Digitalis purpurea L.

Masterand:FĂT Carmen Florina Coordonator:

Prof. univ. dr. Maria CANTOR

Cluj-Napoca 2015

• Regn: Plantae• Încrengătură: Magnoliophyta• Clasă: Magnoliopsida• Ordin: Lamiales• Familie: Plantaginaceae• Gen: Digitalis• Specie: D. purpurea• Origine: Europa, Asia• Aspect: erbacee• Înălţime: 50-150 cm• Denumiri populare: degetariţă,• degeţel roşu, năpăstrocel,• ţâţa-oii, foxglove.

Degetarul roşu este, adesea, plantat în grădini pentru

aspectul plăcut, fiind o excelentă plantă decorativă.

Se poate amplasa în grupuri, în faţa masivelor de arbori şi arbuşti, peluze, borduri mixte sau poate fi folosită ca floare tăiată.

Digitalis purpurea este o plantă medicinală dintre primele care au fost folosite în scopuri farmaceutice. În scopuri medicinale se folosesc numai frunzele.

Utilizările principale ale frunzelor de degeţel roşu sunt în insuficienţa cardiacă de diferite tipuri şi în cea însoţită de fibrilaţie atrială. Mai sunt folosite la îmbunătăţirea circulaţiei sangvine. Degeţelul roşu se mai recomandă în afecţiuni ale aparatului urinar, retenţie de apă în organism, dar şi contra depresiei nervoase, tulburărilor de somn şi migrenelor.

Digoxigeninul este un steroid

întâlnit în florile, frunzele şi

seminţele plantei. Acesta este

utilizat ca şi sondă moleculară

pentru detectarea ADN-ului

sau ARN-ului.

Proprietăţile terapeutice ale acestei plante sunt utile în ameliorarea bolilor precum icterul, staza hepatică, reumatismul acut, hidropizia, febra tifoidă şi hipertrofia prostatei. De asemenea, degeţelul roşu acţionează ca adjuvant şi în afecţiuni precum pneumonia adulţilor şi bătrânilor, edemul pulmonar, astmul simptomatic în urma leziunilor valvulare.

Degeţelul roşu este o plantă toxică, deci sunt necesare măsuri speciale de protecţie în executarea lucrărilor de îngrijire, recoltare şi condiţionare.

Conţinutul chimic al degeţelului roşu este foarte

bogat în săruri minerale (cupru, mangan, crom,

nichel, bariu şi strontium), vitamina C, acizi organici,

flavone, coline, acetilcoline şi mucilagii.

Digitalis purpurea este o specie bienală, exclusiv de cultură, în primul an numai cu o rozetă de frunze, în al doilea an prezintă o tulpină erectă, nefiind ramificată, înaltă de aproximativ 30-120 cm.

Ȋntreaga plantă prezintă o pubescenţă fină.

Rădăcina este pivotantă, lungă de 20-30 cm, groasă de cca. 1 cm, cu ramificaţii subţiri şi foarte dese, care acoperă în întregime rădăcina principală.

Tulpina se formează numai în anul II, groasă până la 3 cm, erectă, neramificată, de culoare cenuşie din cauza perilor numeroşi, moi, alipiţi

Frunzele apar în anul I dispuse în rozetă cu 15-20 de frunze; în anul II frunzele tulpinale apar altern, dimensiunile lor scăzând treptat către vârf. Toate frunzele au marginea cu dinţi rotunjiţi, faţa superioară zbârcită cu peri scurţi şi rari, iar cea inferioară cu peri deşi, cenuşii şi nervaţiune penată, foarte evidentă. Culoarea frunzelor uscate este verde - închis pe partea superioară şi verde - cenuşie pe partea inferioară. Mirosul frunzelor este slab, particular, iar gustul acestora este amar.

Florile sunt aranjate în

inflorescenţă, pe tulpină, au o

formă alungită, tubulară,

semănând cu niste degetare.

Sunt dispuse într-o singură

direcţie; au câte un pedicel lung

de 1 - 1,5 cm şi câte o mică

bractee ovală la bază; corola

zigomorfă în formă de degetar,

lungă de 3,5-5 cm, având un labiu

superior rotunjit (din 2 petale) şi

unul inferior din unirea a 3

petale, dintre care cea mijlocie se

prelungeşte ca o limbă.

Perioada de înflorire este la începutul verii, uneori cu flori suplimentare tulpinii în curs de dezvoltare mai târziu, în sezon.

Fructele sunt capsule ovoide biloculare, lungi de circa 1 cm, protejate de caliciul persistent; în interior au numeroase seminţe mici, lungi de circa 2 mm, prismatice, cărămizii sau brune.

Seminţele sunt mici, ovoide, brune – deschis.

D. p. heywoodii

D.p. nevadensis

D. p Excelsior hybrids

D. p. albiflora

D. p. Camelot rose

D. p. Foxy Apricot

D. p. Giant Primrose

D. p. Camelot Lavender

D. p. Sugar plum

D. p. Candy mountain

D. p. Pam’s choice

D. p. Primrose Carousel

Digitalis x fulva, Lindl. 1821 (Digitalis grandiflora Mill. × Digitalis purpurea L.)

Acest hibrid este considerat a fi fertil. Ajunge la o înălţime de până la 60 – 90 cm.

Sinonime:Digitalis obtusa;Digitalis fuscescens;Digitalis kotukovii;Digitalis mertonensis;Digitalis purpureoides.

Exigenţe ecologice

Degetelul roşu se cultivă în zonele umede şi răcoroase ale ţării, spre exemplu, în sud, specia se cultivă numai în condiţii de irigare. Cere climat umed şi cald, cu ierni blânde şi sol acoperit cu zăpadă. Preferă locurile însorite, cu expoziţie sudică, pentru a primi cât mai multă lumină.

Această plantă poate creşte într-o zonă largă de habitate precum: păduri, mlaştini, pe stânci şi la munte. Este adesea întâlnită în zone în care vegetaţia a fost arsă sau copacii au fost defrişaţi.

Adus în cultură, se poate cultiva pe toate tipurile de sol, chiar şi turboase. Preferă solurile luto-nisipoase şi nisipoase, cu regim favorabil de umiditate, reacţie ionică neutră sau uşor acidă. Valorifică bine cernoziomul levigat şi solul brun roşcat de pădure. Spontan, se întâlneşte obişnuit pe soluri pietroase de origine granitică, rar calcaroasă, de o adâncime mică.

În mod spontan, creşte pe locuri înalte, unde solul are o umiditate redusă, dar umiditatea atmosferică este ridicată. Pe locurile joase unde apa stagnează, iernează mai greu şi este atacat de putregaiuri la rădăcină. În cultură, daca este înmulţit prin răsad, are nevoie de multă apă, mai ales la plantare şi după plantare. În câmp răsare bine dacă a fost semănat în pragul iernii, fiindcă solul are umezeală în permanenţă până la suprafaţă. Vegetează bine în zona cu precipitaţii abundente (600-650 mm anual) şi umiditate atmosferică de 70%.

Este cunoscut ca o specie heliofilă. Deşi creşte spontan în zona pădurilor, se găseşte numai în păduri luminoase de conifere înalte sau luminişuri.

Pretenţioasă faţă de temperatură, în condiţii de răsadniţă răsărind cel mai bine la 22-26°C (în numai 6 zile), iar la semănatul direct în câmp, fie toamna târziu în pragul iernii, fie primăvara devreme, răsărirea începe la 4-5°C (în 7-10 zile), dar în masă numai la cca. 10°C. Creşterea plantelor este foarte lentă timp de o lună, o lună şi jumătate, datorită temperaturilor scăzute, accelerându-se odată cu creşterea temperaturii.

În cursul verii dă cele mai bune rezultate la temperaturi moderate, aşa cum sunt în zona de deal. Peste iarnă, plantele sunt afectate de temperaturile scăzute, mai ales dacă terenul nu este acoperit cu zăpadă (la temperaturi medii lunare sub -4°C cu minime de -20...-25°C nu rezistă decât protejate de zăpadă, iar la -30°C degeră chiar sub strat protector).

Lucrări de înfiinţare a culturilorSe înmulţeşte prin seminţe, semănate direct în grădină în lunile de

toamnă, cât mai aproape de iarnă pentru o bună umiditate, după răsărire poate fi rărit la o distanţă de circa 30 de cm pe rând. Între rânduri se poate lăsa o distanţă de cca. 30 - 50 cm dacă o semănaţi în scop decorativ, pentru suprafeţe de producţie este nevoie de o distanţă de cca 50 de cm minim. Adâncimea de semănat trebuie să fie superficială, circa 1 cm, având în vedere că seminţele sunt mici.

Cele mai bune premergătoare sunt acelea care lasă solul cât mai curat de buruieni. Aşa sunt prăşitoarele sau grâul cultivat după trifoi, care lasă solul într-o stare fizica bună şi aprovizionat cu materii nutritive, (primăvara) şi cerealele de toamnă, leguminoase pentru boabe (toamnă).

Nu se recomandă monocultura din cauza atacului de viroze şi a altor boli care diminuează asolamentul şi măsurile de igienă culturală. Se vor evita locurile apropiate de plantaţii forestiere spre a preveni atacurile larvei cărăbuşului de mai, precum şi locurile joase sau cu un relief neregulat.

După recoltarea plantei premergătoare, terenul se pregăteşte printr-o lucrare superficială şi se ară când are umiditate suficientă, la adâncimea de 22-25 cm. Dacă umiditatea permite,se poate face direct arătura de bază, care se nivelează bine, iar terenul se întreţine curat şi afânat până la semănat

Cantitatea de sămânţă la ha este de 3-4 kg. Sămânţa se amestecă cu material inert în proporţie de 1:1 la care se adaugă şi planta indicator mac sau salata 60-70 gr/ha. După semănat, se execută o tăvălugire uşoară

Se plantează cu plante indicatoare ca: salata, rapiţa de toamnă sau alte plante cu seminţe mici, care se pot semăna toamna şi au germinaţia rapidă

Lucrări de îngrijire aplicate culturilor

Ȋngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se vor administra toamna, după executarea arăturii, iar cele cu azot iarna, pe zăpadă. Ȋngrăşămintele trebuie să fie bine marunţite şi cât mai uniform împrăştiate.

După ce plantele au început să răsară şi până să înceapă să crească mai vizibil, se continuă cu mobilizarea terenului şi distrugerea buruienilor între rânduri şi se pliveşte pe rând.

După ce se pliveşte, se pregăteşte mecanic între rânduri cu cultivatoare prevăzute cu discuri de protecţie şi manual pe rând de 3-4 ori, în funcţie de gradul de îmburuienare al solului .

Degeţelul roşu este atacat de boli care pot duce la pierderi de producţie de până la 20%. Cele mai frecvente sunt: antrachoza, pătarea frunzelor sau septorioza şi mozaicul produs de virusul mozaicul tutunului.

Ca măsuri pentru combaterea bolilor, se recomandă un asolament raţional, arături adânci îndată după recoltarea plantei premergătoare, arderea tuturor resturilor de plante bolnave. Pentru prevenirea îmbolnăvirii de antracnoză, sămânţa se dezinfectează cu formalină (40%) în concentratie 0,25% timp de 4 ore. Culturile de degeţele nu se vor amplasa pe terenuri pe care s-au cultivat cu 2 ani în urmă plante sensibile la atacul de mozaic.

Antracnoza (Colletotrichum  fuscum  Lambert) boala se recunoaşte după petele mici de culoare brună-deschis care apar pe frunze. Petele sunt circulare, cu diametrul de 0,5-0,7 mm şi sunt înconjurate de un al doilea cerc de culoare brună-roşiatică sau purpurie. Ȋn urma atacului, frunzele se usucă. Boala se combate prin stropiri cu zeamă bordeleză 0,5%, iar frunzele atacate se adună şi se ard.

Putregaiul rădăcinilor şi al coletului (Sclerotinia solerotiorum). Aceasta se dezvoltă atunci când se exagerează cu udatul sau când plantaţia este făcută pe terenurile pe care apa stagnează un anumit timp. O plantă atacată de putregai se îngălbeneşte şi se usucă. Dacă scoatem planta afară, se observă în jurul coletului sau al rădăcinii o pâslă albicioasă. Se combate preventiv prin evitarea terenurilor grele şi nepermeabile. Curativ se combate prin măsuri agrotehnice.

Unele ciuperci produc pătarea frunzelor îmbătrânite (Ascochyta digitalis, Septoria digitalis şi Peronospora digitalidis. Se combat recoltând frunzele la maturitatea tehnică.

Sunt şi unele viroze care atacă degeţelul roşu. Acestea se recunosc după petele galbene-deschis mozaicat care apar pe frunze şi uneori le răsucesc. Frunzele pot fi atacate de mucagaiul alb, care poate să fie combătut folosind produse speciale pe bază de sulf.

Septoria digitalis Peronospora digitalidis

Dintre dăunători se semnalează coropişniţele, larvele cărăbuşului de mai, viermele sârmă etc.

Coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa)

Larva Melolontha Melolontha

Viermele sârmă Agriotes

Recoltarea şi valorificareaMomentul optim de recoltare al frunzelor de degeţel

este atunci când acestea au vârsta de 3 luni. Ȋn această fază, conţinutul de principii active este cel mai ridicat, iar frunzele sunt suficient de mari şi de numeroase. Recoltarea se va face în zile însorite, după ce se ridică roua. Modul de recoltare se face prin tăiere cu secera, fără să se distrugă vârful de creştere pentru a da posibilitatea plantei să se regenereze.

Recoltarea frunzelor se face succesiv: mai întâi se strâng frunzele exterioare ale rozetei, fără peţiol, cele din mijloc lăsându-se să se dezvolte în continuare.

Frunzele de degeţel se vor usca în poduri bine aerisite şi sub şoproane. Stratul de frunze trebuie să fie subţire. Un produs cu aspect frumos se obţine întinzând produsul frunză cu frunză pe rame sau pe o podea acoperită cu hârtie. Pe o ramă de uscat de 1 /0,70 m se pot pune 2-3 kg frunze în stare proaspătă. Randamentul de uscare este de 5,5 kg produs crud pentru 1 kg produs.

Frunzele degeţelului roşu se vor întoarce mai des, deoarece se lipesc uşor între ele. Uscarea se poate face pe cale artificială la temperatura de 35-45°C. Temperaturile mai ridicate distrug principiile active din frunze. După uscare, substanţa medicamentoasă trebuie să prezinte culoarea verde, fără pete brunificate. Uscarea la temperatura normală durează 5-6 zile. . Frunzele sunt uscate atunci când nervura principală se rupe cu zgomot.

Pentru a se evita risipirea seminţelor, tulpinile se tau când o treime din capsule sunt coapte, adică atunci când sunt de culoare cărămizie. Tulpinile recoltate se leagă în snopi mici, groşi de 15-20 cm, care se aşează în piramide de câte 5-6 snopi şi se depozitează într-un loc curat unde capsulele îşi termină coacerea. Treieratul se face cu mâna, pe prelate. Seminţele obţinute se dau prin ciur şi prin vânturătoare, şi se păstrează în interiorul încăperilor uscate şi bine aerisite.

Frunzele se ambalează atunci când nu mai sunt sfărâmicioase, în saltele pânză rară şi se păstrează în încăperi uscate şi curate. Se obţin la ha 5-6 tone frunze proaspete, respectiv 1,5-2 tone frunze uscate. Degeţelul roşu este o plantă toxică, de aceea aceasta necesită unele măsuri speciale de protecţie în executarea lucrărilor de îngrijire, recoltare şi de conditionare.

Curiozitaţi

• Ȋn 1785 W. Withering, medic din Birmingham a studiat timp de 10 ani activităţile benefice ale Digitalis purpurea asupra inimii.

• Ȋn 1842, R.P. Debreyne a indicat specia ca fiind cardiotonică.

• Unele surse susţin faptul că Vicent van Gogh a utilizat Digitalis pentru epilepsie.

• Lucreţia Borgia, fiica nelegitimă a Papei Alexandru al VI-lea, o cunoscută curtezană din anii 1480 - 1519, reprezintă încarnarea conceptului „Văduva Neagră“. Amanţii „se trezeau morţi“ după nopţile necugetate de amor, otrăviţi cu un extract de „Degeţel“ (Digitalis purpurea), pe care aceasta îl turna în băutura victimelor dintr-un inel masiv.

• Dacă din greşeală sau intenţionat înghiţiţi vreo parte din această plantă, veţi avea probleme cu inima, ameţeli, provoacă voma, crampe, diaree şi dureri ale gurii. Un doctor ar putea să vă administreze cărbuni pentru a vă prescrie toxinele sau spălături pentru stomac, şi ar putea, de asemenea, să vă administreze medicamente ce vă va aduce inima la parametri normali.

• Vizita polenizatorilor în corolele florilor are un scop precis: consumul de nectar. Dar cum ştiu ei că în floare se află nectar? Există nişte “ghizi”. Sunt petele indicatoare de nectar. La specia Digitalis purpurea, de pildă, petalele au culoarea roz, iar petele indicatoare de nectar au culoarea roşie-purpurie. Unele din aceste pete sunt invizibile pentru ochiul nostru, dar albinele le depistează fără greş.

• De-a lungul întregii sale vieți, degețelul roșu poate produce până la două milioane de semințe.

• Peloria se referă la o aberație în care, în mod normal, o planta care produce flori zygomorphice, va produce flori actinomorphice în locul celor dintâi. Această aberație poate avea loc în timpul dezvoltării plantei sau poate avea o bază genetică, Cycloidea fiind gena responabilă pentru simetria florilor.

• Numele de “mănuşa vulpii” este derivat dintr-o o legendă care spune că Zânele rele au dat vulpilor florile de degeţel, pentru a le pune pe degetele de la picioare, astfel încât ele să poată fura găinile fără a provoca zgomote.

• Se spune că degeţelul trebuie să fie prezent în toate grădinile pentru a atrage Zânele. Se presupune că Zânele din poveşti se joacă cu florile din grădini, fiecare loc atins de către zâne fiind marcat în interiorul florii. Plasat în fața casei, despre degeţelul roşu se crede că protejează locatarii de influențele rele. Se spune că dacă degeţelul este cules din grădină și se aduce în interiorul casei, Zânele se supără. Prin păstrarea unei bucăţi de degeţel roşu intr-un talisman, se consideră faptul că puterea pozitivă a Zânelor însoţeşte respectivul talisman şi implicit, pe persoana care poartă talismanul.

• O altă legendă explică de ce degeţelul roşu se îndoaie și se balansează atât de grațios. Nu are nimic de-a face cu vântul, dar floarea, care este considerată a fi sacră pentru Zâne, are puterea de a recunoaște toate ființele spirituale care trec prin apropierea ei, astfel încât aceasta se pleacă din respect pentru ele, deodată cu adierea vântului.

• Mitologia asociază degeţelul roşu cu Hera, care a aflat de la Zeiţa Flora, o metodă supranaturală de a folosi floarea de Digitalis  purpurea pentru a induce o sarcină partogenetică (single - sex). Zeiţa Flora a plasat o floare de Digitalis pe degetul mare, iar astfel a atins-o pe Hera pe sâni și pe burtă. Ȋn urma acestui fapt, Hera a devenit însărcinată cu Marte, care, insă, nu a avut niciun tată.

• S-a afirmat cum că animalele sălbatice sunt conştiente, într-un fel, de faptul că fiecare parte a degețelul roșu este otrăvitoare, deoarece ele au tendinţa de a evita plantele; prin urmare există puţine informaţii legate de ingerarea degeţelului roşu, cum ar fi de exemplu, la animalele de companie sau la cele domesticite.

• Această plantă l-a inspirit pe poetul italian Giovanni Pascoli să scrie celebra poezie intitulată "Digitale purpurea".

• A inspirat, de asemenea, şi trupa de metal industrial, astfel denumită Digitalis purpurea.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1.Cantor Maria – Floricultură generală şi specială, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2003;

2.Şelaru Elena – Flori cultivate în grădină, Ed. MAST, Bucureşti, 2001;

3.Constantinescu Grigore, Haţieganu-Buruiană Elena – Să ne cunoaştem plantele

medicinale, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986;

4.http://biblioteca.regielive.ro/referate/agronomie/tehnologia-de-cultivare-a-speciilor-

calendula-officinalis-si-digitalis-purpurea-178611.html?ref=doc2;

5.http://www.agrofm.ro/glosar/degete lul-rosu-digitalis-purpurea/;

6.http://www.selene.ro/articole/degetel_rosu;

7.http://higgledygarden.com/2013/05/04/grow-foxgloves-from-seed/;

8.http://blog.botanicatalog.com/ro/post/digitalis-purpurea/;

9.http://www.gardensablaze.com/HerbFoxgloveMag.html/ ;

10.http://en.wikipedia.org/wiki/Digitalis_purpurea.

Vă mulţumesc pentru Vă mulţumesc pentru atenţie!atenţie!