Drăcoaica, Drăgaica, Zâna și Cinzecimea

Drăcoaica, Drăgaica, Zâna și Cinzecimea Cuvântul românesc "rusalii" derivă, probabil, indirect, din lat. Rosalia, prin termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. rusalija [1] ."Cincizecime" este un calc după gr. πεντηκοστή, "(ziua) a cincizecea", denumire care arată că sărbătoarea are loc la 50 de zile după Paști.Cel mai probabil, cuvântul derivă din cuvântul slav "rusalka", rusalcele fiind spirite ale apei de genul nimfelor, zânelor, demonilor de apă, care erau sărbătoriți, pentru a fi îmbunați, în prima săptămână a lunii iunie. [2] Această tradiție păgână, pre-creștină s-a transmis și romanilor, care au denumit rusalka "dragaică" (drăcoaică, demon). În această săptamână era interzis spălatul, scăldatul, și în general, îi era interzis unei persoane să se apropie de ape. [3] Peste această sărbătoare s-a suprapus sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh. Denumirea și sărbătoarea rusaliilor a fost împrumutată și de către romani. Când Imperiul Roman a devenit creștin în marea majoritate, această sărbătoare (împreună cu multe altele) au fost creștinate în sensul că au primit o semnificație creștină, suprapusă vechii sărbători, în timp semnificația și motivele inițiale fiind date uitării. sărbătoarea începea cu o celebrare nocturnă. Dimineața, prima slujbă se ținea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. După-amiaza, pe Muntele Măslinilor se ținea o celebrare în amintirea Înălțării Mântuitorului. La Roma, Rusaliile au devenit, pe lângă Paști, a doua sărbătoare rezervată botezurilor. De aceea, vigilia și săptămâna Rusaliilor au fost rânduite asemănător vigiliei și săptămânii Paștelui. Deja în vremea Papei Leon cel Mare (440-461), în săptămâna după Rusalii urmau trei zile de post din ciclul Quattuor tempora. În secolul al XI-lea, s-a introdus, în Biserica Romei, octava Rusaliilor; în 1969, prin revizuirea anului liturgic, s- a înlăturat octava, pentru a se reveni la structura în care Rusaliile încheie ciclul pascal. Duminica de astăzi mai este numită și „Duminica Cincizecimii”, întrucât pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, în Ierusalim, a avut loc în cea de-a cincizecea zi de la Înviere. Sfântul Evanghelist Luca, în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine. Trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). Într-adevăr, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești” - așa cum prea frumos exprima Patriarhul Justinian. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit

Upload
nicoleta5aldea
Category

Documents
view
4
download
0

Embed Size (px):

description

folclor

Transcript of Drăcoaica, Drăgaica, Zâna și Cinzecimea

Drcoaica, Drgaica, Zna i CinzecimeaCuvntul romnesc "rusalii" deriv, probabil, indirect, din lat.Rosalia, prin termenul din gr. medie i sl.rusalija[1]."Cincizecime" este un calc dup gr. , "(ziua) a cincizecea", denumire care arat c srbtoarea are loc la 50 de zile dup Pati.Cel mai probabil, cuvntul deriv din cuvntul slav "rusalka", rusalcele fiind spirite ale apei de genul nimfelor, znelor, demonilor de ap, care erau srbtorii, pentru a fi mbunai, n prima sptmn a lunii iunie.[2]Aceast tradiie pgn, pre-cretin s-a transmis i romanilor, care au denumit rusalka "dragaic" (drcoaic, demon). n aceast sptamn era interzis splatul, scldatul, i n general, i era interzis unei persoane s se apropie de ape.[3]Peste aceast srbtoare s-a suprapus srbtoarea pogorrii Sfntului Duh. Denumirea i srbtoarea rusaliilor a fost mprumutat i de ctre romani. CndImperiul Romana devenit cretin n marea majoritate, aceast srbtoare (mpreun cu multe altele) au fostcretinaten sensul c au primit o semnificaie cretin, suprapus vechii srbtori, n timp semnificaia i motivele iniiale fiind date uitrii. srbtoarea ncepea cu o celebrare nocturn. Dimineaa, prima slujb se inea peGolgota, iar a doua pe Sion, locul coborrii Duhului Sfnt. Dup-amiaza, pe Muntele Mslinilor se inea o celebrare n amintirea nlrii Mntuitorului.LaRoma, Rusaliile au devenit, pe lng Pati, a doua srbtoare rezervatbotezurilor. De aceea, vigilia i sptmna Rusaliilor au fost rnduite asemntor vigiliei i sptmnii Patelui. Deja n vremeaPapei Leon cel Mare(440-461), n sptmna dup Rusalii urmau trei zile de post din ciclulQuattuor tempora. nsecolul al XI-lea, s-a introdus, n Biserica Romei,octava Rusaliilor; n1969, prin revizuirea anului liturgic, s-a nlturat octava, pentru a se reveni la structura n care Rusaliile ncheie ciclul pascal. Duminica de astzi mai este numit i Duminica Cincizecimii, ntruct pogorrea Duhului Sfnt peste Sfinii Apostoli, n Ierusalim, a avut loc n cea de-a cincizecea zi de la nviere. Sfntul Evanghelist Luca, n Faptele Apostolilor (cap. 2), istorisete momentul n care Duhul Sfnt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru nceput acetia cptnd marea putere de a gri n limbi strine, necunoscute de ei pn atunci. Spre mirarea multor oameni aflai n Ierusalim, cei doisprezece au nceput s fac cunoscut nvtura Mntuitorului ctre neamuri, n diferite limbi, dei aceti ucenici erau tiui de muli dintre cei prezeni ca fiind evrei simpli, n nici un caz preocupai de nvarea limbilor strine. Trimiterea Duhului Sfnt peste ucenicii si o vestise mai demult Mntuitorul: Dar Mngietorul, Duhul Sfnt, pe care Tatl l va trimite ntru numele Meu, Acela v va nva toate i v va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu (Ioan 14.26). ntr-adevr, cnd Duhul Sfnt S-a pogort peste Apostoli, acetia au devenit preanelepi, fiind umplui de lumina, rvna i toateharuriledumnezeieti - aa cum prea frumos exprima Patriarhul Justinian. Abia dup acest moment, ucenicii Domnului au ieit n toat lumea, svrind minuni, ntorcnd pe pgni de la nchinarea idolilor, aducnd, de la oameni simpli la mprai, pe muli la dreapta credin. nceputul are loc chiar n aceast zi a Pogorrii Duhului Sfnt cnd, n urma predicii Sfntului Apostol Petru, ca la trei mii de suflete au crezut n Hristos, alctuind prima comunitate a celor care credeau n Hristos.