CURTEA DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE

►Scurt Istoric:

Curtea de Justitile a Comunitatilor Europene a fost infiintata in anul 1952.Curtea beneficiaza de sprijinul Tribunalului de Prima Instanta, care a fost infiintat in

1989.Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui si Otelului a

creat 4 institutii:a) Înalta Autoritate;b) Consiliul Special de Ministri;c) Adunarea Comunã;d) Curtea de Justitie.Curtea de Justitie a fost înfiintatã în virtutea art. 31-45 din Tratat. Ea efectua în mod

independent un control judiciar asupra actelor Înaltei Autoritãti si ale statelor comunitare. Ea era însãrcinatã si cu supravegherea respectãrii Tratatului si cu solutionarea diferendelor dintre tãrile membre sau dintre particulari si Înalta Autoritate.

Curtea era compusã din 7 judecãtori si 2 avocati generali numiti de comun acord de cãtre guvernele statelor membre pentru o perioadã de 6 ani. Ea avea în aparatul sãu un grefier, ales prin scrutin secret.

Tratatul de la Nisa a introdus o reforma importanta in sistemul juridic al Uniunii Europene. In ce priveste Curtea de Justitie, cele mai importante sunt:

- mai multa flexibilitate in modificarea statulului Curtii de Justitie, care poate fi amendat de catre Consiliu prin vot; unanim, la cererea Curtii sau a Comisiei.

- aprobarea regulamentului interior al Curtii de catre Consiliu, cu majoritate calificata;- noul articol 229a din Tratatul CE permite Consiliului sa decida, prin vot unanim si

dupa ratificarea de catre parlamentele nationale, daca disputele referitoare la drepturile de proprietate industriala sunt de competenta Curtii;

- o mai buna distributie a competentelor intre Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta, ultimul preluand o parte din volumul de munca al Curtii.

Constitutia europeana in curs de ratificare prevede infiintarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), care include Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Tribunalul de Prima Instanta (care se va numi “Tribunalul General”) si tribunale specializate.

►Atributii:

Ca orice sistem de drept veritabil, si cel al Comunitatii presupune existenta unor garantii jurisdictionale ce trebuie sa intre in functiune in situatia contestarii sau punerii in aplicare a legislatiei Comunitare.

Curtea de Justitie, ca institutie jurisdictionala a Comunitatii, reprezinta coloana vertebrala a acestui sistem de garantii. Judecatorii trebuie sa asigure uniformitatea interpretarii si aplicarii dreptului comunitar in fiecare Stat Membru, mentinerea sa ca sistem comunitar si aplicarea sa in mod identic tuturor celor care i se supun in toate imprejurarile.

►Organizare

Curtea de Justitie numara 27 de judecatori si 8 avocati generali.

Judecatorii si avocatii generali sunt numiti de guvernele statelor membre de comun acord, pentru un mandat de sase ani, cu posibilitatea de reinnoire. Ei sunt alesi din randul juristilor de o incontestabila independenta si competenta profesionala.

Judecatorii il aleg din randul lor pe Presedintele Curtii pentru un mandat de trei ani ce poate fi reinnoit.

Presedintele conduce lucrarile Curtii si prezideaza audierile si dezbaterile.Avocatii generali acorda asistenta Curtii in indeplinirea atributiilor sale, prezentand in

sedinte deschise, in conditii de completa impartialitate si independenta, avize referitoare la spetele deduse curtii. Atributiile lor nu trebuie confundate cu cele ale unui procuror sau ale unui asemenea alte oficialitati - fiind vorba in acest caz de rolul Comisiei de a veghea asupra intereselor Comunitatii.

► Rol

Curtea de Justitie joaca un rol esential in cadrul sistemului institutional stabilit prin Tratate.

In mod deosebit, Curtea are rolul de a mentine echilibrul intre prerogativele institutiilor comunitare pe de o parte si intre prerogativele conferite Comunitatii si cele pastrate de statele membre pe de alta parte. In exercitarea atributiilor sale de revizuire, Curtea este deseori chemata sa hotarasca in probleme de natura constitutionala sau de importanta economica majora.

► Functii

Curtea de Justitie are doua functii principale:- sa verifice daca instrumentele de interpretare si aplicare de care dispun insitutiile

europene si guvernele sunt compatibile cu prevederile tratatelor ; - sa pronunte o hotarare preliminara, la solicitarea unui tribunal national, privind

interpretarea sau validitatea diferitelor prevederi ale dreptului comunitar.

► Tipuri de actiuni

-Actiune in neindeplinirea obligatiilor:Prin aceasta actiune Curtea stabileste daca un stat membru si-a indeplinit obligatiile

ce-i revin in conformitate cu dreptul comunitar. Actiunea poate fi initiata de Comisie (in majoritatea cazurilor) sau de un alt stat membru. Daca Curtea ajunge la concluzia ca obligatiile nu au fost indeplinite, statul membru in cauza trebuie sa inceteze imediat incalcarea dreptului comunitar. Daca aceasta nu are loc, Curtea poate decide in final, la cererea Comisiei, sa penalizeze statul membru cu o amenda fixa sau o suma de bani proportionala cu perioada de incalcare a obligatiei respective.

-Actiune in anulare:Reclamantul solicita anularea unei masuri adoptate de o institutie (regulamente,

directive si decizii). O actiune in anulare poate fi initiata de un stat membru, de institutiile UE (Parlament, Consiliu, Comisie) sau de catre persoane fizice care sunt destinatarii masurii contestate sau care ii afecteaza in mod direct si individual.

-Actiune in constatarea abtinerii de a actiona: Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta pot analiza legalitatea unei abtineri

de a actiona din partea unei insititutii a Comunitatii, cu mentiunea ca o astfel de actiune poate incepe numai dupa ce institutia in cauza a fost somata sa remedieze situatia. Daca abtinerea de a actiona contravine legii, institutiei in cauza ii revine sarcina de a face sa inceteze deficienta prin luarea de masuri adecvate.

-Actiune in despagubiri:In actiunile pentru despagubiri, bazate pe o responsabilitate non-contractuala, Curtea

de Prima Instanta decide asupra raspunderii Comunitatii in caz de prejudicii aduse cetatenilor si intreprinderilor de catre institutiile comunitare sau functionarii acestora in cursul activitatii acestora.

-Recursuri:In cele din urma, recursuri la hotararile Tribunalului de Prima Instanta, in probleme de

drept comunitar, pot fi aduse in fata Curtii. Daca recursul este admisibil si bine instrumentat, Curtea de Justitie poate suspenda hotararea Tribunalului de Prima Instanta. Daca procedurile permit acest lucru, hotararea finala poate apartine Curtii, altfel Curtea trebuie sa retrimita cazul la Tribunalul de Prima Instanta, care trebuie sa tina cont de hotararea pronuntata in urmare cursului.

-Actiunea pentru pronuntarea unei hotarari preliminare este specifica dreptului comunitar. Desi Curtea de Justitie este prin natura sa gardianul suprem al respectarii dreptului comunitar, nu este singurul organ judiciar imputernicit sa aplice dreptul comunitar. De fapt, aceasta misiune cade in sarcina tribunalelor nationale, sub jurisdictia acestora aflandu-se monitorizarea implementarii dreptului comunitar, pentru care sunt responsabile autoritatile din statele membre.

Tribunalele nationale sunt primul garant al dreptului comunitar. Pentru a asigura punerea in practica eficienta si uniforma a legislatiei comunitare, tribunalele nationale se adreseaza cateodata Curtii, solicitandu-i clarificarea unor aspecte legate de interpretarea dreptului comunitar, de exemplu daca legislatia nationala este conforma cu cea a Comunitatii.

Ca orice sistem de drept veritabil, si cel al Comunitatii presupune existenta unor garantii jurisdictionale ce trebuie sa intre in functiune in situatia contestarii sau punerii in aplicare a legislatiei Comunitare.

► Limba folosită în actele procesualeLimba folosită în timpul proceselor este una din limbile oficiale ale UE. Contează în

primul rând din ce ţară provine partea care a formulat cererea de chemare în judecată şi din ce ţară este pârâtul. Această regulă asigură oricărei persoane din UE posibilitatea de a participa la actele procesuale în limba sa maternă. Intervenţiile părţilor procesuale şi ale judecătorilor sunt traduse de interpreţi, la fel ca şi toate documentele care fac parte din dosarul cauzei.

Limba folosită pe plan intern la CEJ este franceza. Acest lucru se explică prin faptul că în momentul înfiinţării Comunităţii Europene în anul 1957 majoritatea populaţiei din cele şase ţări fondatoare (Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda) era vorbitoare de limba franceză.

La ora actuală tendinţa este de a folosi mai mult limba engleză, datorită faptului că majoritatea juriştilor din ţările recent aderate şi-au urmat studiile parţial în limba engleză şi mai puţin în limba franceză.

Bibliografie :

• Sauron, Jean-Luc, « Cours d’Institutions Europeennes – Le puzzle europeen », Gualino editeur, 2000, Capitolul 8 - « Les organes et institutions de controle », p.277-298

• www.infoeuropa.ro