Drept comercial_ Curs 11

8/19/2019 Drept comercial_ Curs 11

1/34

Drept Comercial – Modulul 11

2014/2015

1

Modulul 11:

CONCURENŢA COMERCIALĂ

Obiective educaţionale În urma studierii acestui Modul veţi dobândi următoarele competenţe şi

aptitudini:

- Cunoaşterea noţiunii de concurenţă comercială sub cele două aspecte

principale reglementate de Legea concurenţei nr. 21/1996 şi Legea

11/1991 privind concurenţa neloială;

- Înţelegerea noţiunilor generale privind concurenţa;

- Cunoaşterea practicilor anticoncurenţiale ca: înţelegerile anticoncurenţiale,abuzul de poziţie dominantă, concentrarea economică;

- Înţelegerea şi aprofundarea faptelor considerate de lege ca fapte de

concurenţă neloială, grupate pe contravenţii şi infracţiuni, cunoaşterea

sancţiunilor aplicabile în situaţia săvârşirii unor asemenea fapte.

Cuvinte cheie:

- concurenţă, înţelegeri între întreprinderi, abuz de poziţie dominantă,

concentrare economică, înţelegeri verticale, denigrare, secret comercial, publicitate

mincinoasă, sancţiuni.

11

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute .


2/34


2014/2015

2

Cupri nsul Modulului:

OBIECTIVE EDUCAŢIONALE................................................................ 1

CUVINTE CHEIE........................................................................................ 1

NOŢIUNI GENERALE ................................................................... 3

CONCURENŢA COMERCIALĂ – LEGEA 21/1996 .................. 3

CONCURENŢA NELOIALĂ ....................................................... 18

SUBIECTE PENTRU AUTOEVALUARE: ............................................ 29

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE ...................................................... 29

SUBIECTE PENTRU EVALUARE ŞI CONTROL ............................... 32

REZUMATUL MODULUI 11 .................................................................. 33

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE .......................................................... 34


3/34


2014/2015

3

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 11

NOŢIUNI GENERALE

- Legea 21/1996 a concurenţei republicată în 2005, mod. de OUG 75/2010

- Legea 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale mod. de Legea 298 din

2001

Concurenţa reprezintă un element esenţial într -o economie de piaţă garantatăde Constituţie, alături de libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor,

capitalului.

Prin concurenţă se oferă consumatorilor mai multe opţiuni cu privire la

calitatea, preţul sau varietatea produselor şi serviciilor.

Comercianţii, fie la nivel naţional, fie la nivel comunitar, trebuie să

interacţioneze în mod liber, fără influenţe negative din partea agenţilor puternici

sau aflaţi în situaţii privilegiate, asociaţiilor de agenţi economici sau a statului.

Într-o economie de piaţă funcţională, respectarea normelor privind concurenţa

asigură progresul economic, apărarea interesului consumatorilor şi

competitivitatea produselor şi serviciilor în cadrul economiei respective dar şi faţă

de produsele de pe alte pieţe.

CONCURENŢA COMERCIALĂ – LEGEA 21/1996

Mediul concurenţial poate fi afectat negativ de activităţile anticoncurenţiale

care reprezintă obiectul sau efectul înţelegerilor sau a practicilor concertate

între agenţii economici, de abuzul de poziţie dominantă a unor agenţi

economici puternici; de asemenea, concurenţa poate fi distorsionată prin

subvenţiile (sub forma ajutorului de stat) acordate de stat unor agenţi


4/34


2014/2015

4

economici, ceea ce le creează o poziţie avantajoasă faţă de ceilalţi concurenţi pe

piaţa respectivă.

Obiectul dreptului concurenţei îl constituie:

Concurenţa şi reprimarea ei

Interzicerea înţelegerilor restrictive de concurenţă

Protecţia consumatorilor (în mod indirect)

Legislaţia românească în domeniu şi cea secundară adoptată de Consiliul

Concurenţei sunt aplicabile practicilor şi operaţiunilor care afectează concurenţa

pe piaţa românească. Autoritatea naţională de concurenţă dobândeşte după

aderarea la UE competenţa de a aplica direct regulile comunitare în materie deconcurenţă. Concurenţa reprezintă un domeniu în care Comunitatea Europeană are

„competenţă exclusivă”. Astfel, statele membre nu pot legifera în acest domeniu

doar în măsura în care transpun dreptul comunitar.

Regulile comunitare în materia concurenţei sunt incluse în Tratatul de

instituire a Comunităţii Economice Europene (Roma, 1957) amendat de Tratatul

de la Lisabona (numit şi Tratat de reformă). Principiile enunţate în Tratatul CEE

au fost transpuse în regulamente, reglementări-cadru, comunicări, acestea

reprezentând legislaţia secundară comunitară în materie de concurenţă. De

asemenea, Regulamentul Consiliului (CE) 1/2003 privind punerea în aplicare a

regulilor de concurenţă prevăzute în art. 81 şi 82 din Tratatul CE şi Nota Comisiei

Europene privind cooperarea dintre Comisie şi instanţele statelor membre în

aplicarea art. 81 şi 82 din Tratat. Tratatul de la Lisabona, în Titlul VII „Norme

comune privind concurenţa, impozitarea şi armonizarea legislativă” reiterează

aproape în întregime principiile cuprinse în Tratatul de la Roma în acest domeniu.


5/34


2014/2015

5

Practici anticoncurenţiale

1. Înţelegerile anticoncurenţiale (art. 5 alin. 1 din Legea 21/1996)

Înţelegeri între întreprinderi;

Deciziile asociaţiilor de întreprinderi;

Practicile concertate

2. Abuzul de poziţie dominantă (art. 6 alin. 1 din Legea 21/1996)

1. Înţelegerile anticoncurenţiale

Acordurile şi înţelegerile între întreprinderi încheiate în scopul creşterii producţiei sau a apariţiei pe piaţă a unei diversităţi mai mari de produse de calitate

superioară la preţuri scăzute pot avea efecte benefice asupra concurenţei.

Reprimarea practicilor anticoncurenţiale (monopolul sau dreptului anti-

monopol sau anti-trust, practicile restrictive de concurenţă) reprezintă principala

direcţie în lupta împotriva formelor de concurenţă ilicită.

„ Prin noţiunea de practici anticompetitive se înţeleg acele practici de afaceri

prin care o firmă ori un grup de firme se poate angaja în scopul de a restrânge

competiţia între firme spre a- şi menţine sau a- şi mări poziţia sau profiturile

proprii pe piaţă, fără ca în mod necesar sa procure mărfuri sau servicii la un cost

mai scăzut sau de o calitate mai înaltă”.

Politicile concurenţiale europene se bazează pe cadrul legislativ comunitar

creat de Tratatul de la Roma (art. 81-89) amendat de Tratatul de la Lisabona (art.

101-109). Reglementări suplimentar e sunt asigurate prin decizii emise de Consiliu.

Pe baza acestora politicile concurenţiale se concentrează pe următoarele domenii

de acţiune: eliminarea acordurilor restrictive ale concurenţei şi a abuzurilor de

poziţie dominantă; controlul fuziunii firmelor; liberalizarea sectoarelor economice

sub formă de monopol; monitorizarea subvenţiilor acordate de stat.


6/34


2014/2015

6

Actele şi faptele care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa sunt

săvârşite potrivit art. 2 din Legea 21/1996 de:

- întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi – persoane fizice sau juridice –

de cetăţenie, respectiv naţionalitate română sau străină;

- autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale, în

măsura în care prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate intervin în

operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa, cu excepţia

situaţiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru

apărarea unui interes public major.

Înţelegerile monopoliste cuprinse în art. 5 alin. 1 din Legea 21/1996 afectează

concurenţa normală pe piaţă atunci când cel care le săvârşeşte are deja o anumită putere economică. În mod excepţional legea consideră că unele practici sunt atât

de nocive, încât ele trebuie sancţionate indiferent de puterea economică a

întreprinderii.

Nu orice înţelegere monopolistă este sancţionabilă, ci numai una care

afectează concurenţa în mod semnificativ (concurenţa există, dar competitorii nu

mai au posibilitatea de a-şi stabili politica de afaceri pe principiile raţionalităţii

economice, de ex. toţi sunt obligaţi să includă în contractele lor aceleaşi restricţii

cu privire la garanţia produsului). Deşi cerinţa existenţei unei alterări semnificative

a concurenţei nu este prevăzută expres de lege, ea se deduce din reglementarea

dispenselor individuale, a exceptărilor în bloc şi mai ales din art. 8 (cifra de afaceri

plus cota de piaţă minime).

Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, orice decizii ale asociaţiilor

de întreprinderi şi orice practici concertate care au ca obiect sau ca efect

împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe

o parte a acesteia, în special cele care:

- stabilesc direct sau indirect preţuri de cumpărare ori de vânzare sau

orice alte condiţii de tranzacţionare (Preţurile produselor şi tarifele serviciilor şi

lucrărilor se determină în mod liber prin concurenţă, pe baza cererii şi ofertei.

Preţurile şi tarifele practicate în cadrul unor activităţi cu caracter de monopol


7/34


2014/2015

7

natural sau al unor activităţi economice, stabilite prin lege, se stabilesc şi se

ajustează cu avizul M.F. cu excepţia celor pentru care, prin legi speciale sunt

prevăzute alte competenţe – art. 4 alin. 1. Cu toate acestea, Guvernul poate

interveni în controlul preţurilor doar pe o perioadă de maxim 3 ani cu posibilitate

de prelungire în cazul în care concurenţa este exclusă sau substanţial restrânsă prin

efectul unei legi sau a existenţei unei poziţii de monopol. De asemenea, Guvernul

poate prin hotărâre - pe o perioadă de 6 luni, cu posibilitate de prelungire - să

dispună măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creşterii excesive a

preţurilor sau blocarea acestora în situaţii excepţionale: criză, dezechilibru major

între cerere şi ofertă, disfuncţionalitate evidentă a pieţei – art. 4 alin. 3);

-

limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltareatehnică sau investiţiile (Se realizează prin reducerea dau dirijarea voluntară a

volumului fizic de marfă într -o perioadă de timp, de către agenţii economici

implicaţi într -o antantă, prin reducerea sau orientarea repartiţiei volumului de

marfă către partenerii comerciali ai participanţilor la realizarea practicii

anticoncurenţiale, dirijarea sau orientarea eforturilor umane şi materiale destinate

introducerii unor metode de producţie mai performante, reducerea sau dirijarea

modului de plasare a fondurilor în funcţie de interesele membrilor antantei);

- împart pieţele sau sursele de aprovizionare (De exemplu acorduri prin

care doi agenţi economici convin ca unul să livreze doar celuilalt anumite produse

în vederea revânzării pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia);

- aplică în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la

prestaţii echivalente, producând astfel un dezavantaj concurenţial;

- condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către

partenerii unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în

conformitate cu uzanţele comerciale nu au legătură cu obiectul acestor

contracte (Este necesar în acest caz să se facă dovada existenţei încălcării

libertăţii de exprimare a consimţământului la încheierea contractului. Acest gen de

contracte sunt calificate “cuplate, legate sau de înlănţuire”: contract de distribuţie

exclusivă, de licenţă. Este vorba deci de intenţia directă de a exploata starea de


8/34


2014/2015

8

dependenţă economică şi lipsa de alternativă a agentului economic care în final

încheie contractul cu acea întreprindere care abuzează de poziţia sa pe piaţa

relevantă);

- constau în participarea în mod concertat cu oferte trucate la licitaţii

sau la orice alte forme de concurs de oferte (Întâlnim în acest caz intenţia clară

de a influenţa în mod fraudulos licitaţia de către o întreprindere care nu are scopul

de a câştiga ci de a favoriza alt ofertant);

- elimină de pe piaţă alţi concurenţi, limitează sau împiedică accesul pe

piaţă şi libertatea exercitării concurenţei de către alte întreprinderi, precum

şi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau a nu vinde către anumite

întreprinderi fără o justificare rezonabilă (O modalitate de punere în practică aunei astfel de înţelegeri condamnabile este „boicotul colectiv”, adică înţelegerile

de a nu cumpăra de la sau a nu vinde către anumite întreprinderi fără o justificare

rezonabilă. Boicotul nu este însă condamnabil dacă a fost determinat de abuzul de

poziţie dominantă al societăţii producătoare a produselor boicotate sau de

ilegalitatea practicilor puse în aplicare de această societate).

Conform art. 5 alin. 2 dar şi art. 101 din Tratatul de la Lisabona aceste

interdicţii nu se aplică înţelegerilor sau categoriilor de înţeleger i între

întreprinderi, deciziilor sau categoriilor de decizii ale asociaţiilor de întreprinderi,

practicilor concertate sau categoriilor de practici concertate când acestea

îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

- contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri ori la

promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând în acelaşi timp

consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la respectiva

înţelegere, decizie sau practică concertată;

-

nu impun întreprinderilor în cauză restricţii care nu sunt indispensabile

pentru atingerea acestor obiective;

- nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte

substanţială a pieţei produselor în cauză.


9/34


2014/2015

9

Înţelegerile între întreprinderi (art. 5 alin. 1 din Legea 21/1996) pot fi

reprezentate de convenţii sub forma contractelor de licenţă, vânzare-cumpărare,

locaţiune, distribuţie exclusivă, contracte de asociere, de specializare, de franciză,

etc.) fără a fi necesar ca respectiva convenţie să creeze legături de asociere între

participanţi. Prin respectivele acorduri se nasc drepturi şi obligaţii juridice între

părţi.

În jurisprudenţa comunitară se admite că şi „ gentleman's agreements” pot fi

considerate acorduri în sensul dreptului concurenţei, chiar daca ele nu duc la

naşterea de drepturi şi obligaţii cu forţă legală între părţi, ci numai la exprimarea

intenţiei părţilor, cu condiţia ca părţile să execute ulterior de bună-voie celeconvenite. Astfel de înţelegeri pot fi reprezentate şi de cele privind constituirea

unei filiale comune, dar numai dacă în urma acordului respectiv întreprinderile nu

îşi pierd independenţa economică (în cazul în care îşi pierd independenţa, este

vorba de o concentrare economică).

Deciziile asociaţiilor de întreprinderi (art. 5 alin. 1 din Legea 21/1996)

sunt manifestări de voinţă colectivă ale membrilor unei grupări de întreprinderi

(fiecare participant îşi păstrează independenţa, nu se poate vorbi de un control). Nu

este necesar ca asociaţia să aibă personalitate juridică pentru ca decizia să cadă sub

incidenţa Legii 21/1996.

Deciziile pot apărea sub forma de circulare, directive, regulamente care sunt

aplicate efectiv.

Practicile concertate (art. 5 alin. 1 din Legea 21/1996) presupun o

comportare similară şi coordonată a unor agenţi economici, realizată în mod voit,

dar fără a se baza pe un acord între întreprinderi.

Practicile concertate (în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor

Europene) „constau în forme de coordonare între întreprinderi nefinalizate printr-


10/34


2014/2015

10

o convenţie propriu- zisă, dar care substituie riscurilor concurenţei o cooperare

practică de natură să afecteze mecanismele fireşti ale pieţei”.

Pentru ca o practică să fie considerată concertată trebuie întrunite în acelaşi

timp un element subiectiv şi unul obiectiv. Elementul obiectiv constă în existenţa,

la un moment dat, a unui comportament paralel şi similar al întreprinderii în cauză.

Numai acest lucru nu ar constitui o practică monopolistă, deoarece pe o piaţă

liberă fiecare întreprindere are dreptul de a ţine cont de activitatea concurenţilor

săi şi de a-şi modela comportamentul în consecinţă Elementul subiectiv este dat de

comportamentul fiecărei întreprinderi care urmăreşte atingerea unui obiectiv

comun cu al celorlalţi: împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei. În

realitate este greu de demonstrat această intenţie (şi datorită caracterului informal),mai ales când întreprinderea în cauză funcţionează pe o piaţă oligopolistică (număr

redus de întreprinderi de dimensiune mare).

Cele trei categorii de înţelegeri anticoncurenţiale menţionate anterior nu se

exclud una pe alta, mai mult, în anumite situaţii un anumit act concurenţial poate fi

calificat în acelaşi timp în mai multe feluri. De ex. un acord condamnabil propriu-

zis intervenit între concurenţi va putea fi extins şi cu privire la alte elemente de

strategie concurenţială pe calea practicilor concertate sau poate fi urmat de practici

concertate.

Dispoziţiile art. 5 alin. 1 nu se aplică în cazul în care cota de piaţă cumulată

deţinută de părţile la o înţelegere nu depăşeşte 10% atunci când aceasta este

încheiată de întreprinderi care sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali pe una din

aceste pieţe (sau cota de piaţă deţinută de fiecare din părţi nu depăşeşte 15% atunci

când aceasta este încheiată de întreprinderi care nu sunt concurenţi, existenţi sau

potenţiali pe una din aceste pieţe) pe nici una din pieţele relevante afectate de

înţelegere. În cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de o

înţelegere între concurenţi se aplică pragul de 10%. Pragurile anterioare sunt

reduse la 5% atunci când concurenţa este restrânsă pe o piaţă relevantă de efectul

cumulativ al unor înţelegeri de vânzare de bunuri sau servicii încheiate cu diferiţi


11/34


2014/2015

11

furnizori sau distribuitori (valabil atât pentru înţelegerile între concurenţi cât şi la

cele pentru neconcurenţi).

2. Abuzul de poziţie dominantă

Art. 6 din Legea 21/1996 interzice folosirea în mod abuziv de către una sau

mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante pe piaţa românească sau pe o

parte substanţială a acesteia.

Abuzul de poziţie dominantă desemnează conduita unei întreprinderi aflate

în poziţie dominantă, indiferent de atitudinea subiectivă a acesteia, de natură să

prejudicieze interesele consumatorilor şi/sau să obstrucţioneze competiţia normală

pe piaţa relevantă în condiţiile în care concurenţa este deja slăbită ca urmare a

prezenţei întreprinderii în cauză.

Aceste practici pot consta în special în:

- Impunerea în mod direct sau indirect a unor preţuri inechitabile de

vânzare ori de cumpărare sau a altor condiţii inechitabile de tranzacţionare şi

refuzul de a trata cu anumiţi furnizori ori beneficiari (De ex. refuzul

nejustificat de a furniza marfă – cu condiţia ca această conduită să afectezeconcurenţa prin excluderea unor concurenţi, de a cumpăra, de a acorda licenţe sau

de a permite accesul la unele facilităţi esenţiale);

- Limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în

dezavantajul consumatorilor (De ex. refuzul de a furniza produse indispensabile

concurenţilor, clauze de fidelizare excesivă, acordarea de diverse avantaje

comerciale ca rabaturile comerciale substanţiale pe o perioadă nedeterminată sau

îndelungată);

- Aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii

inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel unora dintre ei un

dezavantaj concurenţial (Acest caz reprezintă abuzul prin discriminare.

Condiţiile inegale reprezintă practicarea fără o justificare obiectivă de către


12/34


2014/2015

12

întreprinderea cu poziţie dominantă a unor tratamente diferenţiate faţă de

partenerii comerciali. Prestaţiile echivalente se referă la aceleaşi obligaţii asumate

de către parteneri diferiţi, urmarea fiind crearea unui dezavantaj în poziţia deţinută

pe piaţă de unii dintre aceşti parteneri);

- Condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri

a unor prestaţii suplimentare care prin natura lor sau în conformitate cu

uzanţele comerciale nu au legătură cu obiectul acestor contracte (Este vorba

despre contractele legate dar numai dacă se dovedeşte efectul nociv asupra

concurenţei);

- Practicarea unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de

ruinare în scopul înlăturării concurenţilor, ori vânzarea la export sub costulde producţie, cu acoperirea diferenţelor prin impunerea unor preţuri

majorate consumatorilor interni (Cel care abuzează de poziţia dominantă

solicită clienţilor săi preţuri de vânzare care depăşesc cu mult costurile efective

plus un profit rezonabil. Practica europeană a decis că menţinerea unor preţuri la

un nivel scăzut pentru o perioadă lungă de timp cu intenţia de a elimina pe piaţă

concurenţii săi constituie abuz de poziţie dominantă în forma practicării preţurilor

de ruinare. Vânzarea la export sub costul producţiei prin impunerea unor preţuri

majorate consumator ilor interni reprezintă o practică de dumping la export care

este interzisă – după câştigarea clientelei pe acele pieţe externe ridică preţurile la

un nivel normal);

- Exploatarea stării de dependenţă în care se găseşte o altă întreprindere

faţă de o asemenea întreprindere sau întreprinderi şi care nu dispune de o

soluţie alternativă în condiţii echivalente, precum şi ruperea relaţiilor

contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor

condiţii comerciale nejustificate (În primul rând trebuie să existe o stare de

dependenţă economică de ex. între un furnizor şi un distribuitor determinată de

prestigiul comercial al mărfurilor furnizorului – notorietatea mărcii, cota de piaţă

deţinută de furnizor, cifra de afaceri a distribuitorului realizată în urma distribuţiei

mărfurilor furnizorului. În al doilea rând întreprinderea victimă a abuzului de


13/34


2014/2015

13

poziţie dominantă nu are altă alternativă în condiţii echivalente, nu există produse

sau servicii interschimbabile. Alte condiţii constau în impunerea unor preţuri

diferite şi nejustificate, refuzul de a vinde, ruperea nejustificată a relaţiilor

comerciale. Efectul este reprezentat de prejudicierea consumatorilor).

În cazul în care folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante poate afecta

comerţul dintre statele membre, aplicarea prevederilor art. 6 din legea concurenţei

de către Consiliul Concurenţei se face luând în considerare art. 102 din Tratatul

privind funcţionarea UE: „ Este incompatibilă cu piaţa internă şi interzisă, în

măsura în care poate afecta comerţul dintre statele membre, folosirea în mod

abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute

pe piaţa internă sau o parte semnificativă a acesteia. Aceste practici abuzive pot

consta în: impunerea direct sau indirect a preţurilor de vânzare sau cumpărare

sau a altor condiţii de tranzacţionare inechitabile; limitează producţia,

comercializarea sau dezvoltarea tehnologică în dezavantajul consumatorilor;

aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la

prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor

prestaţii suplimentare care prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele

comerciale nu au legătură cu obiectul acestor contracte.”

Deţinerea unei poziţii dominante nu este condamnată, în schimb folosirea

puterii de către întreprindere pentru a înăbuşi concurenţa este o practică anti-

concurenţială, calificată abuz. Ceea ce se sancţionează este doar materializarea

posibilităţii de restricţionare a concurenţei, deci exploatarea abuzivă a puterii

economice dobândite. O astfel de întreprindere poate fi sancţionată pentru abuz de

poziţie dominantă atunci când puterea sa economică îi permite să reacţioneze pe

piaţă într -un mod în care nu are nevoie să ţină cont de poziţia concurenţilor sau a

consumatorilor (îşi foloseşte poziţia dominantă pentru a slăbi sau elimina

concurenţii sau a interzice accesul pe piaţă a noilor concurenţi).

Printre criteriile determinării stării de dominaţie Consiliul Concurenţei a

determinat criteriul părţilor de piaţă. Cota de piaţă nu trebuie să fie luată însă


14/34


2014/2015

14

drept criteriu esenţial şi unic având în vedere şi posibilitatea ca o întreprindere să

nu deţină procentual o parte foarte mare din piaţă dar să deţină totuşi o poziţie

dominantă. Curtea Europeană a decis, în mai multe cazuri că existenţa unei cote de

piaţă ridicate, de ex. peste 50% este probă a poziţiei dominante. De asemenea, s-a

stabilit că este poziţie dominantă atunci când o întreprindere are o cotă de cel puţin

40%, cotă care este mai mare decât suma cotelor următorilor doi concurenţi. În EU

s-a decis ca societatea Hoffman-La-Roche nu deţine o poziţie dominantă pe piaţa

anumitor vitamine deoarece cota sa de piaţă er a de 20-30% iar un alt concurent

avea o cotă similară (nu s-a identificat nici un lider al preţurilor).

Pe lângă criteriul cotei de piaţă doctrina aduce în discuţie şi alţi factori

determinanţi ca independenţa datorată drepturilor de proprietate intelectuală,puterea financiară sau comercială în mod nemijlocit sau prin intermediul

altor întreprinderi, deţinerea unor infrastructuri, instalaţii sau sisteme de

distribuţie.

Poziţia dominantă trebuie analizată prin raportare la caracteristicile

produsului şi la zona geografică definită în care se comercializează produsul şi

în condiţii de concurenţă echivalente.

Dispoziţiile legii concurenţei se aplică şi autorităţilor administraţiei publice

centrale sau locale în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin

reglementările adoptate intervin în operaţiuni pe piaţă, influenţând direct sau

indirect concurenţa, cu excepţia situaţiilor când asemenea măsuri sunt luate în

aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major.

Astfel, art. 9 din Legea 21 interzice autorităţilor şi instituţiilor

administraţiei publice centrale sau locale orice acţiuni sau inacţiuni prin care se

restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa precum:

limitarea libertăţii comerţului sau autonomiei întreprinderilor exercitate

cu respectarea reglementărilor legale;

stabilirea de condiţii discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor.

În cazul în care autorităţile sau instituţiile administraţiei publice centrale sau

locale nu se conformează în termenul stabilit masurilor dispuse prin decizie de


15/34


2014/2015

15

către Consiliul Concurenţei în scopul restabilirii mediului concurenţial acesta

poate introduce acţiune în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti

solicitând instanţei anularea în tot sau în parte a actului care a condus la

restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei sau obligarea autorităţii sau

instituţiei în cauză să emită un act administrativ sau să efectueze o anumită

operaţiune administrativă.

Concentrarea economică

Scopul controlului concentrărilor economice de către Consiliul Concurenţei

este de a împiedica apariţia obstacolelor semnificative în calea concurenţeiefective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, în special ca

urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante. Concentrarea economică

este un fenomen specific economiei de piaţă datorită avantajelor economice

considerabile.

Concentrarea economică prevăzută şi sancţionată de Legea 21 în art. 10 se

realizează în cazul în care modificarea de durată a controlului rezultă în urma:

- fuzionării a două sau mai multor întreprinderi independente anterior sau

părţi ale unor întreprinderi; sau

- dobândirii de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel

puţin o întreprindere ori de către una sau mai multe întreprinderi, fie prin

achiziţionarea de valori mobiliare sau active, fie prin contract ori prin orice alte

mijloace a controlului direct sau indirect asupra uneia ori mai multor

întreprinderi sau părţi ale acestora.

Pe lângă prevederile Legii 21 în domeniul concentrărilor economice Consiliul

Concurenţei a adoptat în anul 2010 Ordinul 385 pentru punerea în aplicare a

Regulamentului privind concentrările economice.

O concentrare economică constă în acorduri şi aranjamente contractuale care

stabilesc controlul, în sensul prevederilor art. 10 din lege. Toate acordurile care


16/34


2014/2015

16

îndeplinesc scopul principal al concentrării economice, cum ar fi cele legate de

vânzarea de acţiuni sau de active ale unei întreprinderi, fac parte integrantă din

concentrarea economică.

Pe lângă aceste acorduri şi aranjamente, părţile la concentrare pot încheia şi

alte acorduri care nu constituie o parte integrantă a concentrării economice, dar

care pot restrânge libertatea de acţiune pe piaţă a părţilor. În cazul în care aceste

acorduri conţin restricţionări auxiliare, acestea sunt acoperite de decizia care

declară concentrarea economică compatibilă cu un mediu concurenţial normal.

Concentrările economice care intră în sfera de aplicare a Legii 21 sunt

evaluate în scopul stabilirii compatibilităţii acestor operaţiuni cu un mediu

concurenţial normal. În acest sens, Consiliul Concurenţei evaluează dacă oconcentrare economică ridică obstacole semnificative în calea concurenţei

efective, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante pe

piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia. La efectuarea acestei

evaluări, Consiliul Concurenţei aplică, în special, următoarele criterii consacrate

de legislaţia europeană în materie,:

necesitatea protecţiei, menţinerii şi dezvoltării unei concurenţe efective pe

piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, având în vedere, printre

altele, structura tuturor pieţelor vizate şi concurenţa actuală sau potenţială;

poziţia pe piaţă a părţilor la concentrare şi puterea lor economică şi

financiară, alternativele disponibile furnizorilor şi utilizatorilor, accesul acestora la

surse de aprovizionare sau pieţe şi orice alte bariere legale sau de altă natură la

intrarea pe piaţă, tendinţele ofertei şi cererii pentru bunurile şi serviciile relevante,

interesele consumatorilor intermediari şi finali, evoluţia progresului tehnic şi

economic, cu condiţia ca acesta să fie în beneficiul consumatorului şi să nu

reprezinte un obstacol în calea concurenţei.

Operaţiunile de concentrare economică se realizează fie prin fuzionare fie prin

dobândirea controlului.

Fuzionarea constă în unirea a două sau mai multor întreprinderi cu scopul de

a creşte eficienţa şi de a evita concurenţa. Fuziunea se poate realiza şi prin


17/34


2014/2015

17

combinarea activităţ ilor mai multor întreprinderi independente care îşi păstrează

independenţa juridică dar creează un grup care se manifestă concurenţial ca o

entitate economică (conducere unică, compensarea internă a profiturilor şi

pierderilor între întreprinderile din gru p, răspunderea comună a întreprinderilor din

cadrul grupului faţă de terţi, deţinerea încrucişată de acţiuni de către întreprinderile

din cadrul grupului) – noţiunea mai este denumită şi fuziune de facto şi provine

din practica dreptului antitrust american şi european.

Pentru ca fuziunea să poată fi calificată concentrare economică trebuie ca

întreprinderile să aibă personalitate juridică distinctă şi să dispună de autonomie de

decizie (se schimbă controlul asupra uneia sau asupra tuturor părţilor implicate).

Dobândirea controlului se realizează prin: achiziţionarea de valori mobiliare sau active;

contract;

alte mijloace.

Influenţa determinantă asupra unei întreprinderi se poate realiza prin:

drepturi de proprietate sau de folosinţă asupra totalităţii sau

asupra unei părţi din activele întreprinderii;

drepturi sau contracte care conferă o influenţă determinantăasupra structurii întreprinderii, votului sau deciziilor organelor

de conducere ale unei întreprinderi.

Controlul este dobândit de persoana, persoanele sau întreprinderile care sunt

titulare ale drepturilor sau contractelor respective sau care deşi nu sunt titulare au

puterea de a exercita influenţa determinantă conferită de acestea.

De exemplu participarea majoritară la capitalul social ce conferă majoritatea

drepturilor de vot (achiziţionarea de către SC Renault a 50,96% din capitalul social

al SC Automobile Dacia SA – companie; sau achiziţionarea pachetului majoritar

de acţiuni al SC Foraj Sonde SA Bascov – persoană fizică).

Controlul este direct când este executat în mod nemijlocit de chiar persoanele

fizice sau întreprinderile care l-au dobândit. Controlul este indirect atunci când se


18/34


2014/2015

18

realizează prin interpunere de persoane. Identificarea celor care deţin adevăratul

control se poate face prin depistarea sursei de finanţare, determinarea anumitor

legături de familie, etc.

Crearea unei societăţi în comun care îndeplineşte toate funcţiile unei entităţi

economice autonome constituie de asemenea concentrare economică.

Există concentrare economică atunci când cifra de afaceri cumulată a

întreprinderilor implicate în operaţiune depăşeşte echivalentul în lei a 10.000.000

Euro şi când cel puţin două din întreprinderile implicate au realizat pe teritoriul

României fiecare în parte o cifra de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a

4.000.000 Euro.

Concentrările economice care depăşesc aceste praguri valorice trebuienotificate Consiliului Concurenţei înainte de punerea în aplicare şi după încheierea

acordului, după anunţarea ofertei publice sau după preluarea pachetului de control.

În baza prevederilor art. 33 din Legea concurenţei descoperirea şi investigarea

încălcărilor prevederilor legii concurenţei şi a prevederilor art. 101, 102 din Tratat

cad în sarcina Consiliului Concurenţei.

Investigaţiile se fac, dacă există temei de fapt şi de drept:

din oficiu;

la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în mod real şi

direct prin încălcarea prevederilor art. 5, 6, 9 şi 15 din Lege, precum şi

a art. 101, 102 din Tratat.

CONCURENŢA NELOIALĂ

Noţiuni generale

LEGEA 11/1991 modificată şi completată de Legea 21/1996 şi Legea

298/2001


19/34


2014/2015

19

Constituie concurenţă neloială în sensul Legii 11/1991 orice act sau fapt

contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a

produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii.

Concurenţa neloială a fost definită ca fiind forma de manifestare a

concurenţei ilicite ce are în vedere acele acte sau fapte juridice (acţiuni omeneşti)

incriminate ca şi contravenţii, infracţiuni sau doar delicte civile prin care

comercianţii sau alţi subiecţi calificaţi (salariaţii comercianţilor ori funcţionari

publici) încalcă cu intenţie ori numai din culpă prevederile legale care cârmuiesc

concurenţa şi/sau normele (uzanţele) moralei afacerilor, preluate şi considerate ca

izvoare de către dreptul pozitiv, în scopul atragerii unui număr cât mai mare de

clienţi dinspre concurenţi.Legislaţia modernă privind concurenţa neloială are drept scop protejarea

consumatorilor. Cu toate acestea, sunt sancţionabile şi comportamentele îndreptate

împotriva altor comercianţi.

Potrivit art. 135 alin. 2 lit. a din Constituţie statul român are obligaţia de a

asigura protecţia concurenţei loiale. Pe plan internaţional, Convenţia de la Paris

pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883 (modificată în anul 1979),

stabileşte în art. 10 bis că ţările Uniunii sunt obligate să asigure cetăţenilor Uniunii

o protecţie efectivă împotriva concurenţei neloiale.

Fapte de concurenţă neloială

Vor fi analizate în continuare faptele de concurenţă neloială care constituie

contravenţii potrivit art. 4 din Legea 11/1990.

1.

Oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui

concurent ori acceptarea unei asemenea oferte - lit. a.

Libertatea muncii permite unui salariat să înceteze activitatea/ contractul cu

angajatorul său, pentru a se pune în slujba unui concurent. Agentului economic


20/34


2014/2015

20

respectiv nu îi este interzis să negocieze clauzele contractului de muncă cu un

salariat al concurentului, atât timp cât salariatul a anunţat fostul patron că

intentionează să înceteze contractul de muncă. Preluarea salariaţilor unei

întreprinderi concurente este neloială atunci când ofertele de muncă adresate

salariaţilor unui concurent sunt repetate în mod sistematic şi acompaniate de

manevre care în mod manifest au scopul de a deghiza preluarea.

Această faptă se sancţionează cu amendă de la 10.000.000-100.000.000 lei.

2. Divulgarea, achiziţionarea sau folosirea unui secret comercial de către

un comerciant sau un salariat al acestuia fără consimţământul deţinătorului

legitim al respectivului secret comercial şi într-un mod contrar uzanţelorcomerciale cinstite - lit. b.

Doctrina s-a referit în mod diferit la această contravenţie, incluzând-o în

categoria actelor de dezorganizare a întreprinderii concurente sau în cea a

actelor de spionaj economic. Constituie secret comercial „informaţia care, în

totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia nu este în general

cunoscută sau nu este accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod

obişnuit cu acest gen de informaţii şi care dobândeşte o valoare comercială prin

faptul că este secretă, iar deţinătorul a luat măsuri rezonabile ţinând seama de

circumstanţe, pentru a fi menţinută în regim secret ”.

Acţiunea salariatului sau reprezentantului său este una intenţională.


3. Încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei

mărfi sau executarea unor prestaţii în mod avantajos, cu condiţia aducerii de

către client a altor cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie

contracte asemănătoare - lit. c .

Fapta se încadrează în categoria celor care vizează acapararea agresivă a

clientelei unui comerciant. Metoda, denumită uzual vânzare piramidală sau

,,bulgăre de zăpadă" constă în promisiunea comerciantului de a preda marfa sau de


21/34


2014/2015

21

a executa prestaţia la un preţ ori tarif inferior celui practicat în mod curent, în

schimbul obligaţiei asumate de clientul consumator de a procura pentru comerciant

alţi clienţi. Atunci când aceştia din urmă se prezintă şi, la rândul lor, se obligă, în

aceleaşi condiţii, să aducă noi clienţi, cumpărătorul iniţial îşi primeşte avantajul

scontat.

Există intenţia calificată de a atrage clientela ce are ca urmare înşelarea

cumpărătorilor.


4. Comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de

afirmaţii asupra întreprinderii sale sau activităţii acesteia menite să inducă îneroare şi să îi creeze o situaţie de favoare în dauna unor concurenţi - lit. d.

Această faptă este inclusă în categoria publicităţii mincinoase sau a falsei

publicităţi. Publicitatea mincinoasă este un mijloc de dezorganizare a pieţei prin

prezentarea propriei activităţi într -o lumină favorabilă fără ca acest lucru să

corespundă realităţii.

Consumatorii afectaţi pot invoca manoperele dolosive având în vedere că au

avut consimţământul viciat.

Publicitatea (potrivit Legii 148/2000 modificată privind publicitatea)

reprezintă orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale,

artizanale sau liber profesioniste având ca scop promovarea vânzării de bunuri şi

servicii, de drepturi şi obligaţii.

Intenţia este calificată sub forma vicleniei sau a dolului.


5.

Comunicarea, chiar făcută confidenţial sau răspândirea de către un

comerciant de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent sau asupra

mărfurilor/serviciilor sale, afirmaţii de natură să dăuneze bunului mers al

întreprinderii concurente - lit. e.

Fapta este inclusă în categoria actelor de denigrare.


22/34


2014/2015

22

Spre deosebire de afirmaţiile mincinoase, critica este permisă dacă este

obiectivă, dacă nu este făcută în scopul de a promova interesele unui concurent în

dauna concurentului criticat. Există un drept la libera critică, ce trebuie însă

exercitat în anumite limite.

Denigrarea poate purta asupra persoanei concurentului, asupra întreprinderii

sale (în practică este dificil să diferenţiezi între denigrarea persoanei şi denigrarea

întreprinderii), asupra produselor şi serviciilor concurente.

Cel mai frecvent este atacată reputaţia concurentului lezat, prin referiri în scop

de discreditare la naţionalitatea, religia sau opiniile politice ale concurentului, la

incompetenţa sa profesională sau onorabilitatea sa, prin afirmatii pesimiste la

situatia economică sau creditul comercial al concurentului. Pentru a fi considerată un act de concurenţă neloială, acţiunea de denigrare

trebuie să favorizeze activitatea comercială a autorului denigrării.

Obiectul denigrării îl poate constitui nu numai o persoană (întreprindere), ci şi

un produs sau serviciu. Sub pretextul informarii sau al comparaţiei, un agent

economic denigrează produsele sau serviciile altui agent economic, concurent sau

nu, pentru a-i deturna clientela.

Informaţiile denigratoare pot fi aduse la cunoştinţa publicului pe diverse căi:

interviuri, anunţuri în presă, newsletter, communicate, videocasete. Suportul cel

mai des utilizat este campania publicitară.

În cazul comunicărilor confidenţiale fapta va fi considerată denigrare dacă

autorul ei a ştiut în momentul comunicării că faptele nu corespund realităţii.

Intenţia este întotdeauna calificată.


6.

Oferirea, promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit – de

daruri ori avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanţilor

acestuia, pentru ca, prin purtarea neloială să poată afla procedeele sale

industriale, pentru a cunoaşte sau a folosi clientela sa ori pentru a obţine alt

folos pentru sine ori pentru altă persoană în dauna unui concurent - lit. f .


23/34


2014/2015

23

Această faptă este inclusă în categoria faptelor care au ca efect

dezorganizarea întreprinderii rivale şi se realizează în special prin spionaj

economic (numit de unii autori „provocat” faţă de contravenţia de la lit. b).

Intenţia este calificată şi se referă la dorinţa de a dezorganiza funcţional

întreprinderea rivală prin aflarea, utilizarea în mod contrar uzanţelor cinstite a

secretelor, procedeelor industriale care îi creează avantaje pe piaţă.


7. Deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor

stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel

comerciant - lit. g.

Fapta se încadrează în categoria actelor ce urmăresc dezorganizarea

întreprinderii rivale prin atragerea în mod necinstit a clientelei acelui comerciant.

Cu toate acestea, s-a considerat că orientarea clientelei spre fostul angajat de ex.,

orientare bazată pe considerarea calităţilor sale personale nu poate fi considerată

contravenţie conform legii. Doctrina oferă câteva exemple practice: vânzarea de

către salariat în nume propriu a unei mărfi către clientul fostului angajator, fapta

unor cadre superioare din conducerea unei societăţi comerciale, posedând toate

informaţiile referitoare la societate şi la activitatea acesteia, care după ce au

demisionat au profitat de informaţiile deţinute şi de autoritatea pe care o aveau în

societatea părăsită pentru a deturna clientela acesteia uzând de relaţiile pe care le-

au stabilit cu acea clientelă în perioada anterioară.


8. Concedierea sau atragerea unor salariaţi ai unui comerciant în scopul

dezorganizării activităţii sale - lit. h.

Această faptă de concurenţă neloială face parte din categoria actelor de

dezorganizare funcţională a întreprinderii concurente.

Cu toate că libertatea comerţului implică libertatea de a constitui întreprinderi

comerciale, salariaţii putând participa la constituirea unei întreprinderi concurente


24/34


2014/2015

24

cu a fostului patron, concedierea salariaţilor de către unul din conducătorii

societăţii făcută cu scopul ca aceştia să fie atraşi de concurenţă sau să lipsească

societatea de forţă de muncă ce are o anumită calificare, constituie act de

concurenţă neloială. Concedierea sau atragerea unor salariaţi se face în scopul

înfiinţării unei noi societăţi cu scopul de a-i angaja la această societate. Ca

exemple doctrina menţionează: angajarea simultană a mai multor foşti salariaţi ai

unei societăţi comerciale, demisia simultană a întregului personal al unei societăţi

urmată de angajarea la o altă societate concurentă, crearea de către un fost asociat

a unei societăţi concurente şi angajarea a aproape tot personalul primei societăţi.


Sancţiunile contravenţionale menţionate pot fi aplicate şi persoanelor juridice

în situaţia în care subiectul activ al unei astfel de contravenţii este un comerciant

persoană juridică. Dispoziţiile legale se aplică şi dacă persoanele fizice sau juridice

care săvârşesc actele de concurenţă neloială pe teritoriul României, sunt străine.

Competenţa de soluţionare a plângerilor împotriva proceselor verbale de

sancţionare contravenţională în temeiul art. 4 din lege sunt, potrivit dreptului

comun, de competenţa judecătoriei în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia.

Hotărârile administraţiei publice locale sau judeţene prin care se stabilesc şi se

sancţionează contravenţii pot fi aduse la cunoştinţa publică prin afişare sau prin

orice formă de publicitate.

Persoana care săvârşeşte un act de concurenţă neloială va fi obligată să

înceteze să înlăture actul, să restituie documentele confidenţiale însuşite în

mod ilicit de la deţinătorul lor legitim şi, după caz să plătească despăgubiri

pentru daunele pricinuite.

Dacă una din faptele enumerate de art. 4 cauzează daune patrimoniale sau

morale cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanţei competente cu drept de

acţiune în răspundere civilă corespunzătoare.


25/34


2014/2015

25

Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau

cu amendă de la 25.000.000 - 50.000.000 lei - art. 5:

1.

Folosirea unei firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, unui desen

sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme

sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt

comerciant - lit. a (Obiectul juridic al infracţiunii este reprezentat de relaţiile

sociale referitoare la asigurarea respectării normelor de concurenţă loială cu privire

la folosirea unei firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, unui desen sau model

industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui

ambalaj).2. Punerea în circulaţie de mărfuri contrafăcute şi/sau pirat, a căror

comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare

consumatorul asupra calităţii produsului/serviciului - lit. b (Obiectul juridic al

infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale la regimul stabilit de lege şi

uzanţele comerciale pentru comercializarea mărfurilor cu folosirea legitimă a

mărcilor şi respectarea standardelor de calitate a produselor şi serviciilor).

3. Folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror

obţinere a necesitat un efort considerabil sau a unor informaţii secrete în

legătură cu acestea, transmise autorităţilor competente în scopul obţinerii

autorizaţiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor

chimice destinate agriculturii, care conţin compuşi chimici noi - lit. c (Obiectul

juridic al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale privind condiţiile în care

pot fi exploatate în scop comercial rezultatele unor experimente sau informaţii

secrete în legătură cu acestea).

4.

Divulgarea unor informaţii prevăzute la nr. 3 (lit. c a art. 5 din lege),cu excepţia situaţiilor în care dezvăluirea acestor informaţii este necesară

pentru protecţia publicului sau cu excepţia cazului în care s-au luat măsuri

pentru a se asigura că informaţiile sunt protejate contra exploatării neloiale

în comerţ, dacă aceste informaţii provin de la autorităţile competente - lit. d


26/34


2014/2015

26

(Obiectul juridic al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale privind protecţia

şi utilizarea în mod onest a secretelor comerciale ori industriale de către terţii

comercianţi concurenţi, dar şi de către autorităţile publice, inclusiv funcţionari

publici care vin în contact cu astfel de secrete datorită profesiunii lor).

5. Divulgarea, achiziţionarea, sau utilizarea secretului comercial de către

terţi fără consimţământul deţinătorului său legitim, ca rezultat al unei acţiuni

de spionaj comercial sau industrial - lit. e (Obiectul juridic al infracţiunii este

r eprezentat de relaţiile sociale privind protecţia şi utilizarea în mod onest a

secretelor comerciale ori industriale de către terţii comercianţi concurenţi, dar şi de

către autorităţile publice, inclusiv funcţionari publici care vin în contact cu astfel

de secrete datorită profesiunii lor).

6. Divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane

aparţinând autorităţilor publice precum şi de către persoane împuternicite de

deţinătorii acestor secrete pentru a-i reprezenta în faţa autorităţilor publice -

lit. f (Obiectul juridic al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale privind

protecţia şi utilizarea în mod onest a secretelor comerciale ori industriale de către

terţii comercianţi concurenţi, dar şi de către autorităţile publice, inclusiv

funcţionari publici care vin în contact cu astfel de secrete datorită profesiunii lor.

Această infracţiune seamănă foarte mult cu conţinutul contravenţiei prevăzute de

art. 4 lit. b din lege).

7. Producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea

spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând menţiuni false

privind brevetele de invenţii, mărcile, indicaţiile geografice, desenele sau

modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de

proprietate intelectuale cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul

vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare şi alte

asemenea, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la

numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în

eroare pe ceilalţi comercianţi sau beneficiari - lit. g (Obiectul juridic al

infracţiunii este reprezentat de relaţiile privind utilizarea conform legii şi cu


27/34


2014/2015

27

uzanţele cinstite a atributelor de identificare şi individualizare ale comercianţilor ,

ale mărfurilor şi serviciilor lor, ale tuturor drepturilor de proprietate intelectuală

sau industrială cu ocazia producerii, importului, exportului, depozitării, oferirii

spre vânzare sau vânzării unor mărfuri/servicii).

Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 5 este reprezentat fie de

drepturile de proprietate intelectuală, de mărfurile contrafăcute sau pirat, de

secretele comerciale sau industriale, de rezultatele unei cercetări. Subiectul activ

este reprezentat de un comerciant sau un împuternicit al acestuia, un funcţionar

public sau orice altă persoană, iar subiectul pasiv este un comerciant de obicei

concurent dar şi consumatorii care sunt induşi în eroare în mod intenţionat.Infracţiunea prevăzută de art. 5 are 7 forme de materializare, mai multe

obiecte materiale şi foarte multe modalităţi practice de săvârşire.

Prin menţiuni false asupra originii mărfurilor se înţelege orice indicaţii de

natură a face să se creadă că mărfurile au fost produse într -o anumită localitate,

într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu reprezintă menţiune falsă

asupra originii mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic

şi indică în comerţ numai natura lui, în afară de cazul în care denumirea este

însoţită de o menţiune care ar putea face să se creadă că are acea origine.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea părţii vătămate sau la

sesizarea camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a altei organizaţii

profesionale sau la sesizarea persoanelor împuternicite de Oficiul Concurenţei

(Consiliul Concurenţei).

Acţiunile izvorând dintr -un act de concurenţă neloială sunt de competenţa

tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul

pârâtului sau inculpatului. În lipsa unui sediu este competent tribunalul

domiciliului pârâtului sau inculpatului. Prin hotărârea dată asupra fondului instanţa

poate dispune că mărfurile sechestrate să fie vândute, după distrugerea falselor

menţiuni. Din suma obţinută în urma vânzării se vor acoperi mai întâi

despăgubirile acordate. O dată cu condamnarea ori obligarea la încetarea faptei


28/34


2014/2015

28

ilicite sau repararea daunei instanţa poate obliga la publicarea hotărârii în presă

pe cheltuiala făptuitorului. Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 1 an de la

data la care păgubitul a cunoscut sau a trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a

cauzat-o dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei.

La cererea deţinătorului legitim al secretului comercial instanţa poate dispune

măsuri de interzicere a exploatării industriale şi/sau comerciale a produselor

rezultate din însuşirea ilicită a secretului comercial sau distrugerea acestor

produse. Interdicţia încetează atunci când informaţia protejată a devenit publică.


29/34


2014/2015

29

Subiecte pentru autoevaluare:

Întreb ări de autoevaluare

1. Care sunt înţelegerile între întreprinderi sau practicile concertate interzise

de lege?

Scrie răspunsul tău aici:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:

Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, orice decizii ale asociaţiilor

de întreprinderi şi orice practici concertate care au ca obiect sau ca efect

împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe

o parte a acesteia, în special cele care:

- stabilesc direct sau indirect preţuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare

- limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică

sau investiţiile

- împart pieţele sau sursele de aprovizionare

- aplică în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la

prestaţii echivalente, producând astfel un dezavantaj concurenţial;

- condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către partenerii

unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu

uzanţele comerciale nu au legătură cu obiectul acestor contracte

- constau în participarea în mod concertat cu oferte trucate la licitaţii sau la

orice alte forme de concurs de oferte


30/34


2014/2015

30

- elimină de pe piaţă alţi concurenţi, limitează sau împiedică accesul pe piaţă

şi libertatea exercitării concurenţei de către alte întreprinderi, precum şi

înţelegerile de a nu cumpăra de la sau a nu vinde către anumite

întreprinderi fără o justificare rezonabilă

2. Cum se realizează concentrarea economică?


.............................................................................................................

.............................................................................................................


Concentrarea economică prevăzută şi sancţionată de Legea 21 în art. 10 serealizează în cazul în care modificarea de durată a controlului rezultă în urma:

- fuzionării a două sau mai multor întreprinderi independente anterior sau

părţi ale unor întreprinderi; sau

- dobândirii de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel

puţin o întreprindere ori de către una sau mai multe întreprinderi, fie prin

achiziţionarea de valori mobiliare sau active, fie prin contract ori prin orice

alte mijloace a controlului direct sau indirect asupra uneia ori mai multor

întreprinderi sau părţi ale acestora.

3. Analizaţi următoarea faptă de concurenţă neloială: ”Divulgarea,

achiziţionarea sau folosirea unui secret comercial de către un comerciant sau un

salariat al acestuia fără consimţământul deţinătorului legitim al respectivului secret

comercial şi într -un mod contrar uzanţelor comerciale cinstite”


.............................................................................................................

..............................................................................................................


Doctrina s-a referit în mod diferit la această contravenţie, incluzând-o în

categoria actelor de dezorganizare a întreprinderii concurente sau în cea a


31/34


2014/2015

31

actelor de spionaj economic. Constituie secret comercial „informaţia care, în

totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia nu este în general

cunoscută sau nu este accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod

obişnuit cu acest gen de informaţii şi care dobândeşte o valoare comercială prin

faptul că este secretă, iar deţinătorul a luat măsuri rezonabile ţinând seama de

circumstanţe, pentru a fi menţinută în regim secret”.

Acţiunea salariatului sau reprezentantului său este una intenţională.


4. Următoarea faptă de concurenţă neloială reprezintă contravenţie sau

infracţiune, potrivit Legii 11/1991? „Folosirea unei firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, unui desen sau

model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui

ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant”.


.............................................................................................................

.............................................................................................................


Fapta reprezintă infracţiune pentru că are un grad de pericol social mai ridicat.

Obiectul juridic al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la

asigurarea respectării normelor de concurenţă loială cu privire la folosirea unei

firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, unui desen sau model industrial, unor

topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj.


32/34


2014/2015

32

Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă

răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în

acest Modul .

Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi,căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu siguranţă

veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi de asemenea, să

vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica în cadrul Activităţii

tutoriale (AT).

Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!!

Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti corespunzător

în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru acest Modul .

Subiecte pentru evaluare şi control

Întrebări de evaluare

1. Ce este abuzul de poziţie dominantă şi care sunt condiţiile existenţei acestei

forme de concurenţă?

2. Ce este concurenţa neloială?

3. Daţi exemple de infracţiuni privind concurenţa neloială.

http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10


33/34


2014/2015

33

Rezumatul Modului 11

Concurenţa reprezintă un element esenţial într -o economie de piaţă garantată

de Constituţie, alături de libertatea de mişcar e a bunurilor, persoanelor, serviciilor,

capitalului.

Mediul concurenţial poate fi afectat negativ de activităţile anticoncurenţiale

care reprezintă obiectul sau efectul înţelegerilor sau a practicilor concertate între

agenţii economici, de abuzul de poziţie dominantă a unor agenţi economici puternici; de asemenea, concurenţa poate fi distorsionată prin subvenţiile (sub

forma ajutorului de stat) acordate de stat unor agenţi economici, ceea ce le creează

o poziţie avantajoasă faţă de ceilalţi concurenţi pe piaţa respectivă.

Constituie concurenţă neloială în sensul Legii 11/1991 orice act sau fapt

contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a

produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii.

Legislaţia modernă privind concurenţa neloială are drept scop protejarea

consumatorilor. Cu toate acestea, sunt sancţionabile şi comportamentele îndreptate

împotriva altor comercianţi, legea incriminând şi sancţionând faptele de

concurenţă neloială, sub forma contravenţiilor şi infracţiunilor.


34/34


2014/2015

Bibliografie obligatorie

1. O. Mihăilă, Drept comercial, note de curs pentru studenţii la forma de

învăţământ ID, Editura Universităţii din Oradea, 2010;

2. V. Alistar, C. Banciu, Dreptul concurenţei. Ghid practic, Ed. Hamangiu,

2013;

3.

A. Cotuţiu, G.V. Sabău, Drept român şi comunitar al concurenţei, Ed.C.H. Beck, Bucureşti, 2008

4.

Y. Eminescu, Concurenţa nel oială. Drept român şi comparat , Ed.

Lumina Lex, Bucureşti;

5.

E. Mihai, Dreptul concurenţei, Ed. All. Beck, Bucureşti, 2004;

6.

T. Prescure, Curs de dreptul concurenţei comerciale, Ed. Rosetti,

Bucureşti, 2004;

7. G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, ed. 17 , Ed.

Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, 1998;

8. I. Turcu, Dreptul afacerilor , Ed. Fundaţiei „Chemarea” Iaşi, 1992.

Drept comercial_ Curs 11

Documents

Transcript of Drept comercial_ Curs 11