DESPRE POVEȘTI DE VIAȚĂ GHIDUL MyStory pentru ...
Transcript of DESPRE POVEȘTI DE VIAȚĂ GHIDUL MyStory pentru ...
Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene.Această publicaţie (comunicare) reflectă numai punctul de vedere al autorului
şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a
informaţiilor pe care le conţine.
DESPRE POVEȘTI DE VIAȚĂ
GHIDUL MyStory pentru
COLECTARE DE POVEȘTI DE VIAȚĂ
www.mystories.eu
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
1
Istoria prin intermediul poveștilor de viață.
Istoria nu poate fi cuprinsă în cărți.
Istoria reprezintă viața în complexitatea ei: oameni,
acțiuni, sentimente, vise, opinii, interpretări și
experiență - toate acestea împreună îl implică pe
receptor (fie el ascultător sau cititor) într-o relație
dinamică cu trecutul care poate fi experimentat doar
prin intermediul poveștilor celor care au trăit în
trecut.
Iată modul în care echipa MyStory privește istoria: o
relație continuă, activă dintre trecut, ce s-a
întâmplat odinioară, și prezent—generația tânără
care caută să își dezvolte o identitate proprie.
Dacă nu îți cunoști rădăcinile e dificil să-ți
construiești un viitor.
Descoperă trecutul oamenilor de lângă tine și vei
afla mai mult decât detalii legate de evenimente
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
2
istorice.
Ascultă poveștile lor, analizează experiența lor de
viață și propria ta viață poate lua o nouă turnură, iar
lucrurile pot căpăta un alt înțeles.
2 perspective
Proiectul MyStory abordează istoria din două
perspective:
1. Povestitorul – povestitorii MyStory sunt
persoane care doresc să-și împărtășească poveștile
de viață pentru a ilustra evenimente istorice. De
multe ori, acești oameni se simt marginalizați atunci
când viața lor pare să nu mai prezinte nici un interes
pentru tinerele generații. Poveștile lor oferă
informații și răspunsuri pe care nu le putem găsi în
nicio carte de istorie. Experiența directă și
personalizată, amintirile și sentimentele transformă
poveștile acestor oameni în resurse extrem de
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
3
valoroase pe care le putem folosi nu numai pentru
studiul formal al istoriei, dar și pentru dezvoltarea
noastră personală.
2. Colectorul de povești – colectorii de povești
MyStory sunt tineri competenți în utilizarea
calculatorul și a internetului.
Reprezentanții acestei categorii au de cele mai
multe ori tendința să acorde prea multă atenție
aspectelor IT, socializând din ce în ce mai puțin.
Astfel, ei nu își mai dezvoltă abilitățile de
comunicare și relațiile sociale, în special cu alte
generații. În cazul lor, poveștile din trecut și
relaționarea cu persoane care doresc să își
împărtășească poveștile pot ajuta la stabilirea unei
legături între generații și, mai mult decât atât, oferă
tinerilor șansa de a-și folosi abilitățile și cunoștințele
IT pentru a-i iniția pe cei mai în vârstă în utilizarea
calculatorului și a internetului.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
4
Proiectul MyStory își propune să faciliteze legătura
dintre cele două categorii pentru a valoriza input-ul
fiecăreia: povești de viață din partea povestitorilor și
cunoștințe și abilitați IT din partea colectorilor.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
5
Despre povești de viață
Deși povestirea unor episoade din propria
viață sau viața altora, relatarea unor întâmplări
semnificative pentru sine, pentru familie ori
comunitate reprezintă practici vechi, definirea lor ca
“documente” de către științele socio-umane este de
dată recentă, adică începutul secolului al XX-lea.
Practic din momentul în care cercetătorii au realizat
că detaliile biografice, culese din documente
personale (scrisori, jurnale, memorii, (auto)biografii
sau simple relatări orale despre propriul trecut),
constituie o sursă validă de date deopotrivă pentru
viața interioară a oamenilor și pentru înțelegerea
societății. Pentru cercetători, s-a dovedit interesantă
atât informația ca atare, trimițând la stări sufletești
sau evenimente istorice în cadrul cărora care cel ce
povestește a participat în mod direct, dar și date
dificil de interpretat, cum ar fi ordinea
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
6
episoadelor/intâmplărilor, contextul în care are loc
relatarea, scopul, publicul și multe altele. De
asemenea, psihologii au remarcat că actul povestirii
are efecte nu doar asupra celui care citește/ascultă,
ci chiar asupra celui care prezintă faptele, iar
pedagogii au scos în evidență valoarea și
capacitatea formativă a unor asemenea povești de
viață. Așadar, iată că banala povestire a unei
întâmplări din viața unei persoane nu este chiar atât
de simplă cum pare la prima vedere. Iar fiindcă
documentele personale scrise nu sunt întotdeauna
lesne de găsit, mai ales dacă e vorba de o populație
analfabetă sau care nu e familiarizată cu practica
scrisului, cercetătorii au început să recurgă tot mai
des la provocarea unor asemenea documente,
salvând multe categorii de populație de la
invizibilitate socială sau anonimat istoric.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
7
Povestirile vieţii – focalizate pe un eveniment, un
segment de viaţă sau urmărind întreaga traiectorie
a indivizilor – nu sînt utilizate doar în manieră
euristică, în cercetarea din ştiinţele umane, ci există
şi multe alte practici sociale care presupun relatarea
parţială sau cît mai completă a cursului vieţii.
Foarte aproape de utilizarea în manieră ştiinţifică,
dar nu de cercetare, este folosirea lor terapeutică
ori în scop pedagogic (lucru pe care îl făcea la
vremea ei şi Şcoala de la Chicago), în educaţia
adulţilor şi (auto)formare, practică dezvoltată
actualmente în spaţiul francofon, dar şi mai mult în
cel german. O altă zonă la care cercetătorii fac
adesea referire în discuţiile lor este recursul jur-
naliştilor la relatări ale vieţii, specific mai degrabă
american, sau practica editorilor de a publica
povestirile vieţii unor oameni simpli, obscuri şi prin
aceasta exotici, fenomen contemporan amplu în
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
8
Franţa, care demarează odată cu revenirea în forţă
a metodelor calitative în ştiinţele socio-umanului.
Literatura, ca practică estetică şi socială, nu rareori
vine în proximitatea sociologiei şi chiar a metodelor
pe care aceasta le foloseşte: un naturalist ca Zola,
care descrie mediile sociale făcînd observaţie pe
teren, este recomandat călduros de către Park
studenţilor de la Chicago, la începutul secolului
trecut. Scriitorii realişti americani de la turnanta
secolului XX, la rîndul lor, procedează la
reconstituirea unei fresce sociale, utilizînd cu brio
observaţia sistematică a mediilor pe care le frecven-
tează, iar maniera în care pun în scenă această
realitate, urmărind vieţi întregi, uneori generaţii, ne
aminteşte evident de povestirea vieţii; cît priveşte
noul realism american, pentru care romanul Cu sîn-
ge rece al lui Truman Capote este emblematic, ne
trimite în mod direct la înţelegerea din interior a unei
vieţi şi chiar la conceptul de carieră în sensul
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
9
interacţionismului simbolic. Şi generaţia beatnicilor
din anii ’60, rebeli şi în căutare de „autenticitate”,
care coboară din turnul de fildeş în stradă, e adepta
unei literaturi a cotidianului, cu un puternic caracter
autobiografic. Între mişcarea ideilor şi curentelor din
literatură şi cea din sociologie, mai ales în cazul
american, există o corespondenţă foarte strînsă,
care ar merita un studiu special.
Un alt domeniu non-ştiinţific în care povestirile
vieţii apar frecvent sub diferite forme este cel
religios. Şi nu ne referim numai la faptul că povestiri
care urmăresc destine personale (pe un segment
de viaţă sau chiar pe întregul parcurs al perso-
najului) apar adesea ca parabole în „Vechiul
Testament” (ca şi în Coran, de altfel) sau că
Evangheliile „Noului Testament” pot fi văzute ca po-
vestiri încrucişate ale vieţii lui Isus, ci şi la utilizarea
vieţilor exemplare în procesul de educaţie
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
10
religioasă, la „confesiune” sau „spovedanie” ca
forme de autobiografie orală focalizată, la tendinţa
noilor convertiţi la o religie sau o confesiune de a
povesti, în cadru formal sau informal, viaţa de
dinainte şi de după convertire (comparativ şi în
termeni valorizatori), drept mărturie. Christine
Delory-Momberger [2000] pune în legătură
utilizarea povestirilor vieţii în cercetările Şcolii de la
Chicago cu puternica influenţă a protestantismului
asupra acestei şcoli, ceea ce ar însemna, dacă dăm
credit ipotezei, că pătrunderea lor în cîmpul ştiinţific
se face dinspre religie.
Aşadar, logica ştiinţifică nu are monopol asupra
culegerii şi folosirii povestirilor vieţii. Ele nu servesc
doar cercetării, în scopul cunoaşterii ştiinţifice; multe
alte practici sociale, cărora li se asociază diferite
intenţii (literare, estetice, politice, comprehensive, for-
mative, ideologice, simbolice etc.) sînt posibile. Nu
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
11
de puţine ori logicile interferează. Cînd Oscar Lewis
publică la New York, în 1961, Copiii lui Sanchez, o
carte cu caracter revoluţionar în etnologie, el
urmăreşte în mod deliberat şi un scop literar (textul
are cu adevărat „expresivitate artistică”) şi unul
militant (dezvăluind sărăcia cruntă, care generează
o adevărată cultură). Pariul său va fi în bună parte
cîştigat: Copiii lui Sanchez nu numai că a rămas ca
o carte clasică în antropologie, dar va fi tradusă
imediat în mai multe limbi (uneori ca literatură) şi va
primi un prestigios premiu literar la Salonul de Carte
de la Paris. Soarta cărţii sale în România este des-
tul de ciudată: apare în traducere la Editura Univers,
ca un roman; de aceea în mediul ştiinţelor socio-
umane, cu excepţia cercetătorilor care au un interes
special pentru metodele calitative, ea a rămas
cvasinecunoscută. Din ediţia românească este
extirpată şi prefaţa (ca urmare a cenzurii regimului
comunist), în care Lewis teoretizează conceptul de
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
12
„cultură a sărăciei”. Într-un fel, destinul românesc al
cărţii ne arată şi dezavantajele, nu numai virtuţile,
logicilor interferente.
Adoptînd un punct de vedere „antropologic şi
generic”, Gaston Pineau şi Jean-Louis le Grand
[2002] definesc istoria vieţii drept „cercetare şi
construcţie de sens pornind de la fapte temporale
personale”, şi în această perspectivă – care
deschide un cîmp nelimitat de practici, cu frontiere
şi structuri incerte – caută să pună în relativă ordine
practicile multiforme ale povestirii vieţii. Pornind de
la un grad zero, ei identifică cinci regimuri de func-
ţionare a acestora:
0. Gradul zero al istoriei vieţii corespunde unei
vieţi fără memorie şi cu o expresie personală care
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
13
nu depăşeşte cadrul imediat. Este cazul patologic al
amnezicilor sau al oricărei încercări de deper-
sonalizare, care urmăreşte să elimine construcţia
unei temporalităţi personale. O altă formă a gradului
zero este cuvîntul care capătă istoricitate, dar care
nu este legat în nici un fel de faptele trăite personal;
adică marele tărîm al „Istoriei” care înăbuşă emer-
genţa „micilor” istorii individuale. Pentru a ieşi dintr-
o astfel de situaţie, sînt de părere autorii, este
nevoie de o criză. Numai astfel se poate începe nu
numai a vorbi cu „eu”, ci şi a reflecta, a folosi per-
soana întîi singular în selectarea şi gîndirea
cuvintelor şi momentelor socialmente moştenite.
I. Primul nivel se referă la „micile” istorii ale vieţii
cotidiene, adică la practicile vieţii curente. Nivelul
acestor istorii, cel mai adesea orale, este aproape
neexplorat. În interiorul lui, putem găsi diferite
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
14
forme. Prima ar fi practicile intergeneraţionale,
strîns legate de memoria familială. Schimburile
verbale dintre părinţi şi copii, dar mai ales dintre
bunici şi nepoţi, privesc adesea originea familiei,
legăturile de rudenie, viaţa de altădată. Curiozitatea
copiilor şi disponibilitatea la depănarea amintirilor a
celor în vîrstă e o întîlnire cît se poate de propice
rememorării evenimentelor de odinioară, condiţiilor
de viaţă de demult etc. – pe scurt, a istoriilor vieţii.
Dincolo de încărcătura afectivă a unor asemenea
clipe, trebuie să vedem aici, de fapt, momentul
transmiterii intergeneraţionale, mai ales în
componenta ei genealogică. O a doua formă
priveşte discuţiile intrageneraţionale între egali. Nu
rareori, între prieteni care nu s-au văzut de-un
anumit timp, luni sau ani, în momentul întîlnirii au
loc schimburi verbale cu caracter biografic sau
autobiografic, fiecare încercînd să povestească „ce
a mai făcut între timp”. În adolescenţă, discuţiile cu
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
15
caracter (auto)biografic între egali sînt şi mai dese,
reprezentînd, de fapt, o bună ocazie de a-şi povesti
viaţa în afara cadrului familial; prietenii şi îndră-
gostiţii îşi fac adesea confesiuni, „comentează” viaţa
celor din jur sau se ţin la curent cu evoluţiile
biografice ale prietenilor comuni. A treia formă ia în
considerare momentele aniversare; acestea
reprezintă întotdeauna un bun prilej de a rememora
întîmplări şi de a face un bilanţ al vieţii de pînă
atunci. Practica de a strînge „urmele” materiale ale
vieţii de pînă atunci constituie cea de a patra formă.
Acestea pot fi documente (diplome, certificate,
carnete de membru al unei asociaţii etc.), obiecte
(bibelouri, cadouri, medalii, lucruri cu valoare
afectivă), fotografii, imagini filmate cu camera
personală etc. În fine, cea de a cincea formă şi ulti-
ma la acest nivel se referă la practicile tranziţionale
şi elaborarea CV-urilor. Există nenumărate ocazii în
viaţa curentă cînd trebuie să faci un bilanţ al
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
16
activităţii de pînă atunci şi eventual al nivelelor de
competenţă dobîndite, mai ales cînd e vorba de
orientarea şcolară şi profesională. Nu de puţine ori
ni se cere să „anexăm un CV şi o scrisoare de
motivaţie”. Or, elaborarea unui curriculum vitae
presupune rememorarea într-o anumită manieră a
trecutului, găsirea reperelor temporale şi fixarea
acestuia în scris cu scopul de a fi citit de către alţii.
II. Al doilea nivel este numit de autori „al
practicilor vieţii culturale”. Ieşim din cadrul familiei şi
al grupurilor de prieteni şi ne îndreptăm spre
comunitate, iar ceea ce era eminamente oral şi
informal înclină către forma scrisă şi eventual filmică.
Găsim şi aici, ca şi la nivelul precedent, multiple
forme de manifestare.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
17
Comemorarea şi alocuţiunea se află la limita
dintre viaţa curentă şi viaţa culturală (ambiguitate pe
care o regăsim şi în faptul că pot avea atît formă
orală, cît şi scrisă) şi reprezintă ritualuri in-
termediare, care se referă la o persoană, dar nu
una oarecare, ci a cărei viaţă este strîns legată de
cea a comunităţii, a colectivităţii.
Istoriile vieţii colective pot fi elaborate de un
individ, în calitate de martor privilegiat al unui grup
social, sau de membrii unei colectivităţi ori asociaţii
care-şi propun să reconstruiască memoria colectivă
a unei regiuni sau a unui grup apropriind un trecut,
dîndu-i formă scrisă şi vizibilitate socială. Uneori,
realizarea istoriei vieţii este avută în vedere atît în
calitate de producţie culturală, cît şi ca metodă de
educaţie populară. Este considerată o formă
privilegiată a democraţiei culturale: se dă cuvîntul şi
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
18
actorilor sociali care pînă acum au vorbit prin alţii,
iar ceea ce povestesc ei este o formă de cultură.
Literatura personală, în sensul dat de Gaston
Pineau şi Jean-Louis le Grand, se plasează undeva
între practica răspîndită a jurnalului intim (la peste
trei milioane de francezi în 1992) şi (auto)biografiile
publicate de marele edituri, uneori în tiraje incre-
dibile. Este publicată în tiraje mici, adesea prin
mijloace artizanale şi pe cheltuiala autorului, pri-
veşte viaţa unei comunităţi de-a lungul timpului sau
e o mărturie despre o etapă importantă din viaţa
autorului (război, prizonierat etc.) şi este destinată
unui număr restrîns de cititori (locuitorii unei
comunităţi, descendenţii familiei, prieteni,
cunoscuţi). Nu trebuie judecată după calităţile sale
artistice, ci mai curînd ca producţie culturală a unei
epoci, a unei situaţii.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
19
(Auto)biografiile vedetelor (redactate cu sau fără
ajutorul „negrilor”), ale oamenilor politici sau de stat,
biografiile istorice consacrate unor personaje ilustre
din trecut, mărturiile (auto)biografice ale oamenilor
„simpli” (copii, casnice, muncitori, ţărani etc.); redac-
tate adesea de altcineva, pornind de la materialul
cules prin interviuri repetate şi apărute la edituri de
prestigiu constituie o altă formă a practicii vieţii
culturale. Aici este de remarcat tendinţa de de-
mocratizare a genului. Nu mai avem de-a face
numai cu personaje importante şi evenimente
istorice, cruciale, ci şi cu oameni obişnuiţi evocînd
momente cotidiene.
Uneori, aceste (auto)biografii se înscriu într-un
proiect militant, dînd posibilitate de exprimare şi
celor care nu au o cultură savantă. Reportajele
radiofonice, alături de magazinele televizate sau
filmele documentare, fac adesea apel la istorii ale
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
20
vieţii, urmărind un interes didactic, educativ sau
chiar de divertisment, fără ca uneori să fie lipsite de
o dimensiune estetică.
III. Al treilea nivel se constituie din utilizarea
istoriilor vieţii în practici profesionale specifice, care,
potrivit autorilor suspomeniţi, este tot mai frecventă
în ultima vreme. În acest context, dacă ne îndepăr-
tăm de stricta folosire metodologică a lor, nu putem
să nu constatăm că istoriile vieţii sînt şi au fost
dintotdeauna un instrument al puterii şi de
gestionare a populaţiei, ceea ce lasă loc unei lecturi
critice a practicilor şi instituţiilor.
Un însemnat număr de profesii – mai ales cele
care se ocupă într-un fel sau altul de orientarea
şcolară şi profesională, de formare, de asistenţă
socială sau de recrutarea şi gestionarea resurselor
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
21
umane – folosesc în mod direct în activitatea lor
anumite forme ale istoriilor vieţii. Redactarea unui
CV sau a portofoliului de competenţe atunci cînd e
vorba de căutarea unui loc de muncă ori a unei
finanţări este în legătură directă cu istoria
profesională a vieţii. Anumite instituţii îţi alcătuiesc
un adevărat dosar, cum se întîmplă în cazul
asistenţei sociale, a celei medicale sau juridice. Po-
liţia face o fişă de evidenţă sau cazier. Nu de puţine
ori aceste informaţii sînt gestionate strict de
instituţia care le produce şi constituie o formă de
prezenţă a puterii. Nu putem să nu aducem aici în
discuţie diferitele tipuri de „dosare” întocmite în
România totalitară, care nu reprezentau numai o
metodologie de gestionare civilă a populaţiei, ci
aveau şi conotaţii politice, ca instrumente de control
şi disciplinare.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
22
IV. Al patrulea nivel are în vedere practicile de
cercetare în ştiinţele antroposociale. Acesta este
nivelul cel mai des avut în vedere astăzi, cînd se
vorbeşte despre istoria vieţii, la care recurg, cel
puţin în ultimii douăzeci de ani, toate ştiinţele:
antropologia, etnologia, sociologia, psihologia
socială, istoria etc.
Anii ’80 se remarcă printr-o proliferare fără
precedent a curentelor, dar care, în mod
paradoxal, dincolo de diferenţele, adesea mar-
ginale, care divizează practicile de cercetare
calitative, creează şi o unitate prin folosirea lor tot
mai frecventă şi în situaţii tot mai noi. În această
dinamică, se impun legăturile tot mai dese dintre
cercetare şi practică, precum şi conexiunile dintre
discipline. În prima categorie intră concepte şi
metode noi, cum ar fi cercetarea-acţiune,
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
23
cercetarea-formare, cercetarea-acţiune-formare,
cercetarea-creaţie etc.
Din clasificarea acestor cinci niveluri de utilizare
socială a istoriilor vieţii vedem şi mai limpede că
folosirea lor în scop ştiinţific este doar o modalitate
printre altele. Mai mult, chiar în uzajul său ştiinţific
constatăm o tendinţă de a le conecta cu acţiunea,
(auto)formarea, terapia, creaţia. Este greu de spus
dacă, sub influenţa postmodernismului, avem de-a
face cu apropierea ştiinţei de realitatea
ultradinamică, de complexitatea socială, de viaţă
sau pur şi simplu ne aflăm în faţa unei crize (ori
măcar a unei devalorizări) a ştiinţei.
La modul general, avem de-a face cu o povestire
a vieţii ori de cîte ori „un subiect povesteşte [s.n.]
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
24
unei alte persoane, cercetător sau nu, un episod
oarecare din experienţa sa trăită” [Bertaux,
1997:32]. Aici practic nu se face distincţie între uzul
social al povestirii vieţii şi cel ştiinţific. Important
este verbul „a povesti”, „el semnifică faptul că
producţia discursivă a subiectului ia forma narativă”
[Bertaux, 1997:32]. Prin natura sa, povestirea vieţii
este o formă narativă1.
În schimb, potrivit autorului, în ştiinţele sociale
povestirea vieţii rezultă dintr-o formă particulară de
1 Prin naraţiune autorul înţelege relatarea unei serii diacronice de
evenimente, legate între ele. Asta nu înseamnă că în discurs nu pot
apărea şi alte forme, care nu sînt narative, cum ar fi descrierea,
explicaţia sau evaluarea – numai că acestea din urmă nu funcţionează
independent, ci servesc povestirii, contribuie la construcţia
semnificaţiilor. Căci pentru a povesti o întîmplare (sau o serie) ai
nevoie de personaje, trebuie să descrii relaţiile reciproce dintre ele,
să explici motivaţiile acţiunilor; să descrii contextele de acţiune şi
interacţiune şi să evaluezi acţiunile lor precum şi personajele înseşi.
Un discurs nu este narativ atunci cînd este exclusiv descriptiv sau
cînd, referindu-se la diferite evenimente, doar le juxtapune (luînd
forma de „cronică”), fără a descrie sau stabili raporturi între ele
(adică forma „diacronică”).
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
25
interviu, anume interviul narativ, în care cercetătorul
solicită unui „subiect” să povestească întreaga sa
experienţă trăită sau doar o parte a acesteia. Iată că
ne găsim în faţa a doua forme de povestire a vieţii:
una integrală şi alta parţială sau focalizată, cum a
fost denumită ulterior de unii autori; sau a două
concepţii asupra acesteia: una „maximalistă” şi alta
„minimalistă”, Bertaux fiind adeptul celei din urmă.
Concepţia maximalistă, după modelul
autobiografiei, vede povestirea vieţii ca fiind
„completă”, acoperind toată istoria vieţii subiectului,
de la naştere pînă în momentul povestirii, de la des-
crierea vieţii sale interioare şi pînă la cea a
acţiunilor, contextelor interpersonale sau sociale.
Această reprezentare „totală” (acoperirea vieţii în
totalitate şi ca totalitate) propune un ideal care
poate fi atins doar cu o muncă enormă focalizată pe
o singură persoană; or, precizează autorul,
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
26
sociologia e o ştiinţă a fenomenelor colective, aşa
că o asemenea viziune asupra povestirii vieţii –
dacă ne propunem să facem cercetare – este
inoperantă în practică. De aceea sîntem nevoiţi să
recurgem la o concepţie minimalistă.
În viziunea minimalistă, ori de cîte ori „într-un
interviu apare o formă narativă pe care subiectul o
foloseşte pentru a exprima conţinuturile unei părţi a
experienţei sale trăite” [Bertaux, 1997:32], avem de-
a face cu povestire a vieţii.
Istoria unei vieţi nu este, fireşte, o istorie imediat
obiectivă în raport cu trecutul. Ea este o construcţie
interactivă a trecutului, ce are loc adesea în cadrul
unei interacţiuni reale şi are mai multe paliere:
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
27
a) o privire a unui prezent asupra unui trecut
(după consumarea faptelor), o memorie care
produce sens;
b) aceasta într-o interacţiune socială dată dintre
o persoană care povesteşte, naratorul povestirii,
care pune în scenă o memorie, şi un interlocutor,
naratarul, care reprezintă o instituţie socială
specifică şi se află în poziţia unui „ascultător atent”;
totul se desfăşoară, cel puţin în mod ideal, sub
semnul confidenţei;
c) apoi urmează o muncă de adaptare, de
redactare, de trecere de la o producţie orală la una
scrisă sau în imagini (un du-te-vino între oral şi
scris);
d) aceasta în funcţie de o destinaţie prestabilită
şi instituţionalizată (am văzut că scopul ştiinţific este
doar unul posibil dintre multe altele).
Această definiţie multisecvenţială a istoriei vieţii
are avantajul surprinderii dimensiunii constructiviste
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
28
şi a generalităţii, al atenţionării asupra non
transparenţei trecutului şi al spargerii monopolului
ştiinţificităţii asupra utilizării istoriilor vieţii.
În ce priveşte proiectul nostru, vom încerca să
folosim povestirile vieţii şi într-o perspectivă
sociologică, dar mai ales pentru funcţia lor
terapeutică şi cea a comunicării intergeneraţionale.
Aşadar vom urmări să punem în valoare efectele pe
care relatarea propriei vieţi o are asupra celui ce
povesteşte şi asupra celui ce ascultă, mai ales
atunci când diferenţa de vârstă este mare, precum
şi capacitatea acestor povestiri de a reconstitui
contexte socio-istorice, evenimente importante,
mentalităţi, stiluri de viaţă, etc.
Pentru a împăca funcţia terapeutic-pedagogică o
povestirii cu cea socio-antropologică, vom recurge
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
29
la o povestire a vieţii în două părţi, care este de
preferat să corespundă la două întâlniri diferite. Într-
o primă parte, subiectul este invitat cu o formulă
standard (numită „consemn”) să-şi povestească
viaţa şi este lăsat să vorbească liber, fără a i se
pune întrebări suplimentare, în timp ce într-o a doua
parte intervievatorul se foloseşte de o listă de
întrebări (numită „ghid de interviu”), structurate pe
teme mari de interes pentru cercetător. Prima parte
lasă posibilitatea ca subiectul să se exprime în
întregime pe sine (predomină funcţia terapeutică),
iar în a doua parte i se dă ocazia subiectului să
descrierie lumea în care a evoluat, evenimentele la
care a participat, etc (predomină funcţia socio-
antropologică). Atât persepectiva asupra
interiorităţii, subiectivă, cât şi cea asupra lumii
înconjurătoare, obiectivă au darul de a transmite
informaţii, raţionamente, atitudini, valori mai
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
30
tânărului ascultător, adică pun în valoare funcţia
pedagogică, formativă.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
31
II. Modul terapeutic
Proiectul nostru, care pune faţă în faţă într-o
situaţie specială de comunicare, centrată pe
împărtăşirea experienţei de viaţă, persoane în
vârstă (pensionari) şi adolescenţi (liceeni),
urmăreşte în principal efectele terapeutice şi
pedagogice ale unei astfel de întlniri repetate.
„Bătrâneţea” ca şi „Adolescenţa” sunt două stări
complexe, cu o dimensiune pisho-socială
importantă şi cu o serie de disfuncţii care pot fi
ameliorate prin comunicare. Înainte de a vedea care
sunt efectele terapeutice şi pedagogice pe care le
putem antrena, vom recurge la o descriere succintă
a celor două stări.
Îmbătrânirea este un proces care antrenează
schimbări multiple, dintre care cele mai importante
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
32
sunt la nivel biologic, la nivel pishologic si la nivel
cultural şi social. Schimbările biologice asociate
îmbătrînirii se referă la schimbări fizice (scăderea în
înălţime, încărunţirea părului, zbârcirea pielii etc)
sau la degradarea corpului în urma unor boli cu
incidenţă crescută la vârsta a treia, cum ar fi
Alzheimerul sau crizele cardiace ori de paralizie.
Schimbările psihologice cel mai adesea au în
vedere deteriorile mentale şi intelectuale progresive,
asociate stării precare de sănătate. În ce priveşte
schimbările sociale şi culturale, asupra acestora ne
vom opri ceva mai mult, din perspectiva
gerontologiei sociale, fiindcă proiectul nostru în
această zonă are cele mai multe efecte. Odată cu
înaintarea în vârstă, au loc o serie de transformări
legate de muncă şi pensionare, limitarea resurselor
economice, izolare socială, cazuri de maltratre,
deteriorarea presigiului social şi a stimei de sine.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
33
Pentru multe dintre persoanele în vârstă,
pensionarea înseamnă o retragere cu efecte
dramatice din activitate. Pentru unii dintre ei, cel mai
complicat de gestionat este pierderea unui sens în
viaţă, pentru alţii, scăderea prestigiului social, mai
ales dacă e vorba de o funcţie de conducere, iar
pentru alţii diminuarea drastică a veniturilor, care le
cere adaptarea la un nou stil de viaţă, considerat
inferior. Desigur, orice combinaţie între acestea este
posibilă. Adesea, bătrâneţea este văzută ca o
dezangajare din rolurile sociale active, abandonarea
vieţii profesionale şi acceptarea unor noi roluri,
pasive, eventual devalorizate social, de dependenţă
sau cu caracter compensator. Scăderii veniturilor
ca urmare a pensionării i se asociază şi un cost
sporit la cheltuielilor pentru îngrijirea sănătăţii ceea
ce face ca limitarea resurselor economice să frizeze
uneori pragul de sărăcie, accentuând astfel gradul
de dependenţă faţă de cei din jur. Cu toate că unii
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
34
vârstnici încearcă să ducă a viaţă socială activă, în
mod inevitabil cercurile sociale se restrâng, mai ales
din pricina deceselor în rândul vechilor prieteni şi al
familiei. Dispariţia partenerului e unul dintre
momentele peste care se trece cel mai greu.
Izolarea socială a vârstnicilor poate fi însoţită de
depresii puternice – acesta e un exemplu elocvent
despre cum schimbările sociale şi cele psihologice
se conjugă, fiind greu de separat. Chiar şi atunci
când sunt în mijlocul unei familii, problemele nu sunt
cu totul rezolvate. În ultima vreme, comportramentul
abuziv asupra bătrânilor a cunoscut o creştere
semnificativă. Acesta poate forma violenţei verbale
sau fizice, a exploatării financiare sau a neglijării
sistematice. Tratamentul abuziv este mai des
întâlnit în familiile în care bătrânii au probleme cu
sănătatea.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
35
Dacă trecem de la nivelul individual la cel
colectiv, cercetările ne arată că există un tratament
inegal faţă de diferitele categorii de vârstă, mai
precis o discriminare a vârstei a treia. Ca şi în cazul
sexismului sau rasismului, această formă de
discriminare îşi are originea în caracteristicile fizice.
De fapt, devalorizarea bătrânilor se bazează pe
stereotipuri, în sensul că termenul bătrân este
folosit pentru a descrie o categorie de oameni şi nu
indivizi. Practic, nu se face diferenţă între
persoanele sănătoase fizice şi mental şi cele cu
diferite afecţiuni, ci sunt închise în acelaşi stereotip.
Apoi diferenţelor fizice şi de sănătate le sunt
asociate alte trăsături, „bătrânii” devenind la modul
general egoişti, cu mentalităţi învechite, rezistenţi la
schimbare, inutili, o povară pentru societate etc.
Eroarea este că în timp ce unor persoane în vârstă
li se potrivesc aceste caracteristici, alţii sunt la polul
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
36
opus. Aşadar, o astfel de generalizare abuzivă stă
la baza comportamentului discriminatoriu.
Ceilalţi actori ai situaţiei de interacţiune sunt
liceenii. Aceştia, la rândul lor, se află la
adolescenţă, o vârstă cu particularităţile ei. Din
punct de vedere psihologic, se caracterizează
printr-o creştere a dezvoltării intelectuale,
hipersensibilitate, conflicte motivaţionale şi afective
în efortul de a-şi construi propria identitate. Din
punct de vedere socio-cultural, ne aflăm în faţa
constiturii unor grupuri cu preocupări şi gusturi
comune care dezvoltă o subcultură proprie, în
conflict cu cea a adulţilor, subcultura adolescentină.
Aceste grupuri sunt foarte unite, cu un puternic rol
socializator şi pot fi o sursă de delincvenţă juvenilă.
Liceenii din proiectul nostru nu sunt aleşi
după apartenenţa la un asemenea grup şi nici după
criteriul relaţiei conflictuale cu familia sau cu
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
37
autoritatea în general, ci dintre adolescenţii care
prezintă riscul izolării sociale din pricina consumului
excesiv de calculator / internet. Aceasta este una
dintre provocările despre care se discutp foarte mult
în ultimul timp, într-atât încât s-a dezvoltat conceptul
de socializare virtuala.
Internetul produce o revoluţie în domeniul
socializării, şi anume produce o nouă instanţă de
socializare, foarte puternică, pe care o putem numi
grupul virtual de egali. Dacă, până la acest moment,
grupul de egali (colegi, prieteni) se baza pe
interacţiune directă, acum mediul virtual le permite
să interacţioneze şi să se organizeze online. Acele
comunităţi de gust şi de interes care împărtăşeau o
subcultură a tinerilor sau adolescenţilor şi care
funcţionau ca publicuri acum se pot coagula în
grupuri virtuale, care nu presupun proximitate fizică,
dar care poate avea consecinţe la fel de puternice
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
38
ca un grup obişnuit de egali. În plus, posibilitatea
controlului de către adulţi este drastic diminuat.
Pericolul modelelor indezirabile nu dispare şi nici a
cultivării violenţei, mai ales prin intermediul jocurilor,
iar reţelele sociale, utilizând platforme ca hi5,
Facebook sau Twitter, se extind exploziv. Aceste
reţele virtuale de sociabilitate ne determină să
regândim problema izolării sociale, fenomen pe
care apariţia televiziunii l-a amplificat. Aşadar,
captat de televizor, individul şi-a redus numărul de
prieteni şi şi-a diminuat comunicarea cu cei din jur,
preferând să-şi petreacă timpul liber în faţa
ecranului. Internetul, la rândul său, absoarbe
individul, îl smulge din reţeaua de sociabilitate
proximă, însă îl livrează unei alte reţele de
sociabilitate, virtuală, iar comunicarea nu este
exclusă. Socializarea prin interacţiune directă este
dublată de o socializare digitală, într-un grup virtual
de egali. Aceasta era exclusă în cazul televiziunii,
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
39
fiindcă acolo nu există interacţiune. Interesant este
că această lume virtuală este la rândul ei socială, cu
valori şi reguli, astfel încât socializarea tradiţională
capătă o dimensiune suplimentară, necunoscută
până acum. Denumirea de grup virtual sau lume
virtuală nu trebuie să ne inducă în eroare, căci
consecinţele sale sunt cât se poate de reale, atât
asupra individului, cât şi asupra realităţii obişnuite.
Nu putem spune nicicum că internetul
desocializează individul, ci doar că schimbă natura
şi structura reţelei sale de sociabilitate. Pentru
generaţia în timpul căreia s-a produs răspândirea
internetului, utilizarea explozivă a acestuia
corespunde unei adevărate resocializări. Însă nici
măcar în cazul aceastei generaţii nu a însemnat o
izolare socială mai mare şi cu atât mai puţin o
asocializare.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
40
O cercetare realizată în 2009 în SUA de
către Keith Hampton, Lauren Sessions, Eun Ja Her,
Lee Rainie privind „Izolarea sociala si noile
tehnologii”2 ajunge la concluzia că internetul şi
telefonia mobilă nu ucid relaţiile sociale, că gradul
de izolare socială nu s-a schimbat din 1985 şi până
în prezent. Problema care apare este tendinţa de a
comunica mai degrabă cu indivizi aflaţi la distanţă
dar cu care ai interese şi gusturi comune, în timp ce
vecinii îţi rămân necunoscuţi.
Putem spune că în societăţile complexe –
fragmentate, plurale şi dominate de comunicare –
socializarea se realizează în mod natural în cadre
foarte eterogene. Confruntat cu modele diferite,
individul este obligat să facă mereu alegeri şi se
bucură de un grad de libertate mai mare. În acest
2 http://www.pewinternet.org/Reports/2009/18--Social-
Isolation-and-New-Technology.aspx
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
41
context, socializarea nu mai poate avea ca finalitate
transmiterea valorilor şi normelor, ci construcţia unei
identităţi.
Aşadar, în proiectul nostru vom pune într-o
situaţie de interacţiune focalizată pe povestirea vieţii
persoane in varsta, aflate la pensie, şi liceeni. Cei
dintâi se află într-o oarecare izolare socială, iar
ceilalţi sunt mai degrabă absorbiţi de reţelele de
socializare virtuală. În urma acestei intercaţiuni, noi
vrem să obşinem un grad mai ridicat de inserţie
socială a celor două categorii de subiecţi, un
transfer de cunoştinţe tehnice de la adolescenţi
către persoanele în vârstă şi un transfer de
exeperienţă de viaţă de la vârsta a treia către tineri.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
42
Punând problema în termeni terapeutici,
creăm cadrul propice unei socioterapii de
reinserţie socială.
Prin acest proiect nu ne propunem să facem
psihoterapie nici cu persoanele în vârstă şi nici cu
adolescenţii, căci tehnicile de psihoterapie trebuie
să fie folosite cu grijă de către un profesinist, fie că
e vorba de psiholog, medic, psihiatru, asistent social
sau consilier psihologic. Noi creăm doar un context
de comunicare şi intercaţiune cu virtuţi
terapeutice, mai precis socioterapeutice,
procedăm la o modificare artificială a mediului social
în urma căreia să obţinem, printre altele, o inserţie
socială mai bună a actorilor sociali. Evident,
reducerea izolării sociale şi creşterea stimei de sine
contribuie în cele din urmă la îmbunătăţirea
echilibrului psihic.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
43
Povestirea vieţii ca subiect al situaţiei de
comunicare ne plaseaza cumva in siajul terapiei
narative, insa nu e vorba de asa ceva, fiindca in
aceasta specialistul psihoterapeut porneşte de la
povestirea clientului şi procecxeazp la o
restructurare a identităţii narative pentru a obţine
ameliorarea suferinţelor psihice.
În urma interacţiunilor repetate dintre subiecţii în
vârstă şi cei tineri în contextul culegerii povestirilor
vieţii, al transcrierii, prelucrării şi publicării pe
platformă, ne aşteptăm la o serie de efecte
socioterapeutice asupra tuturor părţilor implicate.
Asupra persoanelor în vârstă:
- diminuarea sentimentului de izolarae socială,
atât prin simpla prezenţă tinerilor şi a
interacţiunilor repetate, cât şi prin
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
44
deschiderea pe care o oferă învăţarea
utilizării computerului şi a navigării pe
internet.
- corelativ, are loc extinderea reţelei de
socializare, mai ales dacă bătrânii participanţi
la proiect vor avea ocazia să se întâlnească
la câteva activităţi comune şi dacă platforma
oferă posibilitatea de a primi feed-backuri şi
de a socializa în mediul virtual
- creşterea stimei de sine. Autovalorizarea
pozitivă vine atât din faptul că trecutul său a
stârnit curiozitatea tinerei generaţii, că viaţa
sa conţine o experienţă care este demnă de
povestit, cât şi prin faptul că, prin publicare,
ea capătă vizibilitate socială.
- diminuarea gradului de dependenţă. Uneori
dependenţa este legată de accesul la
informaţii. Învăţarea utilizării calculatorului şi
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
45
a navigării pe internet rezolvă o parte a
acestei probleme.
-
Asupra tinerilor:
- diminuarea izolării sociale din lumea reală,
ţinând cont că tinerii selectaţi pentru proiect
au apetenţă pentru socializarea virtuală.
- deconstrucţia stereotipurilor privind bătrânii,
având ocazia să interacţioneze „pe viu” cu
persoane în vârstă care au o stare de
sănătate bună şi sunt deschise spre
comunicare, capabili să înveţe lucruri noi.
- cresterea stimei de sine, dat fiind faptul ca se
afla in situata invata ceva pe un adult.
- cresterea capacitatii de emaptie si exercitiul
relativizarii valorilor, ascultand povestiri din
alte vremuri, cu alte valori, preferinte, conditii
de viata etc.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
46
-
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
47
III. Modul tehnic
În cele ce urmează vom încerca să perezentăm
sintetic etapele culegerii povestirilor vieţii, până la
faza prelucrării şi publicării lor.
1. În prima etapă are loc identificare subiecţilor. Ne
referim atât la persoanele în vârstă cât şi la
liceeni. Ei trebuie să corespundă criteriilor
proiectului nostru. În ce priveşte seniorii, e
recomandat să fie cât mai diferiţi regional, ca
mediu de provenineţă (rural/urban), nivelul
studiilor sau meserie practicată în perioada
activă. În general, persoanele aflate la pensie
sunt dornice de dialog şi de împărtăşire a
propriei experienţe, ceea ce nu se poate spune
despre adolescenţi. Pentru aceştia din urmă
contactul cu adulţii şi cu cei în vârstă e mai
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
48
dificil, însă pot fi motivaţi prin incitarea curiozităţii
istorice, prezentarea întregului proiect ca un joc
sau prin gratificaţii şcolare.
2. Punerea în contact a subiecţilor aleşi e al doilea
pas. Fie punem în relaţie un adolescent şi un
senior care nu se cunosc între ei, fie începem cu
selectarea adolescentului şi prin acesta
încercăm să ajungem la o cunştinţă sau o rudă a
sa aflată la vârsta pensionării, cu care să
realizeze interviul. Mai ales în cazul în care cei
doi nu se cunsoc, trebuie să fim foarte atenţi şi
să evaluăm gradul de compatibilitate dintre ei
(temperament, limbaj folosit, atitudine, etc)
pentru a evita posibilele situaţii conflictuale.
Prima întâlnire dintre cei doi este adesea
esenţială şi trebuie gândită astfel încât să
stimuleze încredrea reciprocă. În lipsa încrederii,
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
49
care trebuie câştigată şi cultivată de-a lungul
întregii colaborări, povestirile obţinute sunt cel
mai adesea foarte scurte, expeditive, reci, lipsite
de relevanţă. În cazul în care ajungem la senior
prin intermediul adolescentului, aşadar atunci
cţnd aceştia se cunosc deja, chestiunea
încrederii este de cele mai multe ori rezolvată,
însă vor fi subiecte pe care persoana în vârstă le
va evita, mai ales cele legate rudele comune sau
relatarea uno experienţe delicate.
3. Prima întâlnire este bine să fie precedată de un
un contact telefonic şi să se desfăşoare în
prezenţa unei cunoştinţe comune, prin care s-a
făcut selecţia subiectului. În acest cadru, este
prezentat scopul proiectului, i se precizează
subiectului că va fi înregistrat şi că rezultatele
vor fi făcute publice, însă nu înainte de a fi
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
50
consultat. De asemenea, se precizeză că poate
opta pentru anonimat sau folosirea unui
pseudonim dacă doreşte aceasta.
4. Al patrulea pas este realizarea interviului
biografic. Prima parte. Aceasta se poate
întâmpla chiar de la prima întâlnire în cazul în
care relaţia este considerată destul de cordială
şi lipsită de suspiciuni sau blocaje, ori se poate
amâna pentru o întâlnire ulterioară. Cel mai bine
este să fie consultat şi subiectul când doreşte să
vorbească şi în ce cadru, astfel încât să se simtă
în largul său. Aşa cum s-a mai precizat, pentru a
împăca funcţia terapeutic-pedagogică o
povestirii cu cea socio-antropologică, vom
recurge la o povestire a vieţii în două părţi, care
este de preferat să corespundă la două şedinţe
diferite. Într-o primă parte, subiectul este invitat
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
51
cu o formulă standard (numită „consemn”) să-şi
povestească viaţa şi este lăsat să vorbească
liber, fără a i se pune întrebări suplimentare, în
timp ce într-o a doua parte intervievatorul se
foloseşte de o listă de întrebări (numită „ghid de
interviu”), structurate pe teme mari de interes
pentru cercetător. În cazul nostru consemnul
este : “ Va rugam sa ne povestiti pe indelete
viata dvs. de la primele amintiri pana in
prezent.”. În prima parte a interviului subiectul în
vârstă este lăsat să se desfăşoare, să-şi depene
minuţios viaţa aşa cum crede de cuviinţă, nu
trebuie să-l oprim, să-i punem întrebări ce ne vin
nouă spontan în minte (le putem nota pentru mai
târziu) şi în nici un caz să-l contrazicem. Cel ce
povesteşte este considerat cel mai bun expert în
propria lui viaţă şi noi nu trebuie decât să-l
ascultăm. Intervenţia noastră este justificată
doar în caz de blocaj, de întrerupere a
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
52
povestirii.. Atunci trebuie să recurgem la ceea ce
se numeşte relansarea discuţiei, iar aceasta se
face amintindu-i subiectului unde a rămas sau
sugerându-i o temă pe care deja a abordat-o dar
nu a dezvoltat-o suficient, însă este total
contraindicat de a propune noi o temă nouă. Nu
trebuie să ne arătăm nerăbdători sau să privim
des la ceas. Subiectul trebuie să se simtă
confortabil şi să aibă senzaţia că are tot timpul
din lume la dispoziţie pentru a vorbi despre viaţa
lui. Cu cât povestirea este mai bogată în detalii,
cu atât este mai preţioasă. Dacă este nevoie,
această primă parte a povestirii, informală, poate
fi întinsă pe mai multe şedinţte. Abia după aceea
să trecem la partea a doua ainterviului, cea
semistructurată. La sfâsrşitul primei întâlniri este
bine să semnăm şi contractul cu subiectul, prin
care acesta ne autorizează şi ne specifică
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
53
condiţiile în care este de acord ca materialul
înregistrat să fie făcut public.
5. Al cincilea pas este realizarea interviului
biografic, a doua parte. E bine să aibă loc într-o
altă întâlnire, pentru a avea timp să ascutăm
înregistrarea şi să ne notăm eventualele
inadvertenţe, goluri cronologice sau teme
interesante rămase neaprofundate. Pentru a
doua parte a interviului folosim un ghid de
interviu standard, la care adăugăm propriile
noastre întrebări, iscate din interacţiunea cu un
subiect particular. În general, de la un interviu la
altul ghidurile devin tot mai complexe, însă
păstrând direcţiile mari stabilite iniţial. Noi vom
folosi următorul ghid tematic(provizoriu):
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
54
a. Socializare primara, educatie familiala,
copilarie, jocuri si jucarii specifice epocii,
relatiile cu parintii/fratii/vecinii
b. Relatiile cu sexul opus. Alegerea
partenerului. Casatoria.
c. Constructia carierei profesionale.
Orientare scolara/profesionala, primul loc
de munca, avansarea, schimbarea locului
de munca, relatii cu colegii, sefii si/sau
subalternii. Sarcini sau functii politice.
d. Viata in spatial domestic. Locuinta –
achizitie, aranjare, impartirea spatiului.
Impartirea sarcinilor domestice.
e. A manca si a te imbraca in comunism.
f. Consum cultural (literatura, film, TV,
muzica, teatru, etc.) si practici culturale.
Cenacluri, Casa pionierului, Cenaclul
Flacara, Cantarea Romaniei, etc.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
55
g. Petrecerea timpului liber. Sfarsit de
saptamana, vacante, concedii, tabere.
Prima calatorie in strainatate. Ceaiuri,
petreceri, sarbatori religioase sau nu.
Hobbyuri. Practicarea unui sport.
h. Serviciul militar.
i. Politetea. Codul bunelor maniere la
diferite categorii socio-profesionale, in
rural si urban.
j. Experienta feminina in comunism.
k. Constructia (sociala a) feminitatii.
Moda. Ingrijirea corpului, machiajul, etc.
l. Alegerea prenumelui copiilor. Cine, de
ce, in ce context.
m. Perceptia Celuilalt. Primul strain
intalnit. Minoritati etnice, religioase,
sexuale. Persoanele cu dizabilitati.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
56
Desigur, temele pe care subiectul le-a
dezvoltat în întâlnirile anterioare nu le mai
aducem în discuţie, decţât dacă ne-au rămas
lucruri neclare sau insuficient detaliate.
Ordinea abordării temelor nu e obligatoriu
cea din ghid, ci profităm de mersul discuţiei
pentru a face trecerea cât mai naturală de la
o temă la alta.
6. Al şaselea pas constă în transcrierea integrală a
interviului şi completarea biografiei subiectului
cu alte tipuri de documente personale, cum ar fi
fotografii de familie, corespondenţă, jurnal,
memorii, etc. Acestea vor fi fotocopiate, iar
originalele restituite. Transcrierea interviurilor
biografice se face fără a omite nimic, nici măcar
greşelile de exprimare ale povestitorului. De
asemenea, în paranteze vor fi consemnate
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
57
gesturile considerate semnificative ale
vorbitorului. De aceea, în cazul în care interviul
nu este înregistrat video, cel mai bine este ca
transcrierea să fie făcută de aceeaşi persoană
care a efectuat înregistrarea şi la un timp relativ
scurt, pentru a-şi putea aminti detaliile
semnificative ale întâlnirii.
My Story - creating an ICT-based inter-generational learning
environment Project no. 511641-LLP-1-2010-1-RO-KA3-KA3MP
58
© Acest material a fost dezvoltat în cadrul
parteneriatului internațional MyStory cu sprijinul
Dlui. Dan Lungu, expert subcontractat în cadrul
proiectului.
Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei
Europene.Această publicaţie (comunicare) reflectă
numai punctul de vedere al autorului şi Comisia nu
este responsabilă pentru eventuala utilizare a
informaţiilor pe care le conţine.