CERINŢE GENERALE DE SECURITATE LA EXPLOZIE PENTRU APARATURA ELECTRICĂ PREVĂZUTĂ SĂ FUNCŢIONEZE ÎN SUBTERANUL MINELOR

GRIZUTOASE

Dr.ing.Martin Friedmann Dr.ing.Mihai MagyariIng. Lucian MoldovanIng. Adriana Martinescu

Documente de referinţă: SR EN 60079-0:2005

Domeniu de aplicareÎn cadrul acestei teme sunt prezentate cerinţele generale pentru construcţia şi marcarea

aparaturii electrice, intrărilor de cablu şi componentelor Ex, destinate pentru a fi folosite în subteranul minelor grizutoase.

Utilizarea energiei electrice în subteran prezintă multe particularităţi fapt pentru care problemele ridicate de proiectarea, construcţia şi exploatarea aparaturii şi a instalaţiilor electrice prezintă numeroase dificultăţi, abordarea lor necesitând o deosebită atenţie în considerarea multiplelor aspecte tehnice, economice şi de tehnică a securităţii muncii.

Definiţii şi simboluriÎn vederea pătrunderii mai uşor în problematica temei, este necesar mai întâi să fie

cunoscute câteva definiţii legate de aparatura electrică exploatată în zone unde este posibilă formarea unor amestecuri explozive de gaze, vapori sau praf împreună cu aerul atmosferic în cantitate suficientă încât să prezinte pericol.

Aparatura electrică Aparatura electrică se consideră orice mijloc destinat pentru utilizarea energiei electrice.

În această noţiune sunt cuprinse echipamente folosite pentru generarea, distribuirea, acumularea, măsurarea, reglarea, transmiterea şi consumul energiei electrice.

Cu excepţia cazului în care standardul specific unui tip de protecţie modifică acest lucru, aparatura electrică în conformitate cu SR EN 60079-0:2005 este destinată să fie utilizată în arii periculoase în care atmosfera explozivă cauzată de amestecuri de aer şi gaze, vapori sau ceţuri, se găseşte în condiţiile atmosferice normale de

temperatură –20 °C la +60 °C;

presiune 80 kPa (0,8 bar) până la 110 kPa (1,1 bar); şi

aer cu conţinut normal de oxigen , tipic 21 % v/v.

Utilizarea aparaturii electrice în condiţii atmosferice în afara acestui domeniu poate necesita o atenţie specială. Determinarea temperaturii maxime de suprafaţă se bazează pe o temperatură ambiantă în funcţionare cuprinsă între –20°C şi +40°C, dacă nu este specificat altfel în documentele producătorului.

La proiectarea aparaturii destinată funcţionării în atmosfere explozive gazoase, în alte condiţii decât condiţiile atmosferice descrise mai sus, standardul SR EN 60079-0 poate fi utilizat ca ghid. Totuşi, se recomandă efectuarea de încercări suplimentare care se referă specific la condiţiile de utilizare destinate. Acest aspect este foarte important în cazul aplicării tipurilor de protecţie capsulare antideflagrantă “d” şi securitate intrinsecă “i”.

Cerinţele prezentate rezultă din evaluarea pericolului de aprindere realizat asupra echipamentului electric. Sursele de aprindere luate în considerare sunt cele asociate cu acest tip de echipament, cum ar fi suprafeţe fierbinţi, scântei generate mecanic, reacţii termice, arcuri electrice şi descărcări statice de electricitate în medii industriale normale. Pentru alte surse de aprindere cum ar fi comprimarea adiabatică, unde de şoc, reacţii chimice exoterme,

1

autoaprinderea prafului, flăcări deschise, gaze/lichide fierbinţi aparatura este supusă unei analize a riscului care identifică şi enumeră toate sursele potenţiale de aprindere prin aparatura electrică şi măsurile care trebuie aplicate pentru a preveni efectul acestora.

Atmosfera explozivă gazoasă reprezintă un amestec cu aer, în condiţii atmosferice, al substanţelor inflamabile sub formă de gaz sau vapori, care, după aprindere, permite autoîntreţinerea propagării flăcării.

Temperatura de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase se defineşte ca fiind temperatura cea mai joasă a unei suprafeţe încălzite la care, în anumite condiţii poate să apară aprinderea unei substanţe inflamabile aflate sub forma unui amestec de gaz sau vapori cu aerul.

Temperatura de serviciu se defineşte ca fiind temperatura atinsă când aparatura funcţionează la parametri normali.

Temperatura maximă de suprafaţă se defineşte ca fiind temperatura cea mai ridicată atinsă în condiţiile cele mai defavorabile pe oricare parte sau suprafaţă a unei aparaturi electrice susceptibile de a provoca o aprindere a atmosferei explozive înconjurătoare.

Capsulare se defineşte ca fiind un ansamblu de pereţi, uşi, capace, intrări de cablu, tije, axe, arbori, etc. care asigură tipul de protecţie şi/sau gradul de protecţie (IP) al aparaturii electrice.

Tipul de protecţie este o însumare de măsuri aplicate la construcţia aparaturii electrice pentru a preveni aprinderea atmosferei explozive înconjurătoare de către o astfel de aparatură.

Grad de protecţie al capsulării (IP).După felul construcţiei aparaturile electrice pot fi de uz general sau protejate contra

exploziilor.În ambele cazuri aceste aparaturi au un grad normal de protecţie conform căruia se

asigură gradat protecţia persoanelor contra atingerii părţilor interioare aflate sub tensiune sau în mişcare, protecţie contra pătrunderii corpurilor străine solide şi protecţia contra pătrunderii apei.

Intrare de cablu se defineşte ca fiind un dispozitiv care permite introducerea unuia sau mai multor cabluri electrice şi/sau cabluri cu fibre optice într-o aparatură electrică astfel încât să se menţină tipul de protecţie corespunzător.

Componenta Ex este o parte de aparatură electrică sau un modul (alta decât o intrare de cablu Ex) marcată cu simbolul "U", care nu este prevăzută să fie folosită singură în astfel de atmosfere şi necesită o certificare complementară când este încorporată într-o aparatură electrică sau în sisteme pentru folosire în atmosfere potenţial explozive.

Simbolul "X": "X" este simbolul folosit ca un sufix la referinţa de certificat pentru a indica condiţii speciale pentru folosire sigură.

Simbolul "U": "U" este simbolul folosit ca un sufix la referinţa de certificat pentru a indica componenta Ex.

Agenţii care provoacă exploziile. Pentru realizarea unor metode eficiente împotriva exploziilor, trebuie cunoscuţi agenţii (de natură electrică )ce le pot provoca precum şi mecanismul lor de acţionare. Cauza declanşării exploziilor este energia calorică cedată de agentul provocator mediului exploziv. Sub influenţa acestei energii calorice amestecul exploziv este adus in stare de excitaţie in care este posibilă reacţia chimică cu oxigenul. În anumite condiţii de concentraţie această ardere are un caracter violent având aspectul unei explozii.

Izvoarele cele mai frecvente capabile să producă exploziile de origine electrică din subteran sunt scânteile, pereţii încinşi ai utilajelor electrice şi filamentele lămpilor cu incandescenţă.

Măsuri tehnice pentru prevenirea exploziilor provocate de aparatura electrică.

Toate mijloacele de combatere a pericolului de explozie se bazează fie pe prevenirea formării amestecului exploziv în atmosfera minei, fie pe o construcţie adecvată a aparaturii electrice destinate să funcţioneze în subteran.

Astfel, o serie de masuri tehnice constau în asigurarea unui aeraj corespunzător, instalaţii de degazare a stratelor, umectare care au ca scop împiedicarea formării unui amestec exploziv. Un mijloc simplu de prevenire a exploziilor este amplasarea judicioasă a aparaturii electrice fată de locurile periculoase, respectiv în curent de aer proaspăt.

2

Un alt mijloc de prevenire a exploziilor este deconectarea preventivă de la reţeaua de alimentare a utilajului electric, la formarea unei concentraţii de metan (0,5-2%), mai mare decât cea periculoasă.(Limitele de explozie a metanului in aer fiind de 5%-limita inferioară respectiv 15% limita superioară de explozie).

Deconectarea se poate face atât manual cât şi în mod automat, prin utilizarea unor sisteme automatizate de telegrizumetrie care comandă scoaterea de sub tensiune la formarea unei concentraţii periculoase în locul de amplasare a utilajului sau in curentul de aeraj. Principiul deconectării preventive se aplică chiar fără controlul concentraţiei de metan în varianta decuplării de la sursa de alimentare în momentul defectării utilajului.

Cea de a doua categorie de măsuri tehnice pentru prevenirea exploziilor constă în realizarea unor execuţii a utilajelor electrice, practic incapabile să producă aprinderea unor atmosfere inflamabile.

Aparatele electrice cu protecţie antigrizutoasă, în funcţie de mijloacele utilizate, de gradul de securitate şi de destinaţie pot fi realizate cu următoarele tipuri de protecţie: - Capsulare antideflagrantă “d”

- Securitate mărită “e”- Securitate intrinsecă ”i”- Înglobare în nisip ”q”- Imersiune în ulei ”o”- Capsulare presurizată ”p”- Încapsulare „m”

Gruparea aparaturii şi clasificarea temperaturii Aparatura electrică grupa I – se referă la aparatura destinată folosirii în minele grizutoase şi

la acele părţi ale instalaţiilor de suprafaţă ale unor astfel de mine, care pot fi expuse la grizu şi /sau praf combustibil.

Aparatura electrică grupa II – se referă la aparatura destinată să fie folosită în locuri cu o atmosferă potenţial explozivă, altele decât minele grizutoase.

Aparaturile electrice pot fi destinate numai unei atmosfere explozive. În acest caz, acestea trebuie să fie marcate corespunzător.

Temperaturi

Temperatura maximă de suprafaţăPentru aparatele electrice de grupa I temperatura maximă de suprafaţă nu trebuie să

depăşească : 1500C pe oricare suprafaţă pe care praful de cărbune poate forma un strat.

4500C acolo unde praful de cărbune nu poate forma un strat ( de ex. datorită etanşării sau ventilării.)

Componente mici

Componentele mici, de exemplu tranzistoare sau rezistoare, a căror temperatură o depăşeşte pe cea permisă de clasa de temperatură, trebuie acceptate asigurându-se ca ele să fie conforme cu una din următoarele:

a) componentele mici nu trebuie să producă aprinderea amestecului inflamabil şi orice deformaţie sau deteriorare cauzată de temperatura mai ridicată nu trebuie să invalideze tipul de protecţie; sau

b) pentru Grupa I, componentele mici trebuie să fie conforme cu Tabelul 1;

3

Tabelul 1 – Evaluare din punct de vedereal dimensiunii componentului şi temperaturii maxime de suprafaţă

Aria totală a suprafeţei excluzând terminaţiile conductoarelor

Cerinţe pentru Grupa I

< 20 mm2 Temperatura de suprafaţă 275 °C

20 mm2Puterea disipată 1,3 W a

20 mm2 1 000 mm2 Temperatura de suprafaţă 200 °C

a Se reduce la 1,2 W la 60 °C temperatură ambiantă sau 1,0 W la 80 °C temperatură ambiantă.

Pentru potenţiometre, suprafaţa care trebuie considerată trebuie să fie cea cu elementul rezistiv şi nu suprafaţa exterioară a componentului. Montajul şi efectele de radiator de căldură şi răcitor al întregului potenţiometru trebuie să fie luate în considerare în timpul încercării. Temperatura trebuie măsurată pe pista pe care curentul o parcurge în condiţiile de încercare cerute de standard pentru tipul specific de protecţie. Dacă de aici rezultă o valoare a rezistenţei mai mică decât 10 % din valoarea rezistenţei pistei, măsurătorile trebuie efectuate la 10% din valoarea rezistenţei pistei.

Pentru componente având o arie totală a suprafeţei care nu depăşeşte 10 cm 2, temperatura de suprafaţă a acestora poate depăşi temperatura maximă de suprafaţă corespondentă pentru aparatura electrică din Grupa I, dacă nu există riscul de aprindere din cauza acestor componente, cu o rezervă de securitate de 25 K.

Această rezervă de securitate trebuie să fie asigurată din experienţa obţinută pe componente similare sau prin încercări asupra aparaturii electrice însăşi în amestecuri explozive reprezentative.

Temperaturi ambiante În mod normal aparatura electrică este proiectată pentru folosire în domeniul de

temperaturi ambiante cuprinse între –200 C şi +400 C şi în acest caz , nu este necesar nici un marcaj suplimentar.

Dacă aparatura electrică este proiectată pentru o gamă diferită de temperaturi ambiante, aceasta trebuie stabilită de constructor, iar marcajul se va face conform tabelului 2.

Tabelul 2Temperaturi ambiante în serviciu şi marcaj suplimentar

Aparatura electrică Temperatura ambiantă în serviciu

Marcaj suplimentar

Normal Maxim.+400 cMin.-200C

Nici unul

Special Stabilită de constructor şi specificată în certificat

Ta sau Tamb cu domeniul special.De exemplu: -300C< Ta<+400sau simbolul "X":

Prescripţii pentru toate aparaturile electrice Generalităţi

Aparatura electrică pentru atmosfere potenţial explozive trebuie să se conformeze prescripţiilor din SR EN 60079-0 şi standardelor specifice tipului sau tipurilor de protecţie care au stat la baza construcţiei respectivei aparaturi.

Tipurile de protecţie pot fi grupate în trei categorii, în funcţie de prezenţa sursei de aprindere şi a atmosferei potenţial explozive, astfel:

-1 Tipuri de protecţie care admit contactul direct dintre sursa de aprindere şi atmosfera periculoasă ( capsulare antideflagrantă d şi securitate intrinsecă i).

4

- 2 Tipuri de protecţie care nu admit contactul direct între sursa de aprindere şi atmosfera periculoasă ( imersiune în ulei o ; capsulare presurizată p, înglobare în nisip q, încapsulare „m”).

- 3 Tipuri de protecţie care prin construcţie încearcă să elimine sursa de aprindere în condiţii precizate ( securitate mărită e).

Această clasificare reprezintă de fapt, o ierarhizare a nivelului de securitate oferit de fiecare tip de protecţie; Nivelul cel mai ridicat de securitate este oferit de tipurile de protecţie de la pct.1, iar nivelul cel mai scăzut, de cel de la pct.3.

Capsulări nemetalice şi părţi nemetalice ale capsulărilorDocumentele producătorului trebuie să definească atât materialul cât şi procesul de

fabricare al capsulării sau al părţii de capsulare.Pentru materialele plastice definiţia trebuie să cuprindă: denumirea constructorului materialului; referinţa exactă şi completă a materialului, culoarea sa, precum şi natura şi procentajul, umpluturilor şi al altor aditivi, dacă sunt incluşi.

Aparatura electrică trebuie astfel proiectată încât în condiţii normale de utilizare, întreţinere şi curăţire, pericolul de aprindere datorat sarcinilor electrostatice trebuie evitat. Această cerinţă trebuie satisfăcută prin una din următoarele măsuri:

a) alegerea corespunzătoare a materialului, astfel încât rezistenţa de suprafaţă a capsulării, , nu depăşeşte 1 GΩ la (23 ± 2)°C şi (50 ± 5)% umiditate relativă; sau

b) prin limitarea ariei suprafeţei părţilor nemetalice ale capsulării sub 10000 mm 2.

Aria suprafeţei se defineşte după cum urmează:

pentru materiale plane, aria trebuie să fie suprafaţa expusă (încărcabilă);

pentru obiecte cu suprafeţe curbe, aria este reprezentată de proiecţia obiectului care furnizează suprafaţa maximă;

pentru părţi individuale nemetalice, aria trebuie evaluată independent dacă ele sunt separate prin rame conductoare legate la pământ; sau

Valorile ariei suprafeţei pot fi crescute cu factorul 4, dacă aria expusă a materialului nemetalic este înconjurată de rame conductoare legate la pământ.

c) prin limitarea sarcinii transferate la 60 nC ;

d) numai pentru aparatura portabilă, incapacitatea stocării unei sarcini periculoase prin măsurarea capacităţii

Capacitatea maximă trebuie să fie mai mică decât 50 pF.

e) pentru aparatura electrică destinată instalaţiilor fixe, măsurile de precauţie pentru evitarea riscului descărcărilor electrostatice pot reprezenta o parte a instalaţiei destinate sau să fie un element al instalaţiei în care aparatura să fie montată. În acest caz, aparatura trebuie marcată “X” şi documentaţia trebuie să indice toate informaţiile necesare pentru a asigura că prin instalare se minimizează riscul apariţiei sarcinilor electrostatice..

La selectarea materialelor electroizolante, trebuie acordată atenţie în vederea menţinerii unei rezistenţe de izolaţie minime pentru a evita problemele ce iau naştere din atingerea părţilor nemetalice expuse care sunt în contact cu părţile aflate sub tensiune.

La alegerea materialelor electroizolante trebuie acordată atenţie menţinerii unei rezistenţe minime de izolaţie pentru a se evita problemele cauzate de atingerea părţilor de materiale plastice expuse care sunt în contact cu părţi sub tensiune.

În ceea ce priveşte construcţia şi montarea sistemelor de ventilare, în funcţionare normală, intervalele dintre ventilatorul exterior şi capota sa, ecranele de ventilare şi dispozitivele lor de fixare trebuie să fie cel puţin 1/100 din diametrul maxim al ventilatorului, dar nu este necesar ca aceste intervale să depăşească 5mm.

5

Dacă se utilizează materialele plastice pentru construcţia ventilatoarelor exterioare şi a capotelor de ventilare aceste materiale trebuie să aibă o stabilitate termică adecvată (acest lucru se întâmplă dacă temperatura de funcţionare specificată de constructor pentru materiale depăşeşte temperatura maximă la care va fi expus materialul în serviciu nominal cu cel puţin 20K ).

Materiale folosite în construcţia capsulărilor aparaturii electrice din Grupa I nu trebuie să conţină, în masă, mai mult decât

a) 15 % în total aluminiu, magneziu şi titan, şi

b) 6 % în total magneziu şi titan.

Cerinţele de mai sus nu se aplică la instrumentele de măsurare portabile din Grupa I.Găurile filetate pentru fixări care asigură capace destinate să fie deschise în serviciu

pentru reglare, control şi alte scopuri funcţionale pot fi prelucrate în material plastic numai dacă forma filetului este compatibilă cu materialul plastic al capsulării.

Reţinerea garnituriiÎn cazul în care gradul de protecţie asigurat de capsulare depinde de o îmbinare cu

garnitură care este destinată a fi deschisă în scopuri de instalare sau întreţinere, garniturile trebuie să fie ataşate sau fixate de una dintre feţele corespondente pentru a preveni slăbirea, deteriorarea sau asamblarea incorectă. Materialul garniturii nu trebuie să autoadere la cealaltă suprafaţă corespondentă. Fixări

Părţile necesare pentru obţinerea unui tip de protecţie sau cele folosite în scopul prevenirii accesului la părţi neizolate sub tensiune, trebuie să poată fi slăbite sau demontate numai cu ajutorul unor scule .

Găurile pentru fixări filetate trebuie să fie filetate pe o lungime cel puţin egală cu înălţimea unei piuliţe întregi de mărime corespunzătoare pentru a accepta elementul de fixare asociat ( vezi fig.1).

Dimensiunile găurii filetate trebuie să fie astfel încât suprafaţa înconjurătoare în contact cu capacul unui asemenea element de fixare să fie cel puţin egală cu cea a unui element de fixare fără tijă redusă într-o gaură cu joc ( a se vedea fig.2) .

h Înălţimea piuliţei standard întregi, pentru dimensiunea de filet conform ISO 965;c Joc maxim permis de toleranţa H 13 conform ISO 286 Fig.1. Toleranţa de joc pentru fixări filetate.

6

X= dimensiunea de contact a unui element de fixare cu tijă redusă;x dimensiunea de contact a unui cap standard al unui element standard de fixare (fără

tijă redusă= filetat pe toată lungimea sa cu mărimea de filet folosită.

Fig.2. Suprafaţa de contact de sub capacul unui element de fixare cu tijă redusă

Dispozitive de interblocare Dacă o aparatură electrică este dotată cu dispozitive de interblocare având rolul de a

menţine un anumit tip de protecţie, acestea trebuie să fie astfel construite încât eficacitatea lor să nu poată fi uşor anulată, de exemplu prin folosirea unei şurubelniţe sau a unui cleşte.

Traversări Dacă se folosesc traversări, ca element de conexiune, şi dacă acestea pot fi supuse la un

cuplu în timp ce se realizează conectarea sau deconectarea, ele trebuie montate în aşa fel încât toate părţile să fie asigurate împotriva răsucirii.

Materiale folosite pentru cimentareMateriale folosite pentru cimentare şi de care depinde securitatea trebuie să prezinte o

stabilitate termică adecvată pentru temperatura maximă la care vor fi ele supuse în regimul nominal al aparaturii electrice.

Stabilitatea termică permanentă este considerată corespunzătoare, dacă valoarea limită a temperaturii pentru material depăşeşte această temperatură maximă cu cel puţin 20K, valoarea minimă fiind 1200C.

Componente ExComponente Ex pot fi: a) o capsulare goalăb) componente sau ansambluri de componente distincte pentru folosire cu aparatură ce

corespunde unuia sau mai multor tipuri de protecţie.Componentele Ex pot fi montate:a) în întregime într-o capsulare de aparatură ( de ex. Bornă terminală, ampermetru,

încălzitor, un termostat de tip “d”, etc.).b) în întregime la exteriorul capsulării aparaturii ( de ex. bornă de legare la pământ “e”, un

traductor de tip “i”, etc),c) parţial în interior şi parţial în exteriorul capsulării ( de ex. un întrerupător cu buton de

apăsare, o lampă de semnalizare de tip “d”, etc.).

Elemente de conexiune şi compartimente terminale Aparatura electrică care este destinată conectării la circuite exterioare trebuie să conţină

elemente de conexiune exceptând cazul în care aparatura electrică este fabricată cu un cablu conectat permanent la ea.

Toată aparatura construită cu cablul conectat permanent fără mijloace de conexiune trebuie să fie marcată cu simbolul “X”, pentru a se indica necesitatea unei conectări corespunzătoare la capătul liber al cablului.

Elemente de conexiune pentru conductoare de legare la pământ sau legare la masăAparatura electrică trebuie prevăzută cu un element de conexiune amplasat în interiorul

compartimentului terminal, destinat pentru conectarea unui conductor de legare la pământ sau de legare la masă.

Aparatura electrică cu o capsulare metalică trebuie prevăzută cu un element suplimentar de conexiune la exterior pentru un conductor de legare la pământ sau de legare la masă şi care trebuie să fie în contact electric cu elementul de conexiune din interior.

Elementele de conexiune la pământ sau la masă trebuie să permită conexiunea cel puţin a unui conductor cu o secţiune conform tabelului 3.

7

Tabelul 3 Secţiunea traversală minimă a conductoarelor de protecţie

Secţiunea transversală a conductoarelor de fază ale instalaţiei

S ( mm2)

Secţiunea transversală minimă a conductorului de protecţie corespunzător

Sp (mm2)S 16 S

16S 35 16S35 0,5S

Intrări de cablu Intrările de cablu şi de tub trebuie să fie astfel construite şi fixate încât să nu deprecieze

caracteristicile specifice tipului de protecţie a aparaturii electrice pe care sunt montate. Dacă intrările de cablu şi de tub formează o parte integrantă a aparaturii ele trebuie

încercate şi certificate odată cu aparatura.Dacă o intrare de cablu din grupa I este astfel concepută încât răsucirea cablului poate fi

transmisă şi la conexiuni, atunci trebuie montat un dispozitiv antirotire.Etanşarea dintre cablu şi corpul intrării trebuie să fie asigurată prin unul din următoarele

mijloace ( a se vedea fig.3).

un inel de etanşare din elastomer un inel de etanşare metalic sau compozit; un compound de umplere

Fig.3 Ilustrarea termenilor folosiţi pentru intrări de cablu

Dacă în regim nominal temperatura depăşeşte 700C în punctul de intrare al cablului sau cel al tubului, sau 800C în punctul de ramificare a conductoarelor, exteriorul aparaturii electrice trebuie să fie marcat cu o indicaţie pentru alegerea de către beneficiar a cablului sau a conductoarelor din tub ( a se vedea fig.4) .

8

Fig.4: Ilustrarea punctelor de intrare şi a punctelor de ramificaţie

Intrările de cablu trebuie să asigure strângerea cablului cu scopul de a preveni ca tracţiunea sau răsucirea să se transmită la conexiuni. O asemenea strângere poate fi asigurată printr-un dispozitiv de strângere, inel de etanşare sau compund de umplere.

Intrările de cablu nu trebuie să aibă muchii ascuţite care să deterioreze cablul, iar în cazul cablurilor flexibile, punctul de intrare trebuie să includă o muchie rotunjită la un unghi de cel puţin 750 a cărei rază R să fie cel puţin egală cu un sfert din diametrul cablului maxim admisibil la intrare, dar care nu trebuie să depăşească 3mm (a se vedea fig.5).

Fig.5-Marginea rotunjită a punctului de intrare a cablului flexibil

Maşini electrice rotative Dacă maşinile electrice rotative sunt echipate cu ventilatoare exterioare de răcire,

acţionate de arborii maşinii, acestea trebuie să fie protejate cu o capotă de ventilator.Pentru maşinile rotative verticale trebuie prevenită căderea corpurilor străine în

deschizăturile de ventilare.

Aparataj de comutaţie Nu este permis aparataj de comutaţie cu contacte imersate într-un dielectric inflamabil.Separatorul cu care este dotat aparatajul de comutaţie este utilizat pentru deschiderea

sau închiderea unui circuit, atunci când se întrerupe sau se stabileşte un curent de valoare mică sau când nu se produce nici o schimbare de tensiune la bornele fiecărui pol al separatorului.

Rolul separatorului este deci de a separa faţă de sursă o parte a instalaţiei şi această separare trebuie să fie văzută de operator.

Separatorul trebuie să poată suporta curentul de lungă durată, în condiţii normale de funcţionare ale circuitului şi, de asemenea, să aibă stabilitate termică şi electrodinamică în cazul scurtcircuitelor.

9

Deschiderea separatorului trebuie să fie precedată de deconectarea, întrerupătorului de înaltă tensiune corespunzător.

Separatorul neavând dispozitiv de stingere a arcului electric, deschiderea lui sub sarcină poate să conducă la producerea unui scurtcircuit cu urmări grave pentru operator, cât şi pentru instalaţia respectivă, (datorită arcului electric care se formează între contactele sale).

Separatoarele trebuie să fie interblocate electric sau mecanic cu un dispozitiv de întrerupere a sarcinii.

Acolo unde aparatajul de comutaţie include un separator, acesta din urmă trebuie să deconecteze toţi polii şi trebuie să fie astfel proiectat încât poziţia contactelor separatorului să fie vizibilă sau poziţia lor deschisă să fie indicată în mod sigur.

Orice interblocare între un astfel de separator şi capacul sau uşa aparatajului de comutaţie trebuie să permită deschiderea acestora numai când separarea contactelor separatorului este efectivă.

Mecanismul de acţionare al separatorului de la aparatajul de comutaţie din grupa I trebuie să asigure zăvorârea in poziţie deschisă.

Pentru aparatajul de comutaţie din grupa I trebuie luate măsuri pentru a permite armarea releelor de protecţie dacă se folosesc la scurtcircuit si la defecte de izolaţie.

Siguranţe fuzibileCapsulările care conţin siguranţe fuzibile trebuie: să fie interblocate astfel încât înserarea sau scoaterea elementelor înlocuibile să se poată efectua numai după deconectare alimentării şi în aşa fel încât siguranţele fuzibile să nu poată fi puse sub tensiune până când capsularea nu este închisă corect.

Fişe şi prize Fişele şi prizele trebuie: să fie interblocate mecanic sau electric astfel încât să nu poată fi separate cât timp contactele sunt sub tensiune şi de asemenea contactele să nu poată fi puse sub tensiune cât timp fişa şi priza sunt separate.Fişele cu părţi componente care rămân sub tensiune când nu sunt introduse într-o priză nu

sunt permise.

Corpuri de iluminatSursa de lumină a corpurilor de iluminat trebuie să fie protejată printr-un capac

transparent sau translucid care poate fi prevăzut cu un dispozitiv suplimentar de protecţie.Montarea corpurilor de iluminat nu trebuie să depindă de un singur şurub.Capacele de acces la dulii şi la alte părţi interioare ale corpurilor de iluminat trebuie: să fie interblocate cu un dispozitiv care deconectează în mod automat toţi polii duliei imediat ce începe procedura de deschidere a capacului.

MarcareDin punct de vedere al securităţii muncii, este esenţial ca sistemul de marcare indicat mai jos să fie aplicat numai la aparatura electrică care este în conformitate cu standardul specific pentru tipul de protecţie .

Poziţie

Aparatura electrică trebuie marcată pe partea principală într-un loc vizibil.

Generalităţi

Marcarea trebuie să cuprindă următoarele:

a) denumirea producătorului sau marca sa comercială înregistrată;

b) identificarea tipului dat de producător;

c) simbolul Ex care indică faptul că aparatura electrică corespunde la unul sau mai multe dintre tipurile de protecţie care fac obiectul standardelor specifice enunţate la Art.1;

10

d) simbolul pentru fiecare tip de protecţie folosit:

– "d": capsulare antideflagrantă

– "e": securitate mărită

– "ia": securitate intrinsecă, nivel de protecţie "ia"

– "ib": securitate intrinsecă, nivel de protecţie "ib"

– "ma": încapsulare, nivel de protecţie “ma”

– "mb": încapsulare, nivel de protecţie “mb”

– "o": imersiune în ulei

– "px": presurizare, nivel de protecţie “px”

– "py": presurizare, nivel de protecţie “py”

– "pz": presurizare, nivel de protecţie “pz”

– "q": umplere cu pulberi.

Aparatura electrică ce nu corespunde în totalitate cu acest standard şi cu alte părţi relevante ale CEI 60079 în cazul în care se cere echivalarea din punct de vedere al securităţii, trebuie marcată cu simbolul “s”.

e) simbolul grupei:

– I pentru aparatura electrică pentru mine grizutoase;

Intrările de cablu nu au nevoie să fie marcate cu temperatura maximă de suprafaţă în grade Celsius.

f) Un număr de serie, exceptând

– accesorii de conectare (intrări de cabluri şi tuburi, plăci de obturare, plăci adaptoare, şi traversări);

– aparatura electrică foarte mică pe care există spaţiu limitat

(Numărul de lot poate fi considerat o alternativă a numărului de serie.)

g) denumirea sau marca emitentului de certificat în forma următoare: ultimele două cifre ale anului de certificare urmate de numărul de serie al certificatului din acel an;

h) dacă se consideră necesar să se indice condiţii speciale de folosire sigură trebuie adăugat simbolul “X” după referinţa de certificare. O marcare de avertizare poate fi marcată pe aparatură ca o alternativă la cerinţa pentru marcarea simbolului “X”.

Producătorul trebuie să se asigure că cerinţele condiţiilor speciale pentru utilizare sigură sunt transmise la cumpărător împreună cu orice alte informaţii necesare.

i) orice marcare adiţională prescrisă în standardele specifice pentru tipurile de protecţie considerate,.

În standardele aplicabile de securitate industrială pentru construcţia aparaturii electrice poate fi necesară o marcare suplimentară.

Tipuri diferite de protecţie

În cazul în care sunt folosite tipuri diferite de protecţie pentru părţi diferite ale unei aparaturi electrice, fiecare dintre părţile respective trebuie să poarte simbolul pentru tipul de protecţie considerat.

În cazul în care într-o aparatură electrică se folosesc mai multe tipuri de protecţie, simbolurile pentru tipurile de protecţie trebuie să apară în ordine alfabetică, cu sau fără spaţii de separare între ele. În cazul folosirii de aparatură asociată, simbolurile pentru tipurile de protecţie trebuie să le urmeze pe cele ale aparaturii.

11

Ordinea de marcare

Marcările trebuie să fie puse în ordinea prezentată şi separate între ele printr-un mic spaţiu.

Componente Ex

Componentele Ex, trebuie marcate vizibil şi marcajul trebuie să includă următoarele:

j) numele sau marca înregistrată a producătorului;

k) identificarea tipului dat de producător;

l) simbolul Ex;

m) simbolul pentru fiecare tip de protecţie folosit;

n) simbolul grupei de aparatură electrică a componentului Ex;

o) denumirea sau marca emitentului de certificat, şi numărul certificatului, dacă componentul Ex are unul care indică conformitatea cu acest standard;

p) simbolul “U”; şi

Simbolul “X” nu este utilizat.

q) marcarea suplimentară prevăzută în standardele specifice pentru tipurile de protecţie considerate,.

Standardele pentru construcţia aparaturii electrice pot necesita o marcare suplimentară.

Aparaturi şi componente Ex mici

Pe aparatura electrică mică şi pe componentele Ex mici acolo unde este spaţiu limitat, se permite o reducere a marcajului. Marcarea minimă care trebuie aplicată pe aparatura sau componentul Ex cuprinde următoarele:

r) numele sau marca comercială înregistrată a producătorului;

s) identificarea tipului dat de producător. Se permite abrevierea sau omiterea identificării tipului dacă referinţa certificatului permite identificarea tipului specific;

t) simbolul Ex şi simbolul pentru fiecare tip de protecţie;

u) numele sau marca emitentului de certificat, şi numărul certificatului, dacă componentul Ex are unul care indică conformitatea cu acest standard; şi

v) simbolul “X” sau “U” (dacă este necesar).

Obs. Simbolurile “X” şi “U” nu trebuie utilizate niciodată împreună.

Aparaturi şi componente Ex foarte mici

În cazul aparaturii electrice şi componentelor Ex foarte mici, dacă nu există practic spaţiu pentru marcare, este permisă o marcare ataşată la aparatură sau la component. Această marcare trebuie să fie înscrisă pe o etichetă furnizată împreună cu aparatura sau componentul pentru instalarea pe teren alături de aparatură sau component.

Marcări de avertizare

În cazul în care oricare dintre marcările de avertizare următoare sunt necesare pe aparatură, textul aşa cum este descris în Tabelul 10, care urmează cuvântului “AVERTIZARE”, poate fi înlocuit printr-un text echivalent din punct de vedere tehnic. Pot fi combinate mai multe avertizări într-o singură avertizare echivalentă.

12

Tabelul 10 Textul marcărilor pentru avertizare

Referinţă Marcări de AVERTIZARE

a) 6.3 AVERTIZARE – DUPĂ SCOATEREA DE SUB TENSIUNE, AŞTEAPTĂ Y MINUTE ÎNAINTE DE A DESCHIDE (Y fiind valoarea în minute a întârzierii necesare)

b) 6.3 AVERTIZARE – A NU SE DESCHIDE ÎN PREZENŢA UNEI ATMOSFERE EXPLOZIVE

c) 18.2 AVERTIZARE – A NU SE ACŢIONA SUB SARCINĂ

d) 18.4 b),

19

21.2 b)

AVERTIZARE – A NU SE DESCHIDE SUB TENSIUNE

e) 20.1 b) AVERTIZARE – A NU SE SEPARA SUB TENSIUNE

f) 20.1 b) AVERTIZARE – A SE SEPARA NUMAI ÎNTR-O ZONĂ NEPERICULOASĂ

g) 7.3.2 e) AVERTIZARE – PERICOL DE ÎNCĂRCARE ELECTROSTATICĂ – A SE VEDEA INSTRUCŢIUNILE DE UTILIZARE

h) 18.4 2

21.2 2

AVERTIZARE – A NU SE ATINGE PĂRŢILE AFLATE SUB TENSIUNE DIN SPATELE CAPACULUI

Elemente galvanice şi bateriiDacă este necesar ca utilizatorul să înlocuiască elementele galvanice sau bateriile din

interiorul unei capsulări, parametrii relevanţi pentru a permite înlocuirea corectă trebuie să fie marcaţi vizibil şi durabil pe sau în interiorul capsulării. Trebuie incluse fie numele producătorului şi numărul de catalog, fie sistemul electrochimic, tensiunea şi capacitatea nominală.

13