1

Cuprins

Noțiunea de terenuri cu desținatie agricolă…………………………………………….3

Insușirile terenurilor agricole…………………………………………………………….6

Regimul juridic al terenurilor agricole…………………………………………………..8

Concluzii……………………………………………………………………………………12

Bibliografie…………………………………………………………………………………13

2

1.Noțiunea de terenuri cu desținatie agricolă

Pamintul este o condiție materială obligatorie pentru orice proces de producție. Folosirea pamintului, ca mijloc principal de producție în agricultură, este condiționată de mai mulți factori, un rol decisiv revenindu-i celui social-economic. Spre deosebire de noțiunea ''categorie de teren" cu care opereaza legislația funciară, noțiunea de teren cu destinație agricolă" inseamna capacitatea de consum a terenului, destinația lui economică, gospodărească. Potrivit acestui indiciu, terenurile agricole sint divizate în domenii (agrare) – suprafețe de teren cu folosință agricolă distincta: soluri arabile, vii, pașuni, finețe etc, de aceea aceste domenii pot să se afle în cadrul altor categorii de teren (al terenurilor agricole ale oraselor și satelor (comunelor) - art. 50 din Codul funciar; al loturilor auxiliare de serviciu - art. 17-18 din Codul funciar), care au alte destinații. Legislația funciară a Republicii Moldova nu conține o definitie amplă și certă a terenurilor cu destinație agricolă. Cu toate acestea insă, art. 36 din Codul funciar prevede ca "terenurile cu destinație agricolă se repartizeaza pentru organizarea productiei agricole și agroindustriale".

Fixarea juridică a unor caracteristici ale noțiunii corespunzatoare, specificul și multitudinea lor depind de caracterul raporturilor sociale și de scopurile reglementării acestor raporturi, de aceea indiciu "repartizare" rezulta din destinatia terenului, determinata în procesul atribuirii acestuia. în deciziile organelor abilitate privind atribuirea terenurilor sint fixate scopurile, precum și condițiile generale de utilizare a acestora. Conform art.36 Cod Funciar al Republicii Moldova  din categoria terenurilor cu destinaţie agricolă fac parte:a) terenurile agricole (arabile, inclusiv serele, solariile şi răsadniţele, pîrloagele, livezile, viile, plantaţiile de nuci, plantaţiile de dud, arbuştii fructiferi, fîneţele, păşunile, grădinile, loturile pomicole şi altele asemenea – cele cu vegetaţie);b) terenurile ocupate de depozite, de frigidere destinate păstrării produselor agricole, de făţări, de ateliere de reparaţie şi de păstrare a mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice, inclusiv amenajările piscicole, precum şi fîşiile forestiere, iazurile antierozionale, drumurile care servesc activităţile agricole, instalaţiile de desecare, de irigare, dacă nu au fost atribuite la altă categorie de destinaţie;c) terenurile ocupate de culturi de plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcîm) care au gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40 sau care se află în luncile rîurilor ori în alte zone cu risc de inundaţii. Așadar, legiuitorul atribuie la categoria terenurilor cu destinație agricolă, dupa indiciul "repartizare", toate suprafetele puse la dispoziția cetatenilor Republicii Moldova, intreprinderilor agricole și agroindustriale, institutiilor de cercetari stiintifice, didactice, intreprinderilor agricole mixte pentru organizarea productiei agricole și agroindustriale atît permanent, cît și temporar. Indiferent de poziția clară a legiuitorului, în doctrina nu exista o pozitie univoca în aceasta problema. Multi cercetatori, ale caror opinii le sustinem, considera ca din cadrul terenurilor cu destinație agricolă fac parte toate suprafetele repartizate pentru organizarea productiei agricole, indiferent de categorie și de durata de timp. Recunoscind pozitia dubla a terenurilor din cadrul

3

altor categorii utilizate în scopuri agricole, este de mentionat ca atunci cind se stabileste regimul acestor terenuri trebuie sa se faca trimitere la legislatia funciara agricolă generala, fapt care impune recunoasterea acestora ca terenuri destinate agriculturii, de aceea asupra terenurilor atribuite temporar pentru scopuri agricole din cadrul altor categorii se extinde regimul juridic al terenurilor cu destinație agricolă, tinindu-se cont de particularitatile utilizarii temporare132.

Autorii care neaga posibilitatea includerii în componenta terenurilor cu destinație agricolă a suprafetelor folosite pentru necesitati agricole din cadrul altor categorii de terenuri pornesc de la prezumtia existentei categoriei "pure", fara sa admita ca, teritorial, pe o anumita suprafata pot fi adaptate doua categorii de teren. În practica insa astfel de situatii sint frecvente. Spre exemplu, terenurile din intravilan (care au un perimetru distinct) pot include și suprafete cu destinație agricolă folosite în scopuri agricole.

Așadar terenurile cu destinație agricolă sint suprafetele atribuite diferitelor subiecte de profil agricol, folosite permanent în forma de lot separat, precum și suprafetele atribuite permanent sau temporar pentru productia agricolă din cadrul altor categorii de terenuri. Nu este vorba de orice suprafete atribuite pentru necesitati agricole, dar numai de cele care sint declarate bune pentru agricultura în baza materialelor Cadastrului funciar general fie a proiectelor de organizare a teritoriului, iar atribuirea lor pentru organizarea productiei agricole poarta un caracter permanent.

Totodată, în scopul satisfacerii necesităților societatii cu produse alimentare și materie prima agricolă, pentru folosirea rationala și complexa a fondului funciar, este necesar a atrage în circuitul agricol suprafete noi de terenuri din cadrul altor categorii. De aceea legislatia funciara prevede ca terenurile libere, inclusiv cele din cadrul fondului de rezerva, declarate bune pentru agricultura (sau aduse în stare buna pentru aceste scopuri în urma unor masuri agrotehnice și imbunatatiri funciare), trebuie sa fie atribuite pentru folosirea lor în aceasta ramură, în baza celor mentionate mai sus derivă următoarele: terenuri cu destinație agricolă sint toate suprafetele repartizate pentru productia agricolă și agroindustriala intreprinderilor de profil agricol, organizatiilor, institutiilor și cetatenilor, precum și suprafetele destinate acestor scopuri indiferent de amplasarea lor teritoriala. Aceasta noțiune corespunde sensului și continutului art. 36 din Codul funciar al Republicii Moldova și nu vine în contradictie cu situatia reala.

În doctrina din România, prin terenuri cu destinație agricolă se inteleg terenurile folosite pentru productia vegetala - terenurile arabile, viile, livezile, pepinierele viticole și pomicole, pasunile, finetele, serele, solariile și rasadnitele, cele cu vegetatie forestiera etc.

Aceasta noțiune coincide în formulare cu reglementarea legala cuprinsa în art. 2 lit. a) din Legea fondului funciar nr. 18,1991. Structura fondului funciar agricol al Republicii Moldova nu este reglementata de legislatia funciara, exceptie facind art. 50 din Codul Funciar al Republicii Moldova, care prevede: Terenurile cu destinație agricolă în orase și sate (commune) sint terenurile arabile, plantatiile multianuale, finetele, imasurile, pepinierele și alte asemenea".

4

În Rominia, elementele care compun fondul funciar agricol în exprimarea Legii sint: "terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantatiile de hamei și duzi, pasunile, finetele, serele, solariile, rasadnitele și altele asemenea - cele cu vegetatie forestiera daca nu fac parte din amenajamentele silvice, pasuni impadurite, cele ocupate de constructii și instalatii agrotehnice, amenajari piscicole și imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice și de exploatare agricolă, platforme și spatii de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole și terenuri neproductive, care pot fi amenajate și folosite pentru productia agricolă".

Este necesar a mentiona că fondul funciar agricol al Republicii Moldova include și terenurile de calitate superioara, și terenurile irigate care, potrivit art.83 și 84 din Codul funciar al Republicii Moldova, au un regim speciali". În urma analizei fondului funciar agrar, tragem concluzia ca elementele acestuia pot fi divizate în trei grupe mari, care difera prin scopul utilizarii și regimul specific:

a) terenuri folosite nemijlocit pentru cultivarea (cresterea) /culturilor agricole (vegetatiei agricole);

b) terenuri fara de care procesul de productie agricolă este imposibil - cele ocupate de constructii și instalatii agrotehnice, drumuri tehnologice și de acces, platforme și spatii de depozitare care servesc ca spatiu operational;

c) terenuri neproductive - rîpe, bolovanișuri care pot fi amenajate, ameliorate și folosite pentru productia agricolă.

5

2.Insușirile terenurilor agricole

Pamintul este cea mai valoroasa avutie a intregii societati, a generatiilor actuale și viitoare, este vesnic și sfint, constituind conditia de baza a existentei vietii și activitatilor de intretinere a ei. Pe de o parte, pamintul constituie locus standi, terenul de actiune (baza teritorial- operationala), unde se desfasoara diverse activitati, iar pe de alta parte, este mijloc de productie în agricultura și silvicultura. Cea mai importanta particularitate a pamintului, este folosirea lui în agricultura drept mijloc de productie, este fertilitatea pe care o poseda stratul de la suprafata solul ce contine substante nutritive necesare pentru cresterea plantelor agricole prin anumite forme de asimilare. Fertilitatea determina în masura considerabila valoarea de consum a pamintului, utilitatea și capacitatea lui, impreuna cu munca depusa, de a fi izvor al productiei agricole.

Terenurile agricole, fiind recunoscute ca mijloc principal de productie și formind o categorie distincta de bunuri, se deosebesc de alte mijloace de productie și printr-un sir de alte particularitati:

1) terenurile agricole, ca orice fel de teren, sint un produs al naturii (nefiind deci rezultatul muncii omenesti). E adevarat ca, prin investirea de munca fizica și de cheltuieli materiale care au drept scop ridicarea fertilitatii solului (sau pur și simplu pentru introducerea lui în circuitul agricol), terenul agricol, din momentul folosirii lui în procesul de productie, devine mai productiv și deci are valoare economica mai mare. Investitiile respective contribuie în masura crescinda la formarea valorii economice a terenurilor agricole, ceea ce face posibila și necesara evaluarea lui economica;

2) terenurile agricole șint limitate ca suprafata în sensul dimensiunilor lor naturale, și nu în cel al epuizarii rezervelor ce pot intra în circuitul agricol. În ultima instanta, se poate afirma ca, prin realizarea de investitii, (aproape) orice teren poate fi fertilizat și inclus în circuitul agricol. Practic insa fondul funciar agricol are anumite limite naturale, ce nu permit multiplicarea lui (ca și în cazul celorlalte mijloace de productie);

3)terenurile agricole șint nemiscatoare, imobile atit în calitate de obiect al muncii, cit și în calitate de mijloc de productie, aceasta fiind o caracteristica obiectiva, esentiala; toate celelalte mijloace de productie sint puse, intr-o forma sau alta, în miscare, deplașindu-se în spatiu în procesul de productie. Folosirea terenului agricol tine deci de asezarea sa în spatiu, procesul de productie agricol fiind astfel legat de un anumit teritoriu, relief, sol etc. Pentru a participa la procesul de productie, terenurile agricole — prin caracterul lor stationar — determina dinamica tuturor celorlalte mijloace de productie, precum și a fortei de munca;

4)terenurile agricole nu pot fi substituite cu alte mijloace de productie, poate fi modificata doar fertilitatea lor. Aceste terenuri nu pot fi substituite cu alte mijloace de productie (dupa cum nu pot fi nici multiplicate, din cauza limitarii lor materiale). Din aceasta trasatura reiese necesitatea reglementării lor optime, integrale și rationale, cu maxim randament, de a mari

6

forta productiva prin practicarea unei agriculturi intensive;

5)terenurile agricole se caracterizeaza și prin faptul ca, cu cit exploatarea este mai adecvata, mai stiintifica, cu atit creste fertilitatea lui. Celelalte mijloace de productie nu se imbunatatesc în urma utilizarii lor (în procesul de productie), ci, dimpotriva, se uzeaza (fizic și moral) și chiar daca, în urma unor investitii, se obtin unele imbunatatiri de moment, pina la urma ele degradeaza. Terenurile agricole, dimpotriva, se amelioreaza continuu, daca sînt tratate în mod corespunzator. Aceasta particularitate a terenului agricol sta la baza progresului în agricultura (prin metode intensive), precum și a previziunilor (uneori prea) optimiste privind dezvoltarea neintrerupta a productiei agricole. Aceasta trasatura are la baza realitatea incontestabila ca fertilitatea solului poate fi ridicata continuu atunci cind sistemul de cultura aplicat este rational ales și cind se utilizeaza mijloacele și caile cele mai adecvate de fertilizare;

6) terenul agricol nu apare, de la sine, ca mijloc de productie, ci doar actionind asupra lui cu alte mijloace de productie (mecanice, chimice, biologice etc), deci ca urmare a cresterii și perfectionarii celorlalte mijloace de productie ce actioneaza asupra pamintului punindu-se în valoare o parte din ce în ce mai insemnata a potentialului său productiv;

7)prin insasi natura lor, terenurile agricole permit investitii suplimentare pe aceeasi suprafata, devenind astfel capabile sa asigure folosirea rationala a investitiilor succesive. Efectuarea de noi investitii pe aceeasi suprafata da posibilitate societatii sa obtina o productie sporita, corespunzatoare cerintelor din etapa respectiva și gradului de dezvoltare a fortelor de productie;

8)terenurile agricole se caracterizeaza prin faptul ca ele sînt deosebit de variate, în functie de spatiu și timp. Diferiti agenti agricoli, amplasati în locuri diferite, au putere productiva naturala exprimata printr-un grad diferit de fertilitate. Odata cu trecerea timpului insa, în condițiile realizarii de noi investitii, paralel cu dezvoltarea stiintelor agricole și folosirea descoperirilor tehnico-stiintifice, terenurile agricole se amelioreaza permanent. Aceasta caracteristica impune includerea în circuitul agricol și a unor terenuri mai putin fertile, dar valorificabile, la un anumit nivel, pentru productia agricolă, care apoi trebuie imbunatatita permanent prin noi investitii. Aceste masuri șint necesare, deoarece productiile obtinute pe terenurile foarte fertile nu pot satisface cerintele mereu crescinde în produse agroalimentare și materii prime agricole ale societatii.

7

3. Regimul juridic al terenurilor agricole

Regimul juridic al oricarui bun sau oricarei categorii de bunuri este exprimat printr-o serie de reglementari legale privind modurile generale și specifice de dobindire a dreptului de proprietate asupra lor, alte drepturi reale principale ce pot exista asupra lor, subiectele dreptului de proprietate și celelalte drepturi reale principale, regimul circulatiei bunurilor respective, apararea dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale principale, incetarea acestor drepturi etc.

În literatura de specialitate se opereaza cu termenul "regim juridic al terenurilor", care este reflectat intr-un sir de acte normative, fara a se dezvalui insa continutul acestei notiuni.Continutul acestei notiuni a fost dezvaluit pentru prima data de N.I.Krasnov, care sustine ca "regimul juridic al terenurilor este ordinea de aparitie și dezvoltare a raporturilor sociale funciare reglementate de norme de drept, ordine ce determina statutul pamintului ca obiect de reglementare juridică".

Atunci cind este vorba de regimul juridic al terenurilor, pamintul trebuie analizat ca obiect al regimului juridic, de drept. Caracterizind insa terenurile ca obiect de drept, este necesar, în primul rind, de a se raspunde la intrebarea: cine este proprietar funciar, care este caracterul, continutul și ordinea de exercitare a acestui drept. Prin urmare, dreptul de proprietate funciara este unul dintre elementele de baza ale regimului juridic, care determina partile componente și alte elemente ale acestui regim.

Divizarea terenurilor cu destinație agricolă în functie de nivelul fertilitatii are nu numai importanta economica (gospodareasca), dar și juridică, fapt ce determina caracterul neunivoc al raporturilor funciare. Asemenea diversitati se numesc - regim juridic, prin care se subintelege ordinea de folosire a obiectului, limitele admisibile și metodele de folosire ale acestuia.

Regimul juridic este asigurat prin masurile de influenta corespunzatoare (de stimulare și raspundere) de catre organele abilitate. Tinind seama de faptul ca termenul "regim" în traducere din limba franceza inseamna "ordine", prin noțiunea de "regim juridic" trebuie inteleasa "ordinea de drept, juridică" de folosire a terenurilor. Pentru a asigura un regim juridic corespunzător de folosire a terenurilor, este necesar să fie prezente minimum cinci elemente: 1. Obiectul reglementării juridice, asupra caruia se extinde acest regim și care, de regula, poate fi general, special și concret:

a)Obiectul general al regimului juridic este pamintul, ca parte indispensabila a mediului natural, ce poseda spatiu teritorial, relief, vegetatie și se afla sub jurisdictia statului. În Republica Moldova toate terenurile sînt incluse în sfera de control al statului, în sistemul monitoringului, cadastrului funciar. Terenurile utilizate sînt supuse unor masuri de organizare a teritoriului atit în procesul de atribuire spre foloșinta, cit și în procesul exploatarii lor nemijlocite.

8

b)Obiectul special al regimului este categoria de teren data - acea parte a fondului funciar care este destinata și folosita în conformitate cu scopul atribuirii.

c)Obiectul concret al regimului juridic este sectorul de teren, indiferent de suprafata lui, atribuit sau folosit conform destinației nemijlocite, deci care exclude orice alte forme de exploatare gospodareasca.

Astfel, elemente ale regimului juridic general pentru toate terenurile este folosirea lor conform destinației; regimul juridic deosebit pentru terenurile cu destinație agricolă consta în folosirea lor cu prioritate în scopuri agricole (toate terenurile bune pentru agricultura șint atribuite în primul rind pentru necesitatile ramurii, iar cele de o calitate inferioara — în alte scopuri neagricole); regimul juridic special este stabilit pentru terenurile degradate, terenurile de calitate superioara și cele irigate (art. 83, 84 din Codul funciar).

O particularitate de baza a regimului special stabilit pentru terenurile deosebit de pretioase consta în faptul ca, asemeni terenurilor ocupate de parcuri nationale, rezervatii, complexe arheologice și istorice, ele nu pot fi retrase de la proprietari, posesori și beneficiari și atribuite unor scopuri straine agriculturii (art. 20 al Regulamentului cu privire la atribuirea terenurilor, aprobat prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 246 din 3 mai 1996).

Stabilirea regimului juridic al terenurilor este efectuata de catre stat la nivel de obiect special. Regimul juridic general este stabilit de Codul funciar și de actele de completare a acestuia; regimul special (raportarea terenurilor pe categorii și trecerea fer dintr- o categorie în alta) se stabileste în cazul în care este schimbata destinatia terenurilor în urma retragerii și atribuirii terenurilor. La stabilirea regimului juridic special contribuie actiunile proprietarilor de loturi de teren, ale posesorilor și beneficiarilor, deoarece ei sînt în drept de a gospodari de sine statator terenul. Stabilirea regimului special de folosire a terenurilor se face de catre stat, în persoana autoritatilor publice locale, în modul prevazut de legislatie.

2. Organele de stat abilitate sa reglementeze regimul juridic al terenurilor agricole se disting sub doua aspecte: a) în functie de influenta asupra obiectului regimului juridic se deosebesc și organele reglementării de stat: - reglementarea regimului juridic al pamintului ca obiect general al regimului juridic se face de catre organele de competenta generala - Parlament, Guvern, autoritatile publice locale; - reglementarea regimului juridic al categoriei terenurilor cu destinație agricolă se face de catre organele cu competenta speciala - Ministerul Agriculturii și Industriei de Prelucrare, Serviciul de Stat pentru Reglementarea Regimului Proprietatii Funciare etc;

b) forma reglementării relatiilor funciare. Legislatia prevede urmatoarele forme de reglementare: - stabilirea regulilor de atribuire a terenurilor cu drept de proprietate (art. 12 din Codul funciar), de posesie și foloșinta (art. 40 din Codul funciar), a regulilor de exercitare a acestor drepturi, a drepturilor și obligatiunilor generale ale celor ce folosesc terenurile, a temeiurilor în a caror baza inceteaza aceste drepturi;

9

- controlul unor activitati desfasurate de catre persoanele ce utilizeaza terenuluin scop de asigurare a exploatarii corespunzatoare a acestuia; - interventia în cazul aparitiei unor factori și necesitati statale (tragerea la raspundere juridică a persoanelor vinovate de incalcarea legislatiei funciare, retragerea terenurilor din proprietate privata pentru necesitati statale și sociale etc).

3. Cercul de subiecte ale raporturilor funciare, obligate sa respecte normele regimului stabilit. Ele pot fi divizate în urmatoarele grupe:

a)persoane care utilizeaza terenul în baza titlului de proprietate, posesiune și foloșinta (inclusiv în baza contractului de arenda) ale caror imputerniciri deviaza de la prevederile juridice de utilizare (spre exemplu, daca proprietarul funciar poseda toate imputernicirile, posesorii și beneficiarii sînt lipsiti de aceste drepturi. Drepturile concrete ale posesorilor și beneficiarilor funciari se stabilesc de catre proprietar și șint reflectate în contractul în a carui baza a fost primit lotul);

b)persoane care nu folosesc lotul de teren, dar desfasoara o activrrite care obliga respectarea regimului juridic al terenurilor, (spre exemplu este interzisa trecerea sau depozitarea materialelor și a altor obiecte pe loturile agricole).

Dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere funciara nu il au toate persoanele, ci numai acelea care, conform statutului lor juridic, au dreptul de a realiza unele exploatari funciare. Terenurile cu destinație agricolă se repartizeaza, pentru organizarea productiei agricole și a celei agroindustriale, mai multor categorii de persoane cu statut juridic divers.

4. Totalitatea drepturilor și obligatiunilor subiectelor raporturilor juridice funciare, care participa la sfera de actiune a regimului juridic al categoriei date.

Volumul drepturilor și obligatiunilor depinde de:a)obiectul regimului juridic funciar; b)subiectul raporturilor juridice funciare; c) particularitatile suprafetei de teren concret.

5. Elementul al cincilea il reprezinta mecanismul juridic eficient, ce asigura un regim juridic corespunzator și include un sistem de norme juridice:

- norme juridice a caror respectare previne incalcarea regimului juridic și asigura prioritatea terenurilor cu destinație agricolă fata de alte categorii de teren, precum și normele care iriterzic retragerea terenurilor de calitate superioara;

- norme juridice a caror aplicare exclude cazurile ce duc la incalcarea regimului. Drept exemplu poate servi interzicerea finantarii lucrarilor de proiect inainte de adoptarea deciziei organului public local privind coordonarea prealabila a amplasarii obiectivului sau a hotaririi judecatoresti — în cazul aparitiei litigiului;

10

-norme ce prevad raspunderea juridică pentru incalcarea regimului juridic. Astfel, în cazul incalcarii regimului stabilit, dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere funciara poate fi sistat; în cazul incalcarii legislatiei, în modul stabilit, persoana poate fi trasa la raspundere penala, administrativa sau civila, inclusiv la raspundere materiala completa, iar toate tranzactiile funciare, incheiate cu incalcarea regimului juridic existent sînt recunoscute nule din momentul incheierii lor;

- norme juridice a caror respectare permite reconstituirea regimului; Astfel, loturile de teren ocupate samavolnic trebuie restituite detinatorului fara compensarea cheltuielilor suportate pe perioada folosirii nelegitime. Așadar, regimul juridic al terenurilor cu destinație agricolă reflecta situatia juridică a loturilor de teren fixata în legislatie.

Situatia juridică diversa a suprafetelor de teren agricol este conditionata de urmatorii factori:a)loturile de teren agricol au insusiri economice și ecologice diferite. Astfel, pasunile și finetele au alt regim juridic decit terenurile arabile; loturile de teren de calitate superioara se afla sub protectie juridică majora comparativ cu alte suprafete; suprafetele supuse unor schimbari naturale negative au un regim special;

b)statutul juridic al subiectelor care exploateaza terenurile agricole este variat. Spre exemplu, institutiile de cercetari stiintifice sînt obligate sa foloseasca terenurile cu destinație agricolă cu prioritate pentru scopuri stiintifice, propagarea experientei inaintate;

c)în cazul trecerii terenurilor intreprinderii agricole la categoria de protectie a mediului are loc limitarea activitatii agricole, fapt ce modifica și regimul juridic de utilizare a lotului de teren.

11

Concluzii

Terenurile cu destinaţie agricolă, indiferent de forma de proprietate, sînt folosite pentru desfăşurarea activităţii în scopul obţinerii de produse agricole şi pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii, precum şi pentru obţinerea produselor energetice.

Noțiunea de regim juridic al terenurilor cu destinație agricolă este cuprinsă în legislația în vigoare,însă conținutul ei nu este desfășurat,fapt ce ar permite însușirea acestei noțiuni într-o măsură mai mare.Am putea adăuga că regimul juridic al terenurilor este ordinea stabilită de legislație privind folosirea acestora.

Regimul juridic al terenurilor agricole este ordinea stabilita de legislatie privind folosirea acestora (utilizarea în sensul cel mai larg al cuvintului);

Elementele obligatorii ale regimului juridic sînt:existența obiectului,reglementarea statală a acestui regim,cercul de subiecte ale raporturilor funciare,drepturile si obligațiuniile deținătorilor de terenuri cu destinație agricolă,sistemul de norme juridice menit să asigure protecția acestui regim.

Regimul Juridic al terenurilor cu destinație agricolă poate fi divizat în general, fiind caracteristic întregului fon funciar, deosebit specific categoriei de teren date, special,specific unor loturi de terenuri concrete.

Scopul protecției terenurilor cu destinație agricolă,așa cum rezultă din reglementările legale în materie,constă în protecția cantitativă a terenurilor cu destinație agricolă și protecți calitativă a solului.

Terenurile agricole sunt cele mai importante mijloace de producție în agricultură, ceea ce impune protejarea lor prin toate mijloacele, inclusiv prin cele juridice. Solul constituind cel mai important element component al acestor terenuri, fiind protejat. Solul prezintă stratul superior si afînat al scoarței tereste,în care se dezvoltă viața vegetală,el este suprafața pamântului folosit în producția agricolă,avînd deci, un rol deosebit de important pentru viașa de pe Pământ.

12

Bibliografie

Codul Funciar al Republicii Moldova

Legea fondului funciar nr. 18,1991

Regulamentului cu privire la atribuirea terenurilor, aprobat prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 246 din 3 mai 1996

Mihai Cotorobai,Pavel Zamfir,Victor,Drept Funciar,Editura Cartier,Chișinău 2001.

Conf Univ.Dr.Florin Scrieciu ,Drept Agrar drept funciar,Editura Lumina Lex,Bucuresti 2006.

13