curs 1 educa+----ie psiho=motric-----
description
Transcript of curs 1 educa+----ie psiho=motric-----
Curs 1
OBIECTIVE CADRU PENTRU DOMENIUL PSIHOMOTRIC –
ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR
- Cunoaşterea deprinderilor igienico-sanitare necesare pentru menţinerea stării de
sănătate a copiilor
- Formarea şi dezvoltarea (mai corect, consolidarea – n.n.) deprinderilor motrice de
bază şi aplicativ-utilitare
- Stimularea calităţilor (capacităţilor – n.n.) intelectuale, de voinţă şi afective în
vederea aplicării independente a deprinderilor însuşite
Particularităţile motrice ale preşcolarilor
Motricitatea copilului, la începutul perioadei destul de sărăcăcioasă în
conţinut, prezintă o curbă continuu ascendentă. În jurul vârstei de 3-4 ani, copilul este
neîndemânatic, efectuează mişcările cu o anumită bruscheţe iar între segmentele
angrenate în mişcare există o slabă coordonare. Se deplasează (merge) spre înainte,
lateral, pe scări, sare pe vârfuri, merge pe tricicletă etc., toate aceste acte/acţiuni
motrice realizându-le prin principala sa formă de activitate, reprezentată de joc.
Începând cu 4 - 5 ani, se consolidează treptat un set de deprinderi motrice utilitar-
aplicative, în principal: de târâre, căţărare, escaladare şi transport de obiecte. Copilul
dobândeşte deprinderi specifice jocului cu mingea. De asemenea, manifestă preferinţe
pentru jocurile de construcţie – care dezvoltă abilităţile manuale - jocurile în apă, care
solicită copilul prin diversitatea mediului şi jocurile ce presupun asumarea de roluri
E. Firea (1984), Gh. Cârstea (1995), A. Barta, P. Dragomir (1998), A. Dragnea,
A. Bota (1999), analizând motricitatea copiilor din perioada preşcolară, subliniază
unele aspecte privind calitatea execuţie deprinderilor motrice de bază:
Mersul – la copiii preşcolari este departe de a fi o deprindere motrică de bază
efectuată corect, economic şi estetic. Se constată tendinţa de a se face mişcări de
prisos, datorate slabei coordonări a segmentelor, iar dintre greşelile tipice menţionăm:
păşirea pe toată talpa (“mers tropotit sau târşâit”), vârfurile picioarelor sunt orientate
1
exagerat spre înăuntru sau în afara axului pe care se efectuează deplasarea, trunchiul
şi braţele sunt rigide, iar spatele este curbat datorită în special, orientării privirii
spre picioare.
Alergarea - prezintă (spre sfârşitul perioadei preşcolare) faza de propulsie uşor
îmbunătăţită, în special prin diminuarea forţei de frânare; faza de amortizare capătă
importanţă, iar oscilaţiile verticale şi laterale scad în amplitudine. Totuşi, pe parcursul
întregii perioadei, se semnalează unele greşeli tipice în alergarea preşcolarului: lipsa
de coordonare, contactul cu solul se realizează pe toată talpa, faza de zbor lipseşte sau
este redusă, braţele sunt rigide, lipite de trunchi blocând toracele şi stânjenind
respiraţia corectă.
Aruncarea – cu un braţ de deasupra umărului se realizează cu oarecare
amplitudine şi este însoţită de o rotaţie a centurii scapulare în plan orizontal. Poziţia
corpului este în continuare tot statică, dar mişcarea devine biarticulară. La 5-6 ani,
forţa aruncării creşte şi prin angrenarea trunchiului în mişcare, fapt ce determină
finalizarea acţiunii printr-o flexie la nivelul bazinului. Greşelile de execuţie tipice la
preşcolari sunt: ţinerea incorectă a obiectului, cu degetele rigide, încordate; prinderea
obiectului (de obicei a mingii) pe piept sau pe abdomen; poziţia incorectă a corpului
(picioarele apropiate şi trunchiul aplecat); slaba coordonare dintre acţiunea braţelor
cu cea a picioarelor şi trunchiului.
Săritura – se ameliorează săriturile de tipul “stângul-dreptul-dreptul-stângul”.
La săritura în lungime, copilul manifestă o incapacitate de a împinge în membrul
inferior şi deci realizează o slabă desprindere, iar braţele nu lucrează eficace, frânând
zborul.
Jocurile cu mingea sunt activităţi agreate de către copii. Mişcările impuse de
prezenţa obiectului sunt însă nesigure, slab coordonate, iar incapacitatea de a aprecia
corect distanţele şi direcţiile, fac dificilă acţiunea de prindere a mingii.
În perioada preşcolară, activităţile incipiente de tip sportiv se practică doar sub
formă de joc - ca divertisment - contribuind la dezvoltarea motricităţii în ansamblu,
prin sarcini cu caracter general.
2
Din punctul de vedere al dezvoltării calităţilor motrice se pot pune în
evidenţă următoarele aspecte:
- viteza de deplasare este bine reprezentată în sfera motrică a copiilor la aceste
vârste. Se constată o nivelare a valorii vitezei de deplasare între băieţi şi fete în
intervalul 6-7 ani;
- forţa explozivă este mai bine reprezentată la băieţi, atât la nivelul membrelor
inferioare cât şi al celor superioare. Atât la băieţi cât şi la fete, forţa explozivă
evoluează ascendent, cu ritmuri variabile (mai mici la fete, la forţa de aruncare şi mai
mici la băieţi, la detentă);
- forţa în regim de rezistenţă evoluează ascendent de-a lungul întregului
interval, cu ritmuri de creştere mai rapide între 4-6 ani şi mult mai lente între 6-7 ani;
- rezistenţa evoluează pozitiv atât ca durată de alergare, cât şi ca metri parcurşi
atât la băieţi cât şi la fete;
- preşcolarul dispune în general de o bună mobilitate articulară, dar nu acelaşi
lucru se poate afirma şi în ceea ce priveşte tonusul şi troficitatea principalelor grupe
musculare şi a sistemului ligamentar;
- coordonarea perceptiv-motrică este încă deficitară, capacitatea de reglare
voluntară a mişcărilor mai complexe păstrându-se între anumite limite.
Concluzionând, se poate vorbi de o capacitate redusă a copilului (a
preşcolarului) de a depune eforturi de intensitate crescută, de lungă durată sau cu
caracter static. Cele mai dificile exerciţii de executat pentru preşcolari sunt acelea
care reclamă efectuarea unor sarcini ce, prin repetare îndelungată, devin monotone
sau care, datorită complexităţii, determină un număr mare de repetări.
Formele de organizare a activităţii de educaţiei fizice în învăţământul
preşcolar.
În unităţile de învăţământ preşcolar, educaţia fizică se organizează prin
următoarele forme de activitate:
- în regimul zilei de grădiniţă, cu întreaga grupă:
- activitatea comună / activitate de învăţare;
3
- gimnastica zilnică;
- gimnastica de înviorare (la grădiniţele cu program special);
- momentul de înviorare (“momentul de educaţie fizică” – în cadrul
activităţilor la alte domenii de dezvoltare);
- activitatea opţională - cu întreaga grupă sau, de obicei, pe subgrupe (vezi
balet / gimnastică);
- în timpul liber al copiilor, cu întreaga grupă sau pe subgrupe:
- întrecerea şi concursul sportiv;
- serbarea (cu un “conţinut sportiv”);
- plimbarea (se poate desfăşura şi în regimul zilei de grădiniţă !), drumeţia,
excursia;
- tabăra şi colonia
“Activitatea comună” – formă organizatorică de bază
La grădiniţă, forma de bază prin care se desfăşoară conţinutul disciplinei
educaţie fizică (psihomotrică) este activitatea comună – “lecţia de educaţie fizică” -
cu o durată de 15-45 minute, o dată pe săptămână.
În general, activităţile se proiectează pentru o singură temă, iar tipul de
activitate cel mai frecvent este cel “de învăţare” care îşi propune - prin tema şi
obiectivul instructiv-educativ enunţate - învăţarea unei noi deprinderi motrice. Sunt
prezente însă şi activităţi privind consolidarea unor deprinderi motrice şi chiar de
perfecţionare a deprinderilor sau/şi priceperilor motrice. În această ultimă variantă se
creează premisele abordării activităţilor cu două teme şi în învăţământul preşcolar –
respectiv o temă de perfecţionare a unei deprinderi motrice şi alta de perfecţionare a
unei (unor) priceperi motrice, utilizând ca mijloace: jocurile dinamice, ştafetele şi
parcursurile aplicative. În acest context, A. Barta şi P. Dragomir (1998) consideră că
la preşcolari, caracterul activităţii de tip mixt (al activităţilor cu două teme pe
componente de instruire diferite) este dat de cuplarea unei teme de învăţare,
consolidare sau perfecţionare a unei/unor deprinderi motrice, cu o temă de aplicare
4
în joc dinamic, parcurs aplicativ, ştafetă a deprinderilor şi priceperilor motrice
dobândite anterior.
În conţinutul activităţilor comune se planifică – în diferite perioade ale anului -
şi teme de verificare a nivelului de însuşire a unor deprinderi şi priceperi motrice,
evaluarea finalizându-se în general prin intermediul aprecierilor. Se recomandă ca
evaluarea să fie realizată pe fondul activităţilor ludice, unde titlurile jocurilor
sugerează - de cele mai multe ori - obiectivele de referinţă vizate la un moment dat.
Model de fişă de evaluare:
5
Structura activităţii comune, cu uşoare diferenţieri de la un autor la altul,
prezintă următoarele verigi (etape, momente sau secvenţe):
I. Organizarea grupei (sau: Organizarea colectivului) de copii;
II. Pregătirea organismului pentru efort;
III. Influenţarea selectivă a aparatului locomotor (Optimizarea dezvoltării
fizice);
IV. Abordarea temelor şi obiectivelor instructiv-educative (pedagogice) ale
activităţii (sau: Învăţarea deprinderilor motrice ) - prin modulele:
IV.1 Învăţarea unor deprinderi motrice noi (de bază, aplicativ –
utilitare); învăţarea, parţială / integrală a conţinuturilor specifice complexelor
de dezvoltare fizică armonioasă;
IV.2 Consolidarea deprinderilor motrice de bază şi/sau a celor utilitar -
aplicative;
IV.3 Învăţarea unor acţiuni motrice complexe, integrative;
IV.4 Consolidarea / perfecţionarea deprinderilor motrice şi manifestarea
unor priceperi motrice în vederea ameliorării capacităţii de generalizare –
aplicare a celor învăţate prin practicarea, la parametri optimali, a diverselor
activităţi motrice simple şi complexe;
IV.5 Verificarea nivelului de însuşire a unor deprinderi/priceperi motrice
inclusiv prin intermediul unor acţiuni/activităţi motrice complexe; verificarea
nivelului de memorare şi executare a unor structuri motrice cuprinse în
complexele de dezvoltare fizică armonioasă;
V. Scăderea progresivă a nivelului de efort (sau Scăderea intensităţii efortului;
Exerciţii de revenire a organismului după efort);
VI. Încheierea organizată a activităţii (sau Aprecieri asupra activităţii
copiilor).
Fiecare verigă a activităţii, în corelaţie cu obiectivele operaţionale (instructiv-
educative) proiectate ca finalităţi didactice ale acesteia pe ansamblu, prezintă un set
7
de mijloace, metode şi forme de organizare-dispunere ale colectivului, operante într-
un timp prestabilit orientativ dar limitate în raport cu durata integrală a activităţii.
Succint - la învăţământul pre-primar - verigile enumerate mai sus, prezintă
următoarele caracteristici:
Veriga I – “Organizarea grupei de copii”: este o verigă permanentă a
activităţii, cu o durată scurtă (1-2 min.).
Obiectivele operaţionale (instructiv-educative) ale verigii sunt legate de
necesitatea începerii într-un mod organizat a activităţii, captarea atenţiei, motivarea
copiilor pentru activitate şi implicit, obţinerea unei stări emoţionale optime pentru
susţinerea ulterioară a unui efort predominant fizic.
Acţiunile specifice constau în: adunarea grupei, alinierea, raportul (doar la
grupele mare şi la cea pregătitoare), salutul, verificarea ţinutei şi a stării de sănătate
(se recomandă efectuarea lor înainte de activitate), diferite jocuri de atenţie, sau
exerciţii de front şi formaţie (împrăştieri, regrupări, întoarceri etc.) – dacă este cazul.
Formaţiile de lucru utilizate pot fi: în linie pe un rând, în linie pe două rânduri,
în semicerc, în cerc etc.
Pentru buna derulare a acţiunilor cuprinse în prima verigă, o importanţă
însemnată o are modul de amplasare a cadrului didactic, care trebuie să se dispună în
aşa fel încât să cuprindă în câmpul său vizual întregul colectiv de copii.
Veriga a II-a – “Pregătirea organismului pentru efort” este tot o verigă cu o
prezenţă constantă în cadrul structurii activităţii comune şi are o durată de 2 – 6 min.
Obiectivele operaţionale (instructiv-educative) urmărite, sunt: creşterea progresivă a
nivelului marilor funcţiuni (cardio-vascular şi respirator), asigurarea excitabilităţii
optime a sistemului nervos central şi angrenarea treptată în efort a principalelor grupe
musculare şi a articulaţiilor.
Acţiunile motrice constau din: variante de mers, variante de alergare – ambele
forme de deplasare putând fi combinate cu mişcări ale diferitelor segmente ale
corpului, variante de sărituri, jocuri dinamice etc. Se recomandă ca toate structurile
de mişcare ce se efectuează în această verigă, să fie cunoscute de către copii , iar în
8
situaţia folosirii unor structuri ce conţin şi elemente noi, acestea să fie simple şi
accesibile.
Formaţiile de lucru la care se apelează mai frecvent sunt: în coloană câte unu
sau câte doi.
Veriga a III-a – “Influenţarea selectivă a aparatului locomotor” este prezentă
în fiecare activitate comună. În cazul în care însă temperatura aerului nu permite
menţinerea copiilor într-o formaţie statică timp mai îndelungat, această verigă se
contopeşte de regulă cu veriga a II-a. Durata, în condiţii normale de desfăşurare a
activităţii, este de 4-6 min.
Obiectivele operaţionale (instructiv-educative) sunt centrate pe: formarea
reflexului de atitudine corporală corectă, prevenirea instalării atitudinilor deficiente,
dezvoltarea supleţei – mobilităţii, dezvoltarea tonicităţii şi troficităţii musculare (în
special la nivelul grupelor musculare care susţin coloana vertebrală), educarea
capacităţii de control şi adaptare a actului respirator.
Acţiunile specifice sunt reprezentate de efectuarea unor exerciţii analitice sau
combinate, executate separat sau sub formă de “complexe de dezvoltare fizică”
libere, cu obiecte, la unele aparate - fapt ce favorizează localizarea precisă a
mişcărilor - etc. Se recomandă asocierea acestor exerciţii cu un fond muzical,
oferindu-se astfel un cadru plăcut de efectuare a diferitelor acţiuni motrice specifice
verigii respective. De asemenea, utilizarea povestirii didactice constituie o metodă
care apropie structurile de mişcare de nivelul de înţelegere a copiilor.
Formaţiile de lucru pot fi: coloana de gimnastică, semicerc, cerc, linie pe două
rânduri intercalate etc.
Veriga a IV-a - Abordarea temelor şi obiectivelor instructiv-educative
(pedagogice) ale activităţii, reprezintă secvenţa fundamentală a acesteia. Ea trebuie
considerată ca entitate didactică integrată în cadrul unui sistem tematic, a cărei
structură şi conţinut (vezi compartimentarea pe module ale verigii a IV-a) depind de
scopul didactic şi complexitatea temei proiectate (în cazul abordării unei singure
teme) sau de corelaţiile specifice care se stabilesc în cazul realizării a două secvenţe
tematice compatibile (şi recomandate la acest nivel de învăţământ) la un moment dat.
9
Durata verigii este de 7-15 min.
Obiectivele operaţionale (instructiv-educative) ale verigii (ale modulelor de
fapt) vor fi date de conţinutul obiectivelor enunţate pentru activitatea respectivă,
dependent de temele proiectate . Ele vor viza:
- formarea unei reprezentări generale, corecte, asupra deprinderii respective,
însuşirea elementelor component ale mecanismului de bază din structura
unei mişcări, prevenirea sau eliminarea greşelilor de execuţie – în cazul
obiectivelor “de învăţare”;
- capacitatea de a învăţa şi a efectua exerciţii analitice adecvate diferitelor
segmente ale corpului, de a memora unele exerciţii cunoscând şi influenţele
pe care acestea le au asupra atitudinii şi ţinutei corporale corecte – la
obiectivele privind “dezvoltarea fizică armonioasă”;
- întărirea legăturilor temporale prin exersarea deprinderii în condiţii relativ
standardizate, efectuarea acţiunilor motrice la parametrii cantitativi şi
calitativi corespunzători, automatizarea – stabilizarea mişcării – în situaţia
abordării obiectivelor care vizează “ consolidarea şi fixarea” deprinderilor
motrice;
- dobândirea capacităţii de a opera cu deprinderile/priceperile motrice
însuşite, în condiţii variate – la obiectivele “de perfecţionare”;
- Verificarea nivelului de însuşire a deprinderilor/priceperilor motrice – la
obiectivele “de verificare”.
În funcţie de obiectivele de instruire ale activităţii, una sau două module din
cadrul verigii a IV-a devin operante, canalizând totalitatea acţiunilor didactice spre
rezolvarea (parţială sau totală) a obiectivelor specifice etapei de învăţare indicate.
Acţiunile se concretizează prin mijloace specifice ce se grupează, raportat la
conţinut şi în funcţie de etapa învăţării motrice, în: exerciţii pregătitoare, exerciţii
fundamentale, exerciţii suplimentare – ajutătoare → exersate global şi analitic (dacă
este cazul), exerciţii sub forma unor ştafete, parcursuri aplicative şi jocuri dinamice,
structuri de mişcare - simple sau complexe - constituite sau nu, sub forma unor probe
de control.
10
Formaţiile de lucru pot fi: pe grupe, pe echipe, individual, pe perechi, exersare
simultană cu întregul colectiv de copii etc.
Veriga a V-a - Scăderea progresivă a nivelului de efort este prezentă în
structura tuturor activităţilor. Are o durată de 1-2 min. variind în funcţie de
caracteristicile efortului care s-a depus.
Obiectivul principal urmăreşte revenirea parţială a marilor funcţiuni ale
organismului la valorile iniţiale începerii activităţii.
Acţiunile specifice, subordonate obiectivului menţionat anterior, constau din
variante de mers liniştitor, exerciţii de respiraţie şi de relaxare musculară.
Formaţiile de lucru cele mai frecvent folosite sunt coloanele câte unu sau câte
doi.
Veriga a VI-a – Încheierea organizată a activităţii este de asemenea prezentă
în toate activităţile comune, având o durată de 1-2 min.
Obiectivul principal al verigii este acela de a evalua activitatea colectivului.
Activităţile specifice constau din: aprecieri, concluzii şi recomandări.
Formaţiile de lucru pot fi: în linie pe unul sau două rânduri, semicerc, pe
echipe etc.
11
Exempli de proiect didactic – preluat(!) din „Educaţie psihomotorie şi
didactica educaţiei psihomotorii, autor Petrică Dragomir, Edit MEC-Proiect pentru
învăţământul rural, 2007
12