49268045 Cuvant Si Imagine Instrumente de Lucru in Domeniul Social
Cuvant si imagine - instrumente de lucru in domeniul social
-
Upload
mirela-nicoleta -
Category
Documents
-
view
331 -
download
2
Transcript of Cuvant si imagine - instrumente de lucru in domeniul social
Motto:
”Trăim în mijlocul unui ocean de cuvinte, dar, întocmai ca peștele în apă, de cele mai multe ori nu înțelegem acest lucru”
Stuart Chase
3
INTRODUCERE................................................................................................................5
CÂTEVA CUVINTE DESPRE...CUVÂNT ȘI LUCRAREA DE FAȚĂ..........................5
CAPITOLUL 1...................................................................................................................6
DRUMUL OAMENILOR DE LA SEMN LA CUVÂNT..............................................6
Capitolul 1.1 Mai întâi, mâinile....................................................................................................................7
Capitolul 1.2 Următorul pas: desenele.........................................................................................................7Capitolul 1.3 Fenicienii și alfabetul.............................................................................................................8
CAPITOLUL 2...................................................................................................................9
DESPRE COMUNICARE................................................................................................9
Capitolul 2.1 Ce este comunicarea?..............................................................................................................9Capitolul 2.2 Comunicarea eficientă.........................................................................................................10
CAPITOLUL 3.................................................................................................................12
DIMENSIUNEA SOCIALĂ A COMUNICĂRII.........................................................12
CAPITOLUL 4.................................................................................................................14
CUVÂNTUL ȘI IMAGINEA ÎN SOCIETATEA MODERNĂ...................................14
Capitolul 4.1 Scurtă trecere în revistă a progresului comunicațional.....................................................14Capitolul 4.2 Imaginile verbale.................................................................................................................16
Capitolul 4.3 Impactul imaginii, mesaj și comunicare!........................................................................16Capitolul 4.3.1 De ce această uzitare la maxim a imaginii?............................................................17
Capitolul 4.3.2 Care sunt consecinţele acestui fenomen?...........................................................18
ÎN LOC DE CONCLUZIE.............................................................................................20
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................22
ANEXA 1..........................................................................................................................23
4
ANEXA 2..........................................................................................................................23
Introducere
Câteva cuvinte despre...Cuvânt și lucrarea de față
În lucrarea de față doresc să abordez comunicarea ca procesul cu punct de
plecare, Cuvântul.
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, cuvântul are o definiție extrem
de cuprinzătoare dar cea principală este aceea că un cuvânt este ”unitatea
de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui
complex de sensuri) și a unui complex sonor.”
Atunci cînd scriu Cuvânt îl scriu cu literă mare dintr-un soi de respect și
asta deoarece, personal, consider că trebuie să fie pentru fiecare dintre
oameni nu numai un instrument al comunicării ci o instituție a ceea ce
reprezintă, o bază solidă pe care, el, omul, iși construiește treptat, edificiul
pe care iși sprijină existența. Întreaga viață socială, se poate răsturna
precum un castel de nisip dacă o cărămidă nu este suficient de bine plasată
încât să susțină greutatea...cuvântului. Așadar, o comunicare sinuoasă sau
absentă poate duce, mai devreme sau mai târziu, la apariția unor carențe în
viața oamenilor, transformându-i în beneficiari ai serviciilor sociale pe
fondul variatelor probleme cu care se confruntă astăzi, societatea modernă.
Desigur, cuvântul nu este motivul principal al „carențelor” sociale dar este
cu siguranță unul important. Lucrarea de față nu se vrea o abordare
complexă a conceputului de cuvânt si implicit, al celui de comunicare, nu o
teorie clasică ci o abordare simplă, mai ales bazată pe axul social, al
5
interacțiunii dintre oameni sub atât de variatele ei forme, informația
codificată și decodată în atât de multe modalități.
Capitolul 1
Drumul oamenilor de la semn la cuvânt
Oceanul de cuvinte care ne înconjoară în zilele noastre, este cu mult mai
puternic decât cel de la mijlocul anilor` 50.
A crescut simțitor nivelul științei de carte, fiind disponibile nenumarate căi
noi de comunicare, evoluția modalităților de a comunica crește într-un ritm
amețitor de la un an la altul. Totodată s-au adăugat mii de cuvinte
vocabularului.
Antropologii, cercetătorii științifici, sunt de părere că fiecare specie de
viețuitoare de pe această planetă are un sistem de comunicare și conform
părerii majorității lingviștilor un lucru este cert: nu se cunoaște primul
cuvânt rostit de către un om, dar limbajul constituie un punct de diferențiere,
el reprezentă elementul care distinge specia umană.
Majoritatea activităților cotidiene ale omului sunt aceleași cu ale oricărei
familii de animale: mâncă, bea, doarme, se reproduce, supravețuieste. Ceea
ce diferențiază omul de regnul animal este limbajul, prin acesta desfășurând
un sistem de comunicare mai sofisticat mai complex odată cu apariția a mii
și mii de cuvinte noi. Omul se folosește de ele pentru a relaționa și pentru a
conferi o însemnătate experiențelor individuale.
6
Capitolul 1.1 Mai întâi, mâinile
Prima modalitate de comunicare în absența cuvintelor o reprezintă…mâinile.
Îmi vine în minte un exemplu pe cât de amuzant pe atât de frustrant și hilar.
Un voluntar care vorbea fluent suomi și eu, un vorbitor de limba română…
fluentă. Puși în situația de a comunica. Frustrare venea din faptul că, din fire
comunicativă, nu aveam cum să-i spun atâtea căte aș fi dorit și atunci am
apelat la limbajul semnelor, la ajutorul mâinilor și mi-am dat seama imediat
cât de importantă este comunicarea dar și cât de frustrant poate fi să vrei să
comunici și să nu ai cum.
Așadar mainile reprezintă instrumente eficiente de comunicare, însă deseori
ele nu sunt suficiente pentru a transmite nevoile și sentimentele.
Capitolul 1.2 Următorul pas: desenele
Desenul, privit ca formă de comunicare, este una mai elaborată care poate
furniza mai multe informații. Egiptenii au transmis foarte bine acest mijloc
de comunicare când, pe la 3100 î.e.n, au inventat hieroglifele ca sistem
avansat de comunicare. La început, semnele elaborate de egipteni nu erau
decât simboluri desenate dar, evoluând, au început să fie folosite și dintr-un
unghi conceptual, acest fapt ducând spre direcția unei limbi.
Desenele și simbolurile erau cu mult mai grăitoare decât semnele mâinilor și
expresiilor faciale dar dura mai mult până să fie desenate. Era nevoie de
ceva mult mai eficient și se trece la următoarea etapă.
7
Capitolul 1.3 Fenicienii și alfabetul
Sintagma „scriere fonetică” vine de la fenicienii din partea de Est a Mării
Mediteraneene care împreună cu grecii au oferit rădăcinile alfabetului
modern. S-au pus bazele, în acest fel, cuvântului și dezvoltării unui limbaj,
lucru care constituie una dintre cele mai însemnate realizări din istoria
speciei umane.
Rostirea cuvintelor a înlocuit desenele, în calitate de mijloc primar de a
comunica unii cu ceilalți.
8
Capitolul 2
Despre comunicare
Comunicarea, cel mai cunoscut proces de interacțiune, este omniprezentă ca
modalitate de relaționare sub mai multe nume: interacțiune, relație, schimb,
control, putere, comunitate. Aceasta se datorează faptului că toate procesele
sociale implică și un proces de comunicare.
Din 1995, „Institute for Scientific Information” (ICI) din Philadelphia, în
revista de analize și extrase „Current Contents and Behavioral Sciences”,
incluse și comunicarea între disciplinele de care se ocupă. Până atunci,
revistele de științe ale comunicării erau trecute mai ales la disciplinele
sociologie și social issues and & philosophy.
Cu toate acestea, comunicarea este încă, situată la granița mai multor
domenii:
psihologiei prin repartizarea studiului comportamentului individual;
sociologiei sau științelor sociale prin problemele structurale sau
colective;
În lucrarea de față doresc să orientez atenția asupra comunicării ca proces în
analiza vieții sociale, perspectiva sociologică a comunicării fiind considerată
la fel de importantă ca și una psihologică.
Capitolul 2.1 Ce este comunicarea?
9
Deși pare simplă utilizarea termenului de comunicare, problema definirii a
făcut să curgă multă cerneală. În folosirea curentă, verbul „a comunica” se
referă de obicei la acțiunea de a „transmite” „un mesaj” despre „ceva” cuiva
care este „receptorul”.
În definirea comunicării, după trecerea în revistă a numeroase definiții,
Dance (în „The concept of communication”, 1970) a identificat mai multe
caracteristici ale comunicării, punând accent pe o componentă sau aspect.
Dintre ele, ar fi important de amintit:
1. Simboluri, vorbire, limbaj
2. Înțelegere – receptarea, nu transmiterea mesajelor
3. Interacțiune, relație – schimb activ și reorientare
4. Reducerea incertitudinii – căutarea de comunicare în scopul adaptării
5. Transfer, transmitere – mișcare conotativă în spațiu sau timp
6. Putere – comunicarea văzută ca mijloc de influență
7. Memorie, stocare – acumularea de informație și ulterior comunicarea
cu depozite comunicative
Capitolul 2.2 Comunicarea eficientă
În comunicare, una dintre caracteristicile importante este care trebuie să fie
efectul comunicării noastre, care poate să fie efectul și care este efectul real.
Dacă privim comunicarea ca proces de transmitere sau ca unul de receptare
atunci trebuie acceptate și premisele că mesajele pot fi transmise fără a fi
acceptate sau receptate sau fără a fi transmise conștient. Însă pentru ca un
proces de comunicare să fie eficient, acesta trebuie să aibă unele
caracteristici cum ar fi:
10
- simplitate – atât în scris cât și în discurs
- claritate – implică folosirea unui limbaj adecvat publicului căruia îi
este adresat mesajul;
- concizie – un mesaj prea lung tinde să plictisească în timp ce unul
prea scurt riscă să fie incomplet;
- scop – mesajul comunicat trebuie să fie adaptat scopului;
- coerență – de-a lungul comunicării este indicat a se păstra același stil
(limbaj, tonalitate, ritm);
- credibilitate – ceea ce este comunicat trebuie să fie adevărat, credibil,
susținut cu argumente, exemple, cifre, etc.
Uneori, analiza comportamentului comunicațional trebuie să mai țină seama
și de unele mesaje în ceea ce privește textele scrise, actele de vorbire și unele
ilustrații, care nu sunt ușor de identificat și care includ obiceiuri, ritualuri,
vestimentație, clădiri, ambiente planificate, grădini, ceremonii, steaguri,
monede, spectacole, genuri și forme culturale și altele. Toate obiectele sau
evenimentele culturale încorporează, prin definiție, o semnificație (sau mai
multe) astfel încât ele „depozitează” sensul și îl recomunică, adesea de-a
lungul unor întinse perioade de timp.
Pornind de la această perspectivă de a vedea comunicarea, se conturează o
altă formă de comunicare și anume cea cu ajutorul imaginilor, subiectul
următorului capitol al lucrării de față.
11
Capitolul 3
Dimensiunea socială a comunicării
Privită dintr-o perspectivă sociologică tradițională, viața socială apare
„structurată”, adică modelată și menținută într-o formă stabilă de reguli,
roluri și relații mai mult sau mai puțin general evidente.
Comunicarea presupune sau stabilește întotdeauna o relație socială între
participanți. Weber, a definit acțiunea socială în următorii termeni:
„Acțiunea este socială în măsura în care, datorită semnificației subiective pe
care i-o acordă actorul individual, ia în considerare comportamentul
celorlalți și, în consecință, are o desfăsurare orientată”.
O caracteristică demnă de luat în seamă, de altfel îndelung cercetată este
aceea potrivit căreia educația, prin latura sa de socializare, modelează
comportamentul omului.
Omul, învată din mediul social și se adaptează acestuia, el fiind mediul care
furnizează omului mijloacele de a-și forma o identitate, orientare, capacități
și sarcini adecvate.
Desigur că în acest context se impun câteva condiții care sunt relevante în
comunicarea socială. Una dintre ele este proximitatea persoanelor aflate în
apropiere, datorită locuinței, locului de muncă. O altă condiție, poate fi
similaritatea, cei aflați în aceleași înprejurări sociale care impărtășesc
interese, credințe, activități, e mai probabil să comunice decât cei care diferă
din toate aceste puncte de vedere. Apartenența de grup este o altă conditie a
intercomunicării, existând, prin definiție, o mai intensă comunicare în
interiorul unui grup decât între grupuri, iar direcția fluxului comunicativ este
12
modelată de statusurile relative ale membrilor grupului și rolurile diferite
care le revin. În practică, toate tipurile de activități cooperante au consecințe
similare pentru comunicare, specificându-se mai exact scopul și elementele
de control.
Cert este că atunci când se vorbește despre comunicare, implicit este vorba și
despre societate ca și cadru conceptual pentru a analiza și compara
numeroasele tipuri diferite de activități și procese de comunicare implicate
de faptul că omul intră și locuiește într-o lume plină de semnificații pe care
le împărtășește cu semenii lor. Se crează astfel tot mai multe conexiuni între
comunicare și restul vieții sociale.
13
Capitolul 4
Cuvântul și imaginea în societatea modernă
Capitolul 4.1 Scurtă trecere în revistă a progresului comunicațional
De-a lungul câtorva milenii dinaintea erei creștine, au fost imaginate
modalități tot mai eficiente de reprezentare materială a vorbirii, începând cu
mijloacele de memorare a codurilor simple (răbojul), trecând prin forme
pictografice (scrierea hieroglifică) și ideografie (abstractă și conotativă) la
scrierea fonetică (echivalenta grafică a vorbirii) și, în cele din urmă la
scrierea alfabetică, apărută în Orientul Apropiat în jurul anilor 1000 î.e.n.
Însușirea esențială a scrierii era capacitatea de a păstra în timp și răspândi
în spațiu o înregistrare fizică a comunicării într-un mod mult mai eficient
decât permite vorbirea. Consecințele dezvoltării scrierii sunt greu de
deosebit de cauzele care au dus la inventarea și răspândirea sa. Scrierea a
„fixat” limbile, în sensul că numai acelea care puteau fi scrise au supravetuit.
Scrierea a fost asociată și cu dezvoltarea marilor imperii și mișcări
religioase, culturale și politice fiind marcate și de răspândirea formelor scrise
ale limbii. Un pas important îl constituie apariția hartiei în China, în jurul
anului 105, comunicarea prin scris devenind în acest fel un mijloc de
comunicare interpersonală, dezvoltarea intelectuală și morală devenind pe
această cale, un nucleu al societății.
Evoluția socială continuă cu sistemele de codificare (limbaj, simboluri,
convenții iconice); aspecte materiale și tehnice ale înregistrării și distribuirii
și organizarea lor socială în forme de exprimare a mesajelor (scrisori,
14
poeme, povestiri, descrieri, cântece, piese, legi,, edicte, hărți, istorii,
rugaciuni, portrete, memorii, etc.).
Epoca modernă a comunicării începe cu dezvoltarea reproducerii și
transmiterii mesajelor, schimbarea fiind atât calitativă cât și cantitativă. La
mijlocul secolului al-XV-lea apar caracterele mobile și aplicarea lor în
tipografie. Tiparul a permis individului să devină „consumator” privat de
gânduri, idei, literatură, încurajând individualismul spiritual și în acelși timp
sprijnid formarea de grupări ale celor care gândeau la fel în jurul producției
tipărite a eseiștilor, savanților, dramaturgilor, poeților, etc. În secolul al
XVII-lea apare predecesorul ziarului o foaie conținând reclame, știri,
curiozități, dezvoltând astfel indusria „presei de masă” cu toate că abia in
secolul XIX se instituie termenul de presă de masă, odată cu transportul
feroviar care ajuta la răspândirea „veștilor” pe arii mult mai mari.
Apoi tehnologia a facilitat comunicarea interspersonală cu caracter privat
datorită sistemului poștal și telefonului.
Explozia informațională a atins cote uimitoare și greu de controlat și măsurat
odată cu apariția televiziunii, mass-mediei în general, și apoi a internetului.
O serie de forme de transmitere a informațiilor au fost dezvoltate într-un
ritm galopant odată cu transmiterea informațiilor prin internet, informații
vizuale dar și scrise.
Efectele extinderii utilizării imaginilor vizuale în comunicarea modernă sunt
extrem de greu de evaluat. Expunerea vizuală controlată de calculator
deschide posibilităti noi de schimbare, dar tendința pare a fi o nouă integrare
a diferitelor forme verbale.
15
Capitolul 4.2 Imaginile verbale
Există o strânsă legătură între cuvântul scris și imagine și vorbim aici de
imaginea „developată” în mintea omenească atunci când se rostește un
cuvânt. Omul comunică, de fapt, prin imagini...mentale pe care le transpune
în cuvinte astfel că pe măsură ce adaugă mai multe cuvinte vocabularului,
limbajul devine mai sofisticat. Hal Urban oferă un exemplu relevant în acest
sens „ca și cum ai adăuga mai multe culori paletei unui artist – putem să
creăm imagini mai reale prin cuvintele noastre.”
Fiecare conversație cu o persoană este, de fapt, un transfer reciproc de
imagini. Cert este ca o concluzie la istoricul cuvântului că ele, cuvintele sunt
cele pe care le folosim zi de zi pentru a ilustra legătura cu lumea și cu
oamenii care fac parte din ea.
Capitolul 4.3 Impactul imaginii, mesaj și comunicare!
Dacă până acum imaginea a fost utilizată ca ‚adjuvant’ în construirea
înţelesului, se constată că lucrurile încep să se schimbe în sensul ascesiunii
acesteia în cadrul comunicării şi surclasarea limbajului propriu-zis. Tot mai
mult, în comunicarea de masă se mizează pe imagine şi pe impactul acesteia
în captarea atenţiei receptorilor şi, menţinerea acestei atenţii. Imaginea
capătă o pondere tot mai mare în transmiterea mesajului, tonul fiind dat de
televiziune, dar urmată îndeaproape, datorită presiunii concurenţiale, de
către cotidiene, saptămânale, tabloide, reviste magazin etc, în general presa
scrisă. Constatăm o abundenţă de imagini vii, imagini şoc, imagini care
16
surprind senzaţionalul (naşteri „celebre”, nunţi, divorţuri, scandaluri etc),
imagini care surprind evenimente dramatice în desfăşurare (inundaţii,
alunecări de teren, tornade, accidente etc), instantanee ale diferitelor vedete
sau persoane publice surprinse în posturi nu tocmai plăcute, clipuri
publicitare seducătoare şi care nu mai au nevoie de mesaj scris sau verbal
etc. Această „excitare vizuală” continuă, se produce predominant prin sticla
televizorului, dar şi prin tabloidele şi magazinele care tind să facă
concurenţă televiziunii, jocuri video, cinematograf, panouri publicitare pe
care rulează clipuri şi imagini în mişcare, afişe, etc.
Capitolul 4.3.1 De ce această uzitare la maxim a imaginii?
Imaginea are cîteva caracteristici care pot fi exploatate mult mai bine în
fluxul comercial şi în epoca consumeristă pe care o trăim şi care fac din ea o
marfă mult mai vandabilă decât ideea (cuvântul):
- imaginea se impune aproape instantaneu în câmpul vizual al receptorului şi
nu necesită o prelucrare cerebrală elaborată pentru construirea înţelesului, ca
în cazul ideii (o expresie des uzitată în televiziune este aceea că „imaginile
vorbesc de la sine”);
- imaginea este puternic conectată la structurile emoţional-afective ale
receptorului şi are o mare rezonanţă pe acest palier, răspunsul acestuia
venind mult mai repede (uimire, bucurie, tristeţe, groază, şoc etc.),
comparativ cu ideea care se adresează în primul rând raţiunii;
Aceste caracteristici fac ca imaginea să exercite asupra receptorilor un
magnetism deosebit, să se impună cu forţă în câmpul lor vizual, creând un
efect de hipnotism, „lipire de ecran”.
17
Chiar în situaţiile de respingere a acesteia, de întrerupere a contactului
vizual, constatăm forţa sa de penetrare prin întipărirea pe retină asemenea
imaginii fotografice. Imaginea şocantă, imaginea cu puternică rezonanţă
afectivă, nu poate fi ştearsă decât printr-un efort deliberat. Dar de cele mai
multe ori ea ne obsedează şi ne „apare” în minte, deşi am surprins-o doar
câteva fracţiuni de secundă. Pe aceste efecte ale imaginii se bazează mass
media în încercarea de captare a audienţei şi, în acest carusel, evenimentele
şi ştirile capătă o altă ierarhizare decât cea firească (reflectarea cât mai fidelă
a realităţii, informarea individului într-un mod optim adaptarii lui la viaţa
cotidiană), realitatea fiind reflectată selectiv şi distorsionat, de lumina
reflectorului beneficiind acele evenimente care au o mare vizibilitate, care
pot fi transpuse, reconstituite, prefabricate în imagini cu impact.
Capitolul 4.3.2 Care sunt consecinţele acestui fenomen?
Uzitarea în exces a imaginilor şocante, cu un grad crescut de violenţă,
dramatism, a imaginilor cu un nivel de stimulare motivaţional-afectivă mare
(în cazul reclamelor), duc la creşterea pragurilor senzoriale şi implicit la
scăderea sensibilităţii receptorilor. De aici întrevedem două posibile
subconsecinţe, care privesc atât individul, cât şi mas media: pe de o parte
implementarea în viaţa şi realitatea individului a unor conduite indezirabile,
violente, dar acceptate ca normale datorită obişnuinţei, iar pe de altă parte,
necesitatea ca mass media să impună imagini cu un grad mai ridicat de
stimulare afectivă, pentru a putea produce aceleaşi efecte de acaparare a
audienţei. Se intră astfel într-un cerc vicios care prefigurează o schimbare
majoră în plan mental, ce se va răsfrânge, atât la nivel individual cât şi la
nivel social. O altă consecinţă a utilizării predominante a imaginii în raport
18
cu ideea (cuvântul), o constituie inducerea unei pasivităţi în cadrul
proceselor intelectuale şi menţinerea gândirii la un nivel intuitiv care „nu
depăşeşte limitele comunului. Această consecinţă poate afecta, în primul
rând, copiii şi tinerii care petrec destul de multe ore în faţa televizorului şi a
jocurilor video pe calculator, în lipsa controlului părinţillor care fie nu au
timp, fie consideră inofensivă petrcerea timpului liber în acest mod. O altă
posibilă consecinţă care se cere evidenţiată este rezultată din selecţia
operată de mass media şi ierarhizarea diferitelor evenimente după criterii ca:
mare vizibilitate, senzaţional, impact la public, va duce pe termen mediu şi
lung la o reflectare distorsionată a realităţii, realitatea însăşi devenind o
imagine fabricată, o reprezentare falsă. Trăim sub imperiul imaginii, acest
concept se impune din ce în ce mai mult în viaţa noastră şi nu doar ca
imagine concretă, intuitivă, ci şi ca imagine mentală, reprezentare despre
ceva sau cineva. Constatăm astfel că se vehiculează tot mai des noţiuni şi
expresii ca: imaginea unei persoane, imaginea unei instituţii, organizaţii, a-ţi
vinde bine imaginea, a te prezenta într-o imagine pozitivă etc. Se pare că am
intrat într-o eră în care, importantă este ,,interfaţa’’ cu lumea, ceea ce arătăm
în afara noastră şi nu cea ce există cu adevărat, conţinutul, substratul. În
aceste condiţii, succesul este dat de gradul de vizibilitate al imaginii
intenţionate, fie că este reală sau nu. În acest caz, viaţa poate fi sensibil
bulversată, atât la nivelul relaţiilor interpersonale, cât şi al celor sociale,
direct proporţional cu gradul iluzoriu al comunicării prin imagine.
19
În loc de concluzie
Pentru prezentarea în fața auditoriului a lucrării am ales un semnificativ joc
de rol care să ilustreze atât impactul cât și importanța comunicării. Astfel,
pe două coli au fost înșiruite cuvinte din diferite categorii. Pe prima dintre
ele cuvinte dure, care provoacă tensiune, imagini triste iar pe cealaltă
cuvinte care aduc liniște, calm, o stare de bine. Desigur că reacțiile, stările
sunt produse involuntar, pe măsură ce participanții citesc coloanele.
Exercițiul este preluat din cartea „Puterea cuvintelor – cum poți obține
rezultate majore folosind cuvintele potrivite” de Hal Urban.
Cele două pagini constituie Anexa 1 de la sfărșitul acestei lucrări.
***Cuvintele au modelat istoria. Ele au dat naștere ideilor, au condus la
izbucnirea războaielor, au inspirat milioane de oameni.
Cuvântul poate șoca sau răni, poate vindeca suflete, dar poate reprezenta și
instrument de masură, poate fi înlocuit de imagine care nu tace, ci
„comunică” informația într-un alt mod.
Privind dintr-o perspectivă socială, cuvântul este extrem de important ca
factor de coeziune socială, ridicându-se ca o piramidă umană în societate.
Nici cunoașterea individuală și nici cea colectivă nu pot face abstracție de
limbaj și comunicare ca instrument și funcție care transformă lucrurile,
ființele și raporturile în simboluri. Ele sunt elementele care permit apariția
și evoluția gândirii, apoi apariția culturii și simultan, progresul cunoașterii.
Aici ne putem referi la citatul relevant al lui Edgar Morin:
20
„Cultura și societatea se află într-o relație generatoare mutuală, iar în
această relație nu trebuie neglijate interacțiunile între indivizi care sunt ei
înșiși purtatori/transmițători de cultură; aceste interacțiuni regenerează
societatea, care regenerează la rându-i, cultura”.
Astfel înțeles, fenomenul comunicării a fost, este și va rămâne unul
fundamental, cu atât mai mult într-un context unde timpul însuși pare a fi
dependent de modul în care circulă informația. Căci, dacă secolul al XX-
lea a fost denumit „secol al vitezei”, el iși merită această denumire și pentru
rapiditatea cu care ideile, opiniile, spusele, circulă de la un capăt la altul al
lumii.
***
21
Bibliografie
- Jean Lohisse – „Comnicarea – de la transmiterea mecanică la
interacțiune” – ed. Polirom, 2002
- Campania de Comunicarea Publica „Pentru o societate fără
abandon – sesiune de instruire pentru echipele de campanie”
- Hal Urban – „Puterea cuvintelor (cum poți obține rezultate majore
folosind cuvintele potrivite)” – Ed. Amaltea, 2004
- Dennis McQuail – „Comunicarea” – Ed. Institutul European 1999
- Gilles Ferreol & Noel Flageul – „Metode și tehnici de exprimare
scrisă și orală” – Ed. Polirom, 2007
- Angela Rogojanu – „Deontologia comunicării” Ed. ASE, București
2005
- Claude Jean Bertrand – Deontologia mijloacelor de comunicare –
Ed. Institutul European 2000
22
Anexa 1
a distrugea suferia urîa deterioraa bateloviturărăscoalăagonierăzbunarecrimătemnițăa explodaa distrugefoc
a furaticălosizbiturărăua pierdeînșelătoriea evitadroguria condamnascuipaturătcorupta omorî
23
Anexa 2
iubireprietenbunătatepacea iertaveselieamuzamentfericita câștigarecompensăa îmbunătățizâmbet
a obțineconfortabila se încredea distraonoarebebelușproaspătadevărcaldvacanțăweek-enda râdejoacă
3
4