Werner Heisenberg-Pași Peste Granițe-Editura Politică (1977)
Dumitru Sandu DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA Granițe ...
Transcript of Dumitru Sandu DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA Granițe ...
Dumitru Sandu
DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA
Granițe socioculturale în mișcare
București, 2011
-Draft 1. Materialele incluse în manuscris pot fi folosite cu citarea de rigoare.
Elaborarea materialului a fost sustinuta prin grandul CNCSIS ID 2068 Dezvoltarea capitalului
comunitar în Romania, 2009-2011.
Ultima actualizare 1 octombrie 2011-
Sumar
Preambul ..................................................................................................................................................... 3
Perspectiva ................................................................................................................................................. 4
Regionalizarea culturală ............................................................................................................................. 5
Regiuni istorice și arii culturale .............................................................................................................. 5
Educația .................................................................................................................................................. 7
Regionalizarea pentru dezvoltare ............................................................................................................... 8
Indicele dezvoltării sociale locale (IDSL) ................................................................................................ 10
Abordări la nivel de județ ..................................................................................................................... 10
Harta socială a localităților României .................................................................................................. 13
Concluzii .................................................................................................................................................. 16
Anexe ....................................................................................................................................................... 19
Harti
Figura 1. Ariile culturale ale României ...................................................................................................... 6 Figura 3. Nivelul mediu de educație pe județe, in cadrul regiunilor istorice.............................................. 7 Figura 2. Regiunile de dezvoltare (marcate prin hașurare) si regiunile istorice (marcate prin contur
accentuat) ................................................................................................................................................... 9 Figura 4.Nivelul mediu de dezvoltare socială pe județe, in cadrul regiunilor istorice (A)și al regiunilor
de dezvoltare (B) ...................................................................................................................................... 10 Figura 5.Nivelul mediu de dezvoltare socială pe județe-rural, in cadrul regiunilor istorice. (Segmentarea
seriei de date prin quantile) ...................................................................................................................... 11 Figura 6.Nivelul de dezvoltare socială pe comune și orașe (IDSL) ......................................................... 14 Figura 7. Extras analitic din harta sociala a României pentru studierea ariilor de graniță ale
Transilvaniei istorice ................................................................................................................................ 16
Figura A 1.Nivelul de dezvoltare socială pe comune și orașe (IDSL), cu marcarea orașelor ................. 20
Tabele
Tabelul 1. Indicele dezvoltării sociale locale pe județe, în cadrul regiunilor istorice ............................. 12
Tabelul A 1.Predictori ai nivelului de dezvoltare socială locală la nivel de oraș și de comună ............... 19
3
Preambul
Materialul pe care îl pun în circulație - deocamdată în format electronic, ca manuscris, parte a unui
volum de dezvoltare regională în pregătire - este destinat unei explorări cartografice a particularităților
dezvoltării sociale regionale în România de azi. Este vorba de un azi circumscris, în esență, perioadei de
după anul 2002. De ce tocmai acest an? Din simplu motiv că explorarea cartografică se face prin hărți
care au nevoie pentru a fi construite de date complete, pe toate unitățile teritoriale care prin agregare
dau micro- sau macroregiuni. Or, astfel de date, cel puțin pentru domeniul social, sunt disponibile în
formă optimă la recensământ. Deocamdată ultimul recensământ pentru care avem date disponibile este
cel din martie 2002. Faptul că în octombrie 2011 se culeg noi date nu justifică o amânare a folosirii
informațiilor anterioare. Dimpotrivă , explorarea, lor sistematică, în corelare cu alte date cantitative
disponibile la nivel național, devine și mai necesară. O istorie socială recentă nu se poate face decât prin
înseriere, prin analize comparative în timp. Sper ca măsurile sintetice sau de detaliu pe care le propun
pentru dezvoltarea socială teritorială să câștige relevanță și credibilitate în spațiul public, să genereze
ipoteze de cercetare care să ducă la noi explorări pentru înțelegerea și fundamentarea dezvoltării sociale
la nivel local și regional.
Dezbaterea actuală și, foarte probabil, și de viitor, pe tematica regionalizării are nevoie în mod particular
să fie alimentată cu informații care derivă din astfel de analize simple bazate pe cartografierea unor date
sociale spațiale. Este ceea ce încerc să fac în continuare. Periodic, pe măsură ce ajung la noi expresii
cartografice ale dezvoltării sociale regionale voi actualiza materialul.
Utilitatea unei sociologii regionale cartografice, bazate pe hărți care transpun spațial informația socială,
este legată și de practica didactică de predare a unui curs de dezvoltare comunitar-regională pe care îl
susțin la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București. Toți cei care ajung să
folosească acest mini-atlas al dezvoltării sociale in România și au sugestii sau critici pe temă îmi pot fi
de folos prin transmiterea lor la adresa [email protected].
Bazele de date pe care le folosesc în construirea hărților sunt accesibile, majoritar prin subpagina
BAZE DE DATE pe care o găzduiesc pe site-ul personal.
4
Perspectiva
Lucrarea este consacrată
dezvoltării sociale din perspectivă regională,
o cu deschideri atât spre stările sau structurile cât și spre tendințele dezvoltării ,
o cu favorizarea perspectivelor multinivel individual-comunitar-regional, funcție de
datele disponibile și
o cu focalizare pe configurația și mișcarea granițelor socioculturale care separă
regiunile și creează identități dar și schimburi inegale.
și discutării implicațiilor pe care rezultatele de diagnoză le au pentru construcția
instituțională și politicile în domeniul politicilor de dezvoltare regionale.
Detalieri asupra diferitelor perspective voi da pe măsură ce trec la folosirea lor. Deocamdată punctez
asupra sensurilor operaționale ale dezvoltării sociale și regiunii.
Dezvoltarea socială este înțeleasă în linie cu abordarea ”dezvoltare ca libertate” promovată de
Amartya Sen (1999). Pornind de la această premisă dezvoltarea socială poate fi definită ca extindere
a spaţiului de oportunităţi pentru satisfacerea nevoilor socio-umane prin și pentru educație, stare de
sănătate, consum și comunicare . Dezvoltarea este nu numai un domeniu ci și o perspectivă asupra
schimbărilor sociale evaluate sub aspectul gradului și modului în care satisfac nevoile social-umane.
Urmare a acestei definiri a dezvoltării sociale, mini-atlasul pe care îl propune lucrarea de față este
structurat pe dimensiuni specifice ale dezvoltării sociale – educație, stare de sănătate, consum și
comunicare – sau urmărind matrice de condiționare a fenomenelor de dezvoltare socială (etnie,
religie, accesibilitate, produsul intern brut pe locuitor etc.).
Principalele tipuri de regionalizări pe care vom ordona cartografic informația sunt județele, ariile
culturale , regiunile istorice și regiunile de dezvoltare.
Regiunile în genere, indiferent de specificarea definitorie, sunt decupări teritoriale pragmatice.
Criteriile de decupare se referă la vecinătatea unităților teritoriale care prin agregare formează un
întreg. Poate fi vorba de întreg prin similitudinea profilelor lor sau prin funcționalitate. Prin această
specificare se identifica două tipuri fundamentale de regiuni de similaritate sau funcționale. O altă
polaritate de parțială suprapunere cu cea anterioară este cea dintre regiunile normative și cele
analitice1 . Granițele , în primul caz, sunt instituite de o autoritate, politică în multe dintre cazuri.
Tipice din acest punct de vedere sunt regiunile administrative de tipul județelor. Regiunile analitice
sunt delimitate pe criterii funcționale, economice, sociale sau culturale. Granițele lor pot fi mai puțin
precise, difuze, pentru că și activitățile pe care le circumscriu pot avea intensități diferite de
manifestare și se supun mai greu unor identificări reductibile la reprezentare prin linie clară.
Regiunile istorice exemplifică foarte bine perspectiva analitică din domeniu. Tendința de a discuta
despre acestea ca și cum ar fi regiuni normative, cu granițe foarte precise ține de o posibilă confuzie
între cele două tipuri de abordări (analitice și normative).
1 ”…. normative regions reflect political will; their boundaries are fixed in terms of the remit
of local authorities and the size of the region’s population regarded as corresponding to the economically
optimum use of the resources they need to accomplish their tasks; historical factors may also be at the root of
an agreement to maintain the autonomy of certain administrative divisions; � analytical (or functional) regions
are defined in terms of particular analytical requirements; they categorise areas on the basis of specific
geographical criteria, such as altitude or soil type, or by economic and social criteria, such as the homogeneity,
complementarity or polarisation of regional economies.” (EUROSTAT 2010: 4)
5
Din perspectivă interacționalistă, regiunile sunt tipare mentale cu proiectare spațială menite să ducă
la ordonarea (inter)acțiunilor și identificărilor sociale. Același tip de spațiu regional poate avea
funcționalități , definiții și percepții sociale diferite.
Regiunile nu sunt spații conteiner ci spații matrice (Gottdiener, [1985] 1997) în care au loc
interacțiuni, în care granițele au nu numai rol de clasificare și conferire de identitate ci și de filtrare
a schimburilor de facilitare a unor schimburi inegale. Sociologia și antropologia dezvoltă abordări
specifice referitoare la granițe (borders) și delimitări de graniță sau frontiere (boundaries) între
state2. Funcțiile granițelor fiind de a conferi identitate dar și de a acționa ca filtre pentru schimburi
inegale (Kearney, 2004). Distincțiile menționate sunt pe deplin valabile și pentru granițele
socioculturale interne care interesează în acest cadru. Vom încerca să vedem care sunt granițele
sociale semnificative și în ce măsură delimitările sociale dintre diferitele tipuri de regiuni se mențin
sau se schimbă.
Regionalizarea culturală
Regiuni istorice și arii culturale
Preocuparea pentru regionalizare în spațiul public românesc este marcată în special de interesul
pentru spațiile culturale de tipul regiunilor istorice. Similar sunt aduse în prim plan, funcție de
context, regiunile etnice și microregiunile de tip ”țară” , ”ținut” sau zonă etnografică. Județele, în
formă veche sau ”nouă” asociate cu împărțirea administrativă din 1968, deși au și o puternică
semnificație culturală sunt văzute mai ales ca unități administrative. Regionalizările religioase sunt
aproape neglijate deși ele cumulează și diferențieri etnice și de dezvoltare. Trimiterea la ariile
culturale, construcție sociologică de la începutul anilor 1990 (Sandu 1990) este, firesc, prezentă mai
mult în abordările de specialitate.
Deschiderea unui mini-atlas al dezvoltării sociale prin punctarea aspectelor culturale este justificată
de faptul că aproape de oriunde ai porni în materie de regionalizare, intersectarea temei regiunilor
istorice este inevitabilă. În discuția aprinsă asupra regionalizării re- lansată de politicieni la mijlocul
anului 2011 întrebarea ”de ce nu facem regiunile de dezvoltare după conturul celor istorice?” a
apărut obsesiv. Este o dovadă directă că regionalizările specifice economice sau de dezvoltare din
România de azi sunt, în primă aproximare, testate sau imaginate prin raportare la regiunile istorice.
Și este firesc să fie așa. Acestea din urmă au un contur precis și invocarea lor poate sugera nevoia de
organicitate , de evitare a artificialului în proiectarea unor noi unități teritoriale, indiferent de ținta,
finalitatea acestora.
Care este raportul dintre regiunile de dezvoltare și ariile culturale, dar dintre regiunile de dezvoltare
și cele istorice? Dezvoltarea socială, tema majoră a acestei lucrări, poate fi analizată mai bine prin
raportare la care dintre regiunile menționate? Sunt exemple de întrebări la care sper ca explorarea
cartografică propusă prin material să își aducă partea ei de răspuns.
Regiunile de tip istoric – Moldova3, Muntenia , Dobrogea, Oltenia, Transilvania intracarpatica, Banat
și Crișana-Maramureș și București – au granițe care rezultă din istorie lungă. Au avut, pentru
2 ” While the US and the Mexican boundaries coincide geometrically, they differ greatly in how they are
defined and managed within their respective national legal systems and national sensibilities. These two
different boundaries have distinctly different influences on the greater border area. Thus, it is important to note
that crossing ‘the border’ in one direction is not the same as crossing it in the other, since the border has the
two different boundaries and regimes
of power, noted earlier, which profoundly shape the experience of entry into and exit from their respective
national spaces.” (Kerney, 2004: 132). 3 În partea de nord a Moldovei , la nivelul județului Suceava, se află și o parte din Bucovina.
6
perioade mari de timp, si semnificație administrativă, de limită de stat sau formațiune statală. În
prezent marchează spații de relativă omogenitate culturală. Este vorba , însă , de straturi culturale
latente, de mare profunzime. Valorile muntenești, moldovenești sau transilvănene, ca să menționăm
numai trei dintre aceste spații, nu mai au puterea de a structura viața de zi cu zi în mod marcat așa
cum o făceau cu decenii sau secole înainte. Peste acest strat cultural de mare adâncime sunt
suprapuse straturi de dată recentă care duc la instituirea unor subregiuni istorice pe care l-am
denumit arii culturale (Figura 1) .
Datele de sondaj disponibile susțin convingător ideea că ariile culturale sunt și matrice de
sociabilitate (Sandu 2002):
La un pol se află ariile de deschidere socială ( Banat, Crișana, Maramureș și Cluj-Mureș) cu
populație care tinde să manifeste nivel sporit de încredere în relațiile interumane, toleranță
și capital relațional bogat .
Situația opusă de închidere interpersonală, marcată prin neîncredere în celălalt, capital
relațional redus dar încredere ridicată în biserică și armată este specifică ariilor culturale ale
Moldovei , cu excepția zonei Galați-Iași.
Sociabilitatea dată de conformismul instituțional definit prin încredere ridicată în toate
tipurile de instituții dar și de intoleranță etnică de nivel mediu-superior caracterizează în
special sudul Munteniei și al Olteniei dar și nord-vestul Munteniei.
Atitudinea critică față de instituții este specifică populației din București, Dobrogea,
Brașov-Sibiu dar și din Alba-Hunedoara.
Intoleranța etnică marcată apare mai ales în regiuni relativ bogate lipsite de diversitate
etnică precum nordul Munteniei și al Olteniei dar și zona Galați-Iași din estul Moldovei.
Figura 1. Ariile culturale ale României
Ariile culturale sunt subdiviziuni ale regiunilor istorice
identificate prin analiza sociologica și au funcție de regiuni
analitice de maxima omogenitate socio-culturală. Cea mai
mare diversitate de arii culturale este in cadrul Transilvaniei
iar Oltenia este cea mai omogenă regiune istorica. Cele mai
mari decalaje de dezvoltare socială sunt intre nordul si sudul
Munteniei și, în Transilvania, între aria sudică foarte
dezvoltată (BV-SB) și cea nordică relativ săracă (SJ-BN)
Aceste arii sunt regiuni analitice construite (Sandu
1990, Sandu 1999:143-160) pentru a identifica
principalele tipuri de subunități de viață culturală
actuală în cadrul regiunilor istorice. Criteriile în
funcție de care a fost generată clasificarea se refera
la compoziția religioasă a populației, modul de
folosire a terenului agricol, nivel de dezvoltare în aria
urbană și nivelul de dezvoltare în aria rurala.
7
Educația
Granițele de regiuni istorice au consistență cu atât mai mare cu cât decalajul dintre unitățile
teritoriale, locale sau regionale aflate de o parte și de alta a liniei convenționale de demarcație este
mai mare. În partea estică a Transilvaniei (în sens larg) există cinci județe – Maramureș, Bistrița-
Năsăud, Mureș, Harghita și Covasna. De cealaltă parte a graniței istorice, în Moldova, sunt patru
județe – Suceava, Neamț, Bacău și Vrancea. Harta educațională a țării indică faptul că, la începutul
anilor 2000, stocul de educație în banda transilvană a graniței, era sistematic mai mare decât în cea
moldovenească. Există o singura excepție, cu situație de relativă egalitate. Acesta apare în cazul
relației dintre Suceava din Moldova și Bistrița-Năsăud din Transilvania. Situația pare să fie una de
durată deoarece se înregistrau aceleași tipuri de raporturi și la recensământul din 1992 (Sandu,
1999: 135).
Granița dintre Transilvania sudică și nodul Munteniei și al Olteniei este la fel de puternic conturată
în materie de educație. În majoritatea cazurilor județele din banda transilvăneană au populație cu
nivel mediu de educație superior populației din nordul Munteniei și al Olteniei. Excepția aici este
Argeșul din Muntenia cu un nivel mediu de educație similar cu cel al populației din județul Brașov.
Separarea educațională la granița dintre Moldova și Muntenia pare să fie relativ redusă: Vrancea și
Buzău au nivel foarte apropiat de stoc de educație a populației dar nu și perechea Galați-Brăila.
La granițele dintre Transilvania intracarpatică și regiunile vestice (Banat și Crișana-Maramureș)
diferențierile educaționale sunt mai puțin accentuate. Timiș în Banat și Hunedoara în Transilvania au
situație educațională similară, foarte bună. Raporturi de similitudine educațională apare și în relațiile
dintre Alba-Bihor și Sălaj- Satu Mare deși la niveluri mai scăzute decât pentru perechea Timiș-
Hunedoara.
În relația dintre Muntenia și Oltenia, demarcațiile există dar sunt de sens diferit în nord și în sud.
Nordul Munteniei are o situație educațională mai bună decât nordul Olteniei dar în sud lucrurile stau
invers.
Figura 2. Nivelul mediu de educație pe județe, in cadrul regiunilor istorice
Pungile de sărăcie de lungă durată din estul și din sudul țării (vezi hartile referitoare la dezvoltarea sociala) au ca principală sursă nivelul redus de educație.
Este de notat fenomenul de similaritate a stocului de capital uman pentru perechi de judete invecinate, situate la granite de regiune istorica: Vrancea-Buzau, Braila-Galati, Mehedinti-Caras-Severin, Suceava-Bistrita Nasaud, Salaj-Satu-Mare.
Un singur judet din Moldova este la nivel mediu (Iasi), restul fiind cu educatie sub media nationala.
In Trasilvania istorica exista cele mai multe judete cu nivel superior de stoc educational (BV, SB, HD, CJ)
Stocul de educație este
determinat ca medie a
numărului maxim de anii
de școală pe nivel de
educație ponderat cu
procentul celor care u
absolvit respectivul nivel
(Sandu 1999: 180-181).
S-a pornit de la date ale
recensământului INS
din 2002 pe localități.
Indicii județeni sunt dați
de mediile valorilor pe
localitate ponderate cu
populația localității.
8
Regionalizarea pentru dezvoltare
În 1997 este propus și discutat un sistem instituțional de dezvoltare regională în România, cu unități
teritoriale specifice, consilii și agenții de dezvoltare, toate integrate într-un sistem de principii și
norme care să pregătească integrarea europeană a țării și din acest punct de vedere. Proiectul care a
dus la producerea documentului fondator al dezvoltării regionale în această nouă formă – Carta
Verde a Dezvoltarii Regionale - a fost finanțat prin PHARE. Echipa câștigătoare a licitației de
realizarea proiectului a fost dată de o firma daneză – Ramboll. Nucleul de realizare a proiectului a
fost format din expertul coordonator al firmei Ramboll și patru specialiști români – geograf (cel care
practic a format echipa românească), urbanist, economist și sociolog. Documentele Conferinței de
lansare a Cartei Dezvoltării Regionale , desfășurată în 19974, pot da detalii legate de actorii
dezbaterii și atmosfera în care a pornit la drum noul proiect instituțional în 1997-1998.
Cele opt regiuni de dezvoltare propuse prin Carta Verde și instituite prin legea 151/1998, actualizată
prin legea 315/2004 funcționează cu întreg sistemul instituțional aferent , fără a avea statut
administrativ. În 2010-2011, în contextul conștientizării eșecului de proporții în absorbția fondurilor
europene, câmpul politic, cu diferite dintre nucleele sale, a început să caute din ce în ce mai mult
”vinovatul”5 . Dincolo de vinovați cu nume de partide , instituții guvernamentale sau tentă de reali
sau imaginați ”baroni locali”, a apărut pe tapet și regiunea de dezvoltare. Și din cauza ei, s-a spus,
lucrurile nu merg cum trebuie în obținerea și gestionarea fondurilor europene. Nu au statut
administrativ, s-a argumentat, și reprezentanții județelor din Consiliile de Dezvoltare Regională nu
lucrează de fapt pentru regiuni ci strict pentru propriile județe. Studii de specialitate pentru evaluarea
modului de funcționare a instituțiilor aferente dezvoltării regionale nu există (la momentul la care
scriu acest text, septembrie 2011) . Boala de a nu face studii de evaluare a politicilor publice sau
sociale este cronica și, firesc, s-a manifestat și în acest domeniu. Oricum, este pe deplin credibil
faptul că lipsa statutului administrativ al regiunilor de dezvoltare este un obstacol major al
funcționarii lor. Criticile venite din sferă politică dar nu numai, au mers însă mai departe prin
formulări (nu le mai caut acum pe internet dar sunt ușor de găsit) de genul – ”regiunile au fost
proiectate prost, nu sunt organice”, ”au fost date direct de la Bruxelles”, ”sunt prea mari”, ”nu
conferă identitate” etc. Argumentul preferat pentru a dovedi artificialitatea regiunilor de dezvoltare a
fost invocarea obsesivă a regiunii Sud-Est format din șase județe care fac parte din trei regiuni
istorice diferite , Moldova (Galați și Vrancea), Muntenia (Buzău și Brăila) și Dobrogea (Constanța și
Tulcea). Nu a mai avut aproape nimeni timp să își aducă aminte că :
majoritar, județele în discuție chiar formează și o unitate culturală prin faptul că aparțin de
regiunea Dunării de Jos,
județele din zonele de contact cultural ajung frecvent să semene mai mult între ele decât cu
alte județe învecinate din regiunea istorică din care fac parte . Este, spre exemplu, cazul
județului Buzău din Muntenia care se aseamănă mai mult cu Vrancea decât cu Prahova sub
aspectul nivelului și profilului de dezvoltare socială (Sandu 2011a:8-9 și figura 4 din
studiu).
4 Conferinta Politica de Dezvoltare regionala in Romania. 1997. Proceedings. Documentele Conferintei. 12-
13 Mai 1997 5 Puncte de vedere ale specialiștilor implicați în dezbaterea publică asupra regionalizării au fost relativ puține.
Între acestea este de menționat în primul rând cel al urbanistului Gabriel Pascariu (2011a si 2011b).
9
Regiunile istorice sunt totuși unități de tip analitic, nu normativ ( EUROSTAT 2010: 4),
precum județele. Pentru primele, tendința este ca la nivel de viață socială reală, granițele să
fie difuze, dinamice.
Figura 3. Regiunile de dezvoltare (marcate prin hașurare) si regiunile istorice (marcate prin contur
accentuat)
Denumirile date regiunilor în harta prezentata nu sunt cele oficiale ( NE, SE, Sud, SV, Vest,
NV, Centru, București) ci variante care cred ca sunt mai apropiate de semnificația lor
identitară. Desigur, soluțiile terminologice pot fi mai bune și trebuie să fie susținute de
localnici. Important este să fie căutate.
Șapte din cele opt regiuni de dezvoltare se suprapun peste o parte specifica a unei regiuni
istorice.
o Regiunea Gurile-Dunării (SUD-EST) este singura construită pe o confluenta de trei
regiuni istorice dar corespunde unei zone culturale specifice a Gurilor Dunării.
o Regiunea Centru este formată din șase județe (Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu,
Brașov și Alba). Istoric și identitar toate cele șase județe sunt puternic legate pe
durată lungă de apartenența la fostul voievodat al Transilvaniei (care includea, în plus,
și teritoriile care acum fac parte din Cluj, Sălaj, Bistrița-Năsăud și Hunedoara). Ideea
că această regiune de dezvoltare ar fi lipsită de istorie lungă și, implicit, marca
identitară, nu are fundament.
Regiunile de dezvoltare sunt mai omogene decât regiunile istorice si poarta si marca unor
nuclee specifica ale acestor regiuni (Sandu 2011a).
(Nord-Est)
(Sud-Est)
(Vest)
(Centru)
(Nord-Vest)
10
Indicele dezvoltării sociale locale (IDSL)
Abordări la nivel de județ
În momentul în care se trece de la cartografierea pe nivelul de educație la cea care urmărește dezvoltarea
socială teoria caracterului difuz al semnificației sociale a granițelor istorice câștigă consistență. Judecarea
granițelor nu uni- ci multidimensional, nu numai pe educație ci si pe consum, stare de sănătate și capital
material - din perspectiva unui indice sintetic al dezvoltării sociale, schimbă imaginea (Figura 4)
A. Varianta pe regiuni istorice
Indicele dezvoltării sociale locale (IDSL) este calculate ca scor factorial din șapte indicatori: 1. stoc de educaţie la nivel de comunitate, 2002. 2. vârsta medie a
persoanelor de peste 14 ani
, 2008, 3. speranţa de
viaţă la naştere 2006-
20085 , 4. autoturisme
la 1000 loc., 2007
(transformare ln)
5. suprafaţa medie pe
locuinţă 2008 ,6.
consumul de gaze pe
locuitor, mc, 7.
categorie de mărime-
rezidenţă a localităţii,
2008. Indicele are 10
categorii, patru pentru
comune (sub 2500
locuitori, 2500- 3499,
3500-4999, peste 5000) şi
şase pentru oraşe (sub 30
de mii, 30 de mii-sub 100
de mii, 100 mii- sub 200
mii, 200 – sub 300 mii,
300 mii- sub 400 de mii,
peste
400 de mii).(Pentru detalii
vezi Sandu 2011a: 5).
Față de versiunea inițial a
harții județene a
dezvoltării sociale (Sandu
2011a) apar ușoare
modificări pentru că aici
am adoptat ca metodă de
segmentare a seriei de date
varianta de ”rupere
naturală”.
B. Varianta pe regiuni de dezvoltare
Figura 4.Nivelul mediu de dezvoltare socială pe județe, in cadrul regiunilor istorice (A)și al regiunilor
de dezvoltare (B)
Granița Transilvania-Moldova nu mai este trecută, precum in varianta educațională, numai pe o punte de
similitudine, cea dintre Suceava- Bistrița Năsăud. Banda de similitudine se extinde masiv prin faptul că toate
județele de graniță istorică din Moldova de est (SV, NT, BC, VR) si din Transilvania de vest (BN, HG, CV)
se plasează pe aceeași orbită a dezvoltării sociale de nivel mediu. Desigur, cultural persistă diferențe. Din
11
punct de vedere social, însă, granița istorică a devenit mult mai permeabilă. Aceste benzi de similitudine
socială între vestul Moldovei și estul Transilvaniei sunt puternic marcate în geografia socială a anilor 2000
dar aproape invizibile pentru ochiul format pe imagini culturale și obișnuit cu iluzia istoricistă ( ”astăzi e la
fel ca ieri” sau ”ar trebui să fie”). Și imaginea cartografică simplificată și cea de detaliu din Tabelul 1
infirmă însă viziunea unei granițe care separă o Moldovă săracă de o Transilvanie bogată. Desigur, așa cum
ilustrează și cifrele din tabelul menționat Transilvania socială este mai bogată decât Moldova socială. La
granița între cele două provincii demarcația nu (mai) este însă la fel de clară. Granița socială respectivă este
difuză cu numeroase punți de similitudine.
Granița socială dintre sudul foarte dezvoltat al Transilvaniei și nordul Munteniei și al Olteniei este, ca și
pentru educație, mult mai puternic manifestă decât cea cu Moldova. Singurele coridoare de bunăstare care
coboară dinspre Transilvania la sud sunt manifeste prin benzile prahovene și argeșene.
Harta socială a regiunilor de dezvoltare pune în evidență cu claritate faptul că acestea au o dublă calitate. Pe
de o parte sunt configurate pe nuclee istorice specifice. În al doilea rând se poate observa cu ușurință
structurarea lor pe principiul complementarității de dezvoltare sau al existenței a câte un pol de creștere
județean specific: Iași pentru Moldova de Nord, Constanța pentru Dunărea de Jos, București ,Prahova și
Argeș pentru Sud-Muntenia, Dolj pentru Oltenia, Timiș pentru Transilvania de Vest, Cluj pentru cea de
Nord-Vest și Brașov-Sibiu pentru Centru.
O hartă analitică mai detaliată numai pentru
total-comune pe județ indică o mai mare
persistență a efectului de graniță istorică. Punțile
de similitudine între Moldova vestică și
Transilvania estică sunt mult mai sărace decât în
cazul în care cartografierea include ambele medii
rezidențiale, urban și rural.
Numai Covasna din Transilvania și Vrancea din
Moldova se mențin în situația de similitudine a
nivelului de dezvoltare socială rurală.
Cartografierea rurală pune în evidență cu mai
mare claritate decalajele de dezvoltare de durată,
de istorie lungă dintre nordul bogat și sudul
sărac al Munteniei și situația mai bună în nordul
comparativ cu sudul Olteniei.
Figura 5.Nivelul mediu de dezvoltare socială pe județe-rural,
in cadrul regiunilor istorice. (Segmentarea seriei de date prin
quantile)
Diferențierile respective , mai ales pentru lumea rurală, sunt asociate și cu decalajul dintre economia
predominant agricolă de câmpie și cea de deal munte cu pondere sporită a activitilor neagricole sau agricole
de tip zootehnic diferite de cele cerealiere specifice câmpiei.
12
Tabelul 1. Indicele dezvoltării sociale locale pe județe, în cadrul regiunilor istorice
județ urban rural
Vaslui 55 57 36
Botosani 55 52 36
Vrancea 61 61 50
Neamt 64 61 51
Suceava 64 54 55
Bacau 65 60 49
Iasi 69 66 46
Galati 69 59 50
Teleorman 50 53 37
Giurgiu 53 48 43
Calarasi 54 47 40
Ialomita 58 53 41
Buzau 62 62 47
Dambovita 65 64 57
Braila 69 55 45
Arges 71 69 56
Prahova 74 66 61
Olt 59 57 46
Mehedinti 60 56 44
Valcea 62 63 46
Dolj 68 64 44
Gorj 68 62 58
Tulcea 61 50 50
Constanta 74 56 57
Salaj 64 65 52
Bistrita-Nasaud 67 66 57
Harghita 67 62 59
Covasna 68 63 54
Alba 71 65 61
Hunedoara 72 54 57
Mures 74 64 65
Sibiu 83 69 68
Cluj 84 74 57
Brasov 84 68 68
Bihor 67 58 55
Maramures 70 54 54
Satu Mare 70 59 56
Arad 70 58 60
Caras-Severin 66 56 55
Timis 81 67 67
Ilfov 79 62 78
Municipiul Bucur. 100 72
71 63 52Total
Mediile IDSL pe județ sunt
calculate prin ponderare cu
populația localităților.Scorurile
factoriale care stau la baza celor
trei indici au fost calculate separat
pe total localitati, orașe și comune.
In paranteze la numele regiunilor
istorice sunt trecute valorile medii
IDSL corespunzătoare.
Tulcea rurală are același nivel de
dezvoltare ca și Galațiul și Vrancea
și Buzăul, județe din aceeași
regiune de dezvoltare
Clujul are cea mai mare dezvoltare
socială urbană în Transilvania. Ca și
Iașul în est și Doljul în sud, însă are
o lume rurală de maximă sărăcie în
cadrul regiunii istorice de care
aparține. Sărăcia rurală maximă în
Transilvania este in BN și în CV.
Orașele cele mai sărace sunt în
Hunedoara.
BUCUR
ESTI
(97)
Indicele dezvoltării sociale locale (IDSL). Medii
pe …
MO
LD
OV
A (
64
)T
RA
NS
ILV
AN
IA (
75
)C
RIS
AN
A-
MA
RA
MU
R.(
69
)
BANAT
(76)
MU
NT
EN
IA (
64
)O
LT
EN
IA (
64
)
DOBRO
GEA
(70)
Imaginea despre Iași ca fi ind cel mai
dezvoltat județ al Moldovei derivă în
principal din situația urbană a Iașului
ca oraș. Comunele din județ, însă, sunt
mai apropiate de situația celor din
Vaslui și Botoșani. Dezvoltarea rurală
cea mai puternică este în Suceava
Prahova și Argeșul își dispută
întâietatea în Muntenia. Primul
este cel mai dezvoltat în serie
rurală iar cel de-al doilea în serie
urbană. Teleormanul este cel mai
sărac județ al Munteniei dar numai
în serie rurală pentru că pe
coordonate urbane cele mai sărace
sunt Ialomița și Călărași.
Doljul este un județ al contrastelor
din Oltenia cu dezvoltare urbană
maximă în regiune dar cu sărăcie
rurală extremă , la fel cu
Mehedințiul.
In ierarhie rurală cele mai sărace regiuni istorice sunt Oltenia (47) și Moldova (47), sub nivelul Munteniei
(50) și al Dobrogei (54). In seria rurala a regiunilor de peste munți nivelul maxim de dezvoltare revine
Banatului (63), urmat de Transilvania (60) și Crișana-Maramureș (56).
13
Harta socială a localităților României
Cartografierea dezvoltării la nivel de localitate (Figura 6, Figura A 1) oferă detalii suplimentare la imaginile
anterioare construite în termeni de medii județene. Cu atât mai importantă noua imagine cu cât rezultă din
prezentarea completă, în premieră, a dezvoltării teritoriale folosind un indice care asigură comparabilitatea
valorilor de dezvoltare socială pentru orașe și comune. Am realizat reprezentarea grafică a dezvoltării
sociale la nivel de localitate în două variante , cu două metodologii diferite de reprezentare. Prima hartă, cea
din figura 6, pune accent pe contraste și pe ideea de graniță județeană și de regiune istorică. Cea de-a doua
(Figura A1) este mai apropiată de ideea câmpurilor, a variațiilor graduale ale dezvoltării. În plus, permite o
vizualizare a nucleelor de dezvoltare funcție de localizarea orașelor.
Mărimea și densitatea orașelor în teritoriu condiționează în mod hotărâtor nivelul regional de dezvoltare.
Principalele nuclee de dezvoltare sunt in:
vestul județelor Timiș și Arad,
în sudul Transilvaniei (apropierea orașelor Sibiu și Brașov),
nordul Munteniei (în special în Prahova, Dâmbovița și sudul Argeșului),
Vestul Maramureșului și
București-Ilfov.
Granița de dezvoltare socială dintre Moldova și Transilvania poate fi observată acum mai în detaliu, prin
reprezentările la nivel de localitate. Se reconfirmă ideea că județele de graniță tind să aibă niveluri similare
de dezvoltare peste medie pentru perechile Suceava-Bistrița Năsăud și Neamț plus Bacău în Moldova și
Harghita de cealaltă parte a liniei istorice. Deși județele în ansamblu au o astfel de relație de similitudine,
localitățile de graniță dintre ele au un nivel de dezvoltare mai redus, fie că sunt pe frontiera moldovenească
fie că sunt localizate în spațiul frontierei transilvănene. Constatarea este de relevanță deosebită. Ea trimite la
ipoteza ca localitățile de graniță între Moldova și Transilvania sunt mai puțin dezvoltate nu ca efect de limită
de regiune istorică ci datorită situației lor de așezări la limita de județ. Știm din analiza statistică pe total
localități că indicele dezvoltării sociale tinde să fie mai mic pentru localitățile situate la limită de județ
(Tabelul A1). Este adevărat, însă, ca această relație nu este foarte puternică, de nivel semnificativ în abordare
națională. Examinarea atentă a harți din figura 6 arată unde anume relația negativă dintre localizarea la
margine de județ și dezvoltarea socială nu este semnificativa. Județe care par să scape de această regularitate
sunt Suceava, Sibiu, Prahova, Dâmbovița etc.
Pentru a clarifica lucrurile am calculat corelația dintre nivelul de dezvoltare socială a localității (IDSL) și
localizarea la margine de județ în cadrul fiecărei regiuni istorice. Concluzia (pentru care nu prezentăm
argumentele tehnice de detaliu6) este că județe pentru care regularitatea respectivă nu apare ca fiind puternic
structurată sunt cele din Oltenia, Dobrogea și Crișana-Maramureș. Localizarea marginală a comunei sau
orașului în cadrul județului influențează negativ dezvoltarea locală , în ordinea descrescândă a impactului, în
Banat, Moldova, Muntenia și Transilvania.
Rezultă că și statistic, nu numai cartografic, pentru granița dintre Moldova și Transilvania constatăm relația
negativă dintre IDSL și localizare periferică drept efect al organizării administrative și nu în linie cultural-
istorică. Localitățile de graniță dintre cele două regiuni istorice sunt mai puțin dezvoltate din cauză că au fost
sistematic neglijate de administrațiile din centrele județene și nu pe o determinare de istorie lungă, culturală
sau socială.
6 Am construit un model de regresie multiplă cu IDSL ca variabilă dependentă si cu predicatorii statut rezidențial al
localității (urban 1, rural 0), populația localității (transformare logaritmică), localizare în apropierea uni drum european
(1 da , 0 nu) și localizare la margine de judet (1 da, 0 nu). Am rulat modelul separat pentru fiecare regiune istorică.
Coeficienții de regresie a IDSL asupra localizării marginale sau centrale au înregistrat valori semnificative statistic
pentru nivelul de 5% în regiunile Banat (-3.14), Moldova (-2.46), Muntenia (-2.05) și Transilvania (-1.75).
14
Figura 6.Nivelul de dezvoltare socială pe comune și orașe (IDSL)
15
În Transilvania sunt puse în evidență situații particulare, mai puțin cunoscute, pentru Cluj și Harghita. În
județul Cluj se poate ușor observa ruptura dintre orașul capitală de județ, puternic dezvoltat, și restul
localităților. Aceeași situația apare clar și în județul Iași și în relația dintre București și localitățile din județul
apropiat Giurgiu. Par să fie situații în care resursele umane din periferia regională au fost atrase de către
centru și, prin repetarea procesului pe termen lung, au dus la sărăcia localităților de la periferie de județ sau
regiune.
Dacă am fi construit, și se poate face acest lucru, o hartă a plasării localităților puternic dezvoltate față de
principalele drumuri europene din România am fi constatat cu siguranță că acestea se află mai aproape de
drumurile europene (vezi datele statistice din tabelul A1). Si localizarea periferică în județ și distanța față de
drumuirile europene sunt factori importanți, semnificativi pentru accesibilitatea populației la marile axe de
circulație care facilitează dezvoltarea.
O altă particularitate de dezvoltare mai puțin vizibilă prin examinările la nivel de județ este legată de
concentrarea puternică a localităților cu dezvoltare peste medie în județul Harghita. Imaginea publică dar și
cea furnizată prin analizele la nivel de județ susține că cele două județe cu populație predominant secuiască
au nivel similar , relativ redus, de dezvoltare (figura 4). Reprezentarea din harta pe localități indică o
dezvoltare semnificativ mai ridicată în Harghita comparativ cu Covasna. Ea este dată, conform informațiilor
din tabelul 1, în principal de situația din mediul rural . Comunele din Harghita au , sistematic, un nivel de
dezvoltare mai ridicat decât cele din Covasna. Situația pare să fie rezultat de evoluție recentă dat fiind faptul
că în 2002 cele două județe aveau același nivel de dezvoltare rurală (Sandu, 2005:134).
O extindere a exercițiului analitic întreprins anterior pe total țară la o secțiune anume ar putea face mai
vizibile contextele în care funcționează și se structurează frontierele socioculturale. Este ceea ce am încercat
să întreprind prin focalizarea pe ariile de graniță internă pentru Transilvania (Figura 7). Dacă urmărim atent,
ajutați de claritatea imaginilor pe secțiune restrânsă, cele patru granițe ale Transilvaniei la sud, est, nod și
vest, se poate nota că la frontiera sudică a regiunii este absentă banda care marchează localități cu dezvoltare
redusă. În schimb la frontierele de vest și de nord banda sărăciei de periferie este bine structurată. La banda
estică, dinspre Moldova, se înregistrează un gen de configurație de zigzag, cu și fără localități sărace .
Desigur, de la constatare vizuală va trebui trecut la analiza caz cu caz pentru fiecare dintre localitățile de
frontieră astfel încât să fie determinată apropierea lor de granița istorică și nivelul de dezvoltare socială al
localității.
O primă ipoteză care poate fi formulată pornind de la constatările menționate susține că absența sau
ponderea redusă a localităților sărace pe frontierele sud și est ale regiunii este efect combinat de nivel de
dezvoltare a județului și dezvoltare locală de lungă durată asociată cu așezările grănicerești din secolul al
XVIII-lea. Nivelul ridicat de dezvoltare a județelor Sibiu și Brașov se reflectă direct în caracterul omogen și
dezvoltat al localităților indiferent de localizarea lor centrală sau periferică. Rămâne să fie identificate
localitățile cu trecut grăniceresc pentru a putea verifica și cea de-a doua componentă a ipotezei amintite.
16
Granita de sud a Transilvaniei cu Muntenia și Oltenia
este una dintre puținele care nu respectă regularitatea
frontierelor marcate de localități slab dezvoltate.
Frontiera de est a regiuniieste marcată de un gen de zig-
zag de localități sărace și bogate pentru ca la nod și vest
ponderea localităților de frontieră sărace să fie mult mai
mare.Dezvoltarea județului, configurația drumurilor de
legătură interregionale și trecutul grăniceresc al
localităților ar putea fi principalii factori explicatiivi.
Figura 7. Extras analitic din harta sociala a României pentru studierea ariilor de graniță ale Transilvaniei istorice
Concluzii Harta socială a localităților României (Figura 6) permite o corectare a imaginilor simplificatoare care susțin
că principalele axe ale disparităților de dezvoltare sunt între vestul bogat și estul sărac, pe de o parte, și
nordul înstărit versus sudul slab dezvoltat. În fapt, imaginea cea mai consistentă este cea a unei țări cu
insule de dezvoltare socială, un gen de ”arhipelag social” într-o mare de comunități sărace sau mediu
dezvoltare. Este adevărat că relieful inegalităților sociale se modifică dar disparitățile de bază rămân relativ
stabile. Modelele de distribuire a inegalităților socioteritoriale au particularități clare de regiune istorică:
BN
SV
HG
NT
CV SB
BV
PH
VR
HD
AG
DB
VL
GJ
AB
CJ
SJ
MM
MS
AD
SM
BH
TM
CS
BZ
BC
17
Nucleul major de dezvoltare socială este în sudul Transilvaniei, în județele Sibiu și Brașov. Extensii
neîntâmplătoare ale acestui nucleu, bazate, pobabil, pe comunicare și complementaritate se regăsesc
în nodul Munteniei (Prahova, Dâmbovița și Argeș) dar și în Transilvania central-estică, mai ales pe
culoarul Harghita-Mureș și spre vest în Alba. Regiunea de dezvoltare Centru care include toate
județele transilvănene menționate, plus Covasna, este de departe una dintre cele mai omogene
regiuni7. Sub aspect cultural este o regiune de diversitate culturală (etnic-religioasă) neconflictuală.
Istoric , preia nucleul voievodatului Transilvaniei. Ideea de bogăție a capitalului relațional asociată
în mai mare măsură diversității religioase decât celei etnice, argumentată înntr-un alt studiu, merită
să fie reamintită în context (Sandu 2011a:17).
În Moldova dezvoltarea socială se reduce de la nord la sud și de la vest la est. Iașul urban reprezintă
un gen de insulă de dezvoltare în banda de sărăcie estică a regiunii. În vestul regiunii localitățile
dezvoltate sunt dispuse preponderent continuu pe o bandă are începe în Suceava (cel mai dezvoltat
județ al Moldovei sub aspect rural) și continuă cu Neamț și Bacău. Vrancea, județul sud-vestic al
regiunii este mai asemănător cu Buzău din Muntenia și Covasna în Transilvania sub aspectul
nivelului și al fragmentării interne a dezvoltării sociale.
În Muntenia și Oltenia se menține același model de reducere a dezvoltării de la nordul de munte-deal
la sudul de câmpie. Modelul este structurat astfel pe termen lung, pe durată mare de timp. O
”evadare” din starea de sărăcie sudică pare să se producă în cazul județului Ialomița. Zona slab
dezvoltată din sud este relativ omogenă iar cea nordică, dezvoltată , mai eterogenă.
O examinare detaliată pe secțiune de hartă socială (Figura 7) permite formularea unor ipoteze asupra
factorilor care au determinat ponderea variabilă a localităților sărace pe frontierele interne de sud, est, nord și
vest ale regiunii istorice Transilvania. Sunt avute în vedere condiționări legate de dezvoltarea județului,
trecutul grăniceresc al zonei și configurația drumurilor de legătură inter-regionale.
Rolul variabilelor culturale în relația lor cu cele ocupaționale și de localiazare în determinarea dezvoltării
sociale locale apare cu mai mare claritate dacă sunt considerate toate , simultan, prin modele de analiză
cantitativă adecvate. Este ceea ce am întreprin în tabelul A1. Din această analiză pe toate orașele și pe toate
comunele țării au rezultat constatări relevante pentru înțelegerea unora dintre regularitățile majore ale
dezvoltării sociale locale din România de azi.
Variabilele culturale tradiționale asociate cu regiunea istorică au un rol minor în explicarea variației de
dezvoltare socială între orașe sau între comune. Diferențierile economice și de structură demografică și de
accesibilitate contează mult mai mult din acest punct de vedere (Tabelul A 1). Impactul factorilor cultural-
istorici asupra dezvoltării sociale locale este mai puternic, deși relativ redus, pentru comune decât pentru
sate. Implicația acestei constatări ar putea fi plauzibilitatea ipotezei că pe măsură ce gradul de urbanizare al
societății va crește variabilele cultural-istorice vor avea un rol tot mai redus în influențarea dezvoltării
sociale .
7 Constatarea are nu numai un fundament vizual-grafic (Figura 6) ci si statistic: coeficienții de variație a valorilor IDSL
pe localitate în cadrul fiecărei regiuni de dezvoltare (calcule cu ponderare folosind populația localități) au valorile
procentuale de mai jos:
Bucuresti Centru Vest SE NV Sud NE SV
10 24 25 28 30 32 33 35
Aceeași coeficienți de variație calculați pe regiuni istorice sunt, așa cum era de așteptat, pentru regiunile comparabile,
cu puțin mai mari. Regiunea Centru este mai omogena decât Transilvania. Se menține același grad de eterogeneitate în
cazul perechilor NE-Moldova, Sud-Muntenia
BUCUR. DOBROG. CMM BANAT TRANSILV. MOLD. MUNT. OLTENIA
10 24 26 27 27 32 32 35
”Teoria” organicității sporite a regiunilor istorice față de cele de dezvoltare nu este susținută de date.
18
Dacă sunt ținute sub control variabilele economice și de localizare (vezi tabelul A1) atunci indicele
dezvoltării sociale a localităților (IDSL) nu este semnificativ influențat de ponderea populației maghiare în
localitate, nici pentru comune nici pentru orașe. Ponderea mare de romi în orașe , de asemenea nu pare să
conteze pentru nivelul IDSL. Pentru comune, însă, indicele respectiv tinde să fie de valoare mai redusă
pentru ponderi ridicate de romi în localitate. Relația trebuie analizată în continuare pentru ca existența ei
poate avea sensuri multiple. Este probabil ca datele disponibile pentru analiză nu au fost suficient de detaliate
pentru a izola rolul factorilor etnici.
Compoziția ocupațională a populației active este unul dintre cei mai importanți determinanți ai nivelului de
dezvoltare socială locală: ponderea mare de lucrători necalificați este o condiție favorabilă pentru sărăcie
locală la sat și la oraș; ponderea marea de persoane din categoriile cu educație, venituri și prestigiu ridicat
(categoriile I si II din ISCO 88) sporește șansele de dezvoltare socială locală, în special în mediul rural.
Referințe
EUROSTAT. 2010. European Regional and Urban Statistics Reference Guide, EC
Gottdiener, M.1985, The Social Production of Urban Space. Austin: University of Texas Press.
Guvernul Romaniei, Comisia Europeana. 1997. Carta Verde a Dezvoltarii Regionale. Bucuresti
Kearney, M. 2004. The classifying and value-filtering missions of borders, Anthropological Theory. Vol 4(2):
131–156.
Pascariu, G.2011a. Tranzitie si reforma administrativa (1), Contributors.ro, 11 iulie .
Pascariu, G. 2011b. Tranzitie si reforma administrativa (2), Contributors.ro, 26 iulie .
Sandu, D. 1990. Ariile culturale ale Romaniei Sociologie Romanesca, 3-4, pp. 295-306
Sandu, D. 1999. Spatiul social al tranzitiei. Iasi: POLIROM
Sandu, D. 2002. Ariile culturale ca matrice de sociabiliate, Sociologie Romaneasca, 3-4 , pp.77-92.
Sandu, D. 2005. Dezvoltarea comunitară. Cercetare, practică, ideologie. Iași : Polirom
Sandu, D . 2011a. Disparitati sociale in dezvoltarea si in politica regionala din Romania in International
Review of Social Research, 1, pp. 1-30.
Sandu, D. 2011b. Regionalizarea dincolo de legea efortului minim, Contributors.ro, 28 iunie
Sen, Amartya .1999. Development as Freedom, Oxford University Press.
19
Anexe
Tabelul A 1.Predictori ai nivelului de dezvoltare socială locală la nivel de oraș și de comună
Predictori model de regresie pentru orașe model de regresie pentru comune
Coef. Eroare
standard
robusta
P>t Coef. Eroare
standard
robusta
P>t
var
iab
ile
eco
no
mic
e
PIB per capita în județ, 2004 0.830 0.217 0.000 0.356 0.310 0.258
salariați la 1000 locuitori în 2002 0.074 0.007 0.000 0.101 0.005 0.000
ponderea categoriilor I și II din clasificarea
ISCO 88 în total populație ocupată în 2002
0.816 0.087 0.000 1.369 0.172 0.000
% populație necalificată în total populație
ocupată, 2002
-0.279 0.130 0.038 -0.148 0.062 0.021
localizare
în județ
localitate apropiată de un drum european (1
da, 0 nu)
1.570 0.762 0.046 1.371 0.574 0.022
localitate apropiată de granița județului ( 1
da, 0 nu)
-0.311 0.764 0.686 -0.139 0.402 0.732
structură
etnică
% maghiari în populația localității, 2002 0.008 0.020 0.689 -0.008 0.020 0.684
% romi în populația localității, 2002 -0.243 0.122 0.055 0.046 0.044 0.304
variabile
socio-
demografi
ce
speranță de iață la naștere ,1999 0.716 0.213 0.002 0.388 0.063 0.000
populația localității, 2008 (transformare ln) 0.667 0.641 0.304 5.815 0.515 0.000
emigranți temporari în străinătate de mai
mult de un an de zile, la 1000 loc., 2002
0.078 0.038 0.046 0.107 0.036 0.005
reg
iun
e is
tori
ca (
Ban
at c
a
refe
rin
ță)
Moldova -1.187 2.110 0.577 -9.000 2.595 0.001
Muntenia 1.337 2.166 0.541 -12.086 2.284 0.000
Oltenia 0.099 2.249 0.965 -8.619 2.665 0.002
Dobrogea -9.475 2.351 0.000 -7.348 1.744 0.000
Crisana-Maramures -0.772 2.330 0.742 -4.637 2.483 0.069
Transilvania 1.612 2.383 0.503 -3.883 2.822 0.177
constanta -45.137 15.102 0.005 -39.53 6.723 0.000
R2 0.810 0.660
N 318 2626
Regresii OLS în STATA.Dat fiind faptul că localitățile din același județ tind să aibă similarități între ele am folosit comanda cluster,
cu specificarea județe pentru a calcula erori stadard robuste. Dacă variabilele d eregiune istorică sunt eliminate, R2 scade cu patru
puncte procentuale. În cazul regresiei pentru urban eliminarea variabilelor legate d e regiune istorică reduce R2 cu numai doua
puncte procentuale. Rezultă că efectul de regiune istorică este mai puternic pentru comune decât pentru orașe în explicarea
dezvoltării sociale la niel local.Variabilele de masurare a dezvoltării sociale au fost calculate separat pentru orase (ISDU) și comune
(IDSC) folosind același set de șase indicatori agregați prin scor fatorial. Am marcat prin umbrire coeficienții de regresie semnificativ
diferiți de 0 pentru p=0.05.
20
Figura A 1.Nivelul de dezvoltare socială pe comune și orașe (IDSL), cu marcarea orașelor
Datele de intrare in figurile 6 si 7 sunt aceleași valori ale indicelui dezvoltării sociale (IDSL). Harta este
construită, însă, diferit de cea din figura 6 pentru a identifica eventuale efecte ale modului de reprezentare
asupra informației obținute. In acest caz, prin cerculețe au fost marcate orașele. În al doilea rând ,
diferențele de nivel de dezvoltare sunt marcate prin intensități diferite de culoare și nu prin hașurări
diferite în alb-negru. Metoda de segmentare a seriei de date in harta din figura 6 este cea ”a punctelor de
ruptură naturală” (natural break) iar în figura 7 cea a numerelor egale.