Nr. 565

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 53 (serie nouã) • septembrie 2016 • 3,00 lei •

George Bacovia – 135

• Livia Ciupercã – Cllavirrull (p. 7)

• Liviu Chiscop – „LICEU“ – Ocapodoperrã a llirriciiexistennþialliste (p. 10 – 11)

• Nicolae Scurtu – O biogrrafiennecunnoscutãa llui GGeorrge Bacovia (p. 15)

Gabriela ILAª

Tescani – 40pagina 6

_______________________

• Ilustraþia acestei ediþiieste realizatã cu reproduceri

dupã lucrãri ale artiºtilorparticipanþi la aceastã tabãrã •

Bacovia – Dosarul receptãriide Constantin Cãlin

În plasticã ºi în muzicãpaginile 12 – 14

Fragmente din jurnalul Sylviei Plathîn traducerea Elenei Ciobanu

Nu pot sã ignoracest eu ucigaº

paginile 20 – 21•• DDiioonniiss PPuuººccuuþþãã

Revista de culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI

Ediþia a XXXVII-a a Festi-valului Internaþional „Enescu –Orfeul Moldav“ a prilejuit publicu-lui meloman întâlnirea cu VioricaCortez, un nume de glorie al arteiinterpretative lirice internaþionale,care a venit pentru prima oarã laTescani, în casa unde Enescu adefinitivat capodopera Oedip.

Viorica Cortez îºi începe cari-era muzicalã la 17 ani, ca solistãa Corului „Gavriil Musicescu“ dinIaºi ºi va studia la Conservatorul„Ciprian Porumbescu“ dinBucureºti cu Arta Florescu.Câºtigãtoarea unor importantepremii la Toulouse(1964),Hertogenbosch (Olanda, 1965),Premiul I cu medalie de aur laConcursul Internaþional deMuzicã „George Enescu“ dinBucureºti-1967, Viorica Cortez s-a stabilit în Franþa în 1971, pen-tru a performa pe marile sceneale lumii, de la Scala din Milano,la Metropolitan Opera din NewYork, în Chicago, Barcelona,Viena, Paris. Deºi în România nua putut cânta pânã în 1990, mez-zosoprana nu a renunþat lacetãþenia românã.

Împreunã cu Alina Pavalache,pianista care a acompaniat-o,profesoarã la Conservatorul rus„Serghei Rahmaninov“ ºi directorartistic al Întâlnirilor MuzicaleInternaþionale „George Enescu“,Paris, artista a organizat ºi unmaster vocal.

Ediþia din acest an, ce s-adesfãºurat în perioada 25-29

august la Tescani a prezentat unatrãgãtor traseu muzical, deschisºi încheiat, simetric de douã for-maþii ale Filarmonicii „Mihail Jora“din Bacãu: Duo „Capriccio“(Mihaela Spiridon – OzanaKalmuski Zarea) ºi „Fagotissimo“(George Hariton, Mihai Timofti,Mihai Badiu, Mihai Gavril). Duo„Capriccio“ a interpretat Miniaturiromantice, dansante, de Fr.Chopin, Fr. Schubert, F.Mendelssohn – Bartholdy, J.Brahms, iar „Fagotissimo“ piese,tangouri, valsuri de J.Weissenborn, M. Norris, W.Milles, G. Verdi, P. Schickele, A.Burford, S. Joplin, A. Piazzola.

„Dans spaniol“ de Manuel deFalla, „Dans macabru“ de Saint-Saens, Tango „Por Una Cabeza“de Carlos Gardel, Czardas deVittorio Monti, „Navarra“ lui Pablode Sarasate ºi „Serenada“ lui Ch.Sinding, sunt lucrãrile interpre-tate de Trio Amaj. Ansamblul ital-ian s-a constituit graþie pasiuniipentru muzicã pe care o au încomun, membrii aceleiaºi familii.Ei concerteazã în Italia, la impor-tante Asociaþii muzicale, înGermania (Berlin, Heidelberg ºiBad Wimpfen), Spania(Albacete), Franþa (Paris) ºiElveþia (Zurich ºi Winthertur),întrunind sufragiile publicului ºicriticilor.

O ediþie de interes, dedicatã luiEnescu, de la a cãrui naºtere amsãrbãtorit 135 de ani.

septembrie 20162

breviar

Ozana KALMUSKI ZAREA

Festivalul Internaþional„Enescu – Orfeul

Moldav“

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • • e-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

Director: Carmen MIHALACHERedactori: Adrian JICU, Marius MANTA,Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

• Contabilitate: Alina GRIGORAª •

5948465000072

96

La Sala „Ateneu“ aFilarmonicii „Mihail Jora“ ºi laCatedrala Catolicã „Sfinþii Petruºi Paul“ au rãsunat, în premierã,acordurile Requiem-ului op.89pentru soliºti, cor ºi orchestrã deAntonin Dvorák. Fragmente alemonumentalei lucrãri au fostinterpretate la funeraliile diziden-tului ºi politicianului ceh VáclavHavel, în 23 decembrie 2011.

Pentru realizarea lucrãrii ceare 13 secþiuni ºi-au dat concur-sul Orchestra filarmonicãbãcãuanã, sub bagheta dirijoruluiamerican Will Kesling – desem-nat profesor al CursurilorInternaþionale de Dirijori, alãturide Corul Academic „GavriilMusicescu“ al Filarmonicii„Moldova“ din Iaºi, dirijat de DoruMorariu. Soliºtii, trei dintre ei dela Opera din Sofia (Bulgaria):soprana Mariana Panova, tenorulMihail Mihaylov, basul PlamenKumpikov ºi mezzosopranaFlorentina Irina Onicã de laOpera Naþionalã din Iaºi.

Din 1991, la debut, Dr. Keslinga devenit unul din cei mai popu-lari dirijori americani invitaþi în

Rusia, fiind 10 ani dirijor principalinvitat al Orchestrei Simfonice dinSt. Petersburg. Conducenenumãrate ansambluri corale ºi43 de orchestre simfonice profe-sioniste din toatã lumea înRequiem-ul de Verdi, Te Deumde Dvorák, Carmina Burana deC. Orff, Simfonia a IX-a deBeethoven etc. În 2004, la cente-narul morþii lui Dvorák, Keslingdirijeazã Requiem-ul în Praga.Premiat de Congresul SUA în2003, cu Medalia de Aur RonaldReagan, un an mai târziu, WillKesling este director al SocietãþiiCorale din Florida ºi al Orchestreisimfonice din Gainesville. Despretalentul ºi prestaþia sa,Washington Post titra: „profe-sionalism adevãrat“. Este ceeace a dovedit, cu prisosinþã, încele douã ore de muzicã oferitepublicului, ce s-au concretizatîntr-o reuºitã înregistrare. Tulbu-rãtoarele pagini muzicale roman-tice au cucerit auditoriul, lãsândurma meditaþiei pe care fiecaredintre noi o are asupra misterelorvieþii ºi morþii. (O.K.ZAREA)

Requiem

8/2016 (248)

Deºi o revistã de 200 pagi-ni, „Convorbiri literare“ aparelunar, fãrã sã se fi plâns cine-va vreodatã, aºa cum seîntâmplã la alte case, de pro-blemele de tot felul care parsã fie trena culturii scrise.Revista merge ca unsã ºiprobabil cã aici e mâna ma-nagerului ei, Cassian MariaSpiridon. Iatã cã se poate!Deºi nu e deloc uºor. Numãruldin august vine sã confirme ºiputerea ºi consecvenþa ei.Este, ºi acesta, un numãrredutabil, ce oferã cititoruluinumeroase satisfacþii. AntonioPatraº publicã prima parte aunui eseu, „Artã ºi ideologie.Însemnãrile de cãlãtorie ale luiG. Cãlinescu (I)“, privind publi-cistica „politicã“ a criticului li-terar... ºi duplicitatea sa.Cassian Maria Spiridon con-tinuã cu „Omul în absenþademnitãþii (II)“, la rubrica„Atitudini“, unde ne-a obiºnuitcu postura sa de sociolog,politolog ºi antropolog cultur-al. Multe dintre simptomelesocietãþii contemporane suntanalizate în paginile scrise depoet ºi din ele s-ar putea alcã-tui cãrþi, cãrþi serioase.Desigur, oamenii culturiiscrise îl stimeazã pe CassianMaria Spiridon ca poet, încâtiau redutabilele sale des-fãºurãri analitice drept unhobby. Probabil cã alta ar fisituaþia dacã ele ar fi traduseºi ar intra într-un dialog cultu-ral european. „Cezar Ivãnescu75“ stã sub contribuþia luiBogdan Creþu („CezarIvãnescu: orgoliul Ideii depoezie“) ºi Daniel Corbu („CuCezar Ivãnescu dincolo ºi din-coace de Stix“). Poezii deAurel ªtefanachi, GeorgeVidican ºi Marius Chelaru, iarpagina de prozã este semnatãde savurosul DumitruAugustin Doman. ªi multe,multe altele pot fi citite înacest numãr al revistei. (D.P.)

•• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr ••

•• VVaassii ll iiccaa SSttooiicc iiuu FFrruunnzzaa,, AAll iinnaa PPaavvaallaacchhee,,VViioorr iiccaa CCoorr tteezz ,, OOzzaannaa KKaallmmuusskkii ZZaarreeaa

cronica literarã

septembrie 2016 3

Precaut subintitulat „incursiune într-un posibil imaginar al mãrii“, volumul luiAdrian G. Romila, Piraþi ºi corãbii(Bucureºti, Cartea Româneascã“,2015), exploreazã un teritoriu exoticpentru critica româneascã, arogantãcând e vorba de zonele marginale aleliteraturii. El se înscrie în seria recen-telor investigaþii destinate literaturiisecundare, cum ar fi colocviul dedicatîn acest an de A.L.G.C.R. aventurii ºide cãrþile semnate de Mihai Iovãnel(Roman poliþist) sau de MirceaAnghelescu (Lâna de aur. Cãlãtorii ºicãlãtoriile în literatura românã).

Pasiunea pentru marinãrie ºi for-maþia filologicã fac din Adrian G.Romila o figurã atipicã, fostul cadetlãsându-se contaminat de dragosteapentru literaturã, iar actualul scriitorîmprumutând terminologia de speciali-tate pentru a descrie cu minuþieaceastã zonã de niºã a ficþiunilordespre piraþi ºi corãbii. Criptic pentruprofani, materialul cãrþii urmãreºte sãreviziteze reprezentãrile noastre, idi-lice, despre ceea ce presupun viaþaunui marinar ºi cãlãtoriile pe mare. Dinacest unghi, Piraþi ºi mãri este o recon-stituire lucidã a unei lumi ale cãrei coor-donate s-au proiectat deja în legendã ºicãreia eseistul încearcã sã-i radi-ografieze mecanismele de funcþionare.E suficient sã citãm un pasaj despreviaþa de zi cu zi a piraþilor pentru aînþelege excelenta documentare ºi ta-lentul în reconstituirea atmosferei caretrebuie sã fi domnit pe vasele carearborau ca stindard de luptã capul demort: „Se respira în cabine un aer infe-stat de mirosuri pestilenþiale, de laproviziile stricate, fecalele de animale,apa murdarã din santinã, lemnulputrezit al carenei, balastul mereu ud,în fine, de la atâtea trupuri umane la unloc, greu de înlãturat doar prin metodaafumatului periodic ºi a stropirii cu oþet.Bolile erau frecvente, favorizate delipsa vitaminelor din alimentele consu-mate (scorbut), de stricarea apei ºi aproviziilor (dizenterie, febrã tifoidã), desexualitatea vagantã (blenoragie, sifilis– problema familiei aproape cã nu sepunea), de alcoolism (delirium tremens,probleme cerebrale ºi cardiace) ºi deigiena precarã (în afara bãilor naturaleîn mare, marinarii se spãlau rar ºi nuaveau schimburi de haine, iardepunerea rãniþilor la infirmeriiimprovizate în locurile insalubre alemagaziei duceau la infecþii ºi cangrene,tratate exclusiv prin amputãri de mem-bre).“ (p. 63) Rezultã un tablou autentic

prin aglomerarea de amãnunte pus capla cap cu inteligenþã pentru a reda ceînsemna pirateria în datele ei rutiniere,lipsite de nimbul legendar.

Imaginarul mãrii este descrisconvingãtor, cu recuzita aferentã:surse, elemente constitutive, avataruriliterare ºi cinematografice, evoluþie,semnificaþii etc. Cartea propune, îndefinitiv, o viziune demitizantã, bineve-nitã în tentativa de a circumscrie,convingãtor, o problematicã învãluitã înnegura prafului de puºcã ºi a timpului.Prezentarea pirateriei ca fenomensocial, economic ºi militar urmãreºtecauzele (nemulþumirea faþã de organi-zarea socialã, încercarea de eludare ataxelor, nevoia de aventurã, fuga dediverse pedepse etc.), distribuþiarolurilor (piraþi, corsari, bucanieri, vic-time), formele de manifestare (de laatacurile sporadice din Antichitate, laepoca de aur a pirateriei, fixatã în seco-lul XVIII, sub denominaþia Golden Ageof Piracy, ºi pânã la atacurile contem-porane), cu arealul ei (mergând de laepicentrul occidental cãtre þãrmurilenord-estice ale Africii sau la îndepãr-tatele coaste ºi insule din Atlantic sau

Pacific) ºi cu modul cum adevãrulistoric s-a convertit în legendã. Piraþi ºicorãbii este, din acest unghi, odescriere a impactului pe carefenomenul l-a avut asupra mentaluluicolectiv, ducând la apariþia unorreprezentãri, asociate, inevitabil, cumaleficul: „ªi astãzi, portretul clasicunui pirat implicã un metisaj între cos-tumaþia aristocraticã a secolului alXVIII-lea (tricorn, redingotã cu nasturimari, pantaloni trei sferturi, cizme înaltesau pantaloni cu catarame) ºi cea arebelilor marini fãrã cauzã (centurã latã,pantaloni largi, cap acoperit de eºarfã,sabie scurtã, pistol, cãmaºã descheiatãla piept, barbã, ochi acoperit, o mânãsau un picior cu protezã). Îlrecunoaºtem oriunde, în producþiileoccidentale de gen, în cãrþi, filme, benzidesenate, animaþii, reclame, costumaþiide carnaval.“ (p. 146) Adrian G. Romilaîncearcã sã re-umanizeze imaginea-ºablon a piratului, sã o obiectiveze, prinexplicarea motivaþiilor care au generataceastã activitate ingratã prin dispreþulºi spaima pe care le provoca: „Scurtã,brutalã ºi mizerabilã (media generalãde vârstã a marinarilor secolelor al XVI-lea-al XVII-lea nu depãºea 27 de ani),viaþa piraþilor nu s-a suprapus decâtaproximativ peste miturile despre ei. Pepunte ºi dedesubt, în veritabilele cutiide lemn plutitoare care erau corãbiile,tâlharii de mare nu se bucurau decâtscurtã vreme de libertatea visatã ºi decâºtigurile obþinute rapid. Cei mai mulþimureau anonimi, lãsându-ºi cãpitanii sãintre în legende.“ (p. 68)

Eseul lui Adrian G. Romila nu e doaro incursiune în imaginarul mãrii, ci ºi unrãspuns polemic vizând reconsiderareaideii de marginalitate în literaturã.Pornind de la teoria „secundarului“, alui Virgil Nemoianu, autorul pledeazã,implicit, pentru capacitatea literaturii dea restaura marginalitatea: „Extindereafãrã precedent a unor miteme originare(insula, corabia, harta, comoara, cãpi-tanul, semnul obscur, egalitateasocialã, gratuitatea paradisiacã a exis-tenþei, supremaþia pe mare, aventura

extremã etc.), ivite dintr-o realã GAP,precum ºi esenþa reiterativã afenomenului (pirateria contemporanã)au modificat perspectiva contemporanãasupra marginalitãþii acestei teme. Eanu mai pare una «a copilãriei literare»,a facilului narativ, ci una cu certevalenþe sociale, psihanalitice ºi artis-tice.“ (p. 102) Asistãm astfel la o încer-care de reconsiderare a literaturiidespre mãri, insule ºi piraþi, care „...îºivãdeºte, acum, potenþialitãþile. Pe de oparte, ea reflectã inegalitãþi istorice,date de discriminarea socialã, deîmplinirea colectivã ºi individualã, delupta politicã pentru putere maritimã,economicã ºi teritorialã, iar pe de alta,are efect compensatoriu, topind inegali-tãþile în poveºti, utopii, în jocuri simbo-lice. O crizã violentã ºi imediatã e, ast-fel, evitatã, ºi o mulþime de problemeexistenþiale se oferã discuþiei. Se-ntâm-plã în forme care, prin efectul estetic, teþin cu sufletul la gurã.“ (p.104) Oricât deseducãtoare, concluzia se cerenuanþatã, prin acceptarea faptului cãsuspansul nu este o condiþie suficientãpentru a justifica valoarea ºi cã rareoriromanele de acest fel au asemeneaefecte estetice. E aici o încercare delegitimare a propriului demers, aflat lalimita între criticã ºi inginerie, cu ele-mente care þin de istoria culturii,geografia literarã, comparatism, ºtiinþãºi chiar pagini în care mâna prozatoru-lui Romila se simte. Extrem de intere-sante, ele trebuie lãsate sã vorbeascãsingure despre însemnãtatea acestuigen, care nu poate sãri peste propriaumbrã. ªi care, de altminteri, nu ºi-apropus niciodatã sã fie mai mult decâteste.

Am aºteptat cu interes sã vãd ce ºicum va decupa autorul din literaturaromânã pentru incursiunea sa în imagi-narul mãrii. În mod natural, în centru seaflã romanul Toate pânzele sus, AdrianG. Romila vorbind despre „momentulRadu Tudoran“, într-un capitol polemic,în care este valorificatã o sugestie a luiEugen Negrici privind rolul (subdimen-sionat) al acestei cãrþi. Pentru criticulnemþean, cartea lui Tudoran este „sub-til protestatarã, vizionarã ºi profundumanã“ ºi „a transpus perfect o fantas-mã deloc particularã, universalã prinînsãºi forþa ei de a trece dincolo de tim-purile în care s-a ivit.“ (p. 127) Dincolode meritele specifice genului, nu m-aºgrãbi sã supralicitez importanþa roma-nului, care nu face decât sã urmeze,într-o manierã particularã, adaptatãcontextului în care a apãrut, reþeta desucces a naraþiunilor de aventuri, cupiraþi ºi corãbii, peripeþii ºi furtuni.

Ingenios construitã, aventura criticãa lui Adrian G. Romila rãmâne o între-prindere îndrãzneaþã, simpaticã ºiantipaticã în egalã mãsurã. Simpaticãprin uºurinþa de a mixa registrele pentrua oferi o imagine comprehensivã a pira-teriei ºi a imaginarului mãrii ºi antipa-ticã prin luciditatea cu care spulberãiluziile cititorului despre aceastã lumecunoscutã multora dintre noi prin lec-turile din copilãrie ºi adolescenþã.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Pentru un imaginar al mãrii:piraþi, corãbii ºi aventuri

O lume ciudatã, învãluitãîn mister, e aceea în care,sãvârºind parcã un ritual, sepreumblã îngândurat ºi secufundã în reverii poetul(Adrian Filip, Dincolo dematerie, Iaºi Editura Pim,2016). Îl atrag timpuri de cineºtie când, þinuturi de cine ºtieunde, în care lucrurile se ra-refiazã ºi totul devine mur-mur, licãr, umbrã. Un universaparte, cutreierat de un spiritdin vechime, se înfiripã – saupoate, dimpotrivã, fragilitateaasta rãsfrântã în aburi ºifoºnet prevesteºte ire-versibile destrãmãri. Ecourise percep, dar tot mai stinse,vibraþiile se pierd încet-încetºi un sentiment de neliniºteprinde a-l împresura pe con-

templativul confruntat cu„misterul gol al universului“.Un Labirint se cascã, strãjuitde semnul întrebãrii, ºi dinstrãfunduri zbucnesc imaginide coºmar, cu fulgerãri deluminã ºi lunecãri în întuneri-cul „otrãvit cu lunã plinã“. Eun limbaj prelins din mituri, alcãrui înþeles nu-i oriºicând laîndemâna oriºicui.

În jocul de nãluciri alpoemelor se cumpãnescSpiritul care tinde a seînveºnici ºi Materia pieri-toare. De aici, senzaþia unorpãºiri în inefabil, pe „insula

viselor“. Captiv al îngân-durãrii, peregrinul prin timpuriºi spaþii, intuind o „lume para-lelã“, tânjeºte dupã o emoþiecare sã sloboadã eul dinmâhnirile singurãtãþii.

Discursul liric, sub pana luiAdrian Filip, are o pecete delivresc, un ermetism atentcontrolat ritmând dicþiunea.Ademenit de tãrâmuri ceprind în depãrtãri un magiccontur, poetul nu-ºi reprimã,cum poate uneori ar trebui,luxul erudiþiei, o erudiþie încadenþe care genereazã câteun pasaj arid, cu un prag mai

scãzut al expresivitãþii.O respiraþie rãritã,

înlesnind odihna imaginaþiei,dupã care – „sãrbãtorilemetaforei“. Calme, filtrândesenþe, fãrã focuri de artificii.Rostirea îºi regãseºte tim-brul, cu ecouri din zare înzare.

În poemele bãtând în„metafizic“ e un continuu ba-lans între abisul de dincolo ºizãbovirea în imediat, între visºi real, diafan ºi tãrie, negruldemonic ºi auriul legendelor.Totul, proiectat în imaginilegate între ele – atunci cândsunt într-adevãr legate – cu ologicã secretã, prin careabstracþiunile participã laconfigurarea unor viziuni.

Florin FAIFER

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

Adrian Filip

Dincooloo dee mateerriee

O carte cu o bogatã docu-mentaþie, elaboratã cu rigoareºtiinþificã, dar având, totodatã,mult feeling, este „Muzici ºimuze - de la piesa de teatru lamusical“, a cãrei autoare esteMaria Zãrnescu. Îndrãgostitãde operetã, de spectacolulmuzical, de teatru, MariaZãrnescu îºi va urma pasiuneaºi va pãrãsi cea dintâi profesie,cea de inginer chimist, pentru astudia teatrologia. Studiu încu-nunat ºi de o tezã de doctorat,având ca temã transformareaunei piese de teatru în musical,teza fiind apoi „topitã“ în carteamai sus menþionatã, care separcurge cu plãcere datoritãstilului empatic al autoarei.Sigur, cum este vorba despre ocercetare temeinicã, foarteaplicatã, amãnunþitã, labo-rioasã, gãsim în carte ºischeme, ºi tabele, în anexelede la final, dar tonul care pre-dominã este unul cald, de ple-dorie pentru genul sincretic almusicalului, expresie a inter-ferenþei artelor, înglobând lite-raturã dramaticã, muzicã,dans, picturã. Fire pasionalã,autoarea n-are cum sã-ºitrateze subiectul altminteridecât la cald, ea fiind de parteasentimentelor, a emoþiilor.Dupã ce aminteºte de o carte alui Konrad Lorenz, în careacesta se ocupã de studiulcelor opt pãcate ale omeniriicivilizate, „moartea termicã asimþurilor“ fiind unul dintreacestea, Maria Zãrnescu îºiexprimã convingerea cã: „Într-

o lume divizatã, pulverizatã detehnologie, cu instincteleamorþite de reþelele desocializare, cu atenþia agresatãde publicitatea omniprezentã,musicalul ne poate aduceînapoi la acea umanitate sim-plã ºi caldã, pe care, cu sigu-ranþã, nu am pierdut-o de tot“.Pentru cine vrea sã ºtie maimult despre acest gen despectacol popular, accesibil, ºide aceea multîndrãgit, carteade faþã este un ghid preþios,surprinzând, în detaliu, toatemomentele semnificative ale„lungului drum al piesei deteatru cãtre musical“, cum îºiintituleazã cercetãtoarea aldoilea capitol al cãrþii, dupã ceîn primul se ocupase de termi-nologie, clasificãri, caracteristi-ci, de începuturile ºi sursele deinspiraþie ale genului. Câtãpasiune, atâta seriozitate, cla-ritate, aprofundare a subiectu-lui, încercuit strâns din toatepãrþile, aºa am putea spuneurmãrind demonstraþiile decaz, analizele critice, justeleconcluzii ale Mariei Zãrnescu,

la ea, rigoarea ºtiinþificã, solidaarmãturã teoreticã, tãria,limpezimea argumentelor ºi apunctelor de vedere îmbinân-du-se în chip original cu pasi-unea pentru musical. Gencãruia îi prevede un viitor sigur,fericit. Asta pentru cã, „datoritãelementului sãu spectaculos,musicalul funcþioneazã ca undrog modern, pentru obþinereaimediatã a unui rãspunsemoþional, într-o lumereacþionând mai bine la ºtiridecât la poveºti“. N-ar fi delocrãu, îmi spun, sã creascãdependenþa de teatru, demusicaluri, în viitor, poate cã

aºa am mai alunga urâtul dinlume, singurãtatea, neîncre-derea, teama.

În fine, foarte interesantã mis-a pãrut secþiunea consacratãmetamorfozelor unor celebrepiese de teatru, cum suntPygmalion de G.B Shaw ºiRomeo ºi Julieta de W.Shakespeare, devenite MyFair Lady, West Side Story(Poveste din Cartierul de Vest)de Leonard Bernestein, ºiRomeo ºi Julieta de GerardPrescurvig. Cuceritor estecapitolul ultim, dedicat regi-zoarei ºi pedagogului de teatruSanda Manu, ea însãºi o mare

iubitoare de musical, creatoarea câtorva spectacole de refe-rinþã: Au fost odatã...douã orfe-line, Alcor ºi Mona, Bunãseara, domnule Wilde!Hatmanul Baltag. Gãsim înacest capitol mãrturii decreaþie, confesiuni ale inter-preþilor, fragmente din cronicilede spectacol, savuroaseleamintiri ale doamnei SandaManu, care declarã ferm:„Musicalul este teribil de greu:cere ºi actorie, ºi muzicalitate.Cred cã din cauza asta eu con-tinui sã spun cã orice fel deactor, dacã nu e muzical (nutrebuie sã cânte neapãrat, dardacã nu are ritm, ºi nu simtemuzica, ºi nu intrã pe ritm orices-ar întâmpla), nu poate jucanici teatru. ªi dupã ºaizeci deani de meserie, continui sãspun cã teoria mea e valabilã.Eu cred cã musicalul este ungen major, dar puþin preþuit lanoi, puþin plãtit ºi puþin educatla noi. Cred cã educaþia pentrumuzicã ºi pentru dans, la noi,în ºcolile de teatru, trebuie sãfie cel puþin ca în vremea stu-denþiei mele. Când erau profe-sori extraordinari ºi pentru unaºi pentru alta...“ Ehei, ce vre-muri, ce ºcoalã de teatruaveam, ce profesori au fost!

Închei, spunând cã studiulcritic al Mariei Zãrnescu este oreuºitã deplinã, exemplarã,ilustrând forþa pasiunii ºi impor-tanþa asumãrii unor direcþii decercetare, a unui program per-sonal urmãrit în chip con-secvent.

Lumea poveºtilor este întotdeaunafascinantã ºi, când spun asta, mã gân-desc deopotrivã la scriitor ºi la cititor, laadult ºi la copil. Definiþia speciei estearhicunoscutã ºi se referã la modul încare este construit universul ficþional pebaza unei convenþii ce se stabileºte întreun personaj imaginar ºi întâmplãrileieºite din comun prin care este pus sãtreacã. Cu alte cuvinte, povestea este onãscocire, dar ºi o minciunã prin inter-mediul cãreia scriitorul dezvoltã imagi-naþia receptorului ridicându-l din cotidianîn sfera ficþiunii sau propunându-i oalternativã la lumea realã.

Însã povestea mai are ºi un alt rol –acela de a atrage atenþia asupra unuifapt, al unei întâmplãri sau asupramodului în care este posibilã educaþia„puiului de om“. Este perspectiva pecare o adoptã Ion-Ovidiu Pâniºoarã,cunoscutul profesor de pegagogie, încartea recent lansatã la Bookfest, ediþiadin 2016. Vãzând afiºul care anunþalansarea cãrþii, am fost puþin derutatã defaptul cã un profesor de pedagogie s-asimþit atras de lumea poveºtilor, daraspectul mi-a stârnit interesul de adescoperi perspectiva din care domniasa construieºte universul ficþional. Aºacã am participat la lansare ºi am cititcele trei volume cu creionul în mânã,cum fac de obicei.

Sã încep metodic cu analiza titluluiaºa cum face un profesor de Limbaromânã la ºcoalã când îi spune elevuluicã e vorba de un element de paratextu-alitate prin care sunt anticipate informaþiidin text. Cine este Diandra? Diandraeste fiica profesorului Pâniºoarã care îºiprovoacã tatãl sã-i spunã poveºti. Credcã nu e greu de intuit cã ea se aflã lavârsta poveºtilor ºi cã interesul ei pentruaceastã specie a depãºit deja orientareaspre clasic sau spre tradiþional. ªi astfel,intrãm în universul tandru ºi minunat al

unei familii, în care tatãl este supus unuiexerciþiu de imaginaþie ºi de creativitate.

Diandra îi cere tatãlui sã-i spunã: Nuorice poveste, ceva deosebit: despre oprinþesã ºi despre un extraterestru.Provocarea este interesantã ºi reflectãinteresul copilului din zilele noastre pen-

tru alte lumi, pe care naratorul trebuie sãle construiascã în armonie, întrucâtpovestea propune întotdeauna cititoruluiaspiraþia spre fericire sau spre echilibru,neuitând valoarea educaþionalã. ªiacest lucru îl are permanent în vedereprofesorul Pâniºoarã când construieºte

universul ficþional. Dumnealui se simtebine în universul ºcolar, iar acest aspecteste evident ºi în poveste. Mi se parenormal ca, pentru cititorul care se aflã lavârsta ºcolaritãþii, mediul educaþional sãfie unul în care sunt sãdite anumite va-lori: înþelegerea celui de lângã tine, tole-ranþa, interculturalitatea, dezvoltareacuriozitãþii de a citi sau de a descoperimediul înconjurãtor etc.

Personajele cãrþii sunt Alla ºiZarrygot, o fetiþã ºi un extraterestru,care trec prin întâmplãri interesante alã-turi de prietenii lor. Naraþiunea este con-struitã linear, simplu, fãrã digresiuni,pentru cã intenþia naratorului apare vãditeducativã nu numai pentru copil, ci ºipentru pãrinte. La sfârºitul fiecãruivolum, profesorul Ion-Ovidiu Pâniºoarãadaugã câteva exerciþii de percepþie, decreativitate sau de stimulare a imagi-naþiei, de joc de rol sau de simulare etc.despre care scrie ºi în cãrþile de peda-gogie. Cu toate acestea, plasate lasfârºitul unei cãrþi de poveºti sub titlulCutia cu idei a Diandrei, acestea nu suntgândite doar ca o temã pentru acasãdestinatã copiilor, ci încearcã sã elimineanumite bariere din relaþia pãrinte-copil,oferindu-le amândurora posibilitatea dea se cunoaºte mai bine. Este un aspectinteresant mai ales dacã þinem cont defaptul cã nimic nu te pregãteºte în viaþãpentru a fi un pãrinte bun. Relaþia cu celmic o construieºti mai mult intuitiv, decâtmetodic, deoarece – tot pedagogia neînvaþã – nu existã reþete în educaþie careasigurã succesul. Pentru a-l obþine enevoie de rãbdare ºi de talent, calitãþi pecare profesorul Ion-Ovidiu Pâniºoarã leare ºi care vor face ca cele trei volumesã-ºi gãseascã un loc binemeritat atât înbibliotecile personale, cât ºi în celeºcolare, pentru cã nici poveste sã nu seîntâmple asta.

septembrie 20164

arte

Carmen MIHALACHE

O captivantã pledoariepentru musical

Gabriela GÎRMACEA

Alla ºi Zarrygott, prinþesaºi exxttratteresttrul

• Ion-OOvidiu Pâniºoarã – Poveºtile Diandrei, Bucureºti,Editura Didactica Publishing House, 2016 •

•• SScceennee dd iinn ssppeeccttaaccoolluu ll CChhiiccaaggoo –– UUNNAATTCC„„II .. LL .. CCaarraaggiiaa llee““ ,, BBuuccuurreeººtt ii ,, 22001144

•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã MMâânnddrrãã

„Cinema la mine-acasã“ ºi „Moarteaparafinã“ sunt cãrþi de poezie semnatede Robert ªerban la care simt nevoiasã mã întorc. Ceea ce simt de pe acumcã se va întâmpla ºi cu „Puþin sub linie“(Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti,2015). În ceea ce priveºte poezia,amintesc cã R. ªerban a debutat în1994 cu volumul „Fireºte cã exagerez“,urmat apoi de „Odysexx“ (1996),„Cinema la mine-acasã“ (2006),„Moartea parafinã“ (2010), „Puþin sublinie“ (2015), trei volume sunt semnateîn calitate de coautor: „Pe urmele mare-lui fluviu“ (2002), „Timiºoara în trei pri-eteni“ (2003), „O cãruþã încãrcatã cunimic“ (2008). La acestea se adaugãvolume de prozã, teatru ºi publicisticã.Aºadar, un scriitor complet.

Semn cã Robert ªerban este o vocedistinctã ºi poezia lui este urmãritã/cititãcu atenþie, despre „Puþin sub linie“ (Ed.Cartea Româneascã, 2015) deja s-aupronunþat critici redutabili, mulþi dintre eirevizuindu-i cu aceastã ocazie profilulliric. Irina Petraº afirmã: „Puþin sub liniedomesticeºte o datã în plus gândulmorþii ºi scoate la suprafaþã nimicurilecare o pot þine, iluzoriu, fireºte, la dis-tanþã.“ Tema morþii este recurentã laRobert ªerban, volumul anterior fiindfocusat pe aceasta, dupã cum arãta ºititlul: „Moartea parafinã“. Dar ºi temacopilãriei revine ºi recunoaºtem tonulcând elegiac, când ludic. Existã însã ºidiferenþe, cãci moartea nu mai esteilustratã la cote terifiante. Sentimentulmorþii este analizat cu mai multãresemnare. E o protecþie manifestatãfaþã de propria vulnerabilitate, dar maiales faþã de universul familial, aºa cumreiese din poemele în care sunt evo-caþi, cu dragoste ºi tandreþe, copiii ºisoþia. Analogiile capãtã ºi dimensiuni

metafizice: „fata mea face bãrcuþe dehârtie/ fãrã sã ºtie cum/ iar bãrcuþele sescufundã/ de îndatã ce le pune pe apã//fata plânge atunci/ ºi bate cu piciorul înpãmânt/ strigã ºi hohoteºte/ iar ochii nui se mai vãd de atâtea lacrimi// apoi serepede ºi mai ia o coalã/ o îndoaie orãsuceºte o întoarce o îndoaie din nou/pânã când printre degete se iþeºte unfel de catarg/ fata îºi priveºte fericitã

lucrarea/ o prinde grijuluie în palme ºi oaºazã pe apã/ dar în câteva clipenenorocirea se repetã// Stixul copilãrieiexistã/ ºi e o baltã pe care bãrcuþele nuplutesc niciodatã“ („Bãrcuþe de hârtie“)

Spre deosebire de volumele ante-rioare, când poemele puteau conþine ºidescrieri ample, de data aceasta, chiarºi atunci când poemul este narativ, dis-cursul pare eliptic, esenþializat, extremde rafinat. Fapt remarcat ºi de CosminCiotloº: „Fundamentalã, la Robertªerban era marca stilisticã a uneianume lejeritãþi.“ Dupã care criticulmenþioneazã pilonii de bazã ai recentu-lui volum: „Construcþie cartezianã pede-o parte, sensibilitate a evocãrii pede altã parte.“ Tot despre aparentulminimalism s-a pronunþat criticul ºi poe-tul ªtefan Manasia: „Privilegiind – mani-fest – cuvintele mici, singurele de careare nevoie, Robert ªerban realizeazãsplendide naraþiuni intime, desfoliate cafoile de ceapã ºi permanent irigate de(...) compasiune, autoironie ºi umor.“

„Puþin sub linie“ conþine poezie auto-biograficã, e „un fel de jurnal“ dupã cuma mãrturisit Robert ªerban într-un inter-viu. Totuºi, aº spune cã se aflã sub inci-denþa biografismului, iar discursul liricmi se pare diferit de cel al douãmiiºtilor.Robert ªerban nu detaliazã, nu intrã înamãnunte, el prezintã situaþii din viaþa

personalã care s-ar putea potrivi oricui.Cititorul se regãseºte pentru cã a trãitemoþii asemãnãtoare. Apropierea decititor poate fi datã ºi de abaterea(intenþionatã) de la livresc. Existã oreferinþã succintã la T.S. Eliot: „citesceliot“, primul vers din „Ziua de mâine“,dupã care registrul se schimbã brusc,cu o imagine cotidianã ºi care poatepãrea (fals) trivialã. Dar numele autoru-lui care a dãruit literaturii universalecapodopera „The waste land“(„Tãrâmul pustiit“) este simptomatic.Pentru cã în „Puþin sub linie“ o temãprincipalã este Timpul. Într-un eseu,gãsim o aserþiune a lui T.S.Eliot care ise potriveºte mãnuºã poetului Robertªerban: „Treaba poetului nu e de acãuta emoþii noi, ci de a le folosi pe celeobiºnuite ºi, fãcând din ele poezie, de aexprima sentimente inexistente în sferaemoþiilor reale.“

Deºi per ansamblu, opiniile luiMarius Conkan sunt pozitive („Cele maivaloroase sunt (...) poemele în carecotidianul ºi copilãria cu micile ei mira-cole sunt privite din perspectiva unuimatur care îºi infantilizeazã dinadinsvocea, îºi asumã seriozitatea jocului ºicautã înveliºul fantastic al realitãþii“),tãnãrul critic de la „România literarã“menþioneazã ºi mici minusuri, sau maidegrabã scãderi comparativ cu prece-dentele cãrþi, îndeosebi cu „Moarteaparafinã“: „Deranjantã este însã, înansambul volumului, dispoziþia aforis-ticã a autorului care, pe alocuri, atingecote explozive, aºa încât unele poemedepãºesc cu greu statutul unor simplemeditaþii pseudo-filosofice. (...)Totuºi,volumul Puþin sub linie are ºanse sã fieinclus în topul cãrþilor bune ºi foartebune publicate anul acesta (2015-n.m.), deºi nu egaleazã decât în unelepoeme excelenta Moarte parafinã aaceluiaºi autor.“, concluzioneazãMarius Conkan. Cam sever spus, darparþial, M.Conkan are dreptate, suntcâteva texte minimaliste, puþine lanumãr, oarecum teziste ºi care au rolde liant. Poemul cu care MariusConkan exemplificã afirmaþia aº zice cãface parte dintre textele splendide,antologabile, aºa cum sunt de altfelaproape toate în care îi întâlnim ca per-sonaje pe copiii autorului, Crina ºiTudor.

Asupra explicãrii titlului s-au opritfoarte puþini critici. Tânãrul Ion-ValentinCeauºescu lanseazã o ipotezã: „Ajunsla jumãtatea vieþii, Robert ªerban nutrage propriu-zis o linie, de unde ºi titlulvolumului, Puþin sub linie“ Frust ºideopotrivã enigmatic, titlul este de faptpolisemantic. Inclusiv fotografia de pecopertã, realizatã de Sorin Oniºor, su-gereazã cã linia poate fi cea a orizontu-lui, unde soarele se aflã la rãsãrit, saudimpotrivã la apus. În diverseleipostaze ale trecerii sale prin viaþã,omul se aflã, desigur într-un sens figu-rativ, puþin sub aceastã linie. Odatã cureferinþele la titlul cãrþii vin ºi verdictelecriticului Adrian Jicu: „pentru aerul defiresc pe care îl degajã, Puþin sub linieeste, clar, o carte care te ajutã sã trecipeste linie ºi, mai important, o cartecare te poate readuce pe linia de plu-tire.“

Cu acest volum, l-am redescoperitpe poetul Robert ªerban, un senzitivcare vorbeºte cu oarecare uºurinþã, ºiuneori cu umor (autoironie), desprenevrozele sale. Acelaºi tip de nevrozefac parte din viaþa oricãrui om modern.Însã Robert ªerban le mãrturiseºte într-un stil unic, cu o deosebitã expresivi-tate liricã.

septembrie 2016 5

comentarii

Violeta SAVU

O carte sub incidenþabiografismului

Nrr. 7 (409),

iullie 2016

Foarte atrãgãtor numãruldin iulie al Revistei Argeº.Dedicatã sculptoruluiConstantin Brâncuºi, ilus-traþia este completatã deputernicul eseu-manifest alMarianei ªenilã-Vasiliu -„Încã una din seria gafelorBrâncuºi“. 2016 - Anulaniversãrii Dada... iar Argeºpublicã, în traducerea luiLeo Butnaru, un interesantgrupaj de poeme ale „unuiadintre protagoniºtii dada-iºtilor“ – Francis Picabia.Cronica literarã este asigu-ratã de Dumitru AugustinDoman, care prezintã cãrþileautorilor Gellu Dorian – „Osutã de maeºtri ºi un dis-cipol“, Maria Pilchin –„Poeme pentru Ivan Gogh“,Camelia Iuliana Radu –„Întredeschis“, „Vântul înoglindã“, „Dincolo de fugã“.Dumitru Augustin Domanatrage atenþia cã volumul luiGellu Dorian „poate fi olecþie ºi pentru tinerii poeþiide astãzi, din douã motive:pe de o parte pentru cã suntomagiaþi poeþii mari ai lumii,iar pe de alta, pentru cã, înfond, un tânãr poet trebuiesã aibã o solidã culturã poe-ticã, nu sã scrie lãutãreºte,dupã ureche; sã aibã, deci,o sutã de maeºtri pentru a fiei înºiºi autori.“ Maria

Pilchin, tânãra poetã dinChiºinãu, se numãrã printrecei care ºi-au asumataceastã lecþie, iar DAD apre-ciazã, în cazul ei,prospeþimea ºi livrescul. Deopinii extrem de favorabilebeneficiazã ºi CameliaIuliana Radu. AcademicianulMihai Cimpoi semneazã tex-tul „Vali Niþu sau (re)scriereavieþii“. Critica literarã tânãrãeste reprezentatã prin con-deiul Adelinei Sorescu, carescrie foarte ataºant despreexcelentul prozatorAlexandru Vlad. FlorinDochia recenzeazã cartea„Fiica lui Abel“, semnatã deDiana Trandafir. LeonidDragomir zãboveºte asupracãrþii laureatului cu premiulNobel, Maria Vargas Llosa –„Civilizaþia spectacolului“.Multã prozã de calitate: IoanEvu, Alexandru Jurcan, IonToma Ionescu (cu un textsituat între reportaj ºi jurnalintim), jurnal de cãlãtoriisemneazã Nicolae Oprea,Ion Nete, Marin Ioniþã, foarteemoþionante sunt amintirileevocate de Aurel Sibiceanu.ªi poezia este la înãlþime cutexte semnate de Alexandru

Drãgãnoaia, Ioan VintilãFintiº (fragmente inedite),Silvana Todea Depounti,Flavia Adam, RalucaCalancia, Eugenia Rada.

Nrr. 8 (410),august 2016

ªi numãrul din august alRevistei Argeº se prezintãcu un conþinut bogat ºi variatca tematicã: Un excelenteseu al lui GheorgheGricurcu, „Amoralitatea uneisingure culori“, NicolaeOprea analizeazã opera for-midabilului poet IustinPanþa, Geo Vasile îlportretizeazã pe scriitorulGabriel Dimisianu, intere-sante opinii despre poezieavem ocazia sã aflãm dinconferinþa susþinutã la Piteºtide Liviu Ioan Stoiciu. MioaraBahna întâmpinã favorabildebutul editorial al poeteiAni Bradea, Angela Baciu îlintervieveazã pe Adrian AluiGheorghe, care la între-barea „O dorinþã neîmplinitã,dar perfect posibilã?“ oferãun rãspuns poetic: „Sã prindpeºtiºorul de aur ºi el sã îmi

propunã sã îmi îndepli-neascã trei dorinþe. ªi eu sãîi cer, în contul fiecãrei do-rinþe, câte un peºtiºor de aurcare, la rândul lui/lor, sã îmiîndeplineascã trei dorinþe.Apoi fiecare dintre aceºtipeºtiºori de aur sã stea lacoadã ºi sã îmi cearã sã for-mulez câte trei dorinþe ºi eusã le cer la nesfârºit câte treipeºtiºori de aur, cãrora sã lecer sã îmi îndeplineascãcâte trei dorinþe...! În final,mãrile lumii sã fie pline depeºtiºori de aur care sãîndeplineascã dorinþe cât nupoate omenirea sã for-muleze.“ ªi în acest numãrpoeziei îi sunt acodate spaþiigeneroase, o realã bucurie afost sã întîlnim numeleconcitadinului nostru, OvidiuGenaru, cu un formidabilpoem, din care redãm: „Auvenit unii ºi au pretins cã eisunt Mesia/ au venit alþii ºi l-au rãstignit pe cel dintâi./ Auvenit unii ºi au propus sãmergem înainte/ au venit alþiisã ne spunã cã înainte e înurmã./ Au venit unii ºi ne-aucorectat cã în urmã e ladreapta/ au venit unii sã neconvingã cã la dreapta e lastânga.“ La pagina 2,ªerban Tomºa ºi CassianMaria Spiridon felicitãRevista Argeº la semicente-nar. Ne alãturãm ºi noi aces-tora, ºi îi urãm un sincer ºicald „La mulþi ani!“ (V.S.)

•• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr ••

ateneu

septembrie 20166

E uºor sã vorbesc despreTescani, locul pe care îl iubescºi, ºtiu, mã iubeºte. De altfel,dacã simte cã locuitorii sãivremelnici sunt sinceri în senti-mente, îi iubeºte pe toþi. E ºimai uºor sã vorbesc despreatelierul de artã plasticã dinacest an, pentru cã, de laprimul gând cãtre cei pe careaveam sã-i invit, pânã lamomentul trist al plecãrii, amfãcut totul cu dãruire ºi suflet.ªi asta s-a simþit. Anul acestaa fost unul special, a fost anul40 de când acest atelier seîntâmplã, an de an, la Tescani.De altfel, este cel mai longevivºi consecvent atelier de acestfel din þarã. A fost iniþiat demaestrul Ilie Boca, cel care, înfiecare an, a trãit si a lucrataici, alãturi de cei care au tre-cut, în timp, prin experienþaunicã numitã Tescani. Am fostmartorã la împlinirea a 20 deani de când s-a lansat„Jurnalul de la Tescani“, înprezenþa autorului, AndreiPleºu, si a prietenilor sãi, prin-tre care pictorul Horia Bernea,un mare iubitor de Tescani. Amfost prezentã, la 30 de ani, laretrospectiva Tescani, la o ga-lerie particularã, în Bucureºti.Anul acesta, cu mare bucurie,am fost pe o poziþie nouã,aceea de organizator ºi coor-donator al anului aniversar, cutot ce implica asta, principalulorganizator fiind MuzeulNaþional „George Enescu“,

secþia „Alice ºi Dumitru RosettiTescanu – George Enescu“Tescani. Am invitat un grupcoerent de artiºti, care sa trã-iascã în armonie, nu doar pic-tori, ci ºi sculptori ºi artiºtifotografi. S-a lucrat mult ºi s-atrãit frumos. Au fost zile delucru intens, în magia peisaju-lui de la Tescani, ºi seri cuaduceri aminte, mult umor,muzicã ºi un sentiment de fa-milie. Am invitat, de la artiºticare au participat la primaediþie (unii atunci copii aiartiºtilor, acum pictori con-sacraþi), pânã la artiºti caresunt la primul contact cuTescanii, ºi care, mi-au mãrtu-risit, ºi-au dorit dintotdeaunaasta: Ilie Boca, CristinaCiobanu, Vasile Crãiþã Mândrã,Irina Dascãlu, Cristian Macovei,Dumitru Macovei, AlexandruMãrginean, Tudor Marinescu,Ion Mihalache, ªtefan Pelmuº,Ioana Panaitescu, ªtefanPristavu, Sorin Purcaru, DionisPuºcuþã, Mihai Sârbulescu ºiOvidiu Ungureanu. Am invitatprieteni, oameni dragi, artiºtide mare valoare, ce ºtiu sãiubeascã locul ºi sã arate astacum ºtiu ei mai bine, lucrând.Am invitat prieteni muzicieni, ºiei iubitori ai locului, pentru un

recital, special pentru artiºtiiinvitaþi ºi am avut bucuria întâl-nirii cu Ovidiu Ungureanu, pen-tru prima datã la Tescani, carea venit cu propunerea de aface un film despre ce s-aîntâmplat anul acesta. În ultimazi, artiºtii invitaþi ºi-au adunatlucrãrile într-o expoziþie, în par-cul conacului. Atunci am fostsigurã cã am fãcut un lucrubun. Va urma vernisajul expo-ziþiei „Tescani, 40 de ani“, laGaleria Frunzetti din Bacãu ºio expoziþie retrospectivã,„Tescani 40“ la GaleriaRomanã din Bucureºti, culucrãri ale celor ce, timp de 40de ani, au vibrat cu locul. Iatãcâteva gânduri ale unora din-tre invitaþi: Irina Dascãlu(Canada): Am fost la Tescani,prima oarã, imediat dupã facul-tate. Eram emoþionatã, tânãrartist, intram într-o casã plinãde istorie, de culturã, era fabu-los pentru mine. M-am îndrã-gostit efectiv de acest loc. Amplecat în Canada în 1981, însãam revenit, invitatã, în 1992 ºi1999. Când vin aici sunt datãpeste cap, îmi trebuie cevatimp sã realizez cã sunt în loculde care am fost îndragostitã, ºiacest sentiment nu trece. Îimulþumesc prietenei mele,

Gabriela Ilaº, cã m-a invitat.Mi-a fãcut o mare bucurie ºi unmare bine. ªtefan Pelmuº(Bucureºti): Este a doua oarãcând vin la Tescani, la invitaþiaGabrielei Ilaº. M-am întâlnit dinnou cu Ilie Boca, un mare artistplastic. Este un loc fericit, pro-pice creaþiei. Pentru un artisteste o ocazie de reflecþie, deliniºte, de încãrcare a bateriilorpentru perioada urmãtoare, decare ai nevoie.“ Alexandru IoanMãrginean, cadru didactic laUniversitatea de Arte Bucureºti:Vin la Tescani dupã 30 de ani.Am gãsit aici poze cu tatãl meu(artistul Viorel Mãrginean), cudomnul Boca, cu HoriaBernea. Aº vrea sã mai vin,dacã mã mai invitã organiza-torii. Sunt de toatã isprava.Mulþumiri cã ne-au primit atâtde bine, mulþumesc Gabrielei.“Ovidiu Ungureanu, artist foto:Am acceptat cu bucurie invi-

taþia la acest eveniment aniver-sar ºi mulþumesc din sufletorganizatoarei, Gabriela Ilaº.O experienþã nouã, alãturi demari nume din arta plasticãromâneascã. Pânã la vernisaj,eu ºi echipa mea de producþie,vom realiza un film retrospec-tiv, cadre inedite ºi interviuri demare valoare, am putea spune,istorice.“ Dumitru Macovei,artist plastic: Vin la Tescani cuplãcere, aici revin la un peisajcare îmi place foarte mult.Gabriela Ilaº, sufletul acestuilãcaº de culturã, a reuºit sãadune un grup de artiºti foartebuni, serile sunt minunate,dedicate muzicii, discuþiilor pre-lungite despre artã. Tescaniuleste de departe locul dupãcare tânjesc mereu.“

Gabriela ILAªconservator muzeu,

coordonator proiecteculturale, Tescani

– Stimate domnule Ioan Opriº, sun-teþi unul dintre partenerii de dialog pecare îi urmãresc de ani de zile ºi parcãnu-mi vine sã cred cã am privilegiul dea fi acum în preajma Dumneavoastrã,vorbind despre o strãveche neîmplinirea Bacãului. Mai întâi, m-a surprins plã-cut o amintire legatã de IulianAntonescu.

Ioan Opriº: – Este un moment dinmultele petrecute împreunã cu regreta-tul Iulian Antonescu, când încã era laBacãu. Am revenit împreunã cu el ºi cusoþia, Eugenia Antonescu – în anii ’70–, ºi una dintre bijuteriile pe care mi le-a arãtat atunci a fost aceastã Casã„Vasile Alecsandri“, impresionantã ºipentru ce reprezintã ea pentru culturaromânã, ºi pentru ceea ce înseamnã înmemoria locului personalitatea unuiexcepþional creator de frumos, de cul-turã, a unui mare patriot, a unui mareromân. Este nevoie, astãzi, mai multdecât oricând, de asemeneaaºezãminte culturale. Nu cred cã, într-oþarã care are puþine muzee memorialeºi atât de multe personalitãþi valoroase,ne putem lipsi de vreunul dintre aces-tea. Faptul cã Bacãul are un reper iden-titar de arhitecturã, de istorie culturalã,de istorie literarã în picioare, cã are unpatrimoniu care construieºte o expozi-þie de bazã foarte serioasã – alãturi decea de la Mirceºti – ne determinã sã nu

trecem cu vederea orice ameninþã oasemenea instituþie in nuce. Aºa cã,dacã insistãm ca imobilul de la Bacãusã fie menþinut, argumentele sunt maimult decât elementare. În primul rândeste un monument de categoria A, deciunul dintre acele tipuri care sunt prote-jate la nivel naþional, recunoscându-i-seîn felul acesta nu numai valoareamemorialã în sine, ci ºi valoarea dearhitecturã; apoi cã România avândpuþine muzee memoriale (aproximativ osutã douãzeci), orice ar ieºi din casarespectivã în afarã de muzeu ar consti-tui o pierdere foarte mare. Când aflidespre soarta unui asemenea monu-ment, a unui asemenea virtual muzeu(avem deci o îndoitã calitate) cã esteameninþat astãzi cu dispariþia, tecutremuri. Nu se poate admite aºaceva ºi sunt convins cã se vor gãsimijloacele prin care drepturile propri-etarului sã fie conciliate cu drepturilecomunitãþii. Am înþeles cã este orevenire la o donaþie (fiica generaluluiDragomir Badiu, ultimul stãpân, a con-firmat, în 1982, legãtura cu proprietãþilepoetului, pentru ca în anii ’90 sãanuleze declaraþiile – n. ns.), ceea cespune multe despre felul în care tratãmnoi, românii, obligaþiile faþã de înaintaºi.Aici este vorba de interesul unei comu-

nitãþi mari, cea bãcãuanã, ºi deopotrivãal unei comunitãþi naþionale. Nu, nuputem sã scoatem un personaj atât deimportant ca Vasile Alecsandri din con-textul marilor personalitãþi naþionale.Deci orice tip de demers care pune într-o formã de protecþie Casa „VasileAlecsandri“ de la Bacãu trebuie urmãritcu foarte mare atenþie ºi gãsitã soluþiade rezolvare.

– Casa „Lucian Blaga“ din Lancrãmeste un caz în care v-aþi implicat ºi carea fost, în final, o reuºitã.

Ioan Opriº: – ªi în cazulLancrãmului, n-am fãcut altceva decâtsã conciliem drepturile private cu drep-turile comunitãþilor. Sã vedem, cu multãînþelepciune, dacã nu cumva trebuie sãne orientãm dupã criteriile dreptuluimajoritãþilor. ªi în acel caz a fost gãsitão soluþie corectã, ºi casa din Lancrãmeste în picioare, aduce atmosferamarelui nostru poet ºi filosof ºi este uncâºtig uriaº pentru cultura naþionalã însine. Soluþiile se gãsesc atunci cândautoritãþile sunt dispuse sã le caute.

– Îmi amintiþi astfel de istoricul CaseiMemoriale „George Bacovia“, tot dinmunicipiul Bacãu, care a fost declaratã„bun public“ prin voinþa cetãþenilor.Comunitatea bãcãuanã a cerut în anii’40 exproprierea casei poetului, iar pri-marul de atunci a acordat tot sprijinul.

Ioan Opriº: – ªi mai târziu, laBucureºti, Gabriel Bacovia, urmaºul, afãcut gesturi cuvenite pentru pãstrarea

memoriei pãrintelui ºi a marelui nostruom de culturã. Cred cã aceste acte tre-buie luate în seamã ºi încurajate foartemult. Statul ar trebui sã-ºi modifice le-gislaþia, gândindu-se la formele ei de laînceput. Legile din 1892 privind monu-mentele istorice, cele din 1913 ºi 1919dãdeau statului autoritate deplinã atun-ci când era vorba de interesul naþional.ªi în cazurile de genul acesta, interesulnaþional este cel care conteazã, gãsin-du-se mijloacele de recompensã, de aoferi anumite avantaje proprietarului dedrept. Acestea sunt uºor de identificatatunci când existã dorinþã din parteaautoritãþilor.

– Vã mulþumesc. Opinia Dv. este cuatât mai preþioasã cu cât vine într-unmoment semnificativ: ne pregãtim debicentenarul naºterii lui VasileAlecsandri (14 iunie 2018), iar o partedintre argumentele pentru salvareaCasei din Bacãu le-am preluat dinlucrarea Dv. „Protejarea mãrturiilor cul-tural-artistice din Transilvania ºi Banatdupã Marea Unire“ (1988).

Interviu de Ioan DÃNILÃOneºti, 13 aug. 2016

(Continuarea interviului, în revista „Zargidava“.)Transcriere: prof. Cristina Croitoru

__________

1) Ioan Opriº (n. 1942): „Liderul muzeologieiromâneºti“ (Ziarul financiar, 12 febr.2010); secretar de stat pentruPatrimoniul Cultural Naþional, înMinisterul Culturii ºi Cultelor (2001-2006); director al Direcþiei pentruProtecþia ºi Valorificarea PatrimoniuluiCultural Naþional, în Ministerul Culturii(1993-1994); inspector coordonator înConsiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste –Direcþia Economicã ºi a ProtejãriiPatrimoniului Cultural Naþional (1977-1982); dintre cele 25 de volume publi-cate: „Ocrotirea patrimoniului cultural.Tradiþii, destin, valoare“ (1986)

Tescani 40

Prof. univ. dr. Ioan Opriº1):

„Casa Alecsandri, ameninþatãcu dispariþia? Mã cutremur!“

Rectificare: Data decesului lui Sergiu Adam este 26 febr. 2015, nu 27 febr.,cum a apãrut în numãrul precedent al revistei noastre. (I.D.)

septembrie 2016

lecturi

7

Mãrturisesc cã imediat dupãce am parcurs noul volumsemnat de Ioan Es. Pop,apãrut la Editura „Charmides“în vara acestui an, gândul m-adus cãtre minunatele sonuriale lui Bach. Stau faþã în faþã,aºadar, „Arta fricii“ / „Arta fugii“,prima reclamând prin atonal olume abandonatã în spaimelefiinþei, a doua construind ocatedralã sonorã cu funcþia dea mãrturisi chiar prezenþa luiDumnezeu. Deºi poate com-paraþia poate pãrea nefi-reascã, ai sentimentul cã celedouã se completeazã, suntpãrþi distincte ale aceluiaºitrunchi ori feþele unei lumi ceaparent îºi consumã bulimicprezentul. Ambele pot deveniînsã resorturile unor alegerifinale sau se pot institui într-unmodus vivendi – „motivul lumiiprivite pe dos“ declanºeazãsub formã ultimativã un questpentru identitate. Ambele arteîºi vor fi dorit sã convingãreceptorul de inutilitatea rapor-tãrii la o societate cosmetizatã.Viaþa se desfãºoarã clar întranºee, voinþa e singura„unealtã“ care te scoate înafara labirintului.

Rolul poeziei este acela dea povesti, eul narativ se insi-nueazã în interioarele liricului,volumul prelungeºte formulelelui Nietzsche: „acum, pune lalucru voinþa. Inverseazã totul./mila e neputinþa celor umili./ desus nu se primeºte nici iertare,nici milã./ tocmai de asta te ºiafli aici“. Ioan Es. Pop nu e unobiºnuit al esteticii anodine.Cheia de boltã a volumului arputea avea drept punct de ple-care în cuvintele unui interviuacordat lui Bogdan Ghiu:„Niciun autor nu supravie-þuieºte literaturii ºi nicio litera-turã – vieþii. Literatura presu-pune memorie, viaþa – uitare.Va prima viaþa. Va trãi cine vauita. Eu, de pildã, scriu adeseaîmpotriva scrisului, împotrivamemoriei. Scriu despre faptulcã n-am fost altul, dar nici euînsumi, despre faptul cã suntdublu ºi mai ales cã nu suntprimitiv. Acolo ºi atunci visez

sã ajung: în timpul fãrã sem-nificaþie, de unde se poateresemnifica ºi întineri totul“.Într-adevãr, ni se dã sã auzimcã „întâi, singurãtatea va fidesãvârºitã/ ºi vei crede cãpânã acolo nu coboarã niciDumnezeu, necum omul. Vadura cel mai mult, aºa cã vatrebui sã-þi obiºnuieºti simþurilecu toatã aceastã fundãturã încare ochii nu mai vãd ce-auvãzut, urechile nu mai aud ce-au auzit, nici pipãitul ce-a atins,nãrile ce-au mirosit ºi limba cea gustat. vei crede cã ai fostpãrãsit de tot ºi de toate ºi aºava ºi fi“. Am spus ºi cu altãocazie despre poemele lui IoanEs. Pop cã încadreazã unbiografism nemaiîncercat, ovoce ce combinã ecouri dineseistica revoltatã a lui Ciorancu Baadul lui Ivãnescu, pre-cum ºi cu acel „sfârºit conti-nuu“ de sorginte bacovianã(mutat paradoxal când sprecoordonate citadine, când sprezone rurale); acestea strãbatviscerele unei teologii perso-nale. Al. Cistelecan consideracã Ioan Es. Pop „mizeazã peun Dumnezeu terifiant, pe unDumnezeu al condamnãrilor,aprig ºi degrabã vãrsãtoriu desânge, pe un Dumnezeu simþitîn pedeapsã“. Evident, nu edeparte de adevãr: „oriîncotromã uit, mi se pare cã vãd/numai oameni înfricoºaþi cumsunt eu,/ dârdâind în faþa unorîntrebãri/ la care nu existãrãspuns.// nu e-ntâmplãtor cãistoria e tot mai goalã,/ cãarma animalelor slabe e frica/ºi cã tocmai de aici porneºte ºifrica învingãtorului.// trãiescîntr-o singurãtate absolutã. în

fiecare searã mã culc întrebân-du-mã:/ oare mã va gãsi cine-va înainte de a putrezi în pat?//atâta a fost tot. cel nenãscut/ aînceput deja sã se rãzbune“.Scrisul nu e decât formãmodernã pentru strigãtulEcleziastului „Deºertãciune adeºertãciunilor! Totul estedeºertãciune“. Întâlnim acel euobosit – deloc contrafãcut - alscrierilor precedente, aproapecontra-existenþial, în limiteleunei marginalitãþi a voinþei:„…mutã-te la dristor sau cevamai încolo,/ pentru cã aºa îþivei putea prelungi viaþa: timpulnu aleargã înnebunit ca în cen-tru,/ scopul scuzã mijloacele,iar la terasa somidan/ prieteniinu se schimbã nici cu suta deani.// da, da, întoarce-te acolo.te aºteaptã/ toþi cei cu care aibãut pe vremuri -/ chiar ºi ceicare, dupã un stagiu în mor-mânt,/ se reîntorc pentru cãmor de sete“.

Femeia se leagã maidegrabã androgin sau derememorarea unor experienþece aduc la suprafaþã varii frus-trãri: „am stat lângã ea aniîntregi/ ca sã-i pricep nebunia./am vãzut asfinþituri care numaiaºa/ pot fi vãzute, cãldãri deluminã,/ vãrsate pe-o singurãcreastã de deal,/ iar în jurîntuneric ca-n oase.// visez ºiacum la mersul ei blestemat,/la deºãnþata sfiiciune cu care/înþelegea sã se dezbrace ºi la/felul oribil în care râdea./ toateacestea se aflã în mine acum,/cu neputinþã de destrãmat“.

„Arta fricii“ echivaleazã cusingurãtatea, cu lumea dez-golitã de înþelesuri acceptate.Poezia însãºi rãmâne mai

degrabã iluzia putinþei, un soide fiarã ce macinã din interior.În fundal, rãul se multiplicã înprogresie geometricã: „omulmonstruos înainteazã pe stra-dã/ cu paºi gingaºi ºi ºovãitori.norii fac fuioare/ în cerul acelaal lor. nici mãcar noaptea/ nuva spãla strãzile de urma omu-lui monstruos.// dar peste ea,ca balele melcilor, se voraºterne/ paºii urmãtoriloroameni monstruoºi, pentru cã/nimeni nu e unic ºi singur. ºi,desigur, cu vremea, aceºtia sevor înmulþi… […] …frumuseþealui sublunarã, de fosfor, acope-rã o clipã/ nãpraznica vinovãþiecu care a venit pe lume.// areacum rãul la îndemânã. îlpoate folosi cu adevãrat“.Rãmâne fatal închis universuleului. Patul de plumb ori albulcompactat sunt „uneltele“ unuispaþiu de tip concentraþionar:„noaptea, în patul acela dor-mea cineva./ dimineaþa însãaºternutul era impecabil dealb./ uºile erau încuiate de cusearã./ deveniserãm noi înºineprizonieri./ propriii noºtri pri-zonieri.// dar, cu toate cãîncuiam toate uºile,/ noaptea,cineva dormea în acel pat./dimineaþa însã aºternutul eraimpecabil de alb.// încet, dimi-neaþa, din pieptul pãros altatãului/ ieºea la ivealã ocãpãþânã cleioasã/ care serãstea la noi. astfel,/ într-o zivom ajunge la neliniºtea purã/din care ne tragem spaima ºineputinþa“. Tot rãul obiectivat/scos la luminã ar putea echi-vala cu vindecarea – preiaudintr-un interviu acordatSvetlanei Cârstean, 2001:„Totul era, înainte sã scriu, o

energie neagrã, întunecatã,care nu avea formã – omagmã. Aceste chipuri alespaimei, ale angoasei ºideprimãrii s-au cristalizat încet,încet în niºte personaje caresunt în egalã mãsurã ele ºi eu.În clipa în care începi sã vezispaima, totul devine pipãibil ºimai uºor de stãpânit. Cam astaa fost. Mi-am obiectivat neferi-cirile, eºecurile ºi neputinþele ºile-am fixat în câteva figuri. Elesunt mai solide decât neantulilimitat ºi incontrolabil dedinainte“.

Altãdatã vedeam la Ioan Es.Pop un pregnant histrionismtipic balcanic - „peste drum decrâºma unde stau ºi beau“ –care acum e voit diluat. Totuºi,ludicul nu este izgonit ci devineun rictus, „arta fricii“ glisând(aºa cum se întâmpla ºi cu„uneltele de dormit“) din ce înce mai mult între nebunianeputinþei ºi jocul lugubru alunui destin nemilos, întrupândîn concret existenþa tragicã.

Textele volumului sunt real-mente fericit completate decele cincisprezece „crochiurisemantizate“ ale lui Aurel Vlad,transformând volumul într-omicã bijuterie. Siluetele ba-coviene/ oprimate/ întoarse/chinuite „...merg din rãsputericãtre trecut,/ pentru cã într-o ziacolo va fi viitorul.// […] …cerulpe sub care trec/ e atât descund, cã li se freacã deceafã,/ ca tavanul unei peºteriînguste./ aici, toate suntaproape lipite unele de altele./nimeni n-a despãrþit încãlucrurile de fiinþã.// interiorul semicºoreazã în cei ce rãmân pedrum./ miºcarea se adânceº-te-n nemiºcare./ acum, celcare a întreþinut o viaþã întrea-gã/ sufletul ca pe un lucru depreþ/ îºi dã seama cât de bles-temat a fost./ odatã trupul bineînºurubat în tunel/ ºi fiinþa în în-ceputuri, persoana a dispãrut./mai departe nu se poate îna-inta. geamul eului s-a spart.//prin el însã, cu ochii largdeschiºi,/ se uitã stãruitor orbulcare i-a îndreptat într-acolo“.

Singurãtate, fidel prieten! Tu aivoinþa de a ne dãrui liniºtea ta ances-tralã, acea tãcere cufundatã-n stilatameditaþiune, posibil, de a ne regãsipuþin în miez de romantism – sau poate– din dorinþa de a diseca unele mãrun-taie ale vieþii curente – sau pur ºi sim-plu – de-a ne regãsi acea liniºte deîmpãcare cu sinele, cel care te-nþelegeºi nu-þi trãdeazã niciodatã intimitãþile.ªi-n aceastã stare de interiorizare,fireascã, doar în imaginar, prezenþaiubitei. Una realã sau una a vizualizãrii,pe care poþi s-o modelezi… cum îþicântã inimioara, gândind la iubita,„brunã despletitã“, ce cântã la clavir un„lugubru marº al lui Chopin“ (Marºfunebru). Observãm triadica simetrie:iubita brunã, „purtând o mantie cernitã“– în blândul târg „prea întunecat“(Nevrozã). Firesc. Nici nu putem con-cepe în imaginarul poeticesc bacovian,acum, la 135 de petale tomnateceaniversare, vreo disarmonie întrestarea interioarã a poeticului – ºi mara-ma care-l înconjoarã pe poetul îndrã-gostit de violaceele amurguribãcãuane.

Ceea ce fascineazã la Poetul toam-nelor înlãcrimate este muzica.Indiferent cum ar suna acordurile dinorchestra sa poeticeascã. Muzica estebinefãtãtoarea. O recunoaºtem ºi laEminescu (vã amintiþi?): „În faþalocuinþei lui Dionis se ridica o casã albãºi frumoasã. Dintr-o fereastrã deschisãdin catul de sus, el auzi prin aerul nopþiitremurând notele dulci ale unui clavir…“(Sãrmanul Dionis).

Invitaþia însã este generoasã.Asemenea, ºi la Traian Demetrescu:„Parcã simþeam pe Weber lângã clavirmurind…“ (Clavirul); ºi la GrigoreSãlceanu: „O, suflet zbuciumat, clavirbãtut/ De degete stângace ºi ner-voase…/ Te-au zdrãngãnit atât ºi te-adurut/ ªi fildeºul strãlucitor þi-l roase.//Acorduri viforoase ºi brutale/ Din som-nul tãu profund te-au deºteptat/ ªi

coardele, izbite fãrã milã,/ Au scos ungeamãt lung, îndurerat.// Dar într-o zi, omânã fermecatã/ Cu degete-i palide ºifine/ Te-a desmierdat cu-atâta duioºie/C-ai izbutit în cântece divine“ (Clavirul);dar ºi la Mircea Vulcãnescu: „Mânacare pe clape se lasã,/ Argint picurã perochia de mireasã./ Rugãciunea coar-delor de aramã/ Gândul de betealã n-odestramã./ Alunecã lin, car printrearcade,/ Râs zglobiu, când stângapeste dreapta cade./ Inima! O, ce ne-bune cavalcade/ Tresaltã într-o inimãdevotã!// A cântat amintirea o gavotã!“(Clavir).

Ritm de rugãciune – tomnatic –aniversar!

Dar unduirile clapelor ne poate purtaºi în trecut, într-un spaþiu al unei rea-litãþi, aºa cum a oglindit-o EginaldSchlattner, în romanul Clavir în ceaþã.

Iatã cum, pe fundalul reflectat de unclavir invadat de urzici, cu furnirul crã-pat, corzile rupte, pedala înfundatã, sãrechemãm trecutul, suferinþa uneicomunitãþi sãseºti din Sighiºoara.

Cu certitudine, ºi pentru GeorgeBacovia cadenþa marºului sãu „fune-bru“ sã se fi armonizat perfect cu aceleclipe când vârful creionului contura,meºteºugit (pentru cã era ºi un talentatdesenator), la 1916, sã zicem, chipul luiDimitrie Ciurezu, gândiristul, posibilunul dintre – mai mult sau mai puþin –prietenii sãi, poetul cu o „biografiesuprimatã“, omul care a acceptat când-va un compromis… pentru o felie depâine unsã cu unt!... Singurul lui com-promis?! Aºa s-ar putea explica ºiînscrisul sãu testamentar: am „rãmastrunchiat, ca un tânãr arbore cãruia i s-a tãiat coroana dupã primele salefructe“.

Într-acest luminos septembriebãcãuan, condeiul ºi lacrima versuluibacovian vor a se suprapune conso-nanticelor acorduri, moment aniversar.

Marius MANTA

Ioan Es. Pop – „Arta fricii“

Livia CIUPERCÃ

Claviruul

septembrie 2016

poesis

8

Înnttrrebarre

Moncher François,nu te-ntrista, nu te miraaici e þara lui Tzara,ºi-a altora ca elde ginte latine, sorginte…aici aproape toþi îngrijesc ediþia propriea testamentului mijlociu,ºi-aproape toþi scriu pe cîmp de mohorpe falca de cal, pe toiag,iar ºi mai mulþi staunumai (ºi numai) în spatele stînii,unde-nfloresc în urne (aproape diurne)patruºnouã petale, ºi ºase-sdoar bingo, apoiadaugã produsul în coº.pãstrînd cu sfinþenie bonul printatcãutînd sub capac ºi lãsîndu-ºi saliva pe toate mãluiturile capiºtilorºi pe toate ecranele

cu acest minunat raport calitate-preþ(?)de unde, oare, atîta mirare cîndmãicuþa bãtrînã îºi leapãdã brîul de lînãºi streaºinã-aºteaptã violul în poartã(?)

Depenndennþã

!Tîrfo de Feisbukã, îþi scriu de pe patul de spital

unde mã sting de vãtãmãturã, dar te iertpentru cã m-ai înºelat a mia ºi a mia oarã

voi vinde tastatura, displayul ºibara de instrumente

chiar ºi „cartea de vizitã“ care-þi dã numelesingur rãmînînd ºi orfan de stare civilãîmi voi aprinde o þigarã cu o paginã virtualã,suflînd fumul în sus, în jos

ºi în alte puncte cardinaleîmi voi spune ºi rugãciunea:„Mare Manitu, cãlãuzeºte-mi minunat paºiiunde nu-i praf de stele, doar vid între ele“

impregnîndu-mã cu energie ºi eter, nu voivoi mai sparge windowsul

doar pentru c-ar avea vre-o vinã,ci doar din instinct criminal? Ce zici, iubire?cã vrei sã pleci cu tot cu textile la mama, la mama,ºi sã mã laºi cu poemele mele pe pergamente?

!Mama ta de reþea – gazdã de poet!

Pe ggrrattis,aººttepttarrea......

aºtept sã pipãi pîinea ca pe-o fecioarã ne...feliatã,sã-i sfîºii coaja ºi sã intru-n ea, cu acordul ei ºi fãrã restricþii

simt cã aceastã risipã de gluten o sã mã coste cîndva

dar foamea mea e a celor rãmaºi în urmã,ori a celor ce vin din urmã

cã-n pofta de viaþã, plãteºti bunãstarea.

ehei,! nu mai e pîine ca pe vremea mea,zic ºi eu ca tot depãºitul de bicle,îmbãtrinit în rele ºi muºcat de iele...

încã e crudã pîinea, iubita mea dintîi,de aia stau urcat pe gardul cãtre prund,privesc în noapte ºi strig cãtre fantasme

þip în necunoscutcã nu ºtiu dacã pîinea e coaptã, ori crudã în cuptor

dar umbrele ºi ce aduc cu elese fac deja simþite...

Poemmsttrrãvezziu

încep prin a spune cã aº vreasã scriu un poem despre Prima Doamnã,despre cum molîul de Adamgîndea în limba edenicãnevoit apoi sã traducã îndemnul ºarpeluipre limba muritorilordar mai bine sã scriu un poem desprePrima Doamnã a poeziei, zisã „a zecea muzã“,nemuritoarea Sappho,care mai degrabã nãlþa ode suratelordecît estropiatului de Phaon

nu-mi prea iese poemul,cã ºi vremurile sînt altele...aºa cã mã voi limita la a scriedespre Prima Doamnã

a lui Jean Jacques Rousseau –menajera Theresaiar dacã expiraþia fi-vamai yoghinã decît inspiraþia,voi rãmîne în spaþiul mioriticscriind doar un poem despre AghataPrima Doamnã a lui Bacovia

sau nu, nu voi mai scrie nimic!cine sînt eu sã abordez aºa subiectce, sînt ºtirist? nu! eu doarprivesc pe sticlã, deci nu existurmeazã cãteva minute de publicitatepentru a-mi putea susþine financiarun eventual poemdespre Prima Doamnã

SSînntt innforrmmatt,deci ttrrãiesc

urmãresc cu mare atrenþieºi cu nespusã îngrijorarecum mor unii mai tineri ca mine

fiind vorba – desigur - despre poeþiprozatori, chiar ºi critici,cu care aº fi putut sã mã trag de ºireturiîn timpul vieþii lor,sã merg cu ei prin cenacluriunde sã ne spunem cuvinte de-a gata,apoi la cîrciumã, unde sã-i bîrfim pe cei în lipsã,pe ulceroºi, pe zgîrie-brînzã, pe cei sub papuc,ce mai –pe toþi netalentaþii ºi rataþiiputeam ºi eu – ca ºi ei – sã împartplachete subþirele chelneriþelor cu fundul mareºi cu varice proeminente, puteam ºi eu sã împart, în pat, cîteva poetese, ori mãcar dame literare,apoi sã facem schimb de amãnunte scabroasen-a fost sã fie, totuºieu urmãresc cu mare atenþieºi cu nespusã îngrijorare,cum cei rãmaºi implorã pentru cei plecaþiiertarea dumnezeului biblic...le þîþîie fundul ºi lor, în vene ºi-n oasecuibãritã le e frica de moarte,!uau! prostata, colonul ºi tumora ce va sã vieºi nimeni nu ºtie dupã, în ce pluton optzecist, douãmiistfi-va sã fie...eu cînd primesc o informaþiedespre moartea unui literat,o clasific, o iau ca atare,mã consider informat-exact ca un ºef de stat

ViktorLATUNSKI

Se spune cã umbra dispreþuieºte lumina. Dar ea existãnumai atunci când este luminã. La fel, Caliope nu o vede cuochi buni pe Eutherpe ºi, totuºi, uneori o îmbrãþiºeazã, fie ºinumai pentru reuºita pozei de grup. Theodor Grigoriu (carear fi împlinit în vara aceasta 90 de ani) a ºtiut de la bunînceput cã umbrele nu sunt altceva decât reverenþe pe carelumina le face întunericului ºi cã muza poeziei epice,Caliope, nu poate trãi fãrã muza muzicii, Eutherpe. A adul-mecat întotdeauna liricul ºi epicul ca douã feþe ale aceluiaºiIanus creator. Chiar ºi atunci când compunea exclusiv instru-mental, poezia se cuibãrea printre sunetele sale, eclozândpui ce-ºi anunþau zborul lor semantic. Sau poate cã doardintr-o stare poeticã incandescentã muzica se aprindea pre-cum focul în preajma unei surse lesne inflamabile. Când amprimit, dacã nu mã înºel, la începutul lui 1999, partituraPolifoniilor bucolice virgiliene (lucrare dedicatã Archaeus-ului), gestul dintâi a fost sã caut versurile printre portative ºi,chiar dacã nu le-am gãsit, mi-am dat seama cã ele seascund pe undeva, pe sub, ba nu, pe deasupra inflexiunilormelodico-polifonice, ca un fel de îngeri pãzitori ce-ºisupravegheazã cu discreþie proteguiþii. La rândul lui,Theodor Grigoriu ºi-a protejat cu bãgare de seamã îngerii,alias „nimbul poeziei“, ca nu cumva aceºtia sã-ºi declineacea formã anticipatã cãtre care trebuie sã se îndrepte.Astfel, mai toate opusurile sale sunt de o armonioasã con-juncþie, definindu-l drept un poet al sunetelor ºi un „sound-master“ al poeziei. Am în faþã Pastorale ºi Idile transilvane,lucrare din 1984: un autentic poem simfonic, dar nu într-oaccepþiune programaticã, ci ca o prenotare (luare în evi-denþã) ºi prelungire (luare în posesie) a unui eºafodaj liric vir-tual. Aºa cum marii poeþi suferã, volens-nolens, de absenþamuzicii care sã le agrementeze creaþia, tot aºa TheodorGrigoriu rabdã cu greu ne prezenþa fizicã a versurilor înmuzicile sale pure. De multe ori se rãzbunã ºi îºi rezervãdreptul de a crea un imaginar poetic fertil, compensatoriupentru tensiunile lui componistice. E ca ºi cum i-ar spune luiPlaton cã n-a avut dreptate atunci când recomanda pro-scrierea poeþilor, cãci, pânã ºi cele mai proaste stihuri, n-aufãcut niciodatã rãu cuiva. Iar, muzicii, nu-i aºa, i-a oferit, maimereu, numai bine. Timpul îi va da, cu siguranþã, dreptate.Astãzi, însã, moºtenirea creatoare lãsatã de TheodorGrigoriu este, din pãcate, þinutã la umbrã. Nu cã s-ar adã-posti de soarele dogoritor, ci, probabil, pentru cã umbra, ammai spus-o, dispreþuieºte lumina. Faptul îmi aminteºte deacel pãun cãruia i se arunca, meschin, câteva grãunþe încolivia lui din care era scos câteodatã pentru a fi vãzut cumîºi înfloreºte coada, în timp ce gãinile, cocoºii ºi celelalteorãtãnii se plimbau libere prin poiatã, umplându-ºi guºiledupã voie. ªi totuºi existã o persoanã care încearcã ºi chiarreuºeºte sã rãstoarne aceastã contrafacere. Numele ei esteMihaela Marinescu, muzicologul ºi bio-bibliograful care, prinzelul ºi cãldura ataºamentului ei, mã determinã sã fiu, peTeddy Grigoriu, nu puþin gelos.

La braþ cu Eutherpeºi Caliope

Liviu DÃNCEANU

septembrie 2016 9

poesis

E vrremmeaobloannelorr ttrrase

E vremea obloanelor trase, My Lordîmi picurã-n suflet atâta-nseraree vremea din urmã, a marilor tainee vremea atâtor aduceri amintem-ai învelit în tristeþe, My Lordm-ai învelit, ca-ntr-un giulgiunimic nu rãzbate, nici o tandrã luminãmã doare, în schimb, atâta tãcereºi-atâta neputinþã mã doarenu vreau nimic de la nimeni, My Lordmi-e totul departe, mi-e totul târziudoar pe Tine te rog, odihneºte-l pe tatapune-i pe fiecare chin un sãrutºi trimite-mi-l uneori înapoimãcar într-un vismãcar într-o floare...

Mi-ee dorr

Mi-e dor sã mai merg cu tatape-un drum liniºtitsã ne þinem de mânãsã ne fie luminã ºi caldºi timpul sã curgã alene...

Mi-e dor sã-l ºtiu lângã mineca-n vremea ce-a fostsã-l aud povestindºi vorba lui blândã, domoalãsã-mi curgã prin vene...

Mi-e dor sã plouã molcom ºi lungprin partea asta de lumeîn timp ce m-ascund în braþe la tatasã ºteargã ploaia amarulºi somnul sã vinã la gene...

AAi chef

Ai chef sã vorbeºti cu mineºi nu poþidurerea-i lipitã de pieptul meuca o pisicã torcândºi nu-ncape-n cuvintenu-ncapenu ºtii cã pisica astacu colþi de vampircu sângele meu s-a hrãnitcu sângele meuºi-acum toarceai chef de-o zi perfectãºi n-ai cumeu vãd când florile câmpuluicele galbeneîºi întorc pãlãriile uscate în jospânã ºi eleîngroapã soarele?ai chef sã urci cãrãruipânã-n creierii munþilorciudateu vãd cum cocorii cad în abisuriai chef de-un ratatouillede vinete coapte, de-un vin vechidegeabatata respirã aer de eterice catedraleeu azi n-am chef sã respirn-am chef...

ªi dacã

ªi dacã la voi, în þara cea nouãnu existã cuvintenu-i aºa cã tu le vei inventapentru mine?nu-i aºa cã vei avea grijãsã fie aidoma alor noastre?ºi dacã la voi nu existã spaþiunu-i aºa cã tu îl vei inventapentru mine?nu-i aºa cã vei avea grijãsã inventezi un drum printre astre?ºi dacã la voi nu existã timpnu-i aºa cã tu îl vei inventapentru mine?nu-i aºa cã vei avea grijãsã semene oarecumcu timpul acesta de-aicimãsurat în zile ºi nopþi?nu-i aºa, nu-i aºa?altfel, cum ne-am mai puteaîntâlni?

SSe poarrttã

Se poartã totul la vederenu e nimic de ascunsoamenii vorca ceilalþi oameni sã ºtieîºi încrusteazã adânc în pieleori scriu pe tricourice simt, ce trãiescgândesc cã nu m-aº simþiconfortabilîn aceastã ciudatã ipostazãcu sufletul etalat pe pieptºi totuºigãsesc un tricou negrucu douã aripi de îngerfrumos stilizateºi câteva cuvinte în alb„My daddy was so amazingGod made him an angel“nu rezist, îl cumpãrmi-e largmi-e drag...

Currcubeu

Aº întinde între noi un curcubeuar fi un curcubeu uriaºnu i-aº vedea celãlalt capãt- cel diafan, dinspre tine -ºi-n nopþile mele insomniaceþi-aº da întâlnire, undeva pe la mijloceu aº veni mai greu, aº veni de jostu ai veni uºor, de foarte de suscu siguranþã ne-am opripe culoarea roºienumai ea ne-ar putea însoþibucuria regãsiriiacolo am sta mult îmbrãþiºaþisã recuperãm tot timpul trecutapoi ne-am muta pe albastruo, pe albastru þi-aº face reproºuripentru plecarea ta fãrã o vorbã,fãrã o privire mãcarºi-am plânge amarnic un timppe oranj ne-am ostoi sufleteleam depãna liniºtiþi amintiriam spune poveºti dintr-o lume uitatãºi-am râde cu poftãpe culoarea galbenã am alergaca prin lanul de grâu de acasãam alerga ºi-am tãceaapoi am trece pe violetaici am cãdea obosiþiºi-am adormi în miros de levãnþicãvisând cã zorile nu vin niciodatãpe verde ne-am legãna un picîn balansoarodihniþi, ca-n copilãriepe indigo ne-am lua rãmas-bunºi ne-am promite o altã revederedintr-o atât de aºteptatã, nouãinsomnie...

CristinaCÎMPEANU

Florin CARAGIU

Frumuseþealucrurilor ultime

„Iatã, stau la uºã ºi bat; de va auzi cineva glasul Meu ºi vadeschide uºa, voi intra la el ºi voi cina cu el ºi el cu Mine“(Apoc. 3, 20). Cuvintele lui Iisus Hristos ne oferã o imagine aatitudinii divine faþã de om, caracterizatã prin deschidere,disponibilitate, chemare, aºteptare, purtare de grijã iubitoare,intenþionalitate euharisticã, simultan cu o infinitã discreþie ºirespectare a intimitãþii ºi libertãþii personale. Este o imaginemodelizantã ºi pentru relaþiile noastre cu semenii. Se întâm-plã ca relaþia cu o persoanã sã fie dificilã, marcatã de rezis-tenþe ºi aversiuni mai mult sau mai puþin conºtiente. Esteîmportant ca atunci când întâlneºti o astfel de situaþie sãrãmâi permanent deschis ºi disponibil spre un gest prietenos(ºi eventual chiar generos), fãrã a forþa dialogul ºi fãrã areacþiona în faþa refuzului comunicãrii din partea celuilalt prinpropria închidere ºi adversitate. În acest fel, celãlalt estepermanent invitat ºi impulsionat sã-ºi schimbe atitudinea,oferindu-i-se ºansa de a o face în deplinã libertate.

***Dacã Dumnezeu þi-a hãrãzit un anume dar al înþelegerii,

împãmânteneºte acest dar prin aplicarea lui în fapte vrednicede el. Altfel, existã riscul de a rãmâne suspendat în ºirul unorspeculaþii fãrã sfârºit, aride, lipsite de concretizãri care sãplineascã gândul tãu.

Spre deosebire de utopie, credinþa este legatã profund desimþul concretului, de aspiraþia concretizãrii idealurilor, dejocul dintre actual ºi posibil care sã facã realizabilã o fericitãschimbare, pe fondul asumãrii vieþii în întreaga ei complexi-tate.

Îndepãrtarea pe nesimþite de cele sfinte, rãcirea credinþeipoate apãrea pe fondul unei bunãstãri momentane, care însãascunde mari vâltori ale ispitei ce trebuie sã vinã. Din aces-tea omul va ieºi întãrit numai dacã se va întoarce cu toatãinima spre Dumnezeu, împãrtãºindu-se din harul sfinþenieiSale.

***„Nu te mira cã þi-am zis: Trebuie sã vã naºteþi de sus.

Vântul suflã unde voieºte ºi tu auzi glasul lui, dar nu ºtii deunde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e nãs-cut din Duhul“ (Ioan 3, 7-8). Credinþa nu înseamnã, aºadar,o cantonare în tipare fixe sau scheme predeterminate, înmodalitãþi previzibile de exprimare ºi acþiune, ci, acþionândpe baza unei conjugãri luminate de har a senzaþiei, senti-mentului, gândirii ºi intuiþiei (ce atinge mãsura vederiiduhovniceºti ºi înaintevederii în momentele de graþie alevieþii sfinþilor), este principiul lãuntric al spontaneitãþii.

***Dacã ai ambiþii mari, aminteºte-þi de cuvintele lui Iisus,

care a spus apostolilor: „Dacã cineva vrea sã fie întâiul, sã fiecel din urmã dintre toþi ºi slujitor al tuturor“ (Mc. 9, 35). Cualte cuvinte, adânceºte în tine simþãmântul menirii de slujirea aproapelui, de angajare a vieþii proprii în slujba bineluicomun, ºi doar aºa poþi înainta spre þelul propus fãrã a-þirisca mântuirea.

Pe de altã parte, lipsa de râvnã în vederea depãºirii desine, a transcenderii propriilor limite, apare a fi la rândul ei opiedicã în calea actualizãrii condiþiei euharistice a împãrãþieicerurilor, întrucât aceasta „se ia prin strãduinþã ºi cei ce sesilesc pun mâna pe ea“ (Mt. 11, 12).

***De multe ori, stabilim ordinea prioritãþilor în funcþie de ori-

zontul imediat, de nevoile presante, ºi e pe undeva firesc, darpentru a putea rãmâne deasupra valurilor tensiunii ºi grijii dezi cu zi, avem nevoie din când în când sã ne detaºãm deacest mod de a vedea lucrurile, marcat de o anume miopieexistenþialã, ºi sã lãrgim perspectiva, sã vedem contextul mailarg în care vieþuim, sã deschidem noi orizonturi.

Se întâmplã ºi invers: sã arãtãm interes pentru lucrurile dela distanþã (spaþial, temporal, cultural etc.), în tip ce neglijãmpe cele la îndemânã, din proximitatea noastrã, precum ºi pecei din imediata noastrã apropiere. ªi aceastã deficienþã, dis-trugãtoare de atmosferã ºi marcatã de un fel de hiperme-tropie existenþialã, trebuie corectatã printr-un efort constantde aplecare a atenþiei spre cele din jur ºi purtarea de grijã derelaþia cu ele.

eveniment

septembrie 201610

O surrprrizãde prroporrþii:pllannull forrmall,rreallizarrea arrtisticã

Reamintim potenþialilor citi-tori ai Ateneului – ºi îndeosebicolegilor profesori carefrecventeazã / lectureazã curegularitate revista – cã, înnumerele din septembrie ºioctombrie 2015, am referitasupra planului ideatic ºi,respectiv, asupra planuluicompoziþional al poeziei Liceu,de G. Bacovia, evidenþiindbogãþia ºi diversitatea conþinu-tului de idei ºi de sentimente aloperei, complexitatea mesaju-lui ei artistic, perfecta simetriestructuralã etc. Am rãmasdatori atunci cu analizapoemului sub raportul realizãriiartistice, al planului formalcare, graþie unei consonanþeperfecte, organice, cu fondulideatic, a constituit pentru noi oimensã surprizã. Fiindcã, seºtie, lipsit de o formã adecvatã,conþinutul unui text – oricât ar fiel de original, de interesant, deactual ºi oricât de incitant i-ar fimesajul – nu este altcevadecât un material brut, care,privat fiind de valenþe artistice,nu aparþine literaturii. Odovadã în acest sens poate fiºi faptul cã, deºi reproducefidel conþinutul, rezumatul uneiopere e lipsit de valoare esteti-cã. Textul ca atare – conþinutulrespectiv – devine operã lite-rarã doar în momentul în carebeneficiazã de vehiculul uneiforme adecvate, de aportulunei realizãri artistice pemãsurã. Pe de altã parte, niciforma nu poate exista înabsenþa unui conþinut, fiindcã –se ºtie – opera literarã nureprezintã altceva decât „o uni-tate indisolubilã între un conþi-nut ºi o formã, cu un mesajtransmis prin cuvinte struc-turate într-un text cu valoareesteticã.“1 Numai aceastãrelaþie simbioticã, aceastã uni-tate organicã între conþinut ºiformã conferã caracterul deunicitate al operei literare. Iatãde ce, în cele ce urmeazã nepropunem a realiza ºi o radi-ografiere a planului formal, alimbajului artistic specific fiecã-rui nivel de analizã în parte:fonetic, lexico-semantic, morfo-logic, sintactic ºi stilistic. Fiin-dcã, dupã cum iarãºi bine seºtie, pentru a comunica idei poe-tice ºi a sugera sentimente / ati-tudini, creaþia liricã se foloseºtede niºte artificii, de niºte vrãji-torii ale limbajului, poetuldevenind un veritabil „mag alcuvintelor“.2 Iar lirica baco-vianã, propunând o viziuneproprie, profund originalã asu-pra lumii, figureazã simbolic onouã ordine asupra universuluiºi dezvãluie adevãruri esen-þiale exprimate în metafore ºisimboluri. Cãci simbolismulcultivat de Bacovia funcþio-neazã, am putea spune, ca uncod care, aºa cum afirma totHugo Friedrich, „constrângelimbajul la funcþia paradoxalãde a exprima ºi de a ascundesensul în acelaºi timp.“ 3 Aºaîncât, în procesul descifrãrii

textului literar, se solicitã nudoar afectivitatea, ci ºi intelec-tul. De aceea, numai printr-oanalizã stilisticã minuþioasã, lafiecare nivel de expresivitate,se relevã forma care conferãconþinutului specificitatea artis-ticã, lãrgind ºi aprofundândînþelegerea operei, valoarea ei,îmbogãþind emoþia artisticã.

La nnivell fonnetic,prreponnderrennþallui –i sugerreazãunn þipãt prrellunng,de înnfiorrarre, spaimãºi disperrarre

Disecând poezia Liceu, înfuncþie de nivelurile de analizãmai sus menþionate, am fostsurprinºi nu odatã de existenþaunor elemente menite a sluji cufidelitate ideea poeticã cen-tralã, de bazã. O primã sur-prizã ne-a rezervat-o nivelulfonetic: chiar înainte de a apelala metoda statisticã, am fostfrapaþi de frecvenþa sunetuluivocalic i, menit a sugera unþipãt prelung ºi disperat –prezent pe toatã duratapoemului – confirmând senti-mentul dominant al eului liric:înfiorarea, spaima, revolta.Astfel, sunetul vocalic –i eprezent, în poezie, de nu maipuþin de 54 de ori, dupã cumurmeazã: în strofa I – de 13 ori;în strofa a II-a – de 14 ori; înstrofa a III-a – de 13 ori. Casemivocalã, în componenþaunor diftongi, i se aflã de douãori în prima strofã (în cuvântul„tinereþii“) ºi de trei ori în strofafinalã (în cuvintele „tinereþii“ ºi„m-ai“). În sfârºit, afonizat(„ºoptit“) la final de cuvânt îlgãsim de patru ori în primastrofã (în cuvintele: „pedanþi“,„profesori“, „înfiori“ ºi „azi“) ºi osingurã datã în strofa a doua(„azi“).

Pe locul secund cafrecvenþã (38 de poziþii) se aflãsunetul vocalic e, utilizat doarca vocalã plinã, accentuatã,silabicã, dupã cum urmeazã:de 13 ori în strofa I ºi tot de

atâtea ori în strofa a III-a ºi de12 ori în strofa a II-a.

Pe locul al treilea cafrecvenþã se situeazã a, careeste – se ºtie – întotdeaunavocalã plinã. El e prezent de16 ori, dupã cum urmeazã: de5 ori în strofa I, de 4 ori în stro-fa a II-a ºi de 7 ori în strofa aIII-a.

Urmeazã sunetul vocalic u,întâlnit ca semivocalã, în strofaI de 2 ori, de 3 ori în strofa a II-a ºi a III-a; ca vocalã plinã seaflã de 5 ori în strofa a II-a ºidoar o singurã datã în strofa aIII-a.

Sunetul vocalic o e prezentde 2 ori în strofa I, ca vocalãplinã ºi 5 ori în strofa a II-a: de3 ori ca vocalã plinã ºi de douãori ca semivocalã.

Sunetul ã – întotdeaunavocalã plinã – poate fi întâlnitcâte o singurã datã în strofele Iºi, respectiv a doua.

În sfârºit, î – ºi el cu statutexclusiv de vocalã – se aflã dedouã ori doar în strofa finalã.

Recapitulând, constatãm cã,în cele 21 de versuri alepoemului se aflã 136 de sunetevocalice, adicã 6 sau 7 pentrufiecare vers. Abundenþa lorpotenþeazã impresia de melan-colie ºi chiar de nostalgie ºiregret dupã anii trecuþi/pierduþiai tinereþii, confirmândîncadrarea poeziei în speciaelegiei. În acelaºi timp însã,multitudinea sunetelor vocaliceconferã poeziei Liceu o accen-tuatã muzicalitate, specificãliricii bacoviene.

În ceea ce priveºte conso-nantismul poemului, remarcãmpenuria aglomerãrilor conso-

nantice precum nþ, nt ºi lt (doartrei în toatã poezia). Sem-nalãm însã prezenþa exploziveit (de 14 ori), a vibrantei r (de 19ori), a sonantei n (de 13 ori),care este dentalã, oclusivã,nazalã, sonorã, acutã...

Analiza foneticã a titlului evi-denþiazã existenþa a douãvocale silabice (i ºi e), a uneisemivocale (u), dar ºi a douãconsoane: sonora l ºi è, careeste o prepalatalã semioclu-sivã, surdã, nesonantã, acutã,compactã, stridentã.

Consoana d (dentalã, oclu-sivã, sonorã, nesonantã,acutã, difuzã, întreruptã) seaflã de 6 ori în cuprinsulpoemului. În sfârºit, consoanas (dentalã, constrictivã, frica-tivã, surdã, nesonantã, acutã,difuzã continuã) este prezentãdoar de douã ori în economiapoemului Liceu. Analiza con-soanelor prin gradul deraportare la sonoritate ºi decursivitate a sunetului evidenþi-azã dispunerea simetricã aconsoanelor pe axele: so-nor/surd, respectiv întrerupt/continuu. Opoziþia întrerupt-con-tinuu evidenþiazã trecerea de lafluxul sonor-întrerupt, „blocatde un obstacol, rezultând în-chiderea completã“4 la pro-nunþarea prelungitã, la „ros-tirea prin scurgerea fãrã între-rupere a curentului fonator“.5

LLeexxiiccuull –– cceell mmaaii ssiigguurrmmaarrttoorr ppeennttrruubbiiooggrraaffiiaa ppooeettuulluuii

Prin întreaga lor activitate,poeþii simboliºti confirmãipoteza propensiunii lor pentrutermenii neologici. Bacovia nuface excepþie, fiind unul dintrepoeþii români care introducneologismele în poezie în chi-pul cel mai exact ºi mai firesc,mai organic. Lexicul utilizat deBacovia e unul din cei mai si-guri martori pentru biografiapoetului. La o cercetare atentãa vocabularului sãu – e depãrere Constantin Cãlin –, „înopera sa se vãd urmele tuturoretapelor de viaþã ºi ale expe-rienþelor care l-au marcat.Gimnaziul, liceul, facultatea,munca de birou, internãrile înclinici, escapadele alcoolice,petrecerile sunt prezente,fiecare, în lexicul sãu, carecuprinde cuvinte de boem,cuvinte de copist, cuvinte detribunal, cuvinte de spital“.6

Dintre domeniile enumerateaici de C. Cãlin lipseºte celdidactic, al ºcolii care, ine-vitabil, a lãsat urme în vocabu-larul poetului. Afirmaþia poate fi

susþinutã, alãturi de altele, ºide poezia Liceu. Limbajulacesteia conþine o serie de ter-meni neologici, mai toþi apar-þinând sferei semantice a învã-þãmântului. Aceºtia sunt:„liceu“, „pedanþi“, „profesori“,„examene“, „coridoare“, „bla-zat“. Dintre cele 22 de cuvintecu sens (eliminând repetareaunora, precum ºi cuvintele delegãturã, uneltele gramaticale),6 sunt neologisme, ceea cereprezintã o proporþie de 27 %,adicã aproape o treime. Putemafirma, aºadar, cã lexicul poe-ziei este preponderent neolo-gic ºi cu prioritate didactic.

EElleemmeenntteellee mmoorrffoollooggiicceeccoonnffiirrmmãã vviizziiuunneeaauunnuuii ssuubbiieecctt pprrooffuunnddmmaarrccaatt ddee rriiggoorriilleeººccoollaarriittããþþiiii

Creaþie profund liricã,poezia Liceu se remarcã, lanivel morfologic, prin existenþaunor pronume ºi verbe la per-soana I ºi a II-a singular, camãrci ale prezenþei eului liric ºiale instanþei referenþiale în text– elemente care justificãîncadrarea poemului în cate-goria lirismului subiectiv, cumar fi: „mele“, „mã-nfiori“, „numai sunt eu“, „mã doare“, „numai vreu“, „m-ai dat“. Viziuneacare se contureazã e aceea aunui subiect profund marcat derigorile ºcolaritãþii.

Remarcãm, de asemenea,antepunerea adjectivului, îndouã cazuri, cu intenþia vãditã– ºi reuºitã! – de a obþineefecte stilistice: „pedanþi profe-sori“ ºi „lungi coridoare“.Statistic vorbind, poeziaconþine 8 substantive, 5 adjec-tive, 5 verbe ºi 5 pronume.

Nu putem încheia sumarelenoastre consideraþii asupranivelului morfologic al textuluifãrã a semnala nuanþa devocativ a substantivului liceu;din versul „Liceu,- cimitir“, pre-cum ºi apoziþia dezvoltatã„cimitir/ Al tinereþii mele“, foartecorect marcatã de poet printr-opunctuaþie adecvatã.

Atennt ºi minnuþiosellaborrat, poemullrreprrezinntã, sinntactic,o sinngurrã frrazã

Întrucât, sub aspect ideatic,poezia Liceu constituie un totunitar (compoziþional fiind –cum am vãzut – de o perfectãsimetrie), considerãm cã din

George Bacovia – 135

„LICEU“ – O capodoperãa liricii existenþialiste (III)

•• GGrr iiggoorree DDaallbbaann –– GGeeoorrggee BBaaccoovviiaa

eveniment

septembrie 2016 11

punct de vedere sintacticpoemul reprezintã o singurãfrazã, cu propoziþii aflate înraport de coordonare. Celecinci verbe aflate la moduri per-sonale, predicative („înfiori“,„nu sunt“, „doare“, „nu vreu“ ºi„ai dat“) constituie nucleul totatâtor propoziþii. Dispunerea lorîn cuprinsul textului evidenþi-azã, ºi de data aceasta, o per-fectã simetrie, ceea ce confir-mã faptul cã poemul a fostatent ºi minuþios elaborat,Bacovia fiind un tehniciandesãvârºit al versului, altehnicii versificaþiei. Astfel,prima ºi ultima strofã alcãtu-iesc, fiecare, câte o propoziþie,în timp ce celelalte trei se aflãîn strofa medianã. Coordo-narea e realizatã, de regulã,prin juxtapunere, excepþiefãcând doar propoziþiile a doua(„Liceu, - cimitir/ Cu lungi cori-doare -/ Azi nu mai sunt eu“) ºia treia care sunt coordonateprin conjuncþia copulativã ºi(„ªi mintea mã doare“). Deremarcat cã, ºi în ceea cepriveºte sintaxa propoziþiei,existã simetrie. Astfel, propozi-þiile 1 ºi 5, adicã cele alcãtuitedin prima ºi, respectiv, ultimastrofã, au subiect neexprimat,dar subînþeles: „tu, liceu“ eºticel care „(mã)-nfiori“ ºi care„(m)-ai dat“. Despre simetrie sepoate vorbi ºi în cazul celor treipropoziþii din strofa a II-a: primaºi a treia au ca subiect eul liric,am spune, în timp ce doarpropoziþia a doua are subiectexprimat („mintea“).

NNiivveelluull ssttiilliissttiiccaall aannaalliizzeeii rreelleevvãã,,îînn BBaaccoovviiaa,, uunn vvrrããjjiittoorraall lliimmbbaajjuulluuii ººii uunntteehhnniicciiaann ddeessããvvâârrººiittaall vveerrssuulluuii

Într-un fel, poezia Liceu esteo poezie ocazionalã. Ea a fostscrisã nu la comandã – astan-ar fi fost posibil –, ci într-unmoment anume, rememorativpentru poet, solemn am zice ºianume momentul regãsiriipeste ani a „cimitirului“ în care-ºi îngropase tinereþea pierdutãpentru totdeauna. Elementulsocial dateazã numai, sau, maibine zis, particularizeazãstarea de spirit bacovianã înpoezia respectivã. El este com-plementul general-universalu-lui, al permanenþei umane din-totdeauna, care se autocon-templã în perspectiva treceriiireparabile a timpului. Astfel,ivitã dintr-un loc ºi dintr-un timpfoarte precise – Liceul„Ferdinand“ din Bacãu, existentºi astãzi – poezia Liceu înfrun-tã timpul, dãinuind ca o reali-tate spiritualã, mai trainicãdecât cea materialã.

Aºa cum se întâmplã, deregulã, în orice operã liricã,ideea poeticã centralã se referãla un sentiment dominant, înjurul cãruia graviteazã o seriede sentimente, idei, atitudini curol secundar. Tonul elegiac alpoeziei ne îndreptãþeºte sã afir-mãm cã sentimentul dominanteste nostalgia, regretul pentrutinereþea pierdutã. Eul liric esteprezent în poezie prin pronumeºi verbe la persoana I ºi a II-a,aºa cum am arãtat într-osecvenþã anterioarã.

Laitmotivul poeziei, memora-bila sintagmã „Liceu, - cimitir“,este, de fapt, o metaforã con-trasã prin eliziunea particuleicopulative „ca (un)“ ºi a copulei„eºti“. Aceastã primã propoziþiefoarte generalã e urmatã imedi-at de determinantul „Al tinereþiimele“, care formeazã, deasemenea, un vers de sinestãtãtor, menit sã particula-rizeze imaginea în sensulraportãrii la persoana poetului,raportare marcatã prin adjec-tivul posesiv mele, aflat înacord cu expresia verbalã dinrestul textului. Astfel cuplate,cele douã versuri închid ºideschid atât prima strofã, cât ºipe cea ultimã, simetrizându-le,conform tehnicii laitmotivului,tipic pentru poezia simbolistã.Monotonia, sau – mai binespus – aparenta banalitate dinmelodramaticul „Al tinereþiimele“ se înlãturã prin cel de-aldoilea determinant: „Cu lungicoridoare“, care-i ia locul înstrofa a II-a, fiind menit, princonþinutul semantic, sã con-cretizeze imaginea la maxi-mum, s-o materializeze, amzice. Particularizante, deºi nuîntr-un grad atât de înalt, suntºi celelalte versuri – sintagmecare apar câte o singurã datã,fiind grupate câte trei. De altfel,construcþia poeziei pe bazamultiplului ºi, respectiv, divi-zorului este destul de vizibilã.

În ceea ce priveºte sistemulrimelor, interesant de observatni se pare faptul cã termenul„cimitir“ rimeazã cu el însuºi. Eo rimã masculinã pe vocalaînchisã, pusã în relief de alter-nanþa cu rima femininã pevocale deschise: mele – grele -– mele (strofele I ºi a III-a). Încazul lui cimitir, este camaceeaºi situaþie ca ºi în cazulpoeziei Plumb, unde cuvântul-cheie apare rimat cu el însuºiîn fiecare final de vers ºi distihde început ºi sfârºit de strofã.

Excepþionalã ºi din punct devedere semantic esteîmperecherea de cuvinte „pro-fesori – înfiori“, în timp cedespre rima rarã „eu – vreu“putem spune cã este obþinutãprintr-o licenþã poeticã cu totulfericitã, fiind vorba de unmoldovenism care transcendeculoarea localã în muzical ºiaccentueazã astfel lirismul.Desemnând persoana I singu-lar, cuvântul este apoi accentu-at fonic prin rima aflatã la capde vers: „eu – vreu – Liceu“.

Însã, în poezia Liceu, muzi-calitatea sumbrã e datã maiales de metrica versului baco-vian, cu totul caracteristicã ºiaici. Accentele alterneazã depe vocalele deschise pe celeînchise. Versul cel mai desrepetat, cheia poemului(„Liceu, - cimitir“) este compusdintr-un iamb ºi un anapest,combinaþie ce pune în valoareevoluþia scenicã descendentã(ceu - cimitir), sugerând parcãinexorabilul. Odatã fixatã,aceastã schemã metricã ºimuzicalã devine tiranicã, amspune, ºi impune abateri de latopicã, precum în versul„Pedanþi profesori“ ºi în versul„Nimic nu mai vreu“. Dar tre-buie sã recunoaºtem cã, în

acest fel, din punct de vederesemantic, mesajul capãtã odeosebitã putere. Nu numai cãneologismul „pedanþi“ este lalocul lui sub accentul iambicdistinct, dar antepunerea aces-tui adjectiv sugereazã ea însãºipedanteria specific profesoralã,rutina. „Profesori pedanþi“, cumcere topica obiºnuitã a limbiiromâne, ar fi sunat banal, ar fisuprimat calitatea accentului ºiar fi fãcut imposibilã rimasemanticã „profesori – înfiori“.În celãlalt caz, al cuvântului„nimic“, tot aºa se cerea accen-tul semantic pus pe cuvântul-cheie al propoziþiei, ca pentru ademonstra o afirmaþie gravã,de neînlãturat. Cãci, stilistic,între „Nu mai vreu nimic“ ºi„Nimic nu mai vreu“ estedeosebire, deºi din punct devedere strict gramatical avemde-a face cu o identitate. Înplus, ca ºi în cazul anterior,intervine, cum am vãzut, valori-ficarea rimei „vreu - Liceu“.

În ceea ce priveºte mãsuraversurilor, în Liceu aceastaeste clasicã, regulatã, de 5-7silabe, cu o singurã excepþie:versul „ªi mintea mã doare“,care e de 6 silabe. Oricum,aceastã realitate infirmã, celpuþin în parte, afirmaþia luiVladimir Strãinu care vedea înBacovia „prototipul versifica-torului liber“. Subscriem însã,rarã rezerve, la alte consideraþiiale criticului referitoare la pro-zodia bacovianã, cum ar fiaceasta: „… stângãciile versu-lui bacovian, sincopele ºi aceleleºinuri la jumãtatea metruluide bazã sau chiar numai dupãcuvântul iniþial sânt efectelemetrice ale unui bun mânuitorde versuri, dupã cum inimacare-ºi poate impune singurãcâte o sincopã dovedeºte osãnãtate perfectã“.7

Oricum, cert este cã înpoezia Liceu, elementele deversificaþie au un rol importantîn transmiterea stãrilor ºi senti-mentelor de nostalgie ºi melan-colie.

Nu putem încheia fãrã sãprecizãm cã cele trei pãrþi alepoeziei sunt conturate cu aju-torul numeroaselor imagini ºiprocedee artistice. În Liceu,imaginile sunt exclusiv vizuale:„Liceu, - cimitir/ Al tinereþiimele“, „lungi coridoare“. Iatã ºicâteva figuri de stil: epitet(„cimitir cu lungi coridoare“),personificare („mintea mãdoare“; „liceu - în lume m-aidat“); repetiþii („Liceu, - cimitir/Al tinereþii mele“; „Liceu, - cimi-tir/ Cu lungi coridoare“). Toateacestea au rolul de a crea olume imaginarã, dar ºi de aaccentua sentimentele de nos-talgie, de regret, de melancoliefacilitând receptarea mesajuluiartistic de cãtre cititor.

Crreaþiille bacovienne,„vaiete înn forrmã deverrsurri“……

Fireºte, compunând poeziaLiceu, Bacovia va fi avut învedere doar puþine dintreaspectele expuse de noi aici.Dacã ar fi fost aºa, toatã dis-

cuþia noastrã n-ar mai fi avutnici un rost. Adevãrul este cãpoezia Liceu s-a ivit ºi a cres-cut dintr-o stare obsesivã, dinreverie. Ea a cãpãtat în sub-conºtientul poetului, ori chiar înstare de veghe, o geometrizaremuzicalã, un ritm, realizându-se în melodie de cuvinte, învers. ªi poate ar trebui sã-l cre-dem pe Bacovia când spune:„Trãind izolat, neputând comu-nica cu oamenii, stau de vorbãcu mine însumi, fac muzicã ºi,când gãsesc ceva interesant,iau note spre a mi le reciti maitârziu. Nu-i vina mea dacãaceste simple notiþe sânt înformã de versuri ºi câteodatãpar vaiete“.8 ªi, într-adevãr,s-ar putea ca tocmai aici, înextraordinara sa naturaleþe –pe care am intenþionat a o rele-va în analiza întreprinsã maisus –, sã stea secretul artei luiBacovia, cauza pentru care eleste astãzi din ce în ce maigustat ºi mai admirat de gene-raþiile tinere. Cert este cãemoþia îmbracã, la Bacovia,înfãþiºãri perfecte pentru ochiulminþii, sentimentele fiind expri-mate cu o rafinatã simplitate.Poate ºi pentru asta astãzi suntdin ce în ce mai mulþi cei care-laºazã pe Bacovia în imediatavecinãtate a lui Eminescu, laambii manifestându-se într-ungrad foarte înalt specificul nos-tru naþional. Dar nu numai pen-tru asta îl preþuim pe Bacovia. Îlînþelegem ºi-l admirãm ºi pen-tru faptul de a fi arãtat lumii ºicealaltã faþã a ei – nudã, crudã,dar extrem de adevãratã. Îladmirãm ºi-l iubim pentru ome-nescul, pentru firescul simþiriisale, pentru faptul cã îndãrãtulmelodiei cuvintelor sale des-coperim, cu uimire ºi încântare,Omul, ne descoperim adicã penoi înºine, în ipostaza „baco-vianã“ a sufletului nostru.

Liviu CHISCOP____________

NOTE1 Liviu Chiscop, Teoria literaturii,

Bacãu, Editura „Bacovia“,2013, p. 12.

2 Hugo Friedrich, Structura liriciimoderne, Bucureºti, Editura„Univers“, 1998, p. 81.

3 Ibidem, p. 83.4 Ioan Dãnilã, Foneticã ºi fonolo-

gie, Bacãu, Editura „Egal“,2001, p. 25.

5 Ibidem6 Constantin Cãlin, Note despre

limbã ºi stil, în DosarulBacovia. II. O descriere aoperei, Bacãu, Editura„Agora“, 2004, p. 227.

7 Vladimir Streinu, G. Bacovia, înPoezie ºi poeþi români,Bucureºti, Editura „Minerva“,1983, p. 261.

8 I. Valerian, Interviu cu G.Bacovia, în „Viaþa literarã“,1927. Apud: George Bacovia,Opere, Bucureºti, Editura„Minerva“, 1978, p. 424.

•• II ll iiee BBooccaa –– BBaaccoovviiaa

eveniment

septembrie 201612

La Ateneu, nici unul dintrecolegii de redacþie – poeþi,prozatori, dramaturgi – nucînta la vreun instrument ºi nupicta. Ioanid Romanescu selãuda cã a cîntat la trompetã,într-un bar, aidoma lui BorisVian, dar, deºi vecini, nu l-amvãzut niciodatã cu ea ºi nu l-amauzit. În timpul ºedinþelor,între douã sughiþuri nervoase,G. Bãlãiþã plimba un creion pecîte o coalã de hîrtie, însã lasfîrºit, aproape de fiecare datã,îºi distrugea schiþele mototolin-du-le ºi aruncîndu-le la coº.Cîntãreþi ºi pictori nu se aflaunici printre scriitorii din alteredacþii. Situaþia se explicã prinoriginea socialã ºi prin edu-caþia celor din promoþiile ’60 ºi’70. Rari dintre aceºtia au cres-cut în case în care se fãceamuzicã ºi cu tablouri pe pereþi,sau au dat o atenþie specialã,în ºcoli, „dexteritãþilor“. Prinurmare, erau destul de uimiþisã audã cã, de pildã, lucru cepãrea întrucîtva extraordinar,Bacovia, un tip consideratincapabil de altceva decît sãscrie versuri, a cîntat la vioarãºi a desenat, nu oricum, cibine. Însã dacã îl raportãm lageneraþia sa, cazul lui nu-ichiar excepþional. Topîrceanucînta la mandolinã ºi fluier,Al. Gherghel ºi Eugeniuªtefãnescu-Est – la pian,Vasile Pârvan la „fizarmonic㓺i pian, Victor Papilian la vio-loncel, ªtefan Luchian la flaut,Brâncuºi – ca þîrcovnic laBiserica Madona Dudu (întinereþe, la Bucureºti) ºi contra-bas în corul Bisericii Românedin Paris 1). De desenat, dese-nau de asemenea mai mulþi.Totuºi, pentru ei, la judecatacriticii, aceste talente comple-mentare n-au prea contat. Înschimb, datoritã lor, „legenda“lui Bacovia s-a mãrit, deºi –trebuie de precizat – numelesãu n-a figurat pe afiºul vre-unui concert ori al vreuneiexpoziþii. N-au trebuit preamulte dovezi ca sã se creadãirecuzabil în dotarea sa pentrucele douã domenii: plastic ºimuzical. Confirmarea se gãseaîn însãºi opera poetului. Iatã„cheile“, au zis comentatorii, ºiasta a dat un plus de siguranþãdemersurilor lor.

La rîndul sãu, Bacovia a fostdesenat ºi cîntat, atît în timpulvieþii, cît ºi, mai ales, dupã.Luînd lucrurile în ordine, am sãarãt cînd ºi cum. În tot ce voispune, ideea urmãritã ereceptarea.

Primele portrete ale poetuluiau fost fãcute de Camil Ressu.Din 1907, cînd s-a întors dinFranþa în þarã, acesta s-a inte-grat în gazetãrie ca desenator:a început la Furnica, apoi a tre-cut la Viitorul ºi, în paralel, a lu-crat pentru Adevãrul, Acþiunea,Seara, Facla, Cronica. Dese-nele („desene de atac“, carica-turi, portrete), gen în care s-auafirmat zeci de artiºti plastici(Artachino, Petrescu-Gãinã,N. Mantu, Vermont, Iser,ªirato, Dragoº, Ross, B’Arg ºialþii), au fost, pînã spre începu-tul deceniului al patrulea (unii

le-au folosit ºi mai tîrziu), prin-cipalul mijloc de a ilustra presacotidianã ºi cea periodicã.Subiectele (la Furnica, de pildã,„doamna Smara, Kalinderu cujoben, Nenea Iancu la felinaretc.“, iar la Adevãrul ºiDimineaþa – „chestiunea zilei“ºi coperþile numerelor de sãr-bãtori) erau comandate deredacþii. Ressu avea însã ºiafinitãþi cu lumea literarã (laParis se împrietenise cu JeanMoréas), fiind susþinut la înce-putul activitãþii de Ion Minulescu.Autorul Romanþelor pentru maitîrziu era deja „cineva“ laCafeneaua Kübler, „centrulboemilor“ bucureºteni, ºi apoila Terasa Oteteleºanu, unde,în 1912, a descins ºi Bacovia.Ambele localuri erau potrivitepentru un ins care avea „tempe-rament de desenator“. Ressu adesenat tabloul „AcademiaTerasã“ (un portret colectiv) ºio serie de portrete (uneleºarjate) ale celor ce-o frecven-tau: scriitori (Tudor Arghezi,ªt.O. Iosif, Al. Davila, V.Demetrius, Galaction, MihailSorbul), artiºti plastici (D.Paciurea, Constantin Brâncuºi,ªtefan Luchian, N. Dãrãscu).Lui Bacovia i-a fãcut douãportrete: unul în 1913 (repro-dus în Theodor Enescu, C.Ressu, Ed. Meridiane, 1984, p.50), altul în 1914 (reprodus înT. Enescu, Camil Ressu, Ed.Academiei, 1958, p. 75).Acesta a apãrut în Seara,ziarul lui Al. Bogdan-Piteºti, uncolecþionar ºi un mecena con-troversat, care cãuta sã-i punãîn vedetã pe scriitorii publicaþi,la prima colaborare a poetuluiacolo (22 septembrie 1914), cu„Poemã în oglindã“ ºi „Nervi detoamnã“ (La toamnã cînd frun-za va îngãlbeni). Portretul esumar: un cap rãsucit, faþã

osoasã, pieptãnãturã cu cãrarepe stînga, mustaþã, privire uºornedumeritã, tunicã strîmtã, cugulerul urcat în ceafã ºi oumflãturã de forma unui gheb.„Liniile – spune autorul mono-grafiei Ressu – evocã placidi-tate ºi, în acelaºi timp, tensi-une spiritualã“ (v. T. Enescu,op.cit., p. 66).

ªi alte din portretele sale aufost executate pentru presãsau pentru ediþii. H. Maxy pen-tru Gândirea (nr. 7, 5 decem-brie 1923) 2), Marcel Iancu pen-tru Antologia poeþilor de azi(Ed. Cartea Româneascã,1925), ªt. Dimitrescu pentruUniversul literar (nr. 10, 9 mar-tie 1926), ªtefan D. Gal pentruViaþa literarã (nr. 132, 1 noiem-brie 1930), I. Anestin pentruPoezii (Ed. Fundaþiei pentruLiteraturã ºi Artã, 1934),Rodica Maniu pentru Muzicã ºipoezie (nr. 4, februarie 1937),Voinescu pentru Universul li-terar (din 25 noiembrie 1941),Florica Cordescu pentruStanþe burgheze (Ed. Casaªcoalelor, 1946), CikDamadian pentru Contem-poranul (octombrie 1956).

Pot contribui portretele unuiscriitor la receptarea opereisale? Rãspunsul meu e da.Sînt convins cã, de pildã,fotografia „clasicã“ a luiEminescu (cea cu aurã) ºidesenele Ligiei Macovei audeterminat pe mulþi sã se

intereseze de viaþa sa ºi sã-iiubeascã poezia. Natural,lumea scriitorilor e alcãtuitã ºidin inºi frumoºi ºi din inºi urîþi:unii foarte frumoºi ºi unii foarteurîþi. Bacovia n-a aparþinut niciprimei categorii, nici celei de-adoua. Însã el n-a fost indiferentnimãnui din cei ce l-au vãzut.Era expresiv, poate cel maiexpresiv dintre poeþii capitali aigeneraþiei sale. Comparat cuale lui Tudor Arghezi, IonMinulescu, Ion Pillat, IonBarbu, chipul sãu atrage maitare atenþia. Nu emanã, ca uniidintre aceºtia, vigoare,bonomie, exuberanþã, vivaci-tate, dar e mai ataºant, sau,dacã pot zice aºa, mai seducã-tor. La el te uiþi insistent, ca laun peisaj sau ca la o medalie.Pictorii ºi sculptorii (de aseme-nea, fotografii) s-au simþitprovocaþi sã-i surprindãfizionomia, una deopotrivãelocventã ºi enigmaticã. Eacorespunde cu poezia ºi prozasa, dar conþine ºi ceva ce n-afost exprimat în ele, niºtesuferinþe inavuabile, niºtesecrete mocnite, care sporesccuriozitatea ºi îndeamnã ladescifrãri. Astfel, deºi nu s-aînvîrtit printre artiºtii plastici,Bacovia a fost desenat de maimulte ori decît alþi poeþi. Pe ceicare au fãcut-o cînd trãia i-ammenþionat deja 3). Însã ºi maimulþi sînt cei care au fãcut-o dela moartea sa încoace: NeaguRãdulescu, Medy Wechsler,Constantin Doroftei, Ilie Boca,Gelu Mureºan, ConstantinPiliuþã, Silvan Ionescu, MihailSînzianu, Barbu Niþescu,Damian Petrescu, Leandru(Alexandru Popovici), MariaCosta, Irina Dascãlu, DoruRotaru, Ion Truicã, DianaBrãescu, Dumitru Simionescu,Vasile Pop Negreºteanu,ªerban Rusu Arbore, MirceaBarzuca, Carmen Bãlan,Nicolae Georgescu, Ion Vãsâi,Petre Velciu, MihuVulcãnescu, Dany MadlenZãrnescu. L-au modelat înghips ºi în bronz MiliþaPãtraºcu, Nicolae Criºan,Maria Grigorescu-Vasilonovici,Al. Gheorghiþã, Ion Vlasiu,Constantin Popovici, RodicaStanca-Pamfil, DragoºMorãrescu, Paul Vasilescu.Interpretarea figurii sale a ge-nerat lucrãri plastice valo-roase, dintre cele mai bune aleunora din cei citaþi, fapt atestat,nu o datã, de criticã, inclusiv ocapodoperã: statuia realizatãde Constantin Popovici.

La acestea se adaugã ilus-traþiile la versuri, datorate grafi-cienilor Eugen Drãguþescu,Petre Vulcãnescu, TiberiuNicorescu, Ileana Bratu, VasileCovaci, Constantin Plãcintã,Angela Salahoru, linogravurile

lui Vasile Dobrian ºi zeci de„Bacoviene“ (unele prin sub-stanþã, altele doar prin titlu),pictate sau sculptate, avînd caautori pe Ion Burdujoc, DimitrieGavrilean, Costin Neamþu,Pavel Codiþã, Mihai Mãnescu,Salomeea Velea, IuliaDoarbeº, Suzana IleanaMicodin, Mihai Drãgulescu,Dan Alexandru Ionescu,Eugen Crãciun, NapoleonZamfir, Gheorghe Turcu, DanCovãtaru, Alex. Marchiº, PetruPinca, Anton Raþiu, DumitruGîrea º.a. Un profesor anumãrat „peste 300 lucrãri“care-l evocã pe Bacovia ºipoezia sa (v. Mihai Semenov,„George Bacovia în arte plas-tice“, în „Scriitori bãcãuani laaniversarea zilei de naºtere“,p. 13-15, supliment editat deViaþa bãcãuanã, septembrie1999) ºi se pare cã n-a pus lasocotealã ex-libris-urile, gen încare s-au remarcat OvidiuPetca ºi Filimon Hãmuraru.

„Peste 300 lucrãri“ înseam-nã peste o sutã de autori.Numãrul are o anume rele-vanþã în problema receptãrii,dacã admitem cã, pictînd sausculptînd pe Bacovia, ei s-ausimþit obligaþi sã-i cunoascãopera. Scriitor el însuºi, unul afost categoric în acest sens (v.Ion Vlasiu, „Poate cã «aînþelege» este chiar scopulvieþii“, interviu de NicolaeBãciuþ, în Vatra, 18, nr. 5, mai1988, p. 8). Desigur, nu toþi ceipeste o sutã au fãcut-o înadîncime, cu seriozitateasculptorului ardelean, care areºi un Eminescu, un Creangã,un Coºbuc. O bunã parte ºi-aupregãtit lucrãrile în grabã, pen-tru a participa la expoziþiilerepublicane, la festivalurileBacovia sau, mai recent, la„Saloanele Moldovei“. Totuºi,în ciuda caracterului omagial ºiocazional, prezenþa lor pesimezele galeriilor – o datã saude mai multe ori – a lãrgit cer-cul curioºilor faþã de persoanaºi opera sa. Valoroase în sine(ca obiecte plastice), au cali-tatea de „valoare adãugatã“.„Semnele“ lor clarificã sen-surile poemelor ºi le amplificãefectul.

Care din ele au produs celmai puternic impact?

Dintre cele vechi, portretulpictat de mirceºteanul TacheSoroceanu, în care sanctitateaatitudinii poetului obligã la oprivire respectuasã ºi seimpune ca memorabilã. Figurasa pare desprinsã din icoane,iar gestul de a þine cartea lapiept seamãnã cu gestul de aþine pensula din autoportretul„Un zugrav“ de Luchian (cf.Vasile Drãguþ, „G. Bacoviavãzut de artiºti“, înManuscriptum, 12, nr. 3, 1981,

Bacovia – Dosarul receptãrii

În plasticã ºi în muzicã

eveniment

septembrie 2016 13

p. 175; articolul a fost reluat învolumul Medalioane decernealã, Ed. Meridiane, 1988,p. 206-201). Dintre cele noi:statuia lui Constantin IonPopovici (de 3,5 metri, aºezatãpe un soclu-platformã detravertin înalt de cca 40 decentimetri, într-un colþ, încît sãdea impresia cã se aflã înmers) ºi ilustraþiile lui PetreVulcãnescu la ediþia omagialãde Poezii (Ed. CarteaRomâneascã, 1971).

Statuia, „ºocant de origi-nalã“, a contrariat chiar dinmomentul dezvelirii. Contro-versele în jurul acesteia (e saunu e Bacovia?, cum trebuie elreprezentat?) s-au transformat,la nivelul publicului local, într-un rãzboi tradiþionalism versusmodernism, cu detractori ºiadmiratori înfierbîntaþi 4). Final-mente, statuia – reprodusãpentru frumuseþea ei în diversepublicaþii – ºi comparatã cucapodopere ale luiMichelangelo, Giacometti,Gheorghe Anghel etc. – adevenit un fel de emblemã aoraºului. O altã lucrare a luiPopovici, „Lacustrã“, a cãreiprimã formã era gata în 1968,realizatã la o scarã monumen-talã, a fost aleasã „a fi ampla-satã într-un parc de sculpturãselecþionatã din toatã lumea“(v. Constantin Popovici, „Idealar fi ca omul ºi opera sã seidentifice“, interviu de SandaGhinea, în Tomis, 23, nr. 8,august 1988, p. 11).

„O suitã de coºmarurilucide“, cele douãzeci de ilus-traþii ale lui Petre Vulcãnescureuºesc – cum remarca unpoet – „o evocare elevatã aspiritualitãþii ºi mai cu seamã a«materialitãþii» poeziei baco-viene“ (v. Tudor George, „Unilustrator al lui Bacovia“, înRomânia literarã, 5, nr. 6, 3februarie 1972, p. 23). Totul înele e intens, implacabil, suges-tiv, dramatic. Poetul e vãzut ca

un Atlas solidar pînã la sacrifi-ciu cu suferinþele semenilor.Sub acþiunea timpului regnurilefuzioneazã. Ceea ce-i viu ºiceea ce-i mort se împere-cheazã: cranii ºi corpuri fasci-nante. Figurile – nu doar celecu „hîde ºi fixe priviri“ din„Panoramã“ – au înfãþiºãri exo-tice, stranii. Devastãrile dinnaturã sînt extreme. Pesteoameni ºi lucruri stãruie în per-manenþã un linþoliu. Vegetaþiacreºte pe braþe, pe trunchiuri,iar aripa enormã, cu dinþi defierãstrãu a morþii sufocã„decorul“. O înlãnþuire de ºerpi,neliniºtea devine blazon. Unsfeºnic cu douã braþe seînvîrte, antrenînd ºiruri de per-soane, ca o roatã a destinului.Orice fiinþã ºi orice obiectsecretã lacrimi. Pieziºe, picã-turile de ploaie au lungiminefireºti ºi strãluciri metalice.Aceste imagini cu valoare desimbol sau alegorice sîntlucrate în modul cel mai fin, înfiligran, din puncte ºi haºuri.Mai aproape de ziua de azi, uncritic de artã concluziona:„Comentariile vizuale realizatede [Petre Vulcãnescu] sunt, cusiguranþã, printre cele maipãtrunzãtoare lecturi ale unuitext poetic din cîte cunoaºtearta modernã româneascã“ (v.Dan Grigorescu, „Un cuvîntdespre Bacovia ºi despre ilus-tratorul sãu“, Prefaþã la G.Bacovia, Poezii, Ed. Dalsi,2001, p. 9).

Pentru un pictor sau unsculptor, un scriitor devine„subiect“ abia dupã ce cota luivaloricã a crescut. De aci rari-tatea cazurilor cînd unul dintreaceºtia e tînãr. Bacovia a fostdesenat la 32 de ani (adicã latrecerea dincolo de ceea ce seconsidera atunci „mijloculvieþii“), la 42, la 43 º.a.m.d. Edrept, la primul desen n-aveaîncã publicat un volum, dar prinfaptul cã se scrisese despre el,însemna ceva, era „vizibil“.

Portretele, compoziþiile, ilus-traþiile, busturile, statuia cons-finþesc importanþa „modelului“.Cronologic, reprezentãrileplastice ale lui Bacovia merg înparalel cu etapele receptãriioperei ºi le susþin: pînã laPlumb (1916), cum am spus,nu-s decît douã; se înmulþescîn perioada interbelicã, lipsescdin 1948 pînã în penultimul ande viaþã; sînt reluate la mijloculdeceniului al ºaptelea; iar dupãcentenar numãrul lorfluctueazã. Un timp (cît s-abãtut monedã pe simbolismulpoetului) a fost înfãþiºat înmanierã impresionistã, în alttimp (anii ’70) în manierãexpresionistã. Uneori faþa sa aapãrut ca ieºitã din neguri,alteori – seninã; uneori are pro-filul înclinat, meditativ, alteoridrept, hotãrît; uneori þinebraþele la piept a resemnare,alteori stã cu pumnii strînºi,gata sã loveascã; uneori parevictimã, martir, alteori luptãtor,om revoltat, anarhist. Privi-legierea uneia sau alteia dintreimagini a fost legatã de ideileestetice dominante în momen-tul realizãrii, cîteodatã ºi decele politice. De exemplu, laSalon, portretul executat deTache Soroceanu a purtat titlulde „Un poet al toamnei“, carecorespunde cu cea maifrecventã definiþie datã atuncide criticã lui Bacovia. Iarportretul desenat de FloricaCordescu pentru Stanþeburgheze, în care poetul pri-veºte departe, în sus, liniºtit,spre un orizont limpede, sug-ereazã ideea schimbãriicondiþiei acestuia, care nu maie lãsat în voia sorþii de regimulinstaurat dupã rãzboi, ci rãs-plãtit în mod generos. În con-trast cu vîrsta ºi starea realã,dar în acord cu cerinþelemomentului de a avea „scriitoriangajaþi“ l-a „liniat“ (linii subþiri,

dese), în 1956, Cik Damadian:drept, faþã brãzdatã, ferm,scrutãtor. În fine, de conivenþãcu organizatorii, a cãrorintenþie era sã demonstreze cãBacovia e „contemporan“,Constantin Doroftei, autorulafiºului pentru prima ediþie afestivalului dedicat poetului, îlînfãþiºeazã pe acesta ca mar-cat de o adîncã tristeþe, dartenace în aºteptãri, rezistent lavînturile potrivnice ale istoriei ºila ploile mediului în care a trãit.

Bacovia s-a fotografiat sau afost fotografiat de puþine ori.Publicate ºi rãspublicate,fotografiile sale impresioneazãînsã de fiecare datã. Dupã cele-ai privit, uiþi greu figurainsolitã a poetului, frunteaînaltã, orbitele adînci, scobi-turile obrajilor, aerul uneoriuimit, alteori îngrijorat al feþeisale. „Revelaþiile“ acesteia (casã reiau o vorbã din titlul cãrþiilui Jean des Vignes Rouges:Les révélations du visage,1937) evocã gravele erodãriale fiinþei poetului: fizice ºi int-electuale. Deosebit de expre-sive sînt fotografiile ce ilus-treazã reportajul lui CiceroneTheodorescu „Acasã la...Bacovia“ (v. Flacãra, 5, nr. 21,1956): bãtrîn, neras de-o sãp-tãmînã, stînd îngrãmãdit pecanapea, alãturi de fiu ºi soþie;cu capul dat pe spate ºi cuprivirea în tavan, încercînd,dupã un fum de þigarã, sã-ºiaminteascã „lucruri din trecut“;cu vioara în mîini, þinînd-o,umilit de slãbiciune, ca pe orelicvã de mare preþ sau ca peun fetiº. Sînt suficiente pentrua incita la cunoaºterea „per-sonajului“ din ele. Sã maiadaug cã au constituit una dinsursele documentare pentrupictori?

„Existã în poezia lui Bacovia– preciza, într-o confesiune, com-pozitoarea Felicia Donceanu,care, ca elevã, a fost distribuitãîn spectacolul omagial dedicatpoetului la Bacãu, în 1947 – unstimul cãtre muzicã, prin însãºistructura versurilor, prin ritmullor interior, prin sonoritateacuvintelor, de o rar întîlnitãculoare vocalã“ (Apud: CristinaSîrbu, „Felicia Donceanu –Creaþia vocal-cameralã. Schiþãmonograficã“, în Muzica, nr. 1,1992, p. 72). Desigur, ele-mentele acestea au fost simþitede toþi muzicienii care s-auapropiat de lirica bacovianã 5).

Cine a fãcut-o întîi? Unmoldovean, Mihail Jora, nãscutla Roman, în 1891, care erafamiliarizat cu mediul provin-cial ºi avea „afinitãþi tempera-mentale profunde“ cu poetul(cf. George Sbârcea, MihailJora. Biografia unui compozitorromân în secolul XX, Ed.Muzicalã, 1969, p. 141). Chiarºi stilistic a existat o corespon-denþã cu acesta: „Întîlnim întextul muzical, într-o conver-genþã organicã, aceeaºi ex-tremã economic ºi concentrarede mijloace, ca ºi în textulpoetic“ (Ib., p. 142). În toamnaanului 1935, el a înfiinþatAsociaþia pentru „MuzicaNouã“. În programul primuluidin cele ºase concerte stabiliteiniþial, desfãºurat la SalaDalles, s-au cîntat: Serenadaitalianã de Hugo Wolf 6),Sonatina pentru pian ºi vioarãde Paul Constantinescu, 4Cîntece de Mihail Jora pe ver-suri de Bacovia, Cvartetul Op.24 de A. Molosov (v. OctavianLazãr Cosma, „Mihail Jora –mentorul Asociaþiei «MuzicaNou㻓, în Muzica, nr. 1, 1992,p. 24). Cele 4 Cîntece au fost:„Moinã“ (cu indicaþia Allegrettopiangendo), „Pastel“ (Buciumãtoamna) (Andante con espres-sione), „Furtunã“ (Allegro agi-tato), „Prozã“ (Plouã) (Trist ºimonoton) 7). Scris chiar în acelan (odatã cu ªase cîntece peversuri de Adrian Maniu), ciclul(op. 15) cuprindea ºi liedul„Note de primãvarã“ (în ton lu-minos de Allegretto grazioso),lãsat deoparte, pentru a pãstraunitatea celorlalte. Cele 4Cîntece au fost interpretate detenorul Constantin Stroescu,care „a pus sinceritate ºiculoare“, acompaniat la piande compozitor. Critica le-acomentat favorabil, dar s-aarãtat excedatã de atmosferaapãsãtoare pe care au dega-jat-o. Dupã cîteva zile, unuldintre cronicarii muzicali scria:„Foarte interesante au fost cîn-tecele d-lui Jora pe cuvintele d-lui Bacovia, unde echivalentulmuzical al ambianþei textuluiera prea bine gãsit. Dar de ce,Doamne, atîta tristeþe, atîtamizerie!“ (v. C. Nottara,„Muzica nouã“, în Dimineaþa,nr. 10382, 19 noiembrie 1935,p. 5). Nu am gãsit nici o infor-maþie cã Bacovia ar fi participatla concert. De altminteri, ammotive sã mã îndoiesc cã ºi-aascultat vreodatã poeziile puse

• continuare în pag. 14

eveniment

septembrie 201614

pe muzicã. Ar fi spus barem uncuvînt în periplul sãu casnic,notat de fiu în „Divagãri utile“.Cîntecele lui Mihail Jora au fosteditate abia în 1957 (v. 16Cîntece pentru voce ºi pian peversuri de Octavian Goga,Adrian Maniu, GeorgeBacovia). Tot atunci, revistaMuzica a publicat un suplimentcu Cîntece pe versuri de G.Bacovia. La a 70 aniversare anaºterii poetului (sic!), la careau colaborat Paul Jelescu(„Poveste“, „Baladã“), ZenoVancea („Alean“, „Moinã“), Gh.Dumitrescu („Pulvis“, „Rar“),Felicia Donceanu („Prozã“),Bogdan Moroianu („Amurg deiarnã“).

Editorial, dupã momentul1957, a urmat un gol de 8-10ani. În acest interval, ba ºiînainte, unii au compus totuºimuzicã pe versuri de Bacovia.De pildã, Doru Popovici, înperioada studiilor laConservatorul „CiprianPorumbescu“ (1950-1955),fapt confirmat de ªtefanNiculescu în prefaþa la Concertpentru orchestrã (Ed. Muzicalã,1964). Acest lucru n-a fost binevãzut, dovadã cã vrînd sã intreîn Uniunea Compozitorilor, afost respins. „Un tînãr carecompune muzicã pe versuri deArghezi, Goga, Bacovia, Blaganu poate fi admis ca membru –nici mãcar stagiar! – într-oUniune democratã!“, au scris înreferatul lor Matei Socor, HildaJerea 8) ºi Alfred Mendelsohn,arãta el recent (v. Comentariulla volumul „Era sufletul meu –Memorii“, dedicat lui DumitruD. Botez, în România Mare,24, nr. 1192, 7 iunie 2013, p.4). Doru Popovici e autorulunei Suite Bacovia pentru bari-ton ºi pian, pe versurile poezi-ilor „Toamnã“, „Nervi de toam-nã“, „Moinã“, „Epitaf“.

Similar e ºi exemplul luiAnatol Vieru, care a scrisMuzicã pentru Bacovia ºi Labiºîntre 1958 ºi 1963, darlucrarea, cu douã din cele treicicluri acordate poetului sim-bolist („Nocturne“ ºi, respectiv,„Rezonanþe Bacovia“), a avut –spune autorul într-o mãrturisire– o soartã „cam anevoioasã“:în 1964 i s-au fãcut „o seamãde obiecþiuni, unele de ordinideologic, altele de naturã artis-ticã (astfel compozitorul a fostcriticat pentru lipsã de generoz-itate faþã de poeþii puºi pe mu-zicã, cu alte cuvinte, pentruimpunerea unui ton propriu,«exterior» acelor poeþi)“ (v.„Muzicã pentru Bacovia ºiLabiº“, în Ramuri, nr. 4, aprilie1982, p. 13; articol reluat înCuvinte despre sunete, p. 96).

Muzicã pentru Bacovia ºi Labiºs-a tipãrit în 1967, an în care aavut loc, la Bucureºti, ºi primaaudiþie a „Rezonanþelorbacoviene“; a doua, în septem-brie 1971, la Bacãu, partea deflaut solo fiind interpretatã deVirgil Frîncu.

Dacã numãrul artiºtilor plas-tici care s-au ocupat deBacovia este de „peste 300“,cel al muzicienilor (compozitoride lieduri, madrigale ºi coruri acappella) abia trece de 30.Majoritatea dintre ei cu douãsau trei lucrãri. Sînt ºi cîþiva cupatru sau cinci (Mihail Jora,Gh. Dumitrescu, Zeno Vancea,George Sbârcea, DoruPopovici). Cel mai mult însã aucompus pentru Bacovia AnatolVieru ºi Felicia Donceanu, cîtedouã cicluri fiecare. Ciclurileacesteia din urmã –„Odinioarã“ (distins laConcursul Internaþional deCompoziþie din Mannheim,1961) ºi „Tablouri bacoviene“ –cuprind: primul ºapte lieduripentru voce ºi pian 9), al doileaun triptic pentru cor a cappella.În total, poeziile puse pe muzi-cã sînt cca 50, alese, în bunãparte, din primele douã volu-me: Plumb ºi Scîntei galbene.Seria cea mai lungã e datã depoeziile cu titlul „Pastel“,asupra cãrora s-au oprit optcompozitori: Mihail Jora, HildaJerea, Zeno Vancea, D. Pop,Vasile Herman, Max Eisikovits,George Sbârcea, VasileSpãtãrelu.

Nu existã o evidenþã a exe-cutãrii lucrãrilor muzicale peversuri de Bacovia, de aceeanu pot preciza decît în puþinecazuri care dintre ele au avut

prima audiþie înainte detipãrire, care dupã ºi caredeloc. Situaþia liedurilorbacoviene e comunã cu aliedurilor româneºti în general:sînt programate rar ºi, de obi-cei, la ocazii festive (aniversãri,comemorãri). Cîndva am spe-rat ca la Bacãu sã se orga-nizeze o manifestare culturalãde cîteva zile cu liedurilebacoviene; ale tuturor! Le-am fiputut compara ºi, apoi, spuneîn cunoºtinþã de cauzã care auprodus cele mai puterniceimpresii. Pînã acum, speranþanu s-a realizat. Au fost prefe-rate, mereu, asocierile dintreun ciclu ºi compoziþii deChopin, Ceaikovski, RichardStrauss, Geoge Enescu, AlfredAlessandrescu º.a.

Liedurile pe versurile luiBacovia exprimã o varietate destãri, îndeosebi melancolia ºinostalgia, dezolarea ºi exas-perarea. În concertele decamerã, gravitatea lor e ampli-ficatã, cel mai adesea, de artainterpreþilor, în ºirul cãrora s-aunumãrat Emilia Petrescu,Camelia Popa, DanIordãchescu, Emil Gavriº, Gh.Roºu, pianiºtii CorneliuGheorghiu ºi Marta Joja.

Liedul e prin definiþie subtil,centrat pe text, în care cautãprofunzimile, nu strãlucireasuprafeþelor, de unde ºi necesi-tatea de a fi ascultat în cadreadecvate. E o muzicã pentrucercuri restrînse, instruite ºiatente. Cu toate astea, unvehicul al poeziei foarte util.Bacovia a fost „selectat“ însã ºide folkiºti, care s-au oprit lapoemele cu un puternic fondnostalgic. Serviciul pe care ei

l-au fãcut pentru rãspîndireanumelui sãu este considerabil.Cîntate în sãli mari, imprimatepe discuri ºi casete, difuzate laRadio, „Decembre“ 10) ºi „Rar“,compuse ºi interpretate deNicu Alifantis ºi „Ecou deromanþã“, compus ºi interpretatde Doru Stãnculescu, l-auimpus pe Bacovia chiar ºi unuipublic pentru care lecturile depoezie modernã ºi ascultãrilede lieduri sînt evenimente cutotul rare. Alþi poeþi importanþi –Arghezi, Blaga, Barbu – n-auavut un asemenea noroc.

Scriitor care pãrea, laînceput, lipsit de ºansa popu-laritãþii, autorul Plumbului a

depãºit toate pronosticurilereferitoare la perspectivelesale. Un rol semnificativ înschimbarea acestora l-au avutartiºtii plastici ºi compozitorii,care cu mijloacele specifice(culoare, metal, piatrã, sunet)au contribuit la receptareaoperei sale, completînd ºi pre-lungind acþiunile criticii.Vederea unui tablou sauascultarea unui lied nu sereflectã imediat în tiraje, însãîntreþine memoria celui ce le-ainspirat.

Constantin CÃLIN

• urmare din pag. 13

1) Informaþiile despre aptitudinile muzi-cale ale sculptorului au fost comunicatede dl Viorel Cosma, în emisiunea „Talentºi efort“ (Trinitas Tv) din 5 ianuarie 2015.

2) Gândirea, mai mult decît Vieaþanouã înainte de rãzboi, îºi înnobilapaginile cu lucrãri de artã plasticã.Numãrul în care e inclus desenul lui Maxy(un Bacovia cu pumnul strîns, figurã desocialist) cuprinde reproduceri din ClaudeMonet, Bourdelle, Max Liebermann,Laermans, Luchian („La împãrþireaporumbului“, plasatã deasupra celor 15poezii din volumul Plumb), Grigorescu,Sisley, Joseph Bernard, Rodin, Dalou,Daumier, Carriere.

3) Cu douã excepþii: Tache Soroceanuºi Coman Ardeleanu. Portretul pictatprimul, cel mai sugetiv dintre portretele luiBacovia, a fost expus ºi premiat la SalonulOficial din 1926, apoi reprodus pe copertarevistei Gândirea (nr. 4-5, mai-iun 1926).Un desen în cãrbune, portretul fãcut deComan în 1941 va apãrea în Vremearãzboiului (nr. 701, 6 iun 1943), împreunãcu interviul lui Vasile Netea.

4) Scriitori, critici literari ºi de artã,esteticieni, publiciºti s-au mobilizat s-oexplice ºi s-o apere, astfel cã a fost cea

mai comentatã operã plasticã din anii ’70.Pentru a le schimba contestatarilor opiniaºi a-i convinge pe cei din administraþialocalã care înclinau sã le dea dreptate, aufost necesare mai multe dezbateri înAteneu ºi articole în presa centralã.Povestea pe larg a achiziþionãrii ºiamplasãrii statuii poate fi cititã în romanullui Victor Enãºoae (atunci secretarjudeþean cu propaganda) Obsesia apei(Ed. Plumb, 1999).

5) Unul din cei care le-a formulat, deasemenea frumos, într-un text cu accentepatetice, a fost Anatol Vieru: „ªi azi, cînddeschid un volum de Bacovia [...] versulcîntã. Înainte de a observa ce spun cuvin-tele am ºi fost furat de ele. Fundamentalãeste starea; apoi starea gãseºte cuvintele;cuvintele par a se supune mai puþin unuiînþeles al lor anterior, cît poruncii de agenera sunete minunate, îmbinãri devocale ºi consoane în silabe magicedesfãºurate în ritmuri exclusiv muzicale“(v. „Însemnãri autobiografice cu Bacovia“,în Cuvinte despre sunete, Ed. CarteaRomâneascã, 1994. Datate: 1971).

6) Compozitor austriac (1860-1903),creatorul unor cicluri de lieduri pe versuride poeþi germani (Joseph von

Eichendorff, Eduard Mörike, Goethe,Emanuel Geibel) ºi italieni (MichelangeloBuonarotti). Un model pentru compozitoriinoºtri din acest gen, alãturi de francezulDuparc, care a compus pe versurile luiBaudelaire.

7) Exemplu de „corectitudine politicã“(avant la lettre), versurile 4 ºi 16 au fostmodificate: astfel cã, în loc de „Pe-un tîrgjidovit“ se cîntã „Pe-un tîrg necãjit“, carenu figureazã în nici una din variante.

8) Hilda Jerea, autoarea a „Trei cîntecepe versuri de Bacovia“: „Pastel“,„Fanfarã“, „Note de primãvarã“) (v.Lieduri, Ed. Muzicalã, 1967)!

9) Cîntate ultima datã, – chiar înprezenþa autoarei, la Bacãu, în FestivalulInternaþional „Zilele MuziciiContemporane“. Interprete: mezzoso-prana Antonela Bârnat ºi pianista OzanaKalmuski Zarea (v. Romulus Dan Busnea,„Maestra Felicia Donceanu a revenit înoraºul natal, pentru a-l omagia peBacovia“, în Ziarul de Bacãu, nr. 458, 7octombrie 2011, p. 6).

10) Piesã înregistratã, întîi, pe disculCîntec de noapte, 1971, reluatã în 1992 ºiîn 2007 (v. Cenaclul Flacãra, vol. 6,Oamenii zãpezii)

Bacovia – Dosarul receptãrii

În plasticã ºi în muzicã

restituiri

septembrie 2016 15

Însemnãrile ºi precizãrileAgathei Grigorescu-Bacovia,concepute ºi elaborate la soli-citarea conducerii SocietãþiiScriitorilor Români, se încheieaici, cu aceste pagini amareprivind destinul unui poet aºade însemnat.

Biografa, care i-a fost soþieºi colegã întru ale scrisului,intuieºte cu exactitate itinerarulspiritual ºi fizic al poetului atâtde marginalizat de confraþi ºi,evident, de factorii administra-tivi.

Publicat ºi premiat deFundaþia Regalã pentruLiteraturã ºi Artã „Regele CarolII“, George Bacovia nu poatesã ocupe o funcþie onorabilã înoraºul sãu natal, Bacãu ºi, sur-prinzãtor, nici în Bucureºtiunde era cunoscut ºi apreciatde o sumã importantã de int-electuali ºi oameni politici.

Agatha Grigorescu-Bacoviaevocã, cu naturaleþe, întâlnirileºi discuþiile pe care poetul le-aavut cu Liviu Rebreanu, IonMinulescu, Emanoil Bucuþa,Adrian Maniu ºi, desigur, cualþii, care, în final, nu au dus lanici o soluþie acceptabilã.

Intenþia ºi, evident, dorinþapoetului de a restitui într-o pla-chetã Cântec târziu ºi celelaltepoeme în prozã întâmpinãobstacole chiar acolo unde nuse aºtepta.

În aceastã perioadã, extremde dificilã, pentru poet ºi familiasa, a simþit permanent sprijinulºi îndemnul confratelui sãu,Adrian Maniu, care s-a implicatîn cunoaºterea ºi recunoaº-terea operei bacoviene princele mai diverse modalitãþi.

Biografia lui GeorgeBacovia, aºa cum a conceput-oºi narat-o poeta AgathaGrigorescu-Bacovia, se consti-tuie, fãrã nici o exagerare, înunul dintre cele mai dramaticeprofile existenþiale.

*Marea nu a vãzut-o pânã în

1936, adicã la 54 de ani, deºi ascris acea frumoasã poezie –Din flaute de stânci de mare.Iar Valea Prahovei, Buºteni,Sinaia nu le-a vãzut pânã în1936, ca oaspete al S[ocietãþii]S[criitorilor] R[omâni] laBuºteni, la Casa de odihnã ascriitorilor, unde a stat o lunãcu soþia ºi copilul.

Adolescenþa, chinuitã destudiile ce-l surmenau..., grijilede licean îl oboseau. Îl bucuraorele de meditaþie ºi reverie dinlunca Bistriþei, promovareaclaselor, spre a face plãcereamamei.

Nu cerea mai nimic vieþii, iarea îi refuza orice veleitãþi.Iubirea, avântul din tinereþe nule-a prea cunoscut, deºi firepasionatã ºi vibrantã de senti-mentalism.

Anii de studenþie grei, cubanii mereu la limitã, cu gazdemeschine.

Slujbele în care a fost pus l-aucontrariat, l-au jignit prin superi-orii inculþi ºi care nu-l înþelegeau.El licenþiat; ei cu câteva clase deliceu, patru cel mult la directorii ºisubdirectorii lui.

De aceea nu se putea împã-ca ºi-l vedem plecând ºi reve-nind în posturile ce-l ofensau.

Era mereu conºtient de per-sonalitatea lui. Inadaptabil,tãcut, grav, singuratic nu puteafi simpatizat, necum protejat desuperiori.

Poezia sa s-a impus, darnumai printre elita literaturii,fiind prea evoluatã pentru pu-blic. ªi toatã gloria, premii, de-coraþii (e de douã ori decoratcu Meritul cultural pentrupoezie), admiraþie, toate câtear fi putut bucura pe poet, pen-tru om nu a fost decât prilejulde a fi mereu exclus din locurilece s-ar fi cuvenit ºi el sã ocupe.

Cu câtã durere îmi spunea lanervi dupã cãsãtorie: „Numai tule chinuieºti toate. Ce exclu-dere pentru mine! La ce mi-afolosit licenþa, talentul? Poateaº fi fost mai fericit la du-gheana tatei.“

Trecuserã câteva luni dupãnuntã. Poetul plecã singur sãvadã ce era cu slujba ce i se totfãgãduia la Ministerul Artelor.Trecu pe la S[ocietatea] S[cri-itorilor] R[omâni]. Era preºe-dinte Liviu Rebreanu, care-lprimi cu mare simpatie ºientuziasm.

Se însãrcinã sã-i caute, per-sonal, ceva la Min[isterul]Muncii sau la Arte. D[omnu]lMinulescu era director generalla M[inisterul] Artelor.

D[omnu]l Rebreanu îl rugãpe poet sã treacã peste vreozece zile pentru rãspuns, cã vavorbi cu d[omnu]l Bucuþa saucu d[omnu]l Minulescu sã vadãce poate obþine. În cazul celmai rãu o diurnã cât de mo-destã.

În tot acest timp Bacovia eraînfrigurat, nervos. În ziuahotãrâtã de d[omnu]l Rebreanuse duse dupã rãspuns.

Revoltat preºedintele îispusese: –“Auzi, trebuie sã tesupui unui examen p[entru]funcþionari publici! (Poetul maitrecuse unul în acest scop ºi laBacãu).

Dar asta nu ar fi fost nimic,dupã aceea nu-þi pot da decâtun post de copist cl[asa] a III-a.Asta nu se poate, nu primesceu. E o ruºine.

Cu titlurile d[umi]tale, cu ta-lentul ºi cu 12 ani serviþi statu-lui pânã la rangul de ºef debirou cl[asa] I“.

Nu ºtiu ce va mai fi fost.Aºteptasem cu înfrigurareîntoarcerea lui Bacovia. Pentruprima oarã, de trei luni, nu venidecât dupã nouã seara.

Era palid, extrem de palid,tremura, privirea rãtãcitã, dis-trus.

– Ce s-a întâmplat, întrebeu. ªi spre groaza mea poetulrãspunse nãucit, strãin cumintea ºi absent.

– Ce? Am venit cu zecenumiri. Râse straniu. Am pri-ceput. M-am speriat cumplit ºimica noastrã odaie de lamansarda din ªos[eaua]Cotrocenilor, nr. 15 deveniselugubrã în noaptea aceea.

Bacovia avu un ºoc nervos:delir, insomnie, agitaþiecumplitã. Nu se mai hrãnea.Toatã noaptea l-am vegheat.Eu plângând, el rãzând ciudat.

Dupã câteva zile îl internamla Clinica d[octo]rului Marinescu,unde stãtu 40 de zile.

Aflai de la d[omnu]l Rebreanucauza ºocului nervos ºi cele ceam spus mai sus desprenumirea lui.

Jignirea postului ce i se ofe-rea la 47 de ani, dupã o viaþãde glorie ºi de lovituri ca aces-tea îl doborâse. Mã hotãrâsem

sã nu-l mai las sã se expunã laasemenea lovituri, dar ºoma-jurile continuie îl consumau, îldevorau sufleteºte ºi maicumplit.

Ministerul Artelor cumpãraseportretul poetului pictat deTache Soroceanu, ministerulartelor îi premiase opera, mi-nisterul artelor îi acordase30.000 p[entru] tipãrituri, darministerul artelor îi refuza odiurnã cât de modestã, fie chiaro sinecurã, celui mai de seamãpoet, ºi subvenþiona cusinecuri bugetivori careprimeau 5000–20.000 lei pelunã fãrã sã treacã pe la minis-ter cu sãptãmânile.

ªi era pe atunci, ca ºi azi,confratele Minulescu, directorgeneral, cu studii inferioare, cutalent minor, care mi-a fãcutafrontul sã nu creadã cãBacovia este licenþiat în Drept;a cerut actele, i le-am prezen-tat, a fãgãduit sã intervinã, casã spunã la urmã cã nu ar fidecât un loc de copiat cl[asa] aIII-a, ºi pentru acela sã can-dideze la examen, dacã vrea.

Ministerul Instrucþiunii pecare l-a onorat cu muncaumilã, modestã, dar extrem deconºtiincioasã, nu-l poate uti-liza, ba ia ºi dreptul soþiei la ocatedrã în Bucureºti.

Pentru familia Bacovia,hotãrât, nu e loc în Capitalatuturor parveniþilor.

Din cauza acestor continuielovituri sãnãtatea poetului afost mereu minatã, culminândîn exodul familiei de la Bacãu.

Epoca de familist de aci aavut calvarul ei. Trebuia sã seîmplineascã scriptura: „Între aitãi ai fost, o, Doamne, ºi ai tãinu te-au cunoscut!“

Apoi, în afara durerilornecontenite pentru o existenþãcât de modestã ce i s-a dispu-tat atât de parcimonios, desoartã, de oameni ºi de împre-jurãri, au fost decepþiile literare.

Alãturi de succese au apãrutºi interpretãri jignitoare laadresa operelor sale. S-aadãugat eterna luptã pentru oeditare în condiþiuni mai buneºi mai rentabile, infructuoasãde cele mai multe ori.

În ultimul timp, poetul aveap[entru] tipar romanul Cântectârziu. Îl propune Fund[aþiilor]spre editare. Referatul d[om-nu]lui Maniu e aprobat.Romanul se va edita. Peste osãptãmânã, un alt domn ilustrunecunoscut, consilier alFund[aþiilor] opineazã cã nuintereseazã p[entru] editurã ºica atare sã fie respins, ceea cese ºi executã cu promptitudine,spre decepþia poetului, care înorice caz, dupã ce fusese edi-tat cu atâta succes pentruFund[aþie] ºi premiat chiar prinpropunerea acestei instituþiei,nu-ºi explica, cum nu-ºi explicãnici azi, de ce devenise nein-teresant, ºi de ce raportuld[omnu]lui Maniu a fost revo-cat. (Poate numai fiindcãmedalia trebuia sã-ºi întoarcãreversul?)

În asemenea conjuncturi,ultimul sãu volum apare înBiblioteca pentru toþi sub titluComedii în fond.

Titlu de butadã ºi satirã,pentru cã a trebuit, într-unmoment critic sã o vândã odatãpentru totdeauna pentru 4000lei, dupã ce a pregãtit-o câþivaani.

Romanul refuzat de Ed[itura]Ciornei pe motiv cã nu are„scene destul de efect“, în sen-sul senzualismului, ºi revocatde Fund[aþii], aºteaptã în sertaramputat, mutilat, pânã ce se vagãsi un editor pe care sã-lintereseze Bacovia.

Plannurri

Un singur plan, sã poatã fieditatã într-o ediþie completã ºidefinitivã opera poeticã, adicãcele patru vol[ume] într-o formãcât mai occidentalã1 ºi editarearomanului Cântec târziu lao-laltã cu Bucãþi de noapte,poemele în prozã.

Cine va mai înscrie o paginãde aur în biografia poetului înacest sens? ªi cine-i va puteasatisface dorinþa unui post demuncã dupã cum meritã?

____________

Note

• Originalul acestei biografii,necunoscute, se aflã în bibli-oteca profesorului NicolaeScurtu din Bucureºti.

1. G. Bacovia – Opere.Bucureºti, Fundaþia Regalãpentru Literaturã ºi Artã, 1944,259 pagini. (Scriitori românicontemporani. Ediþii definitive).

Nicolae SCURTU

O biografie necunoscutãa lui George Bacovia [VIII]

ateneu

septembrie 201616

Gândindu-se la cei ºapte anide acasã, Ileana Mãlãncioiueste de pãrere cã aceºtia staunu doar la fundamentul edu-caþiei propriu-zise, ci ºi la alcelui estetic. Pentru felul de avedea lucrurile prin ochii decopil a contat foarte mult faptulcã viitoarea poetã a petrecutaceastã primã perioadã a vieþiiîntre oameni de la þarã înzestraþicu un profund sentiment reli-gios, pentru care lumea cealaltãexistã cu adevãrat, necrezândcã mor, ci doar cã trec dincolo.Astfel, deºi copila Ileana ºtia cãunele „aspecte ale mitului“ s-aupetrecut de foarte multã vreme,ea se cufunda deplin în timpulsacru: Vinerea Patimilor erachiar a rãstignirii lui Iisus, iartaina din noaptea de Înviere sepãstra intactã.

În imaginaþia proaspãtã aprimei vârste, lumea cealaltã luao formã concretã, propice stãriipoetice ºi persistentã pânã sprevârsta de astãzi, când, vrând-nevrând, exerciþiile de supravie-þuire prin poezie încep sã fieînlocuite cu cele de tãcere, pen-tru a nu se trece „dincolo“nepregãtit pentru ce va urma.„Având în vedere consubstan-þialitatea celor douã lumi,despre care vorbeam, ºi tre-cerea fireascã din una încealaltã presupusã de aceasta,cred cã este de la sine înþelescã revelaþia mea cu moarteaeste totodatã ºi revelaþia mea cuviaþa. Mai mult decât moartea,mã obsedeazã moartea psihicã,pentru cã nu pot îndura gândulde a fi morþi înainte de a fi murit.Ca ºi credinþa, scrisul mi se pareprin el însuºi un fel de moarte amorþii ºi de înviere a vieþii“(Conversaþii cu Marta Petreu, în„Apostrof“, nr 1/1997, reluat învolumul „Cronica melancoliei“,1998).

Ileana Mãlãncioiu mãrtu-riseºte cã a descoperit relativtârziu exerciþiul ºi plãcerea lec-turii diversificate, pentru cã s-anãscut într-o casã fãrã vise preamari ºi fãrã cãrþi, cu excepþiaBibliei (ce excepþie!) ºi a altorcâteva cãrþi despre VieþileSfinþilor. Aºa cã a citit din ele dela vârsta la care învãþa concomi-tent alfabetul. Din moment ceBiblia cântãrea mult prea greu(mai ales la propriu), nu putea s-o ia cu ea pe câmp, la pãscutulvacilor, aºa încât primul romanpe care s-a întâmplat sã-lciteascã deambulatoriu (cuvântcãruia îi acord aici ºi o nuanþãeclezialã) a fost „Pãdureaspânzuraþilor“. Aceasta a de-venit o carte ºtiutã aproape pedinafarã, chiar multã vremedupã aceea, ºi însoþitã pentrutoatã viaþa de reflecþiile de laîntâia lecturã. Citirea ei a coinciscu producerea unei întâmplãricare avea sã o marcheze deacum înainte pe autoarea volu-mului „Crini pentru domniºoaramireasã“: descoperise în pãdu-re, împreunã cu ceilalþi copii, pecând cãutau vitele pierdute, unom spânzurat.

Cercul s-a închis sau, altfelspus, laþul amintirilor s-a strânsangoasant, pentru cã, mult maitârziu, pe când lucra la teza dedoctorat despre vina tragicã,Ileana Mãlãncioiu avea sãciteascã atât despre spânzu-

rarea lacheului Smerdeakov,din „Fraþii Karamazov“, cât ºi anobilului Stavroghin, din„Demonii“. Ceea ce a determi-nat-o sã se gândeascã mai întâila spânzurarea lui Iuda, iar încele din urmã la strangulatulpeste care dãduse în pãdure.Nãvãlirea acutului sentiment almorþii, care þine totuºi de datulfiinþial, nu este fãrã raportare laaceastã ultimã imagine trauma-tizantã, deloc tributarã livrescã.Poeta a simþit mereu cã, maiprofund decât cu viii, a comuni-cat cu morþii, care o fac sã segândeascã nemijlocit la mareatainã: „moartea unei fiinþe dragimã poate face sã strãbat toatãlumea cealaltã pe urmele ei“(„Cât eºti încã viu, nu poþiaccepta gândul cã totul s-a ter-minat“. Interviu realizat deVictoria Milescu, în „UniversulCãrþii“, nr. 2/2000).

Decesul surorii mai mici, învârsta de aproape 33 de ani,apoi destinele curmate ale unorprieteni (Virgil Mazilescu,Marius Robescu, Daniel Turcea,Sorin Titel) i-au accentuatIleanei Mãlãncioiu acest senti-ment. De fapt, ceea ce o fas-cineazã ºi obsedeazã în acelaºitimp nu este moartea, pe care oconsiderã a fi rãul suprem, cidimpotrivã, misterul vieþii. Încunoscutul poem al debutului,„Pasãrea tãiatã“, capul retezatal galinaceii este þinut într-omânã ºi trupul care încã sezbate în cealaltã, în iluzia refa-cerii – nutritã din partea fetiþeicare accede la iniþiere – a legã-turii dintre ele ºi a readucerii laviaþã a fiinþei supuse pieirii.Aceeaºi iluzie este resimþitã depoetã ºi dupã moartea mamei:„Faptul cã n-am reuºit încã sãdepãºesc pierderea suferitãface ca atunci când ating unobiect care i-a aparþinut mameisã simt cum se scurge prinmâinile mele curentul acela viu,din trupul pãrãsit cu greu desufletul ei“ („Am reuºit sã rãmâneu însãmi“. Interviu realizat deSimona Sora, în „Dilemateca“,iunie 2007).

În timp ce scria poemele carevor constitui cuprinsul volumului„Sora mea de dincolo“, IleanaMãlãncioiu ºi-a dat seama cãpoezia este un exerciþiu desupravieþuire: „Dam mãrturiepentru mortul meu cã a fost viu.Pentru cã sora cea mai micã amea era primul om pe care l-amvãzut cum murea. [...] Atunci amînþeles cu adevãrat ce înseam-nã cuvintele «Greu se desparte,Doamne, sufletul de trup», pecare le auzisem la atâtea slujbede înmormântare. ªi tot atunciam înþeles – pe cont propriu –

fantasticul vers al lui Bacovia:«Stam singur lângã mort ºi erafrig». Fiindcã, deºi era un apriliedeosebit de cãlduros, simþeamcã mã îngheaþã frigul morþii,care pãtrunsese brusc în odaiaaceea strâmtã ºi întunecoasã“(Conversaþii cu Marta Petreu, înrev. cit.). Întunecatul april!

Configurând, cu sufletul bol-nav, volumul în cauzã, autoarealui nu a avut în intenþie sãurmãreascã în ce mãsurã tristadepoziþie despre sora care fuse-se pânã de curând vie þine saunu þine de poezie. Gândul i-afost mereu la o posibilã exor-cizare sau vindecare: „Atuncicând trudeºti asupra unui vers,uiþi de durerile care te apasã, detimpul care trece ºi de moarteacare te pândeºte de când te-ainãscut. Te comporþi ca un þãrancare asimileazã grãdina lui grã-dinii raiului ºi face tot ce e defãcut prin ea pânã la sfârºitulvieþii, convins cã lumea nu seterminã aici, ci dincolo dehotarul care nu e uºor de trecut,mai existã, în mod neîndoielnic,ceva“ („Poezia – un exerciþiu desupravieþuire“. Interviu realizatde Clara Mãrgineanu, în„Luceafãrul“, nr. 9/2008). Cu-prinsã de sentimentul voltaireanal cultivãrii grãdinii, IleanaMãlãncioiu însãºi nu a încetatsã lucreze la câmp, împreunãcu ai sãi, atunci când se reîn-torcea în spaþiul natal ºi încercabucuria de a vedea cum rãsareºi cum creºte ce a semãnat cumâinile sale. Ulterior, va sesizaacel „ceva“, precum ºi alte sem-nificaþii anteice: „Toamna, cândtrebuie sã tund tulpinile uscatede pe mormântul tatei ºi de peal surorii mele, am ºi o altfel deapropiere de pãmântul acela“(Conversaþii cu Marta Petreu, înrev. cit.).

În concepþia unui creator au-tentic precum Ileana Mãlãncioiu,poezia nu este doar un text, maimult sau mai puþin inspirat ºireuºit, ci un „modus vivendi“, oraportare a instanþei poetice lalumea din jur, o manierã de areacþiona la stimulii exteriori, laimpunerea limitelor ºi la ceea cese aflã dincolo de ele. Cu sigu-ranþã cã biograficul îºi are rolulbine determinat, dar nu în sine,ci în mãsura în care asumarealui poartã o anume experienþãgeneral-umanã semnificativã.Fiind influenþaþi de vãdita tentãautobiograficã a volumului„Sora mea de dincolo“, putem fiaproape convinºi cã scriereapoemului „Pasãrea tãiatã“ are labazã tot o experienþã personalã.Dacã da, rãmânem cam sur-prinºi când am aflat cã „E deprisos sã spun cã n-am þinut – la

propriu – într-o mânã capul, iarîn cealaltã trupul unei pãsãri tã-iate“ („Sã nu mor înainte de a fimurit“. Interviu realizat de IulianBoldea, în „Vatra“, nr. 9/2012).

Aceastã viziune a curentuluiviu, a corpului în rol de arc volta-ic între viaþã ºi moarte va revenimult mai târziu, în timpul uneiexperienþe personale rãvãºi-toare, dar va fi complinitã decredinþa religioasã a omuluimatur: „A trebuit sã þin cumâinile mele trupul cald încã almamei, ca sã fie spãlat ºi îmiluneca printre ele ca un peºtelucios care încearcã sã scapeînapoi în apa din care e scos.De atunci a trecut mai mult deun an, dar uneori simt încã înmâini curentul acela viu care sescurge încet din trupul pãrãsitcu greu de suflet ºi nu mã potgândi la nimic altceva decât larefacerea alianþei cu Dumnezeu.Pentru cã în pofida încercãrilorla care ne supune, cred cãnumai El ne mai poate salva“(„Numai El ne mai poate salva“.Interviu realizat de LauraAlbulescu, în „Cuvântul“, nr. 5/2006).

Un alt arc voltaic – acela divin– asigurã nu numai intercondi-þionarea reciprocã a bucuriei dea trãi cu neputinþa de a evitasuferinþa ºi moartea, ci ºiprezenþa poeziei: „Poezia ade-vãratã este, ca ºi credinþa, un felde moarte a morþii ºi de învierea vieþii. Dacã poezia împlineºtevisul poetului de a-ºi supravieþuio vreme, credinþa face ca morþiisã nu-i urmeze neantul, ciintrarea în veºnicie. Întrucât va-lorile lor diferã în mod sub-stanþial, poezia nu poate fi sal-vatã de Creºtinism ºi de nicioaltã religie, ci doar de poetul degeniu. Credinþa pune accentulpe latura divinã a lui Christ, iarpoezia pe cea omeneascã. Darºi una ºi cealaltã trebuie sã aibãîn vedere fiinþa vie aMântuitorului care se jertfeºtepentru pãcatele oamenilor cãl-când peste moarte cu moarteaSa“ („Poezia adevãratã este, ca

ºi credinþa, un fel de moarte amorþii ºi de înviere a vieþii“.Interviu realizat de Irina Nechit,în „Jurnal de Chiºinãu“, august2011, reluat în „Viaþaromâneascã“, nr. 11–12/2011).Prin urmare – nimic nou în spaþi-ul sublunar –, poezia, aseme-nea credinþei, presupune o starede graþie, deoarece ambeleajutã fiinþa în depãºirea îndo-ielilor existenþiale ºi în a accedela învierea spiritualã. ªi aceas-ta, indiferent dacã poetul esteconºtient sau nu de starea (degraþie) în care se aflã.

Ceea ce mai apropie poeziade credinþã este posibilul marti-raj al propovãduitorului ei: „Numã simt deloc bine în pieleamea de poet. Am sentimentul cãa mai intrat la apã ºi mi-a rãmasmicã ºi mã tem, fiindcã ºtiu cãvine o vreme când nu-þi maicreºte o altã piele dedesubtulcelei pe care vrei sã o lepezi.Martiriul acelui sfânt care-ºiduce pielea în spate, pictat înbiserica de la Densuº, este, într-un fel, ºi martiriul poetului.Vrem-nu vrem, poezia þine detinereþe. Tot chinul de dupãaceea este determinat de faptulcã nu poþi accepta sã-þi supra-vieþuieºti ºi este omeneºte sã fieaºa“ (Conversaþii cu MartaPetreu, în rev. cit.). Speranþaultimã a slujitorilor de la altarulPoeziei este nutritã de credinþacã frumuseþea poeticã ar puteasalva omenirea.

O lecturã „Ileana Mãlãncioiupar elle-meme“ ne întãreºteconvingerea cã autoarea volu-mului „Cãtre Ieronim“ aduce cuînþeleaptã gravitate un elogiuvieþii dinspre teritoriul morþii,obsesia morþii nefiind altcevadecât un revers al obsesiei vieþiiºi al sensului ei, pe care ceapreocupatã de „vina tragicã“ nuconteneºte sã-l caute. Deºi esteferm convinsã cã viaþa este va-loarea supremã, iar moarteareprezintã rãul absolut, poetanoastrã nu poate sã nu spunãcã existã circumstanþe în careeºecurile repetate, pierderearostului vieþii ºi amintita mai susmoarte psihicã (despre carescrie ºi Augustin Buzura) suntmult mai greu de acceptat decâtmoartea ca atare.

Desigur cã disperarea poateduce la apatie ºi apoi la pier-zanie ºi, de aceea, este impor-tant „Sã nu mor înainte de a fimurit“ – aºa cum sunã titlulinterviului din care am citat deja.Iar bilanþul fãcut dupã „urcareamuntelui“ este pozitiv: „Gândulcã pânã la urmã am ajuns acolounde trebuia ºi cã am reuºit sãrãmân eu însãmi, în pofida a totºi a toate, îmi dã liniºtea nece-sarã pentru a mã putea bucuraatât pentru ce m-a ajutatDumnezeu sã fac, cât ºi pentruce m-a ajutat sã nu fac“ („Amînceput sã citesc din Biblie decum am învãþat alfabetul“. Inter-viu realizat de Iulian Talianu, în„Tomisul cultural“, nr. 7, aprilie –iunie 2016). Cert este cã, în cã-lãtoria poetei Ileana Mãlãncioiuspre sine însãºi, „linia vieþii“trasatã pe conturul de la frun-tariile morþii ºi „arderea de tot“se consumã printr-o continuãraportare la întrebãrile ultime.

Vasile SPIRIDON

Portretdin inter-viu

eseu

septembrie 2016 17

Desprresceptticismm,prrinnttrre alttele

Recunosc faptul cã rândurilecare urmeazã mi-au fost provo-cate de o carte apãrutã prin2004 la Humanitas, a lui Ortegay Gasset, intitulatã „Originea ºiepilogul filozofiei ºi alte eseurifilozofice“, peste care am dat(pentru a câta oarã?) în bibli-oteca mea ºi a cãrei frunzãriream amânat-o sine die. Co-mentând, într-un loc, scepticis-mul antic ºi atitudinea filozofilorsceptici în raport cu problemacunoaºterii, Ortega y Gassetconstata soarta conceptului îngândirea comunã, cât ºi faptulcã scepticismul, înþeles greºitde-a lungul timpului, a generatun fel de amorþire, de picotealã,de abulie a omului. Citinddespre scepticism în carteacelebrului spaniol, mi-am datseama cã sunt dezamãgit deceva timp de faptul cã mulþi din-tre conaþionalii nostri ºi-au pier-dut speranþa. Ei ridicã din umeria neputinþã, deºi sunt cârcotaºi,negãsind soluþii rationale lanimic, fiind convinºi cã orice-aivrea sã faci, „n-ai cu cine“.Dezamãgitor mi s-a pãrut ºifaptul cã eu însumi am începutsã locuiesc în aceastã apatie,de refuz parcã al oricãrei iniþia-tive. E un scepticism, dupã cumvom vedea, în faza lui degra-datã, golit de sensul iniþial pecare l-au profesat cei vechi,adicã anticii. Amintesc cu acestprilej doar niºte vechi nume,care ar putea fi regãsite în„Despre vieþile ºi doctrinele filo-zofilor“, a lui Diogenes Laertios,sau în orice carte de istorie afilozofiei antice, precum Pyrron,Enesidem, Timon, Carneades,Sextus Empiricus, Agrippa…Ortega y Gasset observa încartea amintitã deja cã scepti-cismul, în zilele noastre maiales (el scria despre acesteape la sfârºitul perioadei interbe-lice), a devenit o stare de„vlãguire vitalã“, în legãturã cuun „om somnolent care seabandoneazã ºi se lasã dus deviaþã“. E drept cã filozoful spa-niol constata aceastã atitudinereferindu-se la oameni în gen-eral, iar nu la români. Tot eladãuga ideea (simptomaticã, înfond) cã acest scepticismdegradat ar fi „congenital omu-lui contemporan“. Un punct deplecare pentru aceastã atitu-dine prezentã a omului, deºipoate sã parã ciudat, ar fi toc-mai ceea ce noi admirãm astãziîn legãturã cu Umanismul,Renaºterea, Iluminismul, epocicare au schimbat fundamentalviaþa Occidentului din caretotuºi facem ºi noi parte.Încrederea în raþiune ºi în pu-terea de cunoaºtere pe careepocile enumerate anterior le-au promovat, l-a fãcut pe om sãse aºeze pe sine în mijloculpreocupãrilor sale ºi sã seraporteze orgolios la instanþasupremã. Se pare cã moderni-tatea a înþeles deformat afir-maþia anticului Protagoras,cum cã „Omul este mãsuratuturor lucrurilor“…

Scepticismul contemporan,cu rãdãcini mai vechi sau mainoi, dar abordat greºit degândirea comunã, pune laîndoialã, într-o somnolenþã aconºtiinþei, totul (divinitate, ideimorale, pãrinþi, modele validatede istorie), considerând cã tre-cutul este expirat ºi cã toateîncep cu noi. Uitãm adesea cão coordonatã fundamentalã aidentitãþii ºi a valorii, în ultimãinstanþã, se întemeiazã pe tre-cut ºi cã orice reverenþã în faþatrecutului esenþial genereazãrevigorarea spiritului unei naþii.

Revenind la scepticism ºi lasceptici, despre care susþi-neam cã, astãzi, printr-odegenerare a sensului, sereferã la o „vlãguire vitalã“, osomnolenþã, o lipsã de atitu-dine, se poate spune cã în anti-chitatea greacã noþiuniledesemnau o altã realitate, cares-a pierdut. Ortega y Gasset, încartea amintitã, spunea cã unuigrec, scepticii îi pãreau niºte„bãrbaþi teribili“, nu pentru cãnu credeau în nimic, ci tocmaipentru cã aceºtia „nu te lãsausã trãieºti, domnule; pentru cãveneau la dumneata ºi-þi extir-pau încrederea în lucrurile careþi se pãreau mai sigure“. Eraaºadar o atitudine activã,demolatoare de dogme, re-fuzând locuirea comodã în cer-titudine. De aici ideea, nu preanouã, cã numai proºtii au certi-tudini ºi cã înþeleptul seîndoieºte întotdeauna. Avem aface cu o formã complexã,superioarã de pesimism. EmilCioran, care se autointitula„scepticul de serviciu“ al uneilumi în cãdere (lumea este îndeclin încã de la alungareastrãmoºilor noºtri mitici din rai),comenta, în „Caiete I, 1957-1965“, susþinând cã aceluiacare „îi place sã se îndoiascã îiplace sã se ºi frãmânte. În

scepticism intrã, fãrã putinþã detãgadã, o dozã de masochism“.Scepticul nu este niciodatãmulþumit de stadiul în care aajuns cercetarea unui lucru.

Ce se întâmplã astãzi?Contemporaneitatea opuneuneori trecutului esenþial „filo-zofia“ reþelelor de socializare,unde problemele nu suntprovocate prin interogaþii saudisecate cu precizia chirurgi-calã a cercetãrii, ci totul esteluat pânã la urmã în rãspãr, înderâdere. Aºadar, „visul“omenirii s-a împlinit. Vorbimenorm, suntem simultani, trãimhic et nunc în „satul global“(cum numeºte lumea MarchallMcLuhan în „Mass-media saumediul invizibil“), revenind la omentalitate tribalã; dar comu-nicãm puþin sau aproape deloc.

Unneorri,e vrremmeammãrrtturrisirrilorr

Scepticismul contemporan alromânilor are în subsidiar ºiîntâmplãri din istoria recentã,posibil semnificative, de la aºa-zisa revoluþie din 1989. Las la oparte istoria mai veche apoporului nostru, care, cu toateproblemele ei, a generat filo-zofia „capului plecat“( un semnde ruºinoasã obedienþã) pecare totuºi nu o cred congeni-talã. Existenþa noastrã de se-cole (complicatã, e adevãrat,dar nu mai mult ca a altora) astat sub semnul verbului „a sedescurca“. Într-un anume fel,noi nu am trãit, ci „ne-am des-curcat“, poate ºi din pricinã cãmai tot timpul am avut con-ducãtori care nu ºi-au iubitpoporul ºi nici þara. Am gãsitmereu scuze ale comporta-mentului nostru într-o istorie

adeseori nefastã (ceea ce eadevãrat), însã am trait „suptvremi“, vorba lui Miron Costin,mai niciodatã deasupra lor. Nuvreau sã mã aºez însã în ºirulacelora care strâmbã din nas,fiindcã le miroase urât când evorba de poporul nostru. Ca sãnu greºesc. Ceea ce are legã-turã cu þãranul român dintot-deauna, cu zona de frumuseþea sufletului sãu, pe de o parte,sau cu marii români, de laDimitrie Cantemir încoace, pede alta, m-a bucurat mereu ºimi-a creat un sentiment demândrie, înþelegând cã se nascoameni ºi la noi, pe care ºi i-arfi dorit în curte orice mare cul-turã. Cred cu tãrie cã fiinþa nea-mului nostru nu este pervertitãîn adâncul ei.

Recursul la memorie pe caremi-l propun acum, de fapt osursã a dezamãgirii, are legã-turã cu ianuarie 1990, când însfârºit venise iarna. Atunci m-am întâlnit întâmplãtor pestradã cu un fost maior desecuritate care mã interogase,alãturi de alþii, prin 1971, pecând eram elev în clasa a X-a.Maiorul trebuie sã fi devenitcolonel între timp. M-a obser-vant în utima clipã. A tresãrit ºim-a salutat, deºi era cu multmai în vârstã decât mine. Aveao privire speriatã, de animalhãituit. Mi-am spus cu bucurieatunci cã lumea începea sã seschimbe ºi cã individul setemea în sfârºit pentru viaþa lui.N-am putut nici atunci ºi nu potnici acum sã nu-mi aduc amintede momentele când ofiþerii desecuritate mã luau la interoga-torii din timpul orelor de ºcoalãsau de pe stradã, seara, cum s-a întâmplat o datã. De obiceimã chemau dupã-amiaza, pe lacinci, la sediu. Mã lãsau sãaºtept într-o camerã, la intrare,vreo orã-douã (ca sã generezepresiuni psihologice „duºmanu-lui“ care eram), apoi mãchemau la interogatoriu, între-bându-mã mereu despre lucruripe care le-aº fi spus eu sau ceicâþiva prieteni de-ai mei. Într-adevãr, îmi recunoºteam cuvin-tele; „turnãtorul“, unul dintrenoi, avusese memorie bunã.Tatãl meu, care, în Al DoileaRãzboi Mondial, scãpase de laCotul Donului, iar pacea îlprinsese în Munþii Tatra, fãcusepuºcãrie politicã în 1950, fiindbãtut atunci „cu program“ vreocâteva luni pentru fapte maidegrabã imaginare ºi pe carenu voi insista acum. El mãaºtepta temãtor, în acele seri,nu departe de intrarea instituþieide neagrã amintire, pânãieºeam. Mã sfãtuia mereu, înºoaptã, cum sã rãspund laîntrebãrile „bãieþilor“: sã fiuatent la nuanþe, sã folosesccuvinte ºi expresii, precum

„probabil“, „e posibil“, „nu suntsigur“ etc., de care sã se poatãlega vreun avocat, dacã se vaajunge, Doamne fereºte!, lavreun proces, al meu sau alcelor de care eram întrebat. Cutotul întâmplãtor aveam sã mãîntâlnesc pe stradã cu acelaºisecurist pe la sfârºitul lunii mai1990, dupã alegeri. Nu tre-cuserã decât patru luni. Insul apãºit pe lângã mine liniºtit, fãrãsã mã observe, deºi eram con-vins cã mã vãzuse. Din cot-loanele ºi vãgãunile lor,oamenii de felul acesta ieºiserãla luminã, urmând sã ne înveþecum e cu libertatea, capitalis-mul ºi economia de piaþã.Întâmplãrile din perioada aceeam-au fãcut sã înþeleg repedecã, pentru câteva luni, trãisemutopic. Nu se întâmplase ºi nicinu urma sã se întâmple vreoasanare moralã, vreo asumarea unei vinovãþii în numele ade-vãrului sau mãcar a bunului-simþ. Poporul român, needucatpolitic, alesese. κi ratase iarãºi„destinul tragic“. Dar dacã ar fisã-l credem pe GabrielLiiceanu din cartea sa despretragic, putem spune cã tragediaºi tragicul sunt apanajul spiritu-al care se potriveºte unei soci-etãþi avansate, „coapte“, o soci-etate capabilã sã-ºi recu-noascã „vina“, sã-ºi provoacelimita, sã ºi-o asume, aºa cums-a întâmplat desigur pentru„câteva clipe“ în antichitateagreacã. Asanarea moralã tre-buia sã se întâmple în 1989 nuca o vânãtoare de vrãjitoare, ciîn numele adevãrului, care,cum spunea Isus, te face liber.Ei bine, în 1989, nu a fost ca-zul. Iarãºi. Nici eu în 1971 n-amrecunoscut în faþa securiºtilorceea ce, cu adevãrat, spu-sesem. ªi asta poate pentru cãtatãl meu, pãrinte fiind ºiînþelegând câte ceva desprelume, îmi spunea înspãimântatcã dacã voi recunoaºte un sin-gur lucru la interogatoriu, voisfârºi prin a recunoaºte totulpânã la urmã. Principial, astãzi,aserþiunea aceasta e o biatãscuzã. „Tragicul“ nu are decâtlegãturi exterioare cu sinon-imele sale (nenorocire, cata-strofã etc.) pe care i le-a con-ferit gândirea comunã. Nuexistã „tragic“ în afara conºti-inþei. Refuzul confruntãrii lucidecu propriile tare înseamnãratarea condiþiei tragice, o bãlã-cire continuã în neputinþã, oacceptare a bolii care bântuiefiinþa individualã sau colectivã.

Cu ceva timp în urmã, PetreÞuþea, de pe patul de spitalunde avea sã moarã, dãdea uninterviu. Omul afirma atuncirãspicat, în stilul sãu inconfund-abil, cã, în perioada comunistã,el nu a suferit pentru sine, ci„pentru demnitatea poporuluiromân“. Iatã cã astfel de des-tine sunt „rãscumpãrãtoare“,dacã vom mai avea vreo ºansãîn faþa istoriei. Þuþea ºi alþiiasemenea lui (fiindcã mai sunt)reprezintã modele de scos înfaþã întru luarea-aminte.

Dan PETRUªCÃ

De la cãrþi, la mãrturisiri

•• CCrr iisstt iinnaa CCiioobbaannuu

ateneu

septembrie 201618

Încerc sã-mi adun gândurile.Un buchet de flori cules dintr-unlan verde. Lanul vieþii. Cu câtflorile alese vor fi mai colorateºi mai diverse, cu atât buchetulva fi mai fermecãtor. Specii degânduri precum speciile deflori. Încerc sã ies din lenea încare creierul meu s-a cuibãrit.Poate s-a sãturat de activitatearepetitivã a scrisului. ªi a cititu-lui. Aº vrea sã gãsesc pasiuninoi care sã mã consume, dintrecare scrisul sã-ºi ridice frunteala rãstimpuri, învingãtor. Sãgãsesc surse noi de energiecare sã-l facã din nou fasci-nant.

Am petrecut câteva zile încompania prietenei mele dinliceu, plecatã în Germaniaacum un an. În mod paradoxal,aceastã depãrtare a adus ceeace-mi doream de douãzeci deani de când ne cunoaºtem. Sãmã vrea ºi ea pe mine cum ovream eu pe ea. Cu ardoare.Cu necesitate. Cu imperiozi-tate. Am povestit la cafele oreîn ºir, rãtãcite pe terasele dinoraº. Cãldura nu mã maisupãra. Era doar un detaliunesemnificativ. Istovitã deatâtea cuvinte rostite, îmipetreceam serile depãnândpoveºtile de peste zi. Ceapropiere! Ce bucurie sã poþisã spui ce simþi ºi ce gândeºti!Sã te spui. Sã te spui cuiva. Caºi cum te-ai pârî, pentru cã spuiacele gânduri de negândit, darcare existau, de fapt, dintot-deauna acolo, cum spuneBaricco în Mireasa tânãrã.

Asearã am mers la pãrinþiiei, departe de zumzetuloraºului ºi acolo ne-am petre-cut ultimele ore împreunã. Eapleacã azi. M-am dat prinsã,dusã de valul acestei bucurii.Am povestit din nou, impulsio-nate ºi încurajate de efer-vescenþa unui pahar de bere.Erau în jur pãrinþii ei, pãrinþii

soþului ei, soþii noºtri, dar parcãnu era nimeni. Vorbeam ºirâdeam desprinse din timpulcare se strângea în jurul nostruasemeni unei plase de peºte,ajunse la mal. Timpul nostruîmpreunã, trãit la temperaturiînalte, era mãsurat. Drãmuit. Îndrum spre casã, în maºinã amspus în întuneric, cã aº vrea sãmuºc distanþele care crescîntre oamenii ce se iubesc cuadevãrat. Sã le mãrunþesc finpânã când ar deveni invizibilecu ochiul liber. ªi, doar cei cuadevãrat curajoºi sã ia o lupãpentru a le disinge. De ce ºtimsã preþuim oamenii, locurile ºiîntâmplãrile doar când ne înde-pãrtãm? Ce forþe ne determinãsã minimalizãm avantajulapropierii? Al disponibilitãþii?De ce e mai atractiv un omgreu de cucerit? De ce trebuie

sã fim mereu conduºi de totfelul de dorinþe nãscute dincine ºtie ce subterane? Iubireae simplã. Aºa am gânditurmãrind-o pe Jodie Foster înfilmul Nell. Noi o complicãmpentru cã suntem înconjuraþide ceilalþi care vãd altfel. ªipentru cã trãim în marea deoameni, vederea lor faceneclarã vederea noastrã.Ajungem sã purtãm ochelariicelorlalþi, cu dioptrii diferite ºine mirãm cã nu mai ºtim cinesuntem. Acesta e uriaºul preþpe care animalul social îlplãteºte. Nici mãcar n-o ºtim.Ne trezim într-o dimineaþã ase-diaþi de neliniºti, nu mai gãsimaerul de respirat ºi nu ºtim dece. Ne privim în oglindã ºi nune recunoaºtem. Pentru cãvedem toate celelalte chipuri,atent suprapuse peste chipul

nostru. Un hibrid. Încrengãturide gânduri, nimeni nemaºtiindale cui, paralizeazã încercareade a gândi pe cont propriu.Cine sunt eu dincolo de toþi ceice mã înconjoarã? Dincolo deceea ce ei cred. Dincolo deceea ce ei simt. Unde ecãmãruþa aceea de vid, unde,la intrare, sã las tot ceea ce avenit peste mine în treizeci ºiºase de ani de viaþã? Sã intruîn incinta asepticã ºi sã fiu EU.Doar eu. Esenþa tare care mãdeosebeºte de orice alt om.Credinþele mele, inconfun-dabile ºi neputinþele mele carenu sunt nici rele, nici bune ºi pecare nu mai vreau sã le clasezaºa cum am fost învãþatã s-ofac. Mai existã cãmãruþaaceea? ªi dacã da, cum sã-igãsesc intrarea? Sunt Nell, fatadin pãdure, peste care au venit

straturi de oameni. M-au asedi-at ºi mi-au explicat regulile lor.Dar regulile mele unde aurãmas? Mi-au spus cã prieteniaînseamnã sã nu ceri nimic înschimb. Un gând pe care îl simtprofund absurd. Nu ceri, bine,dar dacã niciodatã nu primeºtinimic înapoi, din ce trãieºti?Din firmituri rãmase de la cinaprietenilor. Dintr-o mie derespirãri, sau poate un miliard,prietenul îmi dãruieºte o respi-rare. Iar eu mã gudur ca uncâine credincios. Oare chiaraºa funcþioneazã? Oare nevoiamea de reciprocitate e absur-dã? Oare de ce simt cã toatãviaþa mea am mers spreoameni cu braþele deschise, iarei n-au avut nevoie de ele? Mi-au luat braþele ºi le-au aºezatla locul lor, pe lângã corp. Aºacum venim pe lume. Nimeni nuiese cu braþele înainte. Doar euo fac dintr-o imensã nevoie deiubire care nu ºtiu de undeizvorãºte. Caut oameni care sãmã vrea, sã mã prefere dintr-omulþime. Oare senzaþia mea,cã sunt tot timpul în poziþie destart, aºteptând chemarea unuiprieten, sã fie purã imaginepoeticã ºi nimic mai mult? Oarechiar am o disponibilitate maimare decît alþii? Cât de subiec-tivã sunt?

Acum nu mai þin braþele pelângã corp, regulamentar. Învãþsã mã îmbrãþiºez, sã mãiubesc. Nu mai sun, nu maicaut. Mã caut. Iar ei, dacã mãvor, sã mã caute. Cine sunt euîn acest peisaj? Cine mai sunteu? Învãþ sã mã iubesc. Învãþsã mã prefer. Poate e un par-curs firesc. Un drum spre oeconomie de viaþã ºi deemoþie. Natura lucreazã. Scadtemperaturile, gheþarii prindcontur. Spre arctica moarte,pas alergãtor!

N. 19 septembrie 1931, în comunaTarcãu, judeþul Neamþ – m. 31 octombrie2006, la Oneºti, judeþul Bacãu. Poet,prozator, publicist, redactor. Fiulmecanicului Iacob Pauliuc ºi al Elisabetei(n. Voloniuc), casnicã, ºi-a început studiileîn satul natal, continuându-le la PiatraNeamþ, dar, cum însuºi mãrturiseºte, nu a„fost niciodatã în posesia unui act doveditorde învãþãturã... metodicã“. Asta nu l-aîmpiedicat sã citeascã toatã viaþa ºi, maiales, sã scrie, morbul acesta cãpãtându-lîn vremea cãtãniei, când, în 1952, a ºi fostpublicat într-o revistã militarã.

Reîntors la vatrã, a colaborat cu publi-cisticã la ziarele Flacãra din Piatra Neamþºi Luptãtorul din Bacãu, iar din 1960, cânds-a mutat la Oneºti, a devenit unul dintreanimatorii gazetelor uzinale Cauciucul,Chimistul ºi Petrochimistul, în paginilecãrora a publicat de toate, exersându-ºicondeiul cu predilecþie în genul aforistic, încare a excelat. A lucrat, de asemenea, înredacþia ziarului Oneºtiul nou ºi al Staþieide Radioficare Oneºti, concomitent trimi-þând corespondenþe cotidianelor Steagulroºu (Bacãu), Scînteia ºi România liberã.

S-a implicat, totodatã, în viaþa culturalãa urbei de pe Trotuº, activând în cadrulcenaclurilor „G. Cãlinescu“ ºi „Junimeanouã“, al Cineclubului Casei de Culturã aSindicatelor ºi al Societãþii Culturale „G.Cãlinescu“ (devenitã, din 1991, FundaþieNaþionalã), fiind o prezenþã aproape nelip-sitã de la recitalul liric „Poetul în Cetate“ ºide la activitãþile celor douã mari biblioteciale oraºului. O bunã parte din creaþia sa li-

ricã ºi aforisticã a fost inseratã în paginilerevistelor Albina, Amfiteatru, Ateneu,Caietele Teatrului Bacovia, Cronica,Jurnalul literar, Rebus, Tribuna, iar dupã1989, în Ecran Magazin, Flacãra Rebus,Magazin T, Moftul român º.a.

S-a numãrat, totodatã, printre fondatoriisãptãmânalului Curierul de Oneºti,colaborând cu tablete, interviuri, articole,maxime ºi aforisme la noile publicaþiioneºtene ºi bãcãuane Deºteptarea,Curierul, Monitorul, Trotuº Expres,Ziarul de Bacãu, Viaþa bãcãuanã, laaceasta din urmã fãcând parte ºi din colec-tivul de redacþie. Zicerile sale au delectat înnenumãrate dimineþi ascultãtorii RadioRomânia Actualitãþi, selectate ºi citite, cuvocea-i inconfundabilã, de Paul Grigoriu.Parte din ele au fost traduse în italianã deCicerone Cernegura, care le-a publicat înrevista Sitarius, sau au fost preluate dinvolume ºi inserate în reviste din Montreal(Luceafãrul) ºi New York (Lumea nouã).

Editorial a debutat cu versuri, în 1973,când a publicat pe cont propriu, la EdituraLitera, volumul Înainte de miazãzi, urmatpeste trei ani, tot aici, de o nouã carte depoezie: La marginea liniºtii. Deºi ambeleapariþii s-au bucurat de ecouri favorabile înpresa literarã, pânã în 1991 nu a mai izbu-

tit sã-ºi vadã înmãnuncheate creaþiile înpagini de carte, excepþie fãcând doarincluderea sa, cu poezie, în antologiaJurnalul literar II (Municipiul GheorgheGheorghiu-Dej, 1982) ºi, cu publicisticã, înAlmanahul Ateneu.

Convins cã un simplu aforism poate þinepiept uneori ºi unui regiment de cuvinte, arevenit în forþã pe scena editorialã, publi-când aproape an de an cel puþin un volumde maxime ºi cugetãri, versuri, cronici oriinterviuri. A început cu Delictulprejudecãþii (Vorbe ca lumea, Bacãu,1991) ºi a continuat, la Editura Plumb dinBacãu, cu Exerciþii de recuperare(Cugetãri cu... scaun la cap, 1992), Oul luiColumb (Meditaþii... cordiale, 1993),Înscrisuri de buzunar (Poeme aproapeuitate, 1995), Totul pe o carte (Cugetãri...antume, 1995), Preþul hârtiei (Ziceri la...purtãtor, 1997), Calitatea de martor(Cronici „aproape“ normale, 1998),Microfoane... interceptate (Netãceri la....Post Meridian, 1998), Degetul arãtãtor(Scene din viaþa... provincialã, 2000),Scrieri pestriþe (Carte de... credit, 2001),Incursiuni în labirint (Memoria.... oralitãþii,2001) ºi Sondaj de opinie (Conversaþii...confortabile, 2001).

Acestora li s-au adãugat Dialoguri pe...pâine (ªi alte vorbe ca.... lumea, 1999),Meditaþii în bucãtãrie (ªi alte cântece depierzanie, 1999), ambele apãrute la EdituraAlter Ego din Oneºti, Vorbe din... cuvinte(Alte conversaþii confortabile, EdituraCorgal Press, Bacãu, 2002) ºi Viaþa la 60de carate (Exerciþii de recuperare cuNeculai Doileþ, Editura Magic Print, Oneºti,2003). Prefaþate, postfaþate sau însoþite deaprecieri critice semnate, între alþii, deLaurenþiu Ulici, Cicerone Cernegura,Nicolae Ciobanu, George Corbu, VasileSporici, Mircea M. Ionescu, mozaicatelesale volume au avut, din pãcate, o difuzareprecarã, nereuºind sã-l impunã în atenþiaautorilor de dicþionare. L-au impresionat, înschimb, pe Fabrizio Caramagna, care i-aselectat o parte dintre aforisme ºi le-ainclus în Antologia dell’aforisma romenocontemporaneo (Genesi Editrice, Torino,2013), alãturi de alþi 19 de creatori românide aforisme reprezentativi din România,Republica Moldova, Serbia ºi Ungaria.

Lãsând lucrurile sã curgã de la sine, n-aintrat nici în rândurile membrilor UniuniiScriitorilor, deºi creaþia poeticã ºi ceaaforisticã l-ar fi îndreptãþit sã aibã acestrâvnit, de alþii, statut. Rãmâne în sarcinaviitorilor critici ºi cercetãtori ai fenomenuluiliterar sã-l descopere, iar în cea a editorilorsã dea tiparului volumele pe care leanunþase deja: Pe o singurã strunã(Poeme boeme), Odiseea aforismelor ºiScrieri... nescrise.

Cornel GALBEN

Mirela BÃLAN

Spre arctica moarte,pas alergãtor!

Personalitãþi bãcãuane

Iosif Mihai Pauliuc

•• II ll ii ee BBooccaa

ateneu

septembrie 2016 19

Cu optzeci de ani în urmã, îniulie 1936, izbucnea Rãzboiulcivil spaniol, epilogul crizei caremãcina statul iberic de maimulte decenii ºi avanpremieracelui de Al Doilea RãzboiMondial. Pânã la victoriafranchiºtilor, în aprilie 1939 ºichiar dupã aceea, conflictul vadiviza Spania între tabãranaþionalistã a generaluluiFranco ºi trupele celei de ADoua Republici – liberali,socialiºti, comuniºti, anarhiºti ºiautonomiºti. ªi unii ºi alþiisusþinuþi, cum se ºtie, din exte-rior: Italia lui Mussolini,Germania lui Hitler ºiPortugalia pe de o parte,Uniunea Sovieticã ºi Mexicul,de cealaltã.

Câºtigãtoarea PremiuluiGoncourt pe 2014, LydieSalvayre, este fiica unor repu-blicani – mamã catalanã, tatãandaluz – care s-au retras însudul Franþei, dupã victoria luiFranco. Crescutã în apropierede Toulouse, printre refugiaþiispanioli, Lydie Salvayre învaþãdestul de târziu limba francezã,abia când intrã la ºcoalã. Dupão licenþã în Litere, cu spe-cializarea literaturã spaniolã,urmeazã Medicina ºi lucreazãmai mulþi ani ca psihiatru într-oclinicã din Provenþa. Mai multetexte ale ei au fost adaptatepentru scenã, inclusiv subforma unor lecturi performative,în concerte – lecturã. N-aºputea spune dacã este aicivreo influenþã a (psiho)drameica procedeu terapeutic. Fãrãstridenþe de fiºã clinicã, LydieSalvayre se apleacã asuprapersonajelor din romanul laure-at Goncourt, Pas pleurer – Sãnu plângi, în traducerea luiDoru Mareº, Humanitas, 2015– cu înþelegerea medicului pen-tru trauma din care izvorãºtecomportamentul aparent inex-plicabil al pacientului: declinullui José, în doliu fãrã capãt,odatã cu prohodirea iluziilor ºi aidealului revoluþionar de odi-nioarã; accesele paranoice ºidelirul de persecuþie care punstâpânire pe Diego, în împre-jurãrile tulburi ale morþii lui Joséºi ale nisipurilor miºcãtoare pecare stã fotoliul lui de primarrepublican în preziua victorieilui Franco; amnezia lui Montse,care la cei nouãzeci de ani, auitat tot ceea ce s-a petrecut înultimii ºaptezeci, de la sosireaei în Franþa, dar evocã fãrãgreº ceea ce a trãit timp de maimulte luni, la începutul rãzboiu-lui ºi al vieþii sale „adevãrate“.„Dintre toate amintirile, mama apãstrat-o“ „pe cea mai fru-moasã, vie ca o ranã“, diagnos-ticheazã Lydie Salvayre lafinalul romanului. „Cu câtevaexcepþii“, „toatã apãsãtoareapovarã a amintirilor s-a ºters“,„ºaptezeci de ani de inter-minabilã iarnã, într-un sat dinLanguedoc“. Motivele amnezieipot fi „medicale“ sau – ipotezã„tulburãtoare“, recunoaºte psi-hiatrul, prin vocea autoarei –„poate pentru cã pur ºi simplu“,cele ºapte decenii de exil „nuau însemnat nimic“, nimic depreþ pentru (acum) nonagenaraeroinã. Tot ceea ce a fost demnde ºtiut, de trãit ºi de neuitat s-a

petrecut demult, în doar câtevaluni fascinante ºi rãvãºitoare,când fericite, când tragice, învara lui 1936. Atunci, la cincis-prezece ani, în bastionulanarhist al Cataloniei, Montse atrãit „din plin ºi în acord cuîntreaga lume“, o varã a„tinereþii totale“, una „în careviaþa ºi iubirea au luat-o înbraþe“, ca nicicând dupã aceea.În „umbra“ ºi cu amintireaacelei veri fabuloase, pline ºivibrante cât o viaþã de om, s-ascurs apoi, neînsemnat ºi trud-nic, tot restul.

În versiunea povestitoareinonagenare, tragedia spaniolãa anilor '30 devine un fel deOdisee personalã, cu accentemarþiale de Iliadã. Din rebeli-unea franchistã ºi rãzboiul civil,memoria bãtrânei nu mai reþinedecât ceea ce are o rezonanþãintimã: „mica“ istorie privatã,ceea ce a trãit ea însãºi, ado-lescenta Montse, în Catalonia,înaintea refugiului peste Pirinei.N-o intereseazã nici Guernica,nici cã republicanii pierd teren,nici infiltrarea propagandei roºiiºi dezbinarea blocului republi-can, nici altele asemenea.Istoria îºi ieºise din matcã,Spania era pe marginea prã-pastiei – tot ceea ce se poateciti în cãrþile de istorie –, darvoit, perspectiva povestitoareinu se lãrgeºte înspre comen-tariul propriu-zis politic sau ide-ologic. Bãtrâna priveºte ºiacum totul prin ochii foartetinerei Montse. Abia îiamendeazã în treacãt, amuzatironicã, naivitatea ºi stângãcia,iubind-o însã necondiþionatpentru tinereþea, pasionalitateaºi curajul ei geamãn cu impru-denþa, pentru povestea ei ade-vãratã ºi aproape de necrezut.

Dintr-o familie nevoiaºã,dintr-un sat catalan, Montsepare totuºi menitã unui rol spe-cial: acum este „bãtrânã, ridatãºi neputincioasã, cu umbletrãtãcit, nesigur“, deºi „cu otinereþe în privire, pe care evo-carea Spaniei lui '36 o umplede (...) luminã“. Cândva, a fostînsã „frumoasã“, avea „prestan-þa specialã“ a „femeilor spa-niole“, pe care „nu o mai gãsimastãzi decât la balerine“; „aveaun corp de star de cinema“ ºi„purta în ochi bunãtatea sufle-tului sãu“.

La cincisprezece ani, în iulie1936, când mai toatã lumeaavea pe cap rãzboiul abiaînceput, Montse pleacã deacasã ca „în vacanþã“, „fericitãºi împãcatã cu sine“, luatã devalul republican, de euforianemaivãzutului ºi de perspecti-va întrezãritã de a fi altcevadecât o „modestã“ – cuvântcare îi repugnã dacã va sã zicã„proastã“ ºi „ascultãtoare“ –servitoare la o familie înstãritã.La Barcelona, redutã republi-canã, Montse descoperã ceeace obârºia nu i-ar fi îngãduit înalte împrejurãri, „viaþa care îifusese ascunsã“, „un encanto,o încântare“, se extaziazã ea:deliciile confortului modern,adierea luxului pentru carepare sã aibã chiar o vocaþie,„curentul de simpatie, de pri-etenie, de bunãtate“ care însu-fleþeºte neaºteptat ºi înãlþãtormulþimea – deºi pentru scurtãvreme, aºa cum se va vedea –,aerul cosmopolit ºi murmurulpoliglot al oraºului luat în pri-mire de voluntari din patrucolþuri ale lumii, dornici sã seînroleze în brigãzile inter-naþionale. Iar dintre toþi, desi-gur, francezul care vorbeºte

spaniola cu accent impecabil,„frumos ca un zeu“, recitândcarismatic „versos care habledespre mare“. Montse nu-l varevedea niciodatã, dar episodulromantic þesut în jurul lui estesingura redutã încã neînvinsãdin memoria ei. Pentru cã erascriitor ºi se numea André,Montse iar, mai pe urmã, feteleei i-au spus nu altfel decâtAndré Malraux. Coincidenþãsau nu, ultimul venea sã aperecauza republicanã pe frontulspaniol, tot în vara lui '36. (Edrept, lãsând-o acasã, la Paris,pe Clara care, dupã cum seºtie, nu va rãmâne nici eaneconsolatã.)

La sfârºitul rãzboiului,Montse „avea ºaptesprezeceani ºi þinea sã trãiascã“. Zile înºir, sub bombardamentelefranchiºtilor, înainteazã cucopilul în spate, pânã la liniamuntoasã a graniþei franceze.În fine, nu fãrã alte peripeþii,ajunge într-un sat occitan, undeva fi nevoitã sã deprindã o„nouã limbã“ ºi un „nou mod deviaþã“. Va trebui, mai ales, sãînveþe sã se apere de evidenþacã a pierdut totul (sau aproa-pe). S-a apãrat supravieþuind ºiuitând. Uitând tot, în afarã de ofrânturã de trecut încã viu înmemoria ei ºubrezitã, pe care i-ltransmite testamentar Lydiei.I-l povesteºte în idiomul eipestriþ, franol, de francezãsudicã amestecatã cu his-panisme dintre cele mai co-lorate, unele – se plângea unblogger francez – în nuanþe deverde în faþã.

Dupã stabilirea în Provenþa,Montse se va strãdui „din rãs-puteri“, toatã viaþa, sã-ºicorecteze accentul spaniol, sã-ºi cenzureze nepotrivirile de

limbaj ori de comportament,devenind – tocmai ceea cebate la ochi – plus françaiseque les Françaises. Cu vârsta,severitatea autocenzurii slã-beºte, iar Montse îºi regãseºteo laturã îndelung reprimatã:dialectul catalan ºi pe aceaMontsita care niciodatã nu vatrece de ºaptesprezece ani,dupã cum, cu ºapte decenii înurmã, n-a trecut nici graniþafranco-spaniolã, lãsând-o penonagenera de astãzi sã sereinventeze în patria ei deadopþie. Într-un sfârºit, celedouã Montse se întâlnesc îndiscursul retrospectiv, bilingv –franol – al nonagenarei, în carese iþesc ba una, ba alta, fiecarecu povestea ºi pe limba ei.Unei Montse dedublate evoca-tor îi atribuie Lydie Salvayre undiscurs dialogic, apt sãcoreleze flexibil douã perspec-tive: una a povestitoarei, vârst-nica Montse, cealaltã a adoles-centei Montsita, protagonistacelor relatate. (Cum spuneaBlaise Pascal, probabil cãnimeni nu diferã de altcinevamai mult decât de sine însuºi,în decursul timpului.) Franol,idiomul amestecat al mamei,este simptomul rupturii, al iden-titãþii ei împãrþite ºi, în fine,cumva refãcute printr-o pove-stire care o aduce în tandem cuea însãºi. Cele douã perspec-tive sunt arbitrate de LydieSalvayre, care îºi asumã asam-blarea întregului ºi contra-puncteazã duetul celor douãMontse cu perspectiva luiBernanos, naþionalistul apos-tat. Aº spune cã tocmai ceeace i s-a reproºat autoarei ca oslãbiciune a scriiturii –împestriþarea pretins abuzivã afrancezei cu hispanisme – estetocmai o marcã a eficienþei salestilistice ºi a abilitãþii de a-ºiconstrui discursul retrospectiv,prin recurs la resursele expre-sive ale dialogismului ºi poli-foniei.

Un personaj complementarMontsitei este fratele ei, José,anarhist din tabãra republi-canã, mort prematur în împre-jurãri neclare, într-un atac alfranchiºtilor, cãtre sfârºitulrãzboiului. De la exaltare ladeznãdejde, drumul lui Joséeste cumva cel din Spovedaniaunui învins, a lui Panait Istrati,cu deosebirea cã primul n-aavut niciun fel de afinitate cuideologia de extremã stângã,rãmânând un anarhist con-secvent. Dar unul decepþionat,asemenea lui Istrati sau alterego-ului sãu, Adrian Zografi.Precum Istrati pãrãsit, ba chiarsancþionat la final de RomainRolland ºi Madeleine Paz, pen-tru curajul de a fi spus adevãrul– adevãrul sãu, unul dintre celeposibile –, José rãmâne final-mente singur, rupt ºi de„himera“ lui, în care abia maicrede. Apologia „omului carenu aderã la nimic“, pe care oface în final Istrati se regãseºteîntreagã în criza lui José,dezamãgit de ai lui în aceeaºimãsurã ca de toþi ceilalþi.

Nicoleta POPA BLANARIU•• DDuummii tt rruu MMaaccoovveeii

80 de ani de la izbucnirea Rãzboiului civil în Spania

Consolareaunui Goncourt

Iullie 1950 – iullie

1953 (nnote dinn

perrioada studennþiei

lla Collegiull Smithh,

Massachhussetts)

Ce rost are viaþa mea ºi ce-osã fac cu ea? Nu ºtiu ºi mi-efricã. Nu pot niciodatã sã citesctoate cãrþile pe care le doresc;nu pot niciodatã sã fiu toþioamenii care aº vrea sã fiu ºi sãtrãiesc toate vieþile pe care aºvrea sã le trãiesc. Nu pot nicio-datã sã învãþ sã exersez toatedeprinderile pe care le doresc.ªi de ce vreau astea? Vreau sãtrãiesc ºi sã simt în viaþa meatoate nuanþele, tonurile ºi vari-aþiile posibile ale experienþeimentale ºi fizice. Iar eu sunt ori-bil de limitatã. Totuºi nu sunt ocretinã: ºchioapã, oarbã sauproastã. Nu sunt un veteran ce-ºi petrece zilele fãrã picioare ºifãrã mâini, într-un cãrucior. Nusunt bãtrânul acela ce iesetârºâit pe porþile spitalului deboli nervoase. Am multe lucruripentru care sã trãiesc, totuºi, înmod nejustificat, mi-e rãu ºisunt tristã. Probabil cã la bazaacestui sentiment s-ar puteaidentifica sila mea de a trebui sãaleg între alternative. Probabilcã de aceea vreau sã fiu toþi –pentru ca nimeni sã nu mãpoatã acuza cã sunt eu. Aºa, nuva trebui sã-mi asum respon-sabilitatea pentru dezvoltareapropriului caracter ºi a proprieifilozofii. Oamenii sunt fericiþi –dacã asta înseamnã sã temulþumeºti cu ce þi-a fost dat:sã te simþi confortabil ca uncârlig rotund ce se complace sãse zbatã într-o gaurã rotundã,fãrã margini strâmbe saudureroase – fãrã loc de miraresau întrebare. Eu nu suntmulþumitã, pentru cã destinulmeu e restrictiv, ca toate cele-lalte. Oamenii se specializeazã;oamenii devin devotaþi uneiidei; oamenii „se gãsesc pe eiînºiºi“. Dar chiar acea mulþu-mire care vine din gãsirea desine este umbritã de conºtiinþacã prin asta recunoºti cã nu eºtidoar grotesc, ci un fel specialde grotesc.

Nu cred în Dumnezeu caîntr-un tatã bun din ceruri. Nucred cã cei blânzi vor moºtenipãmântul: cei blânzi sunt igno-raþi ºi cãlcaþi în picioare. Ei sedescompun în solul însângeratal rãzboiului ºi al artei ºiputrezesc în pãmântul cald desub ploile primãverii. Ceiîndrãzneþi, cei cu glasul puter-nic, cei cruzi, cei vitali, cei re-voluþionari, cei puternici prinarme ºi voinþã, ei sunt cei caremãrºãluiesc peste carneamoale ºi rãbdãtoare ce zacesub înfiptele lor cizme.

Groaznica mea tragedie eaceea de a fi femeie. Dinmomentul în care am fost con-ceputã am fost condamnatã sã-mi creascã sâni ºi ovare, maicurând decât penis ºi scrot; sã-mi fie întreaga sferã de acþiune,gândul ºi simþirea circumscrisede feminitatea mea inevitabilã.Da, dorinþa mea mistuitoare dea mã amesteca cu grupuri de

pe stradã, cu marinari ºi soldaþi,cu clienþi regulaþi ai barurilor –de a fi o parte anonimã dintr-oscenã, ascultând, înregistrând –totul e compromis de faptul cãsunt o fatã, o femeie mereu înpericol de a fi asaltatã ºi bãtutã.Preocuparea ce mã mistuie înlegãturã cu bãrbaþii ºi cu vieþilelor este adesea prost tãlmãcitãdrept o dorinþã de a-i seducesau drept o invitaþie la intimi-tate. Dar, Dumnezeule, vreausã vorbesc cu cine pot ºi cât deadânc pot. Vreau sã pot sãdorm sub cerul liber, sã cãlã-toresc în vest, sã mã plimbliberã noaptea...

[...] ªi iatã erezia existenþei:ideea cã cineva ar fi fericit pânãîn ziua de apoi cu o situaþie datãsau cu o serie de realizãri. Dece s-a sinucis Virginia Woolf?Ori Sara Teasdale – ori cele-lalte femei strãlucite – nevro-tice? A fost scrisul lor o subli-mare (o, groaznic cuvânt) a dor-inþelor profunde, fundamentale?Tare-aº vrea sã ºtiu. Tare-aºvrea sã ºtiu cât de sus sã-mifixez þintele, cerinþele vieþiimele! Sunt în situaþia uneioarbe jucându-se cu o riglã decalcul a valorilor. Acum sunt lalimita cea mai de jos a puteriimele de calcul.

Viitorul? Doamne – va fi oaredin ce în ce mai rãu? Niciodatãnu voi cãlãtori oare, niciodatãnu-mi voi integra viaþa, nicio-datã nu voi avea þel, sens?Niciodatã [nu voi avea] timp –perioade lungi, ca sã inves-tighez idei, filozofie – ca sãarticulez dorinþele vagi clocotindîn mine? Voi fi oare o secretarã– o gospodinã neinspiratã,gândind în sinea mea, invidi-oasã în secret pe soþul meucapabil sã creascã intelectual &profesional în timp ce eu voi fiîmpiedicatã sã fac asta – îmi voiînãbuºi oare dorinþele & aspi-

raþiile stânjenitoare, voi refuzasã mã înfrunt ºi voi înnebunisau voi deveni o nevroticã?

Cu cine sã vorbesc? De lacine sã primesc sfaturi? De lanimeni. Psihiatrul e Dumnezeulepocii noastre. Dar costã bani.ªi eu refuz sã primesc sfaturi,chiar dacã am nevoie de ele.Mã voi sinucide. Nu mai pot fisalvatã. Nimeni de aici nu aretimp sã sondeze, sã mã ajutesã mã înþeleg... aºa de mulþi alþiistau cu mult mai prost decât

mine. Cum aº putea eu sã soli-cit, în mod egoist, ajutor,mângâiere, sfãtuire? Nu, e mur-dãria proprie ºi chiar dacã acummi-am pierdut simþul perspec-tivei, iar, prin asta, creativulmeu simþ al umorului, nu mã voilãsa sã mã îmbolnãvesc, sãînnebunesc sau sã mã retragca un copil smiorcãind peumãrul altcuiva. La ordinea zileisunt mãºtile – ºi cel mai miclucru pe care pot sã-l fac estesã cultiv iluzia cã sunt veselã ºiseninã, iar nu gãunoasã ºiînfricoºatã. Într-o zi, Dumnezeuºtie când, voi pune capãt aces-tei disperãri absurde, autocom-pãtimitoare, indolente ºi futile.

Vinnerri,22 iunnie 1958

i

M-am luptat ºi mã lupt cudepresia. E ca ºi cum viaþa meaar fi într-un mod magic strãbã-tutã de douã curente electrice:un curent vesel pozitiv ºi unuldisperat negativ – cel care mãstrãbate pe moment îmi dominãviaþa, o inundã. Acum suntinundatã de disperare, eaproape o isterie, e ca ºi cumm-aº înãbuºi. Ca ºi cum obufniþã mare ºi musculoasã arsta pe pieptul meu, ghearele eiîncleºtându-mi & strângându-miinima. ªtiam cã viaþa asta nouãva fi mai grea, cu mult mai greadecât munca la catedrã – daram arme & cunoaºterea de sineeste cea mai bunã dintre ele.Toamna trecutã, la începutulslujbei, eram neagrã de isterie:cerinþele lumii din exterior îmipretindeau sângele ºi mi-erateamã. Acum, o situaþie totaldiferitã, totuºi, acelaºi conþinutemoþional – am, pentru primadatã în viaþa mea, paisprezeceluni „complet libere“, securitatefinanciarã rezonabilã ºi compa-nia magicã, orã de orã, a unui

soþ aºa de magnific, de dulce-mirositor ºi de mare ºi într-un felaºa de uriaº creator, încât îmiimaginez cã eu l-am nãscocit –numai cã el oferã aºa de multesurprize în plus, încât ºtiu cã eadânc ºi real ca un aisberg înelementul lui. Deci am toateastea, iar mãdularele mele suntparalizate: dinãuntru mi sepretinde sângele ºi eu mã tem –pentru cã trebuie sã îmi nãsco-cesc cerinþele: cea mai grearesponsabilitate din lume: nuexistã nimic recalcitrant dinafarã pe care sã dau vina pen-tru cioturile din cale ºi pentrueºecuri, ci numai acest cevarecalcitrant ºi zbârlit din interior:trândãvie, teamã, orgoliu,înjosire. [...] Tânjesc chiar ºidupã prima încercare extrem deînfricoºãtoare a unei femei:aceea de a avea un copil – casã scap de demonii mei pre-tenþioºi & sã am o scuzã con-stantã pentru cã nu sunt pro-ductivã în scris. Trebuie maiîntâi sã-mi cuceresc scrisul &experienþa & abia apoi voi meri-ta sã cuceresc naºterea.

DDuummiinniiccãã ddiimmiinneeaaþþaa,,

1144 sseepptteemmbbrriiee 11995588 ii

Am apucat-o pe o cale greacare trebuie sã se autode-seneze pe de-a-ntregul & nutrebuie sã-l bat la cap (ergo: sãaduc vorba despre tunsori, rufede spãlat, pilit de unghii, planuride fãcut bani în viitor, copii –orice nu-i place lui Ted: astaînseamnã sã-l bat la cap); elpoate, bineînþeles, sã mã batãla cap cu mâncãruri uºoare,gulere apretate, exerciþii descriere, din scaunul lui superior.Renumita & fatala invidie dintreprofesioniºti – din fericire eleste atât de departe înainteamea încât nu trebuie niciodatãsã mã tem de faptul cã voi avea

Nu pot sã ignoracest eu ucigaº

• frraggmmenntte dinn jurrnnalul SSylviei Platth •

traduceri

septembrie 201620

În momentul sinuciderii sale din februarie1963, Sylvia Plath era cunoscutã într-o anumitãmãsurã în cercurile literare anglo-americaneale vremii (publicase deja un volum de poezii ºiun roman), dar ar fi rãmas probabil o scriitoareminorã fãrã volumul Ariel, publicat în 1965,volum care a consacrat-o pentru totdeauna ºicare i-a adus admiraþia crescândã a publicului.În 1982, apariþia unei ediþii cenzurate a jurnalu-lui ei, editatã de cãtre Ted Hughes, i-a atrasacestuia critici virulente. Situaþia s-a mai deten-sionat oarecum în 2000, la doi ani de lamoartea lui Hughes, când o ediþie completã afost redatã publicului de cãtre Karen V. Kukil(editoarea autorizatã de familia Plath).

Figura deja consacratã a artistei care a fãcutmoartea ºi poezia inseparabile, a sinucigaºeitinere ºi frumoase asociatã cu nebunia ºi cu unsoþ nu mai puþin celebru - acestea sunt cliºeelecare ne guverneazã lectura textelor ºi care potsã ne împiedice, într-o mãsurã considerabilã,sã privim lucrurile aºa cum sunt ele de fapt.

Dincolo de reacþiile critice de tot felul, suntemuimiþi, când îi citim jurnalele, de câtã dureroasãintrospecþie este capabilã poeta, de câtã luptãa fost nevoie pentru facerea unei capodopere.

Fragmentele de mai jos, selectate atât dinperioada premergãtoare primei tentative desinucidere din 1953, pe când era studentã laColegiul Smith, cât ºi din perioada în care seafla în America, împreunã cu soþul ei, dovedesccã efortul pentru creaþie a constituit unexcepþional act de voinþã al unei fiinþe careavea pe deplin conºtiinþa precaritãþii sale fun-ciare. Este însã vorba despre o precaritate carese autoinvestigheazã cu atâta onestitate, curaj,perseverenþã ºi acurateþe, încât se transformãîn putere. ªi probabil cã lecþia cea mai tulburã-toare pe care ne-o dã jurnalul ei este aceea cã,în adânc, dincolo de noþiuni, principii,prejudecãþi ºi limbaj, acolo unde „disperarea ela fel de înºelãtoare ca speranþa“, neputinþaeului ei este neputinþa tuturor.

septembrie 2016 21

traduceri

vechea senzaþie a superioritãþiicare mi-o ia pe dinainte – unimbold fãrã vlagã. Celebritatea îlva face, poate, de nesuferit. Mãvoi strãdui sã nu se întâmpleaºa. Trebuie sã lucrez ºi sã iesdin paralizie – sã scriu & sã nu-iarãt nimic: roman, povestiri,poezii. O duminicã ceþoasã,pufoasã, gri-însoritã. Trebuie sãscap de paralizie & sã mã cata-pultez în mici eforturi – viaþapentru ea însãºi. Un episod decoºmar – jazz irupând prinBeethoven, telenovele la partertulburând meditaþia profesionalãprofundã. Oare ne hrãnim, cavampirii, unul din altul? Între noiar trebui sã se ridice un zid caresã izoleze fonic. Strãini cândstudiem, amanþi în pat. Stânci înpat. De ce? Doarme ca unbebeluº cu mirosul dulce, pasi-unea retrasã în cãldura pieliisale.

NOTELA CONVORBIRILECU RB iiiiii:: vinnerri,

12 decembrrie 1958

De miercuri încoace mã simto „altã persoanã.“ Ca o dozã deconiac, aºa mi-a mers la inimã,ca o prizã de cocainã, m-a atinsacolo unde mã doare ºi acumsunt vie & atât de lucidã. Maibun decât tratamentul cu ºocurielectrice: „Îþi dau permisiuneas-o urãºti pe mama ta.“

„O urãsc, dnã doctor.“ Aºa cãmã simt nemaipomenit. În matri-arhatul slugarnic al traiului cuceilalþi e greu sã obþii aprobareca sã-þi urãºti mama, în specialo aprobare în care sã crezi.Cred în aprobarea pe care mi-adat-o RB pentru cã e o femeiedeºteaptã care îºi cunoaºtemeseria & o admir. Ea e pentrumine o „figurã maternã permi-sivã“. Pot sã-i spun orice, nu i seva clinti nici un fir de pãr, nu mãva certa, nu va înceta sã mãasculte, ceea ce e un substitutplãcut pentru iubire.

Dar, deºi mã face sã mã simtal naibii de bine sã-mi exprimostilitatea faþã de maicã-mea,deºi mã elibereazã de PasãreaPanicii din inima ºi din maºinamea de scris (de ce?), nu pot sãtrec prin viaþã vorbind cu RB latelefon de la Paris, de la Londra,de prin pustiurile din Maine:„Dnã doctor, pot sã o urãsc pemaicã-mea în continuare?“

„Sigur cã da: urãºte-o urãºte-ourãºte-o.“ „Mulþumesc, dnã doc-tor. O urãsc de-a dreptul.“

Ce sã fac? Nu-mi imaginezcã timpul mã va face s-o iubesc.Pot s-o compãtimesc: a avut oviaþã nenorocitã; nu ºtie cã e unvampir ambulant. Dar asta enumai compasiune. Nu iubire.

[...] Cât despre mine, n-amcunoscut niciodatã, dupã vârstade opt ani, iubirea unui tatã,iubirea unui bãrbat statornic,înrudit prin sânge cu mine.Mama mea l-a ucis pe singurulbãrbat care m-ar fi iubit statornicde-a lungul vieþii: a venit într-odimineaþã cu lacrimi nobile înochi ºi mi-a spus cã el a plecatpentru totdeauna. O urãsc pen-tru asta.

O urãsc pentru cã el n-a fostiubit de ea. Era un cãpcãun. Darmi-e dor de el. Era bãtrân, darea a fost cea care s-a mãritat cuun bãrbat bãtrân care sã-mi fietatã mie. A fost greºeala ei.Crãpa-i-ar ochii.

Am urât bãrbaþii pentru cã nuau rãmas lângã mine sã mãiubeascã asemeni unui tatã: le-am gãsit cusururi & le-am arãtatcã nu au stofã de tatã. I-amfãcut sã mã cearã de nevastã ºiapoi le-am arãtat cã nu aveaunici o ºansã. I-am urât pe bãr-baþi pentru cã ei nu trebuie sãsufere ca femeile. Ei pot sãmoarã sau sã plece în Spania.Pot sã se distreze în timp ce ofemeie e în chinurile naºterii.Pot sã joace pe bani în timp ce ofemeie se zgârceºte la untul depus pe pâine. Bãrbaþii, nesuferi-þii, mizerabilii de bãrbaþi. Iau totce pot ºi apoi au ieºiri tempera-mentale sau mor sau pleacã înSpania, ca soþul cu buze desfrâ-nate al dnei Cutare.

Ia-þi un bãrbãþel de imitaþie,unul simpatic ºi de nãdejde,unul dulceag ºi iubitor, care osã-þi dea copii ºi pâine ºi unacoperiº sigur ºi o peluzã verdeºi bani bani bani în fiecare lunã.Fã compromisuri. O fatã deº-teaptã nu poate sã aibã tot cevrea. Ia unul mediocru. Ia pe ori-care e drãguþ ºi pe care crezi cãpoþi sã-l þii în frâu ºi suav sã-lconduci. Nu-l lãsa sã se înfuriesau sã moarã sau sã se ducã laParis cu secretara lui sexi. Aigrijã sã fie drãguþ drãguþ drãguþ.

Aºa cã mama n-a avut nicio-datã un bãrbat pe care sã-liubeascã. A avut un bolnav, rãu-fiindcã-bolnav, un biet pãduche,

un muribund cu barba crescutã,un „Bãrbat pe care l-am cunos-cut odatã“. L-a ucis (pe Tata)mãritându-se cu el prea bãtrân,mãritându-se cu el bolnav demoarte ºi muribund, îngropân-du-l în fiecare zi de atunci îninima, în mintea ºi în cuvinteleei.

[...] Bãrbatul: RB spune: „Aiavea tãria sã recunoºti cã aifãcut o alegere proastã?“ Asoþului. Aº avea. Dar nimic dinmine nu se sperie ºi nu se îngri-joreazã la întrebarea asta. Mãsimt bine cu soþul meu: îmi placecãldura lui ºi masivitatea lui ºifaptul cã e unde-l caut, îmi placece face, îmi plac glumele ºipoveºtile lui ºi lucrurile pe carele citeºte ºi cât de mult îi maiplac pescuitul ºi plimbãrile ºiporcii ºi vulpile ºi animalele miciºi îmi place cã e cinstit ºi nu eorgolios sau nebun dupã glorieºi cum îºi aratã încântarea faþãde ce îi gãtesc ºi bucuria atuncicând fac câte ceva, o poeziesau o prãjiturã, ºi cât e denecãjit când sunt nefericitã ºivrea sã facã orice ca eu sã potsã-mi duc luptele sufleteºti pânãla capãt ºi sã mã maturizez cucuraj ºi în tihnã filozoficã. Îmiplace mirosul lui plãcut ºi trupullui care se potriveºte cu al meu,de parcã amândouã au fostfãcute în acelaºi atelier, specialpentru asta. Ceea ce se gãseanumai pe bucãþele, împãrþite cuþârâita pe ici, pe colo, în câte unbãiat sau în altul, lucru care mãfãcea sã fiu ca o bucãþicã dinfiecare dintre ei, e îngrãmãdit cutotul în soþul meu. Aºa cã nuvreau sã mã mai uit în jur: n-amnevoie sã caut nimic în jur.

[...] Deci am ºtiut ce-am vrutimediat ce-am vãzut. Aveamnevoie, dupã treisprezece anilungi în care n-avusesem nici unbãrbat care sã poatã sãprimeascã toatã iubirea mea ºisã-mi dea în schimb un ºuvoiconstant de iubire, de un bãrbatcare sã realizeze cu mine un cir-cuit perfect al iubirii ºi al tuturorcelorlalte lucruri. Am gãsit unul.N-a fost nevoie sã fac compro-misuri ºi sã accept vreun agentde asigurãri prefãcut, cu începutde chelie, sau vreun profesorimpotent sau vreun doctorîncrezut ºi prostãnac, aºa cum aspus mama cã voi face. Amfãcut ce am simþit cã e de fãcutºi m-am mãritat cu singurul bãr-bat pe care am simþit cã l-aºputea iubi, pentru care aº vreasã vãd împlinindu-se ce îºidoreºte el de la lumea asta,pentru care aº vrea sã gãtesc ºisã fac copii ºi lângã care sãscriu. Am fãcut exact ce mi-aspus mama sã nu fac: n-amfãcut compromisuri. ªi am fost,dupã toate aparenþele, fericitãcu el, a crezut mama.

1 octombrrie 1957

Scrisoare cãtre un demoniv:Astã-noapte am trãit senzaþia

despre care am citit, fãrã folos,în James: ºuvoiul bolnav, ucigã-tor de suflet, al fricii din sângelemeu, schimbându-ºi cursul pen-tru a lupta. Nu am putut dormi,deºi eram obositã, ºi am zãcutsimþindu-mi nervii seceraþi de

durere & vocea interioarãgemând: o, nu poþi sã fii profe-soarã, nu poþi sã faci nimic. Nupoþi scrie, nu poþi gândi. ªi amzãcut sub potopul negativ, degheaþã, al negãrii, gândind cãacea voce era în totalitate amea, o parte din mine, ºi cã eatrebuie cumva sã mã învingã &sã mã lase pradã viziunilor melecele mai rele: de a fi avut ºansasã mã lupt cu ea & sã câºtig zidupã zi ºi de a fi eºuat.

Nu pot sã ignor acest euucigaº: e aici. Îl miros ºi îl pipãi,dar nu îi voi da numele meu. Îlvoi face de ruºine. Când elspune: nu vei dormi, nu poþi sãfii profesoarã, eu voi mergeînainte în ciuda lui, dându-ipeste nas. Arma lui cea mai pu-ternicã este ºi a fost întotdeaunaimaginea mea de succes per-fect: ca scriitoare, ca profe-soarã, ca persoanã vie. Imediatce adulmec non-succesul subforma refuzurilor, a feþelormirate din clasã când nunimeresc o explicaþie sau a uneigroaze reci legate de relaþiilepersonale, mã acuz pe mineînsãmi cã sunt ipocritã, cã mãprefac cã sunt mai bunã decâtsunt ºi cã, în adânc, sunt exe-crabilã.

[...] Am un eu bun careiubeºte cerurile, colinele, mese-le gustoase, culorile aprinse.Demonul meu ar vrea sã ucidãacest eu, cerându-i sã fie unmodel de perfecþiune ºispunând cã ar trebui sã fugãdacã este mai puþin de atât. Voiface tot ce îmi stã în putinþã, cuîncãpãþânare, pe deplinconºtientã de asta, indiferent dece vor spune alþii. Pot sã învãþcum sã fiu un profesor mai bun.Dar numai prin dureroase încer-cãri ºi erori. Viaþa e o dureroasãîncercare ºi eroare. Mi-am luatinstinctiv aceastã slujbã pentrucã am ºtiut cã aveam nevoie deîncrederea pe care avea sã mi-odea aºa cum am nevoie demâncare: avea sã fie prima meaconfruntare activã cu viaþa &responsabilitatea: ceva cu careoamenii se confruntã în fiecarezi, cu gemete, poate, sau cu ohotãrâre încãpãþânatã sau cubucurie. Dar se confruntã. Amacest demon care vrea ca eu sãfug plângând dacã am defecte,dacã sunt supusã greºelii. Vreaca eu sã gândesc cã sunt atâtde bunã, încât trebuie sã fiu per-fectã. Sau nimic. Sunt, din con-tra, ceva: o fiinþã care oboseºte,care are de luptat cu timiditatea,cãreia îi este mai greu decâtoricui sã dea ochii cu oamenii.Dacã trec de anul ãsta, dându-icâte un ºut demonului ori decâte ori apare, realizând cã suntobositã dupã munca zilei ºiobositã dupã corectarealucrãrilor ºi cã e o obosealãfireascã, nu ceva despre care sãdelirezi cu groazã, voi fi în stare,încet, încet, sã înfrunt câmpulvieþii, în loc sã fug de el dinprima clipã când doare.

Demonul ar vrea sã mãumileascã: sã mã arunce îngenunchi înaintea rectorului, aºefului de departament, a oricui,plângând: uitaþi-vã la mine câtde netrebnicã sunt, nu pot sãmã descurc. Discuþiile despretemerile mele cu alþii îl hrãnesc.Voi arãta o figurã calmã & voilupta cu el între hotarele propri-

ului eu, dar nu-i voi oferi nicio-datã demnitatea socialã a uneiapariþii în public, cu mine fugindde el ºi cedându-i. Voi munci durla birou de la 9 la 5 pânã cândvoi vedea cã mã descurc maibine la cursuri. În orice caz, voiface ceva relaxant, o lecturãdiferitã etc., seara. Mã voi pãs-tra intactã înafara acestei slujbe,a acestei munci. Ei nu pot sã-micearã mai mult decât tot ce îmistã în putinþã, & numai eu ºtiu cuadevãrat unde sunt limiteleacestei putinþe. Am de ales: sãfug din viaþã ºi sã mã distrugpentru totdeauna pentru cã nupot fi perfectã imediat, fãrãdurere & eºec, sau sã mã con-frunt cu viaþa în felul meu & „sãîmi fac datoria cât pot de bine.“

În fiecare zi trebuie sã înre-gistrez un încãpãþânat pas înain-te sau un moment marcant înacelaºi loc. Materialul lecturiloreste un lucru pe care îl iubesc.Trebuie sã învãþ, încet, cum sã-lprezint cel mai bine, organizânddiscuþiile de la cursuri: trebuie sãresping imaginea de animaltârându-se înfricoºat din mine,care este o imagine escapistãcomplexã, ºi sã înfrunt, sã forþezzilele sã aibã o ordine. E în mineo luptã care nu va fi câºtigatãprintr-un motto sau prinhotãrârea unei nopþi. Demonulnegãrii din mine mã va ispiti zidupã zi, iar eu o sã mã lupt cuel, ca ºi cum ar fi ceva diferit deeul meu esenþial, pe care mãlupt sã-l salvez: fiecare zi vaavea ceva sã o recomande: fieplãcerea onestã de a privi trupuliute ºi îmblãnit al unei veveriþe,fie percepþia profundã a vremii ºia culorii, fie cititul ºi gândituldespre ceva într-o luminã difer-itã: o explicaþie bunã sau 5minute care sã le mântuie pecelelalte 45 ale cursului. Sã luptsã mã ridic, clipã de clipã. Sã iesde dedesubtul acelui norîntunecat care ar vrea sã-mi ani-hileze întreaga fiinþã cu cerinþalui de perfecþiune ºi mãsurã, nua ceea ce sunt, ci a ceea ce nusunt. Sunt ceea ce sunt ºi ceeace am scris, am trãit, am cãlã-torit: valorez cât am câºtigat, dartrebuie sã muncesc sã însemnmai mult. Nu voi valora mai multvisând la cai verzi pe pereþi.

Traducere ºi prezentare deElena CIOBANU

_______________i La aceastã datã, Sylvia Plath se

afla, împreunã cu soþul ei (cucare se cãsãtorise în urmã cudoi ani), la Northampton,Massachussetts, ºi tocmaiîncheia anul academic pe care-lpetrecuse ca profesoarã laColegiul Smith.

ii În septembrie 1958, Sylvia Plathºi Ted Hughes s-au mutat laBoston, unde ea s-a angajat casecretarã cu jumãtate de normãla secþia de psihiatrie aSpitalului Massachussetss.

iii Ruth Beuscher, psihiatra poeteide la Boston.

iv În ediþia jurnalelor dupã care amlucrat, acest fragment, scris întimp ce Sylvia Plath preda laColegiul Smith, unde ea însãºifusese studentã, este inclus înuna dintre anexele care conþinnotiþe disparate de-ale poetei,fãcute în paralel cu cele opt ca-iete principale care constituiecorpusul de bazã al jurnalelorpublicate.

ateneu

septembrie 201622

Ecourridosttoievskienneînn rrevistta„Gânndirrea““ (7)

Articolul lui i.d. (Ion Darie,pseudonimul lui CezarPetrescu) din nr.12-13, aprilie,1925 (pag 386-387) al revistei„Gândirea“, „Ofensiva împotri-va lui Dostoievschi“, este o sur-prizã pentru cititorul român.Pânã acum s-a vorbit despreofensiva literaturii ruse înEuropa, o ofensivã în careDostoievski este mereu înprim-planul aplauzelor. Acum,deºi critici literari ºi scriitoricelebri nu contenesc sãaplaude, iatã cã sunt aruncateasupra creaþiei dostoievskieneºi umbre de tot felul: „Pe cândGide ºi Suares nu contenesc înFranþa, a îndemna cititorul sãplece ochii pe marginea infer-nului unde contorsionate halu-cineazã umbrele eroilor luiDostoievschi, pe când o casãde editurã parizianã tipãreºteîntâia datã o ediþie complectã aFraþilor Karamazof ºi fãgã-dueºte altele, iar Germaniaîntreagã îºi cautã pe drumurileRusiei cale spre înþelepciunileIndiei, în acelaº Occident sepregãteºte REACÞIA. Semnalenu s'au dat dintr'o singurãparte ºi de cãtre oameni de adoua mânã intelectualã. Nune-am oprit la ele, fiindcã aufost îndestul vânturate derevistele franceze cu marerãspândire în publicul româ-nesc. ªi pe urmã prea mult seîntemeiau pe dogmatism á laMassis sau se sprijineau pealocurea, pe considerentepolitice, care n'au ce cãuta înliteraturã“.

Cezar Petrescu aminteºtede faptul cã, în „Les Marges“,Denis Saurat inserezã câtevagânduri asupra lui Dostoievski,dar ºi cu privire la literaturarusã, ca simptom al reacþieioccidentale faþã de aceastã li-teraturã „spasmodicã ºi flage-lantã“. Revista „Les Marges“fondatã ºi editatã, în 1903, decãtre Eugene Montfort, scriitorfrancez, creatorul miºcãriinaturiste, alãturi de Maurice LeBlond ºi St. George Bouhelier.

În însemnãrile din „LesMarges“, Denis Saurat, scrieCezar Petrescu, „subliniazã cãceiace separã Rusia ºi Asia deEuropa e înainte de toate con-cepþia moralã diferitã. S'auspus atâtea platitudini asupramoralei, încât occidentul eîndemnat sã o dispreþuiascã.Dar o are în oase. Oricare arela suprafaþã aspectul unei lite-raturi apusene, dedesubt sedescopãr présente ºi intacteforþele morale ori moralizatrice.Sub înfãþiºarea degajatã ºi di-sociantã a lui Anatole France,sgâriind mai adânc, dai pestestraturile solide ale unei neclin-tite ºi permanente moralitãþi:onoare, loialitate, amiciþie, iatãmãsurile cu care judecã toate“.

Pentru Denis Saurat, ada-ugã Ion Darie, „Dostoievschieste tipicul reprezintant alRusiei care n'a descoperitmorala. Un primitiv al uneiepoci de premoralism. Perso-nagiile sale – ca ºi autorul dealtfel, dupã propriile spovedanii– rãtãcesc într'un deºert interi-or fãrã nici un punct dereazãm. Rascolnicov din«Crimã ºi Pedeapsã», pare anu mai ºti nici el la un momentdat dacã a sãvârºit ori nucrima. Sau, în «FraþiiKaramazov»: sânt momentecând simþi crima posibilã la ori-care, la Alioºa sfântul, ca ºi labrutele din jurul lui. Punândalãturi aceastã înfricoºatãimpresie a acestor oameni cuimoralitatea lui Fielding bu-nãoarã: cât de bine ºtim cãTom Jones n'a comis ºi nu vacomite crima; ºi cât de inocen-tã pare toatã pehlivãnia tânãru-lui imbecil din «Rouge et Noir»,alãturi de sfinþenia lui Alioºa!Sfinþii lui Dostoievschi («Idiotul»,ce nume pentru un sfânt!) sântfenomene de sfinþenie anor-malã, de halucinaþie ºi de con-tradicþie, produse – dupã cumaratã istoria – ale societãþilorîncã neorganizate. Ei înfãþi-ºeazã exasperarea dorinþei deordine, inerentã omului, chiarsãlbatec“. Privind astãzi cãtrecomentariile lui Denis Saurat,rãmâi surprins faþã de percep-þia aproape subiectiv-demo-latoare a acestuia, mai alescunoscând personalitateaacestuia. Când seraficul Alioºaeste aruncat în universulbrutelor, când Mâºkin (Idiotul)este trimis în derizoriu saucând pehlivãnia pare maiinocentã decât sfinþenia, nupoþi sã-l înþelegi pe DenisSaurat decât prin ochii luiCezar Petrescu: „E un punctde vedere care intereseazã,dacã nu pentru altceva, mãcarprin procesul mãsurilor deapãrare pe care ºi le ia orga-nismul moral al occidentuluiameninþat de flagelul rãsã-ritean“. Existã aici un val agre-siv de orbire axiologicã, deºiDenis Saurat va recunoaºtefaptul cã Dostoievski este ungeniu.

Cezar Petrescu sugereazãminunat, sintetizând discursullui Saurat, cã aceastã orbireaxiologicã are mai ales cono-

taþii ideologice, Dostoievskifiind nedrept confundat curãvãºirile Rusiei: „Ceiace ca-racterizeazã personagiile luiDostoievschi, brute ori sfinþi, eatrofia voinþei. Nu ºtiu sãreziste nici unei impulsii. ªidacã se aflã sub impulsiaiertãrii ºi a iubirii universale,devin un fel de flagele alesfinþeniei, perzând tot sensulcomun. Tot aºa dupã cum nupot rezista impulsiei de a ucideo babã ori a viola o fetiþã.Monstruozitatea lor e de du-reroasã inocenþã ºi iresponsa-bilitate. Iatã minunate subiecteºi tipuri care sã uimeascãoamenii civilizaþi, trãind subdiscipline cristalizate. Se potobþine puternice impresii deîndrãznealã, de forþã, deadâncime. Însã ni se pun subochi larve de umanitate, carac-tere neîmplinite, în dibuiredupã ele însãºi. Fãrã îndoialãcãrþile lui Dostoievscbi au va-loarea unor netãgãduite docu-mente. Ele ne iniþiazã în sufle-tul rus. Numai prin eleOccidentul putea înþelegetoatã revoluþia din ultimii ani, ºiatmosfera în care s'a pregãtit,ºi cauzele lãuntrice“.

Aceastã „orbire“ nu-l poategoli, uneori, pe Saurat deobiectivitate. El admite cã psi-hologia lui Dostoievschi este„primul moment al psihologiei“,chiar dacã adaugã faptul cãacest moment este reprezentatde cercetarea „tipurilor psiho-logice neorganizate“. Dupã ceaminteºte faptul cã este ungeniu, cade din nou în cap-cana minimalizãrii discursuluidostoievskian, opinînd, potrivitlui Ion Darie, faptul cã „pãtrun-derea, intensitatea viziunei,toate iau proporþiile halucinãrii.Dar unui geniu complect înopera literarã, care trebuie sãfie un fel de judecatã a timpu-lui, a faptelor ºi a oamenilor, ise cere desinteresare ºi echili-bru. Dostoievchi n'a avut niciuna, nici alta. Nu ºtie sã râdã.Caricaturile sale sînt crude ºirele. Ce înspãimântãtoare vi-ziune a vieþii! ªi cât trebuie sãfie departe de adevãr! Cãciniciodatã natura omeneascãn'ar fi putut sã existe în aseme-nea condiþii. Am fi sfârºit cutoþii pe rug, în casa de sãnã-tate ori în ocne, cu toþi sfinþii ºipoate tocmai din pricina atâtor

sfinþi“. Un gând al lui G. M.Ivanov (vezi „Lãmuriri pentruun recenzent grãbit“, inter-venþie plinã de consistentãpolemicã, în „Gândirea“, nr. 6,ianuarie 1925, pag. 188-189) –„Dostoievschi nu se gustã cuvârful limbei, fiindcãDostoievschi opãreºte cu apafierbinte sau te încremeneºteca ghiaþa. Lui Dostoievschi nui-a plãcut niciodatã temperatu-ra «potrivitã». El fereºte pe toþide a fi calzi. De multe ori el apovãþuit pe contimporanii sãisã fie, cum spune Sf. Ioan înApocalipsa, sau fierbinþi saufoarte reci. Douã stãri în caresufletul nu putrezeºte“ – s-arpotrivi minunat ca replicã pen-tru curioasa percepþie a luiDenis Saurat.

Interesant este discursul luiSaurat atunci când aruncã înjoc, fãrã nuanþe dubitative,comparaþia Dostoievski-Tolstoi.Sã ascultãm sinteza pe careCezar Petrescu a fãcut-o aces-tei comparaþii: „Dostoievschi adetronat pe Tolstoi din stimascriitorilor. E o nedreptate.Tolsloi e mai normal ºi maiomenesc. E cu un grad dea-supra lui Dostoievschi, camoralã. Pe când personagiilelui Dostoievschi dibuie dupã ozare moralã pâlpâind la un ori-zont foarte îndepãrtat, unde nuºtiu niciodatã de vor ajunge,eroii lui Tolstoi au descoperitmorala, sau cel puþin rudimen-tul moral pe care îl descopereaEuropa occidentalã acum câte-va secole. Personagiile sale sesbat într'o cãutare pe careoccidentalul a uitat-o. Aceastãadolescenþã sufleteascã, cajuvenilele ei entuziasme, în-doeli, reveniri ºi lupte cuispitele pãcatului, dau toatãsavoarea ºi noutatea operei luiTolstoi, pe lângã formidabilulsãu geniu de a creia ºi a miºcaoamenii vii ºi cu aproximaþienormali, nu spectre gesti-culând pe marginea nebuniei ºia crimei. Lumea lui Tolstoi epãmânteanã, a lui Dostoievschiinfernul. Dar ºi unul ºi altulînfãþiºeazã pentru literaturarusã, trecutul. Prezentul a datmai cu seamã epigoni ai amân-dorora, mai artiºti, cu toatãfineþa de decadenþã a epigo-nilor, dar fãrã prea mare expo-nent personal de creaþie“.Obiectiv în sintetizarea dis-

cursului lui Denis Saurat, mareadmirator al lui Dostoievski,Cezar Petrescu noteazã totuºi,în finalul articolului „Ofensivaîmpotriva lui Dostoievschi“,picurând cu eleganþã multãironie ºi simpatie pentru operadostoievskianã: „Aºa cel puþino crede, alãturi cu aþâþi intelec-tuali ai occidentului, autorul în-semnãrilor din «Les Marges»“.

Este posibil ca 1925 sã aibão anume aplecare demola-toare a criticii literare fran-ceze? În „Cronica mãruntã“,rubricã nesemnatã din acelaºinumãr al revistei „Gândirea“(pag. 381), gãsim chiar ºi oîncercare de spulberare a mi-tului lui Anatol France, cel careîn 1921 primise Premiul Nobel.René Jobannet este cel carese întreabã: „Anatole Franceeste un mare scriitor? (…)Anatole France? În politicã, unorb, un hipocrit, un laº. AnatoleFrance? În moralã, un dãrâmã-tor, un neputincios, un sãl-batec. Anatole France? În lite-raturã, un bun «essaist», însãde a doua mânã. Un imitatordar, fãrã vioiciune“. Terape-utica îndoielii nu este un exer-ciþiu gratuit. Dar când acestminunat exerciþiu este rezolvatde un Denis Saurat speriat de„flagelul rãsãritean“ sau de unRené Jobannet (un nume careastãzi spune ceva doar istori-cilor interesaþi de… amã-nunte), el poate avea rolul unuibrici aflat în mâna unui copil.

Abia în 1927 Dostoiesvchirevine ca reper în „Gândirea“(nr. 5, anul VII, pag. 161-168),Radu Dragnea („Spiritul româ-nesc creator“) opinînd cãBasarabia, spre deosebire deArdeal, a fost neglijatã de pre-ocupãrile noastre intelectualede dupã rãzboi, ne invitã „sãjudecãm rece, pentru ca dinperspectiva culturei tradiþio-nale sã se desprindã posibili-tãþile de mâine ale celor douãregiuni“. El vrea sã înlãtureerezia conform cãreia,Basarabia, „din pricina primi-tivitãþii ºi aflãrii sub influenþaorientalã, n'ar fi contribuit laînavuþirea culturei naþionale ºin-ar fi în posesia elementelorcare s'o legitimize la titlul defactor culturã“. În acest con-text, autorul evidenþiazã faptulcã etnicul, atât de prezent înspaþiul cultural basarabean, nureprezintã un obstacol pentruafirmarea culturii autentice. Elîºi susþine afirmaþia realizândtrimiteri cãtre Dostoievski ºiEminescu, spirite deschise, ºiprin specificitatea discursuluilor cu accente naþionale, spreuniversalitate: „La Dostoevschi,în care unii confundã autorulcu eroii sau pe misticul religioscu artistul, coeficientul intelec-tual îl dã concepþia de viaþã,proectatã unitar pe deasupraumanitãþii sale haotice, camobil al înseºi acþiunei. ªi totaºa ºi la Eminescu, înLuceafãrul, prototipul poesieiisvorâte din cultura mioriticã,unde ceeace desmateria-lizeazã subiectul, este acelaºcoeficient sufletesc“.

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (50)

„Pe când Gide ºi Suares nu contenesc înFranþa a îndemna cititorul sã plece ochii pemarginea infernului unde contorsionate halu-cineazã umbrele eroilor lui Dostoievschi, pecând o casã de editurã parizianã tipãreºteîntâia datã o ediþie complectã a FraþilorKaramazof ºi fãgãdueºte altele, iar

Germania întreagã îºi cautã pe drumurileRusiei cale spre înþelepciunile Indiei, înacelaº Occident se pregãteºte REACÞIA.Semnale nu s'au dat dintr'o singurã parteºi de cãtre oameni de a doua mânã in-telectualã.“

Cezar Petrescu

ateneu

septembrie 2016 23

III.. Valaissau desãvârrººirrealãunnttrricã (1)

Rilke e un scriitor fãrã patrie. Nu arerãdãcini, n-are unde se întoarce, n-areun loc al lui. Nãscut la Praga, în ImperiulAustro-Ungar, scriitor austriac de limbãgermanã, n-are, aparent, decât o identi-tate exterioarã, bunã de aºezat îndicþionare. Pe de o parte, viaþa lui,coerentã în fond, pare guvernatã de legimai puþin vizibile, dar sigure. Pe de altãparte, e, mai degrabã, un ºir de rupturi:Rilke se desparte definitiv de toatelucrurile neesenþiale pentru a o situa, fãrãodihnã ºi cu preþul unor eforturi cumplite,alteori penibile, în constelaþia unor relaþiipure cu lumea. Pentru asta are nevoie dealte locuri, devenite patrii pasagere, darconsistente, cu rol determinant în creaþiasa: Rusia, Paris, Capri, Provenþa, Duino,Egipt ºi Toledo – fiecare dintre ele, oimago mundi. Lor li se adaugã Valais, înElveþia. Valais, altfel spus, desãvârºireainterioarã.

Chiar înainte de a se instala în turnulcastelului Muzot, Rilke îi scrie conteseiMarie von Thurn und Taxis: „... dar, pe dealtã parte, ce mã reþine încã e minunatulValais: am fost destul de imprudent sãcobor în aceastã vale, pânã la Sierre ºiSion; vã vorbisem despre magia unicã pecare aceste locuri o exercitau asupramea, când le-am vãzut pentru primaoarã, anul trecut, în vremea culesuluiviilor. Faptul cã în fizionomia acestuipeisaj Spania ºi Provenþa s-au între-pãtruns într-un mod atât de straniu mãemoþionase deja neînchipuit de puternic,recent; cele douã þãri, în cursul ultimilorani dinainte de rãzboi, mi-au menþinut unlimbaj mai puternic ºi mai hotãrâtor decâtorice altceva: ºi [...] imaginaþi-vã cum esã auzi vocile lor reunite într-o vastã valea munþilor Elveþiei![...] astfel spiritul unuimare fluviu (ºi Ronul mi-a fost întotdea-una unul dintre cele mai admirabile!)poartã de-a lungul þãrilor darurile ºiafinitãþile. Valea sa e aºa de largã aici,atât de grandioasã, cu atâþia versanþi înpeisajul marilor lanþuri muntoase, încâtoferã fãrã încetare vederii jocul variaþiilorcelor mai încântãtoare, într-un fel, un jocde ºah, compus din coline. Joc ce ar dis-tribui ºi deplasa colinele – chiar aici eefectul, demn de creaþie, pe care îlexercitã ritmul dispunerii obiectelor con-template, dispunere ce se reînnoieºteuimitor de fiecare datã când schimbi per-spectiva – ºi vechile case, vechile cetãþi,se miºcã în aceste jocuri optice cu atâtmai mult farmec cã cel mai adesea case-le au, drept fundal, coasta unei vii,pãdurea, pajiºtea sau stânci în tonuricenuºii ºi se integreazã în acest arierplanca imaginile unei tapiserii; iar cerul celmai indescriptibil (aproape fãrã ploaie)participã de foarte sus la aceste per-spective ºi le animã cu o ambianþã atâtde spiritualã cã poziþia reciprocã alucrurilor, exact ca în Spania, pare, launele ore, sã manifeste aceastã tensiunepe care credem cã o percepem întreaºtrii unei constelaþii.“ Marele gând aîncolþit. Închis, adãpostit, în centrul unuipeisaj ordonat ca un poem, unde searmonizeazã din nou cerul ºi pãmântul,într-o lume ce pare liniºtitã, Rilke poatespera, în sfârºit, sã întâlneascã, aici saunicãieri, centrul universului sãu interior.Iar ca sã ajungã la asta, începe sã-ºiactualizeze o corespondenþã în fiecarean mai copleºitoare, hotãrât s-o întrerupãapoi când considerã cã e necesar.

La 26 noiembrie 1921, abia instalat, îiscrie unei prietene din München,Gertrude Ouckama-Knoop, a cãrei fiicã,Vera, extrem de dotatã pentru dans ºimuzicã, dar bolnavã, murise la 19 ani,rugând-o sã-i trimitã „un obiect oricât demic pe care Vera îl iubise“, ceva ce-iaparþinuse ori îi fusese în preajmã. La 1

ianuarie 1922, Rilke primeºte (carãspuns, desigur, la rugãmintea lui)însemnãrile în care Gertrude Oukama-Knoop relata maladia fiicei sale ºi-imulþumeºte pentru acest gest: „Ce mi-nunãþie unicã, incomparabilã poate fi ofiinþã umanã! A apãrut când putea sã seepuizeze dintr-odatã tot ceea ce, în modobiºnuit, ar fi fost suficient pentru oîndelungatã existenþã [...], a apãrut atun-ci aceastã creºtere luminoasã în inimatinerei fete, în care devin vizibile, subaceastã iluminare nesfârºitã, cele douãmargini extreme ale purei sale intuiþii:anume cã suferinþa e o eroare, o surdãneînþelegere þâºnitã în corporal ºi care îºiînfige colþul, colþul de piatrã, în unireacerului cu pãmântul – ºi, pe de altã parte,acest acord total al inimii sale, deschis laorice, cu unitatea lumii care este ºirãmâne, acest «da» spus vieþii, aceastãadeziune emoþionatã activã pânã laultimul moment, la imediat – numai laimediat? Nu (asta nu putea s-o ºtie subprimele asalturi ale rupturii [...] – la tot, laceva ce-i cu mult mai mult decât imedi-atul...“

Unirea cerului cu pãmântul îºi gãsiseîntreaga semnificaþie în peisajul dinValais, iar acum era confirmatã decumplitul destin al tinerei Vera. Toatãluna ianuarie, Rilke scrie numeroasescrisori unde e preocupat de problemelealtora; dar acest semn ce-i venise dintr-un destin asemenea celor în care a vãzutmai mereu dovezi ale Fiinþei, acest semna atins centrul închis, aproape mort, alinimii lui, l-a adus la singurul lui adevãr.Între 2 ºi 5 februarie, scrie 26 de sonete(!), iar, douã zile mai târziu, le trimite pri-etenei sale de la München: „În câteva zilede înfiorare imediatã, când mã gândeamsã mã apuc de cu totul altceva, acestesonete mi-au fost dãruite. Veþi înþelegede la prima aruncãturã de ochi de cedumneavoastrã aveþi întâietate sã ledeþineþi. Într-adevãr, oricât de difuz eraportul (un singur sonet, penultimul, alXXV-lea, înscrie în aceastã emoþie ce-i edestinatã chiar figura Verei), el dominã ºiînsufleþeºte miºcarea ansamblului ºi n-aîncetat sã impregneze mai mult [...]aceastã naºtere irezistibilã ce m-azguduit.“

Atunci se produce, dupã zece ani deaºteptare, cu o generozitate ºi violenþãinimaginabile, afluxul poetic ce ne sur-prinde ºi astãzi. În aceeaºi zi, 7 februarie,scrie „A ºaptea elegie“, între 7 ºi 8 febru-arie, „A opta elegie“, iar pe 9 februarie,ultimele versuri din „A ºasea elegie“(începutã în 1913) ºi „A noua elegie.“ Pe11 februarie încheie „A zecea elegie“.Imediat simte nevoia sã-i scrie conteseiMarie von Thurn und Taxis: „În sfârºit,prinþesã, în sfârºit, iatã ziua binecuvân-tatã, – o, cât de binecuvântatã, de cândpot sã vã anunþ încheierea, în mãsura încare am prevãzut, a ELEGIILOR înnumãr de ZECE. De la ultima, cea mare,cu care începuse, odatã, la Duino, debu-tul [...]; de la aceasta din urmã [...] mânaîmi tremurã încã! Chiar acum, în aceastãsâmbãtã, 11, aproape de ora ºase seara,ea tocmai a fost dusã la bun sfârºit!Totul, în câteva zile; a fost o furtunã fãrãnume, un uragan în spirit – caALTÃDATÃ LA DUINO; tot ce e «fibrã ºiþesut» în mine a trosnit; în privinþamâncãrii în acest timp, nu-i chip sã tegândeºti la asta, Dumnezeu ºtie cinem-a hrãnit. Dar de acum, asta este. Este.Este. Amin. Numai pentru asta amsupravieþuit, faþã de ºi împotriva a tot!

Chiar asta îmi lipsea. Numai asta...“ Însãelanul se prelungeºte: pe 14 februarie,poetul compune o nouã „Elegie“, numitã„a saltimbancilor“ (o parabolã a existenþeiumane), pe care o va insera în „A cinceaelegie“, în locul „Antistrofelor“ iniþiale. Dedata asta, ansamblul e închis, complet.Totuºi, între 15 ºi 23 februarie, scrie 25de sonete, care împreunã cu alte patruvor constitui partea a doua a „Sonetelorcãtre Orfeu“. Dacã adãugãm celor douãcãrþi – douã vârfuri ale poeziei universale– zece texte importante sub formã deschiþe ºi „Scrisoare tânãrului muncitor“,totul în mai puþin de o lunã, avem mã-sura, cantitativã, a miracolului ce recom-pensa îndelungata rãbdare a lui Rilke.Cititorului care pãstreazã în memorieunele pagini din „Însemnãrile lui MalteLaurids Brigge“ sau meditaþiile saledespre poezie, care a respirat esenþasubþire a câtorva texte din „Poezii noi“,celui care aude încã inflexiunile vociiridicându-se, în „Recviem“ (1908), pânãla hotarele vieþii ºi ale morþii, dacã a ºtiutsã asculte „Elegiile duineze“, „Sonetelecãtre Orfeu“ ºi alte poeme din ultimii ani(o chemare a zeilor originari), cititoruluice a acceptat dovezile succesive cãroraFrumuseþea nu le-a descoperit toatefeþele, ºtiind, mai ales, cã trebuie, dacãFrumuseþea e un lux sau o minciunã, calumina însãºi sã fie una, – acestor cititoriasalturile doctrinarilor împotriva lui Rilkenu pot sã li se parã alãturi de chestiune.

Neîndoielnic cã elementele de doc-trinã deductibile din opera lui Rilke sunt,în sensul propriu al cuvântului, dis-cutabile. Poetul însuºi s-a lãsat sedus deo astfel de problematicã. PastoruluiZimmermann, care probabil îi puseseîntrebãri în legãturã cu poziþia sa reli-gioasã, Rilke îi rãspunde la 10 martie1922: „În ceea ce priveºte cealaltã partea înþeleptei dumneavoastrã scrisori, îmiveþi permite sã nu vã rãspund astãzidecât printr-o mulþumire. Temei pe care oreluaþi aici sunt din ce în ce mai predis-pus sã nu-i fac loc decât în interiorulmuncii mele, unde se regãseºte meta-morfozatã ºi remodelatã începând cuoriginea cea mai lãuntricã. Discutând, aºfi cu totul expus, prin temperament, a mãexprima într-o manierã mult prea provi-zorie...“ Departe de a se eschiva, Rilke îisemnala corespondentului sãu, dar ºinouã acest ansamblu pe care îl avem decitit, niciun poem neputând fi tradus înprozã ca ºi când ar fi gândire ornatã.„Întâia elegie“, scrisã la Duino în ianuarie1912, începuse printr-o întrebare dublatãde o prezumþie: „Cine, dacã-aº striga, m-ar auzi din cohortele/ îngerilor? ªi chiardacã vreunul m-ar lua / deodatã pe inimalui: aº pieri...“ (ed.cit.) E instructiv sãaflãm cã, în chiar acel moment, Rilke îºinoteazã începutul a ceea ce prevedea cãva fi ultima „Elegie“, iar acest început for-mula o dorinþã: „De-aº înãlþa într-o zi,ah, la capãtul cruntei scrutãri/ imn debucurie ºi laudã îngerilor care consimt.“(ed. cit.) Iar „A cincea elegie“, compusãla urmã, pentru a se poziþiona în centruloperei, se încheie printr-o prezumpþie ceimplicã totodatã o dorinþã ºi o interogaþie:„Îngere: ar fi o piaþã, pe care n-o ºtim, ºiacolo,/ pe inefabil covor, îndrãgostiþii, ce-aici niciodatã n-ajung/ sã le sãvârºeascã,ºi-aratã înaltele lor/ figuri îndrãzneþeale-avântului inimii,/ turnurile lor dinplãcere, scãrile lor/ care de mult, unde-ntruna pamânt le lipseºte, îºi sunt/ doaruna alteia sprijin în tremur, – ºi pot/ înfaþa spectatorilor din jur, o, mulþumi de

morþi amuþiþi:/ ªi-ar arunca ei, morþii,ultimele, pururi cruþate,/ pururi ascunse,de noi neºtiute, etern/ preþuite monedeale norocului în faþa perechii/ cezâmbeºte-n sfârºit cu-adevãrat pedomolitul/ covor?“ (ed.cit) Chiardeschiderea celei de a „A ºaptea elegii“,ce pare a celebra exuberanþa beatã aprimãverii ºi a verii, inauguratã prin cân-tecul pãsãrii, rãmâne supusã rezerveicondiþionalului (formã de conjunctiv, înromânã, cu sens de imperativ): „Sã numã chemi, nu chemare, glas matur/ fienatura strigãtului tãu; tu pur ai striga,-ntr-adevãr,/ ca pasãrea când anotimpul cecreºte o-nalþã, aproape uitând/ cã ea-i ofãpturã plãpândã...[…] O, ºi primãvara-arpricepe...“ Întrebãri, dorinþe, supoziþii,îndoieli: în ansamblul „Elegiilor duineze“,predominã modul conjunctiv, un mod alposibilului, marcând simultan incerti-tudinea ºi deschiderea. Chiar afirmaþiimai ferme, frizând uneori sentenþiosul,trebuie înþelese ca moduri, ca niºtescurte opriri în aceastã grandioasãmiºcare, în aceste unduiri pe care leimpune incertitudinea fundamentalã.Aceastã miºcare începuse, vocea„Elegiilor duineze“ se înãlþase în acelaºitimp, fiindcã o distanþã dureroasã eratrãitã între om ºi înger, iar aceastã dis-tanþã, oricât de mare ar fi fost, nu împie-dica, totuºi, ca îngerul sã nu fie uneoriîntrezãrit în insuportabila sa strãlucire; cualte cuvinte, din cauza acestui aproape,ce revine obsedant sub pana poetului nuca manierism, ci ca mod de a traduce ºia pãstra ultima ºansã a fiinþei umane. Odistanþã aproape de netrecut Astfel,îndoiala asupra realitãþii noastre ºi spe-ranþa de a o întãri, strâns reunite, impunforma ambiguã, chiar evazivã ºi contra-dictorie uneori, a unei opere ce, fiind maiclarã, ar fi mai puþin veridicã. Într-o astfelde poezie nu-i loc de discurs susþinut,centrat pe un sentiment, pe o scenã, peo istorie, ce caracteriza vechea elegiesau texte precum „Întoarcerea“ sau„Stutgardt“ (Hölderlin). Dacã le tratãm cape niºte picturi, „Elegiile duineze“ oferãperspective libere, schimbãtoare, deseorirupturi; dar le vom trãda puþin dacã lecomparãm cu niºte „fantezii“, în sensulmuzical al cuvântului ºi excluzând oricefrivolitate, fiecare având tonalitatea, rit-mul, modurile proprii, unele expunândaproape toate temele pe care le antre-neazã, miºcarea de ansamblu, alteleconcentrându-se doar pe una; unele, ca„A opta elegie“, jucând într-un registrustilistic unic, altele, ca „A noua elegie“mai ales, îmbrãþiºând mari intervale. Înaceastã miºcare, nãscutã din distanþadintre om ºi înger, din tensiunea dintresperanþã ºi îndoialã, revin, ele înselesupuse ambiguitãþii iniþiale, marile imagi-ni ale adevãratei/ falsei vieþi ce-l bântuiepe Rilke de pe vremea scrierii„Ceaslovului“. Imaginile vidului dominã„A patra elegie“, „A cincea elegie“ ºiînceputul celei de „A zecea elegii“.Aceste imagini justificã afirmaþia lui Rilkedupã care orice vers nu poate fi decâtprodusul unei sume de experienþe trãite.Astfel, amintirea celebrei „sãrbãtori deoctombrie“ müncheneze, ce hrãnise untext din „Hristos. Unsprezece viziuni“(1896-1898), combinatã poate cu impre-sii din suburbiile Parisului, aprofundatãprin meditaþie, deformatã ºi mãritã prinvis, þâºneºte din nou în peisajul„Oraºului-Durere“ din „A zecea elegie“,cu „tarabe, strângând gurã-cascã“, deexemplu, cea unde se vede „cum baniise-nmulþesc anatomic“; „dupã ultimulgard“ începe „iarba sãracã“, unde dautârcoale câinii, copiii ºi îndrãgostiþii;„îndatã în spatele gardului, chiar dupã el,e realul“.

Gheorghe IORGA

Rainer Maria Rilke – 90 de ani de la moarte

Rilke. Din avatarurilebiografiei interioare

An al conflictelor, dezas-trelor ºi neliniºtilor majore,2016 înseamnã, totuºi, ºi anuladucerii în prim-planul atenþieinoastre, sub egida UNESCO,a filosofului Aristotel, la douãmilenii ºi patru secole de lanaºtere. Deºi atât de greuîncercatã, ºi economic, ºipolitic, Grecia, þara în caremarele gânditor a vãzut luminazilei, a reuºit sã se mobilizezeexemplar ºi într-un evantaiamplu de manifestãri omagialesã-i închine douã de vârf, defapt cele mai importante de peplanetã prin participareareprezentanþilor intelectuali-tãþii din întreaga lume. Estevorba de forumul internaþionalorganizat în mai de CentrulInterdisciplinar pentru StudiiAristotelice al UniversitãþiiAristotel din Salonic ºi deCongresul Mondial de FilosofieAristotel – 2400 de ani de lanaºtere, organizat de Soci-etatea Filosoficã din Grecia, deAsociaþia Internaþionalã aFilosofiei Greceºti ºi deSocietatea Filosoficã din Cipru,sub înaltul patronaj al pre-ºedinþilor celor douã þãri ºi be-neficiind esenþial de incon-testabilul prestigiu de care sebucurã în rândul filosofilor depretutindeni Prof. KonstantineBoudouris ºi de dinamismulimprimat pregãtirilor deDomnia Sa în calitate depreºedinte al Comitetului Elende Organizare a Congresului.

Cu peste 400 de participanþide pe toate continentele, pro-gramul comunicãrilor ºtiinþificea anunþat ºi ºase români, întrecare Marin Aiftincã, reprezen-tând Institutul de Filosofie alAcademiei Române, ºi Niadi-Corina Cernica, de laUniversitatea „ªtefan cel Mare“Suceava. Dar nu acestor par-ticipanþi ºi nici acestor comu-nicãri, nesurprinzãtor debogate, datã fiind amploareacreaþiei cunoscute a luiAristotel, le sunt consacraterândurile urmãtoare, ci invi-taþiei gazdelor de a profita deCongres, în timpul liber ºi dupãzilele sale, ca sã cunoaºtemAtena ºi zona înconjurãtoare.Rânduri care încep cu primapauzã de prânz, în care amzburat sã revedem MuzeulNaþional de Arheologie alGreciei. Pentru cã îl strãbã-tusem de la un capãt la altul înurmã cu trei ani, am hotãrât cade data aceasta sã-l vizitãmfãrã grabã, întârziind la ce neplace mai mult. Aºa cã rãspun-zând chemãrii irezistibile aochilor desenaþi de douã spi-rale ale vieþii pe un fragmentdin chipul unei bufniþe,studiem, admirãm piesã dupãpiesã în sãlile destinate civi-lizaþiei miceniene, civilizaþiedezvoltatã în mileniul II î. Hr.,uluite iar ºi iar de mulþimeaaurului („Micene, cea bogatã înaur“, cum spunea Homer) ºi defineþea lucrãturii exponatelor,

vase, bijuterii, elemente alearmelor, ale însemnelor puteriiºi desigur mãºtile mortuare. Cucelebra Mascã a luiAgamemnon, însoþitã ºi aici, caîn orice imagine ºi text care îisunt dedicate de povesteavieþii lui Heinrich Schliemann,unul din cei mai mari cititori ailui Homer ºi unul din puþiniicare au ieºit din bibliotecã pen-tru a-i cãuta epopeile înpãmânt. Astfel a ajuns sãdescopere vestigiile Troiei înTurcia de azi ºi astfel a reuºitsã scoatã la luminã înPeloponez, la Micene, CerculA, cum este numitã de arhe-ologi porþiunea de acropolãadãpostind mormintele regale.Este cunoscutã telegrama pecare i-a trimis-o pe 16/28noiembrie 1876 regeluiGeorgios I al Greciei: „Cu marebucurie o anunþ pe MajestateaVoastrã cã am descoperitmormintele care, dupãPausanias, ar aparþine luiAgamemnon, Casandrei ºiînsoþitorilor lor, uciºi deClitemnestra ºi de ibovnicul ei,Egist (…) Înãuntrul acestormorminte, am gãsit comori fab-uloase ºi obiecte de aur masiv.Singure aceste comori suntîndeajuns ca sã umple unmare muzeu, care ar devenicel mai faimos din lume ºi carear atrage în Grecia mii ºi mii destrãini, din toate þãrile.“ Iar leg-enda adaugã suspinul sãucopleºit: „Am privit chipul luiAgamemnon…“ Când ºi noi,douã strãine din România înmulþimea de vizitatori aiamiezii, înþelegem cã facemparte din profeþia luiSchliemann, pãsãrile ºi leii deaur de pe pumnale îºi înalþãatent capetele, coarnele de aurale paharului de argint în formãde taur vibreazã, iar ochii depe chipul de aur pur al luiAgamemnon se deschid ºi maiadânc visului lor. Atunci amºtiut cã suntem aºteptate laMicene.

Lãsãm în urmã muzeul, altmuzeu, pentru cã suntem înaltã zi, a cãlãtoriei ajunse ladestinaþie, în câmpia verde aArgolidei, în punctul care oleagã de Corint, ºi începemurcuºul pe acropolã, o colinãstrãjuitã de alte douã maiînalte, Sara, la sud, ºi a profe-tului Ilie, la nord. Nu înãlþimea,

Micene are doar circa 40 demetri, arºiþa verii ºi îndeosebiaºteptarea întâlnirii fac drumulmai greu. Fiindcã urmeazã sãtrecem prin celebra Poartã aLeilor, monument de arhitec-turã unic, împodobit în parteasuperioarã cu cea mai vechesculpturã monumentalã dinEuropa, emblema Atrizilor. Cusoarele la zenit, fãptura mân-drã a celor douã fiare se aflã înumbrã, dar sãgeþile aparatelorfoto, ale camerelor de luat ve-deri, ale privirilor noastre le gã-sesc, fãrã sã le facã sã tresarã,adâncindu-le însã enigmachipurilor dispãrute.

Stãm pe creste de piatrãieºind ca niºte rãdãcini vechiprin iarba subþire ºi încercãmsã cuprindem Cercul A ºi sãidentificãm locul mormântuluiîn care a fost gãsitã Masca luiAgamemnon. O þin în mâini,foiþã de aur subþire, dar cuceva catifelat, vegetal ºi viu înea. Schliemann ºi-a închipuitcã a stat pe fruntea ºi pomeþiiînalþi ai lui Agamemnon, cupleoapele închise ºi faþa însfârºit destinsã dupã zbatereaîn nãvodul aruncat asupra sade Clitemnestra ºi Egist ºidupã sfâºietoarea suferinþã acelor trei lovituri de secure. Dartot atât de îndreptãþit este sã oaºezãm peste ochii deschiºiînlãuntru ai lui Homer.Existenþa palpabilã a acesteimãºti, realitatea ei, este cre-atoare de real.

Pentru cã ºi la Micene fiind,aparþinem Congresului Mon-dial de Filosofie Aristotel –2400 de ani de la naºtere, mãgândesc la copilãria ºi ado-lescenþa filosofului trãite atâtde mult cu Homer, recu-noscând cã îmi place sã credcã spre deosebire de unii dincititorii ºi cercetãtorii de maitârziu, Aristotel nu a fost încer-cat de îndoieli privind adevãrulexistenþei lui Homer, cã nicioîntrebare privindu-le autorul ºipaternitatea nu i-au ºtirbitbucuria lecturii „Iliadei“, a„Odiseii“ ºi a memorãrii unor

ample fragmente din cuprinsullor. A crescut cu Homer, aînvãþat cu Homer ºi s-a întorsmereu la Homer – „meºterdesãvârºit“, excelând „înatâtea privinþe“ „ajutat fie de opracticã artisticã deosebitã, fiede talentul sãu firesc“, poetcare „în materie de limbã ºicugetare (…) îi întrece pe toþi“,cum spune, între atâtea alteaprecieri, în „Poetica“ –, ºi învestitele peripatetici, ºi încursurile þinute la Lyceum ºiîntre atâtea din cãrþile sale. Iardegetele lui Homer, dacã nu auscris, cu siguranþã au citit, gra-vatã de timp (timpul spiralat alvederii bufniþei), scrisoarea pecare se zice cã regele Filip alII-lea al Macedoniei i-ar fi tri-mis-o lui Aristotel, cerându-i sãse ocupe de educaþia fiuluisãu, „Am un fiu, însãmulþumesc mai puþin zeilor cãmi l-au dat, cât mai ales cã aufãcut ca el sã se nascã în tim-pul tãu. Sper cã grija ta ºi ve-derile tale îl vor face demn demine ºi de viitoarea sa þarã“. ªitot poveºtilor hrãnite decondiþia lui Aristotel profesor aladolescentului Alexandruaparþine ºi aceea a unei versi-uni a „Iliadei“, adaptate pentruprinþul care avea sã-ºi facã dinAhile un ideal ºi care atât decurând avea sã ajungãAlexandru cel Mare, sãcucereascã lumea înaintea luiAristotel, dar sã o ºi piardãspre deosebire de marele gân-ditor al Antichitãþii.

Masca lui Agamemnon seîndreaptã uºor în palme, ca unchip ridicat în capul oaselorsub atingerea unei adierivenind din coroana de piatrã a

mormintelor regale. O adiereasemenea unei respiraþiiuºoare, rare, poate o datã la oviaþã de om dupã moarte. Oprivesc ºi mã întreb, dacã vite-jia ºi onoarea au fost lecþiile luiAhile, ce anume va fi alesAristotel, o naturã umanã nunumai atât de înzestratã, ci ºide complexã, pentruAlexandru de la Agamemnon?Nu cunosc, dar bãnuiescrãspunsul, amintindu-mi deîntoarcerea sa triumfalã,având-o alãturi, tristã, peCasandra. Primit ca un zeu deClitemnestra, cu tot drumulpânã la palat acoperit dinporunca ei cu þesãturi din pur-purã, Agamemnon refuzã sãcalce pe acestea pânã nu-ºiscoate sandalele, înaintânddesculþ. Picioarele sale goalese înrudesc cumva cu mânagoalã pe care Alexandru acerut sã-i fie lãsatã deasupramormântului.

Investigaþiile specialiºtilor audemonstrat cã Masca luiAgamemnon, mai veche cucâteva secole decât timpul„Iliadei“ ºi al „Odiseii“, nu aputut sã stea pe faþa regeluidin Micene, dar creatoare dereal, ea l-a fãcut peSchliemann sã ne mãr-turiseascã: „Am privit chipul luiAgamemnon…“ Dupã cumcâþi dintre noi, dincolo de formade neuitat din preþiosul metal,nu l-am vãzut, cu lumina dinorbitele ochilor sãi fãrã moarte,pe Homer? Acelaºi sentiment,al Mãºtii lui Agamemnon peosatura feþei la care visãm cuputere, îl am acum, dupãCongresul Mondial de FilosofieAristotel – 2400 de ani de lanaºtere, rãsfoind volumul sub-stanþial al documentelor sale.Hârtia scris-tipãritã are cevadin nobleþea foiþei de aur, cândse ridicã sã mã priveascã ºimã aplec sã o vãd, într-unsusur fin de cigale – cigaleledin mãslinii de la ªcoala deFilosofie a Atenei, gazda sãp-tãmânii dedicate comunicãrilorºi dezbaterilor pe margineaoperei marelui filosof ºi om deºtiinþã. ªi pentru o clipã, la uni-son cu peste 400 de partici-panþi, trãiesc tãcut sublimulexclamaþiei de odinioarã aarheologului cititor al luiHomer: „L-am privit peAristotel!“ Cu ochii planeteinoastre gânditoare în anul2016.

meridiane

GrGreciaecia

MMaassccaa lluu ii AAggaammeemmnnoonn

PPaaggiinnãã rreeaall ii zzaattãã ddeeDDooiinnaa CCEERRNNIICCAA

MMaassccaa lluu ii AAggaammeemmnnoonn

•• MMiicceennee:: mmoorrmmiinnttee llee rreeggaallee

•• MMiicceennee:: ddrruummuull ccããtt rree PPooaarr ttaa LLeeii lloorr