DERIVAREA - Mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului

Este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi cu

ajutorul sufixelor şi prefixelor. Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după

rădăcina cuvântului.

Clasificare:

sufixele lexicale - când formează cuvinte noi: grădinar.

sufixele gramaticale - când creează forme gramaticale (sufixe de mod şi timp ):

citi, scris.

sufixele lexico-gramaticale - când exprimă un sens nou şi o categorie gramaticală

(sufixe moţionale): gâscă – gâscan

Sufixele denumesc:

agentul (-tor, - ar, -ist, -aş): agricultor, fierar, gronist, luntraş;

însuşirea (-iu, -oş, -cios, -bil, -at, -al): aurcz, fricos, mîncăcios, purtabil,

sprîncenat, vamal;

colectivitatea (-et, -raie, -işte, -ime, -is): brădet, apăraie, porumbişte, studenţime,

zmeuriş;

instrumentul (-ar, -nită, -tor): alfabetar, pipernită, ştergător;

noţiuni abstracte (-inţă , -ie, -ime, -cală, -ura, -anţă) : cerinţă, domnie, grăsime,

răceală, scursura, siguranţă;

modalităţi (-este, -iş, -âş): româneşte, pietriş, ţărâş;

locul şi originea (-ărie, -ice, -ean): benzărie, fierărie, bucureştean;

obiecte sau însuşiri mici - sufixe diminutivale (ulet , uc , ior , ică , ice) : binişor,

căscioară, cerceluş, coşuleţ, lănţuc, pantofior, singurică, vanticel;

obiecte sau însuşiri mari - sufixe augmentative (andru, an, oaie, oi): băieţandru,

grăsan, căsoaie, pietroi;

Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii cuvântului

pentru a forma cuvinte noi. Prefixele modifică sensul cuvântului de bază. Ele pot fi:

negative (re-, in-) : neseamă, inegalitate.

privative (des- , de-): a descreti, deşire.

iterative (re- , răs -): a reaminti , rascit.

Prefixele pot fi:

vechi: ne, în, des, răs;

noi: arhi, anti, pre, inter;

Derivatele parasintetice sunt cuvintele care conţin şi sufixe şi prefixe. Exemplu:

înnodat.

Studiile de specialitate propun o clasificare deosebit de riguroasă a sufixelor. În

lucrarea Limba română contemporană. Vocabularul (Ion Coteanu, Narcisa Forăscu şi Angela Bidu

Vrânceanu), din perspectiva clasificării morfemelor se vorbeşte de:

1. sufixe substantivale, al căror rezultat este un substantiv: -ar (bucătar). -easă ( mireasă); -

ime (muncitorime);

2. sufixe adjectivale, al căror rezultat este un adjectiv: -esc (ceresc); -iu (auriu);

3. sufixe verbale, al căror rezultat este un verb: -a (a brăzda), -i (a înflori);

4. sufixe adverbiale, al căror rezultat este un adverb: -eşte (bătrâneşte), -iş(furiş).

Lucrarea menţionată propune şi o clasificare semantică a sufixelor:

5. sufixe augmentative , cu ajutorul cărora se formează cuvinte care arată că

obiectuldenumit este mai mare decât cel denumit de cuvântul de bază: -andru

(copilandru); -an (băietan); -oi/oaie (căsoi, căsoaie) etc.

6. sufixe diminutivale , cu ajutorul cărora se formează cuvinte care arată că

obiectuldenumit este mai mic decât cel denumit de cuvântul de bază: -aş (copilaş), -uc

(sătuc), -el (bătrânel) etc.

7. sufixe pentru denumirea agentului , contribuind la formarea unor cuvinte cuînţelesul

de „cel ce îndeplineşte o acţiune":-ar (acar); -aş(arcaş), -easă (cenuşăreasă), -giu

(macaragiu) etc

8. sufixe pentru denumirea însuşirii din obiecte: -al (săptămânal), -ar/-ară (fugar); -aş/-

aşă (păgubaş); -at/-ată (plusat); -bil/-bilă (demonstrabil); -esc/-ească (domnesc); -eţ/-

eaţă (certareţ) etc.

9. sufixe pentru denumirea plantelor şi a animalelor : -aş (toporaş), -el/ea

(brumărel,albăstrea), -iţă (crăiţă), -uş (cerceluş) etc.

10. sufixe pentru denumirea instrumentelor, -ar (alfabetar), -iţă (botniţă), -tor (dormitor)

etc.

11. sufixe pentru denumiri abstracte: -are (centralizare), -ere (creştem-ire (cucerire); -ătate

(bunătate); -ea/ă (amăgea/ă) etc

Dupa vechimea lor, prefixele se pot clasifica:

prefixe vechi (moºtenite sau împrumutate):în-; des-; strã-; ne-; rãz-; etc.-

prefixe neologice (noi): a-; ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc

Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:

prefixe negative - care neagã sensul cuvântului:ne-; in-; i-;neimportant,

incomplet, ireal-

prefixe care exprimã ideea de repetiþie: ras-; rãz-; re-; rãstãlmãci, rãzgândi,

resc-

prefixe cu sensul "fãrã", "lipsit de" - cu ajutorul cãrora se formeazã antonimele

cuvintelor de bazã: des-; dez-; de-; a-;descompune, dezorientat, debloca,

anormal-

prefixe cu sens de superlativ: ultra-; supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-;

super-;ultramodern, supradimensionat,exþraplat, hipercorect, arhiplin,

preafrumoasã, superelegant

prefixe cu sensul '"înainte": ante-; pre-;antebelic, prenume-

prefixe cu sensul "dupã": post-;postbelic-prefixe cu sensul "împreunã cu":

con-; com-; co-;conlucrare, compatriot, cooperare-

prefixe cu sensul "împotrivã": anti-; contra-;antirãzboinic, contraindicat-

prefixe cu sensul "sub limitã": hipo-; sub-/hipoglicemie, subcutanat-

prefixe care sugereazã corelaþia: inter-; interdisciplinar, inrerreligios,

internaþional-prefixe cu sensul "înãuntru": intra-intramuscular, intravilan-

prefixe cu sensul "peste": trans-transoceanic, transport

prefixe cu sensul "pentru": pro-; pronume

Prefixele sunt afixe antepuse bazei, cu valoare lexicalã în limba românã, care creeazã n

cuvânt nou, de obicei fãrã a-i schimba categoria lexico-gramaticalã" (Dictionar de stiinte ale

limbii). Ion Coteanu propune urmãtoarea clasificare a prefixelor:

1. prefixe privative (cu sensul de fãrã", lipsit de": des- (desfiinta); de- (desruba);

2. prefixe negative, având rolul de a nega sensul cuvântului de bazã: ne- (n

3. econvingãtor);

4. prefixe delocutive, formând cuvinte noi de la locutiuni: în- (îm-) (infãptui,

5. de la locuþiunea a pune în fapt"; îmbrãtisa, de la locutiunea a

6. cuprinde în brate);

7. prefixe iterative, utilizate pentru cuvinte exprimând repetarea: rãs- (rãz-)

a. (a se rãzgândi); re- (a recãpãta).

Prefixoidele (pseudoprefixeie) reprezintã cuvinte din limbile greacã si latinã: aero-

(grecesc) privitor la aer, în legãturã cu aerul, privitor la aviatie, în legãturã cu aviatia erogara,

aerodrom, aeromodel). Derivarea regresivã este consideratã o

analogie din care rezultã un cuvânt nou, caract erizat prin

faptul cã are înfãtisarea unui termen-bazã, desi el este

derivat" în asemenea situaþie este cuvântul auz provenit prin

derivarea regresivã de la verbul a auzi.

.

Bibliografie

1. I. Coteanu, Narcisa Forãscu, Angela Bidu-Vrânceanu, Limba româna contemporanã. Vocabularul, E.D.P., Bucuresti, 1985

2. Dexonline.ro