru?: desigur.
Setea este expresia unei Nevoi care generează o sumă de Lipse declanşate de absenţa
unor minerale şi substanţe active conţinute în lichide. Dar este propagată această stare în întreaga
mea strucutră şi necesită ea un răspuns în aceleaşi condiţii?
Se pare că este şi nu este aşa.Este aşa pentru că starea mea de dezechilibru creată de sete se descompune repetat şi se
transmite în nivelele inferioare, creând la rândul ei dezechilibre în acestea.
Nu este aşa, pentru că fotonul nu este de fel interesat de starea mea de sete, ci doar de
faptul că unda de dezechilibru, prin descompunere, a ajuns la nivelul unde este reclamat impulsul
pe care-l poate produce.
Impulsul acesta va acţiona pentru reorganizarea structurii în condiţiile noi ce s-au ivit, iar
acţiunea sa şi trecerea de la starea de undă la cea de particulă reprezintă modaliatea de extragere
din Haos a unei funcţii ce se va organiza – prin compunere - în trepte până la nivelul: „mi-e
sete”.
Întreaga structură materială ce formează corpul meu se organizează continuu pentru a
răspunde unui stimul ce dezechilibrează funcţiile, iar aceşti stimuli nu încetează – pe toată durata
existenţei mele – să dezechilibreze. Datorită acestui mecanism Materia ce formează corpul meu
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 210/394
se va reorganiza continuu sub presiunea stării de dezechilibru creată de lipsa apei. Cu cât această
lipsă va fi mai lungă, cu atât Materia se va reorganiza mai radical şi, în cele din urmă, pentru a fi
salvate acele formaţiuni ce pot exista şi eliberate din limitele impuse de existenţa mea ca Formă
Materială, vor fi oprite funcţiile mele vitale.
Tot acest proces este un întreg dute-vino de informaţii care se descompun şi se compun.
Acest dute-vino este responsabil de fiecare etapă a protocolului care înseamnă, pe de o parte,
continuarea existenţei mele, dacă setea este astâmpărată, pe de alta, moartea mea dacă nu găsesc
posibilitatea de a înlocui această Lipsă.
Şi într-un caz şi în celălat, tot ce se întâmplă în interiorul meu este un proces indiferent la
suferinţa mea. Părţile ce contribuie la diferitele etape ale Lipsei sunt responsabile doar de
palierul pe care-l compun, ele acţionează în virtutea unui stimul ce impune o anume stare de fapt
şi doar aceea. Ceea ce se întâmplă în nivelele superioare sau inferioare nu poate fi „citit”, pentru
că nu există modalităţi de reprezentare în respectivul palier. Ceea ce trebuie remarcat, la această
stângace demonstraţie pe care am încercat-o, este cantitatea imensă de inefabil ce se degajă.
Practic, inefabilul este conduita care domină toate aceste procese. De la momentul
conştientizării senzaţiei de sete, până la înlocuirea acestei Lipse, într-un fel sau altul, inefabilul
impune circulaţia informaţiei, domină modul în care Materia se organizează şi se reorganizează
pentru a izbuti să rezolve dezechilibrul. Cu alte cuvinte, inefabilul nu este o categorie exterioară
Formei Materiale, nu este o stare ce vine de undeva, mânată de hazard, sau impusă de fiinţa
divină, ci este însăşi quintesenţa compuşilor care alcătuiesc Forma Materială. Este regula careguvernează armonia dintre aceşti compuşi, starea de energie care permite informaţiei să
descompună şi să se compună pentru a răspunde Dezechilibrului.
Modul acesta de a funcţiona este valabil pentru toată Materia Universului, ca atare
Iinefabilul este categoria responsabilă de starea Materiei universale.
Şi mai este un lucru important pe care Inefabilul îl permite: acesul necondiţionat,
instantaneu şi continuu la Haos, din care pot fi extrase funcţiile ce vor contribui la formarea
diferitelor soluţii la feluritele Lipse pe care le naşte Nevoia desprinsă din Dezechilibru. Pentru că
Materia este organizată matricial, Nevoia la rândul său va genera matricii de Lipse. Conţinutul
acestor matricii vor da naştere – în final - infinitelor soluţii de Înlocuiere a Lipsei , conducând
spre diminuarea Nevoii şi anularea Dezechilibrului.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 211/394
Fugi – să te prind iute
Spiritul epocii mecanice a legat energia de mişcare. Nevoia de a crea permanent utilaje
care să se mişte; fie pentru deplasare, fie pentru alte diferite activităţi industriale, a impus
preocuparea de a găsi acea formă a energiei capabile să dezvolte o forţă care să realizeze
activitatea necesară. În fapt, însă, energia cunoşte forme cu mult mai subtile şi mai felurite,
forme care întreţin infinitele expresii ale masei
Procesul de decompunere şi compunere a informaţiei, în drumul ei către realizarea
informării, pune energia în cele mai diverse ipostaze datorită menirii ei de a crea funcţiile
capabile să organizeze masa în nivelul corespunzător. Aparent, existenţa fiecărui nivel nu are
legături cu celelalte. Ar părea că fiecare formează un cosmos lipsit de legături cu celelalte,
fiecare cu funcţiile sale, cu destinul său, cu dumnezeul său. Singura care contrazice această
părere, această iluzie alimentată de existenţa dimensiunilor ce opresc cunoaşterea la un anume
punct, este Teoria Relativităţii, teorie care exprimă limpede faptul că materia este unică şi
unitară, constituind însuşi Universul ca o entitate singulară.
În această entitate, informaţia se compune şi se descompune, traversând nivelele de
organizare ale materiei şi preparând-o pentru dubla sa funcţie impusă de Dezmărginire: re-
organizarea în urma unui Dezechilibru şi impunera unei noi stări de Dezechilibru. Pentru aceasta,
informaţia este purtătoare de impuls, adică o anume cantitate de energie ce este capabilă să
depăşească starea de echilibru.
Realitatea cotidiană a existenţei noastre ne dovedeşte că nimic din ceea ce facem nu se poate aşeza într-o stare de echilibru. Mai mult, condiţia fundamentală a existenţei este împotriva
echilibrului. Oricât de mult încercăm să oprim gesturile noastre, gândurile, acţiunile pentru
realizarea unei stabilităţi bine echilibrate, apare un impuls care împinge Realitatea dicolo de
limitele ei. Toate acţiunile sunt organizate în numele echilibrului, dar rezultatul nu este altul
decât depăşirea perpetuă a graniţei care s-ar constitui în limita admisă.
Dacă aceasta ar fi doar condiţia noastră, a oamenilor, am putea spune că pronia a fost
nedreaptă, şi ne-a împins într-o zonă defavorizată, dar condiţia aceasta este fundamentală şi
cuprinde întreaga mulţime de Forme Materiale ce plămădesc Universul. Mai mult chiar, este la
originea însăşi a Creaţiei, a Naşterii şi vine din modul cum impulsul conţinut depăşeşte limita
Realităţii, provocând apariţia unui noi Realităţi modificate, şi dă naştere acelei forme a
Dezechilibrului necesară ca Dezmărginirea să fie transformată într-un nou Cosmos.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 212/394
Impulsul este conţinut în propagarea, sub formă de undă, a quantei ce se va transforma în
particulă, pentru a participa la procesele prin care trebuie să treacă masa pentru a întreţine
prefacerile structurii alcătuite.
La contactul dintre quantă şi un element primar al Cosmosului, cum ar fi electronul de
exemplu, putem presupune un transfer fundamental de informaţii, prin procesul de translaţie.
Acest transfer duce la schimbarea radicală a stării elementului primar, schimbare ce contribuie la
declanşarea unui proces ce se propagă în nivelele superioare ale materiei, contribuind la
compunerea unei informaţii până la starea sa completă ce se va finaliza într-un anume punct al
Universului. Starea limitată a cuoaşterii nu ne permite să imaginăm până unde se compune
respectiva informaţie, pentru că noi putem depune mărturie doar despre acele nivele pe care le
putem observa. Doar că procesul nu se opreşte acolo unde se opreşte şi observaţia noastră, ci
propagarea compunerii continuă până la finalizarea ei. În sens invers, are loc şi procesul de
descompunere al informaţiei, care porneşte dintr-un anume punct al Universului şi se propagă
până la momentul transformării particulei în undă. Se poate afirma că, cele două stări ale
Universului: Haosul şi Cosmosul se întrepătrund permanent şi tot permanent trec dintr-o stare în
cealaltă prin compunere şi des-compunere. Datorită acestui proces, întreaga varietate cosmică a
Formelor Materiale poate fi într-un continuu contact indisolubil cu Realitatea şi îşi pot modifica
starea pentru a se adapta momentelor noi ale dezechilibrului impus de Dezmărginire. Forma
Materială reacţionează – în limitele nivelului său – la procese declanşate într-un oarecare punct
al Universului. Mai bine zis, ele reacţionează la informaţiile pe care respectivul proces le-agenerat şi care se propagă în diferitele nivele ale Materiei. Un astfel de fenomen asigură
coeziunea şi menţinerea unităţii Materiei universale, care îşi modifică permanent starea sub
presiunea informaţiilor puse în circulaţie de diferitele momente ale Universului. O astfel de
condiţie a materiei se cuprinde cu prisosinţă în expresia: E=mc² , exprimând faptul că energia nu
este nici pe departe doar forţa prin care se obţine doar mişcare, aceasta fiind o componentă
conţinută în energie, alături de o infinitate de forme de exprimare a acesteia, forme ce se pot
armoniza oricărei Nevoi pe care Dezmărginirea o impune. Sau cum ar spune Nichita Stănescu:
„Mişcam eu deci, lucios, din umeri,
dar şi mai şi mişca fantoma.
Eu mă-nclinam, ea mult mai amplu,
dinspre Cartagina spre Roma.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 213/394
Mişcam eu deci genunchiul soare,
dar şi mai şi mişca fantoma.
Dacă treceam, ea, mult mai amplu,
trecea din ploaie în ninsoare.
Inima-n pietre de-mi suna,
mai tare, mult, bătea fantoma.
La case, sus, plesneau ferestre,
se zdrenţuia în brazi aroma.
Mişcam eu deci trecutul meu,
ca să-l ascult în vid cum saltă.
Dar decât el era fantoma
cu mult mai tristă, mai înaltă.”
„Fantoma” aceasta străbate Universul sub diferite forme, participând la Creaţie,
contribuind decisiv la toate etapele Compunerii şi Des-compunerii Materiei. În felul acesta
Forma Materială este menţinută într-o permanentă armonie cu momentele noi ale
Dezechilibrului. Dezmărginirea nu poate surprinde sub nici o formă Materia sa, nu poate deci
crea rupturi în continuitatea evoluţiei, iată de ce, Comunicarea este procesul fundamental al
Devenirii, prin care se asigură circulaţia energiei în toate nivelele de organizare ale Materieiuniversale. Important pentru Devenire este un contact permanent cu o entitate comunicantă,
pentru că aceasta furnizează informaţii noi, proaspete, informaţii care contribuie la formarea unei
atitudini în fiecare moment al unui nivel, în fiecare element al unei matrici. Dacă raportarea s-ar
face la o entitate comunicată, care este deja revolută, desuetă, depăşită, în Materia s-ar induce un
proces de întârziere şi de secesionare a frontului de informaţii. Fiecare dintre acestea ar trebui să
întreţină propriul conţinut, pierzând, încetul cu încetul, legătura cu celelalte informaţii ajunse mai
târziu. Rezultatul ar fi o îmbătrânire rapidă a Universului şi stoparea procesul de Dezmărginire.
Evoluţia Materiei în sine nu s-ar mai produce atât de compact, sau poate nu s-ar mai produce de
fel. Oricum tabloul reprezentat de contactul cu o entitate comunicată nu este tocmai roz. Dar, de
altfel, nici nu ar fi posibil un astfel de contact, atâta vreme cît Universul foloseşte de la fiecare
entitate informaţia. Ceea ce presupune o prezenţă continuă şi permanentă a unor lumi
comunicante, lumi care contribuie esenţial la alimentarea Dezmărginirii cu elementele definitorii,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 214/394
elemente care tot de natură informaţională sunt şi care menţin matricii de impulsuri necesare
permanentului Dezechilibru.
Energia nu poate trece prin procesul de compunere-descompunere decât sub formă de
undă, o undă purtătoare de impuls; ceea ce de fapt constituie conţinutul său care contribuie la
reacţia unui moment al Realităţii. Fie că este reacţia de înlocuire a unei Nevoi impusă de
Dezechilibru, fie că este semnalul unui moment nou care induce Dezechilibru, energia, sub
diversele sale forme trebuie să acceadă la toate momentele Realităţii, iar acest lucru se poate
face doar sub formă de undă, pentru că astfel se poate produce atât compunerea, cât şi
descompunerea formelor de manifestare, pentru a putea fi asimilată în toate nivelele Materiei.
Fiecare undă este asemeni unei amprente şi se diferenţiază prin frecvenţa dată de
lungimea de undă. Aparatele de măsură evidenţiază matrici de lungimi de undă, benzi, grupuri în
care componentele au frecvenţe asemănătoare. Asemănătoare dar nu identice, iar acest fapt este
deosebit de important pentru toate acţiunile ce presupun contribuţia unei unde. Şi putem afirma
că la graniţa dintre Haos şi Cosmos nimic nu se poate întâmpla fără contribuţia undelor. Trebuie
să amintesc din nou că Haosul şi Cosmosul nu au graniţe geografice, delimitate cu precizie şi
care pot fi observate printr-un mijloc sau altul.
Graniţa dintre Haos şi Cosmos străbate subtil întreaga Materie, în toate nivelele sale şi se
organizează după specificitatea nivelului la care a ajuns organizarea acesteia. Acestui fapt îi
datorează informaţia capacitatea de a se compune şi descompune pentru a străbate întreaga
strucutră de organizare a Materiei.Putem spune, cu alte cuvinte că, între energie şi masă alternanţa nu se produce numai la
nivel de qunată, şi că organizarea masei şi energiei în nivele superioare ale materiei presupune o
permanentă alternanţă masă-eneregie, alternanţă care presupune circulaţia continuă a informaţiei
despre starea fundamentală a Universului, în fiece moment al existenţei sale.
Desigur, nu putem vorbi despre un fel de buletin informaţinal din care fiecare îşi alege
ştirea aşa cum o poate percepe, ci despre organizarea informaţiei, prin compunere-descopunere,
pentru ca ea să poată fi absorbită de nivelul specific fiecărui element matricial. Mai mult, nu
putem vorbi despre informaţie înţelegând conţinutul pe care-l acceptăm noi oamenii, ci ca despre
o stare a energiei purtătoare de impuls ce, fie tinde să echilibreze, fie dezechilibrează un moment
al Materiei.
Funcţia de a purta impuls este fundamentală pentru informaţie, datorită acestei funcţii ea
poate fi contiuu: undă sau masă. Impulsul este acela care o aduce la starea de simpatie cu un
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 215/394
anume moment al materiei, în componenţa căreia va intra modificând structura acesteia, pentru
ca apoi, noua condiţie modificată, să o expulzeze, iar ea să caute condiţiile unui alt moment de
simpatie.
Fiecare Formă Materială compusă a Universului este organizată ca o structură de
strucuturi a unor alte Forme Materiale compuse înglobate, fiecare cu funcţii specifice. Pentru ca
aceste funcţii să nu devină desuete şi să producă abaterei de la funcţia generală a Formei
Materiale, este nevoie de o circulaţie permanentă şi cât mai rapidă a informaţiilor ce se nasc în
oricare punct al structurii.
Aceste informaţii se organizează ca o sumă de interferenţe şi au rolul de a păstra
compuşii Formei Materiale în funcţii active, permanent informate despre starea generală a
acesteia. Iată de ce, informaţiile în circulaţie nu au voie să fie nici arbitrare şi nici interpretabile.
Fiecare informaţie poartă acel impuls specific necesar pentru menţinerea actualităţii unei funcţii
a compusului din structura Formei Materiale.
Nici o clipă nu putem vorbi despre Forma Materială ca despre o structură unitară, ci,
dimpotrivă, aceasta poartă în ea tensiuni care duc la descopunerea sa deîndată ce funcţia generală
încetează. Ori, această funcţie este dictată de un scop pe care Devenirea l-a imprimat Formei
Materiale.
Atunci când scopul a fost atins, funcţia generală a Formei Materiale începe să piardă din
forţă şi coeziune, informaţiile sale nu mai au impactul necesar, şi, din acel moment, tensiunile de
descopunere devin tot mai agresive.Devenirea este responsabilă pentru extragerea unei unde din Haos, din lipsa-de-
dimensiuni şi transferul ei în particulă, în Cosmos, în spaţiul limitat de dimensiuni. Tot ea este
responsabilă de organizarea în forme superioare şi tot mai sofisticate menite să acţioneze asupra
Realităţii cosmice.
În momentul când forţa imprimată de Devenire slăbeşte, compuşii Formelor Materiale
tind să ajungă din nou în lipsa-de-dimensiuni. Traseul parcurs de forţa Devenirii se împlineşte
prin momente creatoare de funcţii noi, ce nu existau în momentul naşterii sale, şi care porvin din
noile teritorii pe care Dezmărginirea le crează. Aceste funcţii, odată definite şi stabilizate, trec în
Haos formând instrumentele Devenirii. În fapt, cu fiecare funcţie extrasă de către Dezmărginire,
Universul nu mai este acelaşi şi acest lucru produce informaţii ce se pun în circulaţie pentru ca
fiecare element al acestuia să suporte consecinţele. Putem afirma că datorită acestui porces,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 216/394
Universul este în acelaşi timp lipsit de dimensiuni, dar şi limitat, este materie dar şi undă,
continuu în expansiune către propriul Haos care se cuprinde în Cosmos.
Ciudată exprimare, nu-i aşa?! Şi de neconceput. Am putea spune că este plină de cinism
şi cu totul neadevărată. Toate ar fi bune şi frumoase, şi poate că nu aş fi îndrăznit niciodată să
afirm astfel de lucruri despre dragul de Univers, dacă nu era informaţia, pârdalnica de informaţie,
care există şi nu există, care este şi undă şi materie. Dar mai ales, care există strict legată de un
porces pus în mişcare de o funcţie a Dezechilibrului, acest instrument radical al Dezmărginirii.
Vorbeam mai sus despre faptul că o undă se transformă în particulă purtătoare de impuls
şi „cade” pe un element primordial, un electron, să spunem. Consecinţa este că impulsul schimbă
condiţia electronului – acesta se va deplasa pe o orbită superioară – iar sistemul informaţional al
structurii din care face parte suferă modificări substanţiale. Aşadar, prin tranaslaţie, unda a
impus o informaţie nouă, iar aceasta nu se produce de loc întâmplător, cum s-a putea crede, ci
datorită unui semnal, pe care structura din care face parte electronul respectiv îl emite. Deci tot o
informaţie. Unei informaţii-semnal îi revine o informaţie-răspuns. Datorită „căderii” quantei pe
electronul din sistem au loc modificări ale acestuia, care modificări se propagă în întreaga
strucutră antrenând procese cu efect modificator la toate nivelele. Iată de ce, impactul dintre o
quantă şi o particulă, fie ea atom, electron, nucleu etc., nu se poate produce întâmplător, ci în
urma unui semnal ce vine din sistem. Efectul se propagă în întreaga structură, urmând traseul
slăbiciunilor, adică acele puncte ce sunt vizate a fi modificate de reorganizarea cerută prin
lansarea informaţiei respective. Odată procesul declanşat, sub presiunile sistemului, quanta esteeliberată, nu fără a suferi, la rândul ei modificări ale lungimii sale de undă.
Şi, astfel, orice proces, care începe la acest nivel fundamental, se amplifică prin
interferare, căpătând capacitatea de a organiza masa Formei Materiale până în structurile sale
cele mai complexe. Prin interferenţă se produce un efect de compunere a informaţiei, care devine
tot mai complex organizată şi, deci, capabilă să modifice momente superior organizate. Toată
acestă „mişcare” ce se petrece în structura unei Forme Materiale este neîncetat activă şi pentru
fiecare moment de compunere există un moment de descompunere care informează nivelele
inferioare de noua condiţie a strucutrii. Am pus noţiunea de mişcare în ghilimele, pentru că nu
putem vorbi de mişcare în sensul mecanic, adică o deplasare a unei particule între două puncte
ale unui spaţiu.
Informaţia nu se propagă de fel mecanic, ea poate fi definită ca o undă care produce
modificări de strucutră cu scopul de a ţine Forma Materială mereu pregătită pentru contactul său
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 217/394
cu Realitatea. Aceasta, Realitatea, sub acţiunea Formelor Materiale se modifică constant şi
continuu, ceea ce impune ca Formele Materiale conţinute să se modifice la rândul lor pentru a
putea rămâne Realitate.
Această condiţie a Realităţii face ca fiecare informaţie apărută aiurea în sistem să producă
aproape instantaneu procese de modificare într-un număr de puncte din structură, puncte care
rezonează la vibraţiile schimbării. Aceste modificări vor declanşa alte, şi alte procese de
reorganizare. Practic modificările nu încetează niciodată, aşa cum nici rezonanţa nu încetează să
provoace momente de modificare.
Este ca şi cum, sunetul unui pian ar fi auzit de mai multe perechi de urechi, şi ar stârni în
cei care aud reacţii diferite, dar pornind de la acelaşi sunet.
Un fel de pian cu patru urechi.
Dacă privim lucrurile aşa, atunci Comunicarea este practic sistemul prin care Cosmosul
se controlează pe sine. Apariţia şi dispariţia unei anume Forme Materiale, dar şi evoluţia acesteia
nu mai poate fi pusă pe seama hazardului, ci este rodul unui moment al înfruntării dintre
Formele Materiale şi Realitatea compusă din ele. Doar dacă speciile Formelor Materiale sunt
privite separat şi fără legături profunde între ele, fără convingerea că ele, în fapt, sunt, în fond,
aceeaşi Materie universală – ceea ce este tentaţia întregii concepţii actuale despre Realitate.
Lucru, de altfel, ce este profund fals.
Apariţia omului a fost impusă lent şi logic, ca şi transformarea materiei anorganice în
materie organică, ca şi apariţia primei structuri complexe de materie vie. În fapt, avem de a facecu aceeaşi Materie oriunde am fi în Univers, doar nivelul de organizare în relaţia cu Realitatea
diferă, şi acest lucru este posibil, datorită faptului că orice informaţie apărută undeva în Univers
se propagă în întreaga Materie a acestuia, iar reacţiile la această informaţie se structurează după
specificul fiecărui nivel de organizare.
Un moment de dezechilibru care declanşează o matrice informaţională induce un proces
de reorganizare a întregii strucutri a Materiei, la orice nivel, cu orice conţinut. Acestui moment
de dezechilibru i se datorează actul comunicării. Diferenţa de stări pe care o induce dezechilibrul
dă naştere unei presiuni care provoacă necesitatea unei circulaţii rapide a informaţiilor care sunt
emise pentru stabilizarea acesteia. Faptul acesta este cel mai bine ilustrat în mecanica fluidelor.
Atunci cînd într-un sistem de fluid apare un minus, diferenţa creată determină deplasarea întregii
mase de fluid pentru a echilibra sistemul. Privind din afară, vom observă o masă de fluid care se
deplasează, fără să ştim cu precizie ce a determinat acestă deplasare.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 218/394
În fapt însă, fiecare particulă a fluidului se deplaseză spre a ocupa locul eliberat de
deplasarea alteia. Se crează, aparent, o mişcare haotică a particulelor de fluid, ceea ce este doar o
falsă impresie, pentru că mişcarea fiecărei particule se face după o logică extrem de precisă,
născută din condiţii precis determinate. Mai mult, această stare a fluidului este permanentă, doar
că există momente când ea devine tumultoasă şi se observă cu uşurinţă din afara sistemului, dar
şi momente când totul se petrece imperceptibil. Alegoria aceasta în care folosim fluidul, ne poate
ajuta să ne imaginăm ce se petrece cu Materia universului.
Şi ne mai poate ajuta la ceva, şi anume să înţelegem că nu înseamnă doar o deplasare
mecanică. O Formă Materială cuprinsă într-un compus şi care se deplasează între două puncte,
face o mişcare mecanică, dar în întreaga masă a unei Forme Materiale se petrec interferenţe ce
declanşează o altfel de mişcare, cu mult mai importantă, cu mult mai esenţială, mişcare ce
hotărăşte decisiv asupra condiţiei respectivei forme.
Aceste condiţii impun şi logica după care se va desfăşura tot şirul de evenimente ce vor
urma până la momentul în care s-ar echilibra sistemul. Doar că, pe măsură ce sistemul se apropie
de momentul echilibrării, suma de impulsuri, ce provin din informaţiile în circulaţie, induc o
nouă stare de dezechilibru. Iar starea de dezechilibru produce o sumă de informaţii menite să
comunice sistemului noua situaţia creată, ele vor modifica substanţial vechea condiţie a
sistemului, prin apariţia unei diferenţe de presiune, şi vor determina fiecare parte să-şi creeze o
altă modalitate de fiinţare. Fie că modificată imperceptibil, fie modificată radical, totul
depinzând de gravitatea dezechilibrului.Acestă condiţie fundamentală a Materiei a fost înţeleasă foarte bine de alchimişti.
Întreaga muncă, periculoasă şi rutinieră pe care o făceau aceştia, era menită să distrugă vechile
legături din substanţele pe care le prelucrau, să le pună într-o stare originară, din care să se nască
o materie nouă.
Energia degajată din distrugerea sistemelor moleculare ale substanţelor era absorbită de
alchimist, care, în felul acesta avea şansa să-şi întreţină sănătatea, să aspire la tinereţea veşnică,
dar, mai ales, să se ferească de otrăvirile frecvente. Alchimistul nu ştia niciodată ce urmează să
obţină, nici nu era interesat de acest lucru. Pentru el important era ca, în materia pe care o
prelucra să se petreacă ceva, să se schimbe o stare, aceasta să-şi schimbe condiţia.
În momentul în care, prin încălziri repetate şi lucru mecanic (frecarea din mojar), ar fi
ajuns să rupă legăturile moleculare, schimbând astfel starea iniţială a substanţei, putea să spere în
naşterea unor combinaţii insolite, ne mai întâlnite, de o valoare fără precedent, dar fireşte
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 219/394
aleatorii. Obţinerea aurului era un fel de parabolă a valorii pe care aceştia o căutau cu însetare.
Pentru neaveniţi, aurul şi piatra filosofală constituiau valoarea supremă a efortului alchimistului,
dar pentru alchimistul inţiat provocarea ce măsura valoarea muncii sale era modelarea
necunoscutului. Un fel de joc de-a Universul născut dintr-un mojar.
Este foarte adevărat că, cele cinci materii prime folosite puteau ajunge în momente
critice, momente foarte periculoase, atât pentru alchimist, cât şi pentru mediu, momente care
puteau fi evitate doar de experienţă şi de înţelepciune.
Faptul că alchimia a rămas o artă misterioasă şi, de multe ori tenebroasă, s-a datorat mai
ales faptului că ceea ce era vizibil, arăta deploarbil şi dezamăgitor. Un mojar cu pulberi - în care
nu se întâmplă nimic altceva decât efortul zadarnic, şi speranţa că vreodată un miracol va împlini
visul - nu îl convinge pe un mirean de magia transformării. Trebuie să ai un anume profil psihic
şi filosofic pentru a accepta această stare a lucrurilor, dar, mai ales îţi trebuie credinţa
nestrămutată în miracol. Credinţă care este fundamentală, nu doar pentru alchimişti, ci pentru
toţi acceia ce au binecuvântat comunitatea Formei Materiale numită om, cu o schimbare de
condiţie, cu înlocuirea unei Lipse, cu ostorirea unei Nevoi.
Nu spune – fii
Comunicarea trebuie să se producă şi ea pe mai multe nivele. Vorbim de nivelele
esenţiale, fundamentale, primare ce vor evolua progresiv către o organizare din ce în ce mai
rafinată şi mai complexă. Cu cât nivelul de organizare al Materiei va fi mai complex, cu atâtsistemul de circulaţie al informaţiei îi va semăna. Informaţia, în sine, va fi de altă formă, va avea
un alt conţinut, în mod firesc, legat indisolubil de starea nivelului; funcţiile sale vor fi altele, iar
impactul asupra Materiei se va produce în forme complexe.
Nivelele primordiale ale Comunicării nu au – aparent – nimic din ceea ce numim noi
îndeobşte: Comunicare.
În primul rând ele nu formează sisteme de semne, ci sunt, în acelaşi timp şi comunicat şi
comunicant. Quanta care cade pe un electron, se comunică pe sine, schimbând prin excitaţie
condiţia acestuia. Îl pune, deci, într-o stare de dezechilibru, care produce o modificare în
strucutra atomului, care la rândul său devine excitat şi modifică structura superioară, molecula,
pe care o pune într-o stare de dezechilibru. Procesul devine din ce în ce mai complex, începe să
producă interferenţe şi structurează informaţii din ce în ce mai sofisticate, cu rezultate diferite,
insolite faţă de ceea ce s-a întâmplat între o quantă şi un electron. De fapt, rezultatele nu mai au
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 220/394
decât o vagă legătură cu translaţia efectuată de quantă asupra electronului, iar aceasta s-a produs
pentru că structura lansase către electron o anume informaţiei care-l pusese în starea de a primi
quanta. Scopul impactului dintre quantă şi electron era, de fapt, acela de a declanşa procesul de
formare a unei/unor funcţii de răspuns, care să faciliteze anume interferenţe menite să adapteze
Întregul unei provocări venite din Realitate.
Momentul de impact dintre Realitate şi Forma Materială dă naştere unei matrici
informaţionale care se propagă în strucutra Formei Materiale prin descompunere, ajungând până
la particula fundamentală. Avem de-a face un un fascicol de unde care se descompun pentru a
deveni accesibile fiecărui nivel din Forma Materială. Procesul de compunere va fi finalizat cu un
proces de adaptare a Formei Materiale la provocarea Realităţii. Acest proces de adaptare nu este
doar unul pasiv, un fel de reacţie de apărare, ci unul deosebit de agresiv, care acţionează pentru a
modifica Realitatea, pentru a obţine un avantaj asupra acesteia. Doar că, diferenţa apărută crează
o nouă Realitate, cu dezechilibrele ei neaşteptate care produc noi stări de Comunicare în
interiorul Formei Materiale.
Desigur, vorbind mereu de Formă Materială, ca o categorie, folosind mereu singularul, ne
este greu să ne imagnăm că în fapt avem de-a face cu o matrice care conţine o multitudine de
momente particularizate. În matricea, denumită genereic Formă Materială, avem de-a face cu o
sumă de individualităţi particularizate, care se deosebesc insesizabil, dar care se deosebesc.
Fiecare individualitate este menită să aducă din structura ei acea reacţie capabilă să acopere un
mărunt fragment al Realităţii. Acţiunea matricei nu se face în front, ci individualizat, fiecareindivid conţinut agreând un anume fragment de Realitate, asupra căruia acţionează şi de care este
excitat.
Şi, din nou mă întorc şi spun: atunci când vorbesc de o matrice în care indivizii sunt
insesizabil diferenţiaţi, mă refer la ceea ce este conţinut într-o specie a Formei Materiale. Pentru
că, diferenţele încep să devină vizibile atunci când ne referim la specii, la genuri, la varietăţi etc.
Şi nici de cum să nu vă imaginaţi că mă gândesc doar la materia organică; mă gândesc la întreaga
varietate de forme pe care Materia înţelege s-o împlinească pentru a forma Realitatea.
Comunicarea se produce în întreaga Realitate, informaţiile se propagă în structura
întregului Univers, pentru a-i întreţine Dezmărginirea şi a-i putea facilita Expansiunea în propriul
său întreg. Din acest motiv putem afirma că Universul este deopotrivă limitat şi nelimitat,
existent şi ne-existent, dimensionat şi lipsit de dimensiuni. Totul în dependenţă cu condiţia
Realităţii sale veşnice şi inexorabile.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 221/394
Este foarte adevărat că, de la punctul în care a ajuns evoluţia Formelor Materiale, de la
punctul atât de complex care defineşte fiinţa umană, spre exemplu, este foarte greu să recompui
– chiar şi teoretic – nivelele inferioare de organizare ale Materiei. Trebuie să recunosc faptul că,
atât cât cunoaştem noi la ora actuală, omul rămâne forma de organizare cea mai complexă,
superioară, ea rezultând din organizări repetate ale materiei în impactul dur cu Realitatea. Dar nu
este deloc neapărat să fie aşa, pot foarte bine să existe alte forme de organizare ale Materiei
superioare celei a omului, dar pe care noi să nu le putem sesiza, pur şi simplu pentru că ele se
manifestă într-un alt sistem de referinţă.
Că omul este, în sistemul nostru de referinţă, cea mai complexă formă de organizre pare
de netăgăduit, dar ceea ce poate fi pus sub semnul îndoielii este că naşterea omului în Univers s-a
produs printr-un capriciu al Hazardului.
Hazardul nu are nici o legătură cu ceea ce se întâmplă în Univers. El este doar o aparenţă
care se impune datorită imposibilităţii cunoaşterii, limitelor care ne împiedică să urmărim
descompunerea unui traseu până la actului primordial, iniţial. Totul, dar absolut totul se petrece
ca urmare a unui scop precis, şi fiecare Forma Materială „nouă” care se iveşte în Univers este un
derivat superior al celorlalte forme, în drumul lor către modificare optimă a Realităţii. Şi pentru
ca acest proces să poată fi întreţinut, este nevoie ca fiecare funcţie, ce se naşte sub presiunea unei
Nevoi, să se descompună până la trecerea în Haos, de unde să poată fi re-compusă atunci când o
nouă stare a Realităţii o va reclama.
Or, acest lucru nu se poate face decât prin circulaţia unor informaţii capabile să sedescompună, alimentând fiecare nivel al Realităţii. O informaţie, odată definită, este menită să se
menţină capabilă să interfereze ori de câte ori este nevoie. Iar atunci când prezenţa sa nu este
necesară, când Nevoia nu impune activarea sa, informaţia devine formă a Haosului. Adică,
aparent, se transformă în Nimic, un nimic ce aşteaptă ca în Cosmos să se producă acele condiţii
favorabile pentru ca ea să se recompună şi să se materializeze. În aceste condiţii, informaţia
devine componenta materializată a unei forme a Cosmosului şi capătă o funcţie precisă în
destinul acesteia.
Procesul nu este totuşi atât de simplu pe cât încerc să-l descriu, pentru că respectiva
Formă Materială este într-o înfruntare directă şi continuă cu Realitatea, fapt pentru care fiecare
informaţie trebuie să-şi modifice – evoluând, sau involuând – conţinutul. Pentru aceasta ea se
descompune şi se recompune continuu, sau ori de câte ori este nevoie, alimentând preocesele de
adaptare la impactul cu Realitatea, care nu poate fi nici o clipă aceeaşi.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 222/394
Dacă există o diferenţă între om şi restul Formelor Materiale ale Cosmosului, aceasta ar
putea fi definită prin interesul pe care el îl acordă proceselor de funcţionare ale Realităţii. Pentru
celealte Forme Materiale, procesul acesta nu pare să fie o preocupare, sau cel puţin nu suntem în
stare, la ora actuală, să înţelegem forma în care s-ar manifesta. Aparenţa ne arată că, preocuparea
primordială a celorlalte Forme Materiale ar fi adaptarea cât mai perfecţionată la Existenţă.
Fiecare generaţie nouă de indivizi se constituie în matricii tot mai informate despre procesul de
adaptare la Existenţă. Dovezile unui astfel de proces încep să fie evidenţiate de către biologi,
care probează tot mai mult că speciile inferioare omului cunosc şi ele o evoluţie în relaţia cu
Realitatea, devenind tot mai capabile să-şi armonizeze acţiunile. Ceea ce probează faptul că
există un proces de comunicare şi o memorie a informaţiilor deosebit de importante.
Din nefericire, ele par să fie cu mult mai vulnerabile decât omul – dar nimeni nu poate
afirma acest lucru cu singuranţă -, pentru că informarea se face doar genetic, ceea ce presupune
perioade de timp cu mult mai lungi, timp în care Realitatea poate ajunge la stări ce se pot
transforma în catastrofe pentru aceste categorii de Forme Materiale.
Mai mult decât atât, această capacitate a Formelor Materiale, de a transmite informaţii
importante ce au fost dobândite în prin experienţa nemijlocită, este dublată de o formă de
verificare a condiţiilor din Realitate de care acestea au fost generate. Majoritatea informaţiilor nu
devin active în prima generaţie de moştenitori. Există un mecanism care filtrează informaţiile;
acestea trebuie să devină active în funcţie de condiţiile Realităţii, de persistenţa acestora ca
formă a perisabilităţii. Dacă, cumva, unele condiţii ce au dat naştere unei matrice informaţionales-au stins, aceasta va deveni o formă a Haosului unde va „aştepta” refacerea condiţiilor din care
s-au ivit. Am pus verbul „aştepta” în ghilimele pentru că el nu poate exista la nivelul
informaţiilor ajunse în Haos, deoarece sunt în afara dimensiunilor. În lipsa acestora, a
dimensiunilor, nu pot exista o multitudine de gesturi, altminteri fireşti într-un sistem
dimensionat. A aştepta, a merge, a ajunge, a şti, a fi, sunt noţiuni pe care Haosul nu le conţine. O
informaţie care a ajuns în Haos este şi nu este în acelaşi timp, pentru că existenţa sa depinde doar
de condiţiile ce se nasc undeva în străfundul complicat al mecanismului cosmic. Respectiva
informaţie devine existenţă atunci când funcţia pe care o reprezintă este reclamată de anumite
condiţii ale Realităţii. Altminteri ea va ne-exista în Haos într-o totală lipsă de formă, într-o stare
Inefabilă, cu totul în afara dimensiunilor.
Înfruntarea permanentă dintre Materie şi Realitate şi expansiunea continuă a Universului
în propriul sine sunt pârghiile prin care informaţiile sunt împinse în Haos sau extrase din acesta.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 223/394
Dacă Universul nu şi-ar expansiona continuu propriul sine, o informaţie odată „consumată” ar fi
abandonată, pentru că nu s-ar mai putea configura condiţiile ce i-au dat naştere. Urmând acest
model, Materia însăşi abandonează şi reactivează mereu informaţii în funcţie de condiţiile
impuse de Realitate.
Iată de ce, mecanismul Comunicării trebuie să se organizeze pe nivele, ce pot să
definească întreaga structură a Materiei universale. Spun „să definească” pentru că fiecare
trecere a unei informaţii printr-un nivel înseamnă, în fapt, o reconfigurare a acestuia, dar şi
modificarea informaţiei, ceea ce sfârşeşte cu o readucere la configuraţia de ultim stadiu al
contactului Materie-Realitate. Materia, fiind însăşi Realitatea, trebuie să se reconfigureze
permanent ţinând cont de evoluţia Dezmărginirii. Astfel, Materia este într-o continuă Devenire şi
fiecare nivel al structurii sale trebuie să fie informat pentru a se adapta Dezechilibrului adus de
Dezmărginire.
Dacă Materia nu ar tinde continuu să expansioneze propriul sine, modul de organizare al
Comunicării ar fi probabil altul. Dar, în condiţiile pe care expansiunea Universului le impune,
fiecare funcţie pe care informaţia o aduce într-un sistem este purtătoare unui impuls care se va
repercuta asupra întregii Materii universale.
Pentru Univers nu poate exista funcţie fără consecinţe în întreaga sa Materie. Că pentru
un sistem oarecare, de aiurea, nu poate exista reprezentare a întregii consecinţe pe care impulsul
unei funcţii o imprimă întregului, nu înseamnă că aceasta, cosecinţa, nu-şi răspândeşte seminţele
asupra întregului. Este doar diferenţa care apare între sistemul dimensionat, limitat, perisabil şiîntregul lipsit de dimensiuni, mereu Dezmărginit, continuu în Devenire.
Oricât aş fi de arogant şi oricât aş dori să pot face afirmaţii decisive, nu cred că este
posibil să pot imagina cum se manifestă impulsul unei informaţii în afara sistemului cunoaşterii
mele. Tot ceea ce pot ar fi să încerc a reface traseul pe care o informaţie o are de la nivelul cel
mai simplu, acela fundamental, primordial, şi până la consecinţa sa imaginabilă, cea care poate
impune reguli creative. Restul aparţine teritoriului fabulaţiei nebune, care-şi permite orice şi care
este importantă tocmai pentru acest fapt. Astfel putem stârni provocări al Realităţii cu care să-i
smotocim fabulos, şi fabulatoriu, regulile prin care încearcă să ne aducă într-un echilibru menit s-
o încremenească. Pentru că Realitatea, nimic nu-şi doreşte mai mult decât să îngheţe într-un
anumit stadiu, care să dăinuiască veci aşa, în care nimic să nu moară, şi, deci, nimic să nu nască,
nimic să nu Devină şi, sub nici o formă, nimic să nu se Dezmărginească.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 224/394
Doar că, presiunea Materiei, şi modul în care ea se organizează în nivele din ce în ce mai
performante, atinge forme de un inefabil nestăvilit. Iar Inefabilul este mijlocul prin care Haosul
îşi poate activa funcţiile sale care fac materia să fie într-un continuu dezechilibru, deci să fie ea
continuu alta.
Când vorbim de Comunicare, trebuie să ţinem cont mereu de faptul că în orice sistem, fie
el fundamental de simplu, fie el teribil de complex, important este impulsul cu care informaţiile
imprimă modificarea acestuia, act generator de vibraţii ce se propagă în întreaga masă a Materiei.
Credă că unda, sau mai bine zis, undele acestea mereu venind din Haos, născătoare de
modificări ce pun Realitatea în starea de dezechilibru, merită ceva mai muiltă atenţie.
Dar, desigur, asta este o problemă pentru alţi oameni, mai dedicaţi şi mai inteligenţi ca
mine. Pe mine mă interesează speculaţia asupra modului în care Inefabilul îşi imprimă impulsul
asupra masei, cum acesta modifică starea unui sistem, cum sistemul respectiv imprimă o stare
superioară a Inefabilului care se va propaga repetat, superior în alte sisteme şi va modifica alte
stări. Într-un cuvânt, Inefabilul comunică Începutului că undeva, în cel mai proaspăt strat al
Realităţii s-au născut condiţii noi, care au nevoie de începuturi, ca atare, acest dezechilibru ivit
crează acea depresiune ce pune în mişcare Materia.
Pentru că este un tot, Materia nu se mişcă separat, nu se organizează izolat pe segmente,
ci în întregimea ei. Senzaţia de izolare vine de la specific, pentru că fiecare nivel, fiecare modul
de organizare se dezvoltă în interiorul unui anume specific. Acest lucru îl face pe cel care asistă
la fenomen să aibă senzaţia că el nu are legătură cu celelalte, ce se petrec concomitent său caredecurg a posteriori. În fapt tot ceea ce se petrece în Univers este o cauză şi un efect, este o
origine şi o consecinţă, iar modificările ce se petrec sunt în strânsă legătură. Astel, Universul îşi
poate păstra coeziunea şi evoluţia către esenţa propriului Sine.
Totul trebuie să se reorganizeze, pentru ca Dezechilibrul să fie păstrat, pentru ca
Realitatea să nu poată îngheţa. Pentru ca expansiunea Materiei universale în sine să nu înceteze.
Altminteri la ce ar mai folosi Comunicarea şi cum ar face informaţia din om fiinţa care tinde să
se extragă dintr-o condiţie şi să pătrundă într-un nivel superior, pe care nu-l poate înţelege
deocamdată, nu-l poate imagina, aşa cum nu l-a înţeles niciodată cu adevărat, dar către care a
fost mereu împins de tendinţa Expansiuni în sine a Universului.
Hop-hop, hop-hop.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 225/394
Comunicarea universală are o continuitate dobândită prin Inefabil. Aceasta fiind starea
prin care Materia îşi extrage din Haos, în totalitate, funcţiile. Inefabilul se manifestă în oricare
structură materială, el coexistă pentru a permite pendularea funcţiilor între Haos şi Cosmos. Fără
această pendulare, totul ar încremeni într-un proiect îngheţat, lipsit de capacitatea de a crea. Nu
s-ar mai naşte forme noi, pentru că nu ar mai exista o presiune a Formelor Materiale asupra
Realităţii. Formele Materiale nu ar putea acţiona în lipsa funcţiilor lor esenţiale, ce pot fi oricând
reactivate din Haos.
Ei bine, lucrurile acestea se ptrec, în primul rând sub semnul unei simplităţi covârşitoare,
în al doilea rând datorită sensului pe care un dezechilibru anume îl impune. Tot ce pare misterios,
maiestos şi mistic este, în fapt, starea pe care o impune o Nevoie, care imprimă Materiei
propagarea unor Lipse specifice nivelelor de organizare. Un fel de undă care străbate structurile
compusului, o undă purtătoare de impulsuri menite să aducă Inefabilul în momentul de extragere
a unor anume funcţii. Treibil de simple funcţii, dar, în aceeaşi măsură, teribil de eficiente.
Ar fi bine dacă ne-am întoarce puţin la quanta nostră buclucaşă.
În sine, quanta este fascinantă doar pentru că este singura formă a energiei care se
transformă în masă, în prezenţa unei particule. Quanta, sub formă de undă purtătoare de impuls,
se transformă în particulă, cade pe un electron, care va face un salt pe un strat superior. În felul
acesta legătura atomului cu un alt sistem atomic slăbeşte şi de aici începe un proces care are
consecinţe importante. Dar, după ce a modificat starea eletronului, quanta se eliberează şi îşi
continuă traiectoria, bineînţeles cu o stare modificată la rându-i sub acţiunea eletronului.Toate afirmaţiile sunt voit drastic simplificate pentru a contura o imagine şi a înţelege
mecanismul.
În ceea ce priveşte materia anorganică, acţiunea quantei asupra unei anume structuri va
provoca „smulgerea” unui electron şi eliberarea acestuia. Odată eliberat electronul va „alerga”
spre o nouă strucutră, ce se află deja în dezechilibru, participând astfel la crearea un flux electric
cu sarcina negativă. Structura din care electronul a fost smuls, ajunge în stare de excitare, îşi
modifică comportamentul şi caută să-şi refacă modelul de echilibru relativ, comunicând prin
vibraţiile emise acest lucru. Dar, odată ce acest model de echilibru a fost modificat, el nu va mai
putea fi niciodată refăcut identic. Strucutra materială care a intrat într-un astfel de proces se va
modifica continuu, în căutarea refacerii unei „amintiri”, fapt care necesită activarea a noi şi noi
funcţii, ceea ce presupune punerea în circulaţie a unei mulţimi de informaţii ce se propagă şi
interferează. Unda, născută astfel, se va propaga în întreaga strucutră, şi cu cât ea este mai
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 226/394
complexă, cu atât procesul devine mai amplu şi mai vizibil, doar că un observator va vedea doar
efectele, nu şi procesul în sine. Pentru că, procesul în sine nici nu există.
Cu ştiinţa acestui fapt, sau fără ştiinţă, alchimiştii mizau pe imposibilitatea refacerii
identice a combinaţiilor dintre elementele materiilor pe care le prelucrau. Ei scontau, ca odată
distruse legăturile dintre compuşii materiilor, refacerea acestora să le aducă rezultate cu totul noi
şi neaşteptate.
În acest stadiu, atât electronul cât şi structura din care a fost smuls, îşi modifica frecvenţa
ondulatorie, modificările apărute comunicând noua stare şi nevoile degajate din aceasta.
Procesul se va amplifica şi se va propaga în întreaga masă a structurii materiale, producând
modificări mai grave sau mai puţin grave în funcţie de dimensiunile fluxului de quante. Dar,
odată ce procesul a început, el îşi propagă efectele şi va induce o activitate de modificare a
tuturor frecvenţelor din sistem. Iar acest lucru se va resimţi la nivelul întregii strucutri. Cu alte
cuvinte, strucutra va informa Nevoia sa, provocând Întregul să acţioneze într-un fel sau altul,
modificându-şi starea iniţială.
Dacă vom accepta că Materia Universală este un tot, atunci putem presupune că vibraţiile
pornite de la nivelul impactului quantă-electron se vor propaga în Întreg sub forme depedente de
modul de organizare a fiecărei strucutri ce intră în componenţa acestuia. Formele de propagare şi
de modificare sunt direct dependente de modalitatea de interferare a diverselor informaţii.
Interferenţele pot diminua sau amplifica efectul, în funcţie de simpatiile frecvenţelor, iar
simpatiile frecvenţelor depind de gravitatea dezechilibrului indus.Desigur că o astfel de afirmaţie este greu de acceptat şi mai greu de probat, tocmai
datorită faptului că – aparent - nu există legături vizibile, quantificabile între diferitele forme de
manifestare a vibraţiilor induse şi a consecinţelor acestora.
La acest nivel, nici nu cred că are trebui să ne intereseze acest lucru, pentru mine
important este faptul că într-o anume structură modificările de frecvenţă induc informaţii despre
starea acesteia, ceea ce înseamnă că materia începe să comunice.
Spuneam că în sânul materiei anorganice, acţiunea quantei asupra electronului
informează întreaga strucutră materială despre noua stare. În materia organică, lucrurile sunt cu
mult mai spectaculoase, pentru că smulgerea unui electron poate declanşa procese cu efecte
categorice. Vezi cazul fotonului de ultraviolete de banda C care cauzează în ADN-ul celulei un
fals efect de replicare ce are ca efect moartea acesteia. Dar despre asta vom vorbi ceva mai jos.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 227/394
Efectul Compton ne demonstrează cu claritate că există atât o influenţă directă reciprocă
între qunate şi strucutra materială, cât şi faptul că informaţiile nou create au destinaţii
determinate. „ La incidenţa unui fascicul de radiaţii X asupra unui difuzor, după trecerea
acestora prin el, se observă radiaţii X difuzate în toate direcţiile. Conform teoriei
electromagnetice, undele electromagnetice de radiaţie X cu frecvenţă ν provoacă oscilaţii
forţate ale electronilor difuzorului, iar aceştia la rândul lor emit radiaţii electromagnetice
secundare de aceeaşi frecvenţă în toate direcţiile.” Că există o influenţare reciprocă între
fascicolul de quante şi electronii unei structuri, este relevat de faptul că: „...măsurând lugimea de
undă a radiaţiei difuzate, aceasta este mai mare decât lungimea de undă incidentă ...”.
Fizica quantică s-a ocupat şi se ocupă cu studierea în sine a fenomenului. Compton a
studiat cu atenţie efectul pe care îl are fotonul asupra electronului dar şi influenţa acestuia din
urmă asupra quantei. Planck defineşte intesintatea radiaţiei prin constanta care-i poartă numele,
şi. toate acestea demonstrează că există o relaţie dinamică şi reciprocă între energia şi masa
materiei.
Apare însă o problemă pe care au sesizat-o atât vechi înţelepţi lamaici cât şi psihologii
moderni: ” Analiza introspectivă a arătat deja că în reacţia alegerii procesele alegerii nu se
produc, de fapt, în mod real. Putem considera definitiv stabilit că reacţia alegerii nu cuprinde în
sine, sub aspect psihologic, procesele alegerii, din care cauză ea poate servi ca exemplu perfect
în demonstraţia că aparenţa exterioară a unui proces poate să nu coincidă de loc cu natura lui
psihologică reală .”Poate că vă mai aduceţi aminte de afirmaţia citată mai sus din credinţele orale ale
vechilor înţelepţi lamaici?: „Toate lucrurile sunt lipsite de ego (atman: eu sau suflet).
Ceea ce înseamnă că dacă îndepărtăm elementele constitutive care formează ceea ce numim om,
cal, copac, munte, stea sau orice altceva, dacă facem abstracţie de calităţile care ni le fac
perceptibile, nu vom întâlni nimic distinct în afară de aceste elemente constitutive ale calităţilor,
nu vom descoperi omul, calul, muntele în sine. Aceste cuvinte denumesc doar un grup de
elemente.
Exemplul clasic oferit de textele budiste e cel al carului format dintr-o îmbinare de roţi - cu
spiţele şi butucul lor -, oişte etc., sau exemplul casei care constă într-o şarpantă facită din
grinzi, bârne, ascoperiş etc. Dar carul în sine, casa în sine, unde sunt?
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 228/394
Şi tot aşa, dacă omului îi dăm la o parte forma fizică, simţurile, activitatea mentală, conştiinţa-
cunoaştere, ce mai rămâne? Unde găsim omul existând prin el însuşi în afara corporalităţii şi a
gândirii?.”
Şi, iată cum, atât din observaţiile fizicienilor, cât şi din cele ale psihologilor, dar şi a
vechilor înţelepţi, putem crede că fiecare Formă Materială nu este alceva decât o stare de
moment a instabilităţii funcţiilor extrase din Haos şi definite de informaţii ce se interferează
continuu în Cosmos.
Materia Cosmosului este şi nu este în acelaşi timp, totul depinzând de circulaţia
informaţiilor puse în joc de relaţia Materie-Realitate. Ceea ce ne dovedeşte că definitorie nu este
existenţa, viaţa, manifestarea, ci non-existenţa, cea care permite orice, oricând, oricum, şi
mijloacele ei de activare a funcţiilor: informaţiile.
Cercetările făcute până la ora actuală în domeniul fizicii qunatice, ne fac să credem că
aici s-ar afla graniţa dintre Cosmos şi Haos, locul de unde începe expansiunea Materiei. Când
vorbesc despre expansiune nu mă gândesc nici o clipă la faptul că ne aflăm într-un tereitoriu al
dimensiunilor microscopice, ce apoi vor deveni din ce în ce mai mari şi vor sfârşi în cealaltă
extremă, acolo unde dimensiulile sunt imperceptibile pentru că sunt prea mari. De loc nu gândesc
aşa, pentru că Universul este lipsit de dimensiuni, iar expansiunea nu înseamnă organizarea
materiei în strcturi din ce în ce mai voluminoase. Mai bine zis, nu înseamnă doar asta,
expansiunea în spaţiu ar trebui privită ca o consecinţă a modului cum Materia se organizează
pentru a facilita circulaţia informaţiilor într-un mod din ce în ce mai orgnaizat şi superior complex.
Pentru Materia universală, nu este importantă forma sub care se organizează, decât în
masura în care aceasta poate activa funcţiile generatoare de noi informaţii. Organizarea în
structuri superioare, dar mereu perfectibile, se datorează îmbunătăţirii continui a nivelului de
informare, motiv pentru care nici una dintre informaţiile nou create nu trebuie să dispară. Ele nu
trebuiesc conservate ca atare, în Forma Materială ce le defineşte, ci trebuiesc aduse dintr-o stare
recesivă prin refacerea procesului ce a dus la apariţia lor. Or, acest lucru nu se poate face decât
atunci când o funcţie pune elementele materiale în situaţia de a crea condiţiile refacerii
respectivei informaţii.
Cu alte cuvinte o informaţie, practic nu există, există doar un model de organizare a
Materiei într-o funcţie ce poate fi definită printr-o anume informaţie. Ceea ce înseamnă că
Haosul cuprinde tot ceea ce nu există, adică tot ceea ce nu are decât viitor.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 229/394
Modul în care unda acţionează asupra masei seamănă foarte bine cu ceea ce face un
sculptor cu o materie amorfă, nedefinită din care îşi pregăteşte o imagine finală. Diferenţa este
că imaginea Materiei universale nu este niciodată finală. Fiecare Formă Materială, doar pare că
este finală datorită compuşilor săi, în fond însă, în intimitatea ei se produc procese inefabile care
îi schimbă condiţia în fiecare clipă. Nici o Formă Materială nu-şi poate permite să aibă o imagine
finală, stabilă, fixă. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, procesul de expansiune universală s-ar opri,
datorită stopării comunicării.
Universul nu trăieşte decât datorită informaţiilor pe care starea de Dezechilibru le
întreţine. Aceste informaţii trebuie să dea naştere continuu unor funcţii armonizate cu condiţia
prezentă a Materiei. Acest fapt impune ca informaţiile să existe mereu într-o condiţie de non-
existenţă, condiţie din care să poată fi extrase de momentul ce le reclamă. O informaţie nu poate
fi materializată, ci doar funcţia pe care o defineşte are posibilitatea să organizeze Materia după o
soluţie.
Iată de ce, unda trebuie să aibă instrumente care s-o ţină mereu pregătită pentru o stare de
simpatie. Apariţia, în corpul Materiei, a unui moment care să inducă starea de simpatie cu
respectiva undă, o va face pe aceasta să reacţioneze imediat, pentru că acest moment este cel ce
semnalează apariţia unui dezechilibru, în fond o reacţie născută din înfruntarea Materie-Realitate
care a produs un nou element al Dezmărginirii.
Două sunt instrumentele active ale undei: frecvenţa şi lungimea de undă. Aceste
instrumente sunt teribil de importante în procesul Comunicării, ele poartă informaţii desprestarea undei, despre forţa acesteia, despre gradul de simpatie pe care-l poate produce.
Să nu ne imaginăm vreo clipă că unda este definită în afara laboratorului de o singură
frecvenţă şi de o singură lungime de undă. Necesităţile studierii modului de comportare a
corpului negru a făcut ca în laborator să se încerce reducerea fascicolului de unde până la
izolarea unui singur foton. Aceasta a permis să se emită anumite definiţii importante, este
adevărat, doar că în stare naturală avem de-a face cu fascicole de unde, cu benzi de frecvenţă, cu
alte cuvinte cu matricii care permit o particularizare a simpatiilor.
În interiorul unui fascicol de unde, există o multitudine de varietăţi ale frecvenţei şi ale
lungimii de undă, varietăţi ce permit fiecărui foton să răspundă unui semnal particular de
simpatie venit din Materie. Condiţia aceasta de existenţă atât a undei cât şi a masei, impune
specificul unicatului.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 230/394
Universul este alcătuit numai şi numai dintr-un din unicate, diferenţiate prin particularităţi
dintre cele mai subtile. Modul de interacţionare al acestora permite Dezmărginirea şi lărgeşte
capacităţile de Expansionare a Sinelui.
Să nu ne amăgim, în Univers nimic nu seamănă cu nimeni; nimic nu este egalul nimănui;
nimic nu poate găsi modelul fidel, nimic nu poate fi mărginit. Dar, este la fel de adevărat că
puterea asociativă a unicatelor formează matricii care măresc forţa de impact cu Realitatea,
determinând momente importante în crearea Dezechilibrului. Forţa matriciei constă în faptul că
fiecare unicat acoperă o expresie particulară a Realităţii, determinând schimbări pornind de la
orice varietate a informaţiei. Iată de ce, Materia Universală are nevoie de toate formele sale unice
de existenţă pentru a-şi întreţine Comunicarea.
Pentru Materie, importantă este informaţia şi nu forma de existenţă, aceasta din urmă are
un destin perisabil, limitat de condiţiile impuse de Realitatea întreţinută de un anume sistem
informaţional. Atunci când, sub acţiunea Formelor Materiale, sistemul informaţional se modifică
substanţial, dispariţia unora dintre acestea şi apariţia altora are menirea de a armoniza condiţile
Cosmosului. Se poate afirma că fiecare Formă Materială acţionează în permanenţă pentru propria
sa dispariţie cosmică. Toate modificările ce survin pe parcursului unei existenţe, au menirea de a
impune cele mai substanţiale particularităţi, acelea care acţionează cel mai agresiv asupra
Realităţii. Dar, aceste particularităţi sunt tocmai motorul ce împing Forma Materială spre propria
dispariţie, şi înlocuirea ei cu o alta capabilă să acţioneze cu mai multă eficienţă aspura Realităţii.
Aparent diferenţele dintre Forma Materială dispărută şi cea care o înlocuieşte sunt foarte mici,lucru relativ şi profund dependent de starea din acel moment al Dezmărginirii. Din punctul de
vedere al uneia, sau alteia dintre categoriile de Forme Materiale dispariţia cosmică reprezintă o
catastrofă, dar pentru Univers este procesul ce asigură Dezmărginirea Sinelui.
Fiecare expresie a Materiei - de la cea mai simplă, fundamentală: corpusculul; până la cea
mai complexă, superioară: omul -, are menirea de a întreţine sistemul de circulaţie a informaţiilor
în întregul Univers. Iată de ce, Uiversul nu-şi poate permite sub nici o formă să provoace
dispariţia uneia sau alteia dintre categoriile de Forme Materiale fără să fi efectuat un transfer de
funcţii în noua categorie ce se impune în contactul cu Realitatea.
Din această cauză, nici o Formă Materială nu apare sub impulsul hazardului, şi nici nu
dispare datorită acestei cauze, ci totul se datorează modificărilor lente a funcţiilor ce le susţin.
Modificări ce în final duc la dispariţia vechii funcţii şi la apariţia alteia, superioare ca eficienţă în
comunicare, şi care va influenţa decisiv destinul Formei Materiale. Că este imposibil vreunei
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 231/394
Forme Materiale, datorită perisabilităţii sale, să pătrundă şi să înţeleagă sensul adevărat al
evoluţiei universale, este adevărat.
Iată de ce, cercetând istoria evoluţiei Formelor Materiale de pe pământ, antropologii,
biologii, arheologii etc. au constat în repetate rânduri salturi aparent neobişnuite, salturi
determinante de o schimbare inexplicabilă.
Aceste salturi sunt inexplicabile pentru spectatorul care priveşte evoluţia formei din
exterior, pentru că ele au fost preparate lent, prin modificările impuse de acţiunea Formei
Materiale asupra Realităţii. Şi nu numai acţiunea acelei Forme Materiale, ce a suferit saltul, ci a
întregului ansablu de forme contemporane sieşi. Presiunea pe care au exercitat-o asupra Realităţii
a condus la o mobificare bruscă a acesteia, modificare ce necesită influenţa unor funcţii
modificate radical, sau chiar a unor funcţii noi ce s-au preparat în parcursul evoluţiei.
Modificarea radicală apărută în lumea Formelor Materiale – apariţia sau dispariţia unor
categorii – nu face altceva decât să indice forţa de Dezmărginire a Universului. În felul acesta,
Universul îşi poate permite să-şi împlinească Sinele, relevându-şi funcţii noi, care împing
expansiunea în nivele insolite, şi prepară Materia pentru a extrage funcţii noi din Haos. Astfel se
împlineşte condiţia unei continui relativităţi a Universului.
Zbârnâitul vesel
Vorbeam ceva mai sus despre două calităţi fundamnetale ale materiei: frecvenţa şi
lungimea de undă. Putem afirma fără doar şi poate că întreg Universul este o veselă zbârnâială.Tot ce există în Univers, fie undă, fie corpuscul, fie o Formă Materială complexă există într-o
condiţie ondulatorie. De la frecvenţa particulară a quantei, până la interferenţele deosebit de
complexe ce definesc existenţa unui organism sofisticat, totul se exprimă în interiorul unor
frecvenţe ce le individualizează, le fac unice. Mai mult decît atât, frecvenţa indică starea Formei
Materiale, condiţia ei, capacitatea de a simpatiza, sau nu, cu alte fecvenţe. Putem afirma că, baza
comunicării porneşte de la această condiţie a materiei: frecvenţa. Şi mai este un lucru important:
existenţa matricială. Cred totuşi, că fiind doar o preocupare a matematicienilor şi a unei
categorii de fizicieni, condiţia unei existenţe matriceale a rămas o mare necunoscută pentru noi,
muritorii de rând. De cele mai multe ori se alge calea sepărării unei singure variabile dintr-o
matrice pentru a putea fi studiată. Pentru Univers însă, existenţa matricială este condiţia
fundamentală care face posibilă coerenţa şi unitatea relaţiei Materie-Realitate. „Ultimul tip de
spectru prezintă caracteristic un număr de benzi care atunci când sunt studiate cu o rezoluţie
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 232/394
foarte înaltă sunt găsite a fi constituite dintr-un număr enorm de linii spectrale foarte apropiate.
La prima impresie un spectru molecular de bandă se prezintă ca fiind fără speranţă de explicat
din cauza complexităţii.” Dacă acţiunea Materiei asupra Realităţii s-ar face nu cu entităţi
matriciale, ce presupun un număr oarecare de variabile, ci cu unităţi individuale, starea
Uiversului în sine ar fi alta, iar Comunicarea nu şi-ar mai avea rostul. Aşa, însă, fiecare variabilă
a unei matrici, rămânând în condiţia de unicat, trebuie totuşi să contribuie la efectul matricial
global, iar pentru aceasta este nevoie să semnaleze starea dezechilibrului său, să nască informaţii,
deci. Respectivele informaţii modifică efectul global, îl fac elastic, adaptabil, oportunist, cu
intenţia fermă de a modifica continuu Realitatea.
Iată de ce nu sunt întru totul de acord cu faptul că limitele Cunoaşterii se datorează doar
neputinţei unor mijloace tehnice ale unui anume timp istoric. O mare parte din limitele
Cunoaşterii se datorează pur şi simplu inexistenţei anumitor momente ale Realităţii. Ele nu s-au
născut, la acel timp istoric, deci nu puteau fi cunoscute. Iată de ce, Cunoaşterea reia mereu
momente ale Realităţii, abordându-le din unghiuri diferite, ceea ce ne face pe noi să ne mirăm
teribil de rezultate derivate din Cunoaştere, petrecute cu mult timp în urmă, atunci când se părea
nu ar fi fost condiţii ca ele să se întâmple.
Este adevărat că o parte a Cunoaşterii se dedică studierii principiilor fundamentale ale
structurilor Realităţii, din această condiţie se conturează spiritul unei epoci istorice şi se desprind
modalităţile tehnice de abordare a unui act, dar modificările radicale, descoperirile insolite, ce nu
au fost posibile la o anume epocă, faptul că trebuie să constatăm mereu nemărginireaCunoaşterii, se datorează tocmai modificărilor continui din Realitatea care tinde mereu să
Dezmărginească Materia în sine.
Totul este în acelaşi timp limitat şi nelimitat; limitat în raport cu condiţia impusă de
perisabilitatea Formelor Materiale dintr-o matrice, şi nelimitat în raport cu evoluţia impactului
dintre Materie şi Realitate, care nu cunoaşte dimensiuni.
Afirmaţia lui Platon, ca şi credinţa lui Pitagora, că Unu este în acelaşi timp şi unitate şi
pluralitate se probează în aceste condiţii. Ba, mai mult, ne face să înţelegem cum anume
Universul nu depinde de dimensiuni şi nici de Materie, ci mai degrabă de sensul extragerii de
către Comunicare a funcţiilor din Haos.
Nu trebuie nici o clipă să ne imaginăm ca acest sens al extragerii funcţiilor presupune
premeditare, sau scop. El se defineşte odată cu parcursul său, dependent total de jocul impus de
evoluţia Dezechilibrului ce provoacă Dezmărginirea universală, iar aceasta poate fi cauza
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 233/394
fundamentală pentru care Cunoaşterea relevă mereu momente noi. Procesul Cunoaşterii nu se va
opri atâta timp cât Dezmărginirea va continua să întreţină expansiunea Materiei în propriul Sine.
Cred că afirmaţia: Unu este atât unitate cât şi pluralitate – privită prin prisma Comunicării
– merită un pic de atenţie.
O Formă Materială este indubitabil o strctură complexă, o pluralitate care în confruntarea
sa cu Realitatea se confruntă cu diverse Nevoi. Pentru a se putea adapta diferitelor Lipse generate
de o Nevoie, Forma Materială generează o informaţie care se va propaga în întreaga ei strucutră,
iar pentru aceasta este necesar ca aceasta, informaţia, să se descompună în componente ale sale
asimilabile în formele ce compun nivelele de organizare. Trebuie, deci, să se emită matricii
informaţionale corespunzătoare Formelor Materiale ce o alcătuiesc. Aceste matricii, la rândul lor,
odată ce vor excita un anume nivel, se vor descompune la rândul lor, propagându-se către
straturile fundamentale. Conform acestui mecanism, o informaţie se propagă în întreaga strctură
a Formei Materiale, în matricii corespunzărtoare nivelului de organizare.
Din înfruntarea Forma Materială-Realitate s-a născut o Nevoie, adică un moment de
dezechilibru, mai grav, sau mai puţin grav. Acest moment al dezechilibrului este o stare
inefabilă, subtilă, energetică, o undă care pune în mişcare un proces deosebit de complex ce se
propagă spre straturile fundamentale ale formei şi va trece în Haos. Propagarea acestei unde
spre straturile fundamentale ale formei, aduce după ea o excitare a fiecărei matricii ce intră în
alcătuirea Formei Materiale, fapt ce pune fiecare unitate a matricei în stare de dezechilibru şi, în
felul acesta, impune extragerea din Haos a unei unde compatibile vibraţiilor sale. Momentul dedezechilibru generat de Nevoie, la nivelul Formei Materiale şi descompus până la nivel
fundamental, impune extragerea din Haos a unor funcţii care să se supună unui proces de
Compunere prin interferenţe, până când se va naşte un răspuns la nivelul Formei Materiale. În
felul acesta, Forma Materială poate face faţă în conflictul său permanent cu Realitatea.
Pentru că momentul de dezechilibru, născut din confruntarea Formă Materială-Realitate,
are o dinamică extrem de complexă şi de subtilă este nevoie ca Materia să poată găsi căile spre
soluţionarea celor mai inefabile expresii ale acestuia, iată de ce este necesară o existenţă şi o
exprimare matricială.
Aceasta este modalitatea de răspuns a Materiei la provocările continui ale Realităţii. Iar
pentru că, în fapt, Realitatea reprezintă starea de moment a Materiei este nevoie ca aceasta să afle
continuu despre sine în ce condiţie a ajuns. Pentru aceasta, ea trebuie să genereze informaţii,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 234/394
adică să fie capabilă să compună şi să descompună vibraţii, ceea ce permite existenţa unui proces
continuu de adaptare a Materiei la ea însăşi.
Dacă Materia Universului nu ar exista într-o condiţie ondulatorie, ar fi lipsită de
frecvenţă, şi deci, de capacitatea de a comunica modificările ce intervin în fiecare moment al
existenţei sale. Fără această formă de existenţă oscilatorie, legăturile dintre Cosmos şi Haos nu ar
mai fi posibile, iar trecerile permanent subtile dintr-o stare în alta nu s-ar mai putea face.
Haosul şi Cosmosul ar fi două entităţi separate, fără legături între ele; Materia ar exista
într-o formă unică, îngheţată, neevolutivă, pe când funcţiile nu s-ar mai putea transforma în
informaţii care să permită evoluţia. Abia atunci ar fi o pace universală, împănată de fericire
eternă, de armonie şi un perfect echilibru universal, cele două expresii ale Universului: Haosul şi
Cosmosul ar exista într-un perfect echilibru neevolutiv, două entităţi limitate, ceea ce ar
presupune că totul ar fi lipsit de viaţă, de Devenire, de Dezmărginire.
În fond, cînd ne referim la informaţie trebuie să ne gândim la seria de procese fizice ce-o
definesc. Pentru că la nivel fundamental, informaţia este un proces fizic determinat de un
moment de dezechilibru în existenţa unei Forme Materiale, fie ea particulă sau strctură
complexă. Existenţa noastră datorează toate momentele, pe care ni le putem defini şi pe care le
putem traversa evolutiv, frecvenţei şi interferenţei.
Datorită acestor două stări ale Materiei sunt posibile toate procesele de compunere şi
descompunere care definesc inefabilul Dezmărginirii şi al Dezechilibrului, dar care se transformă
în acte ce pot fi apreciate prin simţuri. „ Acestea fiind spuse, am considerat corpul viu ca pe un fel de centru de unde se reflectă asupra obiectelor înconjurătoare acţiunea exercitată de obiecte
asupra sa: în această reflexie constă percepţia exterioară. Dar centrul presupus nu este un
punct matematic; este un corp expus, la fel ca toate corpurile din natură, acţiunii agenţilor
exteriori care ameninţă să-l dezintegreze. Tocmai am văzut că el rezistă la influenţa unor
asemenea cauze. Nu se limitează la a reflecta acţiunea venită din afară; luptă şi astfel absoarbe
ceva din această acţiune. Aici ar fi sursa afectelor. Am putea spune printr-o metaforă că, dacă
percepţia măsoară puterea de reflxie a corpului, afectul măsoară puterea de absorbţie.”
Relaţia, pe care Henri Bergson o descrie în citatul de mai sus, ar fi greu de imaginat în
absenţa frecvenţei şi a interferenţei.
Desigur, dacă ne imagnăm Materia Universală ca pe o entitate lipsită de capacitatea de a
emite şi transmite informaţii, atunci am putea presupune că o acţiune iniţiată într-un anume
punct este rodul unui ansamblu de factori izolaţi care sunt puşi în mişcare de forţe aleatorii, de
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 235/394
pârghii ale hazardului, şi atunci importanţa frecvenţei şi a interferenţei poate fi considerată
minoră.
Dar dacă, acceptăm că un act al Realităţii, născut prin acţiunea Dezechilibrului undeva
într-un punct al Universului, îşi propagă informaţiile sub forma unei unde care va excita întreaga
Materie Universală, atunci frecvenţa şi interferenţa devin factori deosebit de importanţi ai relaţiei
Materie-Realitate, factori care exclud întâmplarea, hazardul.
Într-un asemenea caz, totul este rezultatul lanţului cauză-efect şi fiecare element ce intră
în componenţa Materiei Universale se găseşte într-o legătură directă şi indisolubilă cu celelalte.
El participă atât la crearea unei cauze, cât şi la apariţia efectului, doar că reacţiile sale sunt
specifice nivelului care îl înglobează.
Vîgotski este cel care surprinde foarte exact mecanismul de funcţionare al acestui sistem
de păstrare a unităţii materiei, dar, în acelaşi timp şi de individualizare a acesteia în forme
materiale: „ După cum se ştie, şi în natura organică structura se dovedeşte a fi extrem de strâns
legată de funcţie. Ele sunt unitare şi se explică reciproc. Fenomenele morfologice şi fiziologice,
forma şi funcţia se condiţionează reciproc. Într-o formă cât se poate de generală am putea
indica direcţia în care se produce modificarea structurii, spunând că structura se modifică în
sensul unei mari diferenţieri a părţilor. Strucutra superioară se deosebeşte de cea inferioară, în
primul rând, prin aceea că este un întreg diferenţiat în care părţile disparate îndeplinesc
anumite funcţii şi în care unificarea acestor părţi într-un proces unitar se realizează pe baza
legăturilor funcţionale duble şi a intercorelaţiei existente între funcţii. Werner citează cuvintelelui Goethe care spunea că deosebirea dintre organismele inferioare şi superioare constă în
diferenţierea mai mare a celor superioare. Cu cât orgnismul este mai perfect, cu atât părţile
sunt mai puţin asemănătoare. Uneori, întregul şi părţile se aseamănă mai mult sau mai puţin
între ele, alteori întregul se deosebeşte esenţialmente de părţi. Cu cît părţile sunt mai
asemănătoare cu atât ele se subordonează mai puţin unele altora. Subordonarea părţilor
presupune o corelaţie mai complexă între părţile organismului.”
În structura Materiei universale, nimic nu se află pe acelaşi plan şi nimic nu se găseşte
într-o stare identică, totul se supune regulei funcţionării matriciale, care propune un număr de
variabile cu caractere unice, capabile să dezvolte - prin acţiunea comună - eliminarea unor serii
de dezechilibre şi înlocuirea lor cu altele.
Paradoxal, această stare a Materiei universale cultivă atât promovarea informaţiei, fie prin
descompunere, fie prin compunere, contribuind la menţinerea Universului într-o permanentă
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 236/394
excitaţie, cât şi la individualizarea radicală a fiecarei forme ce intră în componenţa sa.
Participarea fiecărei Forme Materiale variabile la procesul de prelucrare a informaţiei contribuie
atât la conturarea propriei individualităţi, detaşând-o de celelalte variabile, cât şi la lărgirea bazei
informaţiei prelucrate, prin propria contribuţie.
În felul acesta este întreţinută relativitatea Universului, ceea ce va menţine existenţa unui
moment important de dezechilibru care să necesite reacţii specifice. Ori, un moment de
dezechilibru necesită existenţa unor forme de nivelul quantelor, care sunt permanent instabile şi
care pot reacţiona la cel mai inefabil excitant. Alcătuirile complexe sunt rezultatul activităţii de
comunicare dintre particule şi quante, direcţia de dezvoltare a fiecărei variabile a unei categorii
de Forme Materiale este hotărâtă de sensul de comunicare de la nivelul inefabil al quantelor. „Se
pare că o genă de mărime medie este constituită din circa 900-1 500 perechi de nucleotide.
Dacă o succesiune de trei nucleotide codifică un singur aminoacid, înseamnă că o genă formată
din 900 perechi de nucleotide este alcătuită din 300 unităţi de cuvinte cod .” Toate aceste cifre
precizează cu claritate faptul că la nivelul acesta, apropiat de Inefabil, există o activitate extrem
de bogată şi de plină de sens. Dar nu cumva să ne imaginăm că strucutra unei nucleotide
reprezintă o limită inferioară, ea face parte deja din categoria strucutrilor organizate, strucutră
care a rezultat în urma unor eforturi informaţonale.
A fost un drum lung şi a necesitat serii întregi de procese, pentru a se ajunge aici, ceea ce
presupune că bogăţia şi viteza proceselor devine cu atât mai importantă cu cât ne aproppiem de
stare Inefabilîă a existenţei Materiei. Nucleotida este deja o strcutră inteligentă, cu un statut definit, capabil să contribuie la
definirea unei informaţii pentru nivelul superior de organizare al Materiei.
Este foarte greu de crezut în acest moment că mai poate interveni hazardul, fortuitul,
întâmplarea într-un astfel de sistem. Dimpotrivă, se poate afirma, că Materia se plămădeşte
continuu în sensul eliminării accidentelor. Ceea ce pentru noi pare un accident, este doar
rezultatul încercărilor de a defini noi variabile, care să conducă la o abordare mult mai rafinată a
impactului cu Realitatea. Iată de ce, Materia Universală caută căile cele mai sigure pentru a-şi
comunica în întregul ei fiecare informaţie apărută din modificarea Realităţii.
Poziţia faţă de Realitate este aceeaşi, fie ea a unei anume Forme Materiale, fie a
Universului, doar dimensiunile impactului sunt radiacal deosebite. De fapt, nu putem vorbi decât
despre unul şi singurul impact între Univers şi Realitate, pentru că el se produce la nivelul
Materiei. Oriunde se întâmplă, ecoul este comunicat întregii substanţe universale, iar acest fapt
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 237/394
contribuie decisiv la păstrarea coeziunii pluralităţii în esenţa lui Unu. Mai mult, lipsa de
dimensiuni a Universului este hotărâtă de limitele dimensiunilor fiecărei matrice a vreunei Forme
Materiale. Lipsa de sens este dată de forţa cu care fiecare variabilă matricială încearcă să-şi
promoveze individualitatea, unicitatea. Pentru cei care iubesc afirmaţiile fundamentaliste putem
afirma că Universul pur şi simplu nu există, pentru că el nu are o conştiinţă de sine, nu are un
scop şi nici un spirit al evoluţiei.
Pur şi simplu, Universul poate fi categorisit ca o stare fundamentală a Comunicării ce se
caracterizează ca esenţă a sa. Mai simplu spus: Universul este cu totul altceva decât substanţa-i.
Toate acestea te duc cu gândul la neasemuita frumuseţe a alcătuirii universale. Această
pendulare între Existenţă, Non-Existenţă, între Scop şi Lipsa-de-Scop, între Inefabil şi Material,
între Materie şi Realitate, te poate face să exclami asemeni lui Baudelaire:
„Nu ştiu nici eu ce m-a vrăjit
În frumuseţei ei deplină:
Înflăcăratul Răsărit,
Sau Noaptea care mă alină?”
Şi mai trebuie să înlăturăm o pre-judecată, anume aceea a împărţirii materiei în „moartă”
şi „vie”, în anorganică şi organică. Desigur dacă facem acest lucru pentru statisticile de laborator,
pentru clasificările care să înlesnească organizarea unor sisteme ale cunoaşterii, atunci ar fi
acceptabil.
Din nefericire, aceste categorisiri au instalat o falsă imagine şi au încurajat judecăţiletrunchiate şi ne-drepte. Dacă stau şi mă gândesc niţel pot spune că: Materia este o entitate
unică, aflată într-o stare de permanentă evoluţie, rezultată din acţiunile pe care le produce
asupra Sinelui său.
Fiecare formă ce ia naştere din Materie, exprimă modalitatea acesteia de a modela starea
de dezechilibru care s-a născut din impactul pe care ea îl are cu ea însăşi, şi care defineşte
Realitatea. Materia acţionează continuu asupra propriei stări, modificându-i condiţiile şi
realizând evoluţia. Iar pentru a-şi păstra unicitatea este necesar să informeze Întregul despre orice
schimbare ce are loc oriunde în cuprinsul ei.
Aşadar, fie „moartă” sau „vie”, fie anorganică sau organică, Materia este unică,
indisolubilă, unitară şi se deosebeşte radiacal de formele ei individuale, pentru că la nivel
universal ea este rezultatul informaţiilor particulare care circulă şi interferează prin
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 238/394
întreaga structură, ceea ce impune ca formele individuale care o alcătuiesc să se deosebească
substanţial între ele, dar şi de Întreg.
Şi dintr-o dată se iveşte o situaţie nebunească, iar dacă eşti slab de înger ţi se cam taie
respiraţia: în condiţia în care Materia este unică, o Formă Materială poate deveni oricând altă
Formă Materială cu condiţia să-şi modifice sistemul generator de informaţii. Întrebarea este:
poate face asta conştient şi individual, sau este doar rezultatul către care o împing încetul cu
încetul condiţiile evoluţiei? Dar asta ar putea presupune o anume ciclicitate, care împinge mereu
Materia în Propriul Sine, care generează o expansiune în propria fiinţă, mereu spre o Devenire ce
presupune ca Unicul să se transforme mereu într-o altă calitate. Materia devine şi nu devine ea
însăşi, rămâne şi nu rămâne Materie, iar Universul se îndreaptă, odată cu Materia sa, spre o
pierdere a Fiinţei şi spre o Devenire într-o altă Fiinţă, necunoscută, neformulată, dar rezultată
din acţiunea continuă şi controlată a Materiei asupra ei însăşi.
Te copleşeşte gândul,dar... asta e Realitatea.
Zumba, zum
„ La o anumită eneregie deasupra energiei stării fundamentale atomul va fi ionizat.
Această energie este cea mai mică energie la care un electron şi un atom odată ionizat pot exista
complet separaţi unul de celălalt. La acestă energie şi deasupra, «atomul» nu mai există ca un
atom dar noi putem încă considera sistemul constând din atomul odată ionizat şi electron.
Evident, acest sistem poate avea deasupra energiei de ionizare orice energie dorim. Mulţimeaenergiilor posibile sle sistemului constă dintr-un şir de nivele discrete de energie sub energia de
ionizare şi dintr-un continuum desupra acestei energii.”
Atât nivelele de energie discretă de sub nivelul de ionizare, cât şi cele care formează
energia continuă de deasupra, sunt teritorii de manifestare ale unor frecvenţe capabile să exprime
şirul de nivele de energii. Cele care sunt sub nivelul de ionizare sunt responsabile de starea
sistemului, se exprimă sub o anumită formă, şi comunică situaţia în care se găseşte sistemul.
Este, dacă vreţi, nivelul fundamental al informaţiei, extrem de sensibil la prezenţa oricăror alte
frecvenţe cu care ar putea simpatiza şi interfera.
Acest nivel fundamental al informaţiei constituie baza comunicării universale, el indică
starea în care se găseşte particula, şi care sunt tendinţele ei. Tot datorită ferecvenţei, putem afla
informaţii, despre o structură elementară, cum ar fi molecula, iar mai apoi despre structuri tot
mai complexe.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 239/394
Acest sistem informaţional bazat pe percepţia frecvenţei este folosit de organismele
inferioare, dar, într-o măsură din ce în ce mai redusă şi mai nuanţată, şi de organismele evoluate,
la toate nivelele de organizare. Omul, la rândul său îşi bazează o anume proporţie din
informaţiile pe care le consumă, sau le generează, pe anumite frecvenţe, cu toate că a pierdut în
lungul evoluţiei, capacităţi importante de a conştientiza prezenţa acesteia.
La acest nivel comunicarea se produce în termeni radicali, simpli şi lipsiţi de nuanţe. Ea
are menirea de a stabili o relaţie între părţile ce intră în componenţa unui sistem, relaţie ce se
bazează pe simpatie sau antipatie. Energiile pot interfera, sau se pot respinge, fapt din care
rezultă că frecvenţa poate fi prietenoasă, pentru o anume strucutră, sau poate fi primejdioasă.
Organismele, cu cît sunt pe un nivel inferior ca organizare, posedă un sistem cu care se
pot proteja de frecvenţele primejdioase, dar, în acelaşi timp, sunt capabile să creeze relaţii cu
frecvenţele prietenoase.
Este cunoscut faptul că fotonul ultraviolet de bandă C (253,7 nm) este extrem de
periculos pentru organismele vii, datorită acţiunii pe care o are asupra atomului de hidrogen din
componenţa ADN-ului. Prezenţa acestui foton, semnalată fiind de fecvenţa sa, este percepută de
organismele vii, ceea ce denotă faptul că acestea „sunt informate” prin vibraţiile pe care condiţia
oscilatorie a acestuia le emite.
Fotonul trece de la starea quantă la cea de particulă, în prezenţa electronului atomului de
hidrogen, acesta „cade” pe un nivel mai apropiat de nucleu şi rupe legătura pe care atomul de
hidrogen o asigură între cele două enzime ale lanţului ADN. Ruperea acestei legături induce oreplicare artificială a ADN-ului ceea ce are ca rezultat distrugerea celulei.
Organismele inferioare, care nu au posibilitatea să-l evite, suportă consecinţele.
Organismele evoluate, în schimb, cele care au posibilitatea de a evita o zonă iradiată cu
ultraviolete de bandă C, o vor face fără ezitare. Acest fapt poate produce două afirmaţii:
fiecare etapă a evoluţiei este produsă de relaţia memoriei etapelor trecute cu o Realitate nouă;
evoluţia nu ar fi posibilă fără existenţa unui transfer de informaţii în ambe sensuri, atât de la
memorie la actul ultim al acţiunii, cât şi de la actul ultim al acţiunii la memorie.
Privită din afară, de la nivelul la care a ajuns organizarea strucutrii materiale ce poartă numele
om, relaţia dintre o quantă şi un electron al atomului de hidrogen pare dictată de hazard. În fapt,
însă, acestă relaţie este rezultatul unui scop produs de o anume Nevoie. Este adevărat că
definirea acestei Nevoi este dificil de făcut, atâta vreme cât este o asemenea distanţă între
organul cu care noi percepem efectul Nevoii şi împlinirea acestuia. Când spun că este o
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 240/394
„asemenea distanţă” nu mă refer la dimensiunile spaţiale ci la cele ce definesc modul de
organizare al materiei, pentru că acest fapt este deosebit de important în evoluţie.
Un nivel de organizare al materiei odată depăşit, presupune înglobarea sa într-o structură
mai complexă, superior organizată. Cu cât strucutra este mai complexă, cu atât nivelele inferior
organizate devin fundamentale, sunt cuprinse şi sunt „uitate” de către întreg. Organismul, în
întregul său, este cu totul deosebit de părţile sale componente, care funcţionează după cu totul
alte principii şi au cu totul alte scopuri decât întregul.
Un om nu va conştientiza niciodată starea celulelor cel formează, de multe ori nici măcar
pe cea a organelor. Atâta vreme cât, ficatul să spunem, funcţionează normal, eu nu am conştiinţa
prezenţei acestuia. Iar scopul meu, ca şi evoluţia, este diferită de a acestuia, motiv pentru care
este posibil să fac o mulţime de lucruri care intră în conflict cu starea ficatului meu.
Faptele mele vor produce o stare de dezechilibru – dincolo de limita normală - căruia
ficatul trebuie să-i facă faţă; el trebuie să acţioneze pentru a reface echilibrul unei Realităţi pe
care eu o schimb. De la nivelul ficatului meu, dezechilibrul produs de mine este o catastrofă
provocată de hazard, în fapt însă ea a fost rezultatul unei Nevoi a întregului, pe care eu am dorit
s-o sting.
Acest mecanism se propagă în jos, pe scara organizării materiei, până la nivelul
fundamnetal ce desparte Cosmosul de Haos, Haos din care sunt extrase funcţiile care trebuie să
refacă acel echilibru de la nivelul ficatului. Atâta vreme cât ficatul meu găseşte resursele pentru a
putea produce circuitul informaţional către Haos şi dinspre Haos, totul vă fi în regulă pentrumine. Dar, în momentul în care nu mai pot fi extrase din Haos funcţiile care să menţină starea de
normalitate a structurii ficatului meu, acesta îşi modifică structura, pierzând din capacităţile de a
performa, iar organismul meu, în întregul său, va resimţi acest lucru, pentru că celelalte organe,
la rândul lor vor fi aruncate într-o stare de confuzie.
După cum vedeţi, lucrurile nu se hotărăsc la nivelul superior organizat al unei structuri
matriale, ci la nivelul contactului dintre Haos şi Cosmos, acolo unde sălăşluieşte lumea funcţiilor
ce pun în mişcare relaţia Materie-Realitate. Evoluţia începe cu relaţia quntă-particulă, relaţie ce
declanşează procesul care înglobează suma de interferenţe ce vor avea ca rezultat final o funcţie,
iar acestă funcţie va organiza Materia într-o anumită strucutră activă. Şi toate acestea devin
posibile datorită faptului că existăm într-un Univers ondulatoriu, unde frecvenţa are stări de
simpatie şi antipatie.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 241/394
La nivel fundamental, frecvenţa este indiferentă faţă de scop, definitoriu pentru ea este
capacitatea de a simpatiza cu o altă frecvenţă şi a da naştere unei combinaţii anume, sau a
distruge o anume alcătuire materială. Prezenţa unui neutrin într-un nucleu al unui atom are ca
rezultat explozia acestuia datorită prezenţei în plus a unei particule de masă infimă într-o relaţie
stabilă de frecvenţe.
Dacă ar fi să simplificăm foarte mult lucrurile am putea reduce totul la următoarea
schemă: eu produc o stare de dezechilibru pentru ficat, acesta este informat de acest fapt şi
produce la rândul său o stare de dezechilibru pentru componentele sale, acestea se informează şi
produc, la rândul lor stări de dezechilibru pentru compuşi, totul se descompune până la nivelul
Inefabil de contact dintre Cosmos şi Haos, din care sunt extrase funcţiile necesare ca răspuns, iar
procesul se reface în sens invers şi fiecare nivel compune o recţie de răspuns.
Tot ceea ceea ce se va întâmpla în interiorul unui astfel de proces, poate acuza hazardul,
dar la nivelul ultim un scop a declanşat întregul circuit. Şi, iată că, acest fapt ne aruncă într-un
paradox : Universul este lipsit de scop, dar Materia sa acţionează în virtutea unuia, născut din
acţiunea ei asupra Sinelui.
Putem să spunem că, frecvenţele, ce definesc fiecare element fundamental al Materiei,
sunt primele semne ce contribuie la înfăptuirea Comunicării. Fiecare element fundamental este
definit de o frecvenţă unică, asemeni unei amprente. Chiar dacă un aparat de măsură ne va arăta
că un număr x de electroni, să spunem, au aceeaşi frecvenţă, fiecare dintre aceştia există ca
variabilă a unei matrici şi ca atare se manifestă într-o frecvenţă personală, diferită de a tuturor celorlalţi electroni de acelaşi gen.
Dacă vreţi, fiecare electron este o nuanţă a unei benzi de frecvenţă, pe care un aparat o
detectează global. Datorită acestui fapt, fiecare electron va simpatiza diferenţiat faţă de alte
frecvenţe. Starea aceasta a Materiei oferă posibilitatea variabilităţii compuşilor, dar şi
posibilitatea de a evolua în ea însăşi, lărgindu-şi în permanenţă capacitatea de a adapta formele
sale la imperativele Realităţii.
Vibraţiile produse de starea oscilatorie a Materiei, constituie pentru nivelele inferioare ale
acesteia o muzică ce are un sens extrem de exact, ele comunică intenţii şi sunt percepute ca atare.
Din fericire, sau din nefericire – cine poate oare hotărî? – în lumea fundamnetală a Materiei nu
există opţiuni.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 242/394
Elementele fundamentale trebuie să se supună combinaţiilor dictate de scopurile definite
din dezechilibrele apărute în nivelele superioare, iar comunicarea se face în sensul impunerii
unui nou statut şi nu a opţionării pentru un nou statut.
Oscilaţiile unei quante sau a unei particuile devin armonice, frecvenţele lor intră într-o
stare de simpatie, iar cele două elemente intră într-un proces de modificare a stării iniţiale. Fie că
e reversibil, sau ireversibil, procesul respectiv declanşează un lanţ de modificări ce se propagă în
întreaga strcutură a Materiei, până la nivelul de unde s-a produs dezechilibrul.
Acest fapt este extrem de important pentru evoluţie, pentru că datorită lui pot fi
configurate funcţiile ce au ca rezultat combinaţiile ce stau la baza structurilor superior
organizate. Putem afirma că o strucutră ce defineşte o anume Formă Materială este alta în fiecare
clipă, în ea producându-se mereu modificări substanţiale, care pornesc de la nivelul fundamental
şi se propagă până la cel mai proaspăt strat al Întregului. Aceasta fiind modalitatea prin care
Forma Materială rămâne conectată continuu la evoluţia Realităţii, dar şi aceea de a da naştere
unor informaţii ce sunt folositoare în evoluţia Nivelului în ansamblul său.
Fiecare nivel de Forme Materiale reprezintă, la un moment dat, graniţa ultimă şi cea mai
revoluţionară dintre Materie şi Realitate, creat fiind cu scopul de a permite apariţia unui nivel
superior, prin modificări subtile în propria strucutră, modificări care duc la extragerea din Haos a
unor noi funcţii. Odată depăşit, nivelul de Forme Materiale va exista cu misiunea de a menţine
circulaţia informaţiilor fundamentale şi de a lărgi plaja de soluţii în cazul unor situaţii limită.
Fiecare nivel de Forme Materiale, are capacitatea de a reactiva anume informaţii recesive, de a putea transforma anume avataruri în funcţii active. Dacă înfruntarea Materie-Realitate impune o
anume soluţie şi instaurează o anume formă de Dezechilibru, acesta va găsi în interiorul Materiei
acea informaţie recesivă capabilă să dezvolte funcţiile care să conducă la soluţiile de stingere a
acelui dezechilibru. În aceste condiţii, vor apărea forme ce nu au putut fi dezvoltate într-un
anume stadiu de evoluţie.
Faptul că Universul îşi Expansionează propriul Sine, că împinge Devenirea către nivelele
cele mai subtile ale propriei Materii, impune acesteia capacitatea de a putea dezvolta o direcţie
de Expansiune din orice punct şi din orice moment al său. Pentru aceasta, Materia nu trebuie să
piardă nici o funcţie, nici o structură, odată create, ci doar să le transforme continuu în forme mai
apropiate de Realitate.
Poate fi acesta motivul pentru care frecvenţa este forma fundamentală de comunicare a
Materiei, ea îşi dezvoltă funcţiile până la nivelele ultime, superior organizate. Putem spune chiar:
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 243/394
din ea se dezvoltă toate celelalte mijloace de comunicare ce au ca rezultat superior naşterea
semnului.
Dar, să nu ne imaginăm că sistemul de comunicare indus de către frecvenţă este direct şi
simplu, că informaţia se propagă din nivel în nivel, organizând pur şi simplu funcţiile structurii.
Dimpotrivă, drumul informaţiei este sinuos şi extrem de complex, ea este nevoită să revină de
multe ori în nivele inferioare pentru a activa funcţii recesive care devin necesare în procesul de
reorganizare a Materiei, ca apoi să-şi continue traseul impus de un anume moment de
dezechilibru, până la ultima consecinţă.
Propagarea – fie ea prin compunere, fie prin descompunere – este un proces ce nu
încetează niciodată în Univers. Ea menţine atât Haosul cât şi Cosmosul în stare activă şi
coerentă, fîcând posibilă adaptarea Materiei la momentele de Dezechilibru pe care le traversează
datorită acţiunii ce o exercită asupra ei însăşi.
În cazul acesta, Interferenţa poate fi considerată cel de al doilea element fundamental şi
extrem de important al Comunicării. Datorită Intreferenţei, frecvenţele se pot compune şi
descompune, alimentând continuu strucutra materială cu informaţii despre momentele
Dezechilibrului. Nu putem spune: momente grave, sau mai puţin grave, pentru că ele, momentele
nu pot fi clasate după o ordine a gravităţii. De regulă, momentele Dezechilibrului trebuie să fie
lipsite de gravitate, pentru a păstra Materei posibilitatea de a-şi orgniaza reacţia.
Atunci când un moment al Dezechilibrului este grav, atrage după o sine o catastrofă în
sânul unor categorii de Forme Materiale, pentru că acestea nu sunt pregătite să se informeze pânăla ultima consecinţă şi, drept urmare, nu pot da naştere unor funcţii care să organizeze mijloace
de adaptare. Dar, respectiva catastrofă nu este indusă categoriei de Forme Materiale din exterior,
ci se datorează, în cea mai mare măsură, atitudinii pe care compuşii categoriei au avut-o faţă de o
Realitate.
După cum am afirmat mai sus, fiecare Formă Materială, sau categorie de Forme
Materiale, acţionează oportunist asupra unui moment de Realitate, încercând prin acţiuni
permanente să producă o stare de armonie cât mai completă, între condiţia lor şi condiţia
momentului. Doar că, fiecare astfel de acţiune are o influenţă decisivă asupra fiecărui compus al
momentului de Realitate, şi sfârşeşte prin a determina o transformare radicală a condiţiilor
acestuia. O astfel de transformare a momentului de Realitate nu înseamnă altceva decât
împlinirea prosesului de Dezmărginire, prin adăugire unor noi calităţi, până la momentul
respectiv necunoscute.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 244/394
Dezechilibru instalat va fi profund, uneori atât de profund încât categoria de Forme
Materiale este pusă în imposibilitatea de a mai putea realiza o armonizare oprtunistă, şi va fi
copleşită de noile condiţii.
Fiecare moment de dezechilibru este urmarea firească a acţiunii Materiei asupra ei însăşi,
iar aceasta va hotărî în bună măsură – la nivelul Universului – care este nivelul de
Dezmărginire.
Este foarte posibil ca momentele de Dezmărginire să nu se suprapună la nivel Universal,
ceea ce înseamnă că Universul în sine nu este pus niciodată în situaţia unui moment de
dezechilibru catastrofal. El se Dezmărgineşte prin acţiunile succesive ale diferitelor categorii de
Forme Materiale, niciodată pin Dezmărginirea Materiei în totalitatea ei.
Calitatea Momentului de Dezmărginire produs, poate induce forme extrem de brutale de
dezechilibru, cu un efect de genul bulgărelui de zăpadă, şi tocmai de aceea, Materia caută să se
păstreze într-o stare continuu informată asupra noilor condiţii.
Materia trebuie să fie informată continuu la nivel universal, ca atare de la starea
fundamentală şi până la ultima sa consecinţă ea este rezultatul Comunicării. Dar ceea ce devine
cu adevărat straniu, pentru capacitatea noastră de a percepe fenomenele universale, este faptul că,
cel puţin noi oamenii, nu putem percepe cu adevărat unde este nivelul fundamental şi unde este
nivelul ultimei consecinţe. Chiar dacă, din raţiuni dictate de Cunoaştere, noi clasificăm Formele
Materiale după diverse criterii, niciodată nu putem stabili cu claritate o ordine firească şi
capabilă să nu lase în urmă o multitudine de semne de întrebare. Încercările repetate de a darăspunsuri infailibile au fost sortite eşecului, au rezistat doar cât să traverseze momente scurte şi
iluzorii, iar fiecare răspuns a fost însoţit de o cohortă de îndoieli.
Ppoate fi considerată, sau nu o erezie afirmaţia ce urmează : Materia Universală este
organizată după principii care impun ca fiecare Formă Materială să reprezinte şi să reproducă
continuu începutul şi sfârşitul Universului, punctul din care începe Expansiunea şi care este
capabil să dea naştere permanent unor noi calităţi dimensiunilor; prin el trecând în fiece clipă
informaţii esenţiale din întreaga substanţă universală.
Lipsa de dimensiuni, de scop şi de existenţă a Universului impune necesitatea ca fiecare
Formă Materială să fie determinantă de un set specific şi riguros de: dimensiuni, scop şi
existenţă; iar acest lucru nu ar fi de fel posibil dacă, nu ar fi Comunicarea starea fundamentală a
Universului, stare care cuprinde atât Haosul cât şi Cosmosul.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 245/394
Nu trebuie să înţelegem că voi modifica afirmaţia: „la început a fost Cuvântul”; cu: „ la
început a fost Comunicarea”. De fel, doar că noile momente ale Cunoaşterii ne pot îndreptăţi să
credem că, fundamnetal, Comunicarea motivează principiile de funcţionare ale tuturor Formelor
Materiale, fie ele complexe, fie ele de tot simple. Şi că instrumentele ca: frecvenţa, interferenţa,
compunerea, descompunerea stau la baza existenţei, motivată de Dezechilibrul Universal.
Oricât ar părea de nefiresc, absurd şi de neconceput, totul se datorează unor procese atât
de depărtate de capacitatea de a fi percepute datorită înglobării, de a fi analizate cu mijloacele
riguroase ale cunoaşterii, atât de nesupuse înţelegerii, încât se încearcă mereu a fi eliminate din
povestea care începe cu: „La început a fost...”
Şi totuşi!
Şi totuşi, Aristotel încearcă să ne facă să înţelegem că există o mecanică a relaţiilor care
are un sens, o direcţie: „ În strânsă legătură ce cele de mai sus se pune întrebarea dacă
numerele, corpurile, suprafeţele şi punctele sunt substanţe independente sau nu. Căci dacă nu
sunt, nu ne putem explica ce este Fiinţa şi ce sunt substanţele lucrurilor. Căci însuşirile,
mişcările şi relaţiile, stările şi raporturile se pare că nu semnifică substanţa nici unui lucru, căci
ele toate sunt predicatele unui substrat şi nici unul din ele nu constituie un obiect concret. Pe
lângă acelea care par, în cea mai mare măsură, a însemna substanţa în sine, adică Apa,
Pământul, Focul şi Aerul, din care sunt alcătuite corpurile compuse, apar stările de cald şi de
frig şi altele asemănătoare, ca atribute nu ca substanţe independente, şi numai corpul căruia îi
revin aceste determinări subzistă ca o realitate şi ca o substanţă independentă. Dar corpul esteo substanţă într-o măsură mai mică decât t suprafaţa lui, precum aceasta e o substanţă într-un
grad mai mic decât linia, iar aceasta într-o măsură mai mică decât punctul şi unitatea. Căci
corpul e doar determinat de acestea. Ele pot, pe cât se pare, să existe şi fără corp, dar este peste
putinţă ca corpul să existe fără acestea.”
Potrivit lui Aristotel, un principiu este cuprins într-o fiinţă, ea funcţionează datorită
funcţiilor pe care el le instaurează, el reprezintă stutus-ul acelei fiinţe, şi ca atare este firesc ca el
să nu se supună cunoaşterii, nici el şi nici funcţiile fundamentale care sunt cuprinse în principiile
de funcţionare ale unor compuşi ce intră în componenţa respectivei fiinţe, adică fac parte dintr-
un alt set de dimensiuni, unui alt scop şi a unei alt fel de existenţe menite să faciliteze
configurarea de informaţii specifice nivelului compusului.
O astfel de erezie ne obligă să imaginăm Uiversul compus din instrumente capabile să
configureze nivele, fragmente, părţi ale informaţiilor care circulă în întregul său cu scopul de a
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 246/394
menţine acurateţea Dezmărginirii. Când spun mereu Dez-marginire, am un sentiment ciudat,
pentru că margini este un teremen ce dă o imagine prea concretă de spaţiu, iar procesul la care
mă refer are foarte puţine legături cu spaţiul.
Dez-mărginirea Universului nu se referă la spaţiu, pentru că Universul, aşa după cum am
convenit, sper, este lipsit de această dimensiune. Dezmărginirea ar trebui să reprezinte
capacitatea Materiei de a expansiona în ea însăşi, pe toate planurile şi sub toate formele, dând
naştere continuu la noi seturi de dimensiuni spre direcţii ale Devenirii care să permită
Universului păstrarea lipsei de existenţă.
Iată de ce, Materia trebuie să aibă ca şi calitate primordială, capacitatea de a configura
informaţii pentru toate nivelele ce intră în componenţa sa.
Materia este o formă compusă, continuu străbătută de informaţii despre starea sa, şi
pentru aceasta, ea trebuie să creeze continuu Forme Materiale capabile să configureze informaţii
de nivel, cu rolul de a facilita compunerea şi descompunerea acestora, ceea ce reprezintă
mecanismul fundamental al Dezmărginirii.
Di căluţule, di!
Avem două puncte A şi B, între aceste două puncte este o distanţă oarecare, care trebuie
străbătută. Ca să porneşti din punctul A şi să ajungi în punctul B îţi trebuie, oricum ar fi, un
mijloc de propulsie, fie el propriile tale picioare, fie un mijloc de transport. Un mijloc care să te
împingă din punctul A în punctul B, pentru că oricare ar fi modalitatea de transport, în final totdespre împingere vorbim şi atunci când ne referim la muşchi, dar şi dacă ne gândim la cel mai
performant motor. La nivelul nostru de existenţă, când ne referim la mişcare, ne gândim
întotdeauna la modalităţile prin care putem împinge un obiect oarecare din punctul A până în
punctul B.
Mişcarea este o acţiune care ne preocupă foarte mult, căreia îi acordăm o atenţie
deosebită, fie că vrem să ajungem la vecinul de vis-a-vis, fie că dorim să vizităm una dintre
planetele sistemului solar. Ea, mişcarea înlesneşte fiecărei Forme Materiale accesul la o anume
formă de Expansiune, la cea mai simplă formă de Expansiune.
Dar, chiar dacă este o formă simplă, oferă capacitatea de a putea lărgi câmpul
informaţional. Această formă de Expansiune ne pune în contact cu noi teritorii informaţionale,
mărind şansa de a produce o mutaţie, o schimbare radicală în parcursul evoluţiei. Expansiunea
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 247/394
oferă posibilitatea ca o anume informaţie din noul teritoriu să declanşeze un proces spectaculos
de transformări în interiorul Formei Materiale.
De mult, de tot, la începuturile manifestărilor industriale, calfele erau obligate să facă o
călătorie lungă, de câţiva ani, în parcursul cărei trebuiau să poposească pe la câţiva meşteri
faimoşi din ţări diferite.
Era o călătorie de iniţiere, de multe ori primejdioasă, cu consecinţe dramatice, dar oricum
ar fi fost, în final îmbogăţea ucenicul prin contactul direct cu situaţii şi personaje insolite. Acesta
era nevoit să facă faţă unor provocări neaşteptate, unor situaţii dificile sau doar aventuroase, şi
toate acestea îl transformau încetul cu încetul aducându-l la condiţia pe care breasla convenise
că trebuie s-o îndeplinească un meşter: înţelepciunea.
Suma de experienţe, cu toate avatarurile şi consecinţele derivate, pe care tânăra calfă o
traversa într-un timp relativ scurt, producea indubitabil transformări însemnate de personalitate.
Cel iniţial, plecatul dintr-un climat în care responsabiităţile reveau altor persoane; grija
sa fiind doar aceea de a asimila deprinderi, era silit, ca rând pe rând, să traverseze experienţe care
îi solicitau participarea integrală. Toate acestea produceau modificări repetate în structura
personalităţii sale.
Suma de evenimente şi experienţe trăite în lungul călătoriei, oferea o şansă îndestulătoare
pentru calfă, de a trece de la statutul de protejat la cel de proteguitor, de la cel care trebuie să
înveţe, la cel care va învăţa pe alţii. Călătoria trebuia să-l împlinească ca făptură socială, cu
îndatoriri şi responsabilităţi faţă de meserie şi de generaţiile ce vor veni, ori un astfel de statut presupunea o bogăţie de fapte asimilate, de soluţii ivite din situaţii limită. Presupunea, de
asemeni, respectul învăţat prin contactul direct, admiraţia însămânţată de exemple vii, însemna
să înveţi a-ţi socoti bine faptele, a şti să-ţi măsori puterile cum se cuvine, să îndrăzneşti cu
măsură şi să apreciezi ceea ce primeşti.
Călătoria obligatorie a calfei era o etapa hotărâtoare pentru, de acum, nici prea tânărul
om, dar nici atât de bătrân încât să nu mai conteze. Exerciţiul expansiunii începea pe tărâmul
geografiei, datorită traseului pe care urma să-l străbată, şi sfârşea, hăt, în acele meleaguri
spirituale ce aveau să-i hotărnicească existenţa.
Acest lucru îmi aduce aminte de aporia Săgeata a lui Zenon
În punctul A stă un arcaş care vrea să trimită o săgeată în punctul B, în care se află o ţintă.
Dar pentru a ajunge în punctul B săgeata ar trebui să treacă prin mijlocul distanţei segmentului
A-B, adică punctul C. Pentru a ajunge să străbată punctul C, săgeata trebuie însă să străbată
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 248/394
mijlocul distanţei A-C, adică punctul D. Ca punctul D să fie străbătut de săgeata buclucaşă, însă,
aceasta trebuie să treacă prin mijlocul distanţei A-D, adică punctul E. Şi judecata se repetă până
cînd, prin reducţie, putem constata că totul este doar o iluzie subiectivă şi că, de fapt, săgeata nu
pleacă niciodată din punctul A.
S-au scris biblioteci întregi, şi minţi strălucite au încercat să confirme sau să infirme
această aporie, ca, de altfel, toate celelalte paradoxuri ale filosofului. Nu adevărul, sau falsitatea
acestei aporii mă interesează în momentul de faţă, ci un exerciţiu de extrapolare.
Calfa noastră pleacă din punctul A şi trebuie să ajungă în punctul B, dar în cale a sa este
obligatoriu să treacă printr-o serie de accidente, mai grave sau mai banale. Această serie de
accidente va începe obligatoriu cu un prim accident, care se constituie într-o primă ocazie pentru
tânărul om de a expansiona într-un alt teritoriu, pe un alt tărâm: filosofic, moral, juridic,
emoţional etc. Accidentul, survenit într-un spaţiu geografic, deschide o revelaţie spre un alt nivel
de Realitate, nivel care va contribui, într-un fel sau altul, la modelarea stării acelei Forme
Materiale, numită calfă. Să nu vă închipuiţi cumva că modelarea se va petrece doar în plan
emoţional. Nici vorbă, modelarea străbate toată strucutura, reordonând contribuţia compuşilor,
funcţionarea acestora.
Fiecare accident, fiecare întâmplare generatoare a unui moment de dezechilibru, induce în
întreaga structură o activitate complexă care se dezvoltă în două direcţii: una se îndreaptă spre
straturile fundamentale, de unde va extrage acele funcţii necesare pentru a contribui la reducerea
dezechilibrului resimţit; cealaltă va semnala dezechilibrul celorlalte Forme Materiale, fie ele dinaceeaşi categorie, fie din categorii diferite.
În felul acesta întreaga Materie este străbătută de informaţii ce provin, în fond, dintr-o
anume stare a ei.
Din nefericire, sau din fericire, fiecare din aceste procese este ireversibil şi exclude şansa
de a se mai putea reveni la o stare originară. Odată asimilată o experienţă, ea marchează Forma
Materială, o modifică, fără să-i ofere şansa să mai revină la vechiul format. Iată de ce, în
parcursul existenţei noastre, fie că ne dăm seama, fie că nu, în fiecare clipă fiinţa noastră moare,
dar, în aceeaşi clipă, ne naştem într-o altă nouă strcutură, de parcă am fi acel şarpe ce-şi leapădă
pielea ce nu-l mai încape. Ori, lucrul acesta nu s-ar putea petrece dacă întreaga noastră
strcutură nu s-ar modifica, permiţând noilor funcţii să-şi intre în drepturi şi să guverneze
stadiul cel nou pe care l-am atins.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 249/394
Mecanismul este valabil pentru modul de a exista a totalităţii Formelor Materiale, ceea ce
face ca ele să se informeze reciproc şi să producă o sumă de interferenţe care să contribuie la
legăturile foarte puternice ale Materiei în Univers. Cum sunt aceste legături la nivelul
Universului este foarte greu de imaginat, cel puţin pentru o minte ca a mea. Dar ele induc reguli
foarte active în fiecare nivel de existenţă. Fiecare categorie de Forme Materiale resimte limitat
manifestarea informaţiilor provenite, datorită mecanismelor de Compunere şi Descompunere a
acestora.
Calfa, străbătând Accidentul nr. 1, va ieşi din el modificat şi va intra în Accidentul nr.2 o
altă persoană decât cea care a plecat din punctul A, originar, al călătoriei. Lucrurile se vor
petrece la fel pentru fiecare dintre accidentele călătoriei, contribuind astfel la procesul de iniţiere
a acestuia, proces care era la mare cinstire în acele vremi, dar care şi-a pierdut cu totul
importanţa în zilele noastre când a fost înlocuit cu instrucţiunile de folosire, adică cu aplicarea
întocmai şi fără implicare a experienţei altuia, descrisă punctual.
Şi iată cum, aporia „Săgeata” a lui Zenon se dovedeşte a fi cu totul adevărată.
Săgeata aflată în punctul A nu va ajunge niciodată în punctul B. În acest punct va ajunge
o cu totul altă săgeată, odată ce a fost nevoită să traverseze realităţile tuturor celorlalte puncte ale
parcursului.
Iniţierea presupunea tocmai provocarea anumitor experienţe pe care subiectul trebuia să
le abordeze fără o pregătire prealabilă. Ea, iniţierea conţinea un miez misterios, tainic care avea
menirea de a provoca în subiect o putenică stare emoţională, chimică. Insolitul, neaşteptatul,surprinzătorul erau mijloace de iniţiere, modalităţi de a provoca dezechilibre importante, tocmai
pentru ca cel supus unei astfel de proceduri să-şi folosească forţele la intensitate maximă.
Desigur, pentru noi o astfel de atitudine este una brutală, primitivă, inacceptabilă, dar procesele
strucutrale care se produceau în cel supus iniţierii erau de o forţă formatoare ce nu poate fi atinsă
de tehnicile şi mijloacele moderne, care încearcă să excludă tocmai provocarea unui
dezechilibru.
Un astfel de proces, presupunea fără îndoială victime, dar acest fapt era considerat
indicele de selecţie cuvenit demnităţii unui anume rang, nivel, stare. Mândria de grup,
demnitatea rangului, conştiinţa nivelului de importanţă, impunea un astfel de sacrificiu, pentru că
la o anume demnitate nu pot accede decât cei capabili.
De la omul primitiv ( „ Căci, la urma urmelor, asemănările noastre cu primitivul sunt
mult mai numeroase decât deosebirile; ceea ce avem comun cu el şi reţinem în mod deliberat ca
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 250/394
fiind adevărat şi folositor datorăm strămoşilor noştrii primitivi care au câştigat încetul cu
încetul prin experienţă şi ne-au transmis prin moştenire ideile aşa-zise fundamentale, pe care
suntem înclinaţi să le socotim originale şi intuitive.”) - şi până la generaţiile pe care le cunoştem
direct, nemijlocit şi ale căror fapte ne pot influenţa prin contact curgerea, ne pot modifica
destinul.
Tot acest segment de existenţă hotărăşte că: „Suntem asemenea moştenitorilor unei avuţii
care a fost transmisă de atâtea veacuri, încât amintirea celor care au strâns-o s-a pierdut în
vremuri şi stăpânitorii ei actuali o consideră posesia originară şi inalterabilă a vieţii lor încă de
la începutul lumii.”
Cele două citate au fost folosite pentru a încerca să afirm că există o formă de comunicare
cu mult mai directă, esenţială, naturală decât cea a semnelor, fie ele iconice sau sonore, un act
care se produce în acele momente în care strucutra Formei Materiale se reorganizează; când un
moment de dezechilibru a declanşat o anume chimie ce traversează întreaga strcutură, până la
nivelele fundamentale, până la contactul cu Haosul din care îşi extrage funcţiile trebuincioase. În
aceste momente sunt generate energiile necesare pentru funcţionarea viitoare a întregii structuri,
dar şi pentru interferenţele cu energiile altor Forme Materiale.
Aceste energii marchează un anume moment pe scara timpului, fie el mai lung sau mai
scurt, şi produc efectul de comunicare despre care vorbeam mai sus. Desigur că, odată generate,
energiile acestea produc efecte până la consumarea lor, ceea ce face ca procesele derivate să fie
de neoprit. Acesta fiind unul dintre motivele pentru care vechii învăţaţi se temeau de anumiteacte şi spuneau că pun în pericol existenţa însăşi, Universul chiar.
Eu cred că sunt puse în pericol anumite forme ale existenţei, anumite segmente
particulare, nu întreaga existenţă a Universului. Acestuia îi poate fi modificat doar sensul,
direcţia evolutivă, traseul în care se dezvoltă expansiunea, şi nimic altceva.
Dar existenţa Inefabilă a acestui gen de comunicare, ne face să nu mai ţinem cont de ea,
iar lipsa acelor înţelepţi dedicaţi, care să vegheze ca ea să se păstreze vie, să-şi producă efectele,
ne determină să ne îndepărtăm şi să preferăm mijloacele unor procedee de tot superficiale. Când
afirm că lipsesc înţelepţii de o anumită formaţiune nu mă gândesc nici o clipă că ei nu mai există
fizic, ci pur şi simplu că înţeleciunea lor îşi restrânge aria de influenţă atât de mult încât efectul
aproape piere, acoperit de maldăre de fleacuri sforăitoare şi viu colorate.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 251/394
Cunoştinţele unei astfel de categorii de înţelepţi devin tot mai esoterice, şi, ca atare,
respinse, pentru că cel mai greu lucru de aceptat şi de sesizat este tocmai Inefabilul, atunci când
te îndepărtezi de zona în care el poate fi resimţit şi dovedit manifest.
Orice act menit să elibereze energii este hotărâtor, pentru că ele, energiile eliberate
hotărăsc indubitabil direcţia existenţei colective dar şi individuale. Odată eliberată, suma de
energii nu mai poate fi oprită până la consumare, până la asimilarea în anumite Forme Materiale,
prin interferare. Ele trebuie să definească un anume nivel al Devenirii pentru a da naştere unor
informaţii de care Dezmărginirea are nevoie în procesul de întreţinere a veşniciei Universului.
Fiecare incident, fiecare moment al Dezmărginirii, naşte o energie ce se constituie ca un punct
marcat în expansiunea Materiei în Sinele său.
Orice s-ar spune, iniţierea era un exerciţiu demn de a fi repetat mereu, şi poate că ar
trebui recâştigat ca experienţă chiar dacă forma sa ar trebui adaptată la noile condiţii ale
existenţei, pentru că astfel am putea ajunge să înţelegem o stare de comunicare fundamentală:
„ N-avea să-mi spună
Nimic pământul? Tot pământu-acesta
Neândurător de larg şi-ucigător de mut,
Nimic?”
Tot ce încerc să susţin prin această argumentaţie este că: expansiunea – fie ea sub forma
fizică, geografică; fie sub forma sa metafizică – impune comunicarea fundamentală specifică,
datorită faptului că orice teritoriu, de orice fel, dă naştere unor informaţii care declanşează procese de transformare structurală, în Forma Materială supusă acestui procedeu. Pentru ca
Materia să-şi poată păstra esenţa oportunistă este nevoie că fiecare matrice a sa să expună fiecare
variabilă la un contact nemijlocit cu Realitatea.
Variabila va da naştere unei comunicări fundamentale specifice, sub forma unei
experienţe unice. Informaţiile rezultate dintr-un asemenea proces, vor interfera şi vor forma
experienţa fundamentală unică a matricei, care la rândul său va interfera cu experienţa
fundamentală unică a altei matrici de gen şi aşa mai departe.
Ori, pentru a se împlini acest proces, este nevoie de Mişcare sub toate formele sale
existente: deplasare, organizare-reorganizare, asimilare-eliberare, compunere-descompunere etc.
Toate acestea sunt instrumente ale Expansiunii născătoare de informaţii pe care Materia le pune
în circulaţie pentru propia sa Dezmărginire.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 252/394
Vino, vino, iubite fruct .
Când ne referim la mişcarea întreţinută de Formele Materiale complexe, superior
organizate, cu certitudine trebuie să ne gândim la un mijloc de împingere, dar nu trebuie să
renunţăm la a cauta o diferenţă de potenţial, pentru că aceasta există indiferent de forma sub care
se realizează mişcarea, deplasarea..
Pentru Formele Materiale primordiale, forma forţei care realizează mişcarea se schimbă,
nu mai este vorba de o forţă de împingere ci de una de atracţie. La prima vedere nu ar fi vorba
de vreo diferenţă, atracţie sau împingere vorbim de o forţă care pune în mişcare o Formă
Materială. Dar lucrurile nu sunt chiar aşa: în cazul împingerii Forma Materială trebuie să
dezvolte ea forţa care s-o pună în mişcare fie prin mijloace interioare, fie exterioare.
În cazul atracţiei, vorbim doar de mijloace exterioare ale căror efecte se revarsă asupra
formei implicate. Însă pentru ca aceste efecte să se producă este nevoie de o relaţie de simpatie
între frevenţa, emisă în spaţiul în care se produce diferenţa de potenţial, şi Forma Materială.
Dacă această relaţie nu se instalează, Forma Materială primordială nu va resimţi diferenţa
de potenţial, şi ca atare nu va intra în relaţie.
Diferenţa de potenţial se instalează în urma dezechilibrului datorat unui proces
oarecare şi generează anumite frecvenţe care declanşează prin simpatie un număr de forţe de
atracţie. La nivelul graniţei dintre Cosmos şi Haos, frecvenţa, prin presiunea creată, va impune
detaşarea unei (unor) unde energetice, a unei (unor) quante, care ar trebui să echilibreze stareaFormei Materiale generatoare a diferenţei de potenţial. Frecvenţa generată atrage quanta,
determinând-o să se deplaseze către Forma Materială aflată în această stare. Respectiva stare de
atracţie este resimţită doar de acea frecvenţă particulară care poate deveni simpatică cu frecvenţa
emisă de către Forma Materială aflată într-o diferenţă de potenţial.
Trebuie să ne gândim, însă, că nu avem de a face cu un fenomen local, care se consumă
doar la aces nivel, ci că se ajunge la această situaţie prin descompunerea informaţiei generate de
către o stare de dezechilibru venită din straturile superioare ale Materiei, care încearcă să impună
o reacţie de compunere a unei informaţii noi care va face transeul în sens invers, reorganizând
întreaga masă a Materiei şi constituindu-se ca un răspuns la starea de dezechilibru originară.
Diferenţa de potenţial, emite un număr de matrici, cu un număr oarecare de miulţimi de
variabile care se exprimă prin frecvenţe particulare ce determină atragerea anumitor quante sau
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 253/394
particule fundamentale. Acestea se deplasează, nu prin mijloacele lor, ci determinate de forţa de
atracţie, ca atare nu sunt împinse către, ci atrase de.
Atunci când eu mă deplasez din punctul A în punctul B, o fac datorită propriei mele
voinţe şi cu scopul de a determina punctul B să acţioneze în favoarea mea. Atunci când o quantă
este atrasă de o particulă primordială o face din voinţa acesteia din urmă şi acţionează în
favoarea scopului impus de aceasta. Un astfel de mecanism de funcţionare este hotărâtor pentru
modul în care trebuie să se organizeze şi reorganizeze o Formă Materială.
Lucrurile devin cu totul spectaculoase atunci când ne referim la materia organică care
presupune o activitate informaţională extrem de bogată, fapt care înseamnă o continuă
diversificare a modalităţilor de comunicare. Acest lucru nu se poate face decât prin îmbogăţirea
continuă a sistemului fundamental de extragere a unor funcţii din Haos.
Şi mai presupune ceva: inexistenţa unui Început, a unui Act Prim care să ducă la un lanţ
cauzal. Înseamnă că Nimicul, Haosul este o entitate virtuală care poate deveni activă atunci când
cea mai neînsemnată tensiune reclamă necesitatea unei funcţii. Haosul, Nimicul constituie
entitatea din care sunt provocate mereu, mereu Începuturi de către Necesitate, dar care – ea însăşi
- este lipsită de Început.
Putem spune deci, că Haosul este o entitate virtuală în afara Necesităţii.
Heidegger rezumă un astfel de principiu la ceea ce este legat de om, de fiinţarea sa. Ori,
acesta nu este de fel un principiu al speciei om, ci al întregii Materii, ori cât de greu de crezut ar
părea.Dar să vedem ce spune Haidegger: „ Dasein-ul uman – adică o fiinţare care se află în
mijlocul fiinţării şi se raportează la fiinţare – există în aşa fel încât fiinţarea este întotdeuna
manifestată în întregul ei. Caracterul acesta de «întreg» nu trebuie înţeles anume, căci
apartenenţa lui la Dasein poate să rămână ascunsă. Dimensiunile unui atare «întreg» sunt
variabile. Caracterul de «întreg» este înţeles fără ca întregul fiinţării manifeste să fie, la rândul
lui, surprins anume chiar cercetat şi lămurit «pe deplin», în toate corelaţiile sale specifice, în
toate zonele şi straturile sale. Această înţelegere anticipator-cuprinzătoare a caracterului de
întreg reprezintă, însă, trecerea-dincolo către lume.” Toate afirmaţiile filosofului sunt valabile
pentru Materie în sine şi reprezintă esenţa Existenţei Cosmosului, în care fiece informaţie nou
ivită are menirea de a inunda întreaga sa fiinţă şi a menţine capacitatea de reorganizare a
Materiei pentru a fi continuu propria sa Realitate.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 254/394
Dacă ar fi să ne luăm după aparenţele pe care le impune existenţa noastră perisabilă, ca şi
după cunoştinţele pe care le avem, am putea crede că singurul sistem care evoluează continuu
este societatea umană, care se foloseşte de structuri informaţionale ce acţionează ca nişte
memorii, şi la care putem apela ori de câte ori este nevoie. Dar această convingere este doar o
impresie falsă: Întreaga Materie evoluează şi se reorganizează continuu conform funcţiilor
impuse de noile condiţii ale Realităţii.
Ea, Materia, respectă un proces implacabil de modificare continuă a Realităţii, de
dezvoltare a calităţilor ei oportuniste care sunt – în fapt – ucigătoare pentru fiecare stadiu al
Realităţii, deoarece contribuie din plin la modificarea climatului, la desfiinţarea treptată a
acestuia şi la înlocuirea cu un altul ce provine din propria-i structură. Iată de ce, fiecare Formă
Materială trebuie să aibă în conţinut un număr deosebit de mare de matrici, ce conţin la rândul
lor o sumă de mulţimi de variabile, gata oricând să devină active în desăvârşirea tendinţelor
oportuniste. „ După cum se ştie, proteinele sunt alcătuite din compuşi chimici mai simpli –
aminoacizii – legaţi împreună într-un lanţ lung denumit «lanţ polipeptidic». Acest lanţ
polipeptidic al unei proteine poate conţine un număr foarte mare de aminoacizi, în general
între 200 şi 500. Fiecare aminoacid în forma necombinată prezintă în structura sa o grupare
amino (NH3+) şi o grupare carboxil (COO-), ambele grupări ataşate fiind la acelaşi atom de
carbon. De acelaşi atom de carbon se mai leagă un atom de hidrogen precum şi una din
structurile caracteristice fiecăruia din aminoacizii cunoscuţi până în prezent.”
Dacă vom depăşi preocuparea pentru înţelegerea mecanismului chimic de funcţionare asistemului, va începe a miji un alt orizont, care prezintă Materia ca o structură de forme care se
divid, se descompun, pe măsură ce se apropie de starea de Haos, proliferând în unităţi tot mai
numeroase, mai instabile şi mai perisabile. Tendinţa este de a atinge acea stare fundamentală în
care pot deveni, ele însele Haos, lipsindu-se total de orice funcţie.
Atunci înseamnă că orice formă a Cosmosului este adânc înfiptă în Haos, de unde îşi
extrage existenţa, atâta vreme cât poate genera dimensiuni, pentru că dimensiunile sunt cele care
definesc Materia unui moment.
Dar atunci, înseamnă că dimensiunile nu sunt exterioare Formei Materiale ci generate de
aceasta ca limită a Devenirii, că sunt, în esenţă, la fel de perisabile ca şi Forma Materială şi că
sunt continuu modificate de către confruntarea dintre Materie şi Realitate.
Din acest unghi de vedere, Haosul apare ca o stare a lipsei de funcţii active dar nu şi
neconcepute, o stare a eliberării toatale din capcana dimensiunilor. Odată atinsă starea de Haos,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 255/394
orice formă iese din formă, se lipseşte de dimensiuni şi de funcţii şi va rămâne aşa până când o
diferenţă de potenţial din lumea formelor va necesita o funcţie şi va emite o anume frecvenţă.
La acest nivel de organizare al Materiei, avem de a face cu structuri informaţionale
stabile, cu funcţii de conservare a unui model anume, şi cu structuri volatile care contribuie
foarte activ la naşterea unei diferenţe de potenţial menit să pună în mişcare sisteme combinatorii
noi ce se pot organiza pentru a face faţă unei anume stări de dezechilibru instalată. Un rol
deosebit în aceste strucutri volatile îl are atomul de hidrogen, datorită fragilităţii sale. Având un
singur electron el este foarte vulnerabil în prezenţa unei quante, care poate modifica nivelul de
evoluţie al eletronului şi, deci, poate contribui la ruperea legăturilor cu alte elemente. Tensiunile
induse de către strctura moleculară în legătura sa cu atomul de hidrogen sunt cele care pot
declanşa acea diferenţă de potenţial care să producă o frecvenţă anume menită să atragă o quantă.
In felul acesta atomul de hidrogen se desprinde şi face posibil un lanţ de reacţii de reorganizare a
structurii materiale.
Pentru fizicieni, chimişti şi geneticieni reacţiile de la acest nivel sunt un spectacol de
multe ori statistic, ei urmărind să stabilească valori ale dimensiunilor procesului. Pentru mine,
însă, important este modul în care totul se reorganizează şi cum, la acest nivel, începe naşterea
unei informaţii care, pe măsură ce străbate Materia, din nivel în nivel, prin interferenţă devine
din ce în ce mai complexă, se organizează din ce în ce mai sofisticat silind întreaga structură să
se transforme. Desigur, transformările de care vorbesc nu sunt întotdeauna sesizabile, vizibile,
dar sunt întotdeauna resimţite.Şi pentru că o structură complexă nu poate să-şi modifice doar părţi, celelate componente
rămânând în afara procesului, ea trebuie să-şi ofere posibilitatea de a resimiţi şi cele mai
sensibile perturbări. Pentru aceasta este nevoie de un număr cât mai mare de variabile, fiecare
dintre acestea contribuind în fiecare clipă la reorganizarea structurii pentru a se adapta cerinţelor
impuse de Realitate.
„ După cum se ştie, în nucleul celulei somatice există un număr oarecare de perechi de
cromozomi homologi. În urma segregării, fiecare membru al fiecărei perechi de homologi va
trece în una din cele două celule fiice. Odată cu cromozomii homologi se ditribuie şi genele
situate pe fiecare din aceştia. Gruparea membrilor perechilor de homologi şi deci a membrilor
perechilor de gene alelice în cele două celule fiice rezultate din meioza primară se face în mod
întâmplător, conform legilor probabilităţilor, acţionând în acest caz cea de a doua lege a
eredităţii şi anume legea grupării independente a materialului genetic. Probabilitatea ca într-o
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 256/394
anumită celulă, respectiv într-un anumit gamet, să se realizeze o anumită grupare a membrilor
perechilor de homologi, respectiv o anumită grupare a unor gene va fi egală (1/2)ª, n
reprezentând numărul de perechi de cromozomi homologi caracteristic speciei respective. De
exemplu, la taurine (½)30. Raportul de (½)n indică şi faptul că numărul tipurilor de gameţi
teoretic posibil – fiecare cu un alt conţinut genetic – va fi egal cu 2n adică 524 288 tipuri la
suine, 1 073 741 824 la taurine, 134 217 728 la ovine etc.”
Înainte de toate vreau să amendez o anume afirmaţie din citatul de mai sus, şi anume că
gruparea perechilor de homologi şi de gene alelice se face întâmplător. Pare întâmplător
datorită vulnerabilităţii sistemului de observare, dar ceea ce se întâmplă în procesul de meioză se
petrece după nişte reguli stabilite de Nevoia Materiei de a se adapta la o Realitate evolutivă, şi nu
este deloc întâmplător. Noi nu suntem în stare să refacem lanţul motivaţional, şi nici să-l
observăm, dar asta nu înseamnă că el nu există. În procesul de meioză sunt create nişte diferenţe
de potenţial foarte puternice, diferenţe care stabilesc regulile de organizare a materialului genetic
şi care sunt ilustrate de numărul imens de gameţi existent în fiecare celulă.
„ La incidenţa unui fascicol de radiaţii X asupra unui difuzor, după trecerea acestora
prin el, se observă radiaţii X difuzate în toate direcţiile. Conform teoriei electromagnetice,
undele electromagnetice de radiaţie X cu frecvenţa ν provoacă oscilaţii forţate ale electronilor
difuzorului, iar aceştia la rândul lor emit radiaţii electromagnetice secundare de aceeaşi
frecvenţă în toate direcţiile.” Am revenit la acest citat pentru că vorbim despre stări ale energiei
degajate de către procesele existente la nivelul fundamental al Materiei. Fiecare undă degajatăîntr-o direcţie oarecare va fi atrasă de o frecvenţă simpatică şi va interfera, producând o undă mai
complexă care va accede la un nivel superior de existenţă al Materiei.
Procesul acesta se va repeta până la ultimul nivel de consecinţă, despre care putem spune
că este acela care a determinat o stare de dezechilibru, stare care s-a descompus influenţând pe
rând existenţa nivelelor inferioare.
Masa materiei se reorganizează continuu sub controlul undelor energetice, sigurându-i
acesteia capacitatea de a rămâne în contact profund cu Realitatea.
O quantă smulge un electron dintr-o structură moleculară. Acest proces se face cu
degajare unei cantităţi anume de energie care difuzează într-o anume direcţie. Această undă va
interfera cu o alta, delimitând o zonă comună de energie, nu neapărat superioară, dar sigur mai
complexă. Procesul acesta se repetă, iar noi, Formele Materiale complexe suntem rezultatul.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 257/394
Desigur nu-l putem defini cu exactitate pentru că fiecare nivel superior este, în fapt,
consecinţa asimilării. Fiecare nivel inferior este asimilat într-o anume proporţie, sau în totalitate,
în nivelul superior, el nu vine cu informaţii distincte, definibile, ci este parţial asimilat şi se
transformă în forma superioară. „Căci la nivelul experienţei individuale mitul n-a dispărut
niciodată complet: el se face simţit în visele, fanteziile şi nostalgiile omului modern, şi enorma
literatură psihologică ne-a obişnuit să regăsim marea şi mica mitologie în activitatea
inconştientă şi semiconştientă a oricărui individ .” Mircea Eliade vorbeşte despre „amintirile” pe
care Forma Materială superioară le resimte din prezenţa, desigur activă, a informaţiilor asimilate,
şi care au un caracter manifest ce contribuie la definirea exactă a unei identităţi, a unei amprente
care face parte, însă, dintr-o matrice, la rândul ei unică şi inconfundabilă.
În felul acesta s-ar putea explica şi nevoia imperioasă a fiecărei variabile de a-şi
manifesta aderenţa la o anume categorie, deoarece fiecare variabilă este expresia unei anume
funcţii matriciale şi trebuie să-şi definească destinul în limitele categoriilor de informaţii care au
format-o.
Fiind subiecţii degajărilor energetice, cu consecinţe în modificările structurale, nu putem
defini cu exactitate ceea ce ni se întâmplă, pentru că acestea sunt rezultate în funcţie de
intensitatea stării de dezechilibru care le impun, dar şi de calitatea tuturor informaţiilor ce fac
funcţională structura în sine.
Putem doar să realizăm confuz că ceva ni se întâmplă în fiecare clipă. De fapt, în fiecare
clipă, interferenţa energetică ne-a acordat la Realitate, modificându-ne întreaga structură şiextrăgând din Haos calităţi noi ale funcţiilor, pe care apoi le-a comunicat întregii alcătuiri. Acest
proces nu se produce din grijă pentru calitatea destinului nostru, ci pentru că noi suntem una
dintre verigile din lanţ şi trebuie să asigurăm circulaţia informaţiei în întregul Materiei. Dacă un
singur element al Universului, o singură Formă Materială nu s-ar acorda continuu la Realitate, ar
deschide posibilitatea unor abateri cu consecinţe imprevizibile şi de necontrolat.
Iată de ce, Universul nu se poate lipsi de nici o formă a Materiei sale, iar dispariţia uneia
dintre acestea se face doar atunci când ea a fost înlocuită cu alta mai performantă şi care a
înglobat prin asimilare şi funcţiile dispărutelor variante.
În miezul miezului, o lipsă de miez
Am acordat, după cum s-a putut observa, o atenţie deosebită frecvenţei şi modului cum
aceasta „simte” o altă frecvenţă simpatică ce o determină să interfereze, cum fiecare dintre
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 258/394
frecvenţele nou născute, şi devenite mai complexe, inundă un anume nivel de organizare al
Materiei determinându-i modul de a exista prin organizare informaţională, şi cum, această
organizare informaţională determină masa Materiei să adopte o structură sau alta, fiecare fiind
expresia unicităţii.
Ei bine, am făcut acest lucru din convingerea că, aşa cum particula se constituie ca
element fundamental al masei, quanta al energiei, frecvenţa este elementul fundamental al
informaţiei, care altmineteri ar deveni pentru Materie o povară de neimaginat. O informaţie care
s-ar organiza fie în formă energetică, fie în formă de masă, ar trebui stocată într-un fel sau altul şi
ar produce o problematică aproape irezolvabilă. Frecvenţa, însă este o entitate inefabilă, care
produce efecte de organizare şi care îşi permite să existe, la nivel fundamental, într-o totală lipsă
de formă, datorită memoriei inefabilă derivată din funcţia care a creat-o.
Frecvenţa nu există în sine, ea se manifestă, fie prin intermediul quantei, fie prin cel al
particulei, fie prin cel al structurii ce rezultă dintr-o combinaţie sau alta de elemente. Cu alte
cuvinte ea aparţinei oricărei entităţi existente a Materiei, constituind zestrea fundamentală de
informaţii, zestre ce se modifică la fiecare comandă ce derivă din reacţia la un moment al
dezechilibrului, reacţie care genrează o Lipsă din care provine acea diferenţă de potenţial
creatoare de tensiuni în structurile inferioare. Datorită frecvenţei, Materia ce intră în componenţa
unei Forme Materiale se poate reorganiza continuu pe durata cât structura îşi menţine funcţiile ce
au creat-o.
Fie simplă, fie interferată, frecvenţa constituie forma fundamentală de comunicare aMateriei care decide existenţa ondulatorie a Universului, şi care produce capacităţile de a
menţine întreaga Materie într-o Memorie unitară şi inefabilă, gata oricând să se acodreze la
Realitatea momentului.
O frecvenţă începe să devină activă în condiţiile create de un dezechilibru emiţător de
tensiuni ce produc fără excepţie o anume oscilaţie. Tensiunile acestea stau la baza diferenţei de
potenţial care determină crearea unei anume frecvenţe, ce până atunci nu a fost necesară, şi ca
atare a existat în entitatea lipsei de expresie, în Haos.
Se crează astfel un anume moment al Realităţii, particular, unic care determină prezenţa
unui element ce vine din Nimic, din Haos, din starea neconceptualizată şi determină naşterea
unui moment al Inefabilului prin care va fi extrasă din Haos o entitate care se va transforma într-
o particulă materială capabilă să intre în jocul organizatoric al Cosmosului.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 259/394
Acest mecanism devine tot mai complex pe măsură ce forma de organizare este mai
sofisticată, dar fudamental el rămâne esenţialmente simplu şi fără expresie . Inefabilul este
memoria fundamentală a Cosmosului, a cărei existenţă se cuprinde în teritoriul subtil dintre Haos
şi Cosmos şi care permite, în condiţia ei naturală, o existenţă toală în lipsa de memorie, astfel
oferind elementelor fundamentale capacitatea de a fi extrase prin simpatie, şi de a reacţiona la
momentele specifice ale Realităţii, lăsându-se astfel asimilate.
Această funcţie a lipsei de memorie îi dă Inefabilului capacitatea de a participa la naşterea
tuturor memoriilor cosmice, fără să fie nevoie să se păstreze forme în modele conceptualizate.
Funcţionarea Cosmosului nu se face după modele, ci după structuri funcţionale, mereu
modificabile, mereu perfectibile, mereu active care pot intra în relaţii determinate de o diferenţă
de potenţial apărută în urma unui dezechilibru care s-a instalat datorită unei Lipse.
Astfel, putem spune că întreg Cosmosul este alcătuit din unicate apărute datorită unor
momente specifice ale Realităţii, şi care deschid noi fronturi de expansiune în Sine ale Materiei.
Dacă, mecanismul de funcţionare al Cosmosului ar fi modelul, s-ar limita drastic tendinţa
expansionistă a Materiei; fiecare formă tinzând către esenţa modelului.
Ori, dacă ar tinde către realizarea unui model, comunicarea şi-ar limita dimensiunile prin
vehicularea unor structuri informaţionale capabile să realizeze în cel mai eficient mod
întruparea modelului în esenţa lui. Toate acestea nu ar face decât să limiteze totul la prefabricate
care să poată fi combinate într-un anume număr de variante. Atunci când spui număr, ori care ar
fi acesta, ori care ar fi mărimea lui, incluzi o limită ce nu poate fi depăşită. Numărul cinci, deexemplu, impune o anume limită ce nu poate fi depăşită, dacă vrem să mai rămânem în limita
numărului. Orice extindere presupune ieşirea din modelul numărului cinci şi apropierea de un
alt model.
Cosmosul, însă, nu-şi poate permite să funcţioneze după principiul modelului, el trebuie
să-şi întreţină tendinţa expansionistă, iar acest lucru nu se poate face decât printr-un joc continuu
de unicate ale pluralităţii, care pun în permanenţă în circulaţie diferenţe de potenţial ce au ca şi
consecinţă naşterea de informaţii insolite.
În general noi le numim mutaţii, le considerăm accidente, şi cu cât sunt mai radiacale le
catalogăm mai drastic, încercăm să le îndepărtăm şi să readucem expresia propusă la o matcă
cunoscută şi, deci, controlabilă.
Doar că, la nivelul Inefabilului, controlul nu mai este posibil, şi acesta este şi
fundamentul mecanismlui. Dacă Inefabilul ar fi un fenomen ce ar putea fi definit şi măsurat, dacă
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 260/394
i s-ar putea fixa funcţiile, atunci el ar putea fi pus sub controlul unei categorii de Forme
Materiale şi ar determina apariţia modelului ca formă de exprimare a Universului, ceea ce ar fi
egal cu dispariţia acestuia.
Cred că trebuie să acordăm Haosului o altfel de atenţie, dincolo de tot ceea ce am
moştenit şi ne-a obişnuit cu ideea că, Haosul înseamnă o totală lipsă de orgnizare, că el a existat
într-un anume moment al evoluţiei de dinainte Universului, că se va reinstala după dispariţia
Universului şi va naşte un nou Univers, etc.
Trebuie să încercăm să admitem că Haosul este entitatea care determină continuu
calităţile Universului, că este o parte a acestuia; partea fundamentală care contribuie la
menţinerea structurii Materiei în stare vie, mereu activă, mereu capabilă de adaptare la momentul
Realităţii.
Desigur, în acest caz toată scara noastră de valori ar trebui reevaluată, pentru că tot ceea
ce am definit de-a lungul istoriei gândirii ar trebui reanalizat şi acestea, valorile, puse într-o altă
lumină. Şi, mai grav din toate ar fi, că ar trebui să admitem inexistenţa morţii ca o calitate
esenţială a destinului cosmic.
În momentul în care admitem că Materia Universală este unică şi că fiecare Formă
Materială îşi are locul său în strucutra acesteia, contribuind, într-un fel sau altul, la Dezmărginire,
că fiecare informaţie se organizează pentru a putea fi activă în toate nivelele structurii universale,
atunci moartea nu mai poate fi admisă ca dimensiune. Şi chiar calităţile tuturor celorlalte
dimensiuni ale existenţei trebuiesc reevaluate, pentru că atunci când avem o structură care sereorganizează continuu, redefinind calităţile tuturor componentelor sale, nimic din ceea ce o
întruchipează nu dispare, nu se risipeşte, ci doar se supune unui proces de adaptare la
imperativele noilor informaţii.
Mircea Eliade a surprins extrem de exact felul în care acest fapt se reflectă în spiritul
omului arahaic: „ Astfel, realitatea , se dobândeşte exclusiv prin repetare sau participare; tot ceea
ce nu are un model exemplar este «golit de sens», adică lipsit de realitate. Oamenii ar avea deci
tendinţa să devină arhetipali şi paradigmatici. Această tendinţă poate părea paradoxală, în
sensul că omul culturilor tradiţionale nu se recunoaşte ca real decât în măsura în care încetează
să mai fie el însuşi (pentru un observator modern) şi se mulţumeşte să imite şi să repete
gesturile altcuiva. Cu alte cuvinte, el nu se recunoaşte ca real , adică «autentic el însuşi» decât
în măsura în care încetează pe drept cuvânt să mai fie. S-ar putea deci spune că această
ontologie «primitivă» are o strucutră platoniciană, şi Platon ar putea fi considerat în acest caz
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 261/394
ca filosoful, prin excelenţă, al «mentalităţii primitive», ca şi cum gânditorul ar fi reuşit să
valorifice filosofic modurile de existenţă şi comportament ale umanităţii arhaice.” Desigur,
pentru Platon era cu mult mai uşor să surprindă manifestări ale instinctului cosmic ce valorau
existenţa omului arhaic, datorită faptului că acelaşi spirit natural domina gândirea amândurora.
Pe măsură ce între Cosmos şi om se interpun artefactele, acestuia îi vine din ce în ce mai greu să
mai ajungă la un contact natural cu valorile generate de regulile jocului universal.
Iată de ce, şi modificările privind moartea ca dimensiune devin tot mai radical desprinse
din rădăcinile esenţiale. Se instalează din ce în ce mai sigur convingerea că moartea este o limită
inexorabilă a unui destin, un fapt ce pune capăt, o dată pentru totdeauna, unei evoluţii, în
defavoarea concepţiei că aceasta este doar un moment de repaos, care permite regenerarea,
reînceperea unei alt fel de evoluţii, cu alte calităţi şi cu alte sensuri. Sau, după cum spunea
Lucian Blaga:
„O înviere e pretutindeni, pe drum
Şi-n lumina deşteaptă.
Ochii mi se deschid umezi, şi sunt împăcat
Ca fântânile din imperiul lutului.
Trecătorule, oricine-ai fi,
Ridică şi tu peste mine mâna ta dreaptă .”
Desigur, pare curios să constaţi că, pe măsură ce tehnicile de comunicare în sisteme de
semne devin tot mai sofisticate, dispare capacitatea comunicarii fundamntale, prin modalităţi cear permite întreţinerea legăturilor cu fluxul informaţional generat de structura Materiei
Universale. Un proces de asimilare, pe care psihologia modernă l-a descris cu claritate, explică
cum se produce îndepărtarea de mijoacele fundamentale şi apropierea de alt fel de mijloace
impuse de condiţiile Realităţii nou create, mai sofisticate, mai specializate. „ Cea de a doua lege
în dezvoltarea creierului constă în ceea ce poate fi denumit deplasare a funcţiei în sus. «Centrii
subordonaţi nu-şi menţin în întregime tipul lor de funcţionare, existent iniţial în istoria
dezvoltării, ci transferă o parte importantă din funcţiile lor anterioare, în sus centrilor noi
aşezaţi deasupra lor.» Numai în cazul tulburării centrilor superiori, sau în cazul slăbirii lor
funcţionale «instanţa subordonată devine independentă, arătându-ne elementele tipului său
vechi de funcţionare, care au rămas în ea.» Vedem deci că centrii inferiori se păstrează în
instanţe subordonate o dată cu dezvoltarea celor superiori şi că dezvoltarea creierului decurge
după legile stratificării şi ale adăugirii de noi etaje deasupra celor vechi. Când treapta nouă
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 262/394
apare, cea veche nu dispare ci este anulată de treapta nouă, care o neagă dialectic,
transferându-se în ea şi existând în ea. La fel şi instinctul nu se distruge ci se «anulează» în
reflexele condiţionate, aşa cum funcţiile vechiului creier s-au anulat în funcţiile celui nou.”
Condiţiile noi ale Realităţii impun procese din ce în ce mai radicale de asimilare, mai ales pentru
că Artefactul crează o Realitate specifică, care se dezvoltă cu o viteză tot mai sporită faţă de
Realitatea cosmică şi impune naşterea unor modalităţi noi de adaptare.
În aceste condiţii, pare că societatea umană tinde să se izoleze tot mai mult într-un
cosmos propriu în care funcţioneză reguli modificate, cu toate că, la nivel individual, datorită
zestrei informaţionale căreia îi datorăm capacităţile de adaptare, mai revin în vise, în momentele
de reverie emoţii născute din legăturile fundamentale.
Manifestările sociale în schimb, îşi modifică continuu atât conţinutul cât şi forma,
îndepărtându-se tot mai mult de origini. Generaţie după generaţie participă la ritualuri
desacralizate, golite de conţinut, cu funcţii radical schimbate, datorită cărora se nasc sisteme noi
de semne ce au la bază cu totul alte principii ale comunicării, şi cu totul alte funcţii în relaţia cu
Cosmosul. În general tot ceea ce presupune sărbătoare colectivă, sărbătoare care s-a născut dintr-
o funcţie rituală a pierdut întregul conţinut emoţional datorat motivului iniţial şi s-a transformat
într-un superficial vehicul economic şi de divertisment.
Obiceiul acesta tinde să acapareze şi sărbătorile individuale, transformându-le din
momente ce musteau, alimentate de un puternic nucleu emoţional, în copii ale sărbătorilor
colective, cu alte funcţii şi alte scopuri, departe de cele ce au dat naştere iniţial evenimentului.Ceea ce-l face pe Mircea Eliade să afirme: „ Nu e decât un exemplu, dar ne poate lămuri asupra
unei situaţii care pare generală: anumite teme mitice supraveţuiesc încă în societăţile moderne,
dar nu sunt uşor de recunoscut căci au suferit un lung proces de laicizare. Se ştie asta de foarte
mult timp: într-adevăr, societăţile moderne se numesc aşa tocmai pentru faptul că au împins
destul de departe desacralizarea vieţii şi a Cosmosului; noutatea lumii moderne se traduce prin
revalorizarea la nivel profan a vechilor valori sacre.”
Acest fenomen este profund dependent de spiritul care domină o anume epocă istorică şi
evoluează odată cu noile manifestări derivate din reflexele impuse de noile experienţe
„filosofice” generate tocmai de spiritul de care vorbesc.
În societăţile moderne, noile experienţe sociale sunt generate nu de o revelaţie provenită
din legăturile profunde cu Universul, revelaţie care oferă şansa de a pătrunde dincolo de instinct
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 263/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 264/394
distracţiile , în plăcerile sale. Aici se află radicala diferenţă între culturile moderne şi restul
civilizaţiilor. În orice societate tradiţională, orice gest responsabil reproduce un model mitic,
transuman şi, în consecinţă, se desfăşura într-un timp sacru. Munca, meşteşugurile, războiul,
dragostea erau sacramente. A retrăi ceea ce Zeii şi Eroii retrăiseră in illo tempore se traducea
printr-o sacralizare a existenţei umane care completa în felul acesta sacralizarea Cosmosului şi
a vieţii.”
Lumea modernă patinează pe o realitate artificial creată, în timp ce adevărata Realitate
devine pentru noi o necunoscută la care nu mai avem acces, pentru că o ascundem tot mai
temeinic sub regulile derivate din funcţionarea Artefactului.
Cărări şi poteci mărunte
Dovada ce mai concretă a faptului că Universul este cu totul lipsit de Destin, de
Dimensiuni şi de Scop îl constituie tocmai modul de manifestare al Materiei, la nivelul
componentelor sale fundamentale. Frecvenţa, quanta, particula sunt entităţi neselective, ele
participă la crearea sau modificare oricări structuri care generează o diferenţă de potenţial . Lor
le este profund indiferent sensul sau scopul acestei diferenţe, sau starea la care urmează să ajungă
strucutra creată sau modificată. Ele se extrag din Haos, intră în componenţa Cosmică, dar sunt
gata oricând să reintre în Haos, atunci când modificările strucutrii materiale o impun.
Elementele fundamentale ale Materiei, despre care vorbim, capătă sens şi scop abia atunci
când sunt înglobate într-o structură cosmică, fără ca acestea să devină funcţii ale existenţei lor cosmice.
Frecvenţa cu care electronul de hidrogen gravitează pe orbita nucleului este simpatică
frecvenţei de 253,7 nanometrii a fotonului ultraviolet de bandă C. Ca atare quanta respectivă
este atrasă de acesta, se transformă în particulă materială, cade pe electronul de hidrogen şi îi
modifică orbita, apropiindu-l de nucleu. Legătura electronului cu celelalte elemente ale unei
structuri materiale se distruge, structura din care a făcut parte intră într-un proces de reorganizare
dictat de noile condiţii, creând la rândul ei un moment de dezechilibru care generează diferenţe
de potenţial ce pun în mişcare un număr de elemente fundamentale.
Quanta este expulzată de electron şi ea revine la stare originară de undă energetică,
pierzându-se în lipsa de formă. Odata quanta expulzată, atomul de hidrogen devine o structură
gata să fie atrasă în reorganizarea unei alte construcţii materiale. Am asistat doar la reacţia pe
care o undă a avut-o la „chemarea” unei diferenţe de potenţial. Consecinţele produse, procesul de
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 265/394
reorganizare indus structurii nu fac parte din zestrea undei energetice. Pentru ea esenţială a fost
diferenţa de potenţial, care a „informat-o” despre o anume stare, şi a determinat-o să aibă un
anumit comportament. Întotdeauna acţiunile produse la nivel inferior se datorează unor raţiuni
superioare, cu mult mai complexe decât sunt capabile să cuprindă structurile sau elementele
participante, care sunt „informate” doar în limita capacităţilor şi competenţelor lor.
Dacă privim descrierea procesului de mai sus, putem constata că informaţia fundamentală
este o undă energetică de o anume frecvenţă care poate intra în compunerea unei unde complexe,
interferând cu alte frecvenţe ceea ce produce o stare energetică particulară şi specifică unei
anume strucutri materiale. În final se obţine o Formă Materială ce funcţionează ca o entitate
capabilă să participe la procesele de compunere sau descompunere a informaţiilor fie venite din
nivelele superioare, fie din cele inferioare. Or, acest lucru mă îndreptăţeşte să cred că stările de
dezechilibru create în Materia Universală produc informaţii care străbat întreaga Materie, facând-
o mereu capabilă să rămână acordată la Realitatea pe care o defineşte.
Pentru a rămâne însă capabilă să creeze Realitate, Materia s-a organizat pe măsura
Dezmărginirii pentru a da naştere unor instrumente de adaptare la momentele de dezechilibru. Şi,
de la formele inferioare de organizare ale Materiei, care sunt incapabile să interpreteze un astfel
de comportament, s-a ajuns la forme superioare, care au asimilat consecinţele, şi-au creat
instrumente de protecţie şi au devenit capabile să „citească” informaţiile despre starea energiei.
În cazul quantei ultraviolete de bandă C, fiinţele unicelulare nu se pot proteja şi ADN-ul
acestora este distrus producând moartea individului.Dar, atât insectele cât şi mamiferele sunt cateogorii de Forme Materiale care şi-au creat
instrumentele cu care pot analiza starea frecvenţei. Ele pot diferenţia frecvenţele şi pot hotărâ
dacă le sunt prietenoase lor , sau nu, acţionând în consecinţă. Spun prietenoase lor, pentru că
frecvenţa nu are un comportament prietenos sau inamic. Frecvenţa există şi atât, în schimb, în
strucutra unei Forme Materiale, există nivele care impun o anume funcţie a frecvenţei, care poate
fi benefică, sau nu, structurii ca întreg.
Mai mult, şi-au creat un sistem prin care comunică celorlalţi indivizi informaţiile
asimilate, sistem care, putem spune, se constituie ca limbaj. Se naşte, astfel, un mod de
comunicare ce are funcţia de a proteja matricea, dar şi de a o aduce la capacitatea de a dezvolta
un mod superior de adaptare.
Şi iată că pare să se mai prăbuşească un mit, şi anume acela că doar omul a fost capabil să
evolueze de-a lungul timpului istoric. Se pare că această credinţă este doar o aroganţă, deoarece
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 266/394
devine tot mai evident că fiecare categorie de Forme Materiale evoluează, în legătură fiind cu o
Realitate, dând naştere mereu unui mod de informare pe orizontală, între indivizi, dar şi pe
verticală, în lungul generaţiilor. Care mod se va lăsa apoi asimilat de o structură superioară celei
care l-a creat, care îl va „uita”, dezvoltând o formă mai complexă de comunicare. „ În ultima
vreme, Werner a formulat ideea potrivit căreia comportamentul omului cultural adult, modern,
poate fi interpretat numai «geologic», întrucât în el s-au conservat straturile genetice care
oglindesc toate treptele parcurse de om în dezvoltarea lui psihologică. Structura psihologică,
spune el, se caracterizează nu prin unul, ci prin numeroase staturi genetice, suprapuse unul
deasupra celuilalt. De aceea, în analiza genetică chiar individul luat separat manifestă în
comportamentul său anumite faze ale proceselor de dezvoltare, genetic încheiate .”
Putem deduce că: Materia asimilează momente ale Realităţii, cu care se organizează în
structuri mai sofisticate, producând, în acelaşi timp, o nouă formă de dezechilibru generator de
tensiuni. Vibraţiile emise de aceste tensiuni au anume frecvenţe care se descompun,
simplificându-se, pe măsură ce unda se propagă spre nivelele fundamentale. La nivelul de graniţă
dintre strucutră şi elemnt – pentru că trebuie să considerăm atomul o strucutră, iar particula, sau
quanta un element – tensiunile extrag din Haos o frecvenţă simpatică cu care produc o anume
combinaţie, fie ea efemeră fie de o anume stabilitate, combinaţie care este asimilată în structura
superioară. În felul acesta se produce un proces de reversibilitate, prin compunere, prin
interferenţă, fiecare aimilare producând o reacţie care încearcă să armonizeze strucutra cu
informaţiile produse de dezechilibrul originar.Acest proces de asimilare impune Realităţii noi forme ale Devenirii, Materia rămâne
aceeaşi în Formă, dar se schimbă substanţial în strucutră. Acest proces schimbă condiţiile date
ale Materiei, informează despre tendinţa sa de a produce o Expansiune în Sinele său, informaţie
ce generează o diferenţe de potenţial care iradiază în câmpul Materiei o sumă de tensiuni ce
extrag din Haos noi funcţii, dar, în acelaşi timp, produc şi mutaţii structurale, Dezechilibrul
rămânând astfel constant.
Informaţiile fundamentale sunt neinterpretabile şi lipsite de nuanţe. Ele au un conţinut
nedivizibil, ca atare sunt deosebit de tăioase şi clare. Conţinutul lor nu poate fi negociat, şi nici
conţinutul procesului ce va urma. În schimb, pe măsură ce interferenţele sunt rezultatul unor
asimilări multiple, conţinutul informaţiei devine tot mai complex şi generează capacitatea de a
iradia informaţii nuanţate şi vor produce elemente ale unui limbaj.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 267/394
Se naşte astfel o cale de comunicare principală, dar şi felurite căi secundare ce au menirea
de a nu lăsa nici un nivel al structurii neiradiat de energia pe care o poartă forma informaţională
specifică. Câmpurile informaţionale secundare al variabilelor unei matrici au al rândul lor
capacitatea de a interfera, creând un câmp energetic mai puternic şi mai consistent decât cel
individual. Acest câmp energetic este adioma unui vector şi reprezintă o tendinţă matricială, care
odată constituită nu va mai putea fi oprită până la consumarea sa, sau până la definirea unei alte
tendinţe cu funcţie de anulare a efectelor celei dintâi.
Fiecare matrice de Forme Materiale este guvernată de astfel de vectori energetici, formaţi
din energii rezultate din interferenţa frecvenţelor generate de variabile şi care impun o tendinţă
sau alta, conturând astfel o sumă de căi ce se impun variabilelor, adică Indivizilor. De fapt,
aceasta este modalitatea prin care Matricea încearcă să-şi întreţină şi să-şi promoveze
oprtunismul, capacităţile de adaptare la Realitatea pe care o constituie, dar şi al cărui subiect
este.
De-a lungul istoriei sale, omul a vorbit mereu despre acest mod de a fi al Materiei, l-a
definit întotdeauna într-o dependenţă directă de mijloacele şi instrumentele pe care le
descoperea prin activitatea cu care încerca să.şi adapteze existenţa la un anume statut impus de
Realitate. Dintotdeauna a remarcat că există o diferenţă flagrantă între tendinţele scopului
individual şi cele ale scopului comunitar, al Matericei care-l cuprinde. De cele mai multe ori a
încercat să armonizeze cele două poziţii, recurgând la paleative cu rezultate dintre cele mai
contradictorii. Din nefericire, astfel de vectori matriciali sunt rezultaţi din dezechilibre care se produc în alte nivele ale structurii Materiei, nivele la care cunoaşterea nu are acces direct,
pentru că – cel puţin la acest moment – este greu să se definească evenimente cuprinse în afara
sistemului de dimensiuni care caracterizează existenţa umană.
Astfel de evenimente sunt prezente în conştiinţa umană prin efectele pe care le produc la
nivelul intereferenţelor impuse de circulaţia informaţiei dinspre şi înspre momentul
dezechilibrului care produce o stare de reorganizare a întregii structuri a Materiei. Sigur este
faptul că fiecare nivel al evoluţiei, fiecare matrice de Forme Materiale are o funcţie precisă în
procesul de circulaţie a informaţiilor şi într-un sens şi în celălalt, fără un astfel de statut al
elementelor sale Materia nu şi-ar putea asigura nici Dezmărginirea şi nici Expansiunea Sinelui.
Activitatea fiecăriei Variabile, a fiecărui individ este menită să contribuie concret şi direct
la Dezmărginire, fără să aibă însă libertatea de a alege. Fiecare entitate materială este rezultatul
unei funcţii unice, şi întreg traseul pe care trebuie să-l parcurgă de-a lungul existenţei este hotărât
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 268/394
de reorganizarea rezultată din impactul dintre informaţiile aflate în circulaţie în strucutra
Materiei şi condiţia funcţiei ce a întrupat-o. Instinctul cosmic al omului arhaic definea acestă
stare a Formei Materiale, fie ea om, animal, plantă sau element mineral, ca pe o capcană fără
scăpare, care a rezultat dintr-un păcat originar, dintr-o crimă ce impunea o stare de penitenţă
prelungită până la momentul în care acesta, păcatul s-ar fi putut dizolva într-o nouă origine.
Pe măsură ce, între om şi Cosmos se interpune Artefactul, care-şi revarsă direct efectele
asupra organizării existenţei, apare o nouă metafizică derivată direct din legăturile dintre om şi
Artefact, metafizică ce începe să excludă Cosmosul din conţinutul său.
În aceste condiţii, chiar dacă omul este în continuare rezultatul unei funcţii cosmice
unice, el refuză să mai conştientizeze starea şi locul său în evoluţia Materiei, devenind o entitate
arogantă, cuprinsă într-un univers artificial, dezumanizant.
Paradoxal este că, el este cuprins în toate funcţiile cosmice, pe care le îndeplineşte
indiferent de voinţa sa, dar, pe măsură ce metafizica impusă de Artefact se instalează tot mai
consistent, legăturile sale cu Cosmosul se falsifică şi contribuie la pierderea conştiinţei de
aparţinător al unui destin Universal. Dintr-o astfel de relaţie, dimensiuni ca: măreţia, demnitatea,
eroismul, grandoarea, sacrificiul, suferinţa îşi pierd conţinutul, devin de neînţeles şi atrag toate
consecinţele derivate dintr-un astfel de fapt. Iar, în atari condiţiuni, afirmaţia lui Omar Khayyam:
„Când am să trec prin moarte, mi-oi desfrunzi atomii
Precum de vânt şi ploaie se scutură toamna pomii.
Şi am să ies din lume voios printr-o spărtură Pe care-o s-o astupe zidarul cu-a mea zgură .”,
îşi pierde cu desăvârşire conţinutul, deoarece cosmosul omului modern se cuprinde într-o sumă
de valori fundamentale modificate substanţial, de nerecunoscut pentru o cultură tradiţională.
Practic, putem vorbi despre o desprindere a omului de sinele său, de sinele său moştenit,
ca şi de legăturile cu valori care-i asigurau stabilitatea dimensiunilor morale, filosofice, juridice.
Lumea modernă se compune din societăţi agresive care, odată ce şi-au modificat valorile
fundamentale, tind să asimileze întreg spaţiul moral, filosofic, religios etc. şi să-l îngropare în
uitare.
Regula societăţilor tradiţionale era moştenirea valorilor fundamentale şi valorificarea
acestora prin crearea de noi dimensiuni ale spiritului, regulă pe care societăţile moderne se
grăbesc s-o nege şi s-o abolească. Se naşte astfel o competiţie acerbă de noi forme, care sunt
impuse artificial şi de aceea sunt deosebit de perisabile. Ele sunt dependente total de ideologii,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 269/394
fie fiind ele politice, de marketing, sau pur şi simplu creaţii întâmplătoare, rezultate dintr-o
anume conjunctură. Oricum ar fi, toate aceste apariţii sunt incapabile să fixeze valori
fundamentale; totul este perisabil, totul este asimilabil, totul este accidental sau incidental, iar
lupta febrilă ce se duce pentru abolirea valorilor fundamentale naşte o larmă dezlânată,
transformând umanitatea într-o cacofonie pestriţă.
E aceasta o etapă, este un curs, o nouă cale?
Contemporanii acestui moment nu avem cum să ştim, iar răspunsul nu ne este sortit şi
nici destinat. Singurul lucru predictibil al acestei situaţii este faptul că, omenirea riscă să rămână
fără memorie dacă va continua practicile de abolire şi asimilare, pentru că: „ Periodic cele mai
importante evenimente mitice erau reactualizate şi deci retrăite: se repetau astfel cosmogonia,
gesturile exemplare ale Zeilor, actele fondatoare ale civilizaţiei. Aceasta era nostalgia
originilor; în anumite cazuri se poate vorbi chiar de o nostalgie a Paradisului primordial.
Veritabila « nostalgie a Paradisului» se întâlneşte la misticii societăţilor primitive: în timpul
extazului ei reintegrează condiţia paradisiacă a Strămoşului mitic de dinainte de «cădere».
Aceste experienţe extatice nu rămân fără urmări asupra ansamblului comunităţii: toate
ideologiile referitoare la zei şi la natura sufletului, la geografiile mistice ale Cerului şi ale Ţării
Morţilor, şi în general, diversele concepţii ale «spiritualităţii», ca şi originile poeziei lirice şi ale
epopeii şi, cel puţin parţial, originile muzicii – sunt mai mult sau mai puţin direct tributare unor
asemenea experienţe extatice de tip şamanic. Se poate deci spune că nostalgia Paradisului,
dorinţa de a recupera, fie chiar pentru un scurt timp şi numai în extaz, condiţia edenică aStrămoşului, au avut repercursiuni considerabile asupra creaţiilor culturale ale primitivilor .”
Aceste practici s-au transformat cu timpul în tehnici ale dezvoltării spirituale, s-au
îmbogăţit ca şi conţinut, dar şi ca forţă de modelare a unei memorii primordiale. Au contribuit
substanţial la descoperirea materialelor şi a limbajului cu care să se transmită memoria colectivă,
cu care omul să-şi păstreze fiinţa spirituală între anumite dimensiuni ce confereau siguranţă şi
protecţie morală. Or toate acestea riscă acum să dispară, înlocuite fiind de perisabil, efemer,
consumabil, capricios, adică exact de ceea ce omul a evitat din răsputeri în lungul istoriei sale.
Desigur, toate acestea pot fi, foarte bine, capriciile unui anume moment istoric, dar, pot fi
la fel de bine semne ale începutului etapei finale a unei mutaţii fundamentale menite să
reconfigureze substanţial o categorie de Forme Materiale.
Unul ştie, altul ţine minte
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 270/394
Oricare ar fi forma prin care se produce o interferenţă – fie ea între două frecvenţe
fundamentale, fie între o frecvenţă fundamentală şi o structură, care se va reorganiza în urma
procesului -, din ea va rezulta o entitate energetică având un număr precis de funcţii şi numai
acelea. Putem spune că ia naştere o memorie fundamentală, pentru că entitatea „ştie” cu precizie
cine este datorită nucleului informaţional foarte precis. Orice intervenţie exterioară va determina
o reorganizare a structurii informaţionale cu rezultate impuse de o Necesitate derivată în urma
unui dezechilibru produs. În cazul acesta, entitatea energetică va proceda la o reorganizare a
funcţiilor sale, pentru a determina ca nucleul de informaţii să devină mai precis şi mai activ.
Procesele continui de reorganizarea a unei Forme Materiale complexe se datorează
nevoii pe care Realitatea o impune entităţii de a-şi adapta nucleul informaţional la o situaţie nou
creată, nucleu care caută să menţină structura capabilă să se reorganizeze mereu în urma
semnalelor provenite din exteriorul ei. Iată de ce, fiecare Formă Materială este rezultatul unei
conştiinţe a momentului, conştiinţă care funţionează într-un spaţiu inefabil şi este deosebit de
sensibilă la orice variaţie produsă în Realitate.
Nu există, în Univers, entitate materială care să nu ştie cu precizie cine este, şi tocmai
faptul că fiecare are conştiinţa momentului la nivel fundamental, nu este deloc nevoie să
„explice” acest lucru, să comunice în exterior, despre sine, informaţii cu scop analitic.
Informaţiile conţinute de fiecare entitate materială au rolul de a realiza şi întreţine o stare
oportunistă faţă de Realitate.
Atunci când Realitatea o impune, prin atingere unor momente grave de dezechilibru, setulinformaţional conţinut într-o entitate este transferat în întregime, printr-un proces de reorganizare
a structurii materiale care-l înglobează, iar funcţiile sale rămase neschimbate, vor intra într-o
nouă strucutră, sau într-o strucutră ce s-a reorganizat pentru a ajunge la un alt nivel de adaptare la
condiţiile Realităţii.
Pentru strucutra materială care se reorganizează sunt deosebit de importante tocmai
funcţiile generate prin contribuţia setului informaţional al entităţii atrase, iar atracţia se produce
în urma unei diferenţe de potenţial care impune, prin frecvenţele emise, participarea unei anume
entităţi informaţionale, şi numai a aceleia.
Diferenţa de potenţial emite anume frecvenţe specifice care simpatizează precis cu
frecvenţa setului informaţional de care are nevoie în procesul de reorganizare. În fiecare clipă în
Univers apare un moment nou, care declanşează un lanţ de procese de reorganizare a Formelor
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 271/394
Materiale, care procese devin cauzele altor momente noi, ceea ce presupune că totul derivă dintr-
o anume cauză creată cu precizie de evoluţia relaţiei dintre Realitate şi Sinele său.
Putem spune că în Univers nimic nu este întâmplător, şi că vechii înţelepţi orientali aveau
dreptate când îşi îndemnau discipolii să caute a ajunge la detaşarea completă faţă de influenţele
exerioare ale momentului prezent născut din activitatea subiectivă a semenilor, pentru că astfel se
perturbă legătura fundamentală cu regula ce pune în mişcare Universul.
Atunci când atingi conştiinţa momentului poţi să cunoşti cu adevărat mecanismul impus
de Inefabil, pentru că devii egal stării fundamentale care îţi relevă Necesitatea, şi, ca atare, tot
ceea ce va urma pentru eliminarea acesteia.
Conştiinţa momentului impune înţeleptului să nu mai genereze alte Necesităţi, dacă
doreşte să rămână în armonie cu mişcarea universală, de aceea, acesta va căuta să fie milostiv
prin ne-milostenie, să caute originile şi să-şi oprească pornirile subiective, tocmai pentru a atinge
cauzele primordiale ale adevăratei Deveniri. „« Ne-milostenia» constă în înţelegerea clară a
faptului că dând nu dăm în realitatea nimic, căci actul de a da implică faptul de a te lipsi de un
lucru care era al tău. Or, în realiltate, nu există nici «posesor», nici lucru posedat. Cel care dă
nu este decât un compus tranzitoriu de elemente pus în mişcare de acţiunea unor forţe
deopotrivă momentane.”
Fiecare Formă Materială trebuie să încerce să nu-şi uite starea, aceasta fiind una dintre
condiţiile fundamentale ale Devenirii. Nu este vorba despre a uita elemente ale unei memorii
personale, ci de a nu uita memoria Formei în sine, de a nu uita condiţia fundamentală căreia i sedatorează modul de a fi în Univers. A nu uita şi a ţine minte nu este unul şi acelaşi lucru: a nu
uita presupune suma de informaţii fundamentale care au dat naştere Formei Materiale ce eşti; a
ţine minte presupune contribuţia influenţelor provenite din informaţiile rezultate din propria ta
acţiune asupra Realităţii.
Acţiunea ta, dar şi a celorlalţi indiviizi care alcătuiesc matricea căreia aparţii, ceea ce
presupune acumularea unor date ce provin din fapte pe care le provoci, prezente, poate în
defăşurare încă. A nu uita presupune a fi, a ţine minte presupune nevoia de a deveni.
De cele mai multe ori aspiraţia de a deveni nu are nici o legătură cu ceea ce eşti, cu a fi,
este o nevoie ce apare în procesul Dezmărginirii care are nevoie de toate abaterile ce pot
inaugura o nouă Cale, şi deci, o nouă dimensiune a expansiunii.
A şti presupune plenitudinea iniţială, înseamnă asumarea originii care exclude explicaţia
şi, deci, nevoia de a comunica cuiva condiţia ta. Atunci când ştii, eşti şi atât, nu apare deloc
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 272/394
nevoia să-ţi motivezi existarea. Abia atunci când se produce procesul de pierdere a plenitudinii
iniţiale devii istoric, şi supus sexualităţii, aică te transformi într-o entitate silită să comunice, deci
să-şi piardă condiţia primordială. Mai mult, este supusă procesului uitării, a pierderii legăturilor
fundamentale cu originea, deci cu locul cuvenit în Univers. Psihologia desparte condiţia umană
în două categorii care determină evoluţia acesteia: „Teoria care distinge două etaje înclină să
arate că întregul comportament trece, în dezvoltarea sa, prin două stadii principale; stadiul
comportamentului instinctiv, denumit şi reflex necondiţionat – funcţie ereditară sau înnăscută a
comportamentului, şi cel de al doilea stadiu – al reacţiilor dobândite prin proprie experienţă,
sau stadiul reflexelor condiţionate, stadiul dresajului, dacă ne referim la animale.”
Zestrea pe care o moşteneşti, care te defineşte ca entitatea acesta, şi numai aceasta, are un
scop fundamental: să-ţi definească unicitatea ca strucutură de funcţii cu rol precis în atingerea
Dezmărginirii; iar tu vei exista în limitele aceastei structuri, rezultată dintr-o serie de funcţii
fundamentale care te fac unic şi de neînlocuit.
Legăturile ce întreţin temeinicia existenţei tale nu sunt cele cu Cosmosul, pe care-l poţi
cunoaşte şi modela, ci cu Haosul, adică cu memoria virtuală, care-ţi impune condiţia fiinţării,
Iată de ce trebuie să rememorezi continuu condiţia originară: „ Amintirea evenimentului
priomordial joacă un rol considerabil. Să precizăm că această Amintire era periodic
reactualizată în rituri; evenimentul era deci retrăit, omul redevenea contemporan cu illud
tempus mitic. «Reîntoarcerea în urmă» era chiar o prezenţă: reintegrarea plenitudinii iniţiale.”
Ori toate stările rituale aveau – şi ar trebui să continue să aibă - un scop teribil de important:reatingerea capacităţi de a şti, şi nu de a ţine minte.
Acţiunile tale, care îţi caracterizează în întregime perioada existenţei, perioada
perisabilităţii nu sunt de fel rupte din circuitul perpetuu al Deveniri, nu presupun o
individualizare, o izolare, aşa cum arogant presupunem noi, ci dimpotrivă, în toată această
perioadă eşti nevoit să-ţi supui acţiunile împlinirii funcţiilor pentru care s-a creat combinaţia
Sinelui tău. De fapt, omul modern ar trebui să se convingă că: începi să fii, abia când nu mai
exişti.
Rolul tău fundamental în toată acestă poveste este acela de a insolita Devenirea, de a
contura noi căi prin modul particular şi unic de interpretare a informaţiilor care sunt în
circulaţie în parcursul existenţei tale. Noi oamenii numim aceasta nevoia de originalitate, este o
trăsătură care se manifestă în fiecare din noi, şi credem că ne este specifică. Nicidecum, ea este
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 273/394
comună tuturor Formelor Materiale existente în Univers, este, dacă vreţi, modalitatea prin care
Universul tinde să nu-şi fie, în nici o clipă, egal sieşi.
Cred că este important să acodăm un strop mai multă atenţie acestei diferenţe între: a şti
şi a ţine minte. În lumea contemporană s-a creat, şi se întreţine o confuzie deosebită, confuzie
care, ca tot ceea ce se întâmplă în lumea Cosmică nu are o singură şi anume cauză.
Nimic din ceea ce devine materialitate în lumea Cosmosului nu este datorat unui singur
fapt. Nimeni nu este el singur Făptuitorul, chiar dacă el singur a operat o anume acţiune, un
anumit produs, o faptă oarecare, un gând. Totul este rodul acumulărilor de energii în lungul unui
lanţ de-a lungul căruia informaţiile puse în mişcare au preparat naşterea acelei acţiuni, produs,
faptă, gând.
Odată ce o strucutră de interferenţe s-a pus în mişcare, efectele ei nu mai pot fi oprite
până la întruparea materială, cosmică. Ele sunt rezultatul nevoii Universului de a se Dezmărgini
cu orice chip, sub orice formă. Acţiunea, produsul, fapta, gândul sunt purtătoare de seturi
informaţionale unice, specifice, ca atare ele ştiu şi îşi pot permite să existe ca formă fertilă,
generetaoare de comunicare. Ele nu simt nevoia să se explice pe sine, ci să existe în sine,
generând energii specifice cu un anume conţinut informaţional capabil să întreţină funcţii
particulare ce vor da naştere altor forme.
Adevărata comunicare, aceea fertilă, modelatoare, unică, fundamentală, nu se produce la
nivelul semnului, ci la nivelul funcţiei. Ea apare atunci când se crează o anume diferenţă de
potenţial între două entităţi. Cu cât diferenţa de potenţial este mai mare, cu atât transferul se facela nivele profunde, esenţiale. La acest, stadiu al comunicării se înlătură înţelesul, informaţia
transferată prin acest proces nu trebuie să fie explicată, ea ştie şi revelează, declanşând un
proces intim de modificare în Forma Materială care a primit-o.
Efectul unui astfel de transfer se resimte imediat în Forma Materială gazdă, iar noi
oamenii îl denumim: emoţie. Conţinutul unui astfel de transfer nu se cere explicat, înţelegerea
se produce la nivele atât de fundamentale încât declanşează procesul de remodelare fără
intervenţia conştiinţei. Putem spune că emoţia produce un efect modelator dincolo de conştiinţă.
Din nefericire, în lumea contemporană, se pare că a ţine minte tinde să devină un stadiu
din ce în ce mai important, în dauna lui a şti, şi această atitudine distorsionează grav o sumă de
valori fundamentale, valori ce stau la baza mecanismului comunitar, şi a căror modificări pune
în circulaţie derivaţi seducători dar goliţi de sens.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 274/394
Ambele procese, şi a şti, şi a ţine minte au importanţa lor în evoluţie. Dar acesta este un
mecanism de care ne vom ocupa ceva mai târziu, în ultima carte a acestei lucrări : ” Zgâriaciul
lăudăros”.
Totul sau Nimicul
La nivelele fundamentale o quantă, devenită particulă, prin însăşi starea ei de
instabilitate, este însăşi semnul, comportându-se ca o entitate informaţională care în momentul
transferului ce se produce modifică funcţiile structurii gazdă. Frecvenţa sa intră într-un proces de
interferenţă cu o altă frevenţă, proces care stabileşte noua funcţie a structurii care s-a format, iar
pe măsură ce structura devine mai complexă şi se organizează pe nivele de funcţii, procesele de
interferenţă sunt la rândul lor tot mai capabile să atragă sau să elibereze tot mai multe frecvenţe
purtătoare de informaţii.
În stadiile acestea, de organizare tot mai complexă, Forma Materială devine o structură
de Realităţii, organizată pe nivele de complexitate, desigur începând cu cele simple,
fundamentale şi complicîndu-se pe măsură ce relaţia Materie-Realitate devine tot mai sofisticată.
Putem presupune, destul de lesne, că strucutrile organizatorice ale Materiei dezvoltă structuri de
Realitate, ceea ce presupune că de fel nu este o singură Realitate în Univers. Deci ar trebui să
presupunem că există o comunicare pe orizontală între variabilele unei matrici şi o alta pe
verticală, cea care traversează toată ierarhia Formelor Materiale, de la cele fundamentale până la
cele superior organizate.Circulaţia informaţiilor nu se mai face, în cazul structurilor complexe doar în urma unei
singure diferenţe de potenţial, menită să dicteze sensul. Cu cât strucutra devine mai complexă,
cu atât crează capacităţi de receptare a frecvenţelor simpatice, dar, în acelaşi timp devine ea
însăşi producătoare de informaţii sensibile la diferenţele de potenţial ce apar în Realitate.
Contrar aparenţelor, Materia nu este o entitate perfecţionistă, ci doar perfectibilă, ea nu
caută să obţină o structură perfectă, capabilă să rezolve odată pentru totdeauna problema
comunicării, a prelucrării informaţiilor venite dintr-o stare de dezechilibru sau alta.
Pentru Materie esenţial este să creeze funcţiile capabile să prelucreze într-un anume mod
informaţiile, urmând o ierarhie a gravităţii. Cu cât o informaţie este mai gravă, cu atât Materia va
da naştere unei, sau unor funcţii care s-o transforme în materialitate. Pentru acesta va folosi
memoria inepuizabilă pe care o numim Haos, şi care păstreză în formă virtuală toate funcţiile
necesare care vor deveni din inefabile, materialitate.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 275/394
Cu cât este mai complexă o funcţie capabilă să rezolve Nevoia unei stări de dezechilibru,
cu atât informaţia generată de aceasta (de Nevoie) trebuie să cunoască un proces de
descompunere mai rapid, pentru a se ajunge la acel stadiu de graniţă dintre Cosmos şi Haos de
unde să înceapă reorganizarea structurii materiale.
Cercetările fizicienilor ne arată că domeniul microcosmic este cu mult mai complex, şi
mai activ, decât ne-am închipuit, sau decât ne închipuim acum. Starea de relativitate a Materiei
este cea care face ca aceasta să fie capabilă continu de reorganizare. Tot ceea ce are formă, în
fapt nu are formă, aceasta fiind mereu supusă reorganizării pentru a putea să rămână capabilă de
a face faţă stării continui de dezechilibru a Universului.
Nu este nimic paradoxal în această afirmaţie, şi ea nu se doreşte să fie o modalitate de a
specula o argumentaţie. Aparenţa paradoxului este generată de faptul că orice Formă Materială
pare în lungul existenţei sale neschimbată, dacă nu ţinem cont de modificările impuse de evoluţia
în timp. Un individ, pare a fi acelaşi tot timpul vieţii, un câine îşi menţine forma sa, un copac la
fel. Putem spune acelaşi lucru despre fiecare Formă Materială pe care o cunoaştem în timpul
existenţei noastre.
Doar că lucrurile nu sunt aşa!
Pentru a putea face Realităţii, fiecare Formă Materială trebuie să se reorganizeze
continuu. Procesele de reorganizare nu aparţin Întregului, care, de fapt, nici nu există, şi acum
putem să dăm dreptate înţeleptului: o căruţă este formată din roţi, loitre, oişte etc.; atunci unde e
căruţa? Procesele de reorganizare se produc în nivelele structurii, iar reorganizarea străbate peverticală Întregul, făcându-le continuu capabile să se adapteze Realităţii, care, la rândul ei
funcţionează ca o strucutră ce acţionează asupra fiecărui nivel material.
Şi iată că se impune, în momentul acesta o întrebare: noi de fapt ce suntem Totul, sau
Nimicul?
În lungul existenţei unei anume entităţi materiale, aceasta este capabilă să recunoască
anumite momente de transformare ce s-au produs în Sinele său, dar pentru ca acestea să devină
cognoscibile, o infinitate de procese de reorganizare s-au consumat, până ce stadiul sesizabil a
fost atins. Atunci, noi suntem rezultatul tuturor acestor procese, sau, dimpotrivă suntem cauza
lor?
Existenţa este rezultatul unor serii continui de momente ale Comunicarii, provocate de
stările de dezechilibru pe care Dezmărginirea Universului le impune Materiei.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 276/394
Limitaţi fiind, ne imaginăm mereu Dezmărginirea ca pe o expansiune, ca pe o dilatare
într-un spaţiu infinit, când în fapt, Dezmărginirea presupune o expansiune în Sinele Materiei,
pentru a genera noi funcţii şi, în consecinţă, noi dimensiuni. Pentru a putea realiza
Dezmărginirea, Universul trebuie să-şi menţină o stare de circulaţie perpetuă a informaţiilor,
doar în felul acesta Materia sa rămânând capabilă să se reorganizeze continuu, să se
dezmărginească, să creeze continuu Realitate. „ În «Principiile de biologie» Spencer susţine, ca
şi în alte lucrări ale sale, că orice agregat organic, la fel ca şi celelalte agregate, tinde să treacă
de la simplicitatea sa indistinctă, primitivă, la o complexitate mai distinctă, şi aceasta datorită
diferitelor cantităţi şi specii de forţe, cărora părţile sale le sunt expuse. Spencer e de părere că
structura unui organism gravitează de la o stare omogenă indefinită spre o stare eterogenă
definită şi că acest proces îşi acumulează efectele în generaţiile succesive, dacă forţele care îl
produc continuă să lucreze.”
Comunicarea este mecanismul prin care fiecare Formă Materială devine relativul cuiva,
dar mai ales relativul său, şi are capacitatea de a crea continuu scopuri în urma momentelor de
dezechilibru pe care Materia le suferă fără de încetare, în urma Dezmărginirii sale.
Expresia pe care o are teoria relativităţi a lui Eistein ne poate duce uşor cu gândul la
principiul care face să funcţioneze un mecanism, la modalitatea de propulsare a unei structuri
materiale către o anume ţintă. Privind lucrurile aşa, viteza luminii devine o limită de neatins şi de
neînţeles, o limită de care nici măcar nu avem posibilitatea de a ne apropia, iar relativitatea se
transformă într-un proces foarte greu de imaginat. Dar dacă, privim relativitatea ca pe un procesrezultat dintr-o atracţie generată de o diferenţă de potenţial, atunci lucrurile capătă cu totul alte
definiri.
În primul rând nu mai vorbim de un mecanism, ci de un organism, nu mai vorbim de
propulsie, de împingere, ci de atracţie, de chemare, şi nu mai putem vorbi de o stare limită a
vitezei, pentru că avem de-a face cu o pendulare între nefiinţare-fiinţare, iar viteza de extracţie,
în cazul acesta, este cu totul inaccesibilă simţurilor noastre limitate.
Noi cunoaştem viteza de deplasare a unei quante pe care o presupunem egală vitezei
luminii, dar viteza de deplasare a unei entităţi informaţionale generată de o diferenţă de potenţial,
entitate care produce în final extragerea quantei şi atragerea acesteia către o anume Formă
Materială ne este cu totul necunoscută şi de neimaginat. Quanta şi particula fundamentală,
oricare ar fi ea, sunt entităţi informaţionale detectabile, definibile, fac parte din lumea materială,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 277/394
din Coasmos, dar tot ceea ce depăşeşte acest teritoriu şi intră în Inefabil devine nedefinibil,
nemăsurabil, indicibil.
Noi putem măsura ceea ce se manifestă material, tot ce aparţine Haosului nu are
reprezentare pentru capacităţile noastre de cunoaştere. Pur şi simplu, tot ce aparţine Cosmosului
ca entitate materială superior organizată, şi deci definită de legi ale acestuia, anihilează treptat,
pe măsură ce se îndepărtează de Inefabil, capacităţile de a percepe şi legi ale Haosului. Mai mult,
tendinţa este de a ne separa de însăşi legile cosmice, în favoarea unora produse de noi, ca entităţi.
Iată de ce, atunci când facem referire la anumite zone ale existenţei, vehiculăm, cu voie
sau fără de voie, multe „zone albe” pe o hartă a cunoaşterii.
Am ţinut să fac acestă precizare din convingerea că, atunci când vorbim de Comunicare
ne gândim mereu la partea vizibilă, cognoscibilă a icebergului, cea pe care am trnsformat-o
încetul cu încetul într-o ştiinţă socială, şi pe care o socotim ca parte a calităţilor cu care suntem
înzestraţi. Ne vine greu să credem că avem de-a face şi cu o parte invizibilă a Comunicării, o
parte ce tinde să guverneze inefabilul şi datorită căreia se produc cele mai subtile procese la
nivelele fundamentale ale Materiei.
Referirea pe care am facut-o la teoria relativităţii a fost tocmai pentru că relaţia dintre
relativi determină fundamental substanţa comunicării. Nu se produce o relaţie între o sumă de
relativi fără un transfer de substanţă, şi fără declanşarea unor procese de reorganizare în urma
acestei relaţii, rerganizare din care rezultă în final o asimilare.
Datorită acestui mecanism, Universul reprezintă, în fapt, un număr finit de existenţe aleformelor materiei ce tind continuu spre modificarea propriei lor Realităţi. Că o sumă de forme
ale materiei dispar, că altele rezultă şi devin active sunt doar consecinţe ale necesităţii de
adpatare la o Realitate modificată de acţiunea Materiei asupra ei însăşi.
Acesta este motivul principal pentru care structura Universului se manifestă ca o alcătuire
de nivele organizate nu în ierarhii, ci în capacităţi de comunicare. Fiecare nivel se manifestă ca o
matrice generatoare de variabile rezultate din serii de asimilări istorice, şi are legături de
comunicare cu toate celelalte nivele, fie ele la nivelul conştiinţei, fie la nivele subtile ce ies din
sfera conştiinţei. Dar nici o clipă nu se pune problema unei ierarhii.
Materia nu este organizată în ierarhii, ci în strucutri generate de funcţii, strucutri care sunt
într-o relaţie deosebit de intimă. În sine, Universul este o singură formă lipsită de conştiinţa de
sine, aşa cum noi fiecare suntem, de fapt, entităţi lipsite de conştiinţa Sinelui. Dacă fiecare formă
a Materiei ar avea conştiinţa Sinelui, totul ar deveni zadarnic. Preocuparea fundamentală a unei
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 278/394
entităţi este să existe, ci nu să ştie mecanismul prin care există. Dacă o entitate ar căpăta
conştiinţa Sinelui, acesta ar deveni Realitatea sa şi ar face-o să se prăbuşească în ea, ar face-o
propria sa captivă, tranformând-o într-un fel de gaură neagră.
Ca atare, modalităţile de comunicare sunt fie la nivelul conştientului, şi se supun voinţei,
fie la nivelul inconştientului şi sunt guvernate de cerinţe venite din profunzimile Materiei, dar şi
într-un caz şi în celălat sunt exterioare Sinelui.
Sigur că cele mai manifeste, acelea care domină o existenţă, sunt cele care se consumă la
nivelul conştientului, dar asta nu înseamnă că sunt şi cele mai importante.
Mai mult ca sigur, ele au rolul de a alimenta cu informaţii mecanismele de comunicare de
la nivelele subtile, acelea ce au legături cu modificările survenite în intimităţile evoluţiei
Materiei, şi sunt provocate de dezechilibre impuse de Dezmărginire.
Atâta vreme cât societatea omenească a fost, şi mai este încă, dominată de spiritul
mecanic, acela care hotărăşte că totul în Univers funcţionează asemeni unui mecanism, este
foarte greu să depistăm funcţiile subtile generate de manifestarea inefabilului.
Preocupaţi fiind să definim principiile după care mecanismul funcţionează, să descriem
alcătuirea acestuia, să înscriem faptele în grile prefabricate, ne-am îndepărtat – şi continuăm să
ne îndepărtăm – de principiile fundamental simple ale Existenţei.
Cu cât societatea devine mai sofisticată, cu atât acestea sunt înlăturate, sunt înlocuite cu
derivaţi care au pierdut de mult legătura cu originea. Acest fapt modifică grav mentalităţi şi
conştiinţe, dă naştere unor convingeri strâmbe, iar inteligenţa, care este însăşi substanţa subtilă ainefabilului, se lasă condusă în teritorii ale aberantului.
Totul se supune din ce în ce mai mult principiilor impuse de existenţa artefactului:
consumul, imaginea, produsul, banul, standing-ul, ideologia etc. nu sunt decât derivate ale unei
raportări directe la acesta, şi o negare a principiilor fundamentale de existenţă în Univers.
Principii ce sunt din ce în ce mai subtil ascunse de manifestările spiritului mecanic, care
ne impune să credem că totul funcţionează pe baza agregării unor subansable. Dacă pun două
subansable într-o relaţie, voi obţine un proces controlabil şi previzibil într-o proporţie oarecare,
decretează un astfel de principiu, care înlătură cu brutalitate manifestările subtilului, inefabilului,
adică a ceea ce este fundamental în existenţa Materiei.
Principiile fundamentale ale Comunicării sunt înlocuite de principiile Relaţionării, ceea
ce presupune că mecanismelor reorganizării Materiei le sunt preferate mecanisme ale
conservării formelor previzibile pentru rezultate previzibile.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 279/394
Reorganizarea presupune tendinţa către aspectele insolite ale Realităţii, acelea care pot
genera momente noi ale Dezechilibrului, momente care tind către impunerea unor funcţii noi,
proaspete. Relaţionarea, în schimb, este dominată de legi care decid norme severe de funcţionare
a unui mecanism, de conservare a unor funcţii unice pe toată durata existenţei acestuia, în aşa fel
încât să nu se iasă sub nici un chip din previziune.
În felul acesta, omul devine agentul cel mai nociv al Existenţei, se desprinde din relaţiile
pe care Universul le întreţine şi-şi crează propriul său Cosmos, tot mai lipsit de Haos, deci tot
mai mortal.
În acest moment sunt tentat să introduc un capitol în acestă lucrare, capitol care să încerce
să zugrăvească, în cele mai sumbre şi disperate nuanţe, nenorocirile ce stau gata-gata să se abată
peste societatea omenească, peste aroganţa cu care aceasta decide că nu mai merită să aparţii
unui Univers, ci că ai toate condiţiile şi calităţile să-l creezi tu, după chipul şi asemănarea ta.
Să militez, ar trebui, pentru revenirea la vechile legături ale omenirii, acelea care întăreau
umanitatea, dădeau suculenţă existenţei şi ne determinau să perindăm prin viaţă cu înţelesuri
venite din străfundurile unui Univers ce se bizuia pe noi.
Dar toate acestea sunt inutile, pentru că energiile ce domină lumea omului astăzi sunt în
deplină formă a expresiei. În cazul acesta, cu toţii suntem surzi, orbi şi muţi, curgem în apele
timpului la fel cu toţii, către o zare pe care nu o ştim şi care nu ne doreşte.
Iată de ce, capitolul de imploarţii va lipsi din această carte şi voi continua să încerc a
dovedi că datorăm Comunicării, dar şi că aceasta ne foloseşte pentru a putea menţine activăcirculaţia informaţiilor în Sinele Materiei.
Şi noi, şi ceea ce cunoaştem suntem forme care au luat fiinţă dintr-o Necesitate oarecare
a Universului care se Dezmărgineşte continuu, creând anume spaţii insolite de unde se ivesc
funcţii care duc la creare unor Forme Materiale menire să înlocuiască Lipse de el ştiute, dar în
mod cert ivite din nevoia ca orice informaţie să circule în întreaga sa Materie, fără osebire de
conţinutul ei, de importanţa ei, sau de insolitul formei. Atâta vreme cât vom rămâne parte a
mecanismului de Dezmărginire, utili prin modalităţile adecvate de a păstra circulaţia
informaţiilor necesare Materiei, Universul ne va permite să zburdăm în câmpiile sale nemăsurate.
Dacă nu, nu.
Dacă vom continuăm să gândim Universul ca pe un mecanism şi nu ca pe un organism,
vom călca în străchini către orizonturi ce nu există şi ne vom perpeli, cercând mereu să dregem
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 280/394
busuiocul, tot mai departe de fericirea al cărui mecanism îl căuta Bhudda şi pe care o sperăm cu
toţii.
De fapt, relaţia Formei Materiale cu Universul este adioma descrierii pe care o face
Domnul Shakespeare:
„ Nu poţi spăla cu lacrimi un râu neizbăvit
Există viermi în flori, noroaie-ascunse-n ape,
Nori şi eclipse-ncarcă al aştrilor zenit,
Cu umbre ce-ar putea meteahna s-o adape.
Toţi oamenii greşesc şi eu aduc căinţei
Tribut, tot căutând prin vagi alegorii
Să neg că-ntre păcate stă demonul dorinţei,
Făcându-mi mintea dreaptă codoş al inimii.
Se-ntâmplă azi în mine ca-ntr-un război civil
Chiar împotriva-mi să pledez cu ură,
Căci gândul mă tradează şi apără servil
A trupului chemare şi-a dragostei măsură.
Cum aş putea să vreau de tine să mă rupCând mi-ai răpit şi inimă şi trup.”
Dacă e să ţinem seama de toate aceste fapte, ar trebui să devenim conştienţi de faptul că
nu noi am creat Comunicarea, ci că suntem rezltatul ei, că fiecare dintre noi este, în acelaşi timp
un momemnt al manifestării Universului, dar şi al Haosului, ce au nevoie permanentă de expresii
materiale care să le menţină sensul Devenirii. Suntem şi Totul şi Nimicul, supuşi legăturilor de
neevitat, tiranice cu toate celelalte Forme Materiale. Iată de ce e necesar ca fiecare schimbare
petrecută aiurea în Univers, fie ea cît de aparent lipsită de importanţă, să ne reorganizeze în mod
specific structura.
Doar datorită circulaţiei informaţiei în întreaga structură materială a Universului
rămânem capabili să producem la rândul nostru informaţii specifice pe care să le facem să
funcţioneze în beneficiul relaţiei Materie-Realitate.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 281/394
Multe dintre informaţiile care străbat Materia nu le percepem la nivelul conştiinţei, a
raţiunii. Ele sunt informaţii specifice, rolul lor este de a răspunde unor diferenţe de potenţial
generate de un anume nivel al strucutrii ce suntem. Cu cât Forma Materială este o structură mai
sofisticată, deţinătoarea unui anasamblu mai organizat şi mai eterogen de funcţii, cu atât ea
pierde capacitatea de fi conştientă de o mulţime de informaţii care o reorganizează continuu.
Cu cît strucutra materială este mai complexă şi mai străbătută de categorii stratificate de
informaţii specifice, cu atât aceasta are nevoie de un organism care să gestioneze funcţii produse
de Inefabil, care să poată relaţiona rezultatele reorganizărilor repetate, şi astfel se naşte intelectul.
Intelectul, care nu este specific şi particular omului, el se dezvoltă asemeni Formelor Materiale,
mereu în legătură cu Realitatea şi cu funcţiile formei.
Intelectul unei celule trebuie, este imperios, se impune să rămână capabil de a gestiona
funcţiile acesteia şi de a o adapta la Realitatea pe care aceasta o percepe. Dacă o celulă ar avea
un intelect omenesc s-ar pulveriza pur şi simplu din cauza conflictului dintre aspiraţii şi
capacităţi, conflict care ar pune celula în imposibilitatea de a se adapta unei anume Realităţi
specifice, dar asta nu înseamnă de loc că ea nu are intelect şi, mai ales, că nu furnizează
informaţii.
Fiecare celulă din corpul nostru este producătoare de informaţii, informaţii specifice ale
unui sistem matricial care organizează un anume nivel, satisfăcând anumite funcţii. Ele, funcţiile,
determină atât diferenţele de potenţial, ce reclamă un aflux de informaţii din exteriorul lor, cât
eliberarea de informaţii către diferenţe de potenţial venite din sistem. Astfel, putem afirma căsuntem străbătuţi de Haos în fiecare moment al existenţei noastre, Haos care ne ajută să devenim
continuu alţii, mai adaptaţi Realităţii cuprinse în noi, dar, mai ales, tot mai eterogeni.
Cu alte cuvinte Nimicul contribuie continuu la organizarea Totului.
Făsă sensibilitatea inefabilului, Materia ar fi lipsită de calitatea reorganizării. O formă
odată creată ar rămâne în aceeaşi stare, refuzând să primească sau să emită informaţii, ceea ce ar
determina inexistenţa cunoaşterii.
Ca atare, practic, Universul ar fi un dat inexistent, o cantitate anume de Forme Materiale
veşnice, oarbe, surde şi mute, forme care nu ar şti nimic una despre existenţa cealeilalte. Mai
grav, Universul ar fi lipsit de dimensiunile care-i determină sensul Sinelui, ceea ce ar însemna
inexistenţa Dezmărginirii.
Practic, fără comunicare, Materia ar fi expresia veşnică şi lipsită de existenţă a Nimicului.
În Universul nostru, cel al comunicării, Nimicul este categoria din care pot fi extrase, sau pot fi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 282/394
virtualizate funcţiile reorganizării Formelor Materiale. Două sunt entităţile importante în acest
mecanism: carbonul, care cu cei şase eletroni ai săi formează structuri materiale deosebit de
stabile, şi hidrogenul care, având un singur electron este momentul slab al oricărei structuri,
putând fi oricând smuls, iar strucutra determinată să se reorganizeze, ceea ce permite ca
informaţia să aibă un rol activ în existenţa creativă a Formelor Materiale.
Sensul reorganizării – fie determinat de nevoia compunerii spre sisteme mai complexe,
fie impus de descompunere – este dictat de valoarea dezechilibrului care generează diferenţele
de potenţial. Dacă diferenţele de potenţial sunt puternice, Materia se va reorganiza deosebit de
activ, tinzând mereu să compună forme adaptate Realităţii, atunci când diferenţele de potenţial
îşi pierd intensitatea, forţele din interiorul strucutrii încep să impună descompunerea, reducând
Materia la elementele ce pot fi asimilate în Haos.
Drumul ese parcurs în sens invers şi Totul devine o stare a Nimicului.
Dar nimic din toate acestea nu ar posibil fără circulaţia informaţiei în întreg Sinele
Materiei, de la momentul quantei, până la structura inimaginabil de complexă a Materiei în sine,
totul depinde de circulaţia informaţiei care determină reorganizarea acesteia, şi care se comportă
continuu ca o entitate unică, dependentă de starea fiecărui element ce intră în compoziţia sa. Nu
trebuie, de loc, să ne înduioşăm şi să credem vreo clipă că există subiectivism, emoţie, sentiment
de apartenenţă în toată această poveste. Oricare ar fi sensul Dezmărginirii el este bun pentru
Materie, el determină o expansiune a Sinelui său, în sine.
Câte categorii de Forme Materiale apar şi dispar în această poveste, şi câte tendinţe deExpansiune se închid în favoarea altora sunt tot atâtea lipse de sens şi de conţinut pentru Materie.
Existenţa şi Non-existenţa sunt categorii care nu aparţin Materiei, ci Formelor Materiale, ceea ce
intră într-un cu totul alt registru de exprimare al funcţiilor.
Jocul continuu al Totului şi al Nimicului reprezintă modul prin care Materia îşi păstrează
neîncetat prospeţimea. Desigur poate fi acuzată de toate ne-calităţile, ce fac de rusine un spirit al
Formei Materiale: este nehotărâtă, înşelătoare, capricioasă, infidelă, perfidă, neloială etc., dar
toate acestea o ajută să rămână mereu capabilă de a renaşte în forme tot mai adaptate Realităţii
ivită din propria-i moarte.
Inefabilul, Subtilul, Sublimul. Gingaşe inexistenţe.
Am în mână o fotografie. Sunt eu tânăr, foarte tânăr. Pe vremea când mai credeam că voi
putea împlini speranţa părinţilor mei: să ajung intelectual.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 283/394
Din nefericire pentru ei, n-a fost să fie.
Privesc această fotografie şi ştiu. Ştiu unde sunt, ce gândeam atunci, cine erau ceilalţi, ce
erau ei, ce s-a întâmplat cu ei în cursul vremii etc. Ştiu multe lucruri, dintr-o dată. Fotografia
aceasta îmi comunică o sumă de informaţii, pe care la vremea aceea, atunci când ea a fost făcută,
nu le ştiam. Nici înainte de a privi fotografia nu le ştiam, cu toate că le ştiam. Doar contactul cu
fotografia mi le-a relevat şi am început să le ştiu. Diverse stări se nasc şi mor în mine, în funcţie
de evoluţia informaţiilor ce vin din fotografie, se succed cu repeziciune.
Adevăruri subtile legate de semne, ce în timpul acela nu-mi spuneau nimic, mi se arată.
Evoluţia faptelor capătă alte înţelesuri şi toate acestea împlinesc o stare sublimă de revelaţie, o
stare adâncă ce pentru un timp mă ţine într-un contat puternic cu trăiri emoţionale venite din
timpuri, care-mi luminează lanţul unor fapte alminteri umbrite până în clipa când am privit
fotografia.
Emoţiile produc revelaţii despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla, doar modificând foarte
puţin o hotărâre, o acţiune, un gând, o relaţie etc. Se împlineşte o imaginea despre un Eu posibil,
un alt Eu, paralel, care ar fi avut o altă existenţă.
Nu ştiu dacă regret, sau nu, ceea ce ştiu este că o sumă de emoţii mă ţin legat de anumite
semne ale unei existenţe care s-a consumat, dar împlinesc şi traseul unei existenţe virtuale care
nu a avut şansa să se perinde prin spaţii şi vremi.
Între mine şi fotografie s-a consumat un act de comunicare, iar acest lucru a fost posibil
datorită faptului că: în materia pozei au fost înglobate o sumă de semne care împlinesc ovirtualitate inefabilă.
Aceste semne, stăpânesc, acum peste timp, un mecanism al subtilului ce crează relaţii
între fapte şi mă fac dintr-o dată să fiu străbătut de fiori sublimi. Nu vorbesc de sublimul definit
de Edmund Burke, sau poate că da, dar pentru că îl trăiesc acum, îl resimt cu mult mai
personalizat, mai intim, mai definitoriu pentru ceea ce sunt, şi pentru diferenţa dintre mine cel de
acum şi cel ce aş fi putut să fiu, de altfel m-aş fi comportat.
Eu sunt un întreg doar cu toate aceste virtualităţi ce ar fi putut să devină Realităţi şi care
păstrează această şansă încă vie, chiar dacă limitele mele resping acest adevăr. „Ce
condiţionează, în ultimă instanţă, acest întreg? Este o unitate originară, aşa-numita de Kant
«unitate sintetică originară de apercepţie». Iar această unitate este intelectul însuşi! Notează
undeva Kant (nota de la pag. 116). Este anume acel Ich denke , care însoţeşte toate
reprezentările noastre sensibile ori intelectuale, un soi de cogito , cu totul altfel obţinut şi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 284/394
valorificat decât cel cartezian. Un intelect care şi-ar da singur diversul, spune Kant ( Ibid.,
p.118), n-ar avea nevoie de apercepţia pură. Dar inelectul uman nu-şi dă diversul, ci îl
primeşte; judecata – exerciţiul intelectului – este tocmai mijlocul de a reduce «cunoştinţe» date
sub unitatea obiectivă a apercepţiei.”
Relaţia mea cu fotografia a respectat toate regulile comunicării; a existat un conţinut
informaţional, un sitem de semne şi o relaţie de transfer. A existat un emitent, un receptor şi o
diferenţă de potenţial declanşată de entitatea care sunt eu în acest moment şi sistemul de
informaţii cuprins în sistemul de semne al pozei.
Relaţia de comunicare presupune obligatoriu prezenţa celor trei stări al materiei:
Inefabilul, Subtilul şi Sublimul, trei stări energetice care exclud prezenţa masei în desfăşurarea
actului. Prezenţa masei nu ar face altceva decât să fixeze într-o formă unică, particulară,
singulară întregul act al comunicării, excluzând posibilitatea variabilei, lucru esenţial pentru
comunicare.
„ Pe mal găsirăm urma unui foc. Cenuşă, cărbuni şi lemne arse – iată ce am observat
eu; Dersu însă văzu mai multe. Mai întâi că se făcuse foc de mai multe ori în acelaşi loc.
Înseamnă că aici era un vad permanent. Apoi, Dersu ne spuse că ultima oară făcuse foc un
singur om, şi asta cu trei zile în urmă. Era un chinez bătrân, un vânător, care nnu dormise toată
noaptea, iar dimineaţa nu se putuse hotărî să treacă râul şi se înapoiase. Că fusese aici un
singur om, se putea şti, să zicem, pentru că pe nisip nu era decât un singur rând de urme. Că nu
dormise, se vedea după faptul că nu-şi înjghebase nici un loc de dormit lângă foc; că eravânător, Dersu a tras concluzia după beţişorul de lemn cu cioplituri, folosit de obicei la
capcanele de animale mici. Că era chinez, aflase după încălţămintea aruncată şi după felul în
care-şi făcuse tabăra. Toate erau limpezi, dar de unde ştia că cel care fusese aici era bătrân?
Neputând găsi dezlegarea, i-am cerut lămuriri.
- Cum la tine atâţia ani în munţi merge şi nu este înţelege?, mă întrebă la rându-i,
ridicând de jos încălţămintea.
Era veche, reparată de mai multe ori, găurită. Pentru mine conta numai faptul că omul o
aruncase fiind prea prăpădită.
- Tot nu înţelege?, continuă să se mire Dersu. Oameni tânăr mai întâi rupe vârful, iar
bătrân totdeauna rupe tocul.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 285/394
Ce simplu! Era suficient să bagi de seamă cum calcă un tânăr şi un bătrân, ca să vezi că
tânărul umblă uşor, aproape pe vârfuri, iar bătrânul calcă pe toată talpa, apăsând mai mult pe
călcâie.”
Două intelecte diferite percep diversul în funcţie de întregul lor mod de a exista definit
de scopul şi de nevoile lor. Ceea ce înseamnă cu un sistem de semne conţine un număr infinit de
virtualităţi, ce devin expresii doar în funcţie de calitatea diferenţei de potenţial creată între
receptor şi emitent. Or, diferenaţa de potenţial este manifestă chiar de la nivelul qunatei, ceea ce
înseamnă că ea este o modalitate care evoluează asemeni sistemului de comunicare, devenind din
ce în ce mai complexă, pe măsură ce Materia se organizează superior.
Dacă afirmaţia lui Holbach : „Oricum, dacă am fi nevoiţi să mergem cu imaginaţia până
la originea lucrurilor şi la leagănul genului uman, vom spune că este probabil ca omul să fi fost
o urmare necesară a formării globului nostru, sau unul din rezultatele calităţilor, proprietăţilor
şi energiei de care el este capabil în situaţia sa prezentă; că s-a născut ca bărbat şi femeie, că
existenţa sa este coordonată cu aceea a globului, că atât timp cât va dăinui această
coordonare, specia omenească se va conserva, se va răspândi, pe baza impulsului şi a primelor
legi care l-au făcut odinioară să apară; că dacă această coordonare ar înceta, sau dacă
pământul deplasat ar înceta să primească aceleaşi impulsuri de la cauzele care acţionează
actualmente asupra lui şi care îi dau energia, specia omenească s-ar schimba, pentru a face loc
unor fiinţe noi, capabile să coordoneaze cu starea care ar urma aceleia pe care noi o vedem că
dăinueşte acum.” - este adevărată, atunci principiul este respectat în integralitatea mulţimii deForme Materiale.
Ceea ce presupune că, în scara evoluţiei Materiei spre Dezmărginire vom găsi procese şi
forme ce se repetă în structuri modificate, primitive, involuate, de la care se reia o anume direcţie
atunci când un moment de dezechilibru o impune.
Ar trebui să presupunem atunci existenţa unei comunicări prin sisteme de semne şi la alte
nivele ale organizării materiei, ceea ce este fapt dovedit: „ Pentru a da indicaţii precise,
cercetaşele sosite în stup execută pe un fagure un dans în cerc care stimulează şi excită alaiul
albinelor aflate în jurul lor. (...) După ce descriu un cerc pe suprafaţa fagurelui, acele albine
cercetaşe execută cu abdomenul mişcări balansate, indicând sursa de hrană aflată la depărtare
de 100 m de stup. Mişcările executate se aseamănă cu două semicercuri alăturate care au
diamentre apropiate unul de celălalt, şi pe ale căror forme fac cu abdomenul mişcări
tremurătoare. Primul semicerc coboară de sus în jos, iar cel vecin, al doilea, în sens invers, urcă
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 286/394
de jos în sus. Cu cât mişcarea tremurândă a cercetaşei şi durata cursei balansate a celor două
diametre va fi mai mare ca număr de tremurături, cu atât albinele din alaiul înconjurător vor fi
mai numeroase. De asemenea, cu cât distanţa spre sursa de hrană este mai mare, cu atât
mişcările tremurânde ale abdomenului sunt mai mari şi mai lente. O serie de cercetători au
descoperit că odată cu executarea acestui dans tremurător, albinele emit nişte sunete repetate
asemănător zgomotului produs de o tobă. . Această succesiue de tonuri o emit în raport de
depărtarea locului de cules, însoţind dansul ca un acompaniament. Mai mult chiar, pentru ca
alaiul să fie precis informat, însoţitoarele repetă mişcările balansate şi cu cele două antene.
Emiterea tonunrilor este semnal de mobilizare a albinelor aflate în stup şi care urmează să plece
la cules. Cercetătorul Stanola a detectat 20 de tonuri diferite de bâzâit în stup pe care le-a
caracterizat ca tot atâtea manifestări diferite. Se poate spune – zice autorul ceh – că multe
manifestări sonore au pentru albine o importanţă biologică, servind la înţelegerea reciprocă.
Albinele percep undele sonore chiar în timpul zborului, ceea ce le ajută la orientarea în spaţiu şi
evitarea obstacolelor.
În ceea ce priveşte direcţia de urmat, albina cercetaşă dă indicaţii în funcţie de poziţia soarelui,
iar prin dansul său indică unghiul de zbor pe care trebuie să-l parcurgă până la sursa de hrană.
După observaţiile lui von Frisch, albina cercetaşă începe dansul astfel încât culegătoarele – la
ieşirea din stup – să vadă soarele din aceeaşi parte aşa cum l-a văzut ea în cursul zborului său
de cercetare de la stup la locul de cules. Când soarele este ascuns în nori, ele se călăuzesc
analizând lumina polarizată, care le dă posibilitatea să afle locul soarelui, receptând razeleultraviolete.
Când distanţa până la sursa de hrană este de peste 100 m, mişcările tremurătoare ale
abdomenului sunt în număr de 9-10 pe secundă. Pentru 500 m distanţă, albina face şase
mişcări; pentru 2000 , numai două, iar la 10 000 m ele execută numai o singură mişcare pe
secundă, foarte lentă. Mişcările tremurătoare indică distanţa, iar mişcarea în linie indică
direcţia pe care culegătoarele vor trebui s-o urmeze. Dacă locul hranei se află în direcţia
soarelui, dansul este orientat spre partea de sus a fagurelui; când soarele se află în partea
opusă, dansul este orientat înspre partea inferioară a acestuia. Indicaţiile date nu reprezintă
pentru albine distanţa în metrii, ci în raport de cheltuiala de energie necesară parcurgerii
distanţei de la locul de cules, deci a consumului de miere din guşă .”
Albinele folosesc, deci, sisteme de semne în comunicare. Sisteme de semne vizuale şi
sonore. Ceea ce presupune existenţa unui limbaj complex, organizat pe mai multe paliere de
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 287/394
exprimare. Există atât un emitent, cât şi un receptor care trebuie să se integreze într-un univers
comunicant al unor semne purtătoare de informaţii precise.
Asta presupune existenţa unui organ de codificare, ca şi unul de receptare al
informaţiilor. Albina cercetaşă trebuie să ştie să codifice informaţiile dându-le forma precisă a
unor anumite semne, iar albina receptoare, trebuie să ştie să decodifice semnele şi să le
transforme în informaţiile utile.
Dar, ca orice sistem comunicant, şi cel al albinelor este firesc să conţină trădări, trădări ce
se nasc în lanţul: inefabil-intelect-organ emitent-organ receptor-intelect-inefabil. Şi dacă există
aceste trădări, în mod obligatoriu trebuie să presupunem existenţa unei subiectivităţi care să aibă
capacitatea de a corecta, sau agrava erorile venite din lanţul comunicării.
Iată o nouă pre-judecată ce se clatină: subiectivitatea nu este o calitate exclusiv umană.
Ci este o calitate a variaţiei, ea permite fiecărei variabile dintr-o matrice să compună-
descompună o informaţie în funcţie de scopul şi modul în care este organizată propria-i existenţă,
dar şi propria-i strucutură.
Datorită subiectivităţii, adaptarea Materiei la Realitate va adânci porcesul de expansiune
în Sinele acesteia. Fiecare act subiectiv devine o posibilitatea de a deschide o nouă cale spre
expansiunea materiei în Sinele său.
Iată de ce materia nu-şi poate permite să nu conserve toate Formele Materiale la care a
ajuns, pe care le-a creat. Cele care vor fi dispărut şi-au transferat întreg sistemul informaţional
într-o sumă de alte matrici, capabile să producă un număr mai mare şi mai performant devariabile.
Hotărât lucru, încep să cred tot mai mult în spusele înţeleptului oriental care crede că:
Universul nu are nimic spectaculos în exteriorul Meu, ci, Scopul său adevărat este în Mine.
Acest fapt ar trebui să mă hotărască să dedic eforturi aprige procesului de a mă înţelege, de a
crea o relaţie trainică cu ceea ce se petrece în Sinele meu, care nu este altceva decât – în
întregime - o formă particularizată a Sinelui Universului.
Şi totuşi, îmi este greu să fac acest lucru, alunec mereu către momentele de fals, de
seducător abandon spre fructele ireale ale unei existenţe exterioare, care mă cheamă cu o mai
mare forţă spre ceea ce nu există de fapt în relaţie cu mine, ci doar cu exteriorul meu, cu
existenţa altor variabile. Şi atunci, se petrece ceea ce ne descrie Domnul Kant: „ Nu voi ţine
seamă aici de toate acţiunile care sunt cunoscute ca fiind contrare datoriei, deşi dintr-un punct
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 288/394
de vedere sau altul ele pot fi utile; căci în ce priveşte aceste acţiuni nici nu se pune măcar
problema, dacă au fost săvârşite din datorie , deoarece ele sunt în contradicţie cu datoria.”
Cele două situaţii citate mai sus: analiza urmelor făcută de goldul Dersu şi dansul albinei
cercetaşe sunt rezltatul unor atitudini de informare.
Atât Dersu, cât şi albina cercetaşă, analizează semnele dintr-un mediu al unei Realităţi
anume, pentru a extrage din ele informaţiile cele mai importante, informaţii pe care apoi le
transmit celorlalţi.
Ambele modalităţi de informare, fie cea prin cuvinte a lui Dersu, fie prin sistemul de
semne vizual şi sonor al albinei, exclud implicarea emoţională. Semnele venite din mediu sunt
informaţii care vor contura o anume atitudine comportamentală în viitor.
Informarea are o funcţie exclusiv utilitară, cu scop precis, şi anume acela de a stabili o
relaţie cât mai corectă cu mediul. Putem spune că, vehiculul folosit pentru transmiterea datelor
culese din mediu sunt informaţiile, şi nu emoţiile. Ceea ce face să apară şi mai clar faptul că
există o diferenţă marcantă între comunicare şi informare.
Comunicarea, produsă prin emoţii, contribuie la remodelarea strucutrii unei Forme
Materiale, pentru armonizarea acesteia la condiţiile unei Realităţi.
Informarea, în schimb, prelucrează datele oferite de un anume mediu în care coexistă atât
emitentul cât şi receptorul. Ca atare, informarea nu presupune nici un proces de remodelare a
strucutrii Formei Materiale, ci doar prepararea acesteia pentru o acţiune oportunistă asupra
elementelor unui aume mediu dintr-o Realitate.Popasul bătrânul vânător chinez, sau prezenţa/absenţa unor flori melifere sunt informaţii
care decid comportamentul grupului în viitorul apropiat. Contactul celor doi eroi: Dersu şi albina
culegătoare, cu ansamblul de semne prezent într-o Realitate, îi face pe aceştia să perceapă
strucutra unui sistem informaţional. „..., am considerat corpul viu ca pe un fel de centru de unde
se reflectă asupra obiectelor înconjurătoare acţiunea exercitată de obiecte asupra sa: în această
reflexie constă percepţia exterioară .” – ar spune Bergson.
Cele două entităţii, datorită nevoii de informare, devin două diferenţe de potenţial care
pun în mişcare mesajul din mediul unei Realităţi. Se crează, astfel, un sistem de informare:
structura de semne din Realitate, altminteri neutră, devine un emitent care eliberează informaţii
către un receptor.
Semnele dintr-o structură devin elemente ale unui mesaj doar în prezenţa unui receptor,
care datorită unei nevoi oarecare crează o diferenţă de potenţial. Informaţia va declanşa în acesta
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 289/394
din urmă, în receptor, un proces de analiză a semnelor, menit să-l adapteze la noua situaţie
comunicată de emitent.
Doar că, procesul de analiză nu implică şi unul de reorganizare a Sinelui, a structurii sale,
ci va fi unul de adaptare la influenţele exterioare venite din mediu. Nu trebuie nicidecum să
confundăm mesajele venite din Mediu, cu cele venite din Realitate, chiar dacă de multe ori ele
par să se confunde.
Mesajele venite din Mediu ne informează asupra stării celorlalte entităţi ale Realităţii şi a
relaţiilor lor.
Mesajele venite din Realitate produc emoţiile, care vor reorganiza strucutra Formei
Materiale şi, ca o consecină, procesul de cunoaştere.
„Cunoaşterea ca relaţie între semnal şi mesaj se realizează numai în anumite condiţii
fundamentale, de care omul devine conştient pe calea unor analize logice, elaborate strict în
cadrul şi în limitele experienţei sensibile. Indiferent despre ce semnal ar fi vorba şi indiferent
despre ce mesaj corespunzător s-ar discuta, condiţiile fundamentale sunt aceleaşi.
Generalitatea, obiectivitatea, necesitatea apopdicticitatea şi stringenţa acestor condiţii fac din
ele înseşi fundamentele cunoaşterii umane.” Virgil Stancovici ne vorbeşte despre un poroces
care se produce după cunoaştere, după ce emoţia a remodelat structura nostră materială, a
„acordat-o” la noile condiţii ale Realităţii. Abia atunci, în noile condiţii, relaţiile informaţionale
se vor modifica la rândul lor şi vor da naştere unor procese oportuniste de o altă calitate.
Cunoaşterea în sine este un procces deosebit de subtil, care aparţine cu mult mai mult zoneiInefabilului, decât celei a materialului, în cazul nostru a raţionalului. Dar noul statut la care a fost
adusă strucutura noastră materială, prin cunoaştere, va declanşa o sumă de porcese oprtuniste
pentru a se „acorda” cât mai rapid şi mai fidel unor condiţii ale momentului de Realitate, ale
mediului.
Semnalele din Mediu produc acţiuni, cele venite din Realitate emoţii. Ca atare,
Informarea este menită să ne determine la acţiuni de producere a unei forme capabile să se
armonizeze cât mai fiedel Mediului.
Cunoaşterea, în schimb, ne reorganizează pentru a prepara permanent capacităţi ale
structurii noastre materiale de a percepe semnalele venite din mediu sau din Realitate,
Consecinţa este faptul că suntem capabili atât să fim subiecţii unui moment de Dezmărginire, cât
şi să producem un nou moment al Realităţii Dezmărginite.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 290/394
Pentru a se produce un proces de reorganizare la nivelul Sinelui este nevoie ca structura
de semnale a unui mesaj să declanşeze emoţia; adică să producă starea de dezechilibru care să
impună diferenţe de potenţial în interiorul Sinelui şi să provoace circulaţia unei unde energetice,
capabilă să tindă a produce armonie, în totalitatea strucutrii respectivei entităţi.
Toate elementele capabile să producă Dezmărginire sunt creatoare de emoţie şi în
consecinţă de plăcere. Plăcerea este marea şi subtila, ademenitoarea capcană a Universului,
instrumentul cu care acesta îşi determină Formele Materiale să se supună porcesului de
cunoaştere, care de cele mai multe ori este însoţit de consecinţe neplăcute, dureroase.
Dacă procesele esenţiale ale cunoaşterii, procese care provoacă cel mai adesea un
moment de Dezmărginire: procreaţia, revelaţia, iluminarea etc. nu ar fi producatoare de emoţii
care să genereze plăcerea, acestea ar fi evitate de către orice Formă Materială.
Plăcerea este însă capcana pe care Dezmărginirea o întinde Formelor Materiale şi ea nu
poate fi ocolită datorită ademenirii, acea stare devastatoare, producătoare de slăbiciuni. Cu toate
strădaniile gânditorilor din Evul Mediu, atunci când au existat preocupări intense pentru a desluşi
tainele ademenirii, nu s-a putut defini cu exactitate un astfel de proces, nu s-a putut descompune
macanica sa.
Tot aşa cum nu poate fi definită cunoaştrea, emoţia, atracţia subiectivă, dar şi multe alte
procese care se definesc ca şi dimensiuni ale Inefabilului.
Albina sau Dersu, în condiţiile descrise, sunt doar entităţi permisive, care facilitează
accesul conţinutului unui mesaj creat de sistemul de semne din Mediu, nici o plăcere nu se produce, nici o emoţie nu se naşte, iar consecinţele sunt doar declanşarea unor acţiuni de
armonizare a entităţilor respective la condiţiile existente în Mediu. Nu se produce nici un fel de
modificare a Sinelui, ci doar sunt folosite abilităţi dobândite prin vechile procese de cunoaştere.
„O. Costa de Beauregard semnalează două semnificaţii principale ale noţiunii de
informaţie: informaţia dobândire de cunoştinţe şi informaţia putere de organizare.” Niciuna
dintre aceste stări ale informaţiei nu include emoţia, ci doar atitudinea, în consecinţă, niciuna
dintre entităţi nu va tranversa procese de reorganizare a Sinelui, ci va produce acţiuni de
modificare a relaţiilor sale cu Mediul. Desigur, însă, că aceste două stări: cea de reorganizare a
Sinelui şi de acţiune asupra Mediului, sunt într-o relaţie foarte strânsă şi depind esenţialmente
una de alta.
Toate acţiunile unei entităţi materiale asupra Mediului sunt consecinţa unui mai vechi
proces de reorganizare a Sinelui şi, deci, o formă prin care acestea contribuie la reconfigurarea
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 291/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 292/394
catastrofă, tocmai pentru că ar determina exprimarea continuă a unor dimensiuni care în final ar
secătui Inexistenţa prin limitarea accentuată a existenţelor.
Inexistenţa este o categorie care depinde fundamental de evoluţia existenţelor, de modul
cum Sinele se Dezmărgineşte în Sine, generând continuu funcţii ce trec în virtualitate, motiv
pentru care Materia tinde să se organizeze în matrici din ce în ce mai complex organizate
informaţional.
Fiecare nivel de organizare al Materiei reprezintă o nouă formă, mai complexă, mai
performantă de asimilare a sistemului informaţional generat de o structură inferioară. Asimilarea
se produce selectiv şi presupune eliminarea, respingerea funcţiilor care s-au limitat. Ele vor
reprezenta specificul formei inferioare, care le va conserva pentru eventualul moment în care
evoluţia necesită reangajarea acestora în procesul său. Dacă funcţiile specifice unei anume
structuri materiale inferioare se regăsesc şi se menţin în plenitudinea expresiei, în alte forme,
superior organizate, formele inferioare dispar – ca expresie materială - datorită incapacităţii de a
mai provoca asimilarea. Cu alte cuvinte, ele nu mai spun nimic; informaţiile generate de funcţiile
lor fiind produse îndestulător în formele superior organizate şi, deci, sunt concediate pentru
inutilitate.
Funcţiile lor devin virtualitate şi alimentează Haosul, îmbogăţind Inexistenţa Universului
ca stare esenţială a acestuia. Universul urmăreşte tocmai dezvoltarea stării sale de Inexistenţă,
prin ea asigurându-şi lipsa de dimensiuni, de Sine, de Scop etc., dar la această condiţie nu se
poate ajunge decât traversând starea cosmică de organizare a Materiei cea generatoare de funcţiice presupun virutalitatea.
Important este că fiecare acţiune, a unei variabile sau a unei matrici, este hotărâtă atât de
Informare cât şi de Cunoaştere, care de multe, de cele mai multe ori sunt într-o stare conflictuală.
Informarea, care determină atitudinea colectivă, şi dezvoltă acţiuni oportuniste de integrare în
mediu, respinge sensuri ale Cunoaşterii, care este o funcţie individuală, şi care stabileşte legături
mult mai intime şi mai adecvate Realităţii.
Există o distanţă, uneori atât de mare încât generează nefericire, de la Cunoaştere la
Informare, de la iluminarea individuală, la adevărul colectiv, de la starea de reorganizare a unei
variabile, la starea de oportunism necesar unei entităţi matriciale.
Paradoxal, iluminarea unei variabile aduce cu sine o adecvare deosebit de puternică la
Realitate, ceea ce ar propulsa matricea mai adânc în Sinele său, dar, în felul acesta, este neagată
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 293/394
poziţia oportunistă prin care matricea conservă mecanismele de modificare lentă a mediului,
ceea ce presupune ca noua Realitate Dezmărginită, se va instala fără traume majore.
Dezmărginirea este indiferentă la adecvare, la oportunism, sau la armonizare, pentru ea
procesul de expansiune doar trebuie să se producă; sensul acestuia, modul în care se produce,
mijloacele, şi alte asemenea, sunt inexistenţe.
Datorită acestei poziţii a Dezmărginirii, teribil de multe fructe ale iluminării, ale
Cunoaşterii devin recesive, în aşteptarea unor condiţii prielnice, nefiind asimilate în realităţile
matriciale, pur şi simplu, pentru că ele nu rezonează cu frecvenţele percepute din Mediu de către
entitatea colectivă.
Fiecare fruct care se pierde ar însemna încă un sens adăugat Dezmărginirii, a Expansiuni
Sinelui în Sine, dar, de fiecare dată se impune acela care rezonează cel mai profund cu tendinţa
oportunistă a Matricei.
Putem presupune că toate aceste produse ale iluminării nu vor fi pierdute, ci doar trecute
într-o stare Inefabilă de unde vor putea fi activte atunci când condiţiile unei existenţe matriciale
vor deveni favorabile.
De nu ştii, află degrabă
Şi una şi alta, adică şi Cuoaşterea ca şi Informarea sunt categorii comune întregii varietăţi
de Forme Materiale. Nu sunt, de loc, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, doar calităţi ale
omului. Au evoluat, şi continuă să evolueze, aceste procese, împreună cu modalităţile deorganizare şi reorganizare ale Formelor Materiale, au devenit tot mai sofisticate şi forţa lor
constă în cantitatea de substanţe subtile, de energii active pe care le pun în circulaţie şi care
contribuie esenţial la coerenţa proceselor de reorganizare ce se produc atât în variabilele
Formelor Materiale, cât şi în matriciile acestora.
Spuneam ceva mai sus despre Cunoaştere că este un proces individual, intim şi că rezultă
în urma unei emoţii care declanşează un dezechilibru ce provoacă reorganizarea întregii structuri
a unei Forme Materiale.
Cercetările de laborator din diferite ştiinţe: fizică, chimie, biologie, psihologie etc. au
dovedit faptul că toate Formele Materiale ce au fost subiectul cercetărilor au traversat diverse
stări emoţionale.
Nu vreau să discut de fel despre calitatea şi nivelul acestor stări, important este că ele se
produc, ceea ce dovedeşte că reorganizarea strucutrii nu este o calitate exclusivă a omului, şi că
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 294/394
ea se produce în urma unui dezechilibru. Întregul proces conduce la un moment de iluminare,
sau la unul de revelaţie, prin care subiectul devine dintr-o dată o nouă calitatea a Sinelui său, ca
rezultat al reorganizării strucutrii sale.
El nu ştie cum ştie, sau de unde ştie; ştie doar că ştie, sau după cum afirmă Spinoza:
„ Există o Cunoaştere pe care o avem dintr-o experienţă nelămurită, adică dintr-o experienţă
care nu este detereminată de intelect, însă este numită experienţă fiindcă ni se înfăţişează
întâmplător aşa şi, neavând nici o altă dovadă care să i se opună, ea stăruie în noi ca ceva de
nezdrucinat .”
Revelaţia este o stare inferioară iluminării, o stare mai superficială şi, de cele mai multe
ori este legată de un anume proces creativ în derulare. Avem revelaţii despre anume momente ce
privesc un proces creativ pe care îl produccem, revelaţii care ne ajută să perfecţionăm tehnici, să
inventăm mijloace, să schimbăm modalităţi de abordare a unor acţiuni etc.
Iluminarea, în schimb, se produce în urma unei stări emoţionale puternice şi instalează în
subiect o convingere care va determina, de cele mai multe ori prefaceri substanţiale în evoluţia
acestuia. Tot ceea ce se va întâmpla ulterior se datorează acestui moment al iluminării. Întreaga
conduită derivată din iluminare, determină subiectul să abordeze un anume sens al creativităţii,
un anume domeniu al acesteia, un anume segment particular. „Tocmai această iluminare
instantanee încearcă să o provoace membrii sectelor de meditaţie din China (Ts’an) şi din
Japonia (Zen) cu ajutorul unor koani (probleme) – întrebări, declaraţii sau gesturi în aparenţă
extravagante şi absurde, fără legătură cu situaţia momentului sau cu subiectul despre care evorba. Scopul acestor koani este de a acţiona ca un şoc în stare să declanşeze în minte fulgerul
iluminant .”
În urma iluminării rămâne creativitatea, un proces teribil de complex care instalează în
individ o anume Nevoie, de foarte multe ori definită confuz, şi a cărei ostoire se poate face doar
printr-o acţiune din care va rezulta produsul cultural.
Nici un produs cultural care a fost pus în circulaţie de la începuturi şi până astăzi nu a
fost rezultatul unei iluminări matriciale, ci doar aceluia ce s-a produs într-o variabilă şi, de cele
mai multe ori, a fost generator de conflict între variabilă şi matrice.
Produsul cultural este rezultatul unui moment de dezechilibru care s-a declanşat într-un
anume individ şi care a generat o stare de iluminare, în urma căreia a rezultat o Nevoie ce trebuia
să fie stinsă. Din procesul de alinare a Nevoii rezultă o sumă de Lipse care nu pot fi înlocuite
decât printr-o anume categorie de produse culturale create, şi care devin expresia acesteia.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 295/394
Dar, Nevoia, mai bine zis Lipsa generată de aceasta, nu poate fi înlăturată niciodată
plenar; ea este, de fiecare dată, înlocuită cu o altă Lipsă, mai evoluată, mai sensibilă, mai
adecvată noilor condiţii generate de Realitate.
În urma fiecărei Lipse rămâne un produs cultural care tinde să conţină toată încărcătura
emoţională ce a generat starea care a condus la naşterea sa. El, produsul cultural, este expresia
materială a dezechilibrului generator de emoţie. Conţinutul său este în întregime expresia
inefabilului, subtilului şi sublimului, şi de aceea acesta, conţinutul unui produs cultural, nu se
supune unui proces de degradare, ci dimpotrivă de valorare la contactul cu noile condiţii din
evoluţia Realităţii.
Fiecare categorie de Forme Materiale evoluează în interiorul unei conştiinţe a respectivei
categorii, a respectivului nivel de evoluţie, conştiinţă care este întrupată de funcţiile sistemului
infrmaţional specific.
Pe măsură ce Materia se Dezmărgineşte, proces neastâmpărat, care nu încetează nici o
clipă să evolueze, structurile existente îşi perfecţionează tehnicile oportuniste prin reorganizare.
Astfel, forma unei variabile este şi nu este aceeaşi, ea trebuind să traverseze mereu momente de
dezechilibru din care să apară funcţii noi, sau funcţii modificate ale informaţiilor aflate în
circulaţie.
În consecinţă, fiecare categorie de Forme Materiale a fost, într-un moment al evoluţiei,
cele mai perfecţionate structuri, cele mai complexe sisteme informaţionale, iar conştiinţa
nivelului de evoluţie stăruie în categoria de forme, în toată existenţa sa.Acest lucru este valabil şi pentru categoria de Forme Materiale numită om. Poate că noi
suntem, la acest moment al evoluţiei, cea mai perfecţionată formă de organizare a unui sistem de
funcţii din Univers, sau poate că nu. Percepţiile noastre sunt destul de limitate pentru a putea
pretinde că suntem în stare a sesiza forme de organizare ce nu au legături directe cu sistemul
nostru informaţional. Cel mai probabil, Dezmărginirea Materiei poate să impună şi structuri care
să scape percepţiei noastre, să fie în afara sistemului prin care asimilăm noi Cosmosul.
Oricum ar fi, important este mecanismul care ne forţează continuu să ne supunem
reorganizării impuse de momentele de dezechilibru pe care o informaţie sau alta o declanşează.
În urma acestor momente de dezechilibru apar Nevoile care iradiază Lipse cărora trebuie să le
răspundem cu acte creative din care se nasc continuu produse culturale, ce nu sunt altceva decât
expresia modalităţilor prin care încercăm să modelăm Realitatea care acţionează asupra noastră.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 296/394
Produsul cultural este, în sine, un conglomerat de emoţii care transmite unui receptor o
stare generatoare de momente de dezechilibru care să producă emoţii. Nu este nepărat necesar ca
produsul cultural să refacă în receptor emoţia specifică a creatorului, dar este obligatoriu să
declanşeze o emoţie specifică a receptorului. Am putea spune că produsul cultural este o stare
superioară prin care Realitatea acţionează asupra Formei Materiale pentru a o reorganiza, în felul
acesta modificându-se pe sine, dezmărginindu-se.
Poate fi acesta motivul pentru care nu putem fixa produsul cultural în tipare
recongnoscibile. Produsul cultural este un sistem subtil, cu un conţinut de energii latent care
aşteaptă o diferenţă de potenţial care să-l transforme într-un mesaj prin rezonare. El, produsul
cultural, aidoma oricărui alt sistem de semne, nu devine activ decât în faţa unei diferenţe de
potenţial care iradiază frecvenţe de rezonare. Dar, spre deosebire de alte categorii de sisteme de
semne, produsul cultural nu generează informaţii, ci emoţii. El provoacă, în receptor, un proces
de remodelare prin declanşarea unui, sau unor, momente puternice de dezechilibru.
Cu alte cuvinte, produsul cultural nu informează, ci emoţionează.
Funcţia sa nu este aceea de a întreţine circulaţiei sistemelor informaţionale, ci de a
declanşa procesul de remodelare a strucutrii Formei Materiale, preparând-o astfel pentru o nouă
Realitate.
Produsul cultural nu este un sistem de comunicare, ci unul de remodelare strucutrală. El
face un transfer din Inefabilul Realităţii, în Inefabilul fiinţei, a Formei Materiale, oricare ar fi
aceasta. Ca atare, putem afirma cu obrăznicie că: produsul cultural există sub diferite forme în parcursul întregului lanţ al evoluţiei Materiei, în Dezmărginirea ei. Dar, pentru că este un sistem
care depinde de forma diferenţelor de potenţial specifice, un produs cultural nu poate fi
recunoscut şi asimilat decât pe orizontală, adică de acea mulţime de variabile cu aceeaşi
structură, capabilă să genereze frecvenţe specifice.
Produsul cultural este inaccesibil chiar şi pentru anumite categorii de membrii ai
aceleiaşi matrici, darămite pe verticală, în matrici diferite, dar funcţiile lui contribuie constant la
reorganizarea fiecări variabile, preparându-o pentru a deveni o nouă Realitate.
Putem, deci, lesne afirma că, produsul cultural nu conţine informaţii, ci, provoacă
structura materială să genereze informaţii menite reorganizării sale. Adică, el declanşează un
moment de dezechilibru la nivelul întregului, care se va propaga până la cel fundamental al
respectivei structuri, descompunând emoţia principală în forme specifice fiecărui nivel şi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 297/394
generând vibraţii care reorganizează materia nivelului. În felul acesta, Forma Materială devine o
nouă alcătuire, armonică Realităţii care este ea însăşi.
Ceea ce se întâmplă datorită produsului cultural, în structura Formei Materiale, respectă,
în mic, mecanismul prin care Universul de Dezmărgineşte continuu. De aceea nu trebuie
nicidecum să cădem în capcana prejudecăţii de a limita produsul cultural la anumite categorii de
forme. El este reprezentat de tot ceea ce devine capabil să producă în noi acea stare de
dezechilibru care provoacă emoţia, urmată, fireşte, de întreg procesul specific.
Dacă acceptăm că lucrurile se petrec astfel, atunci realizăm faptul că individul, insul,
Forma materială, variabila, sau oricare altă denumire am vrea să-i dăm, nu este nici măcar pentru
o clipă stabil, nu este un ego unitar, care să străbată un cât de mic parcurs în Univers, ci este o
structură care se străbate continuu pe sine, pentru a exista ca Univers.
Este o alcătuire de relaţii stabilite între un număr de elemente care pun în circulaţie
energii ce stabilesc starea de instabilitate a întregului. Sau cum ar spune înţeleptul oriental:
„ Individul este un grup de elemente momentan reunite, gata oricând să se separe, care nu are
nici un nucleu stabil .” Datorită acestor calităţi, compusul ce reprezintă o Formă Materială este
capabil să cunoască aceste stări de dezechilibru pe care i le poate induce un anume produs
cultural, ceea ce reprezintă un maximum de libertate a formei care poate, în felul acesta, să
atingă experienţe complet noi, experienţe necesare pentru realizarea Dezmărginirii.
Acest lucru ne-ar putea duce cu gândul la faptul că: întreg Universul material, întreg
Cosmosul nu este altceva decât expresia cognoscibilă a Haosului. Şi am putea concluziona că:Universul material nu este altceva decât modul prin care Haosul îşi asigură permanenţa.
Unii dintre înţelepţii orientali au proclamat Vacuitatea, Nimicul ca fiind forma supremă şi
matricea tuturor lucrurilor, dar şi starea supremă spre care orice perisabilitatea ar trebui să tindă.
„ Într-un templu din sudul Indiei s-a celebrat multă vreme un ritual aparte.
Seara, la ora ceremoniei ( arati ) ce avea loc în cinstea zeilor, constând în tămâieri şi
balansări de lămpi aprinse dinaintea imaginii lor, brahmanul oficiant îndeplinea ritualul în faţa
unei perdele înaintea căreia erau puse ofrandele obişnuite. Când oficierea se termina şi încă
mai răsunau cimbalele, gongurile şi clopotele care o acompaniau, oficiantul dădea la o parte
perdeaua şi, în spatele ei, la lumina fulgerată a unei vâlvătăi de camfor, se putea vedea că nu
era Nimic... Gol. Acestui Nimic, acestei Vacuităţi care poate că e Totul i se adusese omagiu.”
Starea de creaţie vine din Haosul, din Nimicul, din starea virtuală, de acolo de unde un
moment de dezechilibru al unei Forme Materiale produce Nevoia, care se va finaliza cu un
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 298/394
produs cultural, ce se constituie într-o entitate emoţională. Iată de ce produsul cultural nu poate
fi decât unic, orice imitaţie a acestuia intră într-o altă categorie de produse, care au un cu totul
alt conţinut, şi cu totul alte funcţii, incapabile fiind să mai poarte o încarcătură de emoţii.
Momentul de dezechilibru care conduce la apariţia produsului cultural naşte o pereche de
stări antinomice; pe de o parte o senzaţie de plăcere care induce bucuria actului de creaţie, şi, pe
de altă parte, o stare de rezistenţă la ceea ce va însemna produsul cultural, chiar dacă el este
creaţia ta, pentru că: mesajul emoţional conţinut într-un produs cultural are menirea de a provoca
o emoţie care să reorganizeze întreaga strucutră materială, amendând astfel Realitatea existentă,
şi provocând o nouă Realitate.
Acest conţinut al produsului cultural va intra evident în conflict cu oportunismul fiinţei,
oportunism care caută să menţină armonia ce tinde să se instaleze între ea şi Realitate. Calea pe
care caută s-o impună oportunismul, pentru a ajunge să fie însăşi Realitatea, intră în conflict cu
noile tendinţe generate de emoţia derivată din dezechilibru, şi, în felul acesta, mesajul este
şocant şi, în aparenţă, de neacceptat.
Creatorul, fiinţa care va face să apară produsul cultural, nu va cunoaşte niciodată cu
adevărat conţinutul emoţional şi informaţional al creaţiei sale. Pentru că în sine, acest conţinut nu
există, el apare, întotdeauna direct dependent de diferenţa de potenţial generată de receptor.
Creatorul este cel care desprinde din virtualitate un conţinut emoţional şi-i dă o formă
materială, oricare ar fi aceasta, pentru că un produs cultural nu este egal cu un produs artistic, ci
cu oricare alt produs care poate provoca apariţia într-un receptor a unei diferenţe de potenţialcare să declanşeze transferul de emoţie.
Emoţia este vehicului care provoacă prin momentele de dezechilibru, reorganizarea
continună a Formei Materiale, pentru ca ea să rămână, pe tot parcursul existenţei sale, Realitate.
Dacă nu ar exista emoţia, Forma Materială nu ar avea capacitatea de a se reorganiza permanent,
ar fi o entitate nemodificabilă, care a ieşit cu totul din Realitate.
Ea, emoţia, nu poate fi cuprinsă într-o definiţie, este un proces estrem de violent şi de
perisabil, de volatil. Rolul său este doar de a declanşa dezechilibrul, este, dacă vreţi, detonatorul
care induce în pulberi reacţia explozivă de reorganizare a Fiinţei. În urma sa rămân informaţiile,
entităţi definibile care ajută Cunoaşterea, dar nu o produc. Pentru că, dacă emoţia este în afara
cunoaşterii, la graniţa dintre virtualitate şi existenţă, o entitate duală, informaţia este entitatea
prin care se face defineşte conţinutul cunoaşterii, ea apărând în urma procesul de reorganizare a
structurii şi generând noua Realitate.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 299/394
Creatorul produsului cultural, este întotdeuna dominat de Nevoie, care îl împinge spre
căutarea stării de plăcere pe care emoţia i-o aduce, el nu este niciodată pe deplin conştient de
conţinutul mesajului emoţional cuprins în produsul creat, de cele mai multe ori el este depăşit cu
totul de acesta. De aceea vorbim de plăcerea creaţiei, de bucuria noului mesaj, dar şi de suferinţa
căutării, a căii prin care plăcerea emoţiei să se poată produce.
La drept vorbind, Creatorul nu trebuie să fie dominat de valoarea mesajului conţinut de
produsul său, ci de intensitatea stării de emoţie pe care o generează. Cu cât este mai preocupat de
conţinutul mesajului, cu atât valaorea culturală a produsului său va fi mai mică, pentru că se va
diminua emoţia în favoarea informaţiei. Creatorul este o fiinţă în căutarea emoţiei, pe care-şi
doreşte s-o capteze într-o formă materială, care formă materială devine un vehicul capabil să
inducă emoţia şi altor variabile din aceeaşi matrice. Datorită acestui fapt el devine o entitate
culturală capabilă să provoace cunoaştere. Ca şi emoţia, el nu este Cunoaştere, dar este capabil să
inducă momentul de dezechilibru care aduce cunoaşterea.
Este ceea ce căutau în ritualurile lor, vechii magi, sau şamani: atingerea acelei emoţii
specifice care să-i ilumineze şi să-i ducă spre cunoaştere. Dacă, prin ritalul specific, puteau
ajunge cât mai aproape de emoţia fundamentală care dădu-se naştere unui anumit lucru, atunci
puteau să provoace acea diferenţă de potenţial care să declanşeze iluminarea
Se dovedeşte deci, că, atunci când vorbim de conoaştere nu putem spune că este un act
colectiv. Ea nu poate fi consumată de mai muţi indivizi odată aşa cum se întâmplă cu
informarea. Cunoaşterea este un proces unic, intim şi individual. Ea se produce doar în interiorulfiinţei, continuu, datorită reorganizării pe care o provoacă emoţia. Dacă vreţi, Cunoaşterea
reprezintă starea prezentă a Realităţii, mereu precară, perisabilă, pentru că ea însăşi conţine
Realitatea viitoare.
Această Realitate viitoare este total dependentă de calitatea Cunoaşterii prezente, pentru
că generează acele energii, care odată produse nu mai pot fi oprite. Ele vor controla total modul
de producere a Realităţii viitoare, şi de aceea, vechii înţelepţi se temeau pentru echilibrul
Universului.
Universul nu poate fi pus în pericol de diferitele forme ale masei materiei, dar energiile
generate de Formele Materiale pot declanşa procese ireversibile, cu efecte de necontrolat. Acesta
fiind motivul pentru care, învăţaţii, propovăduiau tehnicile de control şi iniţiere a ucenicilor, de
selecţie a acestora. Creaţia, pentru că deschide posibilitatea de a atinge cele mai subtile stări ale
inefabilului, este un proces letal, sub orice formă ar fi. Ea provoacă Moartea; orice fiinţă care
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 300/394
ajunge s-o cunoască moare cu mult mai repede, dar se şi naşte cu mult mai repede. Creatorul este
o fiinţă care moare odată cu naşterea fiecărui produs al său , şi se naşte, altul, din Nevoia unui
nou produs.
Această caliate a Creaţie o face să fie deosebit de periculoasă pentru echilibrul
Universului. Ea poate lărgi, sau întreţine Dezmărginirea şi Expansiunea Materiei în Sine, dar le
şi poate încetini sau opri. Imaginile acestea apocaliptice, au făcut să apară diversele porniri
esoterice în rândul celor care au ajuns cu adevărat la Cunoaştere, şi au provocat ritualuri extrem
de complicate de iniţiere şi de formare.
Creatorul există, conştient, sau nu, într-o stare ce a fost definită în sūtra „Desăvârşirul
tăietor”:
„ Pentru a fi insensibil la senzaţii, trebuie să fi atins perfecţiunea dincolo de concentrarea
minţii.
Pentru a nu te deda deloc imaginaţiei, trebuie să ajungi dincolo de cunoaştere.
Sariputra, Boddhisattva, instruindu-se după Prājnapāramitā , trebuie în prinvinţa
«memoriei», pentru a nu se lăsa în voia imaginaţiei, să păstreze în minte cele patru amintiri
esenţiale. ( Aceste patru amintiri sunt: a) forma materială e trecătoare; b) senzaţiile sunt o sursă
de suferinţă – suferinţa de a fi lipsit de cele agreabile, de a le pierde pe acestea după ce te-ai
bucurat de ele, suferinţă provocată de senzaţiile neplăcute; c) gândurile sunt evanescente, iar
ceea ce numim spirit este esenţialmente impermanent; d) să ne amintim de condiţiile existenţei.)”
Această stare pare, la prima vedere, să nege Creaţia, doar că ea este însăşi esenţa sa, iar creatorul o Forma Materilă compusă care rămâne, într-un fel sau altul, permanent în contact cu
aceasta.
Două sunt condiţiile fundamentale pentru ca un creator să existe: să aibă capacitatea de a
trăi într-o continuă stare de diferenţă de potenţial, pentru ca emoţiile fundamentale să-l
fecundeze; să stăpânească cât mai desăvârşit relaţiile dintre elementele materiale.
Şi din nou trebuie să fac o afirmaţie împotriva pre-judecăţii: Creaţia nu este specifică doar
omului. Toate categoriile de Forme Materiale o cunosc şi se supun ei, în limita nivelului specific
de evoluţie, pe scara complexităţii organizării Devenirii în Univers.
Creaţia este condiţia esenţială a Materiei de a rămâne continuu Realitate.
De aceea, această condiţie nu poate fi doar a unei categorii de Forme Materiale, ea este
un proces fundamental al Materiei, prin care Realitatea este transformată în Realitate, în mod
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 301/394
continuu. Este forma prin care Devenirea provoacă Expansiunea Materiei în Sinele său şi
întreţine Dezmărginirea Universului.
Actul creator, în sine, nu este nici bun, nici rău, nu vrea să fie cunoscut şi nu susţine o
cauză. Actul creator trebuie doar să tronsforme Inefabilul în formă materială, pentru a menţine o
sumă de energii, gata oricând să dea naştere unui raport de comunicare cu o diferenţă de
potenţial. Dar, cu cât un creator este mai conştient de conţinutul comunicant al produsului său
cultural, cu atât acesta este mai lipsit de emoţiile fundamentale şi se transformă într-un simplu
produs informaţional menit să întreţină o stare oportunistă de moment.
Între virtualitate şi creator există o legătură foarte puternică, întreţinută de diferenţa de
potenţial permanentă în care acesta există. Doar că, diferenţa de potenţial a fiecărui creator este
unică, ea întreţine o anume Nevoie irepetabilă, ce nu poate fi cunoascută şi nici definită. Nici un
creator nu poate explica Nevoia sa, şi nici nu o poate defini. El îşi poate, în schimb, defini Lipsa
generată de Nevoie, pentru că aceasta are o latură materială care o face cognoscibilă şi poate fi
translată într-un anume produs cultural, adică acel produs care însumează stări ale virtualităţii
sub formă de emoţii. Emoţia este indefinibilă, incognoscibilă, ea se desprinde din virtualitate şi,
atrasă de o diferenţă de potenţial, declanşează procesul de reorganizare a unei structuri materiale.
Trebuie să acceptăm, de vrem, de nu vrem, că emoţia nu este o stare a informaţiei, ci o
stare a energiei care produce momentul de dezechilibru din care se vor naşte o anume sumă de
informaţii ce conduc spre cunoaştere, care nu este altceva decât condiţia noii structurii materiale,
apărută în urma reorganizării.Să nu ne lăsăm păcăliţi de faptul că forma exterioară a unei structuri, ce reprezintă o
Formă Materială, este pentru un anume timp aparent neschimbată. Ceea ce se întâmplă în
intimitatea structurii este un proces de reorganizare care nu încetează niciodată, făcând ca fiecare
Formă Materială să fie mereu alta, gata să să dea naştere unei noi Realităţi.
În această condiţie, creatorul este fiinţa care traversează un proces de reorganizare mai
violent şi mai radical, tocmai datorită faptului că structura sa materială generază diferenţe de
potenţial acute care devin perceptibile pentru un receptor şi care dau naştere, în acelaşi timp,
unei poziţii de rezistenţă, dacă emoţia generatoare de plăcere nu este atât de puternică încât să
elimine tentaţia opoziţiei.
Mesajul conţinut de produsul cultural induce în prima etapă plăcerea. Vorbim despre o
plăcere subtilă, care străbate înteaga alcătuire materială, şi care induce descompunerea
momentelor de dezechilibru către nivelele fundamentale. În felul acesta, întreaga strucutră este
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 302/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 303/394
Dansul albinei, de exemplu, este rezltatul unui lung şir de reorganizări, produse în lanţul
de dinaintea sa, cărora dacă am avea posibilitatea să le studiem forma, din unghiul de vedere al
evoluţiei, probabil le-am înţelege mai lesne sensul.
În felul acesta, putem înţelege că seriile de reorganizări pe care le cunoaşte structura unei
Forme Materiale nu fac altceva decât s-o determine să creeze o nouă Realitate. Cu alte cuvinte,
reorganizarea interioară a Formei Materiale are repercursiuni directe şi substanţiale în Realitate.
Iată de ce, Materia este dependentă direct de fiinţarea fiecări forme ce intră în
componenţa sa. Materia nu este o categorie din care se nasc forme, ci este însăşi Forma care
există sub variate expresii, iar modul în care ea produce Realitate este în dependenţă directă de
modul în care formele sale se reorganizează.
Imaginea aceasta te poate convinge că evoluţia Universului depinde total de evoluţia
fiecărei forme a Materiei sale, că nu există o ierarhie care să stabilească o ordine de importanţă,
şi, mai ales, că totul are un destin asupra căruia nu ai posibilitatea să intervii, pentru că poţi
schimba parcursul Dezmărginirii. În acelaşi timp, însă, modul în care Dezmărginirea impune
formele Devenirii este incontrolabil, şi, dacă stăm şi ne gândim bine, acest fapt se datorează
inexistenţei unui scop în evoluţia Universului, pentru că, pentru Univers, procesul Devenirii în
sine este important şi nu sensul în care el ar putea evolua. De aceea afirmaţia lui Rozenkranz:
„ Devenirea, căreia îi este supus totul în natură, face posibil în fiece clipă, prin libertatea
proceselor sale, excesul şi lipsa de măsură, implicând distrugerea formei pure, către care tinde
natura în sine, şi, prin aceasta, urâtul. Îmtrucât, în dezordinea lor policromă, existenţeleindividuale se năpustesc în viaţă fără să ţină seama de nimic, ele se frânează şi se împiedică
reciproc în procesele lor morfologice.” surprinde cu destulă exactitate imaginea unei Materii
unice care tinde continuu să creeze forme capabile să-i întreţină procesul de Expansiune în Sine.
Tocmai principiul Expansiunii în Sine determină Materia să impună primordialitatea asimilării.
Nici o formă a Materiei nu are voie să fie altceva decât rezultatul asimilării formelor de
dinaintea sa, iar asmilarea se face selectiv; informaţiile formei care, odată ce şi-a pierdut
funcţiile va dispare, se separă în categorii, şi vor fi asimilate specific în noile forme.
Eu de aici, nu sunt cel de colo
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 304/394
Să ne întoarcem la afirmaţia că: reorganizarea fiecărei Forme Materiale are repercursiuni
directe asupra Realităţii.
Mecanismul prin care Materia îşi expansionează continuu Sinele şi transformă Realitatea
în Realitate, este fertilitatea. Fertilitatea este categoria care întreţine promisiunea plăcerii,
aceasta fiind marea capcană a Materiei prin care îşi determină formele sale materiale să
contribuie continuu la modificarea Realităţii. Dacă nu ar exista promisiunea plăcerii, fertilitatea
ar fi o categorie repudiată, sau pur şi simplu nebăgată în seamă.
Fiecare moment de reorganizare a unei Forme Materiale adaugă o nouă calitate fertilităţii.
Aceasta îşi schimbă accentele, ademenind Forma Materială cu o nouă promisiune de plăcere,
astfel împingând-o spre acţiune, deci spre încercarea de a elimina o Lipsă; înlocuirea acesteia
promiţând o plăcere. De fapt, totul nu este decât o promisiune, pentru că înlocuirea Lipsei poate
aduce plăcerea sau o poate înlocui cu o Lipsă mai gravă, dar căre promite o plăcere şi mai mare.
Dacă Nevoia este o stare confuză, nelămurită, venită şi întreţinută de lanţul de
reorganizări pe care-l cunoaşte Forma Materială, Lipsa este o stare cu mult mai concretă şi
determină o relaţie directă cu Realitatea. Această stare de fapt face ca Realitatea imediat
cunoscută să fie, de fapt, o oglindă a Formei Materiale. Toate elementele Realităţii imediat
cunoscute, în care o Formă Materială există, sunt rezultatele proiecţiilor derivate din
reorganizăriile structurii.
Putem afirma că Realitatea imediat cunoscută este proiecţia unei, sau unor, Forme
Materiale într-o sumă de existenţe independente. Legătura dintre evoluţia structurii FormeiMateriale şi evoluţia Realităţii imediat cunoscute este indisolubilă, şi datorită ei toate energiile
generate de Forma Materială, odată eliberate în Realitate, nu mai pot fi modificate până la
consumarea lor totală prin transformarea în elemente concrete de Realitate, elemente care vor
deveni, la rândul lor Forme Materiale, cu destinul lor independent şi unic.
Cu alte cuvinte: Eu, cel ce sunt, nu mai sunt cel sunt, proiectat în Realitate fiind .
Fiecare element al unei Realităţi imediat cunoscute, odată desprins dintr-o Formă
Materială, generează la rândul său o Realitate imediat cunoscută, care are acelaşi efect, şi nu este
deloc necesar ca aceste elemente să rămână în legături directe, ba dimpotrivă.
Tot, ceea ce se consumă până la apariţia unui element al Realităţii, este de domeniul
Inefabilului şi produce efecte care, în intimitatea Formei Materiale, iniţiază cunoaşterea, iar în
cadrul Realităţii, informarea. Mai putem, deci, face încă un pas, pentru a adăuga: cunoaşterea şi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 305/394
informarea sunt două categorii complementare cu funcţii diferite în modificarea Realităţii şi
Dezmărginirea acesteia.
Cunoaşterea produce şi întreţine procesul de reorganizare a strucutrii Formei Materiale;
informarea produce şi întreţine sensul oportunist al procesului de negare a Realităţii. „ În acest
sens şi numai în acest sens, existenţa constituită a obiectelor nu e determinată şi nu e cauzată de
existenţa constituită a omului. Sub acest raport, obiectele au o existenţă independentă de cea a
omului şi în afara lui. Dincolo de acest punct de vedere, adică sub aspectul participării lor la
sistemul Univers, atât omul, cât şi obiectele sunt independente într-o relaţie simetrică şi
echivalentă .” Putem extinde fără teamă efectul acestei relaţii asupra tuturor Formelor Materiale
care intră în componenţa unei Realităţi. Important este, însă, să subliniem faptul că fiecare Forma
Materială din componenţa unei Realităţi produce informaţii, le pune în circulaţie şi crează, astfel,
un orizont coerent de negare a acesteia, orizont care întreţine Nevoia Formei Materiale.
Funcţiile celor două produse semnalează existenţa unei diferenţe substanţiale între
produsul cultural – cel care încearcă înlocuirea Lipsei unei Forme Materiale – şi produsul
informaţional – cel care are funcţia de a dezvolta capacităţi oportuniste de adaptare la o
Realitate, pe care sfârşeşte prin a o nega.
Produsul cultural nu este rezultatul unei voinţe, nu se naşte pentru că cineva doreşte să-i
impună existenţa, ci îşi datorează existenţa manifestării unei funcţii a Realităţii, funcţie care
crează o diferenţă de potenţial ce trebuie să-şi găsească o expresie materială, pentru a fi anulată.
Fiecare funcţie a Realităţii caută acţiunea unei singure Forme Materiale, care să ducă la osoluţie unică, dar pentru că în Realitate nu există alegere, fiecare variabilă a unei matrici de
Forme Materiale va reacţiona la dezechilibrul creat de diferenţa de potenţial. Acea Formă
Materială care va crea o structură cu capacitatea de a anula diferenţa de potenţial, va da naştere
unui produs cultural, fără ca acest act să fie expresia voinţei acesteia, ci a Nevoii sale, nevoie
impusă de Realitate.
„« Lucrurile se petrec astfel pentru că orice substanţă este un agregat impermanent, este
lipsită de natură proprie, lipsită de sine , de un ego stabil, imuabil, este vacuă. Astfel, totul poate
fi transformat, preschimbat »”
Astfel, Inefabilul întreţine o încărcătură emoţională care stă la baza misticii produsului
cultural şi menţine capacitatea acestuia de a genera, la rândul său, diferenţe de potenţial ce au ca
rezultat iluminarea, şi, în final cunoaşterea.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 306/394
Pentru a defini pe scurt acest mecanism, putem spune că: produsul cultural este factorul
prin care Realitatea se modifică pe sine. El este continuu generator de emoţii şi, ca atare de
momente de dezechilibru care să producă iluminare, în consecinţă, cunoaştere.
El este generator de cunoaştere dar se refuză acesteia, întreţinând o mistică care îi asigură
perenitatea. Desigur, produsul cultural, poate fi analizat, poate fi supus feluritelor operaţiuni
statistice sau critice, dar nu poate fi sub nici un chip cunoascut. Iată de ce, de cele mai multe ori,
creatorul nu este preocupat să-şi cunoască produsul cultural creat, nici efectele pe care acesta le-
ar avea asupra semenilor săi, ci să atingă un anume stadiu al misticii acestuia. Această poziţie a
creatorului îl apropie de o condiţie descrisă de învăţaţii tibetani: „ După părerea lor, calitatea
elementelor care compun un individ influenţează mediul în care acest individ se află. Ei îşi
explică ideea în această privinţă printr-o analogie: o bucăţică de zahăr, introdusă într-un
borcan cu apă, nu desfăşoară nici o activitate, substanţele dulci care o compun se răspândesc în
apă pătrunzând în ea şi, în mod firesc, lichidul devine dulce. Aşa şi elementele, fizice sau
mentale, care formează un individ, se răspândesc în jurul lui, penetrează acest mediu şi îi
comunică ceva din virtuţile lor – bunătate, inteligenţă sau alte însuşiri.”
Dacă el, în mod declarat, devine conştient de acţiunile sale şi încearcă să le atribuie
calităţi ideologice, să le transforme în expresii vizibile, explicite, atunci legătura cu mistica
inefabilului se rupe şi rezultă un produs informaţional menit consumului.
Elementele inefabilului, conţinute în mistica produsului cultural, nu se mai pot răspândi
în mediu, nu mai pot produce emoţie şi nici iluminare; funcţiile lor se modifică radical, se golescde conţinutul lor fireasc şi pe nesimiţite devin elemente ale unui produs informaţional.
Produsul informaţional, în schimb, este rezultatul evident al exprimării unei voinţe şi are
menirea de a adapta existenţa acesteia la condiţiile unei Realităţi. Ca atare el nu produce emoţie,
ci informare, ceea ce nu înseamnă că în conţinutul său nu găsim o sumă de valori, doar că
acestea nu au ca scop final cunoaşterea ci adaptarea.
Funcţia sa nu este una de iluminare, şi în consecinţă de reorganizarea structurală, ci una
oportunistă de armonizare cu un anume segment al Realităţii. Dacă vreţi, produsul informaţional
este mijlocul prin care Realitatea tinde să-şi expansioneze sinele până la ultima consecinţă,
căutând astfel să creeze funcţia care să determine Materia să producă mutaţia, schimbarea,
reorganizarea Sinelui, daci Dezmărginirea.
Dacă produsul cultural crează Realitate, produsul informaţional adaptează Realităţii. Fără
îndoială, există o dinamică a relaţiilor dintre produsul cultural şi cel informaţional. În
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 307/394
comunităţile în care mistica produsului cultural domină relaţiile dintre variabile, produsul
informaţional este înscris unei sume de reguli foarte severe, dictate de cel dintâi. Într-un astfel de
caz, produsul informaţional în sine este mai puţin important, iar ritualul care trebuie să menţină
mistica produsului cultural îi hotărăşte evoluţia. Variantele de produs informaţional, care vor fi
folosite în viaţa cotidiană vor fi puţine şi categoric supuse unor reguli foarte stricte, care să nu
se abată de la mistica produsului cultural.
Însă, în comunităţile în care mistica produsului cultural nu mai domină relaţia cu produsul
informaţional, acesta explodează în expresii, ritualul îşi schimbă sensul şi se depărtează de
conţinutul cultural, creându-şi propria mistică.
Toate aceste comunităţi încep să devină tot mai sărace emoţional şi, în consecinţă, tot mai
incapabile să mai creeze produse culturale, deci şi să acceadă la cunoaştere. Tot mecanismul
comunitar se osifică, intră într-un orizont care-şi fixează limitele şi caută să le conserve prin
anume ritualuri calpe, de suprafaţă. Totul se consumă ori până la apariţia unui produs cultural cu
o mistică puternică, produs ce va elibera energii creatoare, care să producă noi momente de
Realitate, ori până ce respectiva matrice va fi asimilată de o altă categorie, a cărei mistică va
folosi anumite mecanisme informaţioale, ceea ce înseamnă pur şi simplu dispariţia sa.
Orice Forma materială, fie ea individuală sau colectivă, nu poate exista în afara emoţiei,
pentru că ea reprezintă mecanismul de accedere la cunoaştere, deci la reorganizare. Acest
mecanism menţine capacităţile Formei Materiale de a rămâne în permanenţă într-o relaţie de
comunicare activă, creatoare cu Realitatea. În momentul în care, Forma Materială îşi pierdeaceastă capacitate, Realitatea va căuta s-o desfiinţeze ca şi categorie, asimilând într-o altă formă
funcţiile creatoare pe care aceasta le-a impus.
Noi oamenii confundăm prea des şi prea grav cunoaşterea cu informarea. A şti nu
înseamnă a cunoaşte. Cunoaşterea este un proces extrem de intim, singular, profund, radical şi
periculos; informarea, în schimb, este doar un mecanism de adaptare.
Cuoaşterea nu se produce prin voinţă, ci prin Nevoie, ea nu este hotărâtă, dar este
hotărâtoare, sensul ei este dictat de seriile de reorganizări rezultate în urma emoţiilor ce s-au
consumnat. „ În sfârşit, există o cunoaştere în care lucrul este perceput numai prin esenţa sa sau
prin cunoaşterea cauzei sale cea mai apropiată .”
Cunoaşterea este un porces care ne este impus de sensul Devenirii; însăşi Forma
Materială ce suntem, cu toată alcătuirea sa de masă şi energie, s-a născut pentru un anume sens al
cunoaşterii, unic, irepetabil şi necomunicabil. Forma Materială nu este menită să-şi comunice
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 308/394
cunoaşterea ci mistica acesteia, pentru a determina lărgirea expansiunii Materiei în Sine, iată de
ce, funcţiile produsului cultural nu pot fi cunoscute. Ele nu sunt inventate şi nu aparţin Formei
Materiale, ci Materiei în întregul său; sunt funcţii ale Sinelui Materiei, cu sensuri dictate de
Dezmărginire. Iată de ce Veronese, cu multă sinceritate, răspunde interegatoriului unor
inchizitori după cum urmează:
„ Întrebare: Nu trebuie ca ornamentele pe care voi, pictorii, obişnuiţi a le adăuga
picturilor să fie potrivite cu subiectul şi cu figurile principale, sau sunt ele doar pentru plăcerea
ochiului – doar ce vă trece prin minte, fără nici o judecată, nici un discernământ?
Răspuns: Pictez tablouri aşa cum mi se pare potrivit şi aşa cum îmi dă voie talentul .”
Poziţia pictorului este explicată exact de Alexandra David-Neel:
„Mintea noastră nu este înschisă între pereţi etanşi. Activitatea-i radiază în jurul său în
timp ce încorporează, sub diferite forme, radiaţia activităţiilor exterioare. Idei, concepţii,
asemenea unor valuri, călătoresc prin lume lovind ici şi colo şi lăsându-se captate acolo unde
porţile le sunt deschise. Astfel, intuiţia, în aparenţă spontană şi fără cauză, poate să rezulte nu
numai dintr-o pregătire conştientă sau inconştientă care a avut loc la individul la care s-a
produs, ci şi din elemente de un gen asemănător răspândite în mediul în care se află acesta .”
Important este doar faptul că şi dintr-o poziţie şi din cealaltă desprindem limpede
concluzia că; produsul cultural, în sine, nu ar avea nici pe departe o influenţă covârşitoare asupra
individului, dacă ar putea fi explicat şi nu ar fi purtătorul unei mistici a emoţiei.
Modul acesta de manifestare a inefabilului determină circulaţia funcţiilor sale cătrediferenţele de potenţial ce se crează în diverse puncte ale Materiei. Nici o funcţie nu se pune în
mişcarea fără să fie determinată de atracţia unei diferenţe de potenţial, dar pentru că noi nu avem
acces la acest mod de a exista, suntem de părere că funcţiile inefabilului sunt într-o circulaţie
continuă, haotică, ceea ce nu pare să fie adevărat.
Mişcarea unei funcţii se face cu un scop determinat de apariţia unei diferenţe de potenţial,
iar relativitatea Universului se dovedeşte a nu fi una a hazardului, ci una a determinării.
Universul este gestionat de o relativitate determinată, care se impune prin apariţia
diferenţelor de potenţial ce fac ca fiecare mişcare din intimitatea materiei să se producă în
virtutea unui scop. Astfel, fiecare determinare, produce un efect de expansiune şi lărgeşte
continuu manifestarea Lipsei de Scop în care Universul îşi plămădeşte existenţa.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 309/394
Dacă o Formă Materială sau alta ar putea hotărâ sensul, ca şi scopul misticii cunoaşterii,
atunci destinul Universului ar depinde de factori subiectivi, ceea ce ar determina Dezmărginirea
să-şi piardă coerenţa lipsei de scop. Sau după cum ar spune Saadi:
„ Nu vrerea mea spre flacără mă-mpinge.
Un lanţ de patimi gâtul mi-l încinge.”
De fapt, sensul acestei mistici a cunoaşterii se degajă în urma reorganizărilor permanente
ce au loc în Materie, reorganizări dictate de diferenţele de potenţial provocate aleatoriu tocmai
de noile stări ale Realităţii. Ea, mistica cunoaşterii, este cea care întreţine oportunismul
Formelor Materiale, dar tot ea provoacă şi starea de creativitate care anulează oportunismul şi
impune o nouă condiţie a relaţiei Formă Materială-Realitate, fără să permită definirea sensului
pentru care se naşte acestă nouă condiţie.
În schimb, informarea este un proces de voinţă, ea poate fi controlată, sensul ei poate fi
cunoscut, programat şi modificat după bunul noastru plac, ca şi rezultatele sale: produsele
informaţionale. Produse, care se dovedesc a fi doar imaginea practică a modului prin care Forma
Materială se adaptează Realităţii pe care a impus-o.
Iată de ce, produsul cultural şi produsul informaţional sunt şi vor rămâne mereu într-un
acut conflict, pe care nici un efort nu-l poate stinge, deoarece este vorba, dacă vreţi, de feţele
unui Ianus lipsit de formă sau materialitate.
Fiecare categorie de Forme Materiale ce există, sau va exista în Univers cunoaşte acest
conflict, pentru fiecare există un Produs Cultural şi un Produs Informaţional, ale căror expresiisunt specifice categoriei pe care o definesc, ca atare greu sau imposibil de recunoascut de
celelalte categorii, datorită diferenţelor dintre nivelele pe care le ocupă în strucutra Materiei.
În ceea ce ne priveşte, noi oamenii am dezvoltat după un anume parcurs acest conflict, îl
dezvoltăm în continuare, fiind, mai ales în ultimul timp, cu osebire preocupaţi de relaţia directă
cu expresiile materiale ale conflictului, şi mai puţin de legăturile cu mistica acestuia.
Acestă poziţie a noastră – de a prefera expresia materială, misticii – ne transformă în
prizonierii ai Formei, incapabili să înţelegem că fertilă este doar Lipsa de Formă, că, odată ce o
expresie a îmbrăcat o anume formă, existenţa sa a fost curmată şi dedicată ne-împlinirii. Pentru
că oricare ar fi, Forma Materială reprezintă materializarea Ne-împlinirii, de care Materia se
foloseşte pentru a putea stabiliza un moment specific al Realităţii, creat cu scopul de a acumula
energii trebuincioase Dezmărginirii.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 310/394
Expansiunea Materiei în Sine nu se poate produce fără aceste acumulării de energii,
pentru că ele sunt cele ce desemnează un sens, ca şi regulile acestuia, reguli ce vor obliga
Formele Materiale să urmeze un anume parcurs al Devenirii, pe care să-l consume până la
anulare.
Numai astfel se poate întreţine lipsa de Sens şi de Scop a Universului.
Dacă o categorie de Forme Materiale pierde legăturile cu mistica cunoaşterii, începe să
fie condamnată la asimilare, pentru că devine incapabilă să mai stabilizeze Realitate.
Copleşită fiind de regulile Formei şi a Informării, în detrimentul Emoţiei şi a Cunoaşterii,
respectiva categorie va deveni prizoniera Sensului, fără să mai tindă spre anularea acestuia, fără
să mai găsească resurse de anulare a oportunismului. Or, Materia nu poate rămâne captiva unei
Realităţii, pentru că ar însemna anularea Timpului prin comprimarea trecutului, prezentului şi
viitorului într-o singură expresie, ceea ce ar duce la anularea acestei dimensiuni a perisabilităţii,
implicit, la expansiunea Scopului unui moment al Realităţii peste întreaga Dezmărginire şi, ca
atare, la anularea Lipsei de Scop.
Toate acestea mă împing să afirm că: nu Forma, ci Mistica Formei este importantă, nu
Cunoaşterea, ci Mistica Cunoaşterii. Pentru că, vorba lui Nichita Stănescu:
„Copacii n-au timp
Decât dintr-un punct de vedere al cuvintelor...
«Copaci» se numesc
Din înşelătorie doar. Pur şi simplu există
Şi asta e tot,
Iar atunci când nu sunt
E ca şi cum nici n-ar fi fost .”
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 311/394
Cartea a IV-a
Zgâriaciul
lăudăros
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 312/394
A fi dincolo de a exista
„Mai departe, dincolo de Cunoaştere ( aceea pe care suntem capabili să ne-o
imaginăm), există alte sfere, sfere de neconceput pentru actualele noastre capacităţi mentale şi
la care nu ne-ar fi cu putinţă să accedem decât încetând să mai fim ceea ce suntem.”
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 313/394
Problema este, însă, că şi dincoace de Cunoaştere lucrurile stau la fel.
Orice categorie nouă de Forme Materiale, îşi datorează existenţa modului cum au evoluat
celelalte categorii de până la ea. Doar că această evoluţie nu este însoţită şi de una a memoriei.
Evoluţia este cu desăvârşire lipsită de memorie, pentru că funcţiile esenţiale ale compuşilor sunt
continue; aşa se face că noi – cu toate că am preluat funcţii de la toate categoriile de Forme
Materiale din lanţul Devenirii – nu ţinem minte atributele acestora, cu toate că existăm în baza
principiilor lor, ele ne sunt cu desăvârşire inedite, se manifestă independent de existenţa noastră,
au o existenţă proprie.
Fiecare celulă, fiecare organ al corpului meu funcţionează independent de ceea ce sunt eu
de fapt şi de aspiraţiile mele. Dar, în egală măsură Eu, forma compusă ce sunt, evoluez dincolo
de funcţiile celulelor, sau organelor mele. Cu alte cuvinte, fiecare Formă Materială este un
compus care respectă regula Dezmărginirii, adică tinde mereu către a nu fi, lăsând în urmă modul
în care îşi organizează nefirea.
Ca atare, Existenţa este dominată de principiile Inefabilului, a non-existenţei, şi asta face
ca totul să nu poată fi cunoascut decât în intimitatea fiecărei forme. În Univers nu poate exista o
cunoaştere universală, aşa cum ne dorim noi atât de mult, fiecare moment al cunoşaterii este o
chestiune intimă, un proces care se declanşează în urma unor condiţii unice şi specifice fiecărei
Forme Materiale în parte. Acestui principiu al cunoaşterii se datorează modul cum fiecare Formă
Materială găseşte o cale către expansiunea în Realitate. Relaţia de adaptare-modificare a
Realităţii reprezintă modul fundamental de a fi al Inefabilului. Fiecare act de adaptare laRealitate, aduce cu sine unul de modificare a acesteia, lanţul cauzal de matrici evoluează
continuu către Lipsa de Scop, lărgind continuu modalităţile şi condiţiile Expansiunii în Sine a
Materiei.
Evoluţia omului, ca rezultat al tendinţei Dezmărginirii către Lipsa de Scop, a facilitat
producerea unui moment ce a schimbat substanţial anumite reguli în procesul de expansiune a
Materiei.
De dragul suspansului ar trebui să mă joc un pic şi să încerc a aplica toate regulile de
retardare a dezvăluirii, cuprinse în tehnicile naratologice. Doar că nu acesta este scopul acestei
lucrări, aşa că am să încerc să definesc ce cred că a produs o schimbare importantă, poate că o
abatere esenţială, în evoluţia Formelor Materiale: procesul de expansiune al Formei Materiale
numită om s-a schimbat radical din momentul în care a fost creat semnul încărcat cu emoţie.
Acest semn a transformat obiectul purtător de semn într-un vehicul care producea comunincare.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 314/394
Nu focul, nu roata, nu alimentaţia gătită, nimic din afirmaţiile cu raţiuni economice nu au
schimbat evoluţia omului, ci semnul care poate emoţiona, semnul care produce cunoaştere. Toate
aceste momente, despre care istoria evoluţiei omului vorbeşte, nu sunt atribute ale Inefabilului,
pe când cunoşaterea şi comunicarea sunt funcţii importante ale acestuia şi au alt mod de
manifestare. Focul, roata, alimentaţia gătită etc. sunt rezultate ale cunoaşterii şi comunicării şi au
apărut în urma unor procese impuse de manifestarea Inefabilului.
După cum am văzut şi mai sus, în lanţul evoluţiei sunt mai multe categorii de Forme
Materiale care folosesc sisteme de semne pentru a se informa. Fie ele chimice, vizuale sau
sonore, acestea informează, emit un mesaj cu un conţinut precis informaţional, dar nu implică,
sub nici un chip o emoţie care să inducă procesul de reorganizare ce include Cunoaşterea.
Comunicarea încearcă să transmită, în primul rând, starea emoţională care s-a născut în
urma unui moment al cunoaşterii. Ea presupune existenţa emoţiei, a emoţiei generate de o
diferenţă de potenţial a Realităţii şi care a implicat Forma Materială într-un proces de
reorganizare.
Dacă emisiunea de semne informative presupune doar relaţii cunoscute ale elementelor
de mediu, şi care nu implică starea Realităţii, relaţii care au fost asimilate într-un proces al
cunoaşterii, care s-a petrecut cândva -, comunicarea presupune momente inedite, ivite în urma
unui proces de reorganizare a fiinţei în relaţia sa cu Realitatea. De cele mai multe ori, aceste
momente nu pot fi definite cu exactitate, datorită noutăţii, ele vor trebui să parcurgă un proces de
asimilare, până la transformarea în element al Realităţii.Cu siguranţă, Informarea este o componentă esenţială a oportunismului, manipulând toate
elementele adaptării, comunicarea, în schimb, este un proces de modificare a Realităţii şi
impune reorganizarea strucutrii Formei Materiale, pregătind-o pentru noua Realitatea ce va să
fie.
Graniţa dintre aceste două componente ale existenţei este teribil de subtilă, iar noi
suntem rezultatul relaţiei dintre aceste două funcţii ale Inefabilului, trasând astfel, fiecare într-un
mod unic şi specific, un traseu anume al expansiunii către Dezmărginirea Materiei.
Fiecare individ, dintr-o anume categorie are un anume orizont specific de cunoaştere
unic, care se desosebeşte de orizontul celorlalţi indivizi şi care se modifică datorită unor factori
ai Realităţii care produc emoţie şi reorganizează spre Cunoaştere o anume structură materială
unică.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 315/394
Sistemele de semne folosite de aceste categorii, nu comunică, ci informează. Informează
despre: pericole, surse de hrană, voinţe, atitudini etc., şi chiar dacă ceilalţi membrii vizaţi
reacţionează faţă de astfel de semne, nu însemană de fel că ei comunică, ci că se informează.
Aceeaşi poziţie o are computerul nostru personal, el ne informează, nu comunică.
În acest proces se emite un semn, sau o serie de semne organizate într-un anume sistem,
pentru a defini o anume stare a mediului. Funcţia informării se opreşte aici, restul este o
problemă de atitudine a fiecărei dintre variabilele unei matrici.
Informarea, spre deosebire de cunoaştere, este un act exterior Nevoii şi exprimă o voinţă.
Un act de informare nu este impus, ci voit, şi are funcţia de a menţine o legătură complexă şi
activă între matrice şi Realitate, un schimb care poate facilita accesul la cunoaştere, dar nu-l
implică.
Şi iată cum sunt din nou nevoit, să formulez o erezie: informarea exclude cunoaşterea,
şi, implicit comunicarea, tot atât de radical pe cât cunoaşterea exclude informarea, în
procesul comunicării.
Cu alte cuvinte, informaţia fiind lipsită de emoţie nu poate iniţia un act de comunicare, iar
cunoaştera nu se poate produce decât în prezenţa emoţiei.
Despre comunicare şi informare putem vorbi ca despre cele două feţe ale unui taler, sunt
generate de aceeaşi materie dar au funcţii şi forme total diferite.
Iată de ce putem crede că lumea contemporană a oamenilor se zbate într-o confuzie, care
nu şi-a gasit încă soluţii, încercând continuu să imprime informării calităţi şi atribute pe careaceasta nu le poate produce. Toate eforturile de a impune informarea ca formă a cunoaşterii nu
fac decât să diversifice permanent modurile de manifestare a ignoranţei.
Parabola orbului cuprinsă în textele budiste ne dezvăluie faptul că ignoranţa este unul
dintre pericolele cele mai perfide al naturii umane, tocmai datorită faptului că are forme de
manifestare deosebit de subtile dar, în acelaşi timp, extrem de agresive. Semnificativ în toată
această poveste este faptul că ignoranţa e specifică doar omului. Nici una dintre celelalte
categorii de Forme Materiale nu cunoaşte această stare a spiritului, şi asta datorită faptului că
între informare şi cunoaştere există o delimitare foarte clară, delimitare respectată prin natura
organizării acestora.
„Un orb din naştere locuia într-o cameră. Infirmitatea îl împiedica să vadă obiectele
care se aflau acolo şi, când i se vorbea despre ele, el le nega cu încăpăţânare existenţa. Unui
medic i s-a făcut milă de el. S-a dus în munţii Himālaya şi a cules diferite plante. Pe unele le-a
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 316/394
pisat, pe altele le-a mestecat (sic), iar pe altele le-a fiert, preparând astfel un unguent cu care i-
a uns ochii orbului. Efectul dorit s-a produs, omul a început să vadă. El a zărit cu mare uimire
în jurul lui nişte obiecte cărora nu le bănuise niciodată existenţa.
Omul a fost cuprins de o mare mândrie. «Acum văd cunoasc toate lucrurile», a declarat
el plin de înfumurare
Totuşi, cineva îl admonestă: «Prietene, nu vezi decât cele câteva obiecte care se află în
camera ta – asta nu e mare lucru. Din afara ei se mai pot vedea soarele, luna, constelaţiile. De
afară se pot vedea numeroase forme, unele frumoase, altele urâte».
Fostul orb a refuzat să-l creadă. «Nu există nimic din toate aceste lucruri, a răspuns el.
Nu văd nimic asemănător. Tot ce e de văzut, văd».
Atunci, un medic foarte învăţat s-a dus în munţii Himālaya şi a reuşit să fie primit de
Regele Munţilor. După sfaturile lui, medicul a cules alte plante, a pregătit un nou unguent şi l-a
aplicat pe ochii neîncrezătorului, apoi l-a scos afară din cameră.
Omul a văzut strălucirea soarelui, luna, constelaţiile şi numeroase fenomene.
Mândria i-a devenit şi mai mare.
«Nu credeam ce mi se spunea despre existenţa tuturor acestor lucruri, a zis el, acum le
văd. Nimic nu-mi mai e necunoascut. Nimeni nu e mai presus de mine.»
Totuşi, un înţelept care avea facultăţi transcendente îl mustră: «Prietene, abia ţi-ai
căpătat lumina ochilor; încă nu cunoşti nimic. De unde atâta vanitate? Când erai închis în
camera ta nu puteai să vezi obiectele care se aflau afară; acum, în lipsa unor facultăţi superioare celor pe care le ai, nu poţi discerne fiinţele animate de sentimente binevoitoare de
cele care nutresc sentimente ostile, nu poţi auzi vocea umană, sunetul unei tobe, nici pe cel de
concă, de trompetă sau oricare alt sunet decât de la distanţă foarte mică. Îţi aminteşti şederea în
pântecele mamei tale şi de cauzele care te-au făcut să te naşti din ea? Omule, în afară de ceea
ce vezi există nenumărate alte lumi mai numeroase decât firele de nisip din Gange. Cum te poţi
lăuda spunând: văd totul, ştiu totul? Eşti încă orb, iei întunericul drept lumină şi lumina drept
întuneric.».”
Această stare a ignoranţei domină astăzi lumea omului, reducând drastic formele de
comunicare în favoarea celor de informare. Totul nu face altceva decât să dezumanizeze condiţia
umană, prin reducerea formelor de cunoaştere.
Asemeni orbului, fiecare cunoştinţă relevată, cât ar fi de săracă, induce o stare de
suficienţă, de mândrie, de infatuare. Toate acestea sunt atribute ale informării, care, spre
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 317/394
deosebire de cunoaştere, nu reorganizează entitatea umană, ci în permanenţă imaginea unui
mediu ce pare a necesita doar anume categorii de relaţii, ceea ce este cu desăvârşire fals.
Cunoaşterea nu poate fi supusă unei astfel de atitudini, deoarece, emoţia deschide un
orizont lărgit din care se desprinde cu claritate faptul că reorganizarea nu are sfârşit, ci este un
proces esenţialmente în evoluţie. Niciodată nu cunoşti decât ceea ce a contribuit la reorganizarea
ta şi întotdeauna este insuficient pentru că tu, ca entitate cosmică, trebuie să rămâi continuu în
dezechilibru; laţul cunoaşterii se produce mereu şi te determină să fii continuu o altă fiinţă.
Această permanentă reorganizare a proriei tale fiinţa va face ca toate elementele cunoaşterii să
fie renuanţate odată cu arderea unui noou moment de dezechilibru. Ele nu sunt imuabile, nu sunt
absolute, nu sunt unice: pur şi simplu ele nu sunt decât momente ale lanţului cuză-efect, şi sunt
particulare, intime. Ca atare, spre deosebire de informaţii, ce reprezintă un raport despre relaţiile
dintre elementele unui moment al mediului, momentele cunoaşterii te determină să-ţi reaşezi
relaţia cu Realitatea, împins fiind de noua condiţie a propriei tale fiinţe, care la fiecare astfel de
moment se reorganizează pentru a păstra conformitatea relaţiei dintre identitatea ta, ca Formă
Materială, şi Realitat care, la rândul său, se recrează odată cu noua ta condiţie dar şi a celorlalte
elemnte care o formează.
„Ce crezi tu, Subhuti? Cunoaşterea perfectă a fost ea dobândită de Tathāgata cu ajutorul
semnelor? – (A cunoscut el obiectele după informaţiile pe care i le-au furnizat aspectul,
însuşirile şi aparenţa lor în general?) Nu trebuie să crezi astfel, Subhuti. Cunoaşterea perfectă
nu poate fi dobândită cu ajutorul semnelor .”Iată motivul pentru care mistica Realităţii, mistică ce cuprinde cele trei stări: inefabilul,
subtilul şi sublimul, nu poate fi cunoscută prin informaţii. Ea, Realitatea, se relevă în mod unic
unei Forme Materiale, prin reorganizarea întregii structuri a acesteia, dându-i o nouă formă aptă
să fie Realitate.
Restul: imaginile, informaţiile, legăturile definibile dintre elemente, sunt doar mijloacele
prin care Forma Materială îşi dezvoltă tendinţele oportuniste în mediu. Ele sunt compuşi ai
Realităţii, care, la rândul lor, sunt alcătuiţi prin agregare, ca atare constituiţi într-o Realitate cu
scop şi tendinţe diferite. Acest fapt menţine Realitatea ca pe un mecanism unic pentru fiecare
Formă Materială, şi face ca, indubitabil, cunoaşterea să fie un act intim, singular, personalizat,
impus de relaţiile dintre diferitele unicităţi ale acestei pluralităţi.
Dacă Unu nu ar fi o pluralitate, cunoaşterea ar putea avea o formă colectivă, dar aşa, ea
nu se produce decât individual, depinzând mereu de tendinţele impuse de diferenţele de potenţial
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 318/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 319/394
în straturile intime ale agregatelor structurii Formei Materiale este insesizabil la nivelul
întregului. Forma Materială resimte doar o anume senzaţie, nedefinibilă, dar de cele mai multe
ori plăcută. Noi oamenii, o numim generic emoţie, sau fior, sau senzaţie de plăcere, ne bucură
declanşarea ei, fără să bănuim că după consumarea aceasteia suntem, în fapt, o altă fiinţă, care a
contribuit astfel la apariţia unei noi Realităţi, expansionând Materia şi Dezmărginind-o.
Universul nu-şi întreţine Lipsa de Scop prin revoluţii, ci prin asimilări, fiecare Formă
Materială care a trecut printr-un proces de reorganizare a asimilat vechea forma consumată.
Metafizica semnului
Vreau să atrag atenţia asupra faptului că în ceea ce urmează voi vorbi despre semnul
purtător de emoţie, şi nu despre cel care informează. Semnul care informează are o traiectorie, pe
care încetul cu încetul, începem s-o desluşim, găsind mărturii în evoluţia organizării Materiei,
care în permanenţă tinde spre diversificarea Formelor sale Materiale.
Biologii, dar şi profesionişti care şi-au dedicat cariera unor specii de animale în scopuri
economice, descoperă faptul că acestea folosesc sisteme de semne pentru a se informa.
Alunecând spre formele apropiate originilor, savanţii încep să perceapă sisteme de transmitere a
informaţiei pe diverse căi: fizice, chimice, biologice etc. Există deci o evoluţie a semnului care a
însoţit modul de organizare al Materiei, evoluţie necesară pentru asimilarea formelor inferior
organizate în cele superior organizate.
Doar că, toate aceste semne şi sisteme de semne nu sunt purtătoare de emoţie, ele fac untransfer obiectiv, limitat, cu funcţii precise. Chiar şi atunci când formele au evoluat către semnele
abstracte, cum sunt cele sonore, sau grafice, funcţiile lor sunt tot informative, lipsite de emoţie.
Să nu înţelegem din aceasta că, formele biologice despre care vorbim nu sunt capabile de emoţii,
dimpotrivă. Dar, emoţiile prin care trec acestea sunt generate de alt fel de relaţii cu Realitatea, şi
nu sunt induse de semne, sau sisteme de semne, produse de semenii lor, sau de către elementele
de mediu.
Procesul cunoaşterii este comun infinitei varietăţi a Formelor Materiale pe care Materia
le-a produs. Mecanismul său, care presupune consumarea intimă a unei emoţii, face ca rezultatul
să fie unul singular şi irepetabil. Nu poţi să cunoşti de două ori un fapt şi nici nu poate fi creată
de două ori aceeaşi emoţie. Cunoaşterea şi implicit emoţia sunt două procese extrem de volatile,
prin care Inefabilul îşi jalonează drumul de la lipsa de formă, la formă, folosind ca instrumente
Formele Materiale.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 320/394
Iată de ce, Realitatea are nevoie de o continuă perfecţionare a acestora ( a Formelor
Materiale) pentru a întreţine o Expansiune tot mai nespecializată în Sinelui său. Dacă Materia ar
ceda tendinţei de specializare pe care Formele sale Materiale o încearcă, Expansiunea s-ar
îngusta permanent, tinzând evident spre o anulare a sa.
Formele Materiale, la nivel de variabilă, de individ, tind spre o specializare accentuată,
dar la nivel de matrice, această tendinţa este anulată şi înlocuită cu cea de modificare a Realităţii.
Specializarea presupune încercarea de a obţine o adaptare perfecţionată la condiţiile unui mediu
al Realităţii, dar procesul în sine produce crearea unor noi momente care provoacă modificarea
Realităţii, şi deci, Expansiunea tot mai ne-specializată în Sinele său.
Acesta este motivul principal pentru care cunoaşterea şi implicit emoţia sunt procese
individuale, intime şi irepetabile. Ele fac parte din zona impalpabilă a materiei, acolo unde se
produc transferuri energetice responsabile de modificările pe care masa materiei le suferă şi din
care se obţin noile Forme Materiale.
Mulţimile de Forme Materiale, care formează o generaţie, o lume, un nivel al Realităţii
nu pot fi, decât într-o proporţie foarte mică, conştinente de faptul că ele însele sunt în fiece clipă
structuri noi, adaptate, şi că asta se datorează acestui proces intim provocat de emoţie şi
cunoaştere. Pentru a deveni conştient de schimbările care se produc permanent în strctura sa, şi
care presupun existenţa ca pe un şir lung de indivizi noi ce înlocuiesc vechii indivizi, aşa cum
şarpele îşi înlocuieşte pielea moartă, trebuie să acorzi o atenţie oarecum obiectivă părţii
impalpabile, spirituale, energetice a existenţei tale.Aceasta zonă a existenţei este inimitabilă, este unică şi irepetabilă, ca atare nu poate fi
asemuită cu a altui individ, doar că, din nefericire, orbiţi de tendinţele comune pe care matricea
tinde să le impună individului, ne deprindem să nu luăm seama la evoluţia acestei părţi a fiinţei
noastre.
Categoriile de Forme Materiale de până la om sunt lipsite de posibilitatea transmiterii
emoţiei printr-o cale oarecare, şi, datorită acestui fapt, cunoaşterea în cazul lor este o problemă
strict individuală, de cele mai multe ori neconştientizată.
În sine, procesul cunoaşterii este în cea mai mare proporţie neconştientizat. Odată cu
consumarea emoţiei, modificările structurale s-au declanşat, iar adaptarea la Realitate – ceea ce
este în sine procesul cunoaşterii - se produce, cu sau fără participarea con-ştiinţei. Este adevărat
însă, că efectul cunoaşterii este cu mult mai profund şi mai adaptat, atunci când con-ştiinţa este
activă, lucidă şi însoţeşte consumarea emoţiei. „S-ar putea spune că, după Upanişade , gândirea
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 321/394
religioasă indiană identifică eliberarea cu o «trezire» sau cu o luare la cunoştinţă a unei situaţii
care există de la început, dar pe care omul nu ajungea să o realizeze. Neştiinţa – care este, în
fond, o ignorare de sine – poate fi asemuită cu o «uitare» a Sinelui veritabil ( ātman, purusa ).
Gnosa ( jnāna, vidyā ), suprimând ignoranţa şi sfâşiind vălul māyā , deschide calea eliberării:
adevărata «ştiinţă» echivalează cu o «trezire».
Aceasta, putem spune, ar fi funcţia profundă, intimă către care tinde oricare religie,
funcţie cu care se poate deschide şi defini o cale spre mistica existenţei şi care se opune cu
vehemenţă oricărei tendinţe de instituţionalizare. Orice religie neagă insituţia religioasă pentru că
ea (religia) tinde doar spre „trezirile” individuale, ceea ce exclude ritualul colectiv şi presupune
ritualul individual, intim, secret.
Religia, ca manifestare filosofică a relaţiei existenţă-mistica acesteia presupune relaţia
lucidă a individului cu cunoaşterea sinelui său în formele sale impalpabile. Ca instituţie, în
schimb, presupune un instrument de manipulare, mai mult sau mai puţin agresiv.
Nici un Profet, sau Mesia, care a ajuns la o relaţie tainică şi profundă cu mistica
existenţei, nu a dorit să promoveze filosofia sa religioasă ca pe o instituţie, ci ca pe o formă a
lucidităţii. Instituţia a fost întotdeauna creată de un apostol, mânat fiind de forţele unor funcţii
sociale; fie conştient, fie inconştient.
Atunci când s-a produs o legătură între semn şi emoţie, evoluţia Formei Materiale care a
creat-o s-a modificat substanţial, pentru că a dat naştere unui proces care conţine, în proporţii
diferite, cele trei stări ale Devenirii: Inefabilul, Subtilul şi Sublimul.Procesul acesta a fost denumit simplu şi misterios: mistică, şi este cel care ne guvernează
trecerea prin această stare de formă compusă din agregate, perisabilă şi supusă oricând
descompunerii.
Doar atunci când semnul a fost investit cu emoţie, s-a născut posibilitatea comunicării,
deoarece: semnul care emoţionează, sau semnul purtător al emoţiei are capacitatea de a
provoca accederea mai multor indivizi la mistica unei experienţe consumate, ceea ce produce
procese importante consumate dincolo de pragul informării.
Desigur, proporţiile accederii nu sunt aceleaşi, ele păstrează coeficientul de
individualitate şi intimitate generat de scopul pentru care este alcătuită structura, dar a apărut
posibilitatea producerii emoţiei şi pe alte căi decât cele de dinaintea naşterii semnului, adică
dintr-o relaţie nemijlocită a individului cu momente ale Realităţii.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 322/394
Nu este de loc important accesul la o experienţă anume, ci la mistica acesteia, pentru că
doar în felul acesta se poate provoca un transfer emoţional, datorită căruia se poate declanşa
procesul cunoaşterii. Nu trebuie, de altfel, să gândim mistica în sensul definiţiei ei de dicţionar,
ci ca pe un teritoriu care conţine, în diferite proporţii, cele trei dimensiuni importante ale
transferului de energie: inefabilul, subtilul şi sublimul.
Procesul de creare a emoţiei, şi implicit al cunoaşterii, se poate provoca astfel cu ajutorul
acestui semn investit, ceea ce înseamnă că individul nu mai consumă un moment produs de
Realitate, ci miezul misticii unei experienţe oarecare, mistică la care are acces datorită semnului
şi al cărei efect se poate propaga doar într-o relaţie directă, implicită între individ şi semnul
purtător de emoţie, dar care defineşte un teritoriu comun, accesibil mai multor indivizi.
Un lucru deosebit îl constituie faptul că mizul misticii, conţinutul acesteia nu este identic
pentru fiecare dintre aceia care au acces la ea. Totul depinde de diferenţa de potenţial pe care
fiecare individ este în stare s-o genereze.
Structura lui se organizează în legătură directă cu diferenţa de potenţial pe care izbuteşte
s-o genereze, ceea ce ne împinge să afirmăm că mistica revelată de un semn nu există în sine, ci
este provocată de diferenţa de potenţial pe care semnul o induce.
Legătura aceasta este foarte subtilă, mereu unică şi profund intimă, ceea ce face ca
mecanismul ei să nu poată fi multiplicat spre studiere, spre definire. Cu alte cuvinte nu poate
genera modele şi de aceea rămâne un spirit adânc al Devenirii menit să protejeze unicitatea
expresiei, a formei prin care se poate obţine o altă expresie a Expansiunii Materiei în Sinele său.Această relaţie: Individ-Semn-Mistica Semnului este necomunicabilă; ceea ce putem
noi comunica despre ea este rezulatul prefacerilor din propria noastră strucutră, prefaceri datorate
reorganizării produse de emoţie şi care ne fac să accedem la un nou nivel al cunoaşterii.
Întotdeauna ne-a plăcut să definim cunoaşterea ca pe un stadiu nou, revelatoriu al
existenţei, un stadiu spectaculos care atinge praguri fără precedent, ceea ce este cu totul fals.
Cunoşaterea este un proces extrem de subtil şi se produce neîncetat, remodelându-ne în fiecare
moment, dând o nouă formă structurii noastre şi menţinând relaţia entitate-Realitate mereu
activă, pentru că Realitatea este un stadiu de fiecare clipă al Materiei. Iată de ce putem fără
teamă să afirmăm că: Materia este unică şi unitară în expresiile sale infinite, că nimic din
ceea ce se întâmplă în Realitate nu poate rămâne fără consecinţe în conţinutul fiecăreia
dintre Formele Materiei, şi că fiecare moment al Realităţi este generat de tendinţele
oportuniste ale Formelor Materiale.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 323/394
Datorită acestui mod de a fi al Materiei, cunoaşterea nu poate fi comunicată, pentru că
este expresia Misticii însăşi, în schimb produsul cunoaşterii – noul stadiu al structurii, obţinut
prin re-organizare - devine substanţa comunicării şi există într-o mistică fertilă capabilă să
genereaze forme de comunicare.
Dacă până la om, cunoaşterea se produce prin experienţe directe, prin contactul nemijlocit
al individului cu un anume moment al Realităţii, ceea ce presupune o implicare necondiţionată,
odată cu naşterea semnului purtător de emoţie apare posibilitatea de a opta pentru o atitudine
anume faţă de provocarea Realităţii, atitudine care presupune implicarea, dar foarte bine şi
neimplicarea individului, ceea ce la celelalte Forme Materiale nu este posibil. Această relaţie va
da naştere încetul cu încetul Informării – ca o structură de relaţii între o entitate şi consecinţele
efectelor Realităţii, adică a mecanismului de funcţionare a elementelor de mediu - a cărei
evoluţie ne dă nouă acum atâta bătaie de cap.
Naşterea semnului
Într-o proporţie foarte mare, literatura care se referă la existenţa omului arhaic, vorbeşte
despre acesta ca despre o fiinţă care bântuie prin mediul său terifiat, îngrozit, urmărit de fantome
al cărui rost nu-l înţelege şi care sunt degajate de fenomenele ce se consumă în jurul său.
Manifestările biologice, meteorologice, terestre, cosmice, etc. sunt toate, în viziunea acestor autori, motive pentru ca omul arhaic să fie mereu cu frica în sân.
Culminând cu discursul lui Wilhelm Worringer din Abstracţie şi intropatie, omul arhaic
pare o fiinţă demnă de toată mila ce ar trebui protejată ca şi speciile pe cale de dispariţie.
Dar, dacă stai strâmb şi te gândeşti drept, să spui despre omul arhaic că era dominat de
teamă este cam acelaşi lucru cu a spune că peştele se prăpădeşte la gândul că s-ar putea înneca.
De fapt, el este în elementul său, în mediul său, despre care a primit pe linie genetică
toate informaţiile esenţiale. Relaţia dintre omul arhaic şi mediul în care trăieşte este cât se poate
de firească. Mai mult, legăturile acestea sunt deosebit de puternice, şi datorită acestui fapt,
extragerea omului arhaic din mediul său ar însemna, pentru acesta, o traumă deosebit de
puternică. Abia atunci, omul ar fi străbătut de spaime, de angoase, de nelinişti frustrante, iar
existenţa sa s-ar transforma într-o teribilă luptă pentru adaptare, dominată de dorinţa puternică de
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 324/394
a reveni în mediul familiar, acolo unde toate elementele sunt în strânsă legătură cu capacităţile
sale de informare şi unde poate parcurge calea cunoaşterii.
Eu cred că altele sunt problemele omului arhaic, şi nu teama de fenomenele care-l
înconjoară, în mijlocul cărora se naşte şi pe care, cel puţin pe unele dintre ele, le foloseşte
ingenios, sau se sprijină de ele pentru a-şi crea condiţii spre împlinirea tendinţelor sale
oportuniste.
Ca şi noi, cei de astăzi, omul arhaic este dominat de preocupări legate de existenţa
cotidiană: hrană, adăpost, stabilitate, confort, procreaţie etc. Eforturile sale se concentrează pe
lucruri simple, care formează baza existenţei, este departe de sălbatica şi complicata mentalitate
a administrării sociale. Micul grup care formează comunitatea sa îşi împarte funcţiille după
capacităţile indivizilor, fiecare dintre ei trebuind să fie util după abilităţile sale, iar aceste condiţii
desenează şi ierarhia grupului. Calităţile moştenite genetic şi educate, mai ales în contactul
nemijlocit cu condiţiile mediului, sunt cele care stabilesc ierarhia în grup.
Dominaţia celui mai oportunist dintre membrii este acceptată firesc şi durează atâta
vreme cât acesta dovedeşte forţa de a rămâne capabil să gestioneze relaţia cu condiţiile de
mediu. Dacă un altul se dovedeşete mai abil, mai inventiv, mai folositor grupului, ierarhia se
schimbă cu uşurinţă. Viaţa omului arhaic este formată, mai ales, din activităţi ce privesc hrana şi
reproducerea, toate celelalte apar doar impuse de o dorinţă; fie favorurile unei femei, fie un
anumit fel de hrană mai rar şi mai deosebit, fie tentaţia de a prelua o poziţie apropiată de vârful
piramidei comunităţii.Omul arhaic se naşte într-un mediu anume care îi este familiar în primul rând prin
informaţiile transmise genetic, elementele acestuia fac parte din zestrea sa de cunoştinţe şi le
acceptă ca atare, le foloseşte pentru a-şi putea orienta existenţa, pentru a trasa limite ale
posibilului, sau interzisului. De aici şi până la spaime este un drum lung.
Desigur, pentru un spirit urban, protejat de reguli ferm definite, de protocoale
administrative şi sociale, viaţa într-o pădure, într-o câmpie sălbatică, în sânul unor munţi
prăpăstioşi constituie subiecte de spaime, la gândul primejdiilor necunoscute. Pentru omul arhaic
însă acesta este mediul care-l protejează, al cărui reguli îi sunt familiare şi generator de spaime
ar fi să fie adus într-un mediu urban unde regulile îi sunt cu desăvârşire necunoscute.
E greu de crezut că ceea ce s-a întâmplat cu evoluţia spirituală a omului arhaic a fost
generată de spaime în faţa fenomenelor naturale şi de mediu. Altceva trebuie să fi fost motorul
acestei evoluţii.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 325/394
Putem vorbi, în schimb, despre suferinţă, suferinţa care vine din desele crize de resurse,
şi de năzuinţa omului arhaic de a căuta s-o evite. Nevoit să trăiască din resurse pe care nu le
produce, ci doar le foloseşte, omul arhaic este profund dependent de ceea ce natura îi oferă, dar
mai ales de ciclul şi traseul acestora. Putem vorbi despre suferinţa crizei, o suferinţă care a
generat o sumă întreagă de manifestări, unele dintre ele deosebit de crude, mai ales pentru
mentalitatea societăţii zilelor noastre. Această suferinţă, de multe ori profundă, îşi manifestă
prezenţa continuu, făcea parte din existenţa omului arhaic, aşa cum face parte şi astăzi din
existenţa noastră, doar că într-o altfel de expresie, într-o altfel de stare, cu rezultate mult mai
difuze, mai subtile. Suferinţa provocată de lipsa de resurse nu ne-a părăsit, ea este instalată
teminic în codul nostru genetic şi ne domină existenţa, majoritatea gesturilor dintr-o existenţă
este guvernată de nevoia de resurse, care să evite suferinţa crizei.
În primele faze ale existenţei omului ca specie, modul de exploatare a resurselor nu se
deosebea substanţial de a celorlalte Forme Materiale; se căuta un teritoriu care oferea resurse de
hrană cât mai variate posibil şi acestea erau folosite de către grup.
Atunci când se epuizau, grupul se deplasa spre un alt teritoriu şi jocul se repeta de câte
ori era nevoie. Din nefericire, momentele în care trebuiau schimbate teritoriile, reprezentau mai
de fiecare dată o criză care făcea ca grupul să sufere; să cadă pradă bolilor grave datorită lipsei
de hrană, să facă faţă cu greu înfruntărilor cu alţi competitori etc. Dacă urmărim marile migraţii
ale ierbivorelor în savana africană, vom avea o anume imagine despre ceea ce se petrecea în
acele timpuri.Am subliniat expresia suferinţa crizei, pentru că un astfel de moment a produs, după
părerea mea, evenimentul care a dus la naşterea semnului purtător de emoţie, şi la schimbarea
radicală a destinului istoric al omului. Putem spune chiar că: suferinţa a devenit un mecanism
fundamental al existenţei, mecanism care guvernează subtil multe dintre gesturile pe care le
facem în parcursul vieţii. „Cele patru «Adevăruri nobile» conţin miezul învăţăturii sale ( Este
vorba despre Buddha n.n.). El le-a predicat în prima sa cuvântare de la Benares, la scurt timp
după Trezire, în faţa celor cinci vechi însoţitori ai săi (§ 149). Primul adevăr priveşte suferinţa
sau durerea (pāli: dukkha ). Pentru Buddha, ca şi pentru majoritatea gânditorilor şi religioşilor
indieni de după Upanişade, totul este suferinţă. Într-adevăr, «naşterea este durere, bătrâneţea
este suferinţă, boala este suferinţă, moartea este suferinţă. A fi unit cu ceea ce nu-ţi place
înseamnă suferinţă. A fi despărţit de ceea ce-ţi place [...], a nu poseda ceea ce doreşti înseamnă
suferinţă. Pe scurt orice atingere cu (oricare din) cele cinci skandha implică suferinţă.»
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 326/394
( Majjhima, I, 141 ). Precizăm că că termenul dukkha , de obicei tradus prin «durere» sau
«suferinţă», are un sens mult mai larg .”
Pentru a ajunge la un asemenea rafinament al analizei unei stări prin care omului îi este
dat să treacă, este obligatoriu ca aceasta să fi dominat şi să continue să domine existenţa umană.
Este obligatoriu ca ea să impună momente ce trebuiesc traversate şi care produc rupturi grave cu
condiţiile unei obişnuinţe practicate pentru a permite instalarea confortului, a stării de bine, a
beatitudinii cotidiene. Suferinţa se poate ivi din orice, doar că momentele de criză grave impun,
atât căutarea unor soluţii radicale, cât şi momente de bucurie intensă, neegalabilă, atunci când
aceasta a fost înlăturată. Momentele acestea de intensă bucurie, dau naştere unor gesturi care
caută să marcheze, să rezume încetarea crizei.
Pentru a înţelege mai exact modul în care au curs, „istoriceşte vorbind”, evenimentele
care s-au finalizat cu naşterea semnului purtător de emoţie, trebuie să mai remarcăm un fapt
important.
Observaţiile făcute de către diferite categorii de savanţi au revelat faptul că multe dintre
animale, de la insecte până la primate folosesc unelte în activitatea lor de producere a hranei.
Am spus producere şi nu găsire, pentru că folosirea unei unelte înseamnă deja un proces de
producţie care depăşeşte simplul act de găsire, de descoperire, de folosire a unei resurse.
Utilizarea uneltei implică un proces de obţinere, ceea ce presupune un lanţ de gesturi efectuate
într-o anumită ordine şi care au un scop precis: obţinerea hranei. Furnicile, albinele, păianjenii,
corbii, papagalii, vidrele, castorii, cimpanzeii, gorilele, dar şi alte animale ce nu-mi vin acum înminte, folosesc unelte pentru obţinerea hranei.
Mai mult, cimpanzeii şi gorilele selectează şi prelucrează obiecte din mediu, pentru a le
transforma în unelte. Iată că o altă pre-judecată, şi anume aceea că omul se desparte de celelalte
categorii de veţuitoare pentru că foloseşte unelte în activitatea sa, s-a dovedit a nu fi decât
rezultatul unei informaţii incorecte.
Obţinerea unor unelte, de care omul se ajută în procurarea hranei, a rezultat prin selecţia
informaţiilor degajate în lanţul evoluţiei şi stocate în strucutra ADN, în urma unei lipse cauzată
de condiţiile de mediu. Procesul de perfecţionare a informaţiei acesteia specializate s-a supus şi
el, ca toate celalte etape ale evoluţiei, unor perioade de recesiune, când, transformându-se într-
un atavism, a aşteptat nişa favorabilă pentru a se reactiva în condiţii specifice. În concluzie
putem spune liniştiţi că apariţia uneltei, în sine, nu a însemnat de loc o revoluţie care l-a detaşat
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 327/394
pe om din lanţul evolutiv, ci doar întrunirea unor condiţii ca actul de confecţionare şi folosire a
unei unelte să redevină funcţie a unei Forme Materiale.
Desigur, Materia a căutat şi caută în permanenţă modalităţi de a lărgi spectrul Expansiunii
în Sinele său, şi pentru aceasta, fiecare revenire a unei funcţii presupune o calitate superioară a
acesteia.
Trebuie neapărat să aruncăm o privire asupra modului în care un obiect din mediu se
transformă în unealtă. Pentru demonstraţia pe care intenţionez s-o fac, cele mai spectaculoase şi
mai edificatoare acţiuni de transformare a unui obiect în unealtă sunt cele ale corbilor şi ale
maimuţelor.
Un corb localizează sub scoarţa unui copac putred o larvă, la care nu poate ajunge cu
ciocul. Atunci, inteligenta pasăre alege o crenguţă potrivită, ca elasticitate şi rezistenţă, şi o
strecoară prin galeriile copacului putrezit, o înfige în larvă, izbutind astfel s-o trăgă în afară.
Pentru corb, crenguţa este o unealtă-armă, pentru că are atât funcţia de unealtă: instrument cu
care izbuteşte să ajungă la insectă; cît şi de armă, pentru că vârful ascuţit al crenguţei străpunge
insecta şi o răpune.
Maimuţelor le place la nebunie să mănânce furnici, dar este deosebit de greu să pătrunzi
în furnicar şi să prinzi insectele. Pentru a-şi satisface pofta, un cimpanzeu alege o crenguţă
potrivită, o prelucrează desfrunzind-o şi transformând-o într-o vergea elastică, apoi o introduce
în galeriile muşuroiului, unde va fi atacată de furnicile furioase, ce se vor prinde în lemnul crud.
Cimpanzeul trage afară unealta şi o linge, culegând astfel un număr oarecare de insecte.Spre deosebire de corb, la maimuţă procesul de transformare a unui obiect în unealtă este mai
elaborat şi mai laborios, necesitând mai multe etape de prelucrare.
Am ales doar aceste două exemple, cu toate că ele sunt mult mai multe şi mai variate. Le-
am ales pentru că între ele există câteva elemente comune şi evidente. Cel mai important element
comun este că şi corbul, ca şi maimuţa, aleg un obiect din mediu – crenguţa – o folosesc, apoi o
abandonează. Data viitoare procesul se va repeta cu altă crenguţă.
Nici una dintre vieţuitoare nu este preocupată să păstreze unealta. De fiecare dată ea va
căuta între elementele de mediu un nou obiect pe care să-l transforme în unealtă. Faptul acesta
este comun tuturor categoriilor de Forme Materiale care folosesc unelte în activitatea de obţinere
a hranei.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 328/394
Am văzut, undeva mai sus, că albinele folosesc sisteme de semne pentru a se informa
despre starea resurselor de hrană aflate dispuse în teritoriu. Acum vedem că există categorii de
vieţuitoare care folosesc unelte pentru a obţine hrana.
Am putea trage concluzia că o întreagă literatură care vorbeşte despre momentele de
cotitură din evoluţia omului, nu este decât o înşiruire de falsuri, de aberante fabulaţii despre
modul cum s-a produs evoluţia materiei vii.
Lucru care este şi nu este adevărat.
Este adevărat pentru că, într-adevăr nu semnul în sine, sau unealta a însemnat
desprinderea omului din comportamentul celorlalte Forme Materiale, care, la rândul lor
reprezintă fiecare o desprindere, o particulatizare, o specializare în lanţul evolutiv.
Nu este adevărat, pentru că există o legătură directă şi importantă între structura de semne
care informa despre un anume fapt şi nivelul informaţiilor aflate în circulaţie. Pe măsură ce
informaţiile relevă aspecte, particularităţi, fapte, se poate crea o imagine mai completă a unei
lumii aflată permanent în evoluţie. Imaginea cea mai completă a acestei stări de fapt este
reprezentată de oricare din aporiile lui Zenon, pentru că paradoxurile filosofului ne arată că
evoluţia face imposibilă suprapunerea exactă a două nivele din strucutra Realităţii, tocmai
datorită acesteia. A evoluţiei adică.
Şi din nou afirm că, manipularea informaţiilor, punerea lor în sisteme, eşafodarea de
structuri ideatice nu înseamnă sub nici un chip cunoaştere. Faptul că pot să manipulez informaţii,
nu mă îndreptăţeşte să spun decât că am fost în stare să asimilez un anume protocol, să ţin minteo anumită ordine în desfăşurarea unor acţiuni, să manipulez mai ingenios, sau nu, un număr de
funcţii, nu şi că am izbutit să creez o legătură cu mistica ce face să funcţioneze sistemul în sine.
Cu alte cuvinte, nu am avut acces la Inefabilul care alimentează mecanismul de
funcţionare al acelui sistem; ori pentru cunoaştere cel mai important lucru este legătura subtilă cu
mistica ce provoacă declanşarea reorganizării Formei Materiale prin emoţie, şi care devine la
rândul său capabilă să degaje emoţii modelatoare. De fapt, acestei legături între diferitele forme
mistice i se datorează capacitatea Formei Materiale de a produce emoţii care să-i reorganizeze
continuu strucutra. Important este, însă, că emoţiile rămân până la un anumit moment ale
evoluţiei, intime, nu pot fi transmise, nu pot da naştere unei relaţii de comunicare, ele iniţiază un
proces particular, individual de reorganizare, provocând cunoaştere doar pentru individul în care
se consumă. Şi din nou trebuie să subliniiez că atunci când folosesc noţiunea de mistic, sub nici
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 329/394
un chip nu mă gândesc la conţinutul său religios. Ţin să fac iarăşi această precizare cunoscând
plăcerea cu care oamenii se întorc la locurile comune ce-şi dovedesc comoditatea.
Acest mod de manifestare al emoţiei rămâne o formă de bază, efectele sale sunt în
continuare cele care întreţin specificul unic al cunoaşterii, individualizat pentru fiecare Formă
Materială, dar, odată cu naşterea semnului purtător de emoţie se crează posibilitatea transmiterii,
comunicării anumitor straturi ale emoţiei. Pentru că, o emoţie nu poate fi transmisă nicidecum în
totalitatea sa - mai ales pentru că o bună parte se consumă deja în procesul de reorganizare a
strucutrii -, ci doar într-o anumită proporţie, definitiv dependentă de diferenţa de potenţial creată
într-un receptor.
Doar anumite straturi ale ei pot fi transformate într-un conţinut comunicant; aceste
straturi definesc legătura indisolubilă dintre cunoaştere şi evoluţie. Straturile comunicante ale
emoţiei se modifică, se îmbogăţesc, se diversifică proporţional cu modul în care cunoaşterea
tinde spre lipsa de scop. În urma traversării unei stări emoţionale, în receptor are loc un proces de
reorganizare, mai redus, sau mai amplu, reorganizare care produce un efect de iluminare, de
relevare, şi pe care îl numim îndeobşte cunoaştere. Niciodată, nimeni în lumea asta nu poate să
definească cu precizie cum ştie, ci doar să conştientizeze că ştie.
Spre deosebire de informaţie, care este cu totul incapabilă să producă o relaţie de
comunicare, emoţia transferă în receptor un anume strat producător al cunoaşteri. Dacă
informaţia este incapabilă să iniţieze un proces de cunoaştere, emoţia este însăşi conţinutul
cunoaşterii, acel factor care provoacă reorganizarea strucutrii în vederea adaptării la condiţiileRealităţii. Procesul de reorganizare al strucutrii produce în Forma Materială o reacţie specifică de
adaptare, de armonizare, de modelare, dar, în acelaşi timp şi de negare a Realităţii.
Individualitatea, unicitatea Formei Materiale va crea un specific nerepetabil al
conţinutului cunoaşterii, deci şi emoţia produsă va fi pe măsură. Nu trebuie să ne încăpăţânăm a
crede că aceste procese sunt revoluţionare, spectacloase. Ele sunt deosebit de subtile, pentru că
evoluţia Materiei se bazează tocmai pe adaptări subtile, insesisabile, care să permită asimilarea,
armonizarea noilor condiţii ale Realităţii. Materia nu evoluează în salturi, şi nici în porţiuni
izolate, ci într-un flux constant, permanent, continuu, permiţând astfel multiplicarea momentelor
producătoare de noi căi ale Expansiunii în Sinele său. Materia evoluează constant în totalitatea
sa, orice efect de reorganizare se propagă în întregul materiei, fiecare structură a sa fiind
armonizată Nevoii generale.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 330/394
Iastă de ce trebuie să existe această diferenţă uriaşă între Infomare şi Comunicare. Pentru
Materie, Informarea este indiferentă, este un atribut al unei categorii de Forme Materiale, al unei
matrici, pentru că are un conţinut limitat, precis, conţinut care defineşte un scop oportunist.
Cunoaşterea, în schimb, este un proces nelimitat, care domină toate categoriile de
Forme Materiale, ea tinde mereu către Lipsa de Scop, facilitând Expansiunea şi, implicit,
Dezmărginirea. Cunoaşterea este o calitate esenţială şi fundamentală a Materiei, şi fiecare
moment al său străbate toate categoriile de Forme Materiale, reorganizând continuu Sinele
acesteia. Emoţia este vehicolul prin care Cunoaşterea poate genera vibraţiile capabile de a
contamina toate categoriile de Forme Materiale. Tot emoţiei i se datorează faptul că există o
coerenţă a reorganizării Sinelui Materiei, coerenţă din care Dezmărginirea să-şi alimenteze
constant Lipsa de Scop.
Toate acestea mă fac să cred că: modul în care au evoluat categoriile de Forme Materiale
a tins, nu neapărat ca o ţintă precis definită, ci mai degrabă ca o nevoie, către naşterea unei
anumite categorii care să producă semnul purtăror de emoţie, în felul acesta obţinându-se o nouă
calitate a cunoaşterii, o nouă formă de transmitere a acesteia.
Afirm că, nu a tins ca spre o ţintă precis definită, pentru că orice tendinţă în evoluţia
Materiei nu este concret şi particular precizată. Ea se obţine prin jocul selectării informaţiilor
importante care pot rezista mai multor condiţii generate de jocul Realităţii. Confruntarea dintre
Realitate şi tendinţele oportuniste ale categoriilor de Forme Materiale este cea care facilitează
definirea. În evoluţia Materiei către Sinele său, nimic nu este categoric, ci totul este presupus.Dacă nu era omul, o altă categorie ar fi fost aceea care ar fi dat naştere acestui semn. Se
pare că noi suntem prima verigă dintr-un lanţ care va avea un destin pe care nu-l putem prevedea,
o evoluţie care să producă momente de expansiune specifică către zone inexistente încă ale
Sinelui Materiei.
Practic, vorbim despre Haosul care se transformă în Cosmos, ce la rândul său, face loc
Haosului. Pentru ca acest proces să fie posibil, Inefabilul este obligat să creeze continuu
condiţiile pentru existenţa Lipsei de Scop şi a Lipsei de Formă. Din aceste calităţi ale Materiei,
Formele Materiale îşi extrag categoriile de cunoaştere şi rămân capabile de evoluţie. Dacă
Materia ar fi dominată de un Scop şi de o Formă, procesul evolutiv al cunoaşterii s-ar opri,
pentru că un scop definit nu poate fi cunoscut, el fiind însăşi cunoaşterea, acelaşi lucru fiind
valabil şi pentru Formă. Putem cunoaşte ceva ce nu există, dar care tinde să devină Formă, şi
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 331/394
putem cunoaşte acel ceva în măsura în care el devine; odată devenit Formă, cunoaşterea
încetează şi lasă loc informării.
Să ne întoarcem la naşterea semnului purtător de emoţie, despre care tot pomenesc de o
vreme. Să vorbim despre el căci, după părerea mea, a produs o desprindere a destinului omului
depărtându-l tot mai mult de celelalte categorii de Forme Materiale, şi determinând conflictul în
care se găseşte acum.
Nu cred nicidecum că resursele limitate, înmulţirea speciei, spaţiul insuficient sunt
problemele de fond ale conflictului pe care omul îl are cu celelalte categorii de Forme Materiale
din Cosmosul său. Ci faptul că desprinderea modului de existenţă a omului de celelalte
categorii, a creat o falie ce se adânceşte tot mai mult.
Şi totul a pornit de la un semn purtător de emoţie!
Vorbeam mai sus de momentele de criză, de evoluţia către acestea, de diferenţele dintre
condiţia normalităţii şi aceea a crizei, momente prin care omul arhaic era nevoit să treacă şi pe
care Epopeea lui Gilgameş le descrie plastic şi ingenios:
„ Dacă te-aş lua de soţie, ştiu ce mă aşteaptă:
Nu eşti decât un jăratic care se stinge când vine frigul,
O uşă rău închisă, care nu stăvileşte nici vântul, nici gerul,
Un palat ce-şi striveşte războinicii ce-l apără,
un elefant ce-şi smulge învelişul,
eşti păcura care mânjeşte pe omul ce-o duce,burduful care se varsă peste omul ce-l poartă,
calcarul care face să se fărâmiţeze zidul de piatră,
berbecele de asediu care pustieşte ţara duşmană,
încălţarea care răneşte piciorul celui ce-o poartă!”
Diferenţa dintre momentele de normalitate, sau de bunăstare şi cele în care condiţile de
mediu deveneau potrivnice, creau tragedii cu manifestări imprevizibile, cu suferinţe adânci, ceea
ce grăbea preocuparea omului arhaic de a găsi mijloacele prin care ar putea evita astfel de
episoade. Această preocupare a evoluat şi ea, odată cu societatea omenească, dar a rămas o
dominanta care dictează multe dintre gesturile făcute într-o viaţă. Este şi firesc, dacă ne gândim
că totul se raportează la instinctele de conservare ale individului şi ale speciei.
Majoritatea suferinţelor – cele care vor da naştere şi celor mai felurite ritualuri de jertfă,
în ceremoniile religioase - erau legate direct de resursele de hrană. Epuizarea bruscă a acestora,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 332/394
sau negăsirea în timp util a altora dădeau naştere unor crize care, cu cât erau mai profunde, cu
atât erau mai sfâşietoare, iar sfârşitul lor aducea o bucurie, o emoţie necondiţionată, cu
manifestări dintre cele mai energice.
Aşa se face că într-un moment dat, într-o astfel de criză adâncă un om foloseşte o
unealtă/armă şi obţine un rezultat spectaculos, neaşteptat. Cel mai probabil este vorba despre o
armă: o bucată de lemn, o bâtă, sau o piatră cu care omul vânează un animal, sau obţine o sursă
de hrană îndestulătoare, care pune capăt crizei şi scoate comunitatea sa dintr-o suferinţă
profundă.
De dragul demonstraţiei să rămânem la această bâtă, cu care omul arhaic a vânat un
animal, să spunem, pe care în mod obişnuit nu l-ar fi putut răpune. Manifestarea exuberanţei, a
bucuriei profunde s-a răsfrânt asupra unealtei/armă, adică a obiectului pe care l-a cules dintre
altele din mediul său, dar cu ajutorul căruia a obţinut un rezultat cu totul neaşteptat şi salvator.
Într-un astfel de moment, omul nostru încearcă să marcheze bucuria sa pecetluind legătura
directă cu unealta/armă ce i-a înlesnit reuşita.
Practica obişnuită de până atunci ar cere ca, după utilizare, omul să arunce unealta/armă,
fără să se preocupe de soarta ei, dar de data aceasta, omul ţine să-şi manifeste recunoştinţa faţă
de ajutorul neaşteptat şi scrijeleşte un semn cu care o deosebeşte de celelalte şi o încarcă cu un
nivel din emoţia sa.
Forma semnului este cu totul lipsită de importanţă, dar putem presupune că acesta a fost
extrem de simplu, o srijelitură în carnea lemnului sau a pietrei, o linie pur şi simplu. Oricum,forma semnului nu are nici o importanţă, ci doar conţinutul comunicant, conţinut care va
influenţa evoluţia ulterioară a existenţei întregii specii.
Nivelul de emoţie conţinut de semn este deosebit de puternic, atât pentru cel care îl face
cât şi pentru cei care sunt martori la acest act.
Semnul transformă unelta/armă, îi schimbă destinul şi o extrage din mulţimea de obiecte
ordinare dintre care a fost aleasă, pentru că nu va mai fi aruncată după folosire, ci păstrată. Mai
mult, emoţia transferată obiectului crează două poziţii faţă de acesta; pe de o parte legătura
emoţională creată între erou şi obiect, şi ilustrată de semn, iar pe de altă partea emoţia pe care
semnul o transmite martorilor.
Chiar dacă sunt complementare, sau tocmai de aceea, poziţiile celor două categorii de
participanţi sunt esenţialmente diferite.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 333/394
Cel care a scrijelit semnul, mânat de elenul emoţiei a dorit să transforme obiectul utilizat
într-o marcă a trăirilor sale, ceilalţi percep semnul ca pe o investitură ce extrage obiectul din
cotidian şi-l transformă într-un panaceu.
Datorită lui, operaţiunile de procurare a hranei vor fi de acum încolo încununate de
succes, cu siguranţă mai lesnicioase. Semnul este cel care declanşează în membrii grupului trăiri
emoţionale puternice, fortificatoare, legate de speranţa că acest semn va îndepărta momentele de
suferinţă datorate lipsei de hrană. Pentru noi, generaţiile de astăzi, care am parcurs un traseu lung
în istoria evolutivă a semnului, conţinutul emoţional al acestui prim semn nu mai poate genera
nici pe departe o asemenea intensitate emoţională. Şi, în general, nu mai putem vorbi despre un
atare nivel al intensităţii emoţionale, pentru că avem de-a face cu o continnuă tendinţă spre
subtilitate în dauna intensităţii.
Srijelirea acestui prim semn devine mijloc de transmitere a unui conţinut emoţional, şi
prima treaptă al unui nou mecanism al cunoaşterii. Dacă până la semn, cunoaşterea era
declanşată doar de relaţia nemijlocită dintre subiect şi evenimentul din Realitate, odată cu
apariţia semnului purtător de emoţie, ea începe să fie produsă şi prin intermediul acestuia,
datorită capacităţii lui de a da naştere acestei stări fertil-creative: emoţia.
Mai mult decât atât, planul mistic al evenimentului devine mai complex şi îşi lărgeşte
treptat formele de expresie, ca şi aria de acţiune.
Dacă până la pariţia semnului, mistica evenimentului era asimilată doar de către
subiectul care o consuma; odată cu apariţia semnului, fragmente, paliere, segmente din misiticaevenimentului se vor împrăştia, purtate de semn, către alţi subiecţi.
Emoţia devine un vector purtător de valori mistice şi diversifică, în felul acesta
modalităţile prin care Inefabilul se manifestă în existenţa omului. Planul mistic, şi odată cu el şi
cel al cunoaşterii nu mai este strict legat de producerea unui eveniment. Acesta, evenimentul,
rămâne doar un moment ce a declanşat un proces tot mai complex, mai diversificat şi mai subtil.
El, evenimentul poate să nu mai fie prezent, să nu mai creeze un contact nemijlocit. Ecoul
evenimentului, evocat printr-un semn sau un sistem de semne, se poate tranasforma în momente
fertile, producătoare de emoţie, şi deci de cunoaştere.
Datorită semnului purtător de emoţie putem avea acces la un nivel din mistica unui
eveniment la care nu suntem martori, despre care, în schimb, avem veşti, avem posibilitatea să
asimilăm forme ale emoţiilor pe care le-a declanşat.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 334/394
Cunoaşterea îşi pierde nemijlocirea în favoarea coerenţei impuse de semn, ea va genera
continuu valori care, multe dintre ele, vor trece în planul informării, despărţindu-se de
încărcătura emoţională odată cu intrarea lor în mecanismul informaţional.
Pentru că, tocmai acest conţinut emoţional face diferenţa dintre semnul informaţional, cel
care translează, fără să implice nici autorul şi nici receptorul, fiecare având o atitudine
nesubiectivă, şi semnul comunicant, cel care este purtător al unei emoţii ce implică mistic şi
autorul, dar şi receptorul, fapt care induce o puternică relaţie subiectivă a amândurora.
Până la apariţia semnului purtător de emoţie, viaţa omului arhaic a fost plină de semne
care informau: gesturi, sunete, atitudini, evenimente, acţiuni etc., dar care nu presupuneau sub
nici o formă implicarea emoţională. Mecanism valabil, de altfel, şi în zillele noastre la nivelul
Formelor Materiale care nu folosesc un astfel de semn.
Un semn care anunţă o primejdie, de exemplu, nu stârnea o reacţie emoţională, ci doar
declanşa un anume protocol pentru realizarea unei forme de apărare, atunci când era cazul.
Emoţia se declanşa doar atunci când individul cu pricina se angaja într-o confruntare
directă, se implica subiectiv într-un eveniment; altminteri, ca martor, el rămâne un spectator
neimplicat şi deci neafectat emoţional.
Sigur că este greu de crezut, pentru noi, cetăţeni protejaţi – teoretic – de legi, reguli,
instrucţiuni, protocoale, etc. la care ne raportăm mai în fiecare clipă, că semnul care anunţa o
primejdie nu avea o încărcătură emoţională, şi totuşi aşa stau lucrurile.
Informaţia, şi atunci, ca şi acum, impune respectarea unui protocol cunoscut, asumat, demulte ori reflex. Cel avertizat va urma să producă o serie de gesturi care sunt imprimate în
memoria sa şi care nu îl implică emoţional. Ca atare toate semnele care informează, nu fac
altceva decât să declanşeze o anume formă a protocolului cunoscut, nu şi un proces al
cunoaşterii. Doar dacă, implicarea sa în eveniment este directă, nemijlocită; după consumarea
acestuia şi a protocolului menit să-l extragă din situaţia limită, individul poate fi invadat de o
emoţie care să declanşeze în el o formă a procesului de cunoaştere ce va avea ca rezultat,
adăugarea unei noi experienţe – cu toate consecinţele sale – la protocolul cunoascut, fapt care are
ca rezultat perfecţionarea acestuia prin adăugarea unui nou nivel de experienţă .
Toate acestea conturează diferenţa majoră dintre cunoaştere şi informare, marchează
sisteme şi procese afective diferite, dar şi tehnici, modalităţi de abordare şi expresii diferite.
Este adevărat: cunoaşterea se transformă, în ultimile ei consecinţe, în valori
informaţionale, în schimb informarea un produce niciodată elemente ale cunoaşterii. Informarea
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 335/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 336/394
Primul segment este reprezentat de către Autor, personajul care şi-a rezumat emoţia într-
un semn scrijelit pe unealta/obiect. Al doilea este reprezentat de către Martori, adică ceilalţi
membrii ai grupului care au asistat la marcarea uneltei/armă. Şi, în sfârşit, cel de al trilea este
format din Vizitatori, adică restul membrilor comunităţii, care nu au asistat la marcare şi cărora
li se povesteşte despre semn, le si arată semnul, în felul acesta inducându-li-se dorinţa unei
legături oarecare cu obiectul însemnat.
Dintre aceste trei segmente, Autorul este – pentru evoluţia ulterioară - cel mai perisabil.
Odată semnul făcut, odată unealta/armă marcată, Autorul îşi pierde funcţiile şi rămâne doar un
element către care se vor raporta acţiunile viitoare ale celorlalţi membrii ai comunităţii. Odată cu
trecerea timpului, imaginea gestului său devine tot mai palidă şi se va estompa, acoperită fiind de
celelalte acţiuni generate de momentul inţial.
Martorii au o funcţie deosebit de importantă, pentru că ei sunt aceia care dau naştere
naraţiunii. Odată ajunşi la sălaşul comunitar, ei povestesc evenimentul, încărcând conţinutul
celor rostite cu starea emoţională specifică şi proprie, stare care revine pe parcursul desfăşurării
naraţiunii. Mai mult, starea emoţională este îmbogăţită cu impresiile lor subiective, care
amplifică, hiperbolizează evenimentul, dându-i conotaţii supra-reale.
Datorită acestui mod de a aborda naraţiunea, semnul purtător de emoţie capătă funcţii
mistice, creând o anume metafizică a uneltei/armă marcate, către care atât Martorii cât şi
Vizitatorii tind să aibă acces.
Ceea ce va urma nu este rezultatul semnului în sine, ci al mistitcii create atât princontactul direct cu evenimentul cât şi prin nararea acestuia, mistică ce îl ademeneşte pe fiecare în
forme personale şi-i impune o conduită specială faţă de o anumită categorie de obiecte.
Atitudinea aceasta mai naşte o categorie teribil de importantă: regula, categorie care va
sta la baza ritualurilor ce se vor naşte mai târziu.
Sub nici o formă nu trebuie să bănuim mistica legată de eveniment de tendinţe religioase,
aceasta este o problemă care apare cu mult mai târziu, atunci când comunitatea a evoluat
suficient pentru a avea nevoie de anumite acţiuni de manipulare, care să impună conţinutului
mistic un sens religios.
La acea epocă însă, omul este departe de a fi religios; pentru el, aşa cum este pentru toate
celelalte categorii de Forme Materiale, importantă era legătura directă cu mistica unui evenimnet,
pentru că vibraţiile energetice provenite din zona inefabilă a acestuia, şi pe care el le resimţea,
categoriseau evenimentul în prietenos sau duşmănos şi atât.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 337/394
Pentru omul arhaic, ca şi pentru toate celelalte Forme Materiale de până la el, lumea
trebuia împărţită simplu în: prietenoasă sau advrersară; nuanţele acestor categorii sunt o
problemă a evoluţiei ulterioare, atunci când modelul existenţei comunitare începe să se răsfrângă
din ce în ce mai mult asupra cosmosului apropiat.
Din nefericire pentru noi, ca şi pentru evoluţia pe care o cunoaşte comunitatea Formei
Materiale Om, nu Cosmosul îşi impune modelul asupra comunităţii, ci dimpotrivă, Comunitatea
râvneşte să-şi impună modelul asupra Cosmosului, fapt care distruge cu totul orice posibilitate de
armonizare a tendinţelor, pentru că nu se mai poate crea posibilitatea unei Expansiuni în Sinele
Materiei ci doar în spaţiul acesteia.
Pentru omul arhaic, vibraţiile energetice generate de un obiect, o fiinţă, sau o acţiune sunt
cele care ţin locul informaţiilor din lumea noastră de astăzi. Ele sunt percepute cu uşurinţă de
către Forme Materiale care rămân permanent în contact cu Realitatea, şi se estompează pe
măsură ce acestea se izolează în spatele Artefactului, de orice natură ar fi el, pentru că acesta,
Artefactul, preia semnalele Inefabilului, le absoarbe asemeni unui ecran, şi astfel legătura
firească cu Realitatea tinde să se fie înlocuită de legăturile cu mistica Artefactului. Acestui fapt
datorăm noi, astăzi, tendinţa ca informarea să devină mai importantă decât cunoaşterea, ca
instrucţiunea să fie preferată emoţiei, ca norma comunitară să fie mai importantă decât norma
morală etc. Totul tinde către dominaţia mecanismului comunitar, care funcţionează aşa cum:
„Geniul religios roman se distinge prin pragmatism, prin căutarea eficienţei şi mai ales, prin
«sacralizarea» colectivităţilor organice: familie, gens , patrie. Celebra disciplină romană, fidelitatea faţă de angajamente ( fides ), devotamentul faţă de Stat, prestigiul religios al Dreptului
se traduc prin deprecierea persoanei umane: individul conta numai în măsura în care aparţinea
grupului său.”
Conţinutul mistic este, în primul rând destinat unei relaţii personalizate, individuale,
singulare, definit de intensitatea emoţională pe care izbuteşte s-o genereze. Legăturile mistice
nu pot fi generalizate, nu pot fi transformate în emoţii colective, pentru că ele sunt categorii ale
cunoaşterii, iar cunoaşterea presupune un mecanism de reorganizare a unei strcturi individuale.
Cu cât starea emoţională este mai puternică, cu atât legătura cu Inefabilul, care
guvernează evenimentul este mai strânsă, iar accesul la cunoaştere mai deplin. Transformările
care au loc în structura ce reprezintă forma noastră materială se datorează acestei legături ce ne
face continuu capabili să fim Realitate şi să contribuim prin funcţiile nostre la Dezmărginirea
Universului.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 338/394
Disputa aprinsă care-şi dorea să lămurească dacă Materia este sau nu unitară, mi se pare
inutilă deoarece, Materia nu este nici unitară, nici neunitară, nu este nici continuă, nici
discontinuă. Materia este unică şi deci respectă regula lui Unu ce există ca Pluralitate. Ea nu
poate fi supusă cunoaşterii decât până la limita Dezmărginirii, ceea ce presupune că procesul
cunoaşterii este o calitate a trecutului, a evenimentului consumat, a emoţiei care o generează prin
propria-i combustie, remodelând astfel structura Formei Materiale - şi nu a ceea ce se va
întâmpla.
Previziunea aparţine categoriilor de Forme Materiale, dar nu şi Materiei în sine.
În sfârşit, cel de al treilea segment: Vizitatorii sunt beneficiarii cei mai avantajaţi ai
acestui eveniment, pentru că ei nu au nici o legătură directă cu acesta. Ei iau cunoştinţă de
eveniment din naraţiune, naraţiune încărcată cu participarea subiectivă a martorului care
povesteşte şi, deci, cu o sumedenie de adevăruri modificate.
Legătura lor cu evenimentul este foarte fragilă şi, în consecinţă, libertatea de interpretare,
de modelare, de modificare a acestuia este foarte mare. Avem de a face, în tot acest parcurs, cu
un efect de ecou, de „telefon fără fir”, deosebit de importantă rămânând doar încărcătura
emoţională, care va provoca cunoaştere.
Dar şi dorinţa vizitatorului de a vedea unealta/armă şi semnul care o marchează. Relaţia
dintre vizitator şi obiectul marcat poartă la rândul ei o puternică încărcătură emoţională, doar că
trebuie să vorbim despre o altă calitate a emoţiei, despre o direcţie insolită a acesteia, direcţie
care va genera gesturi tulburătoare, dependente într-o mare măsură de aspiraţiile secret-subiective ale vizitatorului.
Astfel, conţinutul emoţional al marcării unui obiect se va propaga în direcţii diverse, cu
sensuri diverse şi cu scopuri direct dependente de năzuinţele celui ce le naşte. Putem vorbi deja
despre un anume folclor care-şi va dovedi importanţa în parcursul istoric al evoluţiei comunităţii,
dar şi în manifestarea diversităţii modalităţilor de transmitere a unei încărcături emoţionale.
Cele două grupări din urmă: martorii şi vizitatorii sunt categorii importante care
contribuie esenţial la determinarea produsului cultural, ca un produs care este obligat să poarte
o importantă încărcătură emoţională.
Obiectul marcat devine o ţintă în comunitatea care-l găzduieşte. Fiecare membru îşi
doreşte o legătură oarecare cu acesta, sau doreşte să ajungă la rezultate asemănătoare cu cele
obţinute cu ajutorul său. În consecinţă, cineva va imita semnul de pe unealta/armă pe un alt
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 339/394
obiect – de acelaşi gen, sau nu – cu credinţa că acesta, semnnul are forţa de a imprima în noul
obiect puteri sporite şi va repeta funcţia primului.
Este acesta un moment deosebit de important în evoluţia ulterioară a omului, pentru că
imitarea semnului pentru a înnobila funcţiile unui obiect ordinar va sta la baza multor proceduri
evolutive.
La rândul său acest obiect, nu va mai fi aruncat după folosire, ci va fi păstrat, şi asta
datorită semnului, adică a faptului că a devenit purtătorul unui conţinut emoţional. Avem de-a
face cu încercarea de a obţine un transfer de funcţii prin imitarea semnului inţial. Sau, dacă vreţi,
asistăm la primele gesturi de a obţine obiecte cu funcţii precise şi asta nu datorate funcţionalului
– cum se afirmă îndeobşte -, ci mărcii.
Perfecţionarea uneltei va deriva din generalizarea gestului de a marca un obiect, ceea ce
va duce la naşterea competiţiei şi la o observare mai atentă a raportului funcţie-formă adecvată.
Evoluţia uneltei, atât a funcţionalului acesteia, cât şi a formei sale porneşte de la legăturile cu
mistica unui eveniment la care semnul purtător de emoţie are acces.
Atâta vreme cât unealta/armă este doar un element al mediului, folosit accidental în
desfăşurarea unei acţiuni de obţinere a hranei, aceasta nu va fi extrasă din mediu, destinul ei nu
va fi nici marcat, şi nici schimbat. Odată cu marcarea sa prin semn, unealtei/armă i se va acorda
atenţie; nu mai este doar un element al mediului, devine posesia cuiva, care, mai întâi prin
semnul purtător de emoţie, îi asimilează conţinutul mistic, iar mai apoi începe să acorde atenţie
funcţionalului, căutând să dezvolte capacităţile de performare ale uneltei.Unealta/armă nu devine un subiect, decât după momentul în care a fost marcată cu un
semn purtător de emoţie, până atunci ea are statutul de obiect, şi este lipsită de calităţi
comunicante. Fără momentul marcării acesteia, nimic din ceea ce se va întâmpla în istoria
omenirii nu ar fi avut loc; relaţia om-unealtă, cu toate consecinţele ulterioare, ar fi cunoscut –
probabil - un cu totul alt traseu dacă s-ar fi realizat prin alte mijloace legătura dintre cele două
elemente ale Realităţii.
Nu focul, nu roata, nu hrana gătită, nu spaimele au modificat destinul evoluţiei umane, ci
micul semn purtător de emoţie scrijelit pe o unealtă/armă. Semnul care a deschis calea spre o
consumare colectivă a conţinutului mistic al unui eveniment şi spre posibilitatea ca acesta să
poată fi asimilat – în diferite proporţii -, nu prin experinţa nemijlocită, ci prin cea comunicată.
Astfel, omul a găsit calea de acces către diverse zone ale Inefabilului, cel lipsit de formă,
din care capătă, din clipa marcării primului obiect, posibilitatea de a extrage rând pe rând forme
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 340/394
din ce în ce mai evoluate. Fiecare formă nouă reprezintă un moment de expansiune către zonele
profunde ale Inefabilului, reprezintă legătura cu mistici tot mai sofisticate, ce au un conţinut
comunicant mai subtil, mai intim, mai personalizat. Pornind de la momentul zero, cel al marcării
primului semn purtător de emoţie şi până în zilele noastre diferenţa dintre comunicare şi
informare a devenit tot mai mare, dar şi tot mai subtilă.
Dar până la aceste momente ale contemporaneităţii să ne gândim la următorul pas:
doritori de acţiuni fructuoase, de evenimente împlinite cu rezultate îndestulătoare, unii membrii
ai comunităţii scrijelesc un semn imitat pe un obiect asemănător pentru a-l investi cu
aceleaşi puteri. Se realizează, în felul acesta un mecanism de comunicare invers, dacă în prima
faza, emoţia puternică a împins un om să scrijelească un semn pe un obiect, pentru a-l încărca de
mistica evenimentului, în cea de a doua, omul doreşte să transfere un nivel mistic cu ajutorul
semnului scrijelit. Oricum ar fi, vorbim tot de legături cu stări ale Inefabilului, ale Subtilului, ale
Sublimului, dimensiuni mistice care ne conduc existenţa.
Dacă sensul acestui semn imitat este să iniţieze o Expansiune în zone cât mai profunde
ale Inefabilului, forma semnului se încarcă de elemente ale Subtilului, în felul acesta deschizând
calea către expresii ce aparţin Sublimului, adică cele generatoare de emoţii. Iată de ce un semn,
sau un sistem de semne purtătoare de emoţie nu sunt doar informaţii care să caracterizeze o
legătură oarecare, indiferentă cu celelalte elemente de mediu, ci aparţin zonei creatoare, cea care
contribuie din plin la continua noastră re-organizare, care ne menţine vii, atâta vreme cât
conglomeratul de agregate ce reprezintă fiinţa noastră trebuie să rămână Realitate.Dacă vom continua să credem că Materia şi Realitatea sunt categorii care au o existenţă
în afara noastră, nu vom putea înţelege defel modul de funcţionare ale acestor trei dimensiuni
ale Realităţii. Dar dacă ne vom strădui să înţelegem că noi înşine suntem Materia şi Realitatea,
atunci ni se vor revela legăturile cu manifestările misticii fiecărui moment din existenţa noastră.
Repet, mistica nu are nici o legătură cu religia: faptul că ea cuprinde o doză considerabilă
de ezoteric, că trebuie să acordăm o atenţie mult mai mare modului în care funcţionează
mecanismele ei intime, dominate fiind acestea de manifestări ce nu par a fi ale fiinţei noastre, ci
par a fi impuse de un ego străin, sunt doar limite ale modului în care ne organizăm noi existenţa,
cu care ne lăsăm pradă informaţiei în circulaţie la un anumit moment dat, şi nu limite ale
modului în care se organizează Materia.
Procesul prin care am ajunge la conştiinţa că noi suntem Materia şi Realitatea este unul
teribil de greu şi, aparent, inutil de urmat. De aceea, societatea contemporană devine una tot mai
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 341/394
legată doar de circulaţia informaţiei, nu şi de cea a emoţiei, tot mai dependentă de raţiunea de a fi
a Artefactului, pentru că el este în stare să stăpânească mult mai exact viteza de circulaţie a
informaţiei. Dacă toate categoriile de Forme Materiale de până la noi nu au acces la manifestările
Artefactului, naşterea semnului purtător de emoţie ne-a întins – fără voia sa - această capcană a
Artefactului, în care am căzut cu totul şi, aparent, fără posibilitatea de a mai evada vreodată.
Care va fi viitorul acestei căi este un mister, oricum el apare tot mai mult ca un fund de
sac ce va duce la dispariţia omului, nu dintr-un capriciu al Realităţii, ci din cauza inutilităţii, a
faptului că funcţiile sale s-au epuizat, şi se pierd încetul cu încetul legăturile cu Inefabilul.
Acelaşi lucru s-a petrecut cu totate celelalte Forme Materiale ce au dispărut, desigur din cauze
diferite, dar care toate au condus către pierderea legăturilor cu Inefabilul. Dacă vreţi, este un
proces asemănător cu tumoarea benignă dintr-un corp, pe care organismul o izolează şi încearcă
s-o împingă în afara sa, atunci când nu poate s-o asimileze.
Procesul de Dezmărginirea continuă a Materiei nu-şi poate permite să întreţină forme fără
funcţii. Lipsa de Scop are nevoie de permenente manifestări ale Scopului, care să alimenteze
Expansiunea în Sinele Materiei, acolo unde Devenirea întreţine Dezmărginirea. Avem de-a face
cu un proces extrem de simplu, esenţial: contactul permanent cu Inefabilul asigură circulaţia
emoţiei care re-organizează momentele prezente ale Realităţii, ce trebuie să rămână permanent
contemporană cu sine.
Această a doua fază, despre care vorbeam ceva mai sus, transformă semnul într-un
vector, el capătă o funcţie în păstrarea şi transmiterea emoţiei, ceea ce determină nu înţelegereaacesteia, ci asimilarea sa , a conţinutului emoţional, în diferite proporţii. Proporţiile asimilării,
conţinutului emoţional al unui semn, sau sistem de semne sunt, direct dependente atât de
calitatea semnului, cât şi de calitatea structurii receptoare în care se prolduce diferenţa de
potenţial ce stă la baza declansării procesului comunicant.
Evoluţia comunicării prin intermediul semnului purtător de emoţie va fi deosebit de
spectaculoasă şi va avea consecinţe directe în dezvoltarea diverselor comunităţi de oameni. De
acest semn se leagă deosebit de multe procese intime şi specifice, care vor influenţa sensul
evoluţiei societăţii umane şi direcţiile sale oportuniste în raport cu Realitatea.
Putem spune că scrijelirea unui semn imitat pe un alt obiect va fi şi debutul relaţiei
creator-epigon, asta pe lângă toate celelalte funcţii importante cărora semnul le-a dat naştere.
Iniţial, autorul semnului nu urmăreşte altceva decât să exprime cumva emoţia care-l
copleşteşte. Atenţie!, el doreşte să-şi exprime preaplinul emoţional faţă de un obiect care i-a fost
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 342/394
în ajutor în momente deosebite, limită, şi nu faţă de semenii săi. Nu pentru că nu ar dori ca
ceilalţi membrii ai comunităţii să participe la trăirile sale, dimpotrivă, îşi doreşte asta, dar în acel
moment special, întreaga sa recunoştinţă se revarsă asupra obiectului care l-a ajutat să obţină
succesul cu totul neaşteptat.
Cel care a dat naştere smnului purtător de emoţie, plecând de la o puternică stare specială,
subiectivă, datorată succesului unei acţiuni, devine un Creator, iar toate acţiunile de imitare a
semnului, prin scrijelirea acestuia pe alte obiecte, pentru a ajunge la rezultate asemănătoare cu
ale creatorului, pot fi considerate acţiuni ale unor Epigoni.
Întotdeauna, în procesul de asimilare a unei creaţii, Creatorul este unic, iar Epigonii sunt
într-un număr direct dependent de valoarea creaţiei, dar fiecare are importanţa sa în procesul
cunoaşterii.
Semnul face astfel să se propage, să se amplifice, sau să se diminueze o sumă de nivele
emoţionale. Desigur aceste nivele emoţionale se vor modifica cu fiecare operaţiune nouă, vor
evolua în funcţie de evenimente şi de intensitatea emoţiei. Semnul va fi mijlocul prin care se
obţine transformarea unui obiect obişnuit, ordinar, într-un obiect investit. Şi, în al treilea rând,
fapt deosebit de important, obiectul investit este păstrat şi dă naştere sentimentul posesiei,
ceea ce, la rândul său, va marca o cotitură în istoria evoluţiei speciei numită om.
Pentru că, dacă istoria evoluţiei Formelor Materiale ne demonstreză că toate momentele
importante se regăsesc într-o formă sau alta, mai involuată sau mai evoluată, la toate matricile
de Forme Materiale, şi sunt stocate în codul genetic sub forma unor informaţii arhivate, definindastfel stadiul total al Materiei, posesia este o formă care se regăseşte numai începând cu Forma
Materială numită om. Să nu ne lăsăm păcăliţi de faptul că albina produce şi depozitează miere, că
furnicile adună hrană, ca alte vieţuitoare au depozite în care păstrează hrana.
Toate acestea nu sunt expresii ale posesiei, ci funcţii ale tehnicilor de supravieţuire.
Întreg conţinutul unui depozit de hrană este dedicat nu posesiei, ci consumului. El nu aparţine
cuiva, ci va fi consumat, la fel cum a fost adunat, în perioade de răstrişte, de penurie. Posesia
presupune dezvoltarea unor norme specifice prin care un individ împiedică accesul altor indivizi
la anumite categorii de bunuri, şi conduce, în cele din urmă, la procesele de determinare
individuală a ego-ului, dicolo de datele cuprinse în codul său genetic, dar în strânsă legătură cu
acestea.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 343/394
Mecanica semnului
Putem defini existenţa de dinainte de naşterea semnului folosind afirmaţia lui Mircea
Eliade: „ Acum s-a căzut de acord să se lege tradiţia pitagoreică de doctrina platoniciană despre
anamnesis. Dar la Platon nu este vorba despre amintirile personale ale existenţelor anterioare,
ci de un fel de «memorie impersonală» adunată în fiecre individ, suma amintirilor timpului în
care sufletul contempla direct Ideile. Nimic personal în aceste amintiri; altfel ar exita mii de
feluri de a înţelege triunghiul, ceea ce este evident absurd. Nu se rememorează decât Ideile şi
diferenţele dintre indivizi se datorează imperfecţiunii anamnesis-ului lor .” Se vorbeşte deci
despre legăturile pe care fiinţa le avea cu Inefabilul înainte de naşterea semnului prin
experienţele nemijlocite, legături ce-i permit accesul la cunoaştere. Legături care de altfel există
şi astăzi, dar pe care, la om, le dublează şi din nefericire le estomează educaţia prin semn.
Nu ştiu dacă starea de anamneză trebuie neapărat legată de existenţele anterioare, şi nu
mai degrabă de informaţiile esenţializate ce parvin pe linie ADN, şi care asigură Formei
Materiale capacitatea de a păstra contactul cu anumite nivele ale misticii unui eveniment sau
altul, petrecut în lungul lanţului evoluţiei.
Oricum ar fi, vorbim despre emoţii esenţiale care se năşteau, şi care se mai nasc, în
contactul nemijlocit cu evenimentul şi care permit cunoaşterea fără ajutorul semnului.
Un astfel de mod de a vedea lucrurile, ne îndeamnă să gândim că Materia, prin toate
Formele sale Materiale evoluează continuu. Evoluţia nu este doar o calitatea a omului, ci atuturor expresiilor Materiei, în consecinţă toate au acces la cunoaştere.
Mai mult, Evoluţia reprezintă modul prin care Materia îşi expansionează Sinele, şi dacă
ne gândim la unitatea acesteia, a Materiei, atunci putem afirma că ea nu încetează niciodată, în
felul acesta existând o nevoie imperioasă şi coerentă a legăturilor cu aminitirea acelor momente
de început ale Universului.
Şi nu numai cu acelea, ci cu toate amintirile esenţiale, pe care cunoaşterea le-a imprimat
în fiinţă, prin legăturile directe cu mistica diferitelor evenimente consumate istoric. „Chiar în
doctrina platoniciană a Amintirii realităţilor impersonale se găseşte uimitoarea prelungire a
gândirii arhaice. Distanţa între Platon şi lumea primitivă este prea evidentă ca să mai insistăm.
Dar această distanţă nu implică o ruptură. Cu doctrina platoniciană a Ideilor, gândirea
filosofică greacă reia şi revalorizează mitul arhaic şi universal al unui illud tempus fabulos şi
pleromatic pe care omul este obligat să-l rememoreze pentru a cunoaşte adevărul şi a participa
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 344/394
la Fiinţă. Prmitivul, ca şi Platon în teoria sa despre anamnesis , nu dă importanţă amintirilor
personale: pe el îl interesează numai mitul, Istoria exemplară. Putem spune că Platon e mai
aproape de gândirea tradiţională decât Pitagora, Acesta din urmă, cu amintirile sale personale
din zece, douăzeci de existenţe anterioare se situează mai degrabă pe linia «aleşilor», ca
Buddha, yoginii sau şamanii. Pe Platon îl interesează numai preexistenţa sufletului în Universul
atemporal al Ideilor şi adevărul ( aletheia ) nu este decât amintirea acestei situaţii impersonale.”
Cred că putem afirma chiar că starea de Amintire primordială se manifestă în toate
straturile istoriei, inclusiv în lumea prezentă. Din nefereicire, influenţa Artefactului în lumea
Omului face ca această Amintire primordială să-şi estompeze prezenţa şi să-l îndepărteze de
diferitele forme ale misticii Inefabilului. Atâta vreme cât vom înţelege că mistica este, în fapt,
forma dinamic-creativă a energiei, aceea care modeleză masa Materiei pentru a obţine Formele
Materiale şi a păstra condiţia de instabilitatea a Realităţii, putem rămâne încă o expresie necesară
Expansiunii. Dar dacă, sub influenţa Artefactului, vom rupe treptat legăturile cu mistica
Inefabilului, funcţia noastră se va transforma la rândul ei într-o Amintire primordială . Ceea ce, la
urma urmelor, nici nu este teribil de rău, lumea umbrelor având şi ea o anume dinamică a
prezenţei în Materie, după cum Platon s-a străduit neîncetat să isiste a o detalia.
Toate aceste preocupări ale vechilor filosofi, ne arată că exista, şi fireşte că există şi
astăzi, nevoia de a înţelege cum s-a manifestat acea formă nemijlocită a cunoaşterii, aceea care
nu are nevoioe nici de definiţii şi nici de informaţii pentru a conduce fiinţa spre scop.
Cercetările pe care le fac astăzi biologii asupra diverselor specii de animale, ne relevăfaptul că această Amintire primordială stă la baza diverselor tehnici de cunoaştere. Animalele nu
folosesc semnul în cunoaştere, ci doar emoţia degajată la contactul cu mistica evenimentului
consumat. În felul acesta, cunoaşterea rămâne doar forma cea mai intimă a evoluţiei, cea care
încarcă lanţul cauză-efect cu informaţii, dintre care cele fundamentale se vor transforma în
Amintiri primordiale şi se vor transmite viitorimii, permiţând apariţia unor „noduri” fertile, care
să genereze abateri, mutaţii, devieri.
Tot acest mecanism formează, la urma urmei, modalitatea de a diversifica Expansiunea
Materiei în Sinele său, esenţial fiind să se găsească infinite expresii ale Formelor Materiale
capabile să nu oprească niciodată Devenirea, şi în consecinţă Dezmărginirea. Atâta vreme cât
materia va fi capabilă să genereze continuu variabile ale Sinelui, atâta vreme va exista Realitate,
nici jocul oportunism-creaţie nu se va opri, iar Materia va avea posibilitatea de a diversifica
Expansiunea şi a păstra Lipsa de Scop.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 345/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 346/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 347/394
„ Poţi tu s-aprinzi lumină pe bolta-ntunecată?
Să spinteci negurile grele,
În care nu-i nici ziuă, nici noapte, niciodată,
Nici fulgere nu sunt, nici stele?
Poţi tu s-aprinzi lumină pe bolta-ntunecată?”
Substanţa emoţiei este asimilată – într-un anume nivel al ei; şi acest lucru este la rândul
său important pentru că poate da naştere la nenumărate variabile fertile – care determină
individul să caute exteriorizarea prin formă a acesteia, fapt care determină apariţia semnului.
Relaţia dintre intensitatea emoţională şi forma semnului este una organică şi direct
dependentă de impulsul care duce la crearea acestuia. Desigur, în lungul timpului această relaţie
s-a rafinat, dar, în acelaşi timp, de multe ori, de prea multe ori şi-a pierdut sinceritatea emoţiei,
devenind doar o marcă informaţională, supusă unor interese de manipulare.
Iată de ce este important - în momentul elaborării semnului - să căutăm a păstra
fidelitatea şi intensitatea substanţei emoţionale, care declanşează procesul de reorganizare a
structurii noastre materiale ce ne transformă continuu în Realitate prin cunoaştere.
Ca să putem fi egali cunoaşterii trebuie să ajungem la forţa de elibera capacitatea de a
rămâne structură a noii Realităţii, ce s-a impus prin asimilare. De multe ori, emoţia produce
cunoaştere la nivelul transformării structurale, dar noi refuzăm să acceptăm noua Realitate,
încercând mereu exerciţiile oportuniste ale unei Realităţi care nu mai există. Este aidoma cu
omorârea unui dinozaur; datorită sistemului său nervos primitiv „îşi aducea aminte să moară” cumult după ce operaţiunea era svârşită.
Cunoaşterea reprezintă tocmai noua noastră existenţa, sub formă de nouă Realitate, spre
deosebire de Informare care nu înseamnă decât o modalitate de relaţionare cu elementele ce
compun un anume mediu particular. Dar de multe ori informarea ne ţine încă mult timp legaţi de
vechea Realitate, care, în fapt, nu mai există.
Desigur, informarea are importanţa sa necondiţionată, pentru că, de modul cum realizăm
relaţionarea cu elementele mediului, depinde de multe ori permeabilitatea cu care intrăm în
Cunoaştere.
O astfel de macanică, pe care semnul ajunge să o conţină, a impus personificare
obiectului marcat, dar şi toate consecinţele ce au urmat: imitarea, prelucrarea, transformarea,
transferul etc. Toate acestea sunt atribute care au determinant ca evoluţia omului să devieze de la
calea celorlalte Forme Materiale, şi multă vreme să promoveze nevoia sincerităţii şi creativităţii
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 348/394
ce-şi aveau rădăcinile în illo tempore, adică în timpurile când semnul nu se născuse încă şi
emoţia venea prin contactul nemijlocit cu Inefabilul evenimentului. În timpurile acelea nu
funcţionau sub nici o formă protocoalele informaţionale – mai simple sau mai sofisticate – prin
care omul să fie separat de stratul Inefabil al evenimentului în mod arbitrar, exterior sieşi.
Semnul a impus derivaţii care au devenit treptat forme ale informaţiei şi s-au manifestat
din plin în actele de manipulare ale comunităţii, mai întâi prin ritualuri, apoi prin decizii ale
autorităţii, prin cutume, protocoale, hotărâri comunitare, legi etc. Iar noi am ajuns astăzi să fim
cu totul dependenţi de protocolul informaţional, care tinde mereu să ne rupă de contactul firesc
cu un Cosmos ce ne conţine. Încă. Până în momentul când noi înşine ne vom transforma într-o
informaţie de o anume valoare conţinută într-un lanţ ADN superior, al unei alte Forme Materiale
pe care nu avem cum s-o bănuim.
Dispariţia unei Forme Materiale sau alta, dar desigur şi a unei mulţimi de Forme
Materiale, nu este decisă decât în sânul acesteia, nu în afara ei. Nu prin catastrofele exterioare
dispare ea, ci prin evoluţia impusă de propriile sale informaţii decisive, care încearcă să
determine evoluţia Expansiunii, prefigurând anumite momente virutale. „Căci actualul
presupune înaintea lui posibilul, şi nici nu e necesar ca tot ce e posibil să ajungă în starea de
actualitate. Dacă elementele există doar în chip potenţial, suntem îndreptăţiţi să admitem că s-
ar putea să nu existe nici un lucru. Căci posibil este şi ceea ce n-a căpătat încă fiinţă. Devine
numai ceea ce n-a căpătat fiinţă; dar nimic nu ajunge la realizare dacă nu are putinţa de a fi.” ,
după cum afirmă Aristotel. Doar că, elementele posibilului care devin fiinţă impun un anumetraseu al evoluţiei care poate avea o consecinţă sau alta, în funcţie directă de conţinutul lor. Din
nefericire, multe dintre aceste elemente ale posibilului au început să fie supuse unor presiuni
teribile determinate de nevoile de manipulare ale modului cum o categorie sau alta de cetăţeni
percep condiţiile de mediu, de cele mai multe ori cu mult în afara Realităţii.
Devine din ce în ce mai evident ca se ajunge la o pierdere a simţului Devenirii în
favoarea celui istoric şi la impunerea unor categorii ce consumă doar un prezent imediat.
Mitologia omenirii ne vorbeşte continuu despre acest fapt, dar se pare că nu sutem în
stare să citim prea multe dincolo de aparenţe. Sau, de multe, de prea multe ori, avem de-a face cu
un abandon în curentul ce nu-ţi aparţine, ce nu te priveşte, care nu te satisface, pe care-l conteşti
cu orice prilej, dar care îşi dă iluzia unei existenţe dinamice, cu toate că structura ta interioară
emite continuu semnale despre un pericol pe care tu refuzi să-l accepţi, te faci că nu-l vezi, că n-
ar exista.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 349/394
Evoluţia semnului
„Şi poate de aceea, că nu suntem metalici
Şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,
de-aceea poate, când cocoşii galici
se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,
noi ridicăm din noi un glob de gând spre vid
şi-l spijinim în pălmi, deasupra, sus,
şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid
încă ceva din ele
lumile de nespus.
..................................”
Ne atrage, astfel, atenţia Nichita Stănescu, asupra faptului că există o lume cosmică în
care existăm, că vrem sau nu, în egala măsură a înverşunării cu care vrem s-o negăm, s-o
anihilăm, să ne separăm de ea, de parcă şi-ar fi pierdut cu totul forţa de a ne conţine. Iată pentru
ce ne ascundem mereu în spatele sistemelor de semne, ce odinioară ne erau sprijin şi legătură
trainică cu miezul Realităţii, ce eram noi înşine.
Când s-a născut, semnul a fost măsura totală a sincerităţii nevoii de a reprezenta un nivel
al emoţiei, dar în acelaşi timp a evidenţiat separarea dualităţii spirit-corp, dualitatea care semanifestă ca întreg la celelalte Forme Materiale ce nu-l cunosc. Odată cu semnul a devenit
posibilă transmiterea unui nivel de energie spirituală, de emoţie, care s-a transformat astfel într-o
entitate independentă, cu valori proprii. Odată pusă în circulaţie, emoţia capătă o identitate şi un
destin. Se vorbeşte mereu despre faptul că fiecare act al comunicării este un act de trădare, dar
putem vorbi la fel de bine şi despre actul de independenţă al formei spirituale puse în circulaţie,
formă ce caută să iniţieze noi nivele ale Devenirii.
De fiecare dată, prin semn, noi nu receptăm emoţia emisă, ci emoţia circulantă, cea care
a devenit deja independentă, odată eliberată din capcana dualităţii spirit-corp. Extrasă din
Inefabil, devenită funcţie a cunoaşterii, emoţia caută să se definească pe sine şi nu aspiraţiile unei
entităţi exterioare.
Putem, deci, vorbi despre o emoţie fără o dependenţă evidentă cu o origine, pe care doar
o bănuim, dar nu o cunoaştem şi nu o putem înţelege în subtilităţile sale.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 350/394
Am vorbit mai sus de nevoia Materiei de a căuta să-şi diversifice continuu expresiile pin
Devenire şi Expansiune, ei bine, orice entitate emoţională eliberată din unitatea spirit-corp va
deveni, de fiecare dată, o modalitate prin care se tinde spre a crea o nouă formă, sau măcar o
nouă varietate a unei forme existente deja. Astfel se accentuează credinţa că: „ În plus, episodul
reflectă speculaţia filosofică privind producerea unui Univers multiplu plecând de la unitate.”
Fapt care ar trebui să ne determine să acordăm - în aceste zile de pierdere a simţului cosmic – o
mai mare atenţie miturilor pitagoreice şi platoniene, mituri care ne vorbesc despre expresiile
unitare ale lui unui Unu multiplu.
Mecanica episodicului ne împiedică să bănuim existenţa unui înreg. Omenirea nu poate
cunoaşte noţiunea completă de Întreg, ci doar aceea a episodicului întreg, iată de ce nu ne putem
dovedi capabili, atunci când ne pierdem simţul cosmic, să mai acceptăm exsitenţa Întregului
Universal.
Totul se reduce pentru noi, la condiţiile unui mediu generator de informaţii ce stau la baza
protocoalelor care exclud accesul spre stări emoţionale provocatoare ale Cunoaşterii. În felul
acesta, ni se intezice ferm accesul către Spiritul Cosmic, care presupune o circulaţie substanţială
a emoţiei ce are capacitatea de a ne menţine mereu Realitate a unui Unu multiplu. Pentru că, o
astfel de Realitate este în strânsă consonanţă cu tot ceea ce se petrece în Întregul acestui Unu
multiplu care este Universul.
În lungul istoriei, mecanismul punerii în circulaţie a emoţiei a devenit important şi
seducător, de fiecare dată când a fost capabil să împrospăteze relaţia cu starea Inefabiluluigenerator de eveniment, când descoperea modalitatea prin care să anuleze tentaţia mecanicizării,
informatizării modului de a revela prin semn, atunci când elibera cu sinceritate un anume nivel al
emoţiei.
De fiecare dată, într-un astfel de moment, forma îşi pierdea importanţa, dar câştiga putere
de seducţie, care degaja prospeţieme şi forţă modelatoare.
Altminteri, forma semnului împinge mereu relaţia de la revelare către informare, astfel
mecanismele cunoaşterii slăbesc până la înlocuirea cu cele ale informării. Repet, cunoaşterea nu
poate fi relatată, ea este un fenomen de reorganizare a structurii Formei Materiale prin care se
obţine o nouă ordine ce conţine Realitate. Nu poţi să relatezi decât despre forma dispărută,
despre ceea ce ai fost, nu şi despre forma către care aspiri. Poveştile despre o astfel de formă sunt
tot atâtea trădări ale Inefabilului care se manifestă în strucutura Creatorului.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 351/394
Atâta vreme cât eşti un anume stadiu al Realităţii nu poţi relata despre această identitate,
ceea ce nu însemană că nu trebuie să încerci acest lucru, doar că nu vei obţine niciodată imaginea
exactă. Abia după ce etapa a fost consumată, poţi să percepi în întregul ei o imagine virtuală,
bănuită, despre ceea ce ai fost, atunci când asemeni şarpelui poţi să-ţi priveşti cu detaşare forma
pielii pe care ai părăsit-o.
Dispariţia nivelului emoţiei explozive, care să confere semnului forţa unui cosmos
revelat, cosmos prin care să se poată realiza Cunoaştere, transformă semnul într-un derivat
informaţional pentru care gestul de a copia forma este totul.
Într-un astfel de moment, legăturile cu diversele etape ale cunoaşterii se pierd aproape cu
totul şi apare o forţă puternică de adaptare la condiţiile de mediu, forţă pe care ţi-o dă capacitatea
de a deveni copiei a stării de mediu.
Dacă putem spune despre cunoaştere că neagă Realitatea prezentă, informarea tinde să se
suprapună pe o astfel de Realitate. Ea, Informarea, reprezintă expresia maximumului oportunism
către care tindem mereu, dar care, aidoma Cunoaşterii nu poate fi atins în totalitate.
În starea sa originiară, semnul nu a fost făcut să imite emoţia, ci s-o conţină, s-o
elibereze în plenitudinea fiinţei sale inimitabile şi irepetabile. Atunci când semnul imită emoţia,
se transformă într-un dereivat responsabil doar cu informarea despre o relaţie de mediu. El nu
mai este un vector al cunoaşterii, ci pur şi simplu o marcă, ce are funcţia de a menţine ordinea
unor relaţii între elementele structurii. Când nu sunt în stare să cunosc, mă informez, când nu am
ce să uit, ţin minte. Cam acesta este rolul semnului nepurtător de emoţie: marchează o poziţieanume într-o structură a Realităţii, o poziţie pe care ne propunem s-o copiem, către care aspirăm,
şi pe care ne dorim să ne suprapunem.
În opoziţie, fie el singular, fie un sistem coerent, egal purtător de emoţii creatoare, pe
care îndeobşte o numim operă de artă , semnul purtător de emoţie va produce în strucutra noastră
materială acele transformări care refuză Realitatea ce ne conţine, căutând-o pe cea care produce
Devenire.
Vorbind despre strucutra de semne purtătoare de emoţie, opera de artă , Henri Focillon
defineşte astfel parcursul acesteia în dimensiunile Realităţii: „Opera de artă este o tentativă
către unic, ea se afirmă ca un tot, ca un absolut, şi, în acelaşi timp, aparţine unui sistem de
relaţii complexe. Ea rezultă dintr-o activitate independentă, transpunând o reverie superioară şi
liberă, dar totodată spre ea converg energiile civilizaţiilor .”
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 352/394
Semnul purtător de emoţie conţinută, care are capacitatea de a personifica, s-a
transformat, cu timpul, într-un sistem de semne, într-o strucutură complexă care încearcă să
propună ea însăşi Realitate. O Realitate opusă celei pe care tinde să se suprapună semnul
informaţional, pentru a obţine o copie, o calchiere oportunistă.
Semnul purtător de emoţie tinde să obţină acea legătură necondiţionată cu Inefabilul, care
va să fie însăşi seva gesturilor ce vor urma şi care ne vor transforma în fiinţe unice, lipsite de
echivocul oportunist al adaptării la condiţiile unui mediu. Şi tocmai acest lucru stabileşte
mecanica dezvoltării acestui semn către o formă complexă, acolo unde se produce pierderea
momentului esenţial când era doar emoţie şi atât. Emoţie manifestă, imperioasă, debordantă,
creatoare şi care avea capacitatea de a personifica obiectul care-l suporta şi care a contribuit, în
egală măsură, la producerea lui.
Iar Focillon afirmă, mai departe, vorbind despre sistemul de semne denumit operă de
artă , aceea esenţă purtătoare de impulsuri creatoare, care a devenit cu timpul expresia celei mai
complete şi complexe expresii a emoţiei: „ Această minune, totodată în afara timpului şi supusă
lui, este oare un simplu fenomen al ctivităţii culturilor, în cadrul unui capitol de istorie
generală, sau un univers care se adaugă universului, având legile sale proprii, materiile sale,
dezvoltarea sa, o fizică, o chimie, o biologie, şi care dă naştere unei umanităţi aparte ?” Şi ne
vorbeşte, de fapt, despre evoluţia semnului purtător de emoţie care s-a transformat într-un sistem,
a evoluat, împins fiind de relaţia ce se dezvoltă în triunghiul om-semn-obiect.
Dar, cu toate acestea, cu cât sistemul devine mai complex, cu atât semnul îşi revedincănevoia de a redeveni momentul esenţial al expresiei prime, ceea ce-l determină pe Birkhoff să
quantifice acestă tendinţă într-un raport al plăcerii estetice: „ Aşadar, pentru Birkhoff măsura M
a plăcerii estetice este dată de raportul
M = O∕C,
Unde O este măsura ordinei elementelor care alcătuiesc opera, iar C măsura complexităţii ei.
Ideea acestei relaţii o găseşte Birkhoff într-o propoziţie a lui Hamsterhuis; «The breutiful is that
which gives the greatest number of ideas in the shortest space of time» (frumuseţea constă în a
enunţa cât mai multe idei într-un interval de timp cât mai scurt). Birkhoff consideră deci că
valoare estetică constă în a produce o ordine cât mai mare, printr-o complexitate cât mai mică.”
Şi astfel putem înţelege mai bine afirmaţiile lui Henri Focillon referitoare la formă, ca
expresiei a legăturilor ce există între sistemul de semne şi conţinutul emoţional al acestora.
Pentru că el nu vorbeşte despre formă ca despre dimensiunea unui conţinut, ci ca despre
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 353/394
manifestarea materială a emoţiei în întregul ei, iată de ce şi-ar dori: „...să nu confundăm noţiunea
de formă cu aceea de imagine...” Şi la Birkhoff ca şi la Focillon, forma devine cu atât mai
importantă cu cât conţinutul ei emoţianal este mai intens, mai exploziv, mai puţin discursiv,
explicativ. O formă cu adevărat modelatoare este doar emoţie, nu şi informare, cu toate că,
putem afirma cu destulă siguranţă, prin semn acest deziterat nu poate fi atins, datorită chiar
existenţei semnului.
La începuturile sale, situaţia era cu totul alta, semnul venea din intensitatea emoţiei unui
moment şi reprezenta legătura nemijlocită a unui om, ca Formă Materială, cu Inefabilul, şi avea
menirea să producă modificări doar în structura sa intimă. Semnul nu era făcut, la începuturile
sale, pentru ceilalţi, ci pentru a exprima direct relaţia individuală dintre un om şi obiectul
aparţinător. Doar curiozitatea şi nevoia vizitatorilor a modificat această relaţie, din afara ei.
Fără semn, emoţia se consumă inducând cunoaştere în structura materială a celui ce-o
resimte, odată exteriorizată, pierde din intensitatea caracterului său modelator. Ca orice formă
circulantă se vulgarizează, se istoricizează, şi astfel ajungem să vorbim despre un paradis pierdut.
Este vorba de paradisul pe care Formele Materiale, altele decât omul, îl conţin, pentru că
ele nu-l pot exterioriza prin semn, nu-l pot separa din dualitatea spirit-corp. Fie orfică sau
chatartică, nevoia paradisului pierdut se manifestă şi astăzi în fiecare din noi, poate mai
sofisticat, poate mai nunaţat, dar cu aceeaşi forţă, şi astfel rătăcim cu disperare în meandrele pe
care Artefactul le desenează în destinul noastru, mereu alergând în căutarea drumului ce duce
spre izbăvire, spre regăsire.Mai mult, avem mereu sentimentul că celelalte Forme Materiale există în acest paradis,
care odată exprimat, comunicat se diluează, se transformă, se istoricizează şi naşte nevoia
revenirii la o stare a originii, când omul era conţinut în Cunoaştere şi nu creator al acesteia
Spuneam, undeva mai sus, că în momentul în care unealta/armă a fost însemnată s-au
produs două efecte foarte importante: personificarea obiectului şi actul posesiei. Aceste efecte s-
au transformat încetul cu încetul în dimensiuni ale existenţei umane, mai ales pentru că au
generat serii de informaţii ce s-au transmis, şi se transmit încă, în formele lor cele mai
importante, prin lanţul genetic. Se dovedeşte astfel, dacă mai era nevoie, că informaţia este
măsura oportunismului individual care particularizează modalităţile fiecărei Forme Materiale ce
compun Materia de a se adapta la condiţiile unui moment sau altul al Realităţii.
Momentului acestuia iniţial trebuie să-i acordăm un strop de atenţie.
„Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 354/394
Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,
Şi orb aş vrea de-acum în viaţă să rămâi,
Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.
Şi totuşi părăsit-am pe-Aceea ce-o doresc
Cu-atâta foc. Dar gândul mi-i învăţat aşa
S-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e ea,
Cu silă nesfârşită şi ură ocolesc.”
Ar spune Poetul, şi ar caracteriza cu firească exactitate intuitivă un astfel de moment,
chiar dacă nu despre femeia iubită ar fi vorba.
Gestul făcut de omul care s-a exprimat pentru prima dată printr-un semn nu părea deloc
că va schimba radical existenţa speciei sale, nici nu a fost făcut cu acest scop. Dar atunci a fost
marcat momentul în care matricea Formelor Materiale pe care le reprezenta s-a rupt din
Paradisul Primordial, acolo unde Materia generează Inefabil, acea formă Subtilă de energie care
menţine unitatea formelor sale.
Însăşi reprezentările grafice şi textuale de mai târziu, în care se vorbeşte despre pierderea
paradisului pomenesc obsedant despre o marcă, despre un semn în urma căruia destinul eroului
se schimbă substanţial. Iniţierile orfice sau chatarctice sunt încercări ce vădesc nevoia omului de
a regăsi calea spre spaţiul în care legăturile dintre om şi restul Materiei sunt plenare, totale,
organice. Acest spaţiu ar reprezenta viziunea completei fericiri, pentru că armonia dintre individşi restul Materiei Universale ar fi deplină. Omul ar ajunge să-şi cunoască scopul şi traiectoria
prin Realitate, şi ar fi ferit de ceea ce presupune o suferinţă continuă, o damnare permanentă:
opţiunea.
De fiecare dată această marcă, acest semn îl smulge pe erou din condiţia sa privilegiată în
care exista o legătură necondiţionată cu Inefabilul, legătură în care nu exista nevoia de
intermediar. Omul cunoştea totul fără efort, fără condiţie, fără suferinţă, în mod nemijlocit,
direct. Era însuşi mecanismul care te menţine continuu Realitate, şi-ţi reorganizează strucutra
fără nici un fel de prejudiciu, de jertfă pentru a te păstra în armonie deplină cu Devenirea.
După apariţia semnului, care a declanşat ruperea omului din legătura nemijlocită cu
Inefabilul, şi a însemnat aşijderea exteriorizarea emoţiei, comunicarea ei - ca un gest de maximă
trădare a mecanismului universal în care emoţia este însuşi miezul unicităţii şi a individualităţii.
Şi astfel s-a născut păcatul primordial şi a atras impunerea nevoii de jertfă, pe care opţiunea o
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 355/394
conţine. Pentru că, apariţia semnului a impus opţiunea prin exteriorizarea emoţiei. Atâta vreme
cât emoţia este un proces intim, individual, ea nu se supune opţiunii, efectul de reorganizare a
strucurii materiale reprezintă modul prin care Materia se păstrează continuu în stare de Realitate,
şi fiecare Formă Materială aparţinătoare traversează astfel de procese. Odată exteriorizată,
emoţia comunicată impune opţiunea, iar opţiunea presupune – fără putinţă de evitare: jertfa.
Ceva trebuie părăsit, ceva trebuie uitat, ceva trebuie să rămână fără urmare. Nu mai putem vorbi
despre legături primordiale, esenţiale, nemijlocite, în care noi să facem parte necondiţionat din
starea de Realitate a Materiei.
Naşterea semnului a schimbat acestă condiţie, şi omul s-a trezit dintr-o dată că nu mai
poate păstra vechea sa poziţie cosmică, poziţie pe care toate celelalte Forme Materiale o
păstrează. Este suficient să ne gândim la parabola lui Prometeu, şi vom înţelege cu asupra de
măsură ce îngrozitoare condiţie impune opţiunea, care odată declanşată nu mai poate fi de nimic
oprită.
Tot aşa cum omul zilelor noastre realizează că societatea de consum îi distruge lumea, o
dezorganizează, o secătuieşte, dar nu mai poate, nu mai ştie să oprească acest mecanism şi se
lasă în voia curgerii evenimentelor.
Semnul a declanşat lanţul seriilor de evenimente, cu strânse legături unele de altele, care
se organizează, mai apoi, fără participarea eroului care le-a dat naştere. El nu mai contează în
acest proces, el devine din cauză efect, fiind nevoit să suporte manipularea noii Realitaţi pe care,
de altfel, el însuşi a iniţiat-o.De fapt, acesta este destinul fiecărui Creator, el devine efect al propriei cauze, şi, de cele
mai multe ori, suportă consecinţele propriei sale creaţii, consecinţe care nu sunt de fiecare dată şi
prietenoase. Ba am putea spune că, de cele mai multe ori sunt dimpotrivă, adverse sieşi, printr-un
mecanism declanşat de manifestarea spiritului epigonic.
Nu spun a creat-o pentru că el este doar cel care, prin naşterea semnului, a iniţiat un
parcurs al noilor cauze-efecte, conţinute fiind ele în semnul purtător de emoţie, ce va evolua apoi
independent de voinţa creatorului.
Nivelul de emoţie cu care este investit semnul şi care este receptat de un semen, face ca
reorganizarea prin cunoaştere să nu se mai producă doar prin contactul nemijlocit cu Inefabilul,
cel pe care, până la naşterea semnului, Formele Materiale îl percep prin emoţie, ca manifestare a
unui nivel energetic.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 356/394
Nivelul de emoţie conţinută în semn produce cunoaştere prin transferul său către un
receptor, declanşând astfel reorganizarea structurii acestuia. Nu mai există, într-un astfel de
proces, o legătură directă, nemijlocită cu Inefabilul, ci doar un mesager care a făcut posibil
transportul unui nivel creativ de emoţie.
Inefabilul rămâne, în atari condiţii, o zonă pierdută, despre care semnul îţi vorbeşte, dar la
care tu nu mai ai acces. În acelaşi timp, distanţa dintre nivelul de emoţie receptat şi Inefabil dă
naştere nevoii de a te apropia cât mai mult de sursa adevărată, de paradisul pierdut. Orice paradis
pierdut este cu atât mai voluptos, mai încărcat de promisiuni, cu cît nivelul emoţiei receptate este
mai intens. Dacă emoţia pe care am receptat-o este atât de puternică, însemnă că paradisul din
care ea vine va să fie chiar desăvârşirea în sine.
Şi iată cum, descoperim că emoţia comunicată conţine o formă nedefinită concret de a
împlini jertfa impusă de opţiune: promisiunea. Fiecare dintre variantele opţiunii conţine o
promisiune, iar problema esenţială este să împlineşti jertfa corectă, ceea ce produce suferinţă,
oricare ar fi rezultatul.
Promisiunea este cea care te menţine mereu în căutarea emoţiei comunicante cu care vrei
să-ţi pavezi drumul de reîntoarcere în paradisul pierdut. Dacă efectele emoţiei în reorganizarea
structurii tale materiale - efecte care te menţin mereu Realitate şi te fac să resimţi Devenirea, să
conştientizezi faptul că pătrunzi tot mai adânc în propriul tău Sine, acolo unde cu adevărat se află
Universul, şi să te desprinzi de obişnuinţa de a-l căută în afara ta -, efectele acestea, şi doar ele,
pot ogoi nevoia ta de a recâştiga un paradis ce s-a pierdut.Acesta va fi fiind modul prin care poţi să deschizi accesul la un anume nivel al
Inefabilului din care te-ai desprins odată cu naşterea semnului, moment în care ai pierdut
posibilitatea contactului nemijlocit. „ Dar e tot atât de adevărat că virtutea cognoscivă a
«persoanei» conţine cauze şi scopuri de natură absolută. «Persoana» aspiră să se propună ca o
paradigmă. Ea tindea să obţină o structură unitară şi deci nu putea să nu se definească în
ordinea universală şi eternă .” Am revenit asupra acestui pasaj din Salvatore Battaglia pentru că
avem de-a face cu dezvăluirea altor sensuri cu mult mai tăioase şi mai radicale şi care relevă că
că nevoia de personificare funcţionează cu aceeaşi tărie, iar legătură cu Inefabilul este cuprinsă
în moduri mai subtile ce presupun o anume atitudine iniţiatică atât din partea creatorului cât şi
din cea a receptorului.
Relaţia omului cu semnul va deveni bivalentă; acesta caută emoţia conţinută într-un
semn, dar este stăpânit şi de nevoia de a-şi reprezenta propria emoţie prin semn. Dacă Formele
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 357/394
Materiale care nu cunosc semnul au alte modalităţi de a-şi manifesta nevoia de reprezentare a
emoţiei, de cele mai multe ori printr-o atitudine comportamentală care să faciliteze consumul
energiilor emoţionale, pentru om această nevoie se materializează în semn, oricare ar fi acesta.
Astfel s-a ajuns la diversificarea profilurilor cretive, relaţia dintre strucutra Formei Materiale şi
emoţia conţinută în semn devenind din ce în ce mai Subtilă.
Însuşi semnul s-a sofisticat, s-a transformat încetul cu încetul în sistem şi mai apoi în
sistem de sisteme, devenind limbaj. Cu cât semnul tindea către nuanţarea conţinutului său, cu
atât se îngusta capacitatea sa de cuprindere a emoţiei ca expresie a unui nivel al Inefabilului.
Dacă la naşterea sa, semnul reprezenta emoţia în sine, în toată plenitudinea şi intensitatea
sa, personificând un obiect, conferindu-i calităţi noi, încetul cu încetul semnul se nunaţează, se
complică şi pierde din esenţa emoţiei. Mai mult decât atât el se desprinde treptat din legătura cu
obiectul pe care îl personifică şi caută independenţa expresiei pe care o conţine. Obiectul devineastfel, în multe cazuri, doar un suport pentru conţinutul emoţional al semnului. În astfel de
prilejuri, prin dispariţia relaţiei semn-obiect purtător , relaţie care avea forţa să personifice, avem
de-a face cu două entităţi ce tind către destine diferite, către sisteme comunicante cu sens
divergent, de cele mai multe ori.
Forţa emoţiei comunicate se diluează şi aceasta va putea fi receptată doar dacă ai iniţierea
de a cuprinde sistemul de sensuri pe care semnul îl propune, fiecare componentă a sa purtând un
anume strat al acestui sistem.
Cu alte cuvinte, din momentul în care semnul evoluează căte sistemul de semne,comunicarea emoţiei devine fragilă şi, mai mult, induce interferenţe care îngreunează mult
accesul la zona principală, esenţială a emoţiei, care odinioară era însăşi substanţa unui paradis,
iar în cazul acesta este doar promisiunea unui paradis ce s-a pierdut. Şi datorită acestui fapt,
senzaţia paradisului pierdut devine tot mai plenară, nevoia de a căuta o cale către regâştigarea
acestuia impunând eforturi din ce în ce mai radicale. Iată de ce, în cazul Creatorului, încercările
obsesive de a atinge Originea semnului impresionează şi atrag, în egală măsură. Spre deosebire
de Creator, Epigonul va căuta nu originea semnului, ci originea operei Creatorului, de aceea
sistemul său de semne, nu este o creaţie, ci doar un sistem de informare.
În general numim genul acesta de efort al Creatorului: nevoie de originalitate şi în
numele ei încercăm modalităţi insolite. Succesul acestora depinde în mod hotărâtor de
capacitatea fiecărui creator de a pătrunde cu sinceritate în Sinele său, acolo unde se găsesc
izvoarele legăturilor cu Inefabilul. Toate celelalte trude sunt, în fapt, căi ce probează dependenţa
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 358/394
de informare, de adaptare la condiţiile unui mediu, la modalităţi şi tehnici de punere în circulaţie
nu a emoţiei ci a diverselor variante ale informaţiei.
Odată transformat în limbaj, semnul nu mai are capacitatea de a transfera emoţie către
oricare dintre receptori, ci doar către aceia care s-au iniţiat în tainele energiilor ce alcătuiesc
sistemul de semne. Se ajunge, astfel ca semnul să piardă încetul cu încetul capacitatea de a
emoţiona, şi implicit de a comunica, în favoarea aceleia de a informa. Datorită acestui fapt, omul
devine tot mai vulnerabil în faţa Realităţii pe care o modifică tot mai greu. Dominat fiind de
nevoia sa oportunistă de a se adapta, îşi crează cu ajutorul artefactului o falsă realitate care-l
izolează, îl îndepărtează de Realitatea cosmică, pe care o percepe din ce în ce mai puţin. Ca
atarea, spiritul său oportunist se îndreaptă către o realitate practic ruptă de starea cosmică a
fiinţei, pierzând astfel tot mai multe legături cu evoluţia Devenirii. Se naşte, desigur, un conflict
al omului cu propria sa nevoie de Devenire, oportunismul blocând de cele mai multe ori
tendinţele de expansiune către esenţa Sinelui.
Drumul către paradisul pierdut ar trebui să fie conform spuselor lui Nichita Stanescu:
„ Această oră o desfăşuram ca pe un şal
Înnodat la gâtul altor anotimpuri
Când printre cai eram un sfânt de cal
Şi tu erai un şir prelung de nimburi
Desfăşurat deasupra mea ecou,
Şi-napoiat peste galopul meuMai iubitor, mai taciturn.
Mureau în rana mea un şir de luptători,
Plin de sâmgele lor nechezam,
Tu erai nimb şi coborai dintre culori –
Eram un sfânt de cal nepământean.
Şi eu spre nori, tu spre pământ,
Doi nouri negri de bitum
Ne-tretăiam râzând, plângând,
Să naştem fulgerul de-acum.”
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 359/394
Pentru că esenţa emoţiei rămâne starea chatartică, care, după definiţia lui Young, nu este
altceva decât întâlnirea, ca într-un scurt circuit, a două afecte contrarii ce astfel se consumă şi se
distrug.
Această stare se menţine în toate celelalte Forme Materiale, care nu au cunoscut semnul
şi care şi-au păstrat capacitatea de a menţine legătura directă cu paradisul pierdut, cel mereu
născătoriu de noi forme ale emoţiei, forme venite din legăturile nemijlocite cu Inefabilul. Se
poate spune că, în multe momente, o astfel de Formă Materială este însăşi expresia Inefabilului
care se manifestă prin emoţia modelatoare ce o poate menţine ca o calitate a Realităţii Materiei.
Posesiunea
Cel de al doilea atribut, cu care semnul a imprimat un sens uneltei/armă, este: posesia.
Până la marcarea uneltei/armă cu un semn, obiectul cules şi folosit pentru finalizarea
profitabilă a unei acţiuni era, deîndată ce acţiunea se sfârşea, lepădat. Dar după ce obiectul a fost
marcat, acesta a început să fie păstrat şi folosit pentru a repeta o acţiune, în speranţa unui profit
la fel de generos ca la experienţa/experienţele anterioare. Practica a dovedit, mai apoi, că ajutorul
uneltei/armă ridică gradul de succes al întreprinderii şi face ca acţiunile să capete o doză de
siguranţă, să fie oricum mai profitabile.
Aşa că atitudinea faţă de obiect se schimbă treptat şi se transformă într-o legătură ce
întăreşte şi mai mult tendinţele de personificare.
În momentul acesta se nasc două atitudini:• cea a posesorului obiectului marcat, ce va dori să folosească de unul singur obiectul
marcat şi aflat în posesia sa;
• cea a celorlalţi membrii ai comunităţii care, odată cu vizitarea obiectului, vor dori un
obiect cu caltăţi semănătoare, ceea ce îi determine să copie, cât mai fidel, semnul pe un obiect cu
aceleaşi funcţii, pentru a-i transfera forţa acestuia.
De la aceste două atitudini pornesc seriile lungi şi complicate de acţiuni care ne-au făcut
ceea ce suntem astăzi. Despre evoluţia acestor atitudini se poate scrie o carte foarte groasă,
pentru documentarea căreia ne-ar trebui o viaţă sau chiar mai bine. Dar nu ăsta este scopul
prezentului op, aşa că voi lăsa această sarcină celor cu mult mai dotaţi ca mine pentru astfel de
eforturi.
Esenţial este că putem desprinde două categorii de gesturi: cel al individului ce face
semnul, şi care odată cu acesta schimbă destinul unui obiect, conferindu-i calităţi personificante,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 360/394
şi cel al vizitatorilor care vor copia semnul pe alte obiecte, dorind astfel să transfere acestora
calităţile originalului. Şi într-un caz şi în celălalt, obiectele nu vor mai fi lepădate după folosire,
ci vor fi păstrate şi ferite de acţiuni vrăjmaşe. Toată acestă atitudine va schimba radical poziţia
posesorului faţă de obiectul ce odată era doar un instrument întâmplător.
Relaţia dintre om şi obiect începe să evolueze bivalent, producând schimbări esenţiale în
ambele tabere. Numărul obiectelor marcate şi păstrate va creşte şi, odată cu acest fapt, va creşte
şi preocuparea pentru deosebirea unui obiect de celălalt, ceea ce presupune, implicit, o
diversificare a formei semnului marcă, ceea ce va da naştere unei varietăţii de semne.
Mai apoi, semnul se transformă în sisteme de semne, de cele mai multe ori legate de
evoluţia moduluii în care sunt îmbunătăţite performanţele uneltei/armă. Pentru că, trebuie
neapărat să vorbim şi despre o altă relaţie care se instalează între posesor şi obiectul posesiei, şi
anume: perfecţionarea.
Atâta vreme cât omul a cules din mediu un obiect de care s-a ajutat într-o anume acţiune,
apoi l-a părăsit, între cele două entităţi nu a putut exista o relaţie rezultată din observarea
limitelor respectivului obiect.
Posesia a introdus posibilitatea ca limitele uneltei să se degaje în timpul unor acţiuni, să
fie observate şi să împingă spiritul omului către căutarea unor soluţii de îmbunătăţire a
performanţelor.
Odată ce obiectul a fost însemnat, omul a realizat că se poate interveni asupra acestuia,
condiţia sa iniţială poate fi modificată şi supusă Nevoii, iar posesia a creat o legătură destul delungă între om şi obiect pentru a permite observarea limitelor acestuia, dar şi realizarea faptului
că există mijloace pentru ca ele să fie îmbunătăţite.
Spiritul posesiei şi observaţiile degajate din experienţele repetate, vor modifica
substanţial modul de exploatare a uneltei/armă. Legătura dintre posesor şi obiectul posedat va da
naştere acţiunilor de perfecţionare a acestuia din urmă, de modificare a destinaţiei iniţiale. Omul
a început să se joace de-a Dumnezeu, schimbând destinaţia unor lucruri din anturajul său. Jocul
acesta i-a plăcut din ce în ce mai mult şi din această cauză a imprimat emoţiei tot mai multe
faţete ludice.
Chiar dacă primele gesturi de acest fel sunt în mod sigur întâmplătoare, experienţa va
modifica atitudinea şi o va împinge treptat către acţiuni deliberate, cu scopuri precise de creştere
a performanţei respectivei unelte. Cu cât performanţele acesteia vor fi mai bune, cu atât omul
arhaic simte nevoia să investească în personificarea ei, iată de ce semnele ce-i marchează
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 361/394
personalizarea devin tot mai sofisticate şi capătă o logică personală, dependentă în totalitatea de
emoţie.
Semnele se diversifică, devin mai numeroase, urmăreasc o anume logică imprimată de
traseul pe care îl urmează aspiraţiile vizitatorilor, care vor fi evident influenţaţi de forma
semnelor pe care le văd la predecesori, şi totul converge către o formă de limbaj.
Relaţia din triunghiul om-obiect-semn devine din ce în ce mai bogată, contribuind
puternic la creşterea vitezei de circulaţiei a emoţiei modelatoare. Se vor deschide astfel, alte căi
către zone în care Inefabilului este prezent, zone din care omul arhaic îşi extrage emoţiile care
produc în Sinele său modificări, îndepărtându-l de categoriile celorlalte Forme Materiale.
Realitatea, care în lumea din afara semnului produce relaţii mult mai stabile, şi care are
nevoie de momente radiacle pentru a se modifica, de o mutaţie, de un accident, define mult mai
fluidă şi mai dinamică în lumea ce presupune semnul.
Experienţa emoţiei modelatoare nu mai este una intima şi personală, individuală, ci una
contaminantă. Un semn purtător de emoţie generează în receptori tot atâte experienţe
modelatoare cu finalitate comună. Variabilele rezultate din experienţa modelatoare comună,
generată de un semn purtător de emoţie, vor influenţa hotărâtor viaţa întregii comunităţi.
Contaminarea produce experienţe cu bază comună dar cu rezultate deosebite, rezultate care se
influenţează reciproc, contribuind la răspândirea modelului, dar şi la producerea de acţiuni de
perfecţionare a acestuia.
Comunităţile sunt mici şi facilitează o contaminare foarte rapidă. Vizitatorii au un contactimediat cu fiecare experienţă diferită şi asimilează rezultatul cu uşurinţă.
Nu se mai poate vorbi de relaţii care durează pe parcursul mai multor generaţii, şi care
doar accidental ajung la modificări oportuniste. Intervenţia relaţiei om-obiect-semn impune o altă
atitudine oportunistă, dar şi schimbarea Devenirii.
Realitatea se modifică pe sine din ce în ce mai repede şi impune modalităţi noi de
informare pentru a putea întreţine o relaţie de adaptare. Cu cât circulaţia informaţiilor trebuie să
fie mai bogată, cu atât emoţia se modifică la rândul ei, omul cedând nevoii oportuniste de
adaptare, care treptat devine primordială şi distruge tendinţele creatoare ale cunoaşterii.
Desigur, nimic nu trebuie absolutizat, totul se petrece în împărăţia relativului. Formele se
modifică sub dictatul Devenirii şi fiecare nouă generaţie se împlineşte prin calităţi emoţionale
diferite de cele modelatoare ale vechilor generaţii.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 362/394
Cunoaşterea nu poate dispărea, pentru că este o dimensiune a Devenirii, deci nici emoţia,
doar că ambele îşi modifică expresia şi calitatea, ajung să fie dominate de relaţiile extrem de
complicate pe care informaţiile le impun, în tendinţa lor de a întreţine capacităţile de adaptare
într-un nivel de Realitate.
Dacă poziţia omului faţă de unealta/armă ar fi rămas cea pe care şi astăzi o au diferitele
specii de animale, ce folosesc cu succes obiecte din peisaj ca instrumente de obţinere a hranei, şi
doar în acesta, şi nu ar fi intervenit simţul posesiei impus de apariţia semnului, destinul speciei
noastre ar fi urmat cursul modificărilor lente pe care celelale Forme Materiale îl cunosc.
Legătura dintre personificare şi posesie a fost cea care a provocat sensul evoluţiei omului,
iar semnul a fost cel care a marcat – şi marchează – mereu momentele importante ale acesteia.
Iată de ce trabuie să fim de acord cu Henri Focillon că forma nu poate fi tratată sub nici un chip
separat de conţinutul ei. O formă reprezintă pur şi simplu modul prin care se înlesneşte
manifestarea funcţiilor unui conţinut, ea este dictată pur şi simplu de către acestea, pentru a putea
organiza relaţiile întregului cu elementele unui mediu al Realităţii.
Funcţiile cu un conţinut ridicat de emoţii produc un anume nivel de comunicare dincolo
de graniţa simţurilor, punând în legătură două entităţi energetice: cea a unui conţinut personificat
şi aceea a unui receptor individualizat. Iată de ce un conţinut emoţional nu se poate comnica sub
o formă identică fiecărui receptor. Dacă informaţia se propagă – într-o proporţie covârşitor de
mare – sub acelaşi conţinut, emoţia se diferenţiază, de multe ori radiacl, lareceptare.
Emoţia îşi păstrează funcţia sa originară, aceea de a modela individualizat, intim, singular o anume structură. Reorganizarea unei strucutri materiale trebuie să se facă păstrând, în întregul
lor, regulile Devenirii care întrupează cu străşnicie unicitatea. Fiecare Formă Materială a
Universului trebuie să rămână unică pentru a putea asigura continuitatea Dezmărginirii în Sine a
Materiei. Dar, în acelaşi timp, ea trebuie să se supună capacităţii de a rezona cu entităţi ale
Inefabilului care asigură Unitatea Universală, adică coerenţa în expresii ale Formelor Materiale
ce sunt, în fiecare moment, forme ale materiei Universale.
Materia Universală nu poate exista unitară decât prin armonizarea permanentă şi continuă
a tuturor formelor sale, ceea ce presupune că ele nu pot avea un „eu” al lor în afara „eu”-ului
Materiei, doar astfel izbutind să rămână continuu rezonante la circulaţia diverselor entităţi ale
Inefabilului care au menirea de a le păstra coezinuea.
La urma urmelor este o problemă de energie, care organizează masa Materiei în parcursul
Dezmărginirii. Trebuie să înţelegem că responsabilă de evoluţia şi Devenirea Materiei este
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 363/394
permanent energia şi nu masa. Masa nu este altceva decât materialul care permite naşterea
diferitelor funcţii generatoare de forme ale energiei. Ele se desprind din Inefabil, i-au formă sub
feluritele Forme Materiale şi revin în Inefabil într-un model evoluat.
Dacă lăsăm aceste gânduri să ne năpădească, vom înţelege de ce doctrina mântuirii la
budhhişti propovăduieşte eliberarea prin lipsirea de „eu”. „ Într-adevăr, se spune că două lucruri
sunt necesare unui Bodhisattva şi practicării înţelepciunii sale: «A nu părăsi niciodată fiinţele şi
a înţelege că toate lucrurile sunt vide». Pare paradoxal că exact în momentul triumfului
compasiunii pentru toate făpturile – nu numai oamenii, ci şi fantomele, animalele şi plantele –
lumea întreagă să fie «golită» de realitate. Budhhismul vechi insistase pe irealitatea sufletului
însuşi ( nairātmya ). Mahāyāna, deşi glorificând viaţa lui Bodhisattva , proclamă irealitatea,
inexistenţa în sine a «lucrurilor», a dharmelor ( dharma śǖnyutā ). Şi totuşi acesta nu este un
paradox. Doctrina vacuităţii universale, golind Universul de «realitate», înlesneşte detaşarea de
lume şi duce la stingerea «ego»-ului – primul ţel al lui Budha Sakyamuni şi al budhismului
vechi.”
Vechii înţelepţi orientali înţeleseseră că existenţa oricări Forme Materiale este
dependentă - cu totul dependentă – de capacitatea de a permite circulaţia diferitelor entităţi
inefabile. Fie că se face conştient, sau nu, emoţia va reorganiza, în fiecare moment al existenţei,
strucutra Formei Materiale, iată de – cred ei – este mai bine să pregătim mereu structura formei
pentru acestă acţiune a emoţiei, care ne va permite să fim mereu Realitate.
Iar Realitatea nu poate fi identică sieşi în două momente succesive, ceea ce producematerializarea acestei dimensiuni care este comună tuturor formelor perisabile: timpul.
Nu putem vorbi despre timp, ca despre o dimensiune existentă, decît atunci cînd
acceptăm că Realitatea înseamnă veşnică schimbare a condiţiilor de mediu. În fapt, timpul nu
există, el este doar o măsură a schimbărilor permanente din Realitate, ele sunt acelea care ne fac
să percepem această dimensiune.
Spre deosebire de emoţie, informaţia ţine să regleze starea relaţiilor dintre elementele
unui anume stadiu, al unui anume nivel, în care se află un mediu al Realităţii, ea tinde să
definească cu precizie mecanica fiecărui „ego”, izbutind astfel să crească spiritul oprtunist al
fiecărui element al acelui mediu.
Dacă emoţia este expresia unei funcţii a Inefabilului, adică a energiei care asigură
coerenţa universală, informaţia este forma de manifestare a calităţilor mecanicii unui element de
mediu. Elementele de mediu vor tinde mereu să conserve un moment al Realităţii, să-i oprească
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 364/394
modificarea, iată de ce va exista un conflict foarte puternic între modificările aduse de emoţie şi
momentele de „conserevare” provocate de informaţie.
Destinul oricări Forme Materiale se sprijină pe aceste două dimensiuni ale Realităţii şi
depinde numai de zestrea respectivei Forme Materiale către care dintre ele va înclina mai mult,
sau căreia dintre ele a fost închinată de construcţia sa moştenită.
În cazul tuturor Formelor Materiale, care nu folosesc semnul ca instrument de
comunicare sau de informare, existenţa entităţilor inefabile circulante se percep la nivel de
individ, de unitate. Dacă vreţi, este o problemă a fiecărui individ, ceea ce, de fapt, este esenţa
însăşi a Devenirii.
Faptul că, fiecare individ are relaţii emoţionale intime, individuale cu momente ale
Realităţii, relaţii în urma cărora structura sa se reorganizează prin cunoaştere, reprezintă modul
prin care Materia caută să lărgească baza unicităţii formelor sale, pentru o cât mai complexă
Expanisune a Sinelui său.
Cunoşterea trebuie să fie neapărat o experienţă intimă, personală, individuală, din care să
rezulte o reorganizare a structurii Formei Materiale care să păstreze mereu unicitatea acesteia.
Iată de ce, reprezentarea emoţiei prin semn, într-o experienţă comună ce a facilitat comunicarea,
a impus posesia obiectului marcat.
Emoţia reprezentată prin semn a produs o experienţă nouă, şi anume posibilitatea unei
Forme Materiale de a se „oglindi” emoţional în afara sa, într-un obiect care altfel ar fi fost doar
un instrument folosit întâmplător. În momentul în care a avut loc transferul emoţional, marcat desemnul purtător de emoţie, obiectul a devenit parte a Formei Materiale. El nu a mai fost un
instrument adus de întâmplare, ci un depozitar al unui anumit nivel din emoţia omului, ca atare
trabuia să facă parte din fiinţă.
Posesia a reprezentat, în faza sa iniţială, asemeni personificării: recunoştinţă.
În cazul martorilor, care au receptat emoţia generată de semn, repetarea gestului de
marcare a unui alt obiect cu un semn copiat după forma celui iniţial, s-a făcut din dorinţa unui
transfer de emoţie, care să confere noului obiect forţa primului. În cazl acesta, posesia a
însemnat speranţă.
În sfârşit, în cazul vizitatorilor, caz în care legăturile emoţionale cu semnul erau cele mai
slabe, copierea semnului pe un obiect a deschis cale propriei mistici. Nefiind legaţi printr-o
legătură emoţională directă cu semnul copiat, ei au conferit propria lor semnificaţie, creând o
mistică în care emoţia avea altă funcţie decât cea iniţială. Din aceste motive, în cazul lor, posesia
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 365/394
induce o funcţie comunitară: avuţia, funcţie prin care se putea accede la grupul celor care
folosesc unelte-arme însemnate.
Pornind de la aceste trei dimensiuni iniţiale ale posesiei, se pot eşafoda o mulţime de
scenarii despre evoluţia spiritului de posesie. Ceea ce rămâne important, însă, este doar faptul că
semnul, prin personificre şi posesie, a contribuit din plin la extragerea omului din categoria
celorlalte Forme Materiale ale Materiei.
Desigur, ar trebui să ne manifestăm mândria şi să proclamăm că, omul a fost „ales”
pentru această operaţiune, că datorită calităţilor sale speciale, şi prin eforturile conştiente a
izbutit să se desprindă din mulţimea celorlalte forme şi să acceadă la un destin special. Toate
aceste afirmaţii fac parte din manifestarea aroganţei care ne orbeşte de cele mai multe ori, şi ne
îndepărtează de esenţa problemelor.
De fapt, nu cred sub nici un chip că a fost un privilegiu, ci doar evoluţia firească spre
lipsa de scop a condiţilor Realităţii; evoluţie care a impus, la un moment dat, apariţia unui astfel
de moment. Aşa cum nu cred că este vorba de destin, care ar presupune că cineva, sau ceva ne-a
programat evoluţia. Nimic din ceea ce se petrece în Univers nu se face cu un scop, ci în virtutea
unei totale lipse de scop. Scopul este un lux pe care Universul şi Materia nu şi-l pot permite, dacă
nu cumva li s-a urât cu veşnicia, cu nemurirea, cu Dezmărginirea.
Despre scop putem vorbi în ceea ce ne priveşte. Şi asta la nivel de individ, iar până acum
ceva timp istoric în urmă, şi despre anumite comunităţii, pentru că la momentul în care scriu
aceste rânduri, scopul a devenit doar o dimensiune a individului şi a unor mici colectivităţii.Comunităţile au pierdut capacitatea de a emite şi gestiona scopuri, datorită modelelor
administrative promovate, modele care generează şi propagă atât de multă confuzie încât totul
sfârşeşte prin emiterea de modificări ale modificărilor până şa nivelul în care nimic nu mai poate
fi gestionat coerent. Putem afirma ca avem de-a face cu un alt paradis pierdut, dacă ne gândim la
forţa scopului ce stabilea relaţiile administrative în comunităţile din illo tempore. Sistemele
roman, grec, veneţian, maya, inca ar fi doar exemplele cele mai la îndemână.
Societatea umană tinde din ce în ce mai mult spre manifestarea unei anume lipse de
scop. Dar nu cumva să exclamaţi : Ce bine! , pentru că în cazul individului ca şi a comunităţilor,
lipsa de scop este o modalitate de sinucidere lentă.
Dar astea sunt alte probleme, care nu pot fi abordate de o minte limitată ca a mea. E o
temă pentru cei care s-au dedicat, cu trup şi capacităţi, destonicei activităţi de salvare a
umanităţii, şi care, noapte şi zi, stau în slujba scopului nobil de a calcula căile Domnului.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 366/394
Nu pot decât să le urez succes şi să-i asigur, că personal nu mai apuc ziua triumfului,
pentru că întâlnirea mea cu Doamna-în-Negru este programată ceva mai curând.
Creaţia
Nu mă pot abţine să nu încep acest capitol cu un poem al lui Baudelaire, care mi se pare
să caracterizeze strălucit starea ce există înaintea creaţiei, şi care nu devine nici de cum o copie a
realităţii, aşa cum clamează ideologii „artelor moderne”
„ Înger al bucuriei, ştii groaza ce sfâşie,
Ruşinea, remuşcarea, urâtul, greul chin,
Şi spaimele tiptile ce-n crude nopţi ne vin
Strângând în gheare inimi ca ghemul de hârtie?
Înger al bucuriei, ştii groaza ce sfâşie?
Înger al bunătăţii, cunoşti ce e urgia,
Şi pumnii strânşi în umbră şi-al lacrimei amar,
Când răzbunarea-n trâmbiţi sunând ca un corsar
Al gândurilor noastre, şi-arată vitejia?
Înger al bunătăţii, cunoşti ce e urgia?
Înger al sănătăţii, cunoşti ce e lingoarea,Când dibuind pereţii prin searbădul spital,
Vezi surghiuniţii, paşii târându-şi fără hal,
Şi tremurând din buze, cum rar mai cată zarea?
Înger al sănătăţii, cunoşti ce e lingoarea?
Înger al frumuseţii, ştii feţele zbârcite,
Şi groaza bătrâneţii şi zbuciumul cumplit
De-a mai citi în ochii ce cu-ochii i-am sorbit, Dezgustu-ascuns că-atâtea iubiri au fost jertfite?
Înger al frumuseţii, ştii feţele zbârcite?
Înger al fericirii, luminii şi-ncântării,
Şi David sănătatea ţi-ar fi cerut murind
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 367/394
Puterilor din trupu-ţi de farmec izbucnind;
Dar eu îţi cer doar ruga ce-am dat-o iar uitării,
Înger al fericirii, luminii şi-ncântării.”
Icoana Sublimului ce vibrează puternic, care degajă o stare ce poate fi confundată cu
suferinţa, dar nu este chiar suferinţă, care este în firea tuturor lucrurilor în care sălăşluieşte, acolo
unde induce energii modelatoare, icoana aceasta sunt sigur, doar singur semnul o poate aduce la
capacitatea de a-şi comunica emoţiile conţinute.
Emoţiile conţinute, sunt fără formă, şi de aceea perceptibile doar la nivel subtil,
metafizic; sunt în afara informaţiei, de aceea pot produce cunoaştere; sunt un nivel al
inefabilului, de aceea vor rămâne mereu în armonie cu întregul Materiei şi vor produce evoluţia
ei, iar ele se vor transmite de la un nivel la altul, de la o formă la alta, îmbogăţindu-se mereu.
Această formă a Sublimului, pe care Baudelaire a cuprins-o în poemul său Retrăire, îşi
are originea în îndepărtatul semn făcut pe unealta sa de un zgâriaci lăudăros, într-un moment al
vieţii sale în care emoţia l-a copleşit într-atât, încât a trebuit s-o întrupeze, să-i dea formă, s-o
personifice.
Tot ceea ce s-a întâmplat după aceea este un joc al dualităţii creator-epigon, joc de care o
să mă ocup ceva mai jos.
Important este că momentul personificării emoţiei şi translării ei într-un semn îl denumim
astăzi: creaţie, şi multă vreme ea a ocupat, în mod declarat, un loc foarte important în existenţa
noastră, a oamenilor.Şi acum ocupă un loc teribil de important, doar că sensul ei profund este ascuns de
bălăriile pe care Informaţia le prăvăleşte asupra noastră şi astfel ne sunt ascunse calităţi ale
valorilor morale. Am ajuns să vorbim despre valorile morale ca despre noţiuni atât de abstracte
încât simţim cum ele se pierd într-un trecut neguros, pe care, cu cât înaintăm spre viitor, cu atât
este mai greu să mai avem vreo legătură cu el. Imaginea omul dominat de valorile morale, mai
mult decât de cele comunitare, sociale, este atât de greu de conceput, încât pare a fi la fel de
misterioasă ca şi cea lumii dinozaurilor.
Calitatea unui om este egala calităţii emoţiilor care-i produc cunoaştere, care-l
modelează. Acest proces nu este unul raţional, nu se întâmplă din voinţa noastră, decât într-o
mică proporţie, restul este rezultatul calităţii fluxului emoţional pe care structura noastră este în
stare să-l perceapă, cu care poate intra în rezonanţă.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 368/394
Acest flux este însă produsul unei sume de factori conjuncturali pe care starea de
dezechilibru din propria noastră structură materială îi provoacă, şi care într-o proporţie
covârşitoare ne sunt exteriori.
Este un joc al Devenirii, care caută mereu să obţină Unicitatea şi de aceea nu va facilita
niciodată existenţa a două conjuncturi identice, dar nici două stări de dezechilibru cu aceeaşi
motivaţie obiectivă.
Când vorbim despre influenţa mediului, de cele mai multe ori la asta ne gândim, doar că,
pe măsură ce transformăm valorile morale în noţiuni tot mai elastice şi mai prietenoase, mai uşor
suportabile, imaginea despre mediu devine alta. Una falsă, generatoare a unor emoţii pe măsură,
care modelază conform calităţilor lor. În lumea modernă regula sistemului tinde să înlocuiască
ordinea moralei, şi este mult mai simplu să respecţi regulile unui protocol social decât să te supui
judecţii valorilor morale.
Iată de ce şi regula creaţiei este împinsă către un teritoriu care nu-i aparţine, pentru că
opera desprinsă dintr-un act de creaţie este profund morală - de cele mai multe ori independent
de voinţa şi profilul autorului - şi nici vorbă să aibă un conţinut social, comunitar. O operă este
aidoma oglinzii, te ajută să vezi ceea ce, de regulă, există dar nu este vizibil din unghiul tău de
vedere, şi tocmai de aceea pare a fi o imitare. Doar pare.
Ea este un act din care se obţine o operă, un produs cultural, iar acesta, chiar dacă îl
numim produs nu poate fi supus regulilor economice. Produsul cultural nu este un produs de
marketing, este o motivaţie pentru crearea unui mecanism de marketing care ar trebui, în primulrând, să vegheze asupra integrităţii depline a acestuia. A integrităţii sistemului său de valori
morale în primul rând.
Rezultatul unei astfel de evoluţii nu este unul surpinzător, ci doar unul firesc, dar izbitor
pentru cei care au păstrat o anumită calitate a legăturilor cu valorile morale.
O valore morală nu este o condiţie care poate fi negociată, ea trebuie atinsă pentru a fi
asimilată. Este musai să te supui procesului teribil de dificil de a ţi-o asuma, dar greul începe
abia după aceea, pentru că, o valoare morală este neîngăduitoare, este tiranică, este
neînduplecată, şi astfel apare posibilitatea ca între tine şi cei care mimează valoarea morală să
apară un conflict ireconciliabil.
Asta, dacă este să vorbim despre relaţiile comunitare, pentru că în ceea ce priveşte
armonia cu Materia, valoarea morală asigură accesul tău la acest proces şi, încetul cu încetul te
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 369/394
vei simţi din ce în ce mai aproape de esenţa ta personală, vei simţi că devii capabil să rezonezi cu
vibraţii care îţi ordonează cunoaşterea, provocând o armonizare a elementelor strucutrii tale.
Sună destul de esoteric ceea ce afirm în aceste rânduri, şi de neinteresant, în acelaşi timp.
Doar că, mintea mea este acum preocupată să încerce a pătrunde un anume mecanism; că e
interesant sau nu, că reprezintă un adevăr sau nu, că are valoare sau nu, nu mă frământă.
Creaţia a fost cea care a contribuit, şi contribuie încă – va contribui, de altfel mereu, atâta
vreme cât omenirea va exista ca Formă Materială – la coeziunea spiritului comunitar. Acest spirit
nu este o invenţie a speciei noastre, dar semnul a fost cel care i-a schimbat radical capacitatea de
modelare a calităţii propriei coeziuni, prin cele două dimensiuni pe care le-a impus:
personificarea şi posesiunea.
Prima legătură, creată prin semn, între om şi un obiect personificat astfel, a fost, în fapt,
primul act de creaţie născut în Univers. Desigur, ve-ţi spune - amendând aroganţa mea aparentă:
dar tot ceea ce s-a întâmplat până la apariţia omului au fost lungi serii de acte de creaţie; omul
însuşi este rezultatul unui act de creaţie.
Eu rămân, însă, la erezia mea care îmi impune să cred că: tot ce s-a întâmplat până la
apariţia semnului a fost rezultatul mutaţiei, accidentului, al jocului pe care Deveirea îl practică
pentru ca Sinele Materiei să Devină continuu, altminteri Expansiunea în Sine s-ar opri la un
anumit moment dat, pentru că însuşi acest Sine ar deveni limitat.
Mutaţia nu este un act de creaţie ci unul de Dezmărginire, de deschidere spre evoluţie a
unei noi forme a lanţului cauzal. Ea, mutaţia, ordonează un transfer de informaţii spre o altăcalitate, mai propice manifestărilor oportuniste, spre deosebire de creaţie, care transmite o anume
matrice emoţională producătoare de cunoaştere şi care tinde să modifice momentul de Realitate.
Tot, dar absolut tot, până la apariţia semnului a fost rezultatul tendinţei de Dezmărginire a
Materiei, care a impus mutaţia, accidentul ca mijloc de diversificare a căilor Expansiunii şi de
perfecţionare a modalităţilor oportuniste.
Energia s-a propagat, şi se propagă, se va propaga, după reguli pe care, în anumite
proporţii, ni le explică fizica quantică. Ea circulă în întreg Uiversul, asigurând coeziunea
Materiei, asigură existenţa acesteia în întregul ei.
Nu însemană ca, dacă noi suntem limitaţi şi nu putem percepe ÎNTREGUL, acesta nu
există şi nu se manifestă după legile sale, legi la care noi nu trebuie să avem acces, nu este firesc
să avem acces.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 370/394
Tocmai pentru a asigura coeziunea care reglează mecanismul Dezmărginirii, informaţia
este responsabilă în totalitate cu lipsa de creativitate a Formelor Materiale. Creaţia presupune
dezordine, presupune abateri de la lanţul cauză-efect, modificări ale momentului de Realitate,
presupune momente de Dezmărginire care tind să aducă modificări substanţiale care să se opună
manifestărilor oportuniste aflate în acţiune, pur şi simplu să le anuleze anumite calităţi care
întreţin lipsa-de-creaţie.
Paradoxal însă, în virtutea reguli antinomiilor, ce se află la baza Devenirii, acestea sunt
cele care proporţionează sensurile: ca atare lipsa-de-creaţie presupune şi creaţia.
Dacă ar fi să-l ascultăm pe Aristotel, imitaţia este meanismul creaţiei: „ În general
vorbind, două sunt cauzele ce par a fi dat naştere poeziei, amândouă cauze fireşti.
Una e darul înnascut al imitaţiei, sădit în om din vremea copilăriei ( lucru care-l şi
deosebeşte de restul vieţuitoarelor, dintre toate el fiind cel mai priceput ă imite şi cele dintîi
cunoştinţe venindu-i pe cale imitaţiei) iar plăcere pe car o dau imitaţiile e şi ea resimţită de
toţi.”, afirmă el în Poetica.
Numai că, cercetările recente al biologilor au demonstrat că imitaţia stă la baza procesului
de învăţare la toate speciile existente pe draga noastră planetă şi, probabil, în întregul Materiei.
Ceea ce înseamnă că imitarea nu este o dimensiune a creaţiei, ci a informării, ea având, desigur,
un rol foarte important aşa după cum vom vedea ceva mai încolo.
Imitarea presupune, într-un grad foarte ridicat, păstrarea unei anumite ordini prestabilite,
existente, deci nu implică dezordinea care este dimensiunea fundamentală a creaţiei. Ca atare eaeste extrem de permisivă, contribuind astfel la răspândirea cu mare uşurinţă a informaţiilor în
interiorul unei comunităţi, sau între comunităţi. Tot Aristotel spune mai departe: „ Darul imitaţei
fiind prin urmare în firea fiecăruia, şi la fel şi darul armoniei şi al ritmului (se vede bine că
măsurile sunt simple împărţiri a ritmurilor), cei dintâi înzestraţi pentru aşa ceva, desăvârşindu-
şi puţin câte puţin improvizaţiile, au dat naştere poeziei.” Putem înţelege, mai degrabă că avem
de-a face cu un model prin care informaţiile sunt făcute cunoscute, răspândite. Nu cred că ar fi
teribil de deplasat dacă aş afirma că poezia, în forma pe care ne-o descrie Aristotel, a generat
tendinţe ce mai târziu s-au transformat în gazetăria de astăzi. Asta demonstrând, o dată în plus,
că imitaţia comportă şi induce – în cursul ei - abateri ce, într-un târziu, nu mai au nici o legătura
cu creaţia, cu actul original. Dar totul se întâmplă pe nesimţite, fiecare nou gest adăugat de
imitaţie, şi care modifică sensul original al creaţiei, îndepărtează produsul rezultat de creaţie şi-l
apropie de informare, descărcându-l de emoţie, ordonându-l, supunându-l regulii.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 371/394
Un act de creaţie este cu desăvârşire sincer, încărcând produsul rezultat cu întregul bagaj
de emoţii specifice autorului, care este o structură unică, irepetabilă, şi de aceea un astfel de act
este profund dez-ordonat. Este pur şi simplu o abatere de la ordine. El nu se poate raporta la
structura de reguli existente, el neagă această structură, modificând-o substanţial, distrugând-o în
mare parte, fapt care ilustrează cu prisosinţă – la altă scară - mecanismul mutaţiei în lanţul cauză-
efect.
Doar că, mutaţia nu este egala creaţiei.
Cea dintâi dez-ordonează o strucutură preparând-o să gestioneze energiile prin
intermediul unor funcţii atavice pe care le modifică, le adaptează noului scop, dar ele sunt deja
existente în setul informaţional, rod al unui proces evolutiv care plasează respectiva Formă
Materială într-un anume nivel al evoluţiei: „ Pentru a explicita evoluţia de nivel, să ne imaginăm
că un organism trăieşte într-o ambianţă obiectivă, în raporturi reactive cu momentele şi
aspectele A, B, C, D. Să presupunem că la un anumit moment dat ambianţa vieţuitoarei se
dilată, îmbogăţindu-i peisajul cu aspectele M, N, O, P. Pentru vieţuitoare, împrejurarea ar putea
să devină un prilej pentru a sălta la un nou nivel de organizare. Vieţuitoarea, despre care
vorbeşte Lucian Blaga, se poate, fie adapta modificându-şi propriile calităţi, fie îşi poate
modifica generaţiile de urmaşi imprimând în codul său genetic informaţii importante despre
ambientul modificat. Aceste informaţii vor crea funcţii specifice, aceste funcţii vor avea
capacitatea de a prelua energiile modelatoare şi vor permite cunoaşterea într-o nouă calitate.
Cea de-a doua imprimă funcţii noi, exterioare unei structuri, modificându-i sensul, modulde funcţionare, cerându-i să se adapteze la condiţii sever străine de sensul său original, dez-
ordonând-o în felul acesta, extrăgând-o din lanţul cauză-efect, dar şi deturnând-o de la scopul său
iniţial. Dacă vreţi creaţia este un: „adevăr care nu există prin el însuşi.”, ci doar printr-o stare
evoluată a energiei, pe care îndeobşte o numim emoţie, şi care este modelatoare, singulară,
personalizată, intimă, producând astfel cunoaştere.
Nici o Formă Materială nu ştie când şi cum anume cunoaşte, ea poate doar să constate că
i-a fost deschis accesul la anumite stări sau înţelesuri, ascunse şi străine până în clipa aceea. Dacă
acest proces ar fi permis informaţiei, starea omenirii – de exemplu – ar fi cu totul alta; ca de
altfel starea întregii lumi de Forme Materiale. Din nefericire, informaţia este o stare post-
cunoaştere şi post-creaţie, o stare care nu poate decât să contribuie la adaptarea oportunistă la
ceea ce Lucian Blaga numea „momentele şi aspectele” unui ansamblu de elemente ale unui
mediu.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 372/394
Creaţia nu poate fi un act obişnuit, ordinar, ea nu se poate întâmpla cu uşurinţă şi
frecvent. Iată motivul pentru care nu poate fi împlinită de fitecine, oricât de mult efort s-ar
depune, oricât de multă strădanie şi stăruinţă ar fi implicată.
Pentru a putea lua fiinţă, actul creaţiei trebuie să beneficieze de o strucutră anume, care a
fost preparată de-a lungul evoluţiei şi care are capacitatea de a rezona la calităţile deosebit de
subtile ale fluxului emoţional. Odată acest proces împlinit, şi actul creaţiei săvârşit, în Univers
apar noi dimensiuni ale Sineului Materiei, care dimensiuni vor trebui puse în circulaţie şi
asimilate de întreaga Materie. Urmează un proces îndelungat şi minuţios de asimilare, de
remodelare a tuturor aspectelor Sinelui, proces în care este preparată fiecare structură şi adusă la
capacitatea, ori de a produce un act mutaţional, ori de a participa la asimilarea acestuia. Creaţia,
într-o nouă a sa formă, nu se poate produce decât în momentul în care ultimul act mutaţional a
fost asimilat în întregimea Materiei şi formele sale sunt pregătite să participe la o nouă creaţie.
Să nu vă imaginaţi nici o clipă că vorbim despre fapte mirobolante, despre acte de creaţie
care cuprind ca o vâlvătaie Universul, despre minuni, sau miracole cosmice.
În Univers, aşa ceva nu se întâmplă, totul este manifestarea Subtilului şi se petrece cu
discreţie, pe nesimţite, dar şi fără putinţa de a nu fi săvârşit.
Fiecare Formă Materială este cuprinsă într-un astfel de proces, de aceea cunoaşterea nu
poate fi un proces conştient, definit, aşa cum este informarea. Cunoaşterea este forma prin care
Inefabilul produce schimbările sale subtile în Cosmos, pentru a păstra condiţia Dezmărginirii.
„ Luaţi sistemul de imagini numit lume materială. Corpul nostru este una dintre ele. În jurul ei se organizează reprezentarea, adică eventuala sa influenţă asupra celorlalte imagini. În
ea se produce afectul, adică efortul său actual asupra ei înseşi. În fond, aceasta este diferenţa pe
care fiecare dintre noi o stabileşte în mod natural, spontan, între o imagine şi o senzaţie. Când
spunem că o imagine există în afara noastră, înţelegem prin asta că ea este exterioară corpului
nostru. Când vorbim despre senzaţie ca depre o stare interioară, vrem de fapt să spunem că ea
se iveşte din corpul nostru. Din acestă cauză susţinem că totalitatea imaginilor percepute
subzistă, chir şi atunci când corpul nostru dispare; dar nu putem suprima corpul nostru fără a
face să dispară senzaţiile.” Cred că tabloul acesta descris de Henri Bergson este destul de
sugestiv pentru a înţelege modul în care nimic din ceea ce există în Cosmos nu este izolat,
separat, indepenent, ba dimpotrivă totul se supune unei cauzalităţi ce presupune un joc al
apariţiilor şi dispariţiilor.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 373/394
Iată de ce, creaţia este un porces deosebit de subtil şi de sensibil, care se induce în toate
nivelele cosmice, vibraţiile sale rezonând dinspre Inefabil spre Inefabil. Sau dacă vreţi, de la
nivelul celui mai subtil microcosmos, spre cel al celui mai de neimaginat macrocosmos. În
oricare dintre sensurile acestor dimensiuni se regăseşte Inefabilul, mereu capabil să întreţină
Materia în forme, ce sunt în stare să genereze continuu dimensiuni pentru o expansiune fără
sfârşit a Sinelui ei.
Putem afirma că acesta este motivul esenţial pentru care Formele Materiele trebuie să fie
limitate şi perisabile, numai astfel fiind în stare să întreţină un proces ce presupune că Totul
trebuie să existe pentru ca Nimic să poată exista. Am spus nimic pentru că sună tare frumos din
punct de vedere retoric, al stilului, dar, în fapt mă gîndeam la Virtualitate, la Inefabil, la Haos, în
ultimă instanţă.
Tot ce afirm eu aici pare obscur şi mistic, dar tocmai despre mistică vreau să vă vorbesc.
Pentru că, în sine, creaţia – în orice nivel şi mod de organizare ar fi - propune întotdeauna o nouă
mistică, ea încearcă să modifice starea metafizicii unei Realităţii a unui moment, pentru a o
adapta la ea însăşi, dar şi de a o modifica în acelaşi timp. Aceasta fiind regula fundamentală prin
care Sinele Materiei devine un nou Sine, fără să-şi piardă fiinţa. Ori pentru a se putea produce un
asemenea proces, este nevoie ca energia să releve noi momente subtile ale Inefabilului, prin
asimilarea cărora acesta determină Uiversul să rămână, în acelaşi timp, un UNU unitar, dar şi un
MULTIPLU ale cărui determinări produc o continua expansiune în Sinele Materiei.
Desigur, pot fi bănuit de obrăznice şi de aroganţă, pentru că afirm faptul că în celelaltenivel ale Materiei se produce nu un act de creaţie ci unul mutaţional. Dar sunt convins că şi
creaţia are nevoie de un proces evolutiv, proces care presupune mai multe nivele şi mai multe
forme de manifestare.
Spun că actul creaţie este specific omului pentru că o astfel de calitate a energiei ca cea
cuprinsă în emoţie nu cunosc să mai fie prezent în vreo alt fel de Formă Materială. Nu vreau să
spun nicidecum că nu mai există Forme Materiale care să cunoscă emoţia, dar nu într-o astfel de
calitate. Că ea produce cunoaştere şi la alte nivele asta e limpede şi observabil, dar şi emoţia şi
cunoaşterea rămân în afara comunicării. Ori, creaţia aşa cum se întâmplă ea în omenire,
presupune în primul rând comunicare, adică transferul emoţional de la o entitate la alta, ca un
proces prin care poate fi indus un anumit nivel dintr-un moment al cunoaşterii deja consumat. Şi
asta face deosebirea creaţiei de alte forme ale evoluţiei energetice, şi astfel modul în care energia
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 374/394
orgnaizează masa evoluează mult mai rapid, mai spectaculos, dar, în acelaşi timp şi mai
periculos.
Asemeni ucenicului vrăjitor, omul poate scăpa de sub control acest proces – lucru care s-
a întâmplat de mai multe ori de-a lungul istoriei -, iar consecinţele nu sunt previzibile.
Odinioară se manifesta teribil de multă grijă pentru modul în care erau manipulate
procesele cunoaşterii, dar şi fructele obţinute. Să nu mai vorbim că se acorda o atenţie
minuţioasă misticii presupusă de aceste procese, care era întoarsă pe toate feţele şi care era
detaliată în protocoale ce cuprindeau teste elaborate cu acribie.
Pe măsură ce societatea umană devine mai liberală, această preocupare pentru acurateţea
selecţei dispare, nu mai interesează calitatea profilului moral, sunt justificate, cu din ce în ce mai
multă largheţe, atitudini care odinioară ar fi stârnit reacţii extrem de dure. Mă rog, în genereal
putem vorbi despre a anume inconştienţă ce maculează zona de adâncă responsabilitate a creaţiei
şi a cunoaşterii, pentru că sunt eliberate cantităţi enorme de informaţii calpe ce răvăşesc strucutra
de valori morale, şi modifică sensurile.
Nu judec, ci doar încerc să descriu un traseu
De asemeni, nu neg că toate cunoştinţele mele sunt firave, nu neg că mi-e greu să înţeleg
multe dintre mecanismele emoţiilor semenilor mei, darămite să înţeleg dacă, şi cum, se manifestă
emoţia în alte Forme Materiale. Iată de ce rămân la acestă afirmaţie: plecând de la starea
Inefabilă, energia evoluează în strânsă legătură cu modul de organizare a masei în Forme
Materiale şi, prcurgând diferitele nivele, ajunge în starea sa cea mai evoluată: emoţia.Cu alte cuvinte, energia despre care vorbim mereu ca despre o entitate imuabilă, lipsită de
dimensiuni şi de evoluţie, ce pune umărul la forfota din Univers, este se pare la fel de supusă
măsurătorilor ca orice calitate a materiei. Că noi nu am găsit încă instrumente pentru înţelegere,
analiză şi qunatificare este o altă problemă.
Până la apariţia semnului, emoţia a produs cunoaşterea ca pe un proces strict individual,
intim, care stătea şi stă la baza diferenţierilor dintre variabilele unei matrici de Forme Materiale
şi le conferea uicitatea. Odată cu apariţia acestuia – a semnului - s-a născut comunicarea, şi un
anumit conţinut de emoţie a putut fi transferat unui/unor alt/alte variabile.
Abia acest fapt popate di considerat o caracteristică diferenţiată a omului, singura ce
poate produce un transfer de cunoaştere şi în alt mod decât prin contactul nemijlocit cu
evenimentul, cu întâmplarea, cu accidentul, cu faptul producător de emoţie modelatoare.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 375/394
Acesta este motivul pentru care nu pot fi de acord cu Aristotel în afirmaţia sa că imitarea
produce creaţie. Pornind de la acest fals, care s-a rafinat odată cu trecerea timpului, lumea
creativă de azi este plină de tendinţe găunoase în a imita, uneori până la derizoriu, realitatea
comunitară, socială. Rezultatele sunt o exacerbare a circulaţiei informaţiei în detrimentul emoţiei
şi distrugerea totală a misticii care ar trebui să însoţească un act al cunoaşterii. Noi, oamenii
contemporaneităţii, nu mai suntem preocupaţi de fel de nuanaţele misticii, de rafinamentul
metafizic, totul a fost catalogat, introdus într-un protocol şi transformat într-o schematică listă cu
instrucţiuni de folosire. Nuanţa a murit, trăiască categoria, sortul, grupa! Unu devine o pluralitate
nedefinită, ce cuprinde nu mulţimile fireşti ale conţinutului său, ci o diversitate de categorii
înghesuite statistic în fiinţa sa.
Lumea noastră de astăzi înţelege, dar nu se emoţionează; ştie, dar nu cunoaşte;
memorează, dar nu are ce uita; imită, dar nu crează.
Această credinţă a supremaţiei imitaţiei a distrus în bună măsură mistica actului de
creaţie. S-a dorit, şi se doreşte din ce în ce cu mai multă ardoare, ca actul creaţiei să fie golit de
mistică pentru „ a fi înţeles”, şi nu există prostie mai mare ca asta.
Creaţia nu are de ce să fie înţelească, nu trebuie să fie înţeleasă, ci doar să producă
emoţie modelatoare.
Creaţia este un porces de transfer al unui anume nivel emoţional care produce
cunoaştere, adică declanşează procesul de reorganizare structurală după o anume
metafizică conţinută în structura receptoare şi iniţiată de o stare de dezechilibru.În acest fapt nu este nimic de înţeles.
Înţelegerea apare abia după ce structura modificată de emoţie, intră în relaţie cu
elementele mediului său, declanşând mecanisme oportuniste. Relaţia dintre elementele de mediu
şi structura modificată prin emoţie, se modifică şi ea, şi asta face parte din procesul de
înţelegere.
Creaţia propune o nouă mistică, o nouă metafizică a unui moment al Realităţii, astfel
contribuind tocmai la negarea acelui moment al Realităţii şi la armonizarea cu tendinţele spre un
nou moment de Realitate, ce se va impune odată cu modificarea structurilor elementelor ce intră
în componenţa sa. Vorbim despre un proces extrem de volatil, de subtil care se produce la
nivelele cele mai intime ale conglomeratului de agregate ce reprezintă structura unei Forme
Materiale. Acest proces nu încetează niciodată, atâta timp cât structură funcţionează în
respectiva forma limitată de conglomeratul de agregate şi doar de ele. El, procesul acesta, are
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 376/394
menirea de a menţine funcţiile structurii într-o permanentă stare de adaptabilitate la momentele
instabile ale Realităţii. De la nivelul informării noastre oportuniste, ne este imposibil să sesizăm
subtilităţile proceselor ce se desfăşoară în continuă Devenire, în neîncetată instabilitate, şi care
au menirea de a ne menţine în stare de Realitate.
Tot ce se modifică, neagă.
Realitatea este cea mai instabilă formă de manifestare a Lumii Materiale şi nu
dimpotrivă.
Însăşi tendinţa oportunistă a unei Forme Materiale de a se suprapune pe un moment de
Realitate generează instabilitate.
Eu tot mai cred, că unica scăpare a omenirii din ghearele degenerării este eliberarea
creaţiei de sub imperiul imitării, readucerea ei la interesul pentru propria-i mistică, pentru
revelarea teritoriului metafizic ce facilitează naşterea momentelor de subtilă prefacere din şi spre
Inefabil. Doar astfel o vom putea lăsa să ajungă din nou să plămădească acea definită stare
modelatoare care să ne lărgească continuu cunoaşterea.
Creaţia şi mistica ei presupune atingerea unei zone de libertate, care propune cultivarea
unor calităţi fragile şi volatile: generozitate, iubire, altruism, entuziasm, credinţă etc. Şi toate
acestea stau la baza a două dimensiuni morale care se pierd cu o viteză îngrijorătoare: demnitatea
şi mândria.
Imitarea în schimb, fie ea chiar şi a unor momente de Realitate, închide de la început
orice demers în rigorile unei ordini prestabilite, care obligă la acceptarea conştientă a lipsei delibertate. Modelul impune propriile sale dimensiuni, pentru că tinde spre dominarea imitaţiei, dar
şi a imitatorului. In schimb, mistica unui act oarecare deschided căi spre nivele felurite ale
Inefabilului. Actul creator presupune un demers pentru iniţierea în modul cum poţi cuceri nivele
din Inefabil, aceasta fiind o modalitate prin care un autor poate dezvolta un relief metafizic din
care se va dezvolta, încetul cu încetul o operă, fie ea singulară, fie organizată în etape
existenţiale.
Pentru imitare nu exsită nimic nou sub soare, deoarece ea, imitarea este lipsită de
posibilitatea unui acces la metafizica faptului; pentru creaţie – în schimb - nu există decât
expresia noului, care, cu cât este mai subtil, cu atât este mai eliberator,; adică o călătorie mai
adâncă în teritoriul Inefabilului, a subtilului şi a Sublimului..
Creator şi Epigon
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 377/394
Primul om care şi-a însemnat unealta, care a scrijelit un semn, translând o anume
cantitate de emoţie spre personificarea unui obiect, a deschis larg poarta spre o nouă lume, plină
de varietăţi ale tehnicilor de transfer emoţional.
Transferul emoţiei, pentru a crea o relaţie de comunicare, nu se poate face decât printr-
un semn personificant, un semn încărcat cu emoţia creatorului, unul care să poarte o marcă
singulară ce delimitează un conţinut energetic unic ce s-a translat din fiinţa autorului în obiect.
Emoţiile reprezintă stări energetice unice, extrem de volatile, dar pe măsură de modelatoare.
Conţinutul translat este dependent de intensitatea emoţiei originale, cea care impune în
autor starea explozivă ce tinde spre a se defini, în exterior, într-o formă oarecare. Această formă
este semnul – de la cea mai simplă expresie, până la sistemul, sau sistemele ce formează un
limbaj. Traseul transformării semnului dintr-o simplă expresie în limbaj urmează itinerearul
complex şi instabil al evoluţiei relaţiilor comunitare. Un semn este nevoit să-şi dezvolte expresia,
s-o complice, s-o amănuţească în funcţie directă cu evoluţia complexităţii relaţiilor comunitare.
Mai mult chiar şi calitatea emoţiei transferate, sau existenţa acesteia depinde în totală
măsură de calitatea relaţiilor comunitare.
Iată de ce există comunităţi permisive pentru un climat al semnului personificant, al celui
purtător de emoţie, dar şi altele ce nu permit decât dezvoltarea semnului informaţional,
oportunist, cu funcţii de adaptare la un anume moment al mediului.
Diferenţa dintre climatul existent în primele momente ale existenţei semnului purtător de
emoţie şi cele ce s-au dezvoltat ulterior sunt deosebit de mari. La începuturile sale semnul purtător de emoţie genera o mistică la care aveau acces un număr mare, dacă nu toţi comunitarii.
Atât autorul cât şi martorii, sau vizitatorii se raportau la o aceeaşi mistică, iar relieful metafizic
desemnat de semn era comun, ceea ce permitea un grad dezvoltat de accesibilitate al tuturor
comunitarilor.
Pe măsură ce semnul se dezvoltă în expresii, apare nevoia unor nivele iniţiatice care să
genereze reprezentări ce fac savoarea unui anume cerc limitat de beneficiari. S-a vorbit şi se
vorbeşte în continuare despre sisteme esoterice care necesită o iniţiere temeinică, tainică,
revelatorie. Cel mai adesea s-a vorbit despre secretele unor construcţii cum ar piramidele, sau
catedralele gotice, despre proceduri iniţiatice în diferite practici religioase sau filosofice, despre
„literatura secretă”, despre „cărţile interzise”, opere ce ar conţine secrete răvăşitoare şi care ar fi
ţinute sub un obroc sever. Doar că, toate aceste opere sau tehnici sunt organizări ale nivelelor de
iniţiere, iar accesul la fiecare nivel se face nu după decodarea unor cifruri complicate, ci după
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 378/394
capacitatea receptorului de a pătrunde sensul fiecărui nivel. Cifrul nu stă niciodată la autor, ci la
receptor, mecanism valabil pentru oricare gen de operă. Dar este tot atât de adevărat, că fiecare
receptor poate fi scutit de multă trudă, de eşecuri repetate şi de efort, dacă ar posibilitatea ca
cineva să-l iniţieze într-un anume protocol. Cum este la fel de adevărat că, în forate multe cazuri,
iniţierea nu slujeşte la nimic, dacă ucenicul nu are calităţile trebuincioase, şi spre exemplificare
stau mărturie numeroasele morţi accidentale ale alchimiştilor începători.
Pe măsură ce semnul purtător de emoţie respectă condiţiile evoluţiei comunitare, el se
încarcă cu nivele mistice difuze, nivele care solicită o atenţie anume, dar şi o iniţiere, adică un
contact prealabil cu alte semne ce au dat naştere unui conţinut capabil să impună şi să întreţină
traseul respectivei iniţieri
Astfel, traseul semnului purtător de emoţie, de la momentul de semn-opera prima, până la
operele deosebit de complexe, organizate pe structuri şi nivele de limbaj şi semne, a trebuit să se
supună unui porces extrem de interesant întreţinut de relaţia creator-epigoni.
Caracterul esoteric al operei este conferit acesteia de către mistica generatoare de emoţii,
mistică ce se naşte din starea de dezechilibru pe care creatorul o traversează la momentul naşterii
acesteia. Chiar dacă, sau mai ales dacă, procesul de elaborarea al unei opere este îndelungat şi
chinuitor, mistica ce va fi conţinută va genera emoţii deosebit de complexe, emoţii care au
nevoie, spre a se transfera, de o anume calitate a dezechilibrului receptorului.
Nivelul emoţional transferat este cu totul dependent de profunzimea dezechilibrului
apărut în structura receptorului, iar procesul de remodelare indus este mai radical sau mai potolit,tot în funcţie de starea de dezechilibru a acestuia.
Este evident că un receptor, cu cât cunoaşte o stare de dezechilibru emoţional mai
puternică, cu atât va tinde să atingă gradul cel mai ridicat de transfer din operă , putem spune că
acesta râvneşte la un transfer în totalitate a emoţiei, ceea ce este cu desăvârşire imposibil având
în vedere unicitatea acesteia.
Important însă este faptul că, emoţia transferată, indiferent de calitatea şi intensitatea ei,
va avea un rol în remodelarea structurii receptorului, în a lărgi accesul la cunoaştere şi a
contribui la actele de modificare a momentului de Realitate.
Aşezaţi într-o piramidă a stărilor de dezechilibru, numărul celor care vor face – dinspre
operă spre propria structură - transferuri emoţionale din ce în ce mai reduse, cresc înspre baza
acesteia, şi se constituie într-o masă care impune o atitudine diferită.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 379/394
Cu cât mistica degajată de structura unei opere este mai profundă, mai apropiată de
Inefabil, cu cât ea conţine un grad de virtualitate mai mare, cu atât va impune o metafizică greu
de accesat, pentru că manifestarea cosmică a unei astfel de metafizici are nevoie de noi calităţi,
ce presupun o Realitate modificată.
Se impune ca momentul de Realitate, ce conţine şi structurile de Forme Materiale ce
resimt o anume stare de dezechilibru emoţional, să fie negat, să se tindă spre modificarea sa,
pentru a atinge un nou nivel de Dezmărginire. Cu alte cuvinte, conţinutul emoţional al unei
opere, cu cât este mai apropiat de Inefabil, cu atât este mai greu de transferat într-o cantitate
revelatorie, de către contemporanii acesteia. Este nevoie de efortul unui anume număr de
epigoni, care să faciliteze transferul unor nivele emoţionale din conţinutul operei către un număr
tot mai mare de receptori. Pe măsură ce aceste nivele sunt asimilate de către receptori, Realitatea
se modifică şi, pe nesimţite conţinutul emoţional specific al operei – fără să fie atinsă
integralitatea – devine permisiv. Iată de ce nu putem stabili date istorice precise care să ateste
momentul în care opera s-a revelat unui, sau unor receptori. Procesul este îndelungat şi minuţios,
acţiunea epigonilor porneşte de la periferia conţinutului emoţional, tinzând spre miezul acestuia,
spre mistica sa.
Starea de asimilare este dependentă de cunoaştere, iar cunoaşterea este un porces
dependent, la rândul său, de evoluţia emoţiei. Noi obişnunim să vorbim îndeobşte despre
cunoştere, definind de fapt un proces de informare, sau punând un semn de egalitate între cei doi
termeni, ceea ce este profund greşit.Cunoaşterea, repet, nu are nici o legătură cu informarea, ea reprezintă un proces subtil, în
care emoţia ne remodelează structura materială pentru a ne armoniza cu starea momentului de
Realitate. Asta nu înseamnă că putem vorbi despre cunoaştere ca despre un proces desprins de
materialitate. Ea este un proces material, un proces care modelează materia specifică ce este
cuprinsă în structura formei ce suntem.
Iată de ce, nivelul misticii unei opere este acela care stabileşte nivelul emoţiei
transferabile, dar intensitatea şi dimensiunile transferului depind de dezechilibrul emoţional al
receptorului, şi de acest dezechilibru depinde, în mod direct, procesul cunoaşterii.
Acest mecanism are doi termeni foarte activi: pe de o parte creatorul, cel care dă o formă
cosmică Inefabilului; iar pe de altă parte, epigonul, cel care nu are acces la întregul metafizic al
operei, dar care, pornind de la un nivel ale acesteia, tinde spre o metafizică - să spunem aşa –
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 380/394
mai accesibilă, cu un grad de organizare cosmică mult mai mare, deci cu un nivel de oportunism
corespunzător.
Epigonul nu poate accede la întreaga metafizică a unei opere, ci doar la anumite paliere
ale ei, paliere care devin pentru el surse ale unei construcţii cu un grad foarte mare de informare.
Un epigon este un factor care facilitează circulaţia informaţiei într-un grad multa mai mare decât
cea a emoţiei. Cu cât epigonul este mai strâns legat de informaţie, cu atât el se îndepărtează de
posibilitatea de a înfăptui o operă. Relaţia sa oportunistă cu momentul de Realitate îi oferă
posibilitatea de a reliza un produs şi nu o operă. Cu cât produsul este rezultatul unor expresii ale
oportunismului, cu atât el va fi mai lipsit de mistică şi deci mai departe de calitatea de operă. Cu
cât acesta – produsul – se încarcă de un conţinut emoţional, cu atât va putea accede la condiţia de
operă, sau va putea să faciliteaze apariţia unor alte produse care să se apropie de acest statut.
Informarea fiind condiţia de bază a epigonului, acesta este mânat şi de nevoia de a atrage
atenţia asupra propriilor calităţi; el se simte mereu capabil şi îndreptăţit să atragă atenţia asupra
capacităţilor sale de a înţelege, părându-i-se că astfel atinge miezuri metafizice ale operei.
Gesturile epigonului sunt încărcate de oportunism, ceea ce face ca ele să aibă o importanţă
anume în procesul de lipezire a căilor de acces spre mistica operei. Conţinutul oportunist al
informării este foarte fertil în a releva – pentru un receptor potrivit - nivele emoţionale insolite
ale operei. Nu informaţia în sine fiind importantă, ci momentul de impact cu mistica operei pe
care îl poate facilita. De multe, de foarte multe ori, o anume informaţie poate dezveli categorii
emoţionale cu totul insolite, ce nu au nici un fel de legătură cu aceasta, cu informarea în sine.Pentru epigon, metafizica operei creatorului, în întregul ei, este o necunoscută, o stare
confuză la care nu poate avea acces, mai ales datorită tendinţei sale de a-şi asuma cele mai
rafinate nivele ale oportunismului.
Vorbim, în concluzie despre două momente ce se află într-o strânsă legătură: pe de o
parte avem momentul creatorului, cel care, datorită unui dezechilibru emoţional specific, extrage
din Inefabil o mistică ce conferă coerenţă şi forţă unei anume organizări cosmice, pe care o
denumim operă.
Aici trebuie să fac o precizare: când vorbesc de o anume organizare cosmică nu mă refer
de fel la dimensiunile presupuse de termen, ci la disciplina relaţiilor pe care o reclamă o astfel de
structură. Legile de organizare cosmice se manifestă profund şi detaliat specific, atât la nivel
micro, cât şi la cel sesizabil sau macro-cosmic. Opera există la nivelul unui cosmos sesizabil,
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 381/394
cosmos pe care îl putem percepe cu uşurinţă (sic!) prin simţuri, îl putem măsura, compara, într-
un cuvânt: îl putem defini.
Şi se mai impune o precizare. Atunci când pomenesc despre mistica unui fapt, sau a unei
opere, este musai să descărcaţi termenul de orice conotaţie religioasă. Nu religia este cea care a
impus prezenţa unei mistici în ordinea Realităţii, ci doar şi-a asumat-o. Mistica reprezintă
momentul metafizic al legăturii dintre Haos şi Cosmos, cel prin care se asigură transferul din
starea de virtualitate în cea de materialitate. Cu alte cuvinte, acel moment în care energia tinde să
devină materie cu ajutorul masei, dând naştere unei anume structuri formale perisabile, ce va
rămâne un timp activă cosmic.
Privind lucrurile din unghiul acesta de vedere, putem afirma că nu religia conţine mistica,
ci mistica presupune şi un nivel religios. Dacă lucrurile ar sta invers, atunci religia ar fi cea
care ar dăinui în toate structurile formale ale Cosmosului şi nu mistica.
Acum să ne întoarcem la momentul creatorului.
Structura pe care acesta o extrage din Inefabil, şi pe care o supune unei organizări
cosmice, structură ce îndeobşte este denumită operă, va avea un conţinut emoţional direct
proporţional cu dezechilibrul care a stat la baza naşterii ei. Transferul de emoţie, de la creator
spre operă este direct dependent de gradul în care strctura creatorului este permisivă la energia
venită dintr-un anume nivel al Inefabilului, nivel care va defini calitatea misticii operei ce va să
se nască.
Doar mistica este cea care conferă capacităţi de materializare a virtualităţii. Datorită ei,fiecare Formă Materială începe să întrezărească manifestările formalului, fie sub forma visului, a
reveriei, a conceptului, sau în cea mai confuză dintre acestea: a presimţirii, a intuiţiei. „ Nimic nu
este mai ispititor – şi nimic, în anumite cazuri, nu este mai îndreptăţit – decât să prezentăm
formele ca fiind supuse unei logici interne care le organizează. După cum, sub acţiunea
arcuşului, nisipul răspândit pe o placă vibrantă se pune în mişcare pentru a desena diferite
figuri ce se acordează simetric, tot astfel un principiu ascuns, mai puternic şi mai riguros decât
orice fantezie inventivă, cheamă una către alta forme născute prin sciziparitate, prin deplasare
de tonică şi prin corespondenţă .”
Virutalul, Inefabilul, informalul, nedefinitul sunt diverse stări ale Haosului prezente în
fiecare Formă Materială; ele tind continuu să organizeze existenţa perisabilului pentru ca aceasta
să devină din ce în ce mai capabilă să producă nivele superioare de organizare ale manifestărilor
acestor stări.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 382/394
Revenirea în Haos nu se poate face decât printr-un nivel superior. Nu numai Cosmosul
este cel care se organizează în stări superioare, ci şi Haosul.
Cosmosul se organizează în forme din ce în ce mai complexe, mai capabile să elibereze
în Haos energii în calităţi superioare şi datorită modului în care virtualitatea evoluează. Dacă
Haosul ar fi o stare amorfă şi nu ar cunoaşte evoluţia, toate energiile atrase în Cosmos prin
diferite stări de dezechilibru ar fi identice în lungul curgerii timpului. În acest caz, Cosmosul nu
ar putea evolua, formele sale ar fi mereu egale cu sine, o continuă egală manifestare a aceleiaşi
energii a virtualităţii.
Conştiinţa acestei funcţii cosmice, a distilării diferitelor stări ale energiei, era deosebit de
prezentă şi de activă în existenţa omului arhaic, acel om care păstra legături trainice cu nivele ale
Inefabilului. Aşa cum în zilele noastre doar copiii – şi ei la vârste din ce în ce mai fragede, mai
neconvertite - mai sunt capabili să întreţină.
Nu cred că mai trebuie să insistăm asupra unei evidenţe: un Creator este instrumentul prin
care se produce translaţia de la virtual la formal. Funcţiile întreţinute de structura acestei Forme
Materiale pe care o numim creator, permite întreţinerea doar a anumitor forme de dezechilibru,
forme care determină atragerea din Inefabil doar a acelor energii ce vor fi apoi transferate
operei.
De altfel, procesul de atragere a energiei sub forma unor funcţii specifice este valabil
pentru fiecare Formă Materială, este modalitatea prin care Universul păstrează unicitatea
fiecăruia dintre compuşii săi, doar că, în cazul creatorului, intensitatea şi specializarea,individualizarea formei de dezechilibru cunoaşte particularizări osebite.
Datorită acestora, creatorul are acces la anumite nivele ale Inefabilului, de unde poate să
se producă energiile speciale ce vor deveni conţiutul emoţional transferat în operă. Cu cât
energiile atrase din Inefabil sunt mai intense, provin dintr-o zonă cu un grad de virtualitatea mai
mare, cu atât vor impune o modificare mai radicală a Realităţii pentru a permite fiinţarea unor
noi relaţii între diversele elemente de mediu.
Or, elementele unui mediu nu pot ajunge toate în acelaşi timp la o nouă stare a Realităţii,
fiecare dintre acestea au ritmul şi capacitatea lor de a primi un transfer anume de energie şi de a
se remodela structural. Datorită acestui fapt, în fiecare moment de Realitate se manifestă starea
de dezechilibru care hotărăşte până la urmă evoluţia. Din nou trebuie să repet că, nimic din ceea
ce se petrece în Univers nu este supus saltului, catastrofei, radicalului.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 383/394
Evoluţia presupune mişcarea lentă a unei stări de dezechilibru pentru împlinirea ei înşişi,
doar astfel izbutind să întreţină Dezmărginirea Materiei în Sinele său.
Fiecare componentă a unui moment al Realităţii devine un relativ care are capacitatea de
a iradia energii către alte entităţi relative, dar şi de a asimila nivele ale energiilor emise de
aceştia.
Energiile iradiate de un relativ îşi au originea în starea de dezechilibru a unei structuri
exterioare sieşi, stare care la nivelul limitei dintre energie şi masă facilitează translaţia formelor
energetice dinspre Inefabil spre Cosmic, dar şi invers. O Formă Materială se naşte prin
compunere, de la nivelul energetic spre nivelul cel mai complex de organizare cosmică şi dispare
prin descompunere şi reducere, de la acest stadiu spre cel al revenirii la nivelul de energie.
Astfel putem explica de ce opera este definită de un conţinut emoţional atât de intens,
conţinut care îşi păstrează forma pe toată durata sa de viaţă. Transferul de energie emoţională de
la operă spre receptor întreţine o legătură puternică între cei doi termeni ai relaţiei, remodelează
structura receptorului şi facilitează acestuia acesul la cunoaştere.
Traseul de la Inefabil spre structura cosmică, ce defineşte un moment al mediului unei
Realităţi, trece obligatoriu prin operă, ea fiind aceea care prin intermediul diverşilor relativi
întreţine circulaţia tuturor funcţiilor energiei dinspre Inefabil spre Cosmic şi invers.
Toţi aceşti relativi pot fi consideraţi expresii ale epigonismului. Toate formele derivate
dintr-o operă sunt expresii ale epigonismului, cu funcţii, mai mult sau mai puţin importante,
extrase din conţinutul emoţional al acesteia. Conţinutul emoţional al unei opere nu poate fitransmis în totalitatea sa, pentru că dezechilibrul necesar, care ar trebui indus unui relativ, ar fi
distrugător pentru acesta, l-ar transforma într-o expresie a Haosului. Dacă, prin absurd, s-ar
obţine o clonă a conţinutului emoţional al unei opere, atunci respectivul relativ ar fi o clonă a
operei şi ar nega principiul unicităţii universale, lucru, se pare imposibil.
Ca atare, un relativ are acces doar la un anume nivel emoţional al unei opere, şi din
această relaţie se vor naşte două atitudini diferite: una fiind aceea prin care, în contact cu un nivel
emoţional al operei, relativul atinge noi forme ale cunoaşterii ce duc la modificarea atitudinii sale
în relaţia cu celelalte forme ale unui moment al Realităţii; şi cea de a doua care determină
relativul să creeze o formă cu un conţinut în care se împletesc atât emoţiile cât şi informaţiile în
proporţii diferite.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 384/394
Cu cât, forma creată de relativ are un conţinut emoţional mai mare cu atât aceasta se
apropie de un statut de operă, şi va determina naşterea unei atitudini ce va acţiona ca un agent
modificator asupra momentului Realităţii.
Dar dacă în conţinutul formei create de relativ proporţia de informaţii este mai mare,
produsul obţinut determină o acţiune de informare şi în consecinţă de creştere a gradului de
oportunism, adică de încercări de a conserva un moment al Realităţii. Şi una şi cealaltă dintre
poziţiile relativului este benefică în evoluţia Materiei spre Dezmărginirea Sinelui, una pentru că
impune mecanismele de modificare a Realităţii, cealaltă pentru că permite momentului de
Realitate să-şi diversifice modalităţile de a produce variabile cu statut de unicat, variabile ce vor
putea oferi Materiei noi posibilităţi de a se expansiona pe sine.
Atâta vreme cât un moment de Realitate nu este modificat, el va produce continuu
variabile unice ale tuturor Formelor Materiale ce se constituie în elemente ale sale. Fiecare dintre
aceste variabile, or vor acţiona spre perfecţionarea tehnicilor oportuniste, or vor produce energii
care vor modifica momentul de Realitate. Ori cum ar fi, un moment de Realitate nu este
nicidecum egal sieşi, ci în permanentă modificare.
Mecanismul acesta funcţionează în întreg conţinutul Universului, de la cea mai simplă
Formă Materială, ce stă la baza organizării cosmice, până la formele inimaginabile pentru că
depăşesc cu mult capacităţile de percepţie a bunului simţ.
Totul nu este altceva decât o maifestare a Relativităţii, care menţine unitatea de expresie
a Materiei. Orice formă, aparent insesizabilă, de dezechilibru, apărută undeva aiurea în Univers,va determina un lanţ de relativi să emită stări de dezechilibru, să devină activi şi să contribuie
specific la acţiuni oportuniste sau modificatoare a acelui moment de Realitate. Asemeni
cercurilor de pe suprafaţa unei ape, totul se propagă în diversele forme structurale cu consecinţe
indiferente şi necognoscibile.
Starea de dezechilibru a unui creator va transla din Inefabil o anume cantitate de energie,
pe care acesta va încerca s-o transfere unei opere, respectând acelaşi principiu care l-a îndemnat
pe primul om să scrijelească un semn pe unealta/armă, chiar dacă tehnicile de transferare au
evoluat.
Odată transferată operei, energia va continua procesul modelator în directă dependenţă cu
diferitele stadii de dezechilibru ale receptorilor, receptori ce nu sunt altceva decât relativi cu rol
deosebit de activ în menţinerea stării de dezechilibru a momentelor de Realitate.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 385/394
Fiecare Formă Materială care, datorită dezechilibrului din propria-i structură, realizează
un transfer emoţional dinspre operă, accede la un anume nivel al cunoaşterii, nivel care
influenţează decisiv acţiunea acesteia asupra momentului de Realitate. Datorită acestui fapt, fie
că va emite o anume cantitate de emoţii, fie că va genera o sumă de informaţii, Forma Materială
va contribui la procesul de Dezmărginire a Materiei.
Dar, în acelaşi timp, finalizarea fiecărui proces fie el de cunoaştere, fie de informare va
genera o sumă de energii evoluate care vor tinde către recâştigarea condiţiei inefabile.
Toate Formele Materiale care menţin legăturile directe cu mecanismele cosmice,
conştientizează faptul că fac parte dintr-un lanţ specific de relativi şi caută să contribuie la
purificare energiilor ce vor redeveni Inefabil.
Tema preocupării omului arhaic pentru purificarea energiilor ce vor recâştiga spaţiul
Inefabil al Haosului este preponderentă atât în opera lui Mircea Eliade, cât şi în cea a lui James
George Frazer, Georgés Dumezil, sau Romulus Vulcănescu, dar şi a altor autori care au izbutit
să pătrundă în zonele atât de subtile şi volatile ale mecanismului Expansiunii Materiei.
Dacă am fi mai puţin preocupaţi de expanisunea geografică, atât de evidentă şi de la
îndemână, dacă am încerca să înţelegem şi să respectăm procesele subtile ale expansiunii, în
totalitatea manifestării ei, în toate dimensiunile acesteia, evoluţia noastră ca destin universal ar
putea căpăta alte calităţi. Poate.
Omul arhaic este conştient că face parte din ciclicitatea circuitului energie-materie, circuit
care asigură unitatea relativă a Universului, dar şi procesul de Dezmărginire a Materiei în propriul Sine. Acest proces fiind direct dependent de modul cum energia se modelează în
momentele în care coexistă cu masa în diversitatea Formelor Materiale.
Atât creatorul cât şi epigonul sunt termeni importanţi care contribuie la acest circuit, la
mecanismele care asigură trecerea energiei prin stadiul de materie. Putem vorbi despre faptul că
energia este extrasă din virtualitate de către creator prin operă, apoi, combinată de către epigon în
diferite proporţii cu masa, va reveni în virtualitate cu alte calităţi şi dimensiuni.
Aceştia ar fi termenii prin care Universul îşi asigură veşnicia mecanismului Realităţii care
nu este niciodată egală cu ea însăşi, care nu poate tinde nicidecum spre atingerea unei stări de
echilibru, ci dimpotrivă, tocmai pentru a se putea menţine procesul de Dezmărginire a Materiei
în Sinele său, de a se realiza Expansiunea în plenitudinea dimensiunilor sale atât de subtile.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 386/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 387/394
Spun că n-ar fi trebuit scrisă niciodată pentru că materia acestei carţi ar fi trebuit să
devină o stare socratică, care să dea naştere unei sume de desfătătoare momente maieutice;
desfăşurate în liniştea unui spaţiu confortabil, prietenos, spaţiu care să îngăduie; să slujească
reflecţiei şi dialogului în egală măsură.
Dar omenirea a distrus, a omorât nobila artă a maieuticii, a preferat s-o înlocuiască cu
liste lungi de instrucţiuni de folosire. Toată existenţa noastră s-a transformat într-o listă de
instrucţiuni de folosire, care distruge fără osebire: libertate, inspiraţie, emoţie, demnitate,
individualitate, mândrie, unicitate, spontaneitate, dorinţă...
O!, Doamne, lista ar putea fi atât de lungă. Atât de lungă.
Se cuvine să spun că nu mi-a placut această tendinţă a societăţii, n-am vrut s-o accept
până la capăt, n-am vrut să mă supun ei decât atât cât era inevitabil.
Dacă stau şi mă gândesc bine, niciodată nu prea am ţinut cont de tendinţele societăţi. Nu
pot să spun despre mine că sunt o fiinţă comunitară; străbătut de neliniştile, de frisoanele, de
râvnele, de plămada în sine a formelor sociale organizate. Oricare ar fi ele, la orice nivel.
Am fost, şi rămân, mai degrabă un soi de emigrant, unul care nu a vrut să se
dezrădăcineze, aşa că n-a ales calea exodului geografic. Mă simt organic legat de lumina osebită
a locului în care trăiesc, de dulceaţa alcătuirii feluritelor forme de relief, de aroma, de parfumul
dimineţilor când izbutesc să mă măi rătăcesc pe la poale de pădure, de ciclul capricios al
anotimpurilor ce mi-au însemnat cu momente de neuitat curgerea vieţii.
Dar mai ales de spiritele celor ce au plecat, spirite pe care le-am iubit, le-am respectat, le-am admirat, ce m-au legat definitiv de aceste locuri şi cu care, în lungi conclavuri rostuim patria
adâncă şi adevărată. E patria care ne menţine, pe ei acolo veghind morocănoşi de cele mai multe
ori, pe mine aici încă întreţinând pâlpâirile unui sentiment de vinovăţie, pentru că nu sunt în stare
să influenţez cu nimic alunecările, abaterile atât de sterile şi artificiale.
Toate acestea mă fac să-mi doresc viaţa legată de locurile pe care le-am cunoscut cel mai
profund, ce m-au legat adânc de anumite alcătuiri cosmice.
Nu văd de ce ar trebui să mă împiedic de oameni, de ce ar trebui să-i bag în seamă.
Trăiesc într-un oraş şi nu pot evita relaţiile comunitare, dar pot să le reduc la maxim.
V-am vorbit despre toate astea, pentru că vreau să vă fac să înţelegeţi de ce am vrut să
scriu această carte, ce n-ar fi trebuit să aibă motiv să fie scrisă. Lucrul acesta l-am înţeles târziu şi
m-a marcat profund, pentru că sufletul, sinele meu şi-ar fi dorit cu tărie lungul şir de exerciţii
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 388/394
maieutice, mult mai cuprinzătoare, mai definitive, mai radicale, dar timpul istoric mă sileşte să
recurg la gestul acesta, al scriiturii.
Ce minte omenească ar putea face o demnostraţie exhaustivă, cuprinzătoare pe o astfel de
temă? O demonstraţie care să-l mulţumească pe el şi să-i seducă pe semeni, să-i convingă.
Iată de ce m-am silit să nu demonstrez nimic, să nu pretind a lumina vreun un fapt, sau
categorie de fapte, sau întâmplări, ori acţiuni, ori mai ştiu eu ce, ci doar să încerc eşafodarea unei
strucutri. O strucutră pe care s-o descriu cum mă pricep mai bine, cu amănuntele, cu detaliile pe
care sunt în stare să le percep şi să le zugrăvesc.
Cartea aceasta nu este o demonstraţie. Ea nu dovedeşte nimic. Ea doar va exista, de va fi
tipărită şi, poate că, va facilita celui de va îndrăzni s-o parcurgă o relaţie cu Sinele său. Iată de ce,
nu trebuie citită decât dacă ceva s-a rupt, s-a sfărâmat, a alunecat primejdios în firea voastră. Sau
dacă doriţi să înţelegeţi bucuriile folositoare, modelatoare ale celor care dedicau o parte a
timpului lor artei maieutice.
Ca şi mine nu este o fiinţă comunitară, nu va avea un destin social, nu va cunoaşte
momente de glorie, sau apreciere, va şti să alunece tăcut spre ungherele ascunse ale rafturilor de
biblotecă, acolo unde colbul e gros şi uitarea deplină.
Da, trebuie să recunosc, fără făţărnicie, nu pentru semenii mei, nu pentru ambiţii, nu
pentru vanităţi, nu pentru o ipocrită reverenţă obedientă am scris-o, ci pentru a mă purifica, a mă
goli, a mă curăţa, dar mai ales, pentru a porni acel mirific proces de remodelare al sinelui, ce nu
poate fi comparat cu nimic.De fapt relaţia dintre mine şi cartea aceasta, ce s-a născut, nu este o problemă a
semenilor, nu este dedicată lor. Chiar dacă pare ciudat - în lumea aceasta în care totul se naşte cu
gândul la vânzare, la beneficii, la profit, o lume în care totul se modifică pentru a fi mai lesne
înstrăinat, în care cel care produce se gândeşte la mulţimile de cumpărători - eu am avut o
problemă cu mine.
Iată de ce nu cred că cineva ar trebui să-şi bată capul cu această scriere. Iar avertismentul
de la început nu înseamnă nici aroganţă, nici făţărnicie, nici vreun truc de marketing, ci doar
înştiinţarea că intraţi pe teritoriul extrem de intim al cuiva.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 389/394
Iaşi, ianuarie 2004 – ianuarie 2008
Bibliografie
• Apollinaire, Poeme, traducere de Mihai Beniuc, Bucureşti, Editura Tineretului, 1963• Aristotel, Metafizica, traducere de Ştefan Bezdechi, Bucureşti, Editura IRI, 1999.• Aristotel, Poetica, traducere de D.M. Pippidi, Bucureşti, Editura Academiei, 1965.• Arseniev, V. K, Prin taigaua Extremului Orient, vol. II, traducere de TatianaMedvedev, Bucureşti, Editura Meridiane, 1987• Assunto, Rosario, Universul ca spectacol, traducere de Florina Nicolae, Bucureşti,Editura Meridiane, 1983.• Balaci, Alexandru, Dante Alighieri, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1969.• Baltrusãitis, Jurgis, Evul mediu fantastic, traducere de Dan Grigorescu, Bucureşti,Editura Meridiane, 1975.• Barstone, Willis, Borges despre Borges, traducere de Mihaela Simion Constantinescu,Cluj, Editura Dacia, 1990• Barthes, Roland, Despre Racine, traducere de Virgil Tănase, Bucureşti, Editura pentruLiteratură Universală, 1969.•
Battaglia, Salvatore, Mitografia personajului, traducere de Alexandru George,Bucureşti, Editura Univers, 1976.• Baudelaire, Charles, Florile răului, traducere colectivă, Bucureşti, Editura Minerva,1978.• Bergson, Henri, Cele două surse ale moralei şi religiei, traducere de Diana Morăraşu,Iaşi, Editura Institutul European, 1992.• Bergson, Henri, Materie şi memorie, traducere de Cora Chiriac, Iaşi, Editura Polirom,1996.• Blaga, Lucian Aspecte antropologice, Timişoara, Editura Facla, 1976.• Blaga, Lucian, Mirabila sămânţă, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968.• Blaga, Lucian, Încercări filosofice, Timişoara, Editura Facla, 1977.• Botezatu, Petre, Cauzalitatea fizică şi panquntismul, Iaşi, Editura Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza”, 2002.• Burke, Edmund, Despre sublim şi frumos, traducere de Anda Teodorescu şi AndreiBantaş, Bucureşti, Editura meridiane, 1981.• Carabăţ, Dumitru, Pentru o poetică a scenariului cinematografic, Bucureşti, EdituraPro, 1992.• Danilov, Nichita, Poezii, Iaşi, Editura Junimea, 1987.• David-Neel, Alexandra, Tainele învăţăturilor tibetane, traducere de NicolaeConstantinescu, Bucureşti Editura “Nemira”, 1995.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 390/394
• Descartes, Pasiunile sufletului, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1984.• Dumēzil, Georges, Mit şi epopee, traducere de Francisca Baltaceanu, Gabriela Creţia,Dan Sluşanschi, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1993.• Eliade, Mircea, Eseuri, traducere de Maria şi Cezar Ivănescu, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică, 1991.• Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, traducere de Cezar Baltag,Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986.• Eliot, T.S., Patru cvartete, trad. de Sorin Mărculescu, Editura Univers, 1971.• Eminescu, Mihai, Poezii, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1963• Esenin, Serghei, Poezii şi poeme, Bucureşti, Editura Minerva, 1976.• Evans-Wentz, W.Z., Yoga tibetană şi Doctrinele Secrete, traducere de MirceaIacobini, Arad, Editura Sophia, 1993.• Eyvind, Wichmann H., Cursul de fizică Berkeley – Vol. IV: Fizica cuantică,Traducere A. Costescu, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1983.• Fleming, William, Arte şi idei, traducere de Florin Ionescu, Bucureşti, EdituraMeridiane, 1983.• Focillon, Henri, Viaţa formelor, traducere da Laura Irodoiu Aslan, Bucureşti, Editura
Meridiane, 1977.• Frazer, James George, Creanga de aur, vol. 3, traducere de Octavian Nistor, Bucureşti,Editura Minerva, 1980.• Heidegger, Martin, Repere pe drumul gândirii, traducere Thomas Kleininger şi GabrielLiiceanu, Bucureşti, Editura Politică, 1988.• Holbach, Sistemul naturii, trducere de Dan Bădărău, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1957.• Hristea, Constantin L., Stupăritul nou, Bucureşti, Asociaţia Crescătorilor de Albine – Redacţia revistelor spicole. 1979• Kant, Immanuel, Critica raţiunii practice, traducere de Nicolae Bagdasar, Bucureşti,Editura ştiinţifică, 1972.• Khayyam, Omar, Catrene, traducere de Eusebiu Camilar, Bucureşti• Laszlo, Pierre, Ce este alchimia?, traducere de Adrian Ene, Bucureşti, Editura Corint,2004.• Levi-Strauss, Claude, Antropologia strucutrală, traducere de J. Pecher, Bucureşti,Editura Politică, 1978.• Marcus, Solomon, Poetica matematică, Bucureşti, Editura Academiei, 1970.• Montale, Eugenio Versuri, traducere de Ilie Constantin, Bucureşti, Editura Tinereetului,1967.• Muscalu, Ştefan, Fizica atomică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1980.• Neniţescu, Constantin D., Chimie generală, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică,1972.• Noica, Constantin, Devenirea întru fiinţă, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1981.• Palmer, Martin, Elemente de Taoism, Bucureşti, Editura RAO, 1995• Pauwels, Luis şi Bergier, Jaques, Le matin des magiciens, Paris, Editura Gallimard,1960.• Petrarca, Sonete, traducere de Lascăr Sebastian, Bucureşti, Editura Tineretului, 1959.• Platon, Opere, vol VI, traducere de S. Vieru, M. Ciucă, C. Noica, E. Popescu, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989.• Poe, Edgar Allan, Annabel Lee şi alte poeme, traducere colectivă, Bucureşti, EdituraUnivers, 1987
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 391/394
• Popescu-Vifor, Ştefan, Genetica animală, Bucureşti, Editura Ceres, 1978.• Read, Herbert, Originile formei în artă, traducere de C.F. Pavlovici, Bucureşti, EdituraUnivers, 1971• Rimbaud, Arthur, Poezii, traducere de Suzana Delciu, Bucureşti, Editura Uranus, 1991. • Rosenkranz, Karl, O estetică a urâtului, traducere de Victor Ernest Maşek, Bucureşti,Editura Meridiane, 1984.• Saadi, Bustan (Livada), traducere de Otto Stark, Bucureşti, Editura Albatros, 1978.• Sagan, Carl, Creierul lui Broca, traducere de Ghe. Stratan şi Gabriel Pâslaru, Bucureşti,Editura Politică, 1989.• Souček , Ludvík, Bănuiala unei umbre, traducere de Alexandra Toader, Bucureşti,Editura Albatros, 1984.• Spinoza, Baruch, Tratatul de spre îndreptarea intelectului..., traducere de AlexandruPopescu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979• Stancovici, Virgil, Filosofia informaţiei, Bucureşti, Editura Politică, 1975.• Stănescu, Nichita, Fiziologia poeziei, Bucureşti, Editura Eminescu, 1990.• Shakespeare, Willam, Şase sonete, traducere de Ilinca Bernea, Bucureşti, Editura
Équivalence, ediţia electronică, 2002.• Vâgotski, L.S., Opere psihologice alese, traducere de Valentin Radu, Ludmila Slifca,Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1971.• Vintilă, Ioan, Mutaţii genetice, Bucureşti, editura Ceres, 1981.• Whitman, Walt, Opere alese, traducere de Mihnea Ghorghiu, Bucureşti, Editura pentruLiteratură şi Artă.• * * *, Antologie de poezie arabă, traducere de Grete Tartler şi Nicolae Dobrişan,Bucureşti, Editura Minerva, 1982.• * * *, Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Editura Academiei RepubliciiSocialiste România, 1984.• * * *, Epopeea lui Ghilgameş, traducere de Virginea Şerbănescu şi Al. Dima, Bucureşti,Editura pentru literatură universală, 1966.• * * *, Gândirea Evului Mediu, traducere de Octavian Nistor, Bucureşti, EdituraMinerva, 1984.• * * * Gândirea feniciană în texte, traducere de Athanase Negoiţă, Bucureşti, Edituraştiinţifică şi enciclopedică• * * * Nuvela chineză medievală, vol 3, traducere Toni Radian, Bucureşti, EdituraMinerva, 1989• * * * Materia, spaţiul, timpul, Ediţie îngrijită de Georgeta Tănase, Bucureşti,Editura Minerva, 1982.
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 392/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 393/394
8/8/2019 Ereziile de La Iasi
http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 394/394