CIFOZA TOTALĂ

Cifoza totală atipică reprezintă o deviere a axului coloanei vertebrale în plan sagital, cu convexitatea orientată posterior, ce cuprinde zona lombară şi dorsală.

Deformaţia care determină apariţia cocoaşei este de aceeaşi etiologie ca şi scolioza. Poziţiile greşite sau miopia pot favoriza aşa-numitele atitudini cifotice (copilul are tendinţa de a sta cocoşat), dar nu pot declanşa o cifoză gravă, funcţională.

Coloana nu se va curba dacă nu există o predispoziţie genetică. Primii ani de şcoală înseamnă pentru un copil şi un posibil debut al unei cifoze, afecţiune care, tratată necorespunzător, poate avea complicaţii grave. Ca deformare în ax a coloanei vertebrale, apar frecvent între nouă şi unsprezece ani. Pe lângă examinarea fizică şi efectuarea unor teste specifice, se va apela pentru depistarea bolii şi la rezonanţa magnetică computerizată. Este un procedeu modern, care nu utilizează raze X, foarte sigur pentru copii. Maladia juvenilă Scheuermann apare la vârsta pubertăţii, cu localizare mai mult pe vertebrele dorsale. Cifoza senilă sau a bătrânilor are localizarea cervico-dorsală la bărbaţi şi dorsală medie sau dorso- lombară la femei.

Există şi cazuri cei drept mai rare, atipice, când coloana se curbează invers: cifoza cervicală şi lordoza dorsală. Deformaţia se compensează printr-o hiperlordoză cervicală şi lombară pentru echilibrarea coloanei. Atitudinile cifotice pot corecta şi hipercorecta voluntar prin contracţia musculaturii. Cele fixe (rigide) nu se mai pot corecta prin redresarea voluntară sau mobilizare pasivă. Debilitatea generală sau poziţiile greşite (de exemplu la masa de muncă) şi miopia pot favoriza atitudinile cifotice. Cifozele funcţionale au la bază un traumatism cu turtirea unei vertebre. O altă cauză acifozei se aplică prin legea lui Delpeon „când corpul este menţinut mult timp aplecat înainte, se produce o turtire a corpurilor vertebrale în partea anterioară, din cauza greutăţii corporale care afectează această parte a vertebrei”.

Dr. Adrian Elisei consideră că „pentru întărirea musculaturii coloanei vertebrale şi evitarea astfel a multor probleme de sănătate ulterioare este bine ca orice copil să practice un sport încă din perioada preşcolară. Printre cele mai indicate sporturi se numără înotul şi atletismul”.

SCOPUL EXERCIŢIILOR CORECTIVE:

stingerea reflexului de atitudine greşită şi formarea unui reflex de postură corectă, atât în acţiunile statice cât şi cele dinamice, care să asigure coloanei vertebrale o poziţie corectă;

tonificarea în condiţi descurtare a grupelor musculare ale spatelui şi în condiţii de lungire a grupelor musculare anterioare ale toracelui şi abdomenului;

corectarea deficianţelor secundare care însoţesc cifoza totală; creşterea mobilităţii coloanei vertebrale.

EXERCIŢII CORECTIVE:

Pe marginea bazinului: din culcat facial, cu mâinile la spate, cu capul şi trunchiul în extensie,

mişcări imitative de picioare craul sau bras; acelaşi exerciţiu, dar cu sprijin pe coate; pe genunchi depărtat, de glezne apucat, extensia amplă a capului şi

trunchiului cu inspiraţie, revenire cu expiraţie; din aceeaşi poziţie iniţială, extensii şi arcuiri ale capului, trunchiului,

dar şi ale braţelor din lateral spre înapoi; pe genunchi depărtat, ridicarea alternativă a picioarelor în lateral,

sprijin pe vârf, simultan cu ducerea braţelor din lateral spre înapoi; din aşezat pe marginea bazinului, mişcări imitative de braţe spate sau

spate dublu.

Exerciţii în bazin cu apă mică: din stând sprijinit pe marginea bazinului sau pe scară, trecere în

cumpănă pe un picior, extensii şi arcuiri ale capului şi trunchiului; stând cu spatele la scara bazinului, apucat înapoi jos – proiectarea

accentuată a bazinului înainte, extensia şi arcuirea trunchiului şi ridicare pe vârfuri;

tot din stând cu o plută sau cu o minge ţinută în mâini – ridicarea braţelor simultan cu extensia trunchiului – inspiraţie şi revenire – expiraţie;

stând depărtat mâinile pe şold, sau depărtat pe sacră, ridicarea alternativă a picioarelor spre înapoi cu arcuire, concomitent cu extensia şi arcuirea trunchiului;

stând cu spatele la scara bazinului, apucat înapoi, cu braţele extinse sus – proiectarea accentuată a bazinului înainte, extensia şi arcuirea trunchiului şi ridicare pe vârfuri;

stând cu spatele la scară, cu piciorul în sprijin pe a 2-a sau a 3-a treaptă – extensia trunchiului şi ridicarea braţelor prin lateral sus – inspiraţie revenire expiraţie;

stând cu spatele la perete sau la scară, având un flotor (minge sau colac) aşezat la nivelul la nivelul curburii maxime (regiunea lombară), extensii ale trunchiului şi capului – inspir, revenire;

acelaşi exerciţiu cu ridicarea alternativă a genunchilor la orizontala apei;

mers pe vârfuri cu mâinile la ceafă sau pe şold, extensii şi arcuiri de trunchi, coordonat cu respiraţia;

din mes, extensii şi arcuiri ale trunchiului şi braţelor, care sunt poziţionate lateral;

din mers, având la spate un plutitor susţinut cu braţele flectate la nivelul coatelor sau pe umeri, extensia şi arcuirea trunchiului la fiecare pas;

mers cu o minge sau o plută pe creştetul capului, extensia trunchiului şi balansarea spre înapoi a picioarelor la fiecare pas;

mers fandat cu braţele lateral, extensii şi arcuiri ale trunchiului la fiecare păşire;

mers înapoi cu mâinile prinse la spate sau pe şold şi cu trunchiul în extensie amplă, tălpile alunecând pe fundul bazinului.

Exerciţii în bazin cu apă adâncă: cu sprijin la sparge-val, cu faţa spre perete, extensii ale capului şi

trunchiului simultan cu ridicarea spre înapoi a unui asau a ambelor picioare;

din aceeaşi poziţie iniţială, deplasare laterală stânga-dreapta prin mutarea mâinilor din aproape în aproape pe şanţ;

acelaşi exerciţiu din plutire pe piept, cu mâinile pe şanţul sparge-valului, braţele flectate, iar coatele sprijinite pe perete; din atârnat la scară, având o minge sau o plută între glezne, balansarea întregului corp în lateral;

acelaşi exerciţiu cu brăţări greutăţi la glezne; din plutire pe piept cu faţa în apă, braţele extinse şi mâinile sprijinite

pe sparge-val, iar picioarele sprijinite pe un obiect flotor, ridicarea alternativă a braţelor din apă concomitent cu cextensia capului (inspiraţie) şi a trunchiului, revenire (expiraţie subacvatică);

din aceeaşi poziţie iniţială, ridicarea trunchiului şi a feţei din apăprin apăsarea energică în marginea şanţului de ptrea plin;

acelaşi exerciţiu efectuat la scară, ridicarea progresivă a corpului din apă prin mutarea alternativă a mâinilor pe o treaptă superioară;

tot din plutire pe piept, cu mâinile sprijinite pe sparge-val, la şase bătăi de picioare – vâslire cu un singur braţ şi răsucirea capului şi a trunchiului pentru inspiraţie (inspiraţia se realizează în val, respectiv în depresiunea sau golul format de cap în timpul înaintării);

acelaşi exerciţiu, vâslind alterantiv cu raţele; picioare bras sau craul cu pluta, menţinând permanent faţa la suprafaţa

apei; picioare craul sau bras cu mâinile prinse la spate, ridicând energic

capul din apă pentru inspiraţie (se realizează după şase bătăi de picioare craul, iar la bras după fiecare mişcare simultană de picioare);

picioare craul, cu braţele extinse înainte şi mâinile sprijinite pe o minge, ridicarea capului din apă pentru inspiraţie, apăsând energic pe minge;

picioare spate cu mâinile la ceafă sau la spate, ori cu sprijin pe un obiect flotor, susţinut în regiunea toracală;

înot alunecare craul cu plută, vâslire alternativă şi respiraţie pe fiecare parte, răsucind mult corpul în axul longitudinalîn momentul inspiraţiei (se realizează pe partea braţului care execută drumul aerian);

acealşi exerciţiu vâslind cu un singur braţ;

înot alunecare craul, fără sprijin, un braţ sus, elălalt jos şlângă coapsă, schimbând simultan poziţia braţelor după fiecare şase bătăi de picioare şi răsucind pronunţat umerii în timpul inspiraţiei, se inspiră la fiecare braţ sau la un ciclu de braţe;

înot braţe craul, cu picioarele susţinute de un flotor, executând în momentul inspiraţiei aceeaşi răsucire exagerată în axa umerilor (se poate inspira la 2 sau 3 braţe);

înot alunecare spate, cu braţele extinse sus, vâslire cu un singur braţ, la fiecare şase bătăi de picioare;

acelaşi exerciţiu cu vâslire alternativă; înot alunecare spate cu vâsliri simultane, un braţ sus, unul jos; alunecare spate dublu, cu vâsliri simultan-simetrice, din două poziţii

iniţiale ale braţelor, ambele sus sau ambele lângă coapsă; acelaşi exerciţiu, folosind mişcări de picioare bras în loc de spate; înot braţe spate sau spate dublu, cu sau fără sprijinul picioarelor pe

flotor; procedeu spate integral – în coordonare braţe-picioare-respiraţie.

INDICAŢII METODICE:

Tratamentul începe cu exerciţii de mobilizare pasivă a coloanei, până la corectare şi hipercorectarea cifozei. Tot în scopul obţineriimobilităţii coloanei se indică suspensiile la scara fixă sau elongaţiile.

Un alt obiectiv al tratamentului este tonifierea musculaturii spatelui, în special a celor paravertebrali, care fixează omoplaţii. Tonifierea se obţine prin contracţii izometrice, cu spatele în poziţie corectă sau hipercorectă. Se folosesc exerciţii de respiraţie care contribuie la corectarea cutiei toracice.

Tratamentul de recuperare prin kinetoterapie durează mai multe luni sau chiar ani, în funcţie de vârstă şi de severitatea deformaţiei, iar la copii cel puţin pâna la sfârşitul perioadei de creştere. Se vizează automatizarea poziţiilor corecte.

Copiii vor fi educaţi să-şi controleze ţinuta în tot timpul zilei pentru a se forma deprinderea de atitudine corectă, odată cu toniefierea musculaturii.

Pentru corectarea acestei deficienţe a coloanei vertebrale sunt recomandate următoarele mijloace:

exerciţii pentru trunchi sub forma mişcărilor de extensie totală, de înclinare laterală, de răsucire, rotare sau extindere a coloanei;

exerciţii pentru cap şi gât – extensii, răsuciri şi rotări numai spre înapoi; exerciţii pentru braţe – extensii spre înapoi, în special peste nivelul

umerilor, astfel încât să mărească amplitudinea mişcărilor trunchiului şi coloanei.

CIFOZA DORSALĂ

Cifoza dorsală reprezintă o deviaţie a coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea orientată posterior, constituind o accentuare a curburii fiziologice toracale, ca urmare a unor modificări morfo-structurale vertebrale.

SCOPUL EXERCIŢIILOR CORECTIVE:

tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii spatelui din regiunea dorsală şi în condiţii de lungire a grupelor musculare anterioare ale toracelui;

îmbunătăţirea mobilităţii coloanei vertebrale în întregime; corectarea deficienţelor secundare, compensatorii, ale coloanei vertebrale

sau ale celorlalte segmente.

EXERCIŢII CORECTIVE:

Pe marginea bazinului: din aşezat pe marginea bazinului, cu un plutitor la spate (sau baston),

susţinut la nivelul coatelor, cu braţele flectate – extensii de trunchi cu inspiraţie şi revenire cu expiraţie;

tot din aşezat, cu mâinile la ceafă, ridicarea pronunţată a coatelor spre înapoi, liber sau cu rezistenţă manuală asigurată de kinetoterapeut

pe călcâie aşezat, cu mâinile la ceafă, ridicarea coatelor înapoi cu arcuire, liber sau cu rezistanţă manuală;

din aceeaşi poziţie iniţială, cu mâinile sprijinite pe marginea bazinului, ridicarea în sprijin pe genunchi cu deplasarea braţelor extinse în lateral - inspiraţie, revenire - expiraţie;

pe călcâie aşezat, cu un plutitor la spate, susţinut la nivelul omoplaţior - trecere în sprijin pe genunchi simultan cu ridicarea braţelor sus, cu capul şi trunchiul în extensie.

Exerciţii în bazin cu apă mică: stând depărtat cu sprijin pe toată talpa şi braţele în lateral – extensia

amplă a trunchiului şi ridicarea braţelor înapoi cu arcuire şi inspitaţie, revenire- expiraţie;

acelaşi exerciţiu cu trunchiul aplecat către suprafaţa apei, încât fazele respiratorii să fie executatecât mai aproape de acest nivel;

stând orientat către scara bazinului, mâinile sprijinite pe o treaptă la nivelul umerilor sau puţin mai sus – ridicarea alternativă a genunchilor la orizontala apei, cu inspiraţie şi extensia trunchiului, revenire cu expiraţie;

stând cu un picior pe sacră – extensia trunchiului concomitent cu ridicarea braţelor spre înapoi sus – inspiraţie, revenire – expiraţie;

stând cu unpicior pe o treaptă a scării şi mâinile la ceafă – semirotări de trunchi în plan postrior;

stând orientat către sacră, mâinile sprijinite la nivelul umerilor – semigenuflexiuni (sau genuflexiuni dacă nivelul apei este mai scăzut) cu inspiraţie şi revenire – expiraţie;

acealaşi exerciţiu cu mâinile la spate, pe şold sau cu o minge medicinală pe cap;

stâd cu spatele la peretele bazinului, braţele în lateral sprijinite pe sparge-val – depărtarea progresivă de perete cu paşi mici, succesivi, mâinile păstrând sprijinul pe şanţ;

extensia trunchiului cu păşire amplă înainte şi revenire cu pas înapoi, menţinând poziţia redresată a trunchiului;

aceaşi poziţie iniţială, cu genunchii ridicaţi la piept – răsuciri laterale, antrenând atât trunchiul cât şi segmentele inferioare în balans;

stând lateral faţă de perete, cu un braţ extins înapoi şi sprijinit pe marginea bazinului – extensia trunchiului şi deplasarea braţului liber, cât mai mult, către cel aflat în sprijin;

mers cu mâinile la spate, ridicarea alternativă a genunchilor spre suprafaţa apei, menţinând trunchiul în poziţie corectă sau hipercorectă;

acelaşi exerciţiu cu un plutitor apucat la spate, la nivelul umerilor, sau cu mâinile la ceafă;

mers cu trunchiul drept sau înclinat uşor înainte, mâinile susţin la spate o minge, un colac sau o plută;

mers cu trunchiul drept şi mâinile la ceafă, extesia şi arcuirea coatelor spre înapoi-sus la fiecare pas;

mers pe vârfuri cu rotarea braţelor spre înapoi şi extensia trunchiului la fiecare mişcare a braţelor;

mers pe vârfuri cu mâinile pe umăr, extensii ale trunchiului pe fiecare pas;

mers lateral, cu un plutitor sau un baston la spate la nivelul umerilor, înclinări ale trunchiului alternativ stânga-dreapta.

Exerciţii în bazin cu apă adâncă: din imersie la marginea bazinului, corpul în plan vertical şi faţa sub

nivelul apei – balansări laterale ale întregului corp – inspir prelung şi apnee, apoi revenire la suprafaţă – inspiraţie specifică scurtă;

din atârnat, cu spatele la perete şi braţele sprijinite pe şanţ, ridicarea picioarelor extinse sau a genunchilor la suprafaţa apei, fără a depărta trunchiul sau bazinul de perete;

din putire, cu picioarele susţinute de plută, sparge-val sau culuar – vâsliri în procedeul craul sau spate;

picioare craul sau bras, cu braţele extinse înainte şi mâinile sprijinite pe un obiect flotor: (plutitor, colac, minge), menţinând capul ridicat la suprafaţă;

acelaşi exerciţiu, cu mâinile prinse la spate, capul ridicându-se energic deasupra apei doar în momentul inpiraţiei;

picioare spate, cu braţele sus – lângă cap, cu mâinile la ceafă sau la spate;

picioare spte cu sprijinul capului pe o plută; braţe în procedeul spate (văsliri alternative); braţe spate dublu (vâsliri simultan simetrice) cu sau fără susţinerea

picioarelor pe un obiect flotor; alunecare spate dublu – braţele vâslesc simultan, iar picioarele lovesc

apa alternativ; procedeu spate integral (braţe-piciare coordonat cu respiraţia specifică

procedului).

INDICAŢII METODICE

Datorită frecvenţei cu care este îtâlnită această deviaţie sagitală a coloanei, precum şi a gravităţii ei determinată de gradul încurbării, de faptul că este sau nu dureroasă, de redoarea care o însoţeşte şi mai ales de tulburările cardio-respiratorii pe care le poate provoca, în tratarea cifozei dorsale trebuie respectateurmătoarele indicaţii:

exerciţile dinamice, sub forma mişcărilor corective, efectuate în sensul redresării coloanei dorsale şi a altor segmente deficiente care însoţesc cifoza, trebuie iniţiate din poziţii corecte corective şi hipercorective;

cele mai importante dintre aceste exerciţii dinamice sunt: exerciţii pentru trunchisub forma exerciţiilor de extensie (segmentul

dorsal), de îndoire laterală sau de răsucire şi sub forma întinderilor în axul vertical al coloanei şi a semirotărilor efectuate posterior;

exerciţile de înot trebuie să fie realizate utilizând respiraţii specific – inspiraţia cu gura larg deschisă, iar expiraţia sub apă cu gura puţin întredeschisă, suflând aerul forţat din plămân pe gură şi nas, pentru învingerea presiunii;

cele mai valoroase exerciţii de înot sunt:- exerciţii executate cu braţele prinse la spate;- exerciţiile în procedeul spate – picioare, braţe sau chiar procedeu

integral.