Curs ID Insolventa Andreea Stanescu
-
Upload
dana-gllmrs -
Category
Documents
-
view
341 -
download
5
Transcript of Curs ID Insolventa Andreea Stanescu
Insolvenţă
– curs opţional an IV –
2012/2013
Insolvenţă
2
Stănescu
Plan
1. Sediul materiei
2. Trăsăturile procedurii insolvenţei
3. Definiţia procedurii insolvenţei
4. Deschiderea procedurii insolvenţei
5. Efectele procedurii insolvenţei
6. Închiderea procedurii insolvenţei
Insolvenţă
3
Stănescu
1. Sediul materiei
Principalul act normativ în materia procedurii insolvenţei este Legea nr. 85/2006. În vederea
aplicării sale, Legea nr. 85/2006 trebuie coroborată cu alte acte normative pentru două motive
principale. Pe de o parte, şi alte acte normative, în afara Legii nr. 85/2006, cuprind prevederi care
reglementeză expres în materia procedurii insolvenţei. Pe de altă parte, instituţii juridice
incidente în materia procedurii insolvenţei sunt reglementate prin alte acte normative.
În plus, în sistemul român de drept, există şi alte acte normative care reglementează proceduri de
insolvenţă. Pot fi enumerate: Legea nr. 273/2006 (inslovenţa unităţilor administrativ teritoriale)
şi OG nr. 10/2004 (insolvenţa instituţiilor de credit)1.
Exemple
a) Acte normative care reglementează expres în materia procedurii insolvenţei
- în ceea ce priveşte deschiderea procedurii insolvenţei: Legea nr. 31/1990 şi
Regulamntul nr. 1346/2000.
Art. 260 Legea nr. 31/1990: lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea
procedurii simplificate, dacă debitorul îndeplineşte condiţiile în acest sens
Art. 142 Legea nr. 31/1990: nu poate fi delegată directorilor atribuţia referitoare la
introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
Art. 16 alin. (1) din Regulamentul nr. 1346/2000: o hotărâre prin care se deschide o
procedură de insolvenţă într-un stat membru este recunoscută în toate celelalte state
membre
Art. 16 alin. (2) din Regulamentul nr. 1346/2000: o hotărâre prin care se deschide o
procedură de insolvenţă într-un stat membru este recunoscută în toate celelalte state
membre chiar şi în acelea în care, având în vedere calitatea debitorului, o asfel de
procedură nu ar putea fi deschisă
- în ceea ce priveşte efectele procedurii insolvenţei: Legea nr. 31/1990 şi NCC
Art. 6 Legea nr. 31/1990:: persoanele condamnate pentru infracţiunile reglementate
prin Legea nr. 85/2006 nu pot fi fondatori (efect al aplicării procedurii insolvenţei)
Art. 790 NCC: deschiderea procedurii insolvenţei asupra fiduciarului constituie o
cauză de încetare a contractului de fiducie
Art. 1447 NCC: debitorul decade din beneficiul termenului, în caz de insolvenţă
1 Prezentul curs se fundamentează pe Legea nr. 85/2006.
Insolvenţă
4
Stănescu
Art. 2057 NCC: obligaţia consignatarului de a înapoia bunurile consignantului, în caz
de insolvenţă a sa
b) Acte normative reglementând instituţii juridice incidente în procedurii insolvenţei:
NCC, OUG nr. 86/2006, OUG nr. 132011
- art. 1349 NCC: reglementeză instituţia răspunderii
- OUG nr. 86/2006: reglementează instituţia practicienilor în insolvenţă
- OUG nr. 13/2011: reglementează regimul juridic al dobânzii legale
2. Trăsăturile procedurii insolvenţei
Pornind de la prevederile Legii nr. 85/2006 în literatura de specialitate au fost identificate o serie
de trăsături fundamentale ale procedurii insolvenţei. Acestea au fost folosite apoi ca fundament
pentru configurarea unei definiţii doctrinare a procedurii insolvenţei.
2.1 Procedura insolvenţei se aplică anumitor categorii de persoane fizice şi juridice, numite
debitori
- potrivit art. 1 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 6 din Legea nr. 71/2011, cu caracter
general, procedura insolvenţei se aplică faţă de două categorii de persoane:
A) persoanelor juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice
B) persoanelor fizice care sunt supuse înregistrării în registrul comerţului
A) Persoanele juridice – debitori în procedura insolvenţei
Ca regulă: orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activăţi economice are
vocaţia de a fi supusă procedurii insolvenţei (art. 1 din Legea nr. 85/2006)
Excepţie: procedura insolvenţei nu se aplică regiilor autonome (art. 151 din Legea nr.
85/2006)
Observaţii:
1) Legea nr. 85/2006 nu trebuie interpretată în sensul că persoanele juridice de drept public nu
pot fi supuse unei proceduri de insolvenţă, ci doar în sensul că această categorie de persoane nu
poate fi supusă procedurii insolvenţei reglementate de Legea nr. 85/2006. Sistemul de drept
român cunoaşte cel puţin o reglementare a unei proceduri de insolvenţă aplicabile unei anumite
categorii de presoane juridice de drept public, respectiv unităţilor administrativ teritoriale.
(Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale). Potrivit art. 2 pct. 56, 74 şi 75 din Legea
nr. 273/2006, comunele, orasele, municipiile şi judeţele au vocaţia de a fi supuse procedurii de
insolvenţă reglementate de acest act normativ.
Insolvenţă
5
Stănescu
2) Art. 1 din Legea nr. 85/2006 enumeră, cu caracter exemplificativ, persoane juridice având
vocaţia de a fi supuse procedurii insolvenţei:
a) societăţile comerciale
b) societăţile cooperative şi organizaţiile cooperatiste
c) societăţile agricole
d) grupurile de interes economic
a) Societăţile comerciale
- În principiu, Legea nr. 85/2006 se aplică societăţilor comerciale, indiferent de actul
normativ în temeiul căruia au fost înfiinţate.
- Exemplificativ, au fost sau pot fi înfiinţate societăţi comerciale în temeiul următoarelor acte
normative:
o Legea nr. 31/1990: Art. 1. - (1) În vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ,
persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi
comerciale, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
o Legea nr. 15/1990: Art. 16. - Unităţile economice de stat, cu excepţia celor care se
constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub formă de societăţi pe acţiuni sau
societăţi cu răspundere limitată, în condiţiile prevăzute de lege.
o OUG nr. 30/1997: Art. 1. - (1) Regiile autonome organizate în temeiul Legii nr.
15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi
societăţi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de
autoritatea în coordonarea căreia îşi desfăşoară activitatea, precum şi cele înfiinţate în
temeiul Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere se reorganizează în
conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. Art. 2. - (1) (….) regiile
autonome vor fi reorganizate ca societăţi comerciale, în formele prevăzute de lege la
data reorganizării. (2) Societăţile comerciale pe acţiuni rezultate în urma reorganizării
regiilor autonome, având ca obiect activităţi de interes public naţional, pot fi
denumite companii naţionale sau societăţi naţionale, după caz, şi vor fi supuse
procesului de privatizare, în condiţiile legii.
- Argumentele principale:
o Legea nr. 85/2006 nu distinge în legătură cu aplicabilitaea sa în materia societăţilor
comerciale
o OUG nr. 3/20072 poate fi interpretată ca reglementând, în mod indirect, aplicarea
Legii nr. 85/2006 asupra unor societăţi comerciale cu capital de stat. OUG nr. 3/2007:
Art. 4. - Aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, pentru
societăţile comerciale prevăzute în anexă se suspendă până la transferul dreptului de
proprietate asupra acţiunilor sau activelor societăţii, dar nu mai târziu de 6 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. OBS: se consacră aplicarea
Legii nr. 85/2006 asupra unor societăţi comerciale cu capital de stat.
2 OUG nr. 3/2007 privind unele măsuri pentru restructurarea şi/sau privatizarea unor societăţi din portofoliul
Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului
Insolvenţă
6
Stănescu
- Prin excepţie: Legea nr. 85/2006 nu se aplică societăţilor comerciale înfiinţate potrivit
OUG nr. 99/20063, adică societăţilor bancare de orice fel (băncile reprezintă, potrivit OUG
nr. 99/2006, o categorie a instituţiilor de credit).
- Argumentul principal:
o OG nr. 10/20044: Art. 1. - (1) Procedura falimentului, reglementată prin prezenta
ordonanţă, se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv
sucursalelor acestora cu sediul în străinătate.
b) Societăţile cooperative şi organizaţiile cooperatiste
Pentru a se realiza o delimitare a celor două concepte, trebuie avute în vedere prevederile art.
1175 şi cele ale 123
6 din Legea nr. 1/2005. Din interpretarea textelor de lege menţionate rezultă
faptul că organizaţiile cooperatiste sunt cooperativele existente la data intrării în vigoare a
Legii nr. 1/2005, înfiinţate prin Decretul-lege nr. 66/1990 (cooperativele meşteşugăreşti) şi
Legea nr. 109/1996 (cooperative de consum şi cooperative de credit). Pentru acestea, Legea nr.
1/2005 prevede obligaţia de modificare a actelor constitutive pentru a le asigura conformitatea cu
Legea nr. 1/2005, sub sancţiunea dizolvării de drept şi lichidării, după trecerea unui termen de 9
luni de la data 3 martie 2005 (data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2005).
- În principiu, Legea nr. 85/2006 s-a aplicat organizaţiilor cooperatiste, indiferent de actul
normativ prin care au fost înfiinţate, cu excepţia cooperativelor de credit. Acestea din urmă
au fost supuse unei proceduri de insolvenţă special reglementate prin OG nr. 10/2004.
OBS: faţă de termenul prevăzut în Legea nr. 1/2005 pentru reconfigurarea
organizaţiilor cooperatiste potrivit acestui act normativ, în prezent, organizaţiile
cooperatiste nu mai există.
- În principiu, Legea nr. 85/2006 se aplică societăţilor cooperative, indiferent de actul
normativ în temeiul căruia au fost înfiinţate.
- Exemplificativ, pot fi înfiinţate societăţi cooperative în temeiul următoarelor acte normative:
o Legea nr. 1/2005: Art. 1. - Prezenta lege reglementează cadrul general de organizare
şi funcţionare a cooperaţiei.. Art. 2. - Cooperaţia reprezintă un sector specific al
3 OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului
4 OG nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit
5 Legea nr. 1/2005 Art. 117. - (1) Organizaţiile cooperatiste existente la data intrării în vigoare a prezentei legi au
obligaţia să îşi modifice statutele dacă nu sunt în conformitate cu prevederile prezentei legi şi să le înregistreze la
oficiul registrului comerţului în termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a acesteia. 6 Art. 123. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: Decretul-lege nr. 66/1990 privind organizarea
şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 9 februarie
1990, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 2 alin. 2 şi 3 şi a art. 6, 7, 8, art. 10 alin. 2, art. 13 şi
21, Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 252 din 18 octombrie 1996, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 123 şi 124, precum şi
orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi. Prevederile exceptate rămân în vigoare până la împlinirea
termenelor din prezenta lege privind reorganizarea organizaţiilor cooperative, a uniunilor şi asociaţiilor teritoriale şi
naţionale.
Insolvenţă
7
Stănescu
economiei care funcţionează prin societăţi cooperative şi alte forme de asociere a
acestora la nivel teritorial şi naţional7
o Legea nr. 566/2004: .Art. 1. - Prezenta lege stabileşte cadrul legal al organizării şi
funcţionării cooperaţiei în agricultură. Art. 4. - (1) Cooperativele agricole pot fi de
gradul 1 şi 2.8
- Prin excepţie: Legea nr. 85/2006 nu se aplică organizaţiilor cooperatiste de credit
înfiinţate potrivit OUG nr. 99/20069, respectiv cooperativelor de credit (organizaţiile
cooperatiste de credit sunt, potrivit OUG nr. 99/2006, o categorie a instituţiilor de credit).
- Argumentul principal:
o OG nr. 10/200410
: Art. 1. - (1) Procedura falimentului, reglementată prin prezenta
ordonanţă, se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv
sucursalelor acestora cu sediul în străinătate.
c) societăţile agricole
Legea nr. 85/2006 se aplică societăţilor agricole. În prezent, acestea sunt înfiinţate potrivit Legii
nr. 36/1991:. Art. 4. - În cazul în care proprietarii terenurilor agricole nu doresc să le exploateze
individual şi nici în una din formele prevăzute la art. 2 şi 3, ei se pot constitui în societăţi
agricole, cu personalitate juridică, în condiţiile prevăzute în titlul II al prezentei legi.
d) grupurile de interes economic
Legea nr. 85/2006 nu distinge în privinţa grupurilor de interes economic. În consecinţă, în
absenţa unor dispoziţii contrare existente în reglementări speciale, Legea nr. 85/2006 se aplică
oricărui grup de inters economic. În prezent, acestea sunt înfiinţate potrivit Legii nr.
161/2003.(titlul V).
B) Persoanele fizice – debitori în procedura insolvenţei
7 Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei:
Art. 4. - Societăţile cooperative de gradul 1 se pot constitui în una dintre următoarele forme:
a) societăţi cooperative meşteşugăreşti
b) societăţi cooperative de consum
c) societăţi cooperative de valorificare
d) societăţi cooperative agricole
e) societăţi cooperative de locuinţe
f) societăţi cooperative pescăreşti
g) societăţi cooperative de transporturi
h) societăţi cooperative forestiere
i) societăţi cooperative de alte forme, care se vor constitui cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
Art. 6. lit. m) societate cooperativă de gradul 2 - persoană juridică constituită din societăţi cooperative de gradul 1,
în majoritate, şi alte persoane fizice sau juridice, în scopul integrării pe orizontală sau pe verticală a activităţii
economice desfăşurate de acestea, şi înregistrată în conformitate cu prevederile prezentei legi; 8 Legea nr. 566/2004 Legea cooperaţiei agricole:
Art. 4. - (2) Cooperativele agricole de gradul 1 sunt asociaţii de persoane fizice.
(3) Cooperativele agricole de gradul 2 sunt persoane juridice constituite din persoane fizice şi/sau persoane juridice,
după caz, în scopul integrării pe orizontală şi pe verticală a activităţii economice desfăşurate de acestea şi autorizate
în conformitate cu prevederile prezentei legi. 9 OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului
10 OG nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit
Insolvenţă
8
Stănescu
Aşa cum rezultă din art. 1 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 6 NCC, procedura insolvenţei
se aplică tuturor persoanelor fizice supuse înregistrării în registrul comerţului.
Legea nr. 85/2006 nu distinge în privinţa persoanelor fizice supuse înregistrării în registrul
comerţului. În consecinţă, în absenţa unor dispoziţii contrare, existente în reglementări speciale,
Legea nr. 85/2006 se aplică oricărei persoane fizice supuse înregistrării în registrul comerţului.
În prezent, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990, trebuie să parcurgă procedura înregistrării în
registrul comerţului, acele persoane fizice care au optat pentru una dintre următoarele forme de
organizare.
a) Persoană fizică autorizată
b) Întreprindere individuală
c) Întreprindere familială.
Observaţii:
1) cele trei forme de organizare sunt reglementate prin OUG nr. 44/2008 şi nu au
personalitate juridică. De aceea, procedura insolvenţei se aplică persoanelor fizice care au
optat pentru formele de organizare menţionate
2) raportând prevederile Legii nr. 85/2006 la cele ale NCC rezultă faptul că nu toţi
profesioniştii au vocaţie să fie supuşi procedurii insolvenţei, ci doar aceia care sunt supuşi
înregistrării în registrul comerţului
2.2 Procedura insolvenţei se aplică atunci când un debitor se află în stare de insolvenţă sau
de insolvenţă iminentă
Legea nr. 85/2006 defineşte atât starea de insolvenţă, cât şi iminenţa producerii acesteia.
1. starea de insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin
insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. (art. 3 pct. 1)
2. starea de insolvenţă este iminentă atunci când se dovedeşte faptul că debitorul nu va putea
plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile (art. 3 pct. 1 lit.
b)
Observaţii:
1) potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006, atunci când deschiderea procedurii insolvenţei este
solicitată de către debitor acesta poate să invoce atât existenţa stării de insolvenţă, cât şi
iminenţa instaurării acesteia
2) potrivit art. 31 coroborat cu art. 3 pct. 6 şi 1 din Legea nr. 85/2006, atunci când
deschiderea procedurii insolvenţei este solicitată de către creditori, aceştia pot să invoce
numai existenţa unei stări de insolvenţă. Pentru a putea dovedi existenţa stării de
insolvenţă, Legea nr. 85/2006 pune la îndemâna creditorilor o prezumţie, respectiv
prezumţia de insolvenţă vădită. Potrivit art. 3 pct. 1 lit. a) insolvenţa este prezumată ca
Insolvenţă
9
Stănescu
fiind vădită atunci când debitorul nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi
creditori, după 90 de zile de la scadenţă
3) insolvenţa nu trebuie confundată cu insolvabilitatea – insolvabilitatea = stare a
patrimoniului debitoruui care se caracterizează prin existenţa unui activ mai mic decât
pasivul (totuşi, pentru declanşarea procedurii simplificate este nevoie în anumite situaţii
nu numai de existenţa stării de insolvenţă, dar şi a celei de insolvabilitate – ex.
nedeţinerea nici unui bun în patrimoniu)
2.3 Procedura insolvenţei este o procedură esenţialmente judiciară
Potrivit Legii nr. 85/2006, procedura insolvenţei se deschide prin hotărâre judecătorească iar
desfăşurarea sa se realizează sub controlul instanţei judecătoreşti (art. 5 şi art. 6)
Observaţii:
1) competenţa instanţei de judecată nu acoperă şi controlul managerial al activităţii
debitorului. Deciziile administratorului judiciar/lichidatorului/debitorului cu drept de
administrare a averii sunt controlate, sub aspectul oportunităţii, de către creditori.
2.4 Procedura insolvenţei este o procedură concursuală
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, procedura insolvenţei presupune participarea împreună a
creditorilor recunoscuţi, la urmărirea şi recuperarea creanţelor
Observaţii:
1) Legea nr. 85/2006 prevede modalităţi de organizare a creditorilor, pornind de la ideea că
aceştia acţionează împreună – adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor
2) caracterul concursual marchează deosebirea faţă de procedurile de executare silită
specifice dreptului comun – în cazul procedurilor de executare silită din dreptul comun,
interesul creditorului care a iniţiat procedura este precumpănitor; în cazul procedurii
insolvenţei intresul creditorului care a iniţiat procedura este subordonat intersului tuturor
creditorilor (consecinţa: procedura nu se poate închide dacă a fost achitată creanţa
acestuia, dar au fost înregistrate şi creanţe ale altor creditori)
2.5 Procedura insolvenţei are ca scop acoperirea pasivului debitorului
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul procedurii de insolvenţă este acoperirea
pasivului debitorului, adică acoperirea tuturor creanţelor, indiferent de izvorul lor concret
Observaţii:
1) faţă de reglementarea anterioară scopul este relativ acelaşi, Legea nr. 85/2006 a înlocuit
sintagma plata pasivului debitorului, cu acoperirea pasivului debitorului, subliniind
astfel faptul că pasivul debitorului poate fi stins nu numai prin mecanismul plăţii,
dar şi prin alte mecanisme precum: remiterea de datorie, compensaţia, novaţia etc
Insolvenţă
10
Stănescu
2.6 Atingerea scopului procedurii insolvenţei se realizează prin reorganizarea judiciară a
debitorului sau prin falimentul acestuia
Prin raportare la reglementarea anterioară Legea nr. 85/2006 nu mai menţionează expres faptul
că modalităţile de realizare a scopului procedurii insolvenţei sunt reorganizarea judiciară sau
falimentul debitorului. Situaţia nu trebuie interpretată în sensul că acestea nu mai sunt
considerate mijloace de atingere a scopului procedurii insolvenţei. Lipsa menţionării lor în relaţie
directă cu scopul procedurii insolvenţei poate fi explicată prin intenţia legiuitorului de a invalida
interpretarea construită pe vechea reglementare, în sensul că există o ierarhie a modalităţilor de
realizare a scopului, reorganizarea situându-se pe primul plan.
3. Definiţia procedurii insolvenţei
Legea nr.85/2006 nu defineşte noţiunea de „procedură a insolvenţei”. La nivel doctrinar, a fost
creată o definiţie, pornind de la trăsăturile fundamentale ale procedurii insolvenţei, aşa cum
rezultă din Legea nr. 85/2006.
Procedura insolvenţei reprezintă acea procedură esenţialmente judiciară care presupune
acţiunea comună a creditorilor debitorului aflat în insolvenţă, în vederea acoperirii pasivului
acestuia, prin rorganizare judiciară sau faliment.
4. Dechiderea procedurii insolvenţei
Potrivit art. 26 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei poate fi solicitată de:
1) persoana care doreşte să i se aplice procedura insolvenţei (denumită debitor)
2) creditorii persoanei asupra căreia se doreşte deschiderea procedurii insolvenţei
3) persoane sau instituţii prevăzute de lege
4.1 Deschiderea procedurii insolvenţă cererea debitorului
Configurarea procedurii de deschidere a procedurii insolvenţei implică analiza următoarelor
aspecte:
4.1.1 calitatea procesuală activă
- potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei asupra unei
persoane poate fi rezultatul unei cereri formulate chiar de către aceasta.
Observaţii: 1) pentru ca o persoană să aibă calitate procesuală activă trebuie să fie o persoană având
vocaţie să i se aplice procedura insolvenţei, respectiv:
o persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi economice sau
o persoană fizică supusă înregistrării în registrul comerţului.
Insolvenţă
11
Stănescu
2) Persoanele având vocaţie să li se aplice procedura insolvenţei poartă denumirea de
„debitor”.
3) sancţiunea lipsei calităţii procesuale active este respingerea cererii de deschidere a
procedurii insolvenţei, ca inadmisibilă
4.1.2 capacitate procesuală
- capacitata procesuală prezintă particularităţi în situaţia debitorului persoană fizică.
De obicei, persoanele fizice care intră în sfera de incidenţă a Legii nr. 85/2006, sunt persoane
cu capacitate de exerciţiu deplină (art. 38 NCC coroborat cu art. 8 OUG nr. 44/2008).
Introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi deci făcută chiar de către
persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod individual.
Uneori, persoanele fizice care intră în sfera de incidenţă a Legii nr. 85/2006, sunt persoane cu
capacitate de exerciţiu restrânsă. Astfel, potrivit art. 8 din OUG nr. 44/2008, membrii
întreprinderii familiale pot şi fi persoane cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, deci persoane cu
capacitate de exerciţiu restrânsă (art. 38 coroborat cu art. 18 NCC). Deşi din Legea nr. 85/2006,
procedura insolvenţei pare să se aplice întreprinderii familiale, ca urmare a faptului că aceasta
este o entitate fără personalitate juridică, procedura insolvenţei se aplică, în realitate, membrilor
săi. Introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei se realizează, în numele acestor
persoane, de către reprezentantul legal al întreprinderii familiale. Prin interpretarea art. 32 din
OUG nr. 44/2008 se poate ajunge chiar la concluzia că, pentru introducerea cererii de deschidere
a procedurii insolvenţei, este necesar acordul majorităţii simple a membrilor întreprinderii, cu
condiţia ca această majoritate să includă şi acordul proprietarilor bunurilor cu privire la care se
poate aplica procedura insolvenţei.
- cu privire la persoanele juridice, particularităţi prezintă reprezentarea acestora. Potrivit art. 27
alin. (3) din Legea nr. 85/2006, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pentru
persoanele juridice trebuie semnată de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau
statutelor, au calitatea de a le reprezenta.
Aplicaţie în materia SA
Potrivit art.1432 din Legea nr. 31/1990 reprezentarea societăţii pe acţiuni administrată în
sistem unitar, potrivit actului constitutiv, se face de către consiliul de administraţie. În absenţa
unor dispoziţii contrare în actul constitutiv, consiliul de administraţie reprezintă societatea prin
preşedintele său.
Observaţie: luarea deciziei de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
este o atribuţie exclusivă a consiliului de administraţie. De aceea, la cererea de deschidere a
procedurii semnată de preşedintele consiliului de administraţie ar trebui ataşată hotărârea
consiliului de administraţie (art. 142 alin. (2) lit. f).
Potrivit art. 1532
coroborat cu art. 1531 din Legea nr. 31/1990 reprezentarea societăţii pe
acţiuni administrată în sistem dualist, potrivit actului constitutiv, se face de către directorat
Insolvenţă
12
Stănescu
(dacă directoratul este alcătuit din mai multe persoane) sau de către directorul general unic
(dacă directoratul este alcătuit dintr-o singură persoană). În cazul directoratului alcătuit din mai
multe personae, în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, membrii directoratului
reprezintă societatea doar acţionând împreună. În această situaţie, membrii directoratului pot
împuternici pe unul dintre ei să realizeze anumite operaţiuni.
Observaţie: luarea deciziei de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
este o atribuţie a directoratului. În măsura în care membrii directoratului împuternicesc pe
unul dintre ei să semneze cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, cererea ar trebui
însoţită de o hotărâre a directoratului.
Observaţii:
1) Legea nr. 85/2006 instituie o derogare referitoare la exercitarea drepturilor procedurale
(sub aspectul semnării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei). Dacă potrivit C. pr.
civ. (art. 67) părţile îşi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin mandatar,
potrivit Legii nr. 85/2006 (art. 27 alin. (3)) semnarea cererii de deschidere a procedurii
insolvenţei se realizează de către persoanele care au calitatea de a le reprezenta potrivit
statuelor sau actelor constitutive. Obligaţia de a semna cererea de deschidere a procedurii
insolvenţei este o obligaţie intuitu personae a reprezentantului statutar al debitorului şi se
corelează cu art. 143 care sancţionează reprezentantul statutar pentru neintroducerea sau
introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii.
2) Sancţiunea nerespectării acestei prevederi legale speciale nulitatea cererii de deschidere a
procedurii insolvenţei.
4.1.3 fundamentul juridic al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
- pentru a fi admisibilă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, pe fond, trebuie
dovedită existenţa sau iminenţa stării de insolvenţă
Observaţii:
1) în măsura în care starea de insolvenţă este instaurată, debitorul are obligaţia de a
solicita deschiderea procedurii insolvenţei. Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006,
această obligaţie se naşte la data apariţiei stării de insolvenţă şi trebuie executată în termen de
30 de zile de la instaurarea stării menţionate. Neexecutarea în termen a obligaţiei crează
premisele angajării răspunderii.
Legea nr. 85/2006 reglementează posibilitatea de a fi angajată răspunderea penală a
debitorului persoană fizică sau a reprezentantului legal al persoanei juridice. Astfel,
potrivit art. 143 din Legea nr. 85/2006, neînregistrarea sau înregistrarea tardivă a
cererii de deschidere a procedurii insolvenţei constituie infracţiunea de bancruta
simplă.
Insolvenţă
13
Stănescu
Neînregistrarea cererii de deschidere a procedurii poate atrage răspunderea penală
doar dacă a trecut un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul în care
trebuia formulată cererea de deschidere a procedurii insolvenţei
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este considerată a fi tardiv
introdusă dacă înregistrarea sa a fost făcută în condiţiile trecerii unui termen care
depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul în care trebuia formulată cererea de
deschidere a procedurii insolvenţei
Nu sunt reglementate expres consecinţe pe plan civil ale neexecutării obligaţiei
legale de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei. Cu toate acestea, angajarea
răspunderii persoanei fizice sau a persoanei juridice poate fi fundamentată pe
dispoziţiile generale în materie de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie.
2) în măsura în care stărea de insolvenţă este iminentă, debitorul are facultatea de a
solicita deschiderea procedurii insolvenţei (art. 27 alin. (2) din Legea nr. 85/2006)
3) introducererea prematură a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate
atrage angajarea răspunderii debitorului persoană fizică sau juridică, în măsura în care fapta
este săvârşită cu rea-credinţă (deci cu intenţie) – art. 27 alin. (4) din Legea nr. 85/2004.
4.1.4 natura juridică a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
- deşi nu este calificată expres, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi
considerată a fi o procedură necontencioasă, în sensul C. pr. civ. (art. 331 -339)
Observaţii:
1) interesul calificării – recursul împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei
poate fi formulat de orice persoană interesată (art. 336 C. pr.civ.)
4.1.5 competenţa de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
- potrivit art. 8 din Legea nr. 85/2006, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii
de deschidere a procedurii insolvenţei aparţine tribunalului în raza căruia se află sediul
debitorului.
Observaţii: 1) după intrarea în vigoare a noului Cod civil, competenţa materială de soluţionare
a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei aparţine tribunalelor sau
tribunalelor specializate, dacă acestea există.
În cadrul tribunalelor, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii
insolvenţei este de competenţa secţiilor civile. În măsura în care în cadrul
secţiilor civile au fost înfiinţate complete specializate pentru soluţionarea
Insolvenţă
14
Stănescu
cererilor în materie de insolvenţă, competenţa aparţine acestora. (art. 6 din Legea
nr. 85/2006 coroborat cu art. 226 din Legea nr. 71/2011)
În cadrul tribunalelor specializate, soluţionarea cererilor de deschidere a
procedurii insolvenţei este de competenţa completelor specializate, dacă acestea
au fost înfiinţate. (art. 6 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 228 şi art. 226,
interpretat extensiv, din Legea nr. 161/2011)11
.
Exemple: tribunale specializate există în Argeş, Mureş şi Cluj. Tribunalele Cluj
şi Mureş şi-au înfiinţat complete spcializate în materie de insolvenţă.
2) Competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul debitorului, aşa cum este
înregistrat la registrul comerţului, în registrul societăţilor agricole sau în
registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
3) Judecătorii care sunt competenţi să judece cererea de deschidere a procedurii
insolvenţei poată denumirea de judecători-sindici (art. 9 Legea nr. 85/2006)
- Potrivit art. 8 din legea nr. 85/2006, competenţa de soluţionare a recursului cu privire la
hotărârea pronunţată asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenţei aparţine curţii
de apel în raza căreia se află sediul debitorului.
Observaţii: 1) după intrarea în vigoare a noului Cod civil, competenţa materială de soluţionare
a recursului cu privire la hotărârea pronunţată asupra cererii de deschidere a
procedurii insolvenţe aparţine curţii de apel.
În cadrul curţilor de apel, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii
insolvenţei este de competenţa secţiilor civile. În măsura în care în cadrul
secţiilor civile au fost înfiinţate complete specializate pentru soluţionarea
cererilor în materie de insolvenţă, competenţa aparţine acestora. (art. 6 din Legea
nr. 85/2006 coroborat cu art. 226 din Legea nr. 71/2011)
2) Competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul debitorului, aşa cum este
înregistrat la registrul comerţului, în registrul societăţilor agricole sau în
registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
3) Judecătorii care soluţionează recursul cu privire la hotărârea pronunţată asupra
cererii de deschidere a procedurii insolvenţei nu poartă o denumire specială.
4.1.6 condiţiile de formă necesar a fi îndeplinite de cererea de deschidere a procedurii
insolvenţei
11
Atenţie art. 226 din Legea nr. 71/2011 vorbeşte doar de posibilitatea de a înfiinţa complete specializate în cadrul
seţiilor civile ale tribunalelor, nu şi în cadrul tribunalelor specializate (rezultat al transformării tribunalelor
comerciale). Pentru identitate de raţiune poate fi extinsă sfera de incidenţă a art. 226 din Legea nr. 71/2011.
Insolvenţă
15
Stănescu
- cererea de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie să îndeplinească două categorii de
condiţii de formă:
b) condiţiile speciale de formă, reglementate de art. 27 alin. (3) din Legea nr.
85/2006, referitoare la semnarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
c) condiţiile generale de formă, reglementate de art. 112 din C. pr.civ.
- cererea de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie însoţită de înscrisurile menţionate la
art. 28 din Legea nr. 85/2006
a) bilanţul debitorului, balanţa de verificare pentru luna precedentă înregistrării cererii de
deschidere a procedurii insolvenţei
b) lista completă a bunurilor debitorului
c) lista completă a creditorilor debitorului
d) lista plăţilor şi transferurilor patrimoniale efectuate de debitor in cele 120 de zile
anterioare înregistrării cererii introductive
e) lista activităţilor curente pe care intenţionează să le desfăşoare în perioada de
observaţie
f) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii
g) lista membrilor grupului de interes economic sau a asociaţilor cu răspundere
nelimitată în societăţile în nume colectiv şi cele în comandită
h) declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura simplificată sau
reorganizare
i) descriere sumară a modalităţilor de reorganizare
j) declaraţia debitorului din care să rezulte daca a mai fost supus procedurii insolvenţei
într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive
k) declaraţie din care să rezulte dacă debitorul a fost condamnat definitiv pentru anumite
infracţiuni identificate de art. 28 din Legea nr. 85/2006 şi dacă
administratorii/directorii/asociaţii debitorului au fost condamnaţi definitiv pentru
anumite infracţiuni identificate de art. 28 din Legea nr. 85/2006 în ultimii 5 ani
anteriori deschiderii procedurii
l) certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglemenată a valorilor mobiliare
sau a altor instrumente financiare emise.
Instituirii obligaţiei de anexare a acestor documente la cererea de deschidere a procedurii
insolvenţei se justifică prin:
1) necesitatea de a fi dovedită existenţa stării de insolvenţă a debitorului (lit. a, b, f)
2) necesitatea de a analiza existenţa vocaţiei la reorganizare judidiciară (lit. a, b, e, h, i) sau
faliment (lit. h, j, k – coroborat cu art. 30)
3) necesitatea de a se putea transmite notificarea deschiderii procedurii (lit. c)
4) necesitatea de a se cunoaşte care sunt persoanele care răspund pentru datoriile societăţii, în
vederea obţinerii autorizaţiei judecătorului-sindic referitor la declanşarea împotriva acestora
a unei proceduri de executare silită, în caz de insuficienţă a bunurilor debitorului, prin
raportare la creanţele înregistrate în tabelul definitiv consolidat (lit. g – coroborat cu art.
126)
Insolvenţă
16
Stănescu
5) posibilitatea de a cunoaşte actele actele care pot fi supuse acţiunii în anulare, special
reglementată de Legea nr. 85/2006 (lit. d – coroborat cu 80)
6) necesitatea de a analiza dacă debitorul are dreptul de a propune un plan de reorganizare (lit
j, k – coroborat cu art. 94 alin. (4)
7) necesitatea de a se cunoaşte existenţa obligaţiei de a se comunica deschiderea procedurii
generale sau a intrării în faliment către CNVM, în vederea suspendării sau retrageruu de ka
tranzacţionare a acţiunilor societăţii emitente având calitatea de debitor (lit. l)
Observaţii:
1) înscrisurile menţionate pot fi depuse odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei
sau în termen de 5 zile la la data înregistrării acesteia
2) nedepunerea înscrisurilor în termenul prevăzut de lege poate atrage una dintre următoarele
sancţiuni:
sancţiunea 1: deschiderera procedurii simplificate împotriva debitorului. Sancţiunea
este aplicabilă în 2 siutaţii:
a) în situaţia în care debitorul nu a depus niciunul dintre înscrisurile menţionate
de art. 28 alin. (1) lit. a) – f) şi h) din Legea nr. 85/2006) – temeiul de drept:
art. 1 alin. (2) lit. d) + art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2008
b) în situaţia în care debitorul nu a depus înscrisul menţionat la art. 28 alin. (1)
lit. h) din Legea nr. 85/2006, dar a depus toate sau o parte din înscrisurile
menţionate la art. 28 alin. (1) lit. a) – f) din Legea nr. 85/2006 – temeiul de
drept: art. 28 alin. (1) lit. h) + art. 1 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 85/2006
OBS: art. 28 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 prevede faptul că,
nedepunerea înscrisului la care se referă naşte o prezumţie în sensul că
debitorul este de acord cu deschiderea procedurii simplificate. Situaţia poate fi
interpretată în sensul că este reglementată o prezumţie relativă, răsturnarea sa
fiind posibilă prin afirmaţiile debitorului, aşa cum rezultă din cererea de
deschidere a procedurii. În măsura în care este răsturnată prezumţia, nu se va
mai aplica sancţiunea 1 (deschiderii procedurii simplificate), ci sancţiunea 2
(decăderea debitorului din dreptul de a depune un plan de reorganizare)
sancţiunea 2: decăderea debitorului din dreptul de a propune un plan de reorganizare
Sancţiunea intervine în două situaţii:
a) în situaţia în care debitorul a depus înscrisul menţionat la art. 28 lit. h) din
Legea nr. 85/2006 şi o parte din înscrisurile menţionate la art. 28 alin. (1) lit. a)
– f) din Legea nr. 85/2006 : art. 28 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
Observaţie:
Sancţiunea decăderii debitorului din dreptul de a propune un plan de
reorganizare intervine doar atunci când înscrisul menţionat la art. 28 lit. h) din
Legea nr. 85/2006 este depus şi atestă intenţia debitorului de a i se aplica
procedura reorganizării judiciare
Insolvenţă
17
Stănescu
b) în situaţia în care debitorul nu a depus înscrisul menţionat la la art. 28 lit. h) din
Legea nr. 85/2006, dar prezmţia acordului debitorului de a se deschide
procedura simplificată asupra sa a fost răsturnată, dar a depus o parte din
înscrisurile menţionate la art. 28 alin. (1) lit. a) – f) din Legea nr. 85/2006:
temeiul de drept : art. 28 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
4.1.7 soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei se judecă în camera de consiliu, fără citarea
părţilor, în termen de 5 zile de la înregistrarea sa.
Soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate să îmbrace două forme:
a) soluţionarea pe fond
b) soluţionarea pe excepţii
a) Soluţionarea pe fond
Pe fond, soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate conduce la
respingerea cererii sau la admiterea acesteia.
Dacă nu este îndeplinită condiţia existenţei stării de insolvenţă, cererea de deschidere a
procedurii insolvenţei se respinge prin sentinţă a judecătorului-sindic.
Dacă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru deschiderea procedurii insolvenţei, cererea se va
admite, iar judecătorul-sindic se va pronunţa prin încheiere de deschidere a procedurii. În
funcţie de împrejurările concrete în care se află debitorul, deschiderea procedurii poate să
însemne:
A) deschiderea procedurii simplificate
B) deschiderea procedurii generale
A) Deschiderea procedurii simplificate are loc în situaţii prevăzute de Legea nr. 86/2006,
precum:
1) debitorul şi-a exprimat voinţa de a intra în procedură simplificată, prin declaraţia depusă,
potrivit art. 28 lit. h) din Legea nr. 85/2006
2) debitorul nu a depus niciunul dintre docuemntele menţionate în art. 28 alin. (1) lit. a)-f şi h)
din Legea nr. 85/2005
3) debitorul este o persoană fizică desfăşurând activităţi economice în mod individual sau
asociativ
4) debitorul este o persoană juridică de drept privat în legătură cu care se îndeplinesc
urmoarele condiţii:
a. nu deţine nici un bun în patrimoniu
b. nu pot fi găsite actele constitutive sau documentele contabile
c. nu poate fi găsit administratorul
d. nu mai există sediul sau acesta nu mai corespunde adresei din registrul comerţului
e. se află în dizolvare
Prin sentinţa de deschidere a procedurii simplificate judecătorul-sindic dispune:
Insolvenţă
18
Stănescu
I) admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
II) intrarea în faliment, prin procedură simplificată
III) luarea următoarelor măsuri:
1) numirea lichidatorului provizoriu (dintre practicienii în insolvenţă care au depus
ofertă de servicii la dosarul cauzei sau, în lipsa acestora, dintre practicienii înscrişi în
tabloul UNPIR) (art. 64 Legea nr. 85/2006)
2) ridicarea dreptului de administrare al debitoarei (art. 47 Legea nr. 85/2006)
3) dizolvarea debitoarei (în cazul în care aceasta nu se afla deja în dizolvare) (art. 227
Legea nr. 31/1990)
4) sigilarea bunurilor şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare (art. 113 din
Legea nr. 85/2006)
5) notificarea, de către lichidator, a deschiderii procedurii, a ridicării dreptului de
administrare şi a dizolvării debitoarei către următoarele persoane:
- asociaţii sau acţionarii debitorului (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- creditorii menţionaţi de către debitor ( art. 33 alin. (7) + art. 61 Legea nr. 85/2006,
Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- registrele în care debitorul este înmatriculat/înregistrat (art. 33 alin. (7) + art. 61 Legea
nr. 85/2006, Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- băncile unde debitorul îşi are deschise conturi (art. 37 + Anexa 2.3 din Ordinul nr.
1692/2006)
- instanţele judecătoreşti în raza cărora îşi are debitorul sediul (art. 37 + Anexa 2.3 din
Ordinul nr. 1692/2006)
6) deschiderea unui cont bancar pentru derularea operaţiunilor de încasări şi plăţi
specifice derulării procedurii insolvenţei (art. 4 Legea nr. 85/2006 + Anexa 2.3 din
Ordinul nr. 1692/2006)
7) menţionarea în registrul comerţului, de către lichidator, a reprezentanţilor
permanenţi ai acestuia (art. 252 Legea nr. 31/1990 + Anexa 2.3 din Ordinul nr.
1692/2006)
8) fixarea următoarelor termene:
- termenul limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la sentinţa de deschidere a
procedurii (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- termenul de soluţionare a opoziţiilor creditorilor (maxim 10 zile de la data expirării
termenului de depunere a opoziţiilor) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- termenul pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor (maxim 45 de zile de la
deschiderea procedurii), precum şi a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o
creanţă ca să fie considerată valabilă (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului
preliminar (maxim 10 zile de la expirarea termenului de înregistrare a cererilor de
admitere a creanţelor) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- termenul de depunere a contestaţiilor la tabelul preliminar (Anexa 2.3 din Ordinul nr.
1692/2006) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- termenul pentru soluţionare a contestaţiilor la tabelul preliminar (art. 73 alin. (3) Legea
nr. 85/2006) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
Insolvenţă
19
Stănescu
- termenul de definitivare a tabelului creanţelor (maxim 15 zile de la expirarea
termenului de întocmire a tabelului preliminar) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
9) fixarea locului, datei şi orei primei şedinţe a creditorilor (maxim 5 zile de la
expirarea termenului de definitivare a tabelului preliminar)
10) fixează următorul termen de judecată pentru continuarea procedurii
IV) caracterul definitiv şi executoriu al sentinţei, posibilitatea de a fi atacată cu recurs în
termen de 7 zile de la comunicare. (ca urmare a acestui caracter, debitorul este în
procedura insolvenţei de la pronunţarea hotărârii judecătorului-sindic – art. 3 pct. 4
lit. a) Legea nr. 85/2006)
B) Deschiderea procedurii generale are loc în toate situaţiile în care sunt se întrunesc
următoarele condiţii:
1) îndeplinite condiţiile de deschidere a procedurii insolvenţei şi
2) nu sunt îndeplinite condiţiile de deschidere a procedurii simplificate.
Prin încheierea de deschidere a procedurii generale judecătorul-sindic dispune:
I) admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
II) intrarea în procedura generală (în perioada de observaţie)
III) luarea următoarelor măsuri:
1) numirea administratorului provizoriu (dintre practicienii în insolvenţă care au depus
ofertă de servicii la dosarul cauzei sau, în lipsa acestora, dintre practicienii înscrişi în
tabloul UNPIR) (art. 64 Legea nr. 85/2006)
2) ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitoarei, în măsura în
care judecătorul-sindic apreciază că se impune o astfel de măsură (art. 47 Legea nr.
85/2006)
3) depunerea de către administratorul judiciar, a raportului de activitate, în termen de
maxim 20 de zile de la desemnarea sa (prin acest raport, administratorul judiciar va
propune fie intrarea în procedură simplificată, fie continuarea perioadei de
observaţie, în procedura generală)
4) menţionarea în registrul comerţului, de către administratorul judiciar, a
reprezentanţilor permanenţi ai acestuia (art. 252 Legea nr. 31/1990 + Anexa 2.3 din
Ordinul nr. 1692/2006)
5) notificarea, de către administratorul judiciar, a deschiderii procedurii, a ridicării
dreptului de administrare (dacă aceasta a intervenit) către următoarele persoane:
- asociaţii sau acţionarii debitorului (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- creditorii menţionaţi de către debitor (art. 33 alin. (7) + art. 61 Legea nr. 85/2006,
Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- registrele în care debitorul este înmatriculat/înregistrat (art. 33 alin. (7) + art. 61 Legea
nr. 85/2006, Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- băncile unde debitorul îşi are deschise conturi (art. 37 + Anexa 2.3 din Ordinul nr.
1692/2006)
Insolvenţă
20
Stănescu
- instanţele judecătoreşti în raza cărora îşi are debitorul sediul (art. 37 + Anexa 2.3 din
Ordinul nr. 1692/2006)
6) deschiderea unui cont bancar pentru derularea operaţiunilor de încasări şi plăţi
specifice derulării procedurii insolvenţei (art. 4 Legea nr. 85/2006 + Anexa 2.3 din
Ordinul nr. 1692/2006)
7) fixarea următoarelor termene:
- termenul limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la încheierii de deschidere
a procedurii (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- termenul de soluţionare a opoziţiilor creditorilor (maxim 10 zile de la data expirării
termenului de depunere a opoziţiilor) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- termenul pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor (maxim 45 de zile de
la deschiderea procedurii), precum şi a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o
creanţă ca să fie considerată valabilă (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului
preliminar (maxim 20 zile de la expirarea termenului de înregistrare a cererilor de
admitere a creanţelor) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- termenul de depunere a contestaţiilor la tabelul preliminar (Anexa 2.3 din Ordinul nr.
1692/2006) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- termenul pentru soluţionare a contestaţiilor la tabelul preliminar (art. 73 alin. (3)
Legea nr. 85/2006) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
- termenul de definitivare a tabelului creanţelor (maxim 15 zile de la expirarea
termenului de întocmire a tabelului preliminar) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)
8) fixarea locului, datei şi orei primei şedinţe a creditorilor (maxim 5 zile de la
expirarea termenului de definitivare a tabelului preliminar)
9) fixează următorul termen de judecată pentru continuarea procedurii
IV) caracterul definitiv şi executoriu al încheierii, posibilitatea de a fi atacată cu opoziţie
sau cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare (ca urmare a acestui caracter,
debitorul este în procedura insolvenţei de la pronunţarea hotărârii judecătorului-
sindic – art. 3 pct. 4 lit. a) Legea nr. 85/2006)
b) Soluţionarea pe excepţii
În cazul în care judecătorul-sindic invocă, din oficiu, excepţii şi le admite:
1) va respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, ca inadmisibilă, dacă nu sunt
îndeplinite condiţiile privind calitatea procesuală activă sau cele privind capacitatea
procesuală
2) va declina competenţa, dacă va constata că a fost sesizată instanţa necompetentă (teritorial)
4.1.8 recursul debitorului la hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei
Potrivit art. 8 din Legea nr. 85/2006, termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii
judecătorului-sindic.
Insolvenţă
21
Stănescu
Comunicarea încheierii de admitere a procedurii insolvenţei se realizează prin Buletinul
procedurilor de insolvenţă (art 7 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006).
Comunicarea hotărârii de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei se
realizează potrivit Codului de procedură civilă. (art. 7 alin. (3) per a contrario din Legea nr.
85/2006).
Recursul poate fi formulat în următoarele situaţii:
a) cererea formulată de către debitor a fost respinsă (pe fond sau pe excepţii)
b) cererea formulată de către debitor a fost admisă, dar nu a fost deschisă procedura solicitată de
către debitor.
Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, ca regulă, instanţa de recurs nu poate dispune
suspendarea executării hotărârii judecătorului-sindic. Prin excepţie, este admisibilă o astfel de
cerere, dacă a fost deschisă procedura simplificată.
4.1.9 opoziţia creditorilor la deschiderea procedurii insolvenţei
Potrivit art. 32 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, după deschiderea procedurii, administratorul
judiciar sau lichidatorul trebuie să notifice creditorii menţionaţi în lista depusă de către debitor,
în legătură cu deschiderea procedurii şi posibilitatea de a face opoziţie, în termenul stabilit prin
încheierea de deschidere a procedurii. Notificarea se realizează conform Codului de procedură
civilă şi se publică într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
A) Competenţa de soluţionare a opoziţiei
- Soluţionarea opoziţiei intră în competenţa judecătorului-sindic (art. 32 alin. (2) din Legea nr.
85/2006). Termenul de depunere a opoziţiilor este cel stabilit de către judecătorul sindic în
hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei.
B) Soluţionarea opoziţiei
- Judecarea opoziţiei se face cu citarea debitorului, administratorului judiciar/lichidatorului,
precum şi a creditorilor care au formulat opoziţia
- Opoziţiile se judecă toate odată.
- Judecătorul poate pronunţa următoarele soluţii:
a) Admite opoziţia şi revocă încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei
b) Respinge opoziţia
OBS: din faptul că, în caz de admitere a opoziţiei nu se prevede decât revocarea încheierii de
deschidere a procedurii insolvenţei, nu şi posibilitatea modificării încheierii (în sensul
deschiderii procedurii simplificate în loc de procedura generală şi invers) poate fi interpretat în
Insolvenţă
22
Stănescu
sensul că nu există un drept al creditorilor de a contesta tipul de procedură deschisă, debitorul
fiind suveran cu privire la procedura aleasă.
4.1.10 recursul la hotărârea prin care se soluţionează opoziţia creditorilor
Potrivit art. 8 din Legea nr. 85/2006, termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii
prin care se soluţionează opoziţia creditorilor.
Comunicarea hotărârii prin care se soluţionează (admitere sau respingere) opoziţia creditorilor
se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă (art 7 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (3)
din Legea nr. 85/2006).
4.2 Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorilor
Configurarea deschiderii procedurii insolvenţei la cererea creditorilor implică analiza
următoarelor aspecte:
4.2.1 calitatea procesuală activă şi pasivă
- potrivit art. 26, creditorii pot solicita deschiderea procedurii insolvenţei cu privire la debitorii
lor. Pentru a fi adminisbilă cererea, atât creditoriul, cât şi debitorul trebuie să aibă calitatate
procesuală
Calitatea procesuală activă
- potrivit art. 3 pct. 6 Legea nr. 85/2006, pentru a putea introduce o cerere de deschidere a
procedurii insolvenţei, un creditor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie titularul unei creanţe certe, lichide şi exigibile, împotriva debitorului
b) creanţa să fie exigibilă de mai mult de 90 de zile
c) cuantumul creanţei să aibă o valoare cel putin egală cu valoarea-prag, adică 45.000 lei
sau cu echivalentul a cel puţin 6 salarii medii brute pe economie (dacă creditorii au
creanţe salariale)
Observaţii:
- pentru îndeplinirea primei condiţii, creanţa trebuie să aibă următoarele trăsături:
o să rezulte existenţa ei din înscrisuri (actul de creanţă sau alte înscrisuri) –
creanţa certă
o să aibă o câtime determinată sau determinabilă dinactul de creanţă sau din alte
înscrisuri creanţa lichidă
o să fie scadentă creanţa exigibilă.
- îndeplinirea celei de-a treia condiţie, cuantumul creanţei prezintă două trăsături
particulare:
o verificarea îndeplinirii condiţiei se realizează prin raportare la data
pronunţării hotărârii judecătorului-sindic şi nu la data introducerii acţiunii
(art. 31 Legea nr. 85/2006)
Insolvenţă
23
Stănescu
o verificarea îndeplinirii condiţiei se realizează prin raportare la toţi
creditorii care au introdus cereri de deschidere a procedurii insolvenţei (art.
31 Legea nr. 85/2006)
Calitatea procesuală pasivă
- potrivit art. 1 din Legea nr. 85/2006, pot fi supuse procedurii insolvenţei persoanele fizice şi
juridice enumerate în textul său, respectiv:
a) persoanele juridice de drept privat care desfăsoară activăţi economice
b) persoanele fizice care sunt supuse înregistrârii în registrul comerţului.
4.2.2 capacitatea procesuală
- în privinţa capacităţii procesuale, există particularităţi cu privire la capacitatea procesuală a
persoanei fizice.
o Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 41din OUG nr.
44/2008, procedura insolvenţei se aplică inclusiv întreprinderilor familiale.
Acestea nu sunt entităţi cu personalitate judirică, motiv pentru care, în
realitate, procedura insolvenţei îi vizează pe membrii întreprinderii familiale.
Aceştia pot fi inclusiv persoane cu capacitate restrânsă de exerciţiu (art. 8
OUG nr. 44/2008). Toţi membrii întreprinderii familiale sunt reprezentaţi de
către reprezentantul legal al întrepdinderii familiale.
4.2.3 fundamentul juridic al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
- pentru a fi admisibilă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, pe fond, trebuie
dovedită existenţa stării de insolvenţă
Observaţii:
1) creditorii nu pot solicita deschiderea procedurii insolvenţei, dovedind iminenţa
instaurării acestei stări
2) starea de insolvenţă este dovedită, de către creditori, pe baza prezumţiei de
insolvenţă vădită. Naşterea prezmţiei presupune dovedirea faptului că impotriva
debitorului creditorul are o creanţă scadentă de mai mult de 90 de zile (art. 3 pct.
1 lit. a) din Legea nr. 85/2006). Faptul vecin şi conex, din care se naşte prezumţia,
este însă dovedit ori de câte ori creditorul îndeplineşte condiţiile existenţei
calităţii procesuale active întrucât condiţiile sunt relativ similare.
3) Prezumţia existenţei stării de insolvenţă poate fi răsturnată de către debitor.
Răsturnarea prezmţiei presupune dovedirea faptului că debitorul are suficiente
fonduri băneşi, prin raportare la datoriile exigibile. Mijlocul procesual pus la
dispoziţia debitorului este contestaţia reglementată oprin art. 33 din Legea nr.
85/2006. Potrivit acestui articol, debitorul are obligaţia de a-şi preciza punctul de
vedere prin raportare la cererea creditorului, recunoscând sau contestând starea de
insolvenţă.
În măsura în care debitorul recunoaşte starea de insolvenţă, aceasta va fi un
mijloc de probă suplimentar pentru susţinerea cererii creditorului
Insolvenţă
24
Stănescu
În măsura în care debitorul contestă starea de insolvenţă, aceasta va putea
avea ca efect:
Respingerea cererii creditorului, dacă a fost admisă contestaţia
Decăderea debitorului din dreptul de a mai solicita reorganizarea
judiciară şi din dreptul de a propune un plan de reorganizare, dacă a fost
respinsă contestaţia (art. 33 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 85/2006)
Nu este reglementată situaţia debitorului care nu răspunde în niciun fel
cererii creditorului. În acest caz, tăcerea debitorului poate fi asimilată
recunoaşterii stării de insolvenţă. În literatura de specialitate a fost exprimată
şi părerea potrivit căreia tăcerea debitorului poate fi asimilată cu nedepunerea
declaraţiei prevăzută la art. 28 lit. h) din Legea nr. 85/2006, cu consecinţa
aplicării prezumţiei că debitorul este de acord cu deschiderea procedurii
simplificate.
4) Debitorul poate însă recurge la neexprimarea părerii în legătură cu existenţa stării
de insolvenţă, coroborată cu depunerea unei întâmpinări prin care să formuleze
apărări în legătură cu îndeplinirea celorlalte cerinţe necesar a fi îndeplinite pentru
deschiderea procedurii insolvenţie.
Formularea întâmpinării ar putea prezenta avantaj atunci când absenţa
exprimării poziţiei debitorului referitor la insolvenţă este asimilată cu
recunoaşterea. In acest context, admiterea apărărilor din întâmpinare va conduce
la respingerea cererii creditorilor. Dacă intervine însă respingerea apărărilor din
întâmpinare, asupra debitorului se va deschide procedura insolvenţei, dar nu va
mai fi decăzut din dreptul de a mai solicita reorganizarea judiciară şi din dreptul
de a propune un plan de reorganizare.
4.2.4 natura juridică a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţi la solicitarea creditorilor are natura juridică a unei
acţiuni specifice procedurii contencioase.
4.2.5 competenţa de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
In materie de competenţă nu sunt prevăzute dispoziţii particulare cu privire la competenţa
soluţionării cererii de deschidere a procedurii.
4.2.6 condiţiile de formă necesar a fi îndeplinite de cererea de deschidere a procedurii
insolvenţei
- cererea de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie să îndeplinească două categorii de
condiţii de formă:
a) condiţiile speciale de formă, reglementate prin art. 31 din Legea nr. 85/2006
b) condiţiile generale de formă, reglementate prin art. 112 din C. pr. civ.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditori trebuie să includă două
categorii principale de informaţii:
Insolvenţă
25
Stănescu
1) informaţii privind creanţa (cuantumul, temeiul, existenţa unor garanţii sau a unor măsuri
asigurătorii)
2) informaii privind intenţia creditorului de a participa la reorganizarea debitorului.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditori trebuie însoţită de înscrisuri
prin care să se dovedească informaţiile privind creanţa.
4.2.7 soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
Soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditori poate îmbrăca
două forme:
1) soluţionarea pe fond
2) soluţionarea pe excepţii
1) soluţionarea pe fond
1.1 În măsura în care se constată că debitorul nu este în insolvenţă, cererea de deschidere a
procedurii insolvenţei, formulată de creditori, se respinge ca neîntemeiată. Dacă debitorul
formulase contestaţie, aceasta va fi admisă.
1.2 În măsura în care se constată că debitorul este în stare de insolvenţă, cererea de deschidere a
procedurii insolvenţei, formulată de creditori, este admisă. Dacă debitorul formulase contestaţie,
aceasta va fi respinsă. În funcţie de situaţia fiecărui debitor, admiterea cererii de deschidere a
procedurii insolvenţei poate să însemne:
A) deschiderea procedurii simplificate
B) deschiderea procecdurii generale.
A) deschiderea procedurii simplificate poate avea loc atunci când debitorul este în situaţii
precum:
a) este o persoană fizică desfăşurând activităţi economice în mod individual sau asociativ
b) debitorul este o persoană juridică de drept privat în legătură cu care se îndeplinesc
următoarele condiţii:
1) nu deţin nici un bun în patrimoniu
2) nu pot fi găste actele constitutive sau documentele contabile
3) nu poate fi găsit administratorul
4) nu mai există sediul sau acesata sî nu corespunde adresei din registrul comerţului
5) se află în dizolvare
6) a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.
Prin sentinta de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul dispune asupra aceloraşi
aspecte ca şi în cazul încheierii de deschidere a procedurii simplificate la cererea debitorului.
B) deschiderea procecdurii generale are loc atunci când sunt îndeplinite condiţiile de
deschidere a procedurii insolvenţei, dar nu sunt întrunite condiţiile intrării în procedură
simplificată.
Insolvenţă
26
Stănescu
Prin sentinta de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul dispune asupra aceloraşi
aspecte ca şi în cazul încheierii de deschidere a procedurii generale la cererea debitorului. În
plus, prin hotărâre se dispune obligarea debitorului de a depune la dosarul cauzei, toate
înscrisurile menţionate în art. 28 din Legea nr. 85/2006.
2) Soluţionarea pe excepţii
În cazul în care sunt ridicate excepţii, din oficiu sau de către partea adversă, iar
judecătorul-sindic le admite:
1) va respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, ca inadmisibilă, dacă nu sunt
îndeplinite condiţiile privind calitatea profesionată activă sau cele privind capacitatea
procesuală
2) va declina competenţa, dacă va constata că a fost sesizată instanţa necompetetă teritorial.
4.2.8 recursul la hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către
creditori
Termenul de recurs este de 7 zile de la data la care a avut loc comunicarea hotărârii
judecătorului-sindic.
Comunicarea admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei este realizată prin BPI.
Comunicarea respingerii cererii de deshidere a procedurii insolvenţei este realizată potrivit C. pr.
civ.
Recursul poate fi formulat în două situaţii:
a) cererea formulată de creditor a fost repsinsă (pe fond sau pe excepţii)
b) cererea formulată de creditor a fost admisă, dar s-a deshis o altă procedură decât cea
solicitată de către debitor
Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, ca regulă, instanţa de recurs nu poate dispune
suspendarea executării hotărârii judecătorului-sindic. Prin excepţie, este admisibilă o astfel de
cerere, dacă a fost deschisă procedura simplificată.
4.3 Situaţii particulare la deschiderea procedurii insolvenţei
Potrivit art. 31 din Legea nr. 85/2006, pot fi formulate mai multe cereri de deschidere a
procedurii insolvenţei în acelaşi timp. Pentru o astfel de situaţie trebuie să se conexeze
dosarele (la dosarul debitorului, dacă acesta a depus o cererea de deschidere a procedurii
insolvenţei) sau la dosarul primului creditor (dacă nu există o cerere de deschidere a procedurrii
insolveţei).
Insolvenţă
27
Stănescu
5. Efectele procedurii insolvenţei
Deschiderea procedurii insolvenţei dă naştere a două categorii principale de efecte:
a) efecte nepatrimoniale
b) efecte patrimoniale
Delimitarea dintre cele două categorii de efecte este relativă, aproape oricare dintre
efectele deschiderii procedurii având atât valenţe patrimoniale, cât şi nepatrimoniale.
5.1 Efecte nepatrimoniale
a) Învestirea judecătorului-sindic cu atribuţiile jurisdicţionale şi de control specifice
derulării procedurii insolvenţei
Ca principiu, pe întreg parcursul derulării procedurii insolvenţei, judecător-sindic este
judecătorul care a pronunţat hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei. Prin
excepţie, acesta poate fi înlocuit, în general, pentru motive reglementate prin C. pr. civ.
precum intervenţia unui caz de incompatibilitate sau recuzare.
Observaţii:
- nu constituie un caz de incompatibilitate pronunţarea de hotărâri, în mod succesiv, în
dosarul de insolvenţă
- constituie un caz de incompatibilitate rejudecarea aceleiaşi cereri, după casarea
hotărârii în recurs.
Odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic este învestit cu
atribuţiile menţionate, în principal, de art. 11 din Legea nr. 85/2006.
Atribuţiile judecătorului-sindic se pot clasifica în două categorii:
1) atribuţii jurisdicţionale:
- judecarea cererii de ridicare a dreptului debitorului de a-şi mai conduce activitatea
(art. 11 lit. f)
- judecarea acţiunilor pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori
transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii (art 11 lit. h)
2) atribuţii de control
- judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor (art. 11 lit. m)
- soluţionarea contestaţiilor fomrnulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale
lichidatorului (art. 11 lit. l)
Insolvenţă
28
Stănescu
Observaţii:
1. judecătorul sindic nu are atribuţii manageriale (nu apreciză, din perspectiva
oportunităţii, măsurile dispuse de organele care aplică procedura insolvenţei)
2. în cursul procedurii insolvenţei, pot exista acţiuni introduse în numele debitorului,
la instanţele de drept comun. (ex. Acţiune în concurenţă neloială, acţiune în
revendicare etc.)
3. atribuţiile judecătorului-sindic sunt enumerate exemplificativ în art. 11. Atribuţii
ale judecătorului-sindic se pot regăsi şi în alte articole (ex. Art. 49 din Legea nr.
85/2006 care prevede faptul că, după deschiderea procedurii, judecătorul-sindic
are competenţa de a autoriza încheierea unor acte juridice, în afara celor care ţin
de activităţile curente)
Potrivit art. 12 din Legea nr. 85/2006, hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi
executorii. Hotărârile judecătorului-sindic sunt supuse căii de atac a recursului. Termenul de
recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii.
b) Învestirea administratorului judiciar sau lichidatorului
Prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei se numeşte un administrator judiciar
provizoriu (dacă a fost deschisă procedura generală) sau un lichidator provizoriu (dacă a
fost deschisă procedura simplificată).
Observaţii:
1) numirea lichidatorului poate interveni şi pe parcursul derulării procedurii, în măsura în
care în cadrul procedurii generale, se deschide o procedură de faliment. Lichidatorul astfel
numit poate fi chiar administratorul judiciar anterior (art. 24 Legea nr. 85/2006)
2) Numirea administratorului judiciar sau a lichidatorului de către judecătorul-sindic are
caracter provizoriu. Acesta poate fi înlocuit sau confirmat prin decizia adunării
creditorilor (luată cu votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a
creanţelor) sau a creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor.
3) Decizia de înlocuire sau confirmare a administratorului judiciar se publică în Buletinul
procedurilor de insolvenţă. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, pentru motive de
nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicării. Calitate procesuală activă au creditorii.
4) În situaţia în care s-au formulat contestaţii, judecătorul-sindic le soluţionează pe toate
odată, prin încheiere, prin care dispune:
numirea administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de către adunarea
creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor sau
Insolvenţă
29
Stănescu
anularea deciziei adunării creditorilor/creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea
creanţelor şi solicitarea desemnării, de către aceştia, a unui administrator
judiciar/lichidator
5) În situaţia în care nu s-au formulat contestaţii, judecătorul-sindic va dispune, prin
încheiere, numirea administratorului judiciar desemnat de către adunarea creditorilor
sau de către creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor.
6) pe parcursul derulării procedurii administratorul judiciar sau lichidatorul poate fi înlocuit şi
în absenţa unei decizii a adunării creditorilor sau a creditorului care deţine cel puţin 50% din
valoarea creanţor, pentru motive temeinicie. Judecătorul sindic se poate sesiza din oficiu sau
poate fi sesizat de către comitetul creditorilor.
Pot fi numite administratori judiciari sau lichidatori persoanele care îndeplinesc următoarele
condiţii:
b) sunt practicieni în insolvenţă (OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităţii
practicienilor în insolvenţă)
c) au asigurare profesională
d) dovedesc faptul că au disponibilitatea de timp şi de resures umane, precum şi experienţa
specifică necesare preluării şi administrării cazului
e) nu se află în situaţie de incompatibilitate prevăzute de OUG nr. 86/2006 (art. 11 lit. c) +
art. 19 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
Numirea administratorului judiciar sau a lichidatorului se face pe baza ofertelor de preluare a
poziţiei de administrator judiciar sau lichidator, depuse de către practicienii în insolvenţă.
Observaţii:
1) în cazul în care a fost introdusă o singură cerere de deschidere a procedurii insolvenţei,
fomulată de către debitor sau către un creditor, dacă există mai multe cereri de preluare a
dosarului, judecătorul-sindic va desemna admistratorul judiciar sau lichidatorul propus de
către persoana care a solicitat deschiderea procedurii
2) în cazul în care au fost conexate mai multe cereri de deschidere a procedurii insolvenţei
formulate de mai mulţi creditori, şi au fost formualte mai multe cereri de preluare,
judecătorul sindic va desemna administratorul judiciar sau lichidatorul ţinând seama de
cererile creditorilor în ordinea mărimii creanţelor
3) în cazul în care au fost conexate mai multe cereri de deschidere a procedurii insolvenţei
formulate de unul sau mai mulţi creditori şi de către debitor, judecătorul sindic va
desemna administratorul judiciar sau lichidarotul ţinând seama de cererea debitorului, doar
dacă nu au fost depuse cereri de către creditori. Dacă au fost depuse cereri de către
Insolvenţă
30
Stănescu
creditori, judecătorul sindic va desemna administratorul judiciar sau lichidatorul ţinând
seama de cererile creditorilor în ordinea mărimii creanţelor
4) în cazul în care nu s-au depus oferte pentru preluarea dosarului, desemnarea
administratorului judiciar sau a lichidatorului se va face, în mod aleatoriu, prin alegerea unui
practician în insolvenţă, din tabloul UNPIR.
5) Administratorul judiciar sau lichidatorul poate să refuze numirea. Termenul de refuz
este de 5 zile de la comunicarea sentinţei de numire. În cadrul acestui termen trebuie să fie
depusă la dosar eventuala decizie de refuz al numirii. Sancţiunea nerespectării termenului
este aplicarea amenzii prevăzute de art. 22 din Legea nr. 85/2006.
Principalele atribuţii ale administratorului judiciar sunt reglementate prin art. 19 din Legea
nr. 85/2006, iar cele ale lichidatorului, prin art. 25 din acelaşi act normativ. Atribuţiile astfel
menţionate au caracter exemplificativ.
Observaţii:
1) neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor se sancţionează cu amendă. În
cazul producerii unui prejudiciu, acesta va fi acoperit de către administratorul judiciar.
2) îndeplinirea atribuţiilor se poate realiza personal sau prin intermediul unor persoane de
specialitate. Persoanele de specialitate trebuie aprobate de către comitetul creditorilor
(dacă vor fi remunerate din averea debitorului) sau de către judecătorul sindic (dacă vor fi
remunerate din fondul de lichidare)
3) măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator, în exercitarea atribuţiilor
acestora, pot fi contestate. Termenul de contestaţie este de 3 zile de la data depunerii, la
dosarul cauzei, a raportului lunar de activitate al administratorului judiciar sau al
lichidatorului. Calitate procesuală activă are orice persoană interesată (legea menţionează
expres calitatea procesuală activă a debitorului persoană fizică, a administratorului
special al debitorului persoană juridică şi a ccreditorilor). Contestaţiile se soluţionează de
către judecătorul sindic cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a
comitetului creditorilor.
c) Apariţia unor modificări cu privire la capacitatea juridică a debitorului
C. 1) Capacitatea de folosinţă
După deschiderea procedurii insolvenţei, capacitatea de folosinţă a debitorului suferă o serie de
modificări, după cum urmează:
Insolvenţă
31
Stănescu
1) în perioada de observaţie:
- potrivit art. 49 şi 46 din Legea nr. 85/2006:
o ca regulă, debitorul poate desfăşura activităţile curente, respectiv activităţile aflate în
derulare. În aplicarea acestei reguli, Legea nr. 85/2006 prevede expres faptul că, în
principiu, actele juridice care depăşesc sfera activăţilor curente, încheiate în perioada de
observaţie, sunt lovite de nulitate
o prin excepţie, debitorul poate desfăşura şi activăţi care exced sfera activităţilor
curente, în măsura obţinerii unei autorizări prealabile:
din partea judecătorului-sindic
din partea administratorului judiciar (în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere)
şi a comitetului creditorilor
2) în perioada reorganizării judiciare:
- potrivit art. 103 din Legea nr. 85/2006, debitorul îşi va conduce activitatea în
conformitate cu planul de reorganizare confirmat
3) în perioada derulării procedurii falimentului:
- potrivit art. 47 din Legea nr. 85/2006, debitorul va putea desfăşura doar acivităţile care
sunt necesare derulării operaţiunilor lichidării
Raportând aceste dispoziţii legale la prevederile art. 206 NCC se impune concluzia că,
deschiderea procedurii insolvenţei are ca efect o restrângere a capacităţii de folosinţă a
debitorului.
Observaţii:
1) potrivit art. 206 alin. (1) NCC, persoana juridică cu scop lucrativ poate avea orice
drepturi şi obligaţii, afară de cele care nu pot aparţine decât persoanei fizice
2) potrivit art. 206 alin. (2) NCC, persoana juridică fără scop lucrativ poate avea doar acele
drepturi şi obligaţii necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, act constitutiv
sau statut
C. 2) Capacitatea de exerciţiu
După deschiderea procedurii insolvenţei, se produc modificări sub aspectul capacităţii de
exerciţiu. Astfel, în principiu, reprezentarea debitorului nu mai este realizată de organele de
administrare statutare. Reprezentanţii debitorului diferă după cum debitorul şi-a pierdut sau nu
dreptul de administrare:
Insolvenţă
32
Stănescu
1) debitorul nu şi-a pierdut dreptul de administrare
Repreprezentarea debitorului este realizată de către administratorul special (art. 3 pct. 26
din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 18 din Legea nr. 85/2006).
Observaţii:
1) până la desemnarea administratorului special sau până la data la care acesta ar fi trebuit
desemnat, debitorul va fi reprezentat de către administratorul statutar. (art. 3 pct. 30)
2) administratorul special este desemnat de către adunarea generală a
acţionarilor/asociaţilor/membrilor persoanei juridice. Convocarea acestei adunări
este realizată de administratorul judiciar, în termen de maxim 10 zile de la data
deschiderii procedurii.
3) dacă în urma adunării generale nu este desemnat un administrator special, debitorului i
se va ridica dreptul de administrare şi va fi decăzut din drepturile exercitate prin
administratorul special (ex.: va fi decăzut din dreptul de a propune un plan de
reorganizare)
4) administratorul special poate fi o persoană fizică sau juridică (poate fi desemnat ca
administrator special persoana care, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, era
administrator statutar)
5) atribuţiile administratorului special sunt reglementate, în principal, prin art. 18 din
Legea nr. 85/2006. Atribuţii ale administratorului special sunt reglementate şi prin alte
articole ale Legii nr. 85/2006 (ex. art. 105 – solicitarea deschiderii procedurii
falimentului în anumite situaţii)
2) debitorul şi-a pierdut dreptul de administrare
Reprezentarea debitorului este realizată de către administratorul judiciar (în perioada de
observaţie şi pe parcursul procedurii de reorganizare) sau de către lichidator (pe parcursul
procedurii de faliment, derulată în procedura generală sau în procedura simplificată).
Observaţii:
1) pierderea dreptului de administrare intervine de drept la data deschiderii
procedurii de faliment (ca procedură simplificată sau în cadrul procedurii
generale) – art. 47 din Legea nr. 85/2006
2) pierderea dreptului de administrare poate interveni şi în perioada de observaţie,
respectiv în cadrul procedurii de reorganizare judiciară. – art. 47 din Legea nr.
85/2006. Pierderea dreptului de administrare este consecinţa ridicării dreptului de
administrare de către judecătorul-sindic. Această măsură poate fi dispusă ca urmare a
intervenirii unor situaţii precum:
- nedesemnarea administratorului special (art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006)
Insolvenţă
33
Stănescu
- existenţa unor pierderi continue din averea debitorului (art. 47 din Legea nr. 85/2006)
3) în perioada de observaţie şi în cadrul procedurii de reorganizare judiciară,
pierderea dreptului de administrare poate fi totală sau parţială. În caz de pierdere
parţială a dreptului de administrare, judecătorul-sindic va stabili atribuţiile ce
urmează a fi exercitate de către administratorul special, respectiv cele ce vor fi
exercitate de administratorul judiciar.
d) Naşterea obligaţiei de a notifica deschiderea procedurii insolvenţei
Prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic pune în vedere
administratorului-judiciar sau lichidatorului să efectueze notificarea deschiderii procedurii
insolvenţei .
Observaţii:
1) notificarea este adresată mai multor categorii de persoane:
- debitorului
- instituţiilor care ţin registrul în care debitorul este înregistrat sau înmatriculat
- creditorilor menţionaţi în lista creditorilor, depusă de către debitor la dosarul de
insolvenţă
2) notificarea se comunică potrivit Codului de procedură civilă şi se publică într-un
ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă
3) pentru creditorii debitorului care nu au fost identificaţi în lista depusă de debitor
la dosarul de insolvenţă, procedura notificării va fi considerată îndeplinită, dacă a fost
efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă (art. 7 alin. (3) din Legea nr.
85/2006)
4) notificarea are un cuprins legal, reglementat prin art. 62 din Legea nr. 85/2006,
cuprinzând, ca regulă, termenele limită de realizare a principalelor demersuri specifice
procedurii insolvenţei (opoziţia la hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei,
stabilirea creanţelor masei credale, prima adunare a creditorilor)
5) notificarea deschiderii procedurii insolveţei nu se confundă cu comunicarea hotărârii de
deschidere a procedurii insolvenţei (aceasta se realizează prin publicare în Buletinul
procedurilor de insolvenţă, conform art. 7 din Legea nr. 85/2006
e) Naşterea obligaţiei de a face publică intrarea în procedura insolvenţei
Insolvenţă
34
Stănescu
După deschiderea procedurii insolvenţei, se naşte obligaţia reprezentaţilor legali ai debitorului
de a face cunoscută intrarea în procedura insolvenţei. Modalităţile în care reprezentaţii legali îşi
execută această obligaţie sunt diferite, în funcţie de mai multe criterii:
1) în termen de 24 de ore de la data comunicării hotărârii de deschidere a procedurii
insolvenţei, trebuie publicate pe paginile de internet deţinute de debitor următoarele
informaţii: date referitoare la starea societăţii, respectiv numărul, data şi instanţa care a
pronunţat hotărârea.
2) de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei,
trebuie înscrisă menţiunea „în insolvenţă” (în limba română, engleză – in insolvency şi
franceză – en procedure collective) pe toate actele şi corespondenţa care emană de la debitor
3) de la data intrării în reorganizare judiciară trebuie înscrisă menţiunea „în reorganizare
judiciară” (în limba română, engleză – in judicial reorganisation, şi franceză – en
redressement) pe toate actele şi corespondenţa care emană de la debitor
4) de la data intrării în faliment, în procedură generală su în procedură simplificată,
trebuie înscrisă menţiunea „în faliment” (în limba română, engleză – in bankruptcy, şi
franceză – en faillite) pe toate actele şi corespondenţa care emană de la debitor
Observaţii:
1) art. 45 din Legea nr. 85/2006 nu stabileşte cu precizie persoanele cărora le incumbă
această obligaţie. Referirile la această obligaţie fiind făcute atât ca o obligaţie a
debitorului, cât şi ca o obligaţie a organelor de conducere sau a reprezentanţilor legali ai
debitorului. Totuşi, sancţiunea nerespectării obligaţiei este prevăzută în sarcina
reprezentanţilor legali ai debitorului
2) sancţiunea nerespectării obligaţiei de a face publică deschiderea procedurii insolvenţei
asupra debitorului este reprezentată de naşterea obligaţiei de a repara prejudiciile suferite
de terţii de bună-credinţă ca urmare a acestei fapte ilicite
3) repararea prejudiciului incumbă exclusiv reprezentanţilor legali ai debitorului care nu au
respectat obligaţia de a face publică deschiderea procedurii insolvenţei (nu este atinsă
averea debitorului)
f) Naşterea dreptului creditorilor de a se organiza în organisme colective pentru
apărarea drepturilor lor
După deschiderea procedurii insolvenţei, creditorii se pot organiza în două organisme colective
de gestiune a drepturilor lor, respectiv: adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor.
F. 1) Adunarea creditorilor
Întrunirea adunării creditorilor:
- au atribuţia de a convoca adunarea creditorilor:
Insolvenţă
35
Stănescu
o de obicei: administratorul judiciar sau lichidatorul,
- momentul convocării:
o în cazurile expres prevăzute de lege (ex. pentru desemnara administratorului
special – art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, pentru exprimarea votului cu
privire la planurile de reorganizare depuse – art. 99 din Legea nr. 85/2006,
pentru dezbaterea propunerii administratorului judiciar de a se intra în
faliment, formulată prin raportul asupra cauzelor care au condus la apariţia
stării de insolvenţă a debitorului – art. 59 din Legea nr. 85/2006)
o la solictarea creditorilor deţinând creanţe de cel puţin 30% din valoare
totală a acestora
o ori de câte ori este necesar
Observaţie:
1) prima şedinţă a adunării creditorilor trebuie să aibă loc în termen de maxim 5
zile de la expirarea termenului de întocmire a tabelului preliminar
- ordinea de zi:
o trebuie să cuprindă totalitatea aspectelor care vor fi abordate
o sancţiunea luării unei decizii cu privire la aspecte nemeţionate pe ordinea de zi
este nulitatea acestora
excepţie: pot fi luate decizii asupra unor aspecte necuprinse pe ordinea
de zi în cazul participării titularilor tuturor creanţelor
Desfăşurarea şedinţelor
- pot participa la sedinţele adunării creditorilor:
o creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei (personal sau prin
reprezentant – procură specială autentică, pentru persoanele fizice, delegaţie
semnată de conducătorul unităţii - pentru persoanele juridice)
o administratorul judiciar sau lichidatorul (care asigură secretariatul şedinţelor)
- cvorumul:
o regula: prezenţa a cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii
debitorului (valoarea totală a creanţelor averii debitorului se calculează, în
funcţie de criteriile prevăzute la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 85/2006)
Insolvenţă
36
Stănescu
- deliberările se consemnează într-un proces verbal, semnat de persoanele menţionate
în art. 14 alin. (6) din Legea nr. 85/2006. Procesul-verbal se depune la dosarul de
insolvenţă.
Adoptarea hotărârilor adunării creditorilor şi regimul acestora
- majoritatea de decizie:
o regula: majoritatea valorică a creanţelor prezente
- hotărârile adunării creditorilor pot fi contestate pentru motive de nelegalitate de
către creditorii care au votat împotriva hotărârii şi au făcut să se consemneze în
procesul-verbal sau de către creditprii care au lipsit motivat. Contestaţia trebuie
formulată în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor. Competenţa de
soluţionare aparţine judecătorului-sindic
F. 2) Comitetul creditorilor
Comitetul creditorilor este alcătuit din 3-5 membri. Pot fi membri ai comitetului creditorilor
creditorii având creanţe garatate, bugetare şi chirografare dintre cele mai mari ca valoare.
Constituirea comitetului creditorilor se realizează, de obicei, în două etape:
a) desemnarea comitetului creditorilor de către judecătorul-sindic, prin încheiere, după
întocmirea tabelului preliminar de creanţe
b) alegerea comitetului creditorilor de către creditori, în cadrul primei adunări a creditorilor
(aceasta are loc, cel mai târziu, în termen de maxim 5 zile de la expirarea termenului de
întocmire a tabelului preliminar)
Observaţii:
1) pot fi aleşi în comitetul creditorilor doar creditori care se oferă să facă parte din acest
organism colectiv
2) comitetul creditorilor ales va înlocui comitetul creditorilor desemnat de judecătorul-
sindic
3) dacă nu este ales un nou comitet al creditorilor, se va menţine comitetul desemnat de
judecătorul-sindic
4) pe parcursul derulării procedurii, componenţa comitetului creditorilor poate fi
modificată
Întrunirea comitetului creditorilor
- cu caracter ordinar, comitetul creditorilor se întruneşte lunar
- cu caracter extraordinar, comitetul creditorilor se întruneşte la cererea
administratorului judiciar sau a lichidatorului , a cel puţin 2 membrii săi
Insolvenţă
37
Stănescu
Desfăşurarea şedinţelor
- la şedinţele comitetului creditorilor iau parte membrii comitetului creditorilor şi
administratorul judiciar sau a lichidatorul
- deliberările se consemnează într-un proces-verbal
Adoptarea hotărârilor
- deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă a tuturor membrilor
- deciziile comitetului creditorilor pot fi contestate la adunarea creditorilor, în termen
de 5 zile de la adoptare
g) Efectuarea comunicării actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de
insolvenţă
După deschiderea procedurii insolvenţei, ca regulă, citarea şi comunicarea actelor de
procedură se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă
Prin excepţie, se realizează potrivit Codului de procedură civilă, în următoarele situaţii:
1) citarea şi comunicarea actelor de procedură faţă de persoanele participante la procedură al
căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate
2) notificarea deschiderii procedurii de către administratorul judiciar sau lichidator
3) prima citare şi comunicarea actelor de procedură faţă de persoanele împotriva cărora se
introduce o acţiune în temeiul Legii nr. 85/2006
Observaţie:
- actele de procedură specifice procedurii insolvenţei beneficiază de un model legal
reglementat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1692/2006
5.2 Efectele patrimoniale
a) Obligaţia de a analiza situaţia economică a debitorului şi de a întocmi o serie de
rapoarte
După deschiderea procedurii insolvenţei, administratorul judiciar sau lichidatorul are obligaţia de
a întocmi o serie de rapoarte.
1) Rapoartele lunare de activitate: potrivit art. 21 din Legea nr. 85/2006 administratorul
judiciar sau lichidatorul depune lunar, la dosarul cauzei, un raport prin care va preciza:
- modul de îndeplinire a atribuţiilor
- justificarea cheltuielilor efectuate
Insolvenţă
38
Stănescu
Observaţie:
- împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau lichidator se poate face
contestaţie de orice persoană interesată. Termenul de contestare este de 3 zile de la
depunerea administratorului judiciar. Contestaţia se judecă de către judecătorul
sindic.
- odată cu contestaţia se poate solicita şi suspendarea măsurilor administratorului
judiciar sau lichidatorului
2) raportul privind modul de continuare a procedurii insolvenţei: potrivit art. 54, în
termenul stabilit de judecătorul-sindic (care nu va putea depăşi 20 de zile de la
desemnarea administratorului judiciar), administratorul judiciar are obligaţia de a depune,
la dosarul cauzei, un raport prin care va propune modul de continuare a procedurii
insolvenţei:
- continuarea perioadei de observaţie
- intrarea în procedura simplificată
Observaţie:
- în cazul în care se propune intrarea în procedura simplificată, aceasta se va dezbate în
şedinţă publică. În măsura în care judecătorul-sindic aprobă concluziile raportului, va
dispune prin sentinţă, intrarea în faliment a debitorului, în procedură simplificată
3) raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de
insolvenţă: potrivit art. 59 din Legea nr. 85/2006, în termenul stabilit de judecătorul-
sindic (care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar),
administratorul judiciar are obligaţia de a depune, la dosarul cauzei, un raport prin care va
preciza următoarele:
- cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului
- persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă
- existenţa sau absenţa unei posibilităţi reale de reorganizare
Observaţii
- în măsura în care prin raport se arată existenţa posibilităţii reale de reorganizare,
administratorul judiciar va face recomandări cu privire la persoanele care ar
trebui să depună planul de reorganizare
- în măsura în care prin raport se arată absenţa unei posibilităţi reale de
reorganizare, administratorul judiciar va propune intrarea debitorului în faliment,
în procedură generală. Această propunere va fi suspusă spre aprobare adunării
generale a creditorilor. În cazul aprobării propunerii administratorului judiciar de
Insolvenţă
39
Stănescu
intrare în faliment, judecătorul-sindic va dispune prin sentinţă, intrarea în
faliment a debitorului.
b) Obligaţia de a deschide contul unic al procedurii de insolvenţă
Potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006, din Legea nr. 85/2006, după deschiderea procedurii
insolvenţei toate plăţile se efectuează dintr-un cont deschis la o unitate bancară, denumit la nivel
doctrinar contul unic al procedurii de insolvenţă.
c) Dreptul creditorilor de a solicita înregistrarea creanţelor în vederea îndestulării din
averea debitorului
După deschiderea procedurii insolvenţei, pentru a putea să îşi îndestuleze creanţele din averea
debitorului, ca regulă, creditorii au obligaţia de a solicita admiterea creanţelor la masa credală,
prin depunerea unei cereri în acest sens.
Prin excepţie, nu au obligaţia de a depune o cerere pentru a solicita admiterea creanţelor la masa
credală salariaţii. Pentru aceştia înscrierea la masa credală se realizează pe baza datelor din
contabilitate.
Observaţii
1) Cererea de admitere a unei creanţe la masa credală trebuie să respecte condiţiile generale
reglementate de C. pr. civ. (art. 112), precum şi condiţiile speciale menţionate în art. 65
din Legea nr. 85/2006.
2) Cererea de admitere a creanţei trebuie depusă în termenul fixat de judecătorul-sindic prin
hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei sau prin hotărârea de deschidere a
procedurii falimentului, în procedura generală (aceste termene sunt menţionate şi în
notificarea trimisă de administratorul judiciar sau de lichidator – 61 şi 62 + art. 108 din
Legea nr. 85/2006)
3) Trebuie depuse cereri de admitere a creanţelor la masa credală pentru toate creanţele
anterioare deschiderii procedurii, indiferent dacă sunt scadente sau nu, sub condiţie sau
nu, stabilite sau nu printr-un titlu (creanţele născute după data deschiderii procedurii sunt
plătite pe parcursul derulării procedurii, fără a se înscrie în tabelele de creanţe – art. 64
alin. (6) din Legea nr. 85/2008)
4) Cererea de admitere a creanţei la masa credală este soluţionată de administratorul
judiciar sau de către lichidator. În caz de admitere, creanţa va fi înregistrată în tabelul
preliminar sau în tabelul suplimentar, după caz (art. 72 şi art. 108 din Legea nr. 85/2006)
5) Tabelul preliminar va fi depus la dosarul cauzei şi afişat la uşa instanţei şi va fi
comunicat debitorului. Creditorii vor fi notificaţi numai în măsura în care creanţa a fost
menţionată în tabel în mod diferit, prin raportare la cererea de admitere la masa credală
(art. 72 din Legea nr. 85/2006)
Insolvenţă
40
Stănescu
6) Orice persoană interesată poate să formuleze contestaţie cu privire la tabelul preliminar.
Contestaţia se trebuie formulată în termen de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar
în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Competenţa de soluţionare a acestora aparţine
judecătorului-sindic, fiind judecate toate contestaţiile odată. În caz de admitere a
contestaţiilor, creanţa se va reţine, în tabelul definitiv, potrivit hotărârii judecătorului-
sindic.
7) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, mai pot fi depuse contestaţii doar
în condiţiile art. 75 (descoperirea existenţei unui fals, dol sau a unei erori esenţiale care
au determinat menţionarea creanţei în tabel, sau în cazul descoperirii unor titluri
hotărâtoare, necunoscute până atunci)
8) Sancţiunea nedepunerii cererii de admitere a creanţei în termen este decăderea
creditorului din următoarele drepturi:
- dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor
- dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului după închiderea procedurii
- dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva membrilor ori asociaţilor cu răspundere
nelimitată ai debitorului, ulterior închiderii procedurii
Excepţie:
- decăderea din dreptul de a-şi realiza creanţele ulterior închiderii procedurii nu
operează dacă debitorul a fost condamnat pentru bancrută sau dacă debitorului i s-a
stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.
d) Suspendarea acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, toate acţiunile sau măsurile de executare silită pentru
realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale sunt suspendate de drept de la data
deschiderii procedurii.
Observaţii:
1) Pentru a opera suspendarea de drept, potrivit art. 37 din Legea nr. 85/2006, prin sentinţa
de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune comunicarea acesteia către
instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului.
2) Debitorul poate introduce acţiuni pentru realizarea creanţelor sale împotriva debitorilor şi
poate demara măsuri de executare silită împotriva acestora
e) Suspendarea termenelor de prescripţie a acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau
măsurile de executare silită
Insolvenţă
41
Stănescu
Potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2006, termenul de prescripţie a acţiunilor sau măsurilor de
executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale se suspendă
de drept de la data deschiderii procedurii insolvenţei.
f) Întreruperea curgerii accesoriilor pentru creanţele născute anterior deschiderii
procedurii insolvenţei
Regula: creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii nu li se pot adăuga accesorii
(dobânzi, majorări, penalităţi etc.) – art. 41 din Legea nr. 85/2006
Excepţie: creanţele garantate (acestea se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garantată,
astfel, creditorul este îndreptăţit să calculeze accesorii la creanţa garantată, dacă valoarea bunului
le poate acoperi)
g) Dreptul de a propune un plan de reorganizare
După afişarea tabelului definitiv de creanţe pot fi depuse planurile de reorganizare în vederea
acceptării de către creditori (în adunarea creditorilor) şi a confirmării de către instanţă
(judecătorul-sindic).
Potrivit art. 94 din Legea nr. 85/2006, pot propune un plan de reorganizare următoarele
categorii de persoane:
a) Debitorul
b) Administratorul judiciar
c) Unul sau mai mulţi creditori care deţin împreună cel puţin 20% din valoarea totală a
creanţelor
Observaţii:
1) Planul de reorganizare trebuie depus în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului
definitiv de creanţe (termenul de depunere a planului este un termen de decădere)
Obiectul planului de reorganizare îl poate constitui:
a) Restructurarea activităţii debitorului
b) Lichidarea unor bunuri din averea debitorului
c) Restructurarea activităţii debitorului coroborat cu lichidarea unor bunuri din averea
acestuia
Observaţii:
1) Planul de reorganizare trebuie să respecte cuprinsul legal reglementat prin art. 95.
2) Principalele aspecte ce trebuie să se regăsească în planul de reorganizare vizează:
regimul creanţelor
Insolvenţă
42
Stănescu
- gruparea creanţelor pe categorii: defavorizate sau nu (creanţele sunt defavorizate dacă
prin planul de reorganizare suferă modificări de tipul reducerii cuantumului, al
garanţiilor – art. 3 pct. 21)
- tratamentul creanţelor defavorizate
- programul de plată a creanţelor
măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare
3) pentru măsurile propuse în planul de reorganizare trebuie stabilite termene de îndeplinire
astfel încât executarea planului să nu depăşească 3 ani de la data confirmării planului
Acceptarea planului de reorganizare:
Acceptarea planului de reorganizare intră în competenţa creditorilor. Votul creditorilor se
exprimă în adunarea creditorilor separat, pe categorii distincte de creanţe:
1) creanţe garantate
2) creanţe salariale
3) creanţe bugetare
4) creanţe chirografare ale furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura
şi care nu pot fi înlocuiţi
5) alte creanţe chirografare
Pentru a fi considerat acceptat de către o categorie de creanţe, un plan de reorganizare trebuie
acceptat de majoritatea absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.
Procesul-verbal al adunării creditorilor se depune, de către administratorul judiciar, la dosarul
cauzei.
Confirmarea planului de reorganizare:
Confirmarea planului de reorganizare intră în competenţa judecătorului-sindic. Planul va fi
confirmat dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiţii:
1) cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi
(dintre cele 5 categorii care votează acceptarea planului) acceptă planul sau sunt socotite că
acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul
(dacă sunt doar două categorii de creanţe, condiţia referitoare la numărul categoriilor de
creanţe care au acceptat planul, se consideră îndeplinită dacă acea categorie cu valoarea
totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul)
2) fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament
corect şi echitabil prin plan.
3) planul respectă condiţiile prevăzute de lege
Insolvenţă
43
Stănescu
Observaţie:
- sunt considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul
creanţele ce se vor achita în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în
conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă
Principalele efecte juridice ale confirmării planului de reorganizare:
1) debitorul intră în reorganizare judiciară
2) activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător planului
3) creanţele şi drepturile creditorilor sunt modificate conform planului
Neconfirmarea planului de reorganizare (dacă intervine în condiţiile expirării termenului în care
un astfel de plan nu mai poate fi propus), conduce la deschiderea procedurii falimentului asupra
debitorului. Acelaşi efect juridic îl poate avea nerespectarea planului de către debitor,
intervenirea unor pierderi ale averii debitorului, ca efect al desfăşurării activităţii.
h) Dreptul de a solicita anularea sau denunţarea unor acte juridice ale debitorului
După deschiderea procedurii insolvenţei, anumite acte juridice încheiate de debitor înainte de
acest moment pot fi anulate sau denunţate.
h. 1) Anularea unor acte juridice ale debitorului
I) Obiectul acţiunii în anulare îl constituie actele juridice la care se referă art. 79, 80 şi 81 din
Legea nr. 85/2006.
Acestea se pot împărţi în două categorii principale:
a) acte juridice privind constituirea sau transferul de drepturi patrimoniale către terţi (art. 80 şi
81 din Legea nr. 85/2006 )
a.1) încheiate de debitor cu persoane străine de societate (art. 80 din Legea nr. 85/2006 )
a.2) încheiate de debitor cu persoane aflate în raporturi juridice cu societatea (art. 81 din
Legea nr. 85/2006)
b) alte acte juridice încheiate de debitor în dauna creditorilor (art. 79 din Legea nr. 85/2006 )
Observaţie:
1) actele juridice a căror anulare poate fi cerută au drept caracteristică fundamentală faptul că au
fost încheiate în frauda creditorilor. Art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 reglementează
existenţa unei prezumţii relativă de fraudă din partea debitorului, în privinţa actelor juridice
menţionate în art. 79 şi 80.
II) Calitatea procesuală în acţiunea în anulare:
Calitate procesuală activă. (art. 85 alin. (5) coroborat cu art. 81 din Legea nr. 85/2006)
a) administratorul juridiciar sau lichidatorul
Insolvenţă
44
Stănescu
b) comitetul creditorilor, în cazul în care administratorul judiciar sau lichidatorul nu introduc
acţiunea
Calitate procesuală pasivă: debitorul şi cocotractantul său (art. 85 alin. (6) din Legea nr.
85/2006)
III) Termenul în care poate fi introdusă acţiunea din Legea nr. 85/2006)
Introducerea acţiunea este caracterizată de două termene:
a) un termen de prescripţie: 1 an de la expirarea termenului de întocmire a raportului
administratorului judiciar/lichidatorului asupra cauzelor insolvenţei şi persoanelor responsabile
b) un termen de decădere: 16 luni de la deschiderea procedurii
IV) Efectele anulării actelor juridice
Anularea acelor juridice are următoarele efecte:
1) desfiinţarea, cu efect retoractiv, a actelor cu privire s-a pronunţat
2) restituirea prestaţiilor.
Restituirea prestaţiilor se realizează cu respectarea următoarelor reguli:
a) dacă bunul există în natură, se va restitui averii debitorului
b) dacă bunul nu mai există în natură, se va restitui contravalarea acestuia de la data
transferului bunului
Ca urmare a restituirii prestaţiilor, terţul dobânditor de bună-credinţă va avea o creanţă,
egală cu valoarea restituită, împotriva debitorului. Terţul dobânditor de rea-credinţă
pierde acest drept. (art. 83 din Legea nr. 85/2006)
Observaţii:
1) acţiunile introduse de administratorul juridiciar sau de lichidator în aplicarea legii
insolvenţei sunt scutite de taxă de timbru (art. 77 din Legea nr. 85/2006)
h. 2) Denunţarea unor acte juridice ale debitorului
Reguli:
a) contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii
b) inserarea în contracte a unei clauze de desfiinţare a contractului pentru motivul
deschiderii procedurii insolvenţei este sancţionată cu nulitatea clauzei
c) administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunţe orice contract neexecutat în
totalitate sau substanţial
d) cocontractantul debitorului are dreptul să solicite denunţarea contractului (contractul se
va considera denunţat la data notificării denunţării de către administratorul
judiciar/lichidator sau, în absenţa unui răspuns din partea acestuia, la expirarea unui
Insolvenţă
45
Stănescu
termen de 30 de zile de la primirea solicitării de denunţare a contractului de către
administratorul judiciar/lichidator)
e) cocontractantul debitorului are dreptul la despăgubiri în cazul denunţării unui contract
Observaţie:
Legea nr. 85/2006 cuprinde reguli speciale referitoare la denunţarea anumitor contracte.
i) Posibilitatea aplicării procedurii falimentului
Deschiderea procedurii insolvenţei poatea avea ca efect deschiderea unei proceduri de faliment.
Intrarea în procedura falimentului poate interveni în situaţiile menţionate în art. 107 din Legea
nr. 85/2006.
Ca urmare a intrării în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa:
a) dizolvarea debitorului persoană juridică
b) ridicarea dreptului de administrare al debitorului
c) desemnarea unui lichidator provizoriu
Procedura de faliment presupune parcurgerea a 3 etape:
1) măsurile premergătoare lichidării, respectiv punerea sub sigilii, inventarierea
2) efectuarea lichidării
3) distribuirea sumelor de bani rezultate în urma lichidării
j) Posibilitatea de a trage la răspundere persoanele responsabile de apariţia stării de
insolvenţă
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, oricărei persoane care a cauzat starea de insolvenţă a
debitorului, prin faptele expres şi limitativ menţionate de lege, i se poate atrage răspunderea.
Pentru angajarea răspunderii trebuie îndeplinite toate condiţiile care configurează regimul său
juridic:
1) fapta ilicită, respectiv faptele menţionate expres şi limitativ în art. 138 din Legea nr. 85/2006
2) prejudiciul, respectiv insolvenţa debitorului (chiar dacă în urma angajării răspunderii se va
acoperi o parte din pasivul debitorului, acesta nu este un prejudiciu cauzat în mod direct
persoanei juridice)
3) legătura de cauzalitate
4) vinovăţia
Ca regulă, acţiunea în angajarea răspunderii persoanelor responsabile de apariţia stării de
insolvenţă este introdusă de către administratorul judiciar sau de către lichidator.
Insolvenţă
46
Stănescu
Prin excepţie, acţiunea poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor (ca urmare a
hotărârii adunării creditorilor), de către un creditor desemnat de adunarea creditorilor (dacă nu a
fost constituit comitetul creditorilor) sau de către creditorul care deţine mai mult de 50% din
valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
Observaţie:
- Excepţiile sunt incidente dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a hotărât să nu
introducă acţiunea sau dacă nu a identificat persoanele culpabile în raportul anume
destinat acestui scop
Competenţa de soluţionare a cererii aparţine judecătorului-sindic. În măsura admiterii cererii,
judecătorul-sindic va dispune suportarea unei părţi a pasivului debitorului. Sumele astfel obţinute
intră în averea debitoului, urmând a fi folosite pentru plata creanţelor şi continuarea activităţii (în
reorganizare judiciară) sau pentru acoperirea pasivului (în caz de faliment)
k) Posibilitatea de a se porni executarea silită împotriva asociaţilor cu răspundere
nelimitată
Potrivit art. 126 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care bunurile ce alcătuiesc averea debitorului
sunt insuficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat, judecătorul-
sindic poate autoriza executarea silită împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată. Sentinţa
este definitivă şi executorie şi se pune în executare de către lichidator, prin executorul
judecătoresc.
6. Închiderea procedurii insolvenţei
Potrivit art. 131 şi urm. din Legea nr. 85/2006, cazurile de închidere a procedurii insolvenţei
sunt:
1) inexistenţa unor bunuri în averea debitorului sau caracterul lor insuficient prin raportare la
cheltuielile administrative
2) nedepunerea niciunei cereri de admitere a crenţelor
3) după îndeplinirea tuturor obligaţiilor de plată asumate prin planul de reorganizare confirmat
4) după ce judecătorul-sindic a aprobat raportul final, toate fondurile rezultate din averea
debitorului ai fost distribuite sau depuse la bancă (cele nereclamate)
Închiderea procedurii intră în competenţa judecătorului-sindic. Sentinţa de închidere a
procedurii insolvenţei este notificată de judecătorul-sindic: direcţiei generale a finanţelor publice,
precum şi registrelor în care debitorul este înmatirculat.
Ca regulă, efectele juridice ale închiderii procedurii insolvenţei:
1) descărcarea judecătorului-sindic, a administatorului/judiciar de îndatoririle şi
responsabilităţile sale
Insolvenţă
47
Stănescu
2) descărcarea debitorului persoană fizică de obligaţiile anterioare (cu excepţia situaţiei în care
este găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi frauduloase)
3) radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat (dacă a fost deschisă o procedură de
faliment)